ICCJ. Decizia nr. 1822/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1822/2014
Dosar nr. 1912/1/2014
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 73 din 1 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a hotărât condamnarea inculpatului C.N. la:
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 25 ianuarie 2010 la 17 septembrie 2010.
S-a respins cererea formulată de inculpat de revocare a măsurii obligării acestuia de a nu părăsi ţara.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii D.M.G., O.T., B.I.C., C.M.G., Ş.I., I.V.C., I.D., V.L.D., S.I.C., I.D.R., B.T.I., P.N., I.T.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, cu privire la inculpatul C.N. că, a pus bazele, a constituit alături de inculpaţii B.I., P.S.L., C.R. un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunilor de fabricare şi deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare. În cadrului grupului C.N. a avut un rol de lider strategic, bazat pe abilităţi de coordonare a unor diferite forme de pluralităţi infracţionale constituite, împreună şi în cadrul cărora a acţionat pe diferite genuri de infracţiuni comise în ţară şi în străinătate, precum şi pe cunoştinţele sale privind procurarea şi utilizarea dispozitivelor electronice destinate donării cardurilor. Începând cu luna iunie 2009, inculpatul a fabricat şi comercializat în mai multe rânduri diverse dispozitive de "skimming" cu scopul folosirii acestora în colectarea datelor necesare falsificării cardurilor. Activitatea infracţională a inculpatului poate fi apreciată ca fiind continuu executată, acesta realizând zilnic acte materiale specifice; a determinat o persoană rămasă neidentificată să sustragă faţa unui dispozitiv de plată cu carduri din incita benzinăriei S. situată în oraşul Pijnacker, lângă Deen Haag; dispozitivul a fost sustras în 31 decembrie 2009, pe timpul nopţii, pentru ca mai apoi să fie trimis în România prin intermediul companiei A., destinatar O.T. La data de 7 ianuarie 2010 coletul a fost reţinut şi desfăcut, fiind identificată partea funcţională a unui dispozitiv de efectuare a plăţilor cu carduri, având următoarele date inscripţionate: T. seria X1; un sticker cu seria X2 şi inscripţia C.V.C.O.P. Pe una din componentele electronice a fost identificată inscripţia T.A. şi seria X3. Coletul a fost reambalat şi lăsat în custodia A. La data de 24 ianuarie 2010 coletul a fost ridicat de organele de poliţie stabilindu-se că O.T. s-a prezentat pentru a-l ridica, dar ulterior a renunţat. Din actele primite de la autorităţile judiciare olandeze rezultă într-adevăr că doi indivizi neidentificaţi au smuls faţa dispozitivului de plată cu carduri bancare de la Benzinăria S. situată la adresa Pijnacker, Den Haag, Olanda, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: crimă organizată, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003; fabricare şi deţinere de echipamente software şi hardware în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (cărţi de credit) prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei penale au formulat apeluri inculpaţii I.T., B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ş.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. şi V.L.D., solicitând, în esenţă, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate.
Inculpatul V.L.D., prezent personal în faţa instanţei de apel şi asistat de apărător din oficiu, a arătat la termenul din data de 23 septembrie 2011 că îşi retrage apelul formulat împotriva sentinţei penale, manifestare de voinţă de care instanţa de apel a luat act la acea dată.
Prin Decizia penală nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.T., B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ş.I., C.M.G., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 1 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a constatat că inculpatul I.T. este arestat în altă cauză.
În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea, la data de 23 septembrie 2011, a apelului declarat de inculpatul V.L.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanţi la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva Deciziei penale nr. 306 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal au declarat recurs inculpaţii B.I., P.N., B.T.I., I.D.R., I.D., Ş.I., O.T., N.A.M., D.M.G., C.N. şi I.T.
Fiind audiaţi în cauză, inculpaţii C.N., P.N., B.T.I., Ş.I., I.D., D.M.G., O.T., N.A.M., I.D.R. şi B.I. au arătat că recunosc în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare şi hotărârea primei instanţei şi au solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Inculpaţii B.T.I., I.D.R., I.D., Ş.I., N.A.M., D.M.G., C.N. şi P.N. au solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., reducerea pedepselor, reţinerea circumstanţelor atenuante personale şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Apărătorul ales al inculpatului C.N. a solicitat, în faţa instanţei de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., o reindividualizare a pedepsei, prin acordare de circumstanţe atenuante, arătând că pe tot parcursul desfăşurării procesului acesta a avut o atitudine ireproşabilă, a dat dovadă de elemente de îndreptare, are o familie organizată şi 2 copii minori în întreţinere şi prin reţinerea gravelor afecţiuni medicale de care suferă se justifică.
De asemenea, s-a mai solicitat restituirea sumelor de bani ce au fost ridicate, respectiv 16.000 euro de la locuinţa soacrei sale, numita P.Z., şi suma de 5.000 euro care a fost ridicată de organele de poliţie de la cumnatul său.
Ca modalitate de executare a pedepsei s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010 au fost admise recursurile declarate de inculpaţii C.N., D.M.G., N.A.M., O.T., B.I.C., Ş.I., I.D., I.D.R. şi B.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 306/A din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi au fost extinse efectele acestora şi cu privire la inculpatul P.N.
A fost casată în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 73 din 1 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, în rejudecare, cu privire la inculpatului C.N. s-au dispus următoarele:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată şi pedepsele au fost puse în individualitatea lor.
S-a făcut aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpatului C.N., astfel:
- de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003;
- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
S-a dispus ca onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.N., în sumă de 150 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul C.N. a formulat contestaţie la executare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1912/1/2014, fixându-se termen de judecată la 28 mai 2014.
În motivarea cererii sale, contestatorul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 598 lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestaţiei la executare, în sensul aplicării corecte a dispoziţiilor art. 320 1 C. proc. pen., şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) rap la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu consecinţa stabilirii unei pedepse de 3 ani şi 4 luni, care reprezintă maximul special determinat potrivit art. 3201 C. proc. pen. pentru infracţiunea "scop".
Analizând contestaţia la executare de faţă, formulată de contestatorul - condamnat C.N., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este exact că, potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., temei de drept invocat de condamnatul contestator C.N., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. În realitate, finalitatea la care tinde sus-numitul contestator este o nouă individualizare a pedepsei (în raport cu incidenţa prevederilor art. 3201 C. proc. pen.) stabilită - în recurs - pentru infracţiunea mai sus menţionată, ceea ce este inadmisibil, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei a cărei executare se contestă.
În context Înalta Curte observă că art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 se referă la "sancţiunea prevăzută de lege" pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, iar potrivit art. 1411 C. pen. (1969), prin "pedeapsa prevăzută de lege" se înţelege pedeapsa prevăzută de texul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Pentru considerentele expuse, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva Deciziei penale nr. 1.696 din 23 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie la executare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva Deciziei penale nr. 1696 din 23 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 30001/3/2010.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 125 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 mai 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1830/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
