ICCJ. Decizia nr. 1840/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1840/2014

Dosar nr. 8175/118/2012

Şedinţa publică din 29 mai 2014

Deliberând asupra recursurile declarate de părţile civile M.S. prin reprezentanţi legali M.S. si M.S., M.S. şi M.S. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4 din 04 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 8175/118/2012, s-au hotărât următoarele:

„În baza art. 334 C. proc. pen.:

Schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.G. din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev.de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul O.G. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.:

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen.:

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Deduce din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada. reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 19 iunie 2012 până la 5 octombrie 2012.

În baza art. 861 C. pen. pen.:

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

În baza art. 862 C. proc. pen.:

Stabileşte termen de încercare de 6 ani şi 6 luni compus din durata pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani şi 6 luni.

Stabileşte organ de supraveghere a inculpatului Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 863 C. pen.:

Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prev. la lit. b), c), d) vor fi. comunicate de către inculpat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Atrage atenţia organului desemnat cu supravegherea inculpatului asupra prevederilor art. 863 alin. (4) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen.:

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen.:

Dispune comunicarea, de îndată, către inculpat, a dispoziţiilor din prezenta minută, privind măsurile de supraveghere la care este supus şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

Constată suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.:

Menţine măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu - sat Văleni, comuna Dobromir, jud. Constanţa - fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa.

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea vătămată M.S., prin reprezentant legal.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1366 alin. (2), art. 1372 alin. (1) C. civ.:

Obligă pe inculpatul O.G. către partea vătămată M.S. la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

Respinge, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate de către partea vătămată.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen.:

Obligă pe inculpat la plata sumei de 2600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat."

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul nr. 947/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.G., domiciliat în sat Văleni, com. Dobromir, judeţul Constanţa, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de viol prev.de disp.art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut, în fapt, în actul de sesizare a instanţei că, în perioada iulie-decembrie 20011, inculpatul a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu partea vătămată M.S. ( minora lipsită de capacitate de exerciţiu ), acte în urma cărora aceasta a rămas însărcinată.

Dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile părţii vătămate;

- declaraţiile numitului M.S., tată părţii vătămate;

- declaraţiile numitei M.S., mama părţii vătămate; declaraţiile martorului S.S.;

- procesul-verbal de confruntare între partea vătămată şi inculpat, întocmit la data de 5 iulie 2012;

- referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului;

- raportul de expertiză.medico-legală psihiatrică din 5 iulie 2012;

- referatul de anchetă socială;

- procesul-verbal de cercetare la locul faptei indicat de către partea vătămată;

- f otografiile judiciare.

Inculpatul O.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura preventivă dispusă fiind înlocuită prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2012 (rămasă definitivă prin respingerea recursului) cu măsura obligării de a nu părăsi localitate de domiciliu.

La termenul de judecată din data de 3 octombrie 2012, inculpatul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 3202 C. proc. pen., judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea sa fiind respinsă ca inadmisibilă, pentru motivele expuse în considerentele încheierii menţionate.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul O.G. (fila 91), partea vătămată M.S. (fila 93), martorii M.S. (fila 94), S.S. (fila 123), I.S. (fila 121), I.R. (fila 122), M.S. (fila 128), S.M. (fila 129).

Din analiza şi coroborarea probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Numitul M.S. a lucrat ca barman la un bar din satul Lespezi, com. Dobromir, iar fiica sa - partea vătămată M.S. ( în vârstă de 13 ani ) - îl ajuta, acesta rămânând şi singură pentru a asigura servirea la bar.

Lângă bar se afla lipit un magazin la care lucra în calitate de vânzător inculpatul O.G. în vârstă de 25 de ani. Ambele unităţi aparţineau aceleiaşi societăţi comerciale, inculpatul şi tatăl părţii vătămate fiind colegi de serviciu.

Pe parcurs, între aceştia s-a legat o relaţie de amiciţie, iar inculpatul însoţit de soţia sa, chiar i-a vizitat familia minorei cu ocazia aniversării de către aceasta a vârstei de 13 ani.

Având încredere în fiica sa, tatăl părţii vătămate o lăsa adeseori să îi facă serviciul său la bar.

