ICCJ. Decizia nr. 1847/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1847/2014
Dosar nr. 3666/118/2013
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 255 din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 3666/118/2013, s-a hotărât:
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul O.L.A., pentru infracţiunea de deţinere pentru consum propriu de droguri de risc, la pedeapsa de 2000 RON amendă penală.
În baza art. 631 C. pen. anterior s-a pus în vedere inculpatului O.L.A., că în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii se poate dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.L., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.L., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. anterior s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie 2012, pedeapsă ce s-a alăturat pedepselor ce vor fi aplicate prin prezenta sentinţă, în final rezultând pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare, respectiv 7 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele astfel rezultate, de 1 an şi 4 luni închisoare şi de 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.anterior.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială a 9 grame cannabis (proba nr. 1) şi 1,6 grame cannabis (proba nr. 2), droguri rămase în urma analizei de laborator, depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, în baza procesului-verbal nr. 1910213/2013, în vederea distrugerii.
Cheltuielile pentru distrugerea drogurilor au fost suportate de cei doi inculpaţi.
S-a constatat că, pentru inculpaţii R.P. şi O.A. s-a dispus disjungerea cauzei şi s-a format un nou dosar, cu termen de judecata la data de 13 iunie 2013, h 12.00 la complet F8."
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din procesul-verbal încheiat la data de 6 martie 2013 a reieşit că organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, numitul O.L.A. este implicat într-o reţea de traficanţi de droguri şi că ar distribui cantităţi semnificative de cannabis în schimbul sumei de 50 RON/gram.
Astfel, la data de 06 martie 2013 au fost depistaţi succesiv inculpaţii O.L.A. şi B.L.
Iniţial, a fost depistat O.L.A. şi la controlul autoturismului personal a fost descoperită cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta a deţinut-o pentru consum propriu, fără drept.
O.L.A. a denunţat că a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. şi a contribuit pe parcursul urmăririi penale la prinderea şi tragerea la răspundere penală a acestuia, în sensul că l-a sunat în prezenta organelor de poliţie pe B.L. la nr. 0743.xxx.xxx şi i-a spus acestuia să se întâlnească la domiciliul său, de pe str. S. nr. 18. B.L. i-a spus că nu poate veni la el acasă, dar dacă doreşte să mai cumpere cannabis poate veni la locuinţa sa situată în staţiunea Mamaia.
Astfel, tot în ziua de 06 martie 2013 a fost depistat B.L., în scara unui bloc, ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis şi a predat cantitatea de 2,3 grame cannabis. Acesta a menţionat că are drogul de la un cunoscut al său, pe nume M., de la care obişnuia să mai cumpere.
Pe parcursul urmăriri penale B.L. a dat dovadă de o bună comportare, recunoscând cu sinceritate faptul că în ziua de 06 martie 2013 i-a înmânat cantitatea de 9,7 grame cannabis celuilalt inculpat, şi că a deţinut cantitatea totală de 2,9 grame cannabis pentru consum propriu, fără drept.
Natura şi masa substanţelor mai sus descrise au fost stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 1910213 din 11 martie 2013 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate.
Cu ocazia audierii olografe, inculpatul B.L. a declarat că are cunoştinţă despre faptul că un anume R.P. care locuieşte în satul Dorobanţu, comuna N.B. deţine împreună cu alte persoane o plantaţie de cannabis. Despre plantaţie a indicat că se află în localitatea Dorobanţu, în nişte hale.
II. Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul B.L., în dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului B.L. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună aplicarea unei amenzi administrative potrivit dispoziţiilor art. 181 C. pen. anterior, cuantumul acesteia fiind lăsat la aprecierea instanţei, arătându-se că apelantul inculpat B.L. a ajutat la recuperarea a 72 kg de droguri, astfel încât nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate; s-a mai arătat că din actele în circumstanţiere depuse la dosar reiese că inculpatul deţine o societate comercială, este tânăr - 23 ani, are intenţia de a-şi întemeia o familie, s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, a ajutat organele de poliţie pe parcursul cercetărilor; s-a precizat că, chiar dacă anterior a mai săvârşit o faptă penală consideră că trimiterea acestuia în penitenciar pentru executarea pedepsei nu constituie o soluţie; în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului şi lăsarea la aprecierea instanţei cu privire la pedeapsa pe care o va aplica.
Inculpatul B.L. a dat declaraţie în faţa instanţei de apel la termenul din data de 10 octombrie 2013.
În apel s-a întocmit un Referat de evaluare a inculpatului B.L. de către Serviciul de Probaţiune Constanţa.
Prin Decizia penală nr. 161/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b)" C. proc. pen. anterior, respingerea apelului penal declarat de inculpatul B.L. împotriva Sentinţei penale nr. 255 din 6 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 3666/118/2013, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 C. proc. pen. anterior, a Protocolului încheiat la 26 noiembrie 2008 între Ministerul justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariul parţial în cuantum de 50 RON pentru avocat L.M.U., care a asigurat asistenţa juridică din oficiu până la prezentarea avocatului ales s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului B.L. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a) C. pen.
În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 6 martie 2013,
- proces-verbal de depistare a inculpaţilor O.L.A. şi B.L. din 7 martie 2013,
- procese-verbale întocmite de lucrătorii de politie judiciara din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate la data de 7 martie 2013,
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 1910213 din 29 martie 2013 şi adresa cu nr. 1910213 din 11 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate,
- dovada seria H nr. 0023963 din 7 iunie 2013 a IGPR-DCJSEO din care reiese predarea unui plic de culoare maro, în care se afla cantitatea de 9.0 grame cannabis pr. 1 şi 1,6 grame cannabis pr.nr. 3,
- declaraţiile inculpaţilor O.L.A. şi B.L.
Curtea a mai reţinut, în acelaşi sens, că în faţa instanţei de fond inculpatul B.L. a depus o declaraţie notarială prin care a arătat că solicită aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul precizând personal în declaraţia dată că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina lui, că este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi că nu solicită administrarea altor probe.
Curtea a constatat, de altfel, că motivele de apel invocate de către inculpatul B.L. nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către prima instanţă ci doar aprecierea gradului de pericol social al faptelor comise şi, în subsidiar, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare a pedepsei.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat a fost una legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului B.L. care la data de 06 martie 2013 a pus în circulaţie 9,7 grame cannabis, pe care i l-a dat învinuitului O.L.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului B.L. care care la data de 06 martie 2013 a deţinut cantitatea totală de 2,9 grame cannabis pentru consum propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului B.L. care a solicitat să se constate că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
În acest sens, Curtea a avut în vedere criteriile pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni prev. de art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv circumstanţele reale de săvârşire a faptei, scopului urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita inculpatului.
Curtea a avut în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului B.L. în comiterea faptelor de acelaşi gen, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei, tot pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, în scop de consum, iar în prezent i se reţine şi traficul de droguri, fapt ce denotă o specializare a inculpatului care, în loc să fie reeducat prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiţionată, a fost încurajat pentru a comite şi alte fapte de o gravitate sporită, şi aceasta la doar 5 luni de la rămânerea definitivă a primei condamnări.
Curtea a reţinut că pedeapsa anterioară a fost aplicată inculpatului B.L. prin Sentinţa penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitive, prin neapelare, la data de 8 octombrie 2012, faptele care fac obiectul prezentei judecăţi fiind comise la aprox. 5 luni şi o săptămână după rămânerea definitivă a condamnării anterioare.
Comiterea acestor fapte la o perioadă atât de scurtă după rămânerea definitivă a condamnării anterioare arată că inculpatul B.L. nu a înţeles clemenţa de care a beneficiat, acesta perseverând în comiterea de infracţiuni privind drogurile şi dovedind astfel că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins în ceea ce-l priveşte decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei.
De asemenea, Curtea a mai constatat că din actele şi lucrările dosarului nu reies circumstanţe personale deosebite ale inculpatului B.L., de natură a înlătura aspectele expuse mai sus, aceste circumstanţe personale fiind normale.
Faptul că în cursul procesului penal a făcut un denunţ cu privire la alte persoane care erau implicate în traficul de droguri, ajutând la recuperarea a aprox. 72 kg de droguri, precum şi faptul că inculpatul B.L. a recunoscut comiterea faptelor, au fost avute în vedere de către instanţa de fond la individualizarea judiciară a pedepselor, prin reţinerea prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, neimpunându-se însă a se reţine că aceste noi fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, raportat la perseverenţa infracţională a inculpatului astfel cum s-a arătat mai sus.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului B.L. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior şi a stabilit pentru inculpatul B.L. pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracţiunilor şi persoanei inculpatului.
Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului B.L. prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
În acest sens, Curtea a reţinut că:
- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constituie minimul special al pedepsei, după aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior,
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este apropiată de minimul special de 2 luni închisoare al pedepsei, după aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, neimpunându-se reducerea acestor pedepse sub minimele speciale, având în vedere că raportat la perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea aceluiaşi gen de fapte (astfel cum s-a expus mai sus) nu se justifică reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen. anterior.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la aplicarea prev. art. 83 C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni Închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie 2012.
În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii.
În consecinţă, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului B.L. prin care s-a solicitat să se dispună ca pedeapsa rezultantă să nu se execute în regim de detenţie.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b)" C. proc. pen. anterior, Curtea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul B.L. împotriva Sentinţei penale nr. 255 din 6 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 3666/118/2013.
III. Împotriva acestei decizii, inculpatul B.L. a declarat, în termen legal, recursul de faţă.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013, respectiv că judecarea cauzei se face potrivit dispoziţiilor procedurale privitoare la recurs C. proc. pen. anterior.
La termenul de judecată din 29 mai 2014, prezent în faţa instanţei personal şi asistat de apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.L. a arătat că îşi retrage recursul.
Aşa fiind, şi avându-se în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului, valabil exprimată.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 161/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 1849/2014. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