În acest context, între inculpat şi partea vătămată a început o relaţie intimă, în perioada iunie - noiembrie 2011, inculpatul întreţinând în mod repetat, raporturi sexuale cu minora, cu acordul acesteia.

În urma unui conflict între mama părţii vătămate şi fratele său I.R., acesta din urmă i-a făcut cunoscut faptul că fiica sa are o relaţie intimă cu inculpatul, discuţie în urma căreia minora a fost dusă la consult ginecologic de către părinţii săi, prilej cu care s-a constatat că este

Însărcinată în luna a şaptea, la data de 25 august 2012 dând naştere copilului său M.E.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a susţinut că într-una din zile în cursul lunii decembrie 2011, pe la ora 12.00, inculpatul a intrat în bar, i-a cerut 200 ml de „ Alexandrion „ şi un energizant, i-a turnat băutura alcoolică în pahar şi, când s-a dus la frigider pentru a scoate energizantul, inculpatul a apucat-o de mână, i-a cerut să o lase în pace, a început să ţipe iar acesta a lovit-o cu pumnul în cap prilej cu care şi-a pierdut cunoştinţa.

A mai susţinut partea vătămată că, după jumătate de oră s-a trezit cu dureri de cap şi a constatat că se afla pe canapea cu faţa în sus, că pantalonii şi chiloţii erau puţin traşi în jos în partea dorsală şi că avea dureri în zona vaginală.

Partea vătămată a precizat că nu a avut nici un simptom specific unei sarcini.

Toate aceste susţineri au fost înlăturate de către procuror, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracţiunea de viol în modalitatea profitării acestuia de lipsa de valabilitate a consimţământului victimei, dată fiind vârsta acesteia precum şi concluziile raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 5 iulie 2012 potrivit cărora „ evaluarea retrospectivă pentru perioada contactului sexual fecundant relevă imaturitatea psiho-emoţională şi anticipativă, minora nerealizând semnificaţia şi consecinţele unui astfel de act. Astfel, nu a putut exprima un consimţământ valabil în acest sens".

Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul, ca şi în cursul urmăririi penale, a declarat că în perioada iunie-decembrie 2011 a întreţinut mai multe raporturi sexuale cu partea vătămată, cu acordul acesteia, întrucât erau iubiţi.

Şi în declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată a negat relaţia de durată pe care ar fi avut-o cu inculpatul, făcând din nou referire la incidentul din cursul lunii decembrie, când a susţinut că a fost lovită de inculpat, bănuind că a fost violată.

Instanţa înlătură declaraţiile părţii vătămate, apreciind că acestea nu corespund adevărului, pentru următoarele argumente:

Astfel cum în mod constant au declarat părinţii părţii vătămate, aceştia au aflat întâmplător, de la martorul Iomer Ridiva, unchiul părţii vătămate, că aceasta are o relaţie intimă cu inculpatul, motiv pentru care au şi dus-o la medic pentru consult ginecologic.

Fiind audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, martorii I.R. şi Iomer Sibel - fiica acestuia, au confirmat situaţia conflictuală cu familia părţii vătămate, însă fără a oferi o explicaţie, au declarat că nu de la ei au aflat părinţii minorei de relaţia acesteia cu inculpatul.

Instanţa înlătură depoziţiile celor doi martori, fiind contrazisă prin declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti de către părinţii minorei care au susţinut în mod constant că, despre relaţia fiicei lor cu inculpatul, au aflat de la I.R. în timpul unui conflict cu acesta.

Relaţia intimă de durată dintre părţi a fost confirmată şi de către martorii S.S. (fratele inculpatului după mamă) şi S.M. (cumnatul inculpatului), acesta din urmă susţinând că, de mai multe ori, a aflat de la băieţii din sat cu care a băut chiar la barul la care vindea partea vătămată că aceasta şi inculpatul sunt împreună.

Lipsa de sinceritate a părţii vătămate este reflectată chiar de susţinerile contradictorii ale acesteia.

Astfel, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, aceasta a susţinut că a fost iniţial prinsă de mână de inculpat, că i-a cerut să-i dea drumul, că a ţipat şi că apoi a fost lovită de acesta cu pumnul în cap, în timp ce, în depoziţia din cursul cercetării judecătoreşti, fără a mai face referire la imobilizarea mâinilor, partea vătămată a susţinut că a fost atacată din spate de către inculpat care ar fi lovit-o cu pumnul sau cu palma la tâmpla stângă.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată a susţinut că, după ce şi-a revenit din inconştienţă, inculpatul nu mai era la magazin, că a plecat acasă şi că a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul care i-a pus în vedere să nu spună nimănui că a bătut-o. Deşi a precizat că, atunci când s-a trezit din starea de inconştienţă, a simţit dureri în zona vaginală, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată nu a făcut referire la vreo bănuială în sensul că ar fi fost violată.

În cursul judecăţii, partea vătămată a declarat că, de fapt, şi în ziua incidentului s-ar fi întâlnit cu inculpatul care se afla cu maşina în faţa magazinului şi, când a ieşit din bar, a ameninţat-o că o omoară dacă va spune ceva, susţinând că avea asupra lui şi un cuţit pe care i l-a arătat, aspect care, dacă ar fi fost real, nu putea fi omis de către partea vătămată în cursul urmăririi penale.

A mai declarat partea vătămată că, a doua zi după incident, inculpatul şi-a cerut scuze că „s-a dat la ea" (conţinutul discuţiei fiind altul decât cel relatat în faza de urmărire penală), moment în care şi-a dat seama că a fost violată.

Se impune a fi subliniată şi declaraţia dată de către tatăl părţii vătămate în instanţă, acesta precizând că fiica sa a spus că ar fi fost violată abia după ce a fost consultată de medic şi s-a constatat că este însărcinată în 28 de săptămâni.

Or, dacă ipoteza prezentată de victimă ar fi fost conformă cu realitatea, ar fi fost firesc ca, cel mat târziu la momentul la care a fost chestionată de părinţii săi în legătură cu relaţia sa cu inculpatul ori la momentul la care aceştia i-au comunicat că o prezintă la medic pentru control ginecologic, aceasta să le fi spus că ar fi fost violată şi să le fi relatat incidentul.

Pentru toate aceste argumente şi întrucât varianta prezentată de partea vătămată nu este susţinută prin niciun mijloc de probă, instanţa nu reţine în sarcina inculpatului acţiunile de constrângere fizică şi de lovire a părţii vătămate în scopul de a întreţine cu aceasta raport sexual.

În apărare, inculpatul a susţinut că, deşi cunoştea că victima are 13 ani şi că sunt interzise relaţiile sexuale cu minori, s-a îndrăgostit de acesta şi nu s-a gândit că datorită vârstei, consimţământul fetei nu ar fi fost valabil, precizând că primul raport sexual l-a avut în luna iunie 2011 (recunoscând că a avut iniţiativa în acest sens), considerând atunci că partea vătămată este frumoasă şi inteligentă. A mai susţinut inculpatul că, deşi nu i se pare în regulă, fetele din etnia sa au copii la 15 ani.

Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 5 iulie 2012 evaluarea retrospectivă pentru perioada contactului sexual fecundant a relevat imaturitatea psiho-emoţională şi anticipativă, minora nerealizând semnificaţia şi consecinţele unui astfel de act. în opinia medicilor care au efectuat expertiza psihiatrică a părţii vătămate, aceasta nu a putut exprima un consimţământ valabil în acest sens.

Latura obiectivă a infracţiunii de viol se realizează printr-un act sexual, de orice natură, care are loc fără consimţământul victimei.

Lipsa consimţământului victimei rezultă din împrejurarea că actul sexual se realizează prin constrângere fizică ori psihică, ipoteză exclusă în prezenta cauză, după cum am menţionat, chiar şi de către procurorul care a întocmit rechizitoriul, ori profitând de neputinţa victimei de a se apăra (ipoteză care, de asemenea nu-şi găseşte incidenţa în speţă) ori de a-şi exprima voinţa.

Este în neputinţă de a-şi manifesta voinţa persoana care, datorită vârstei, datorită unei maladii sau altor împrejurări (de exemplu, starea de beţie completă, leşin, somn hipnotic etc.), nu îşi dă seama de ceea ce se petrece şi nu îşi poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acţiunea făptuitorului.

Aşadar, imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa presupune lipsa aptitudinilor de a înţelege şi de a voi, situaţie care, în anumite condiţii, există şi în cazul victimelor minore.

Latura subiectivă a infracţiunii de viol în modalitatea în discuţie în prezenta cauză - profitând de neputinţa victimei de a-şi exprima voinţa -, presupune ca, în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să fi cunoscut că victima nu îşi dă seama de ceea ce se petrece şi nu îşi poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actul sexual, că acesteia îi lipsesc aptitudinile de a înţelege şi de a voi şi totodată să fi profitat, în sensul de a exploata această stare a victimei.

În opinia instanţei, concluziile exprimate de către medicul legist şi de către medicii psihiatri care au evaluat victima, potrivit cărora evaluarea retrospectivă decelează imaturitatea psiho-emoţională şi anticipativă corespunzătoare vârstei de 13 ani, ceea ce presupune incapacitatea de a-şi exprima un consimţământ valabil referitor la un act sexual şi de a anticipa consecinţele acestuia, nu sunt suficiente pentru existenţa infracţiunii de viol, nefiind de natură a stabili, fără echivoc, îndeplinirea cerinţelor impuse de latura subiectivă a acestei infracţiuni.

Este esenţial a se dovedi în cauză că, la momentul comiterii faptei, inculpatul O.G. avea convingerea că minora M.S. nu îşi dădea seama de ceea ce se petrece şi nu îşi putea manifesta în mod valabil acordul sau dezacordul cu privire la actul sexual.

Or această analiză nu poate fi făcută numai prin prisma cunoştinţelor unor specialişti în domeniul medicinii legale şi al psihiatriei ci din perspectiva unor elemente de fapt cunoscute inculpatului la acel moment, a percepţiei acestuia raportată şi la vârsta sa, la nivelul de instruire, neputându-se pretinde făptuitorului o analiză şi o evaluare a situaţiei asemenea unor persoane cu pregătire în domeniile menţionate.

Astfel, instanţa are în vedere faptul că, deşi inculpatul era căsătorit la data comiterii faptei şi avea un copil, vârsta acestuia - 25 ani, nu poate fi apreciată ca fiind una de deplină maturitate, ţinând seama şi de nivelul său redus de instruire (a absolvit numai 8 clase), de specificul activităţii pe care o desfăşura.

Partea vătămată lucra într-un bar, fiind lăsată de tată să desfăşoare activitatea în locul său, bar în care, potrivit declaraţiilor martorilor şi chiar ale părţii vătămate, se foloseau cuvinte obscene pe care aceasta le auzea, mediul respectiv fiind de natură a-i dezvolta părţii vătămate aptitudinea de a se feri de anumite manifestări nepotrivite ale bărbaţilor.

Natura activităţii părţii vătămate şi locul în care o desfăşura sunt elemente care pot fi apreciate că i-au creat inculpatului, cel puţin aparenţa că partea vătămată nu ar fi un copil naiv.

Percepţia inculpatului, potrivit propriilor declaraţii, a fost aceea că partea vătămată este o persoană isteaţă care beneficia de libertate din partea părinţilor, acesta cunoscând că fetele din etnia sa devin mame la 15 ani.

În referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului se face trimitere la precizările asistentului social din cadrul Primăriei Comunei Dobromir, d-na R.A., în sensul că în etnia musulmană din zona comunei Dobromir se practică obiceiul ca fetele să fie căsătorite la vârste începând cu 12-13 ani, precum şi de a exista relaţii extraconjugale nesancţionate sub aspect moral de către comunitate sau familiile respective.

În referire la percepţia inculpatului asupra nivelului de inteligenţă al victimei se impune a fi subliniate hotărârea cu care minora ţi-a susţinut varianta violului, curajul şi coerenţa în exprimare inclusiv în sala de judecată, aspecte ce sunt de natură a susţine declaraţia inculpatului în sensul că a perceput-o pe partea vătămată ca fiind o fată isteaţă.

În referire la dezvoltarea fizică a părţii vătămate, nu se poate susţine că ar constitui un element care, în mod indiscutabil, să-l conducă pe inculpat la concluzia că vârsta părţii vătămate determină nevalabilitatea consimţământului acesteia, minora fiind, astfel cum se observă şi din fotografiile judiciare, dezvoltată cel puţin corespunzător pentru vârsta sa.

Prin prisma acestor elemente nu se poate concluziona în mod neechivoc, fără niciun dubiu, că la momentul săvârşirii faptei, inculpatul cunoştea că părţii vătămate îi lipsea aptitudinea de a voi şi de a înţelege semnificaţia unui raport sexual, că nu îşi putea da seama de ceea ce se petrece şi nu îşi putea manifesta acordul sau dezacordul cu acţiunile inculpatului şi totodată că ar fi profitat de această stare a victimei.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a considerat că fapta inculpatului O.G., care, în perioada iunie 2011 - martie 2012 a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale cu partea vătămată M.S., cunoscând că aceasta are vârsta de 13 ani, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ci ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind pluralitatea de acte materiale în formă continuată.

Astfel, instanţa va admite cererea formulată de către inculpat şi va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ci ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existenţa faptei reţinute în sarcina inculpatului, elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, precum şi comiterea acesteia de către inculpatul trimis în judecată, instanţa va pronunţa condamnarea acestuia.

La individualizarea sancţiunii ce va fi aplicate inculpatului minor, instanţa va tine seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei, instanţa are în vedere împrejurările, modul de comitere, caracterul repetat al acţiunilor inculpatului, valoarea socială ocrotită de lege care a fost lezată prin fapta săvârşită, urmările acesteia, apreciate şi prin prisma vârstei părţii vătămate, urmări materializate în naşterea unui copil la o vârstă fragedă a mamei.

În referire la datele care caracterizează persoana inculpatului instanţa are în vedere faptul că acesta nu a mai intrat în conflict cu legea penală şi totodată că, la data comiterii faptei, avea un loc de muncă stabil.

Din declaraţiile date de inculpat în faţa organelor de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, acesta recunoscând comiterea faptei şi susţinând că, în mod indiscutabil, copilul născut de partea vătămată este al său, precum şi din prezentarea inculpatului la toate termenele de judecată după momentul punerii sale în libertate, se evidenţiază o conduită procesuală corectă.

Pentru aceste considerente instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. va fi aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În cadrul analizei asupra necesităţii interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen., instanţa consideră că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport cu natura infracţiunii comise, fiind neîndoielnic că acesta nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpatul nu le deţine având în vedere infracţiunea comisă.

În consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen., instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Date fiind conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, precum şi comportamentul procesual corespunzător, instanţa consideră că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat pentru a-şi corija comportamentul.

Fiind astfel îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute art. 861 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus, potrivit art. 862 C. pen., din durata pedepsei la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani şi 6 luni.

Se va stabili organ de supraveghere a inculpatului Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În temeiul art. 863 C. pen., inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prev. la lit. b), c), d) vor fi comunicate de către inculpat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Se va atrage atenţia organului desemnat cu supravegherea inculpatului asupra prevederilor art. 863 alin. (4) C. pen.

Se va atrage atenţia inculpatului că, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori în situaţia neexecutării, cu rea credinţă, a obligaţiilor civile ce vor fi stabilite prin prezenta sentinţă, se va dispune, potrivit art. 864 în ref. la art. 83, art. 84 C. pen., revocarea suspendării sub supraveghere şi executare pedepsei alături de pedeapsa ce va fi stabilită pentru noua infracţiune.

În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Prin ordonanţa nr. 947/P/2012 emisă de I.P.J. Constanţa, inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore, prin încheierea nr. 105 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Constanţa, fiind arestat preventiv cu începere de la 29 iunie 2012, inculpatul fiind pus în libertate prin încheierea din data de 3 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia nr. 108/MP din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.

Astfel, în conformitate cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 19 iunie 2012 până la 5 octombrie 2012, dispoziţie care îşi va produce efectele numai în cazul revocării suspendării executării pedepsei.

Întrucât instanţa a apreciat necesară supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit, până la finalizarea prezentului proces penal se impune menţinerea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu - sat Văleni, comuna Dobromir, jud. Constanţa -fără încuviinţarea instanţei, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa.

Având în vedere că acţiunile inculpatului exercitate asupra părţii vătămate la o vârstă fragedă când personalitatea acesteia este în formare, au avut un efect traumatic asupra acesteia, au afectat-o în mod ireversibil, determinând modificări importante în structura sa psiho-emoţională, urmări materializate, astfel cum s-a dovedit, prin naşterea unui copil la o vârstă fragedă a mamei, instanţa constată că în cauză se justifică acordarea unor daune morale, sens în care, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357, art. 1366 alin. (2), art. 1372 alin. (1) C. civ., îl va obliga pe inculpatul O.G. către partea vătămată M.S. la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale."

Il. În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, partea civilă M.S. prin reprezentanţii legali M.S. si M.S.

Parchetul a criticat sentinţa fondului pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.G. din infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior in infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind comiterea infracţiunii de viol si sub aspectul laturii subiective.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din art. 198 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. anterior în art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior, cu condamnarea inculpatului.

Partea civilă M.S. prin reprezentanţii legali M.S. si M.S., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate si rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior şi admiterea acţiunii civile formulata in cauză.

La curtea de apel constanta cauza a fost înregistrata sub acelaşi număr.

Examinând legalitatea si temeinicia sentinţei penale nr. 4 din 04 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 8175/118/2012, prin prisma criticilor aduse de apelanţi, precum si din oficiu conf. art. 371 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, curtea a constatat următoarele:

Criticile apelanţilor nu au fost considerate întemeiate pentru considerentele următoare:

Astfel, procedând la soluţionarea cauzei, prima instanţa a stabilit in mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului, dând faptei comisa de acesta încadrarea juridica corespunzătoare dovezilor produse, care justifică schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior în art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior.

Sub aspectul stării de fapt, curtea a reţinut ca M.S. a lucrat ca barman la un bar din satul Lespezi, com. Dobromir, iar partea vătămată M.S. - fiica acestuia in vârsta de 13 ani îl ajuta, uneori rămânând si singura pentru a asigura servirea la bar. Lângă bar, alăturat, exista un magazin in care lucra inculpatul O.G. in vârsta de 25 ani in calitate de vânzător.

Ambele unităţi comerciale aparţineau aceleiaşi societăţi, partea vătămata si inculpatul fiind colegi de serviciu. In timp, intre aceştia s-a legat o relaţie de prietenie, inculpatul împreuna cu soţia vizitându-i familia părţii vătămate cu ocazia aniversarii vârstei de 13 ani.

Tatăl părţii vătămate lăsa deseori pe fiica sa să-i facă serviciul la bar. în aceasta împrejurare, între partea vătămata si inculpat a început o relaţie intimă, care a durat in perioada iunie-noiembrie 2011, când inculpatul întreţinea în mod repetat raporturi sexuale cu minora, cu acordul acesteia. Ca urmare a unui conflict între mama părţii vătămate si fratele acesteia I.R., i-a adus la cunoştinţa surorii sale ca minora are o relaţie intimă cu inculpatul în urma căreia a fost dusă la consult ginecologic, constatându-se ca minora este însărcinata în luna a Vll-a. La data de 25 august 2012, partea vătămata M.S. a născut pe copilul său M.E.

Prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, partea vătămata M.S. a arătat ca într-una din zilele lunii decembrie 2011, pe la orele 12,00, inculpatul a intrat la bar cerându-i să-i toarne 200 ml Alexandrion şi un energizant, iar in momentul in care s-a dus la frigider pentru a scoate energizantul, inculpatul a apucat-o de mâna. Partea vătămata i-a cerut sa o lase în pace, a început sa ţipe, iar acesta a lovit-o cu pumnul in cap, pierzându-si cunoştinţa.

A mai relatat partea vătămata că la o jumătate de oră, s-a trezit cu dureri de cap pe o canapea cu faţa in sus, cu pantalonii si chiloţii traşi in jos si cu dureri in zona vaginală.

Din declaraţiile inculpatului date, atât in faza urmării penale cât si a cercetării judecătoreşti, reiese ca in perioada iunie-decembrie 2011, acesta a întreţinut mai multe raporturi sexuale cu partea vătămată, întrucât erau iubiţi, având acordul acesteia. In fata instanţei, partea vătămata a negat relaţia de durata pe care ar fi avut-o cu inculpatul. In mod corect, prima instanţa a înlăturat ca nesincere declaraţiile date de partea vătămata în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, fiind contradictorii şi care nu sunt confirmate de niciun alt mijloc de proba din dosar.

Astfel, la urmărirea penala, partea vătămata a relatat că, iniţial, inculpatul a prins-o de mâna, că a ţipat, după care i-a aplicat o lovitura cu pumnul pe cap. În cursul cercetării judecătoreşti, aceeaşi partea vătămata susţine că a fost atacată de inculpat din spate, care a lovit-o cu pumnul sau : palma pe tâmpla stânga, fără a mai face referire la imobilizarea mâinilor.

De asemenea, tot la urmărire penală, partea vătămată a mai susţinut ca, după ce şi-a revenit din starea de inconştientă, inculpatul nu mai era în magazin, a doua zi însă, inculpatul a atenţionat-o să nu spună nimănui că a bătut-o.

Prin declaraţia dată la cercetare judecătorească, partea vătămată a susţinut ca s-ar fi întâlnit chiar in ziua incidentului cu inculpatul care se afla cu maşina în fata barului, ameninţând-o cu moartea daca va spune ceva, arătându-i în acelaşi timp şi un cuţit ce îl avea asupra sa.

Or, daca inculpatul ar fi acţionat de aceasta maniera, partea vătămata ar fi relatat aceasta împrejurare si în cursul urmăririi penale, având in vedere impactul emoţional pe care îl creează asupra oricărei persoane o atare ameninţare, cu atât mai mult asupra unei minore de 13 ani.

De subliniat că, despre aceasta întâmplare partea vătămata nu a relatat, cum ar fi fost normal, imediat, părinţilor, nefăcând acest lucru nici atunci când a fost întrebată de părinţi despre relaţia sa cu inculpatul si nici când părinţii i-au comunicat ca o vor duce la un medic pentru control ginecologic.

Reţinem că, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca in sarcina inculpatului nu se pot retine acţiunile de constrângere fizica si de lovire a părţii vătămate în scopul întreţinerii unui raport sexual cu aceasta.

Curtea are in vedere si declaraţiile inculpatului date in cauză, care a recunoscut că a avut primul raport sexual cu partea vătămata în luna iunie 2011, întrucât s-a îndrăgostit de ea fiind o fata frumoasa si inteligenta, si cunoscând că, de regula, fetele de etnia sa pot deveni mame şi la vârsta de 15 ani.

Potrivit raportului de expertiza medico-legala psihiatrică efectuat in cauză, partea vătămată nu a realizat semnificaţia si consecinţele raportului sexual, relevând imaturitate psihoemoţionala si anticipativă în perioada contactului sexual, iar în opinia medicilor, nu a putut exprima un consimţământ valabil în acest sens.

Ori, latura obiectiva a infracţiunii de viol se realizează, printr-un act sexual de orice natura care are loc fără consimţământul victimei. Consimţământul victimei lipseşte, atunci când actul sexual se realizează prin constrângere fizică ori psihică, ori profitând de neputinţa victimei de a se apăra, situaţii în care nu ne aflam, ori prin neputinţa de a-şi exprima voinţa.

Este în neputinţa de a-si exprima voinţa orice persoana care are o maladie, sau datorita vârstei nu îşi dă seama de ceea ce se petrece şi nu poate sa-şi exprime acordul sau dezacordul cu privire la acţiunea făptuitorului.

Cum bine a reţinut instanţa fondului, latura subiectiva a infracţiunii de viol în modalitatea analizata, respectiv profitând de neputinţa victimei de a-şi exprima voinţa, prezumă că în momentul comiterii faptei, făptuitorul a cunoscut ca victima nu îşi dă seama de ceea ce se petrece şi ca nu îşi poate exprima acordul sau dezacordul cu privire la actul sexual.

În cauză, nu s-a dovedit că la momentul comiterii faptei inculpatul O.G. avea convingerea ca minora M.S. nu îşi dădea seama de ceea ce se petrece si ca nu îşi putea exprima acordul sau dezacordul cu privire la raportul sexual întreţinut. Percepţia inculpatului a fost aceea ca partea vătămata este o persoana isteaţa, care beneficia de libertate din partea părinţilor, potrivit tradiţiei fetele din această etnie puteau deveni mame si la vârsta de 15 ani.

Nu se poate reţine fără niciun dubiu că, la momentul săvârşirii faptei inculpatul ştia ca părţii vătămate îi lipsea aptitudinea de a voi şi a înţelege semnificaţia unui raport sexual, ca nu îşi dădea seama de ceea ce se petrece și ca nu îşi putea manifesta acordul sau dezacordul cu acţiunile inculpatului.

Ca atare, în cauză în mod corect prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 C. pen. anterior in infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de disp. art. 198 alin. (1) C. pen. anterior cu art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapta pentru care întemeiat prima instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare reţinând incidenţa disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciara a pedepsei, curtea a constatat ca Tribunalul Constanţa a făcut o interpretare şi o aplicare justă a criteriilor cuprinse in dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior. Astfel, s-au avut in vedere dispoziţiile cuprinse în partea generala a codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru infracţiunea consumata, gradul de pericol social al faptei, în raport cu împrejurările, modul de comitere si caracterul repetat al acţiunilor inculpatului, valoarea sociala ocrotită de lege care a fost lezată, urmările acesteia, dar şi vârsta părţii vătămate, care a dat naştere unui copil minor.

S-a ţinut seama şi de datele care caracterizează persoana si conduita inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penala, iar la momentul săvârşirii faptei avea un loc de munca stabil, recunoscând comiterea faptei si copilul născut din relaţia cu partea vătămata, având o conduita procesuala corecta prin prezentarea sa la toate termenele de judecata.

Faţă de aceste elemente, curtea a constatat ca pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere este, atât sub aspectul cuantumului, cât si al modalităţii de executare, aptă sa îndeplinească cerinţele impuse de disp. art. 52 C. pen. anterior privind scopul si finalităţile pedepsei, acelea de măsura reala de constrângere, de reeducare a inculpatului si de prevenirea de noi infracţiuni de către acesta.

În ceea ce priveşte majorarea cuantumului despăgubirilor civile solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale, curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate.

În lipsa unor criterii legale de determinare în stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul are în vedere criterii obiective si subiective privind numărul de zile de îngrijii medicale, vârsta părţii vătămate, suferinţa fizica si psihica a acesteia.

În cauza, cum bine a reţinut prima instanţa, partea vătămata in vârsta de 13 ani, a fost afectată de acţiunile exercitate de inculpat, întrucât la o vârsta fragedă, când personalitatea acesteia era în formare, fapta incriminată a avut un efect traumatic, a afectat-o, determinând modificări importante în structura sa psihoemoţională si având urmări care s-au concretizat prin naşterea unui copil.

Cuantumul de 15.000 lei la care a fost obligat inculpatul către partea civila cu titlu de daune morale, constituie o justa reparaţie morala pentru prejudiciul moral, în cauză neexistând elemente care sa conducă la concluzia ca prejudiciul moral a avut o întindere mai mare.

Pentru toate aceste considerente, curtea a constatat că în cauza nu există elemente de reformare a hotărârii supuse controlului judiciar de fată, pe care instanţa o apreciază ca fiind legala si temeinică.

Drept urmare, curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelanta parte civilă M.S. prin reprezentanţii legali M.S. şi M.S. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 04 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 8175/118/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a obligat apelanta parte civilă M.S. prin reprezentanţii legali M.S. şi M.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariul parţial avocat oficiu, în sumă de 50 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat F.E.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariul avocat oficiu, în sumă de 150 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat N.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au declarat recurs, în termenul legal, părţile civile M.S. - prin reprez. legal M.S. si M.S., M.S. şi M.S.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că recurentele-părţi civile M.S. - prin reprez. legal M.S. si M.S., M.S. şi M.S. nu au depus motive de recurs în termenul legal, respectiv cu 5 zile înainte de primul termen de judecată în recurs.

În această situaţie se va analiza numai incidenţa cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte, analizând cauza, constată că toate criticile formulate oral de către recurentele-părţi vătămate, cu ocazia dezbaterii cauzei, referitoare la cuantumul pedepsei, modalitatea de executare - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului în baza art. 861 C. pen.anterior, cuantumul mic al daunelor morale acordate de către instanţa de fond, nu se circumscriu cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Faţă de lipsa incidenţei oricărui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care să permită valorificarea criticilor învederate instanţei de recurs, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.S. - prin reprez. legal M.S. si M.S., M.S. şi M.S. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.S. - prin reprez. legal M.S. si M.S., M.S. şi M.S. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta parte civilă M.S., în sumă de 150 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.G., în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1860/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1842/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1840/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs