ICCJ. Decizia nr. 1833/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), ultrajul (art. 239 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), reţinerea sau distrugerea de înscrisuri (ar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1833/2014
Dosar nr. 16073/118/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67 din 05 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 16073/118/2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.V. şi M.A. din infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa închisorii ds 8 ani şi 6 luni.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a stabilit ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen., şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 lăzi.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.D., dispusă prin încheierea nr. 102 din 29 octombrie 2011 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.I.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 239 alin. (1), (5) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 2 luni.
În baza art. 2721 C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 luni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a stabilit ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. pen. a menţinut măsura obligării inculpatului S.I.S. de a nu părăsi localitatea Mangalia, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2012 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.O. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu . de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.
A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2012 a Tribunalului Constanţa).
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I.D. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 7 martie 2012.
A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă Decizia nr. 246/P din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa).
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. :. lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.
A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsuri dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2012 s. Tribunalului Constanţa).
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. Pen. a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa. închisorii de 3 ani.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.V. stabilind ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 2 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 260 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpaţii Ş.D.G., I.M.C. şi B.M. la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor Ş.D.G., I.M.C. şi B.M.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi.
În baza art. 359 alin. (1) C. pen. a atras atenţia inculpaţilor Ş.D.G., I.M.C. şi B.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 359 alin. (2) C. pen. a dispus comunicarea, de îndată, în scris către inculpaţii Ş.D.G., I.M.C. şi B.M. a dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul A.D., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea vătămată I.E.M. prin reprezentant legal G.M.
A obligat pe inculpatul A.D. către partea vătămată I.E.M. la plata echivalentului în lei (la data efectuării plăţii) a sumei de 25.000 euro, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.
A respins, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate de către partea vătămată, prin reprezentantul său legal G.M.
În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă R.M. şi a obligat pe inculpatul S.I.S. către acesta la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.
A respins, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate de către partea vătămată R.M.
A luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi partea vătămată A.N. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 189 C. pen. a dispus avansarea sumei de 1400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanta, în favoarea av.C.F. (400 lei), M.M. (400 lei), S.A. (400 lei) şi N.M. (200 lei).
În baza art. 191 alin. (1), 2 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut din analiza şi coroborarea probelor administrate atât faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, următoarea situaţie de fapt:
La data de 25 octombrie 2011, la orele 1914, Politia Municipiului Mangalia a fost sesizată prin 112 de către martora I.M. despre împrejurarea că pe strada M.I.D. au apărut mai mulţi indivizi înarmaţi cu arme albe, de genul bâtelor sau răngilor, care au coborât din două-trei autoturisme şi au provocat un scandal, martora folosind expresia: „Este omor!".
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora I.M. a declarat că, la ora când a sesizat organele de poliţie se afla în faţa barăcii sale, când a observat două maşini care au oprit pe aleea ce duce spre casa părţii vătămate A.N., la intersecţia cu strada M.I. A observat că din cele două maşini au coborât cel puţin trei-patru indivizi din flecare vehicul, unul sau doi dintre aceştia erau înarmaţi cu bâte de baseball, iar toţi indivizii s-au îndreptat în fugă spre casa vecinului ei, A.N.. Dându-şi seama că se va produce un scandal, martora a sesizat organele de poliţie, după ce s-a refugiat în locuinţă, de teamă, iar peste circa 5-10 minute, când a ieşit din casă, a remarcat o a treia maşină în dreptul barăcii sale, spre care au venit trei-patru inşi înarmaţi cu bâte şi au urcat în aceasta, aşa încât ea s-a reîntors în casă şi nu a mai ieşit până nu a apărut poliţia. Martora a precizat că una dintre maşinile văzute iniţial rămăsese pe loc şi avea geamurile sparte, iar că pe stradă erau adunaţi aproape 200 de vecini speriaţi de cele întâmplate. De la mai mulţi copii prezenţi a aflat că indivizii înarmaţi veniseră să îl bată pe vecinul A.G.
Fiind audiată în cursul judecăţii, martora I.M. a declarat că, de fapt a sunat la 112 pentru că, văzând o maşină cu geamurile sparte, a crezut că i s-a întâmplat ceva copilului său pe stradă. A mai declarat martora că nu ar fi văzut nicio persoană înarmată.
Fiind întrebată de către instanţă, martora a precizat că semnătura de pe declaraţia de la fila 4 din vol. II d.u.p. îi aparţine şi că nu a mai dat vreo declaraţie în cursul urmăririi penale.
Instanţa înlătură depoziţia martorei din cursul cercetării judecătoreşti întrucât nu corespunde adevărului, martora neoferind vreo explicaţie în sprijinul modificării susţinerilor sale şi a conţinutului mult mai detaliat al declaraţiei din cursul urmăririi penale.
Din procesul verbal întocmit de echipajul de poliţie sosit la faţa locului imediat după sesizare, rezultă că pe strada M.I.D., au fost găsite numeroase persoane, iar în mijlocul intersecţiei cu strada M.I. a fost găsit autoturismul cu numerele bulgăreşti, despre care s-a stabilit ulterior că aparţine inculpatului O.E. şi care prezenta toate geamurile sparte. De asemenea, pe stradă se observau cioburi de farfurii sparte.
La faţa locului, echipajul de poliţie a fost informat de către A.N. că şapte-opt persoane, printre care S.I.S. veniseră la locuinţa sa şi ceruseră agresiv să fie scos din casă fiul său A.G., ocazie cu care cineva din spate şi S.I.S. l-au şi lovit cu un corp contondent şi cu pumnul. A.N. a relatat că a luat o bâtă de jos şi a ripostat pentru a-i îndepărta pe agresori şi atunci, femeile din locuinţa sa i-au sărit în ajutor, aruncând cu farfurii şi pietre spre agresori, după care şi vecinii au aruncat cu pietre spre maşinile agresorilor şi în aceştia. Echipajul de poliţie a fost informat şi de martora C.N., fiica părţii vătămate A.N., despre împrejurarea că se afla în locuinţa mamei sale, când nepotul I.E.M. a strigat de afară că vine peste ele un grup de agresori. Martora a ieşit, i-a văzut în curtea locuinţei pe inculpaţii S.I.S. şi A.D., iar în urma acestora pe R.I.D. şi I.O., care ţipau să fie scos fratele ei A.G. din casă.
Martora a declarat în mod constant, pe tot parcursul procesului că, în curte, A.D. l-a lovit cu un fier sau o ţeava în cap pe I.E.M., aşa încât ea, mama şi surorile sale s-au înarmat cu farfurii din casă şi au aruncat spre agresori pentru a-i goni.
Martora a precizat că în spatele celor doi inculpaţi care au intrat în curte, în stradă se mai afla un grup de 7-8 indivizi agresivi înarmaţi cu diferite obiecte, adică bâte sau boxuri, iar printre acei indivizi i-a indicat din planşa foto iniţial pe inculpaţii I.O., R.I.D., O.E., D.V..
Martora a precizat că l-a nominalizat ca participant la scandal şi pe inculpatul M.A., fără a-l recunoaşte din planşa foto, din cauză că auzise pe cineva ţipând: „A. fugi!".
A mai declarat martora în cursul judecăţii că, R.I.D., D.V., O.E. se aflau în faţa porţii, în gangul care are vreo 11-12 metri lungime. Martora a susţinut că a mai văzut şi alte persoane pe care nu le poate nominaliza, printre care şi două care purtau cagule.
De asemenea, martora A.G., soţia părţii vătămate A.N., a relatat că se afla în casă când nepotul I.E.M. a strigat pentru a o atenţiona, iar când a ieşit i-a văzut în curte pe S.I.S. şi A.D., cel din urmă lovindu-l cu un fier în cap pe nepotul ei. Agresorii au cerut sâ fie scos fiul ei, a apărut şi soţul său, care a fost la rândul său lovit ea şi fiicele au aruncat cu farfurii spre agresori, apoi au intervenit şi vecinii, care au aruncat cu pietre spre maşinile agresorilor.
În declaraţia dată în cursul judecăţii, în sala de şedinţă fiind. prezenţi toţi inculpaţii, martora A.G. a precizat că l-a observat şi pe O.E. în capătul aleii către stradă precum şi pe D.V., acesta aflându-se la intersecţia aleii cu strada principală.
A mai precizat martora că a văzut în apropiere şi două persoane care purtau cagule şi că nu poate descrie ce făceau în mod concret persoanele pe care le-a observat, însă acestea participau în mod activ la incident.
Martorele A.T. şi A.G., au declarat că după ce A.G. a sunat să le avertizeze că s-ar putea ca inculpatul A.D. să vină acolo să îl caute pentru a-l agresa, ele se aflau în casă, iar nepotul lor minor I.E.M. le-a atenţionat de afară că vin agresorii. Când au ieşit din casă, martorele au văzut cum în curtea lor intraseră inculpaţii A.D. şi S.I.S., iar cel dintâi l-a lovit pe minor cu un obiect dur gen bâtă în zona capului şi l-a doborât la sol, cu capul spart, apoi" amândoi au cerut celor patru femei să îl scoată din casă pe Gl, să nu-l mai ascundă. Când au văzut starea minorului, femeile s-au înarmat cu farfurii şi alte obiecte de uz casnic, practic cu ce le-a căzut în mână, cu care au aruncat spre cei doi inculpaţi, apoi şi spre însoţitorii înarmaţi ai acestora, care se aflau pe stradă, în urma celor doi inculpaţi care se aflau în curte.
Martora A.T. i-a indicat dintre agresori pe inculpaţii A.D., S.I.S., I.O. şi R.I.D., despre ultimul susţinând că era înarmat cu un cuţit.
Martora a declarat că atât I.O. cât şi R.I.D. se aflau pe gangul de la poartă spre strada principală care are în jur de 15 metri, loc în care se aflau mai multe persoane pe care nu le-a recunoscut.
Martora A.G. i-a recunoscut dintre agresori pe A.D. şi S.I.S., declarând în mod constant că 1-a văzut pe inculpatul A.D., care intrase în curte împreună cu inculpatul S.I.S., când l-a lovit pe copil cu un fier în cap.
Toate cele patru martore – C.H., A.G., A.T., A.G. au explicat că i-au gonit pe inculpaţi, spre care au aruncat cu diferite obiecte, însă au ieşit din majoritatea caselor din cartier circa 100-200 de persoane, iar mare parte din vecini au aruncat la rândul lor cu pietre şi alte obiecte spre grupul inculpaţilor şi spre cele cinci autoturisme cu care veniseră şi cu care încercau să fugă. De altfel, acest aspect s-a coroborat cu constatarea ulterioară că autoturismul de culoare albastră, aparţinând inculpatului O.E., care s-a defectat şi nu a mai putut fi pornit a şi fost distrus de mulţimea dezlănţuită, iar autoturismul negru, al inculpatului S.I.S. a suferit distrugeri minore.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, organele de poliţie au constatat că autoturismul de culoare albastră, al inculpatului O.E. se afla pe strada M.I., având numeroase avarii, atât la geamuri, cât şi la caroserie, fiind cu luminile de avarie pornite şi prezentând urme recente de lovire, iar în interior obiectele erau răvăşite. Pe podeaua şoferului a fost găsit un cuţit tip briceag închis, iar pe scaun un portofel cu documente de identitate ale inculpatului O.E. Autoturismul respectiv a fost ridicat şi transportat la garajul Poliţiei municipiului Mangalia, pentru a fi ferit de alte posibile avarieri sau sustrageri.
Din primele verificări efectuate de lucrătorii de poliţie a rezultat că după incident, minorul I.E.M. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Municipal Mangalia, unde s-â stabilit că prezenta o plagă cranio-cerebrală frontală stângă, iar câ personalul medical a hotărât transferarea acestuia la Spitalul Clinic Judeţean de Urgentă Constanta. Din foaia de observaţie clinică întocmită la unitatea spitalicească judeţeană rezultă ca minorul a fost internat cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut deschis mediu, prin agresiune, plagă cranio-cerebrală. cu fractură multieschiloasă fronto-temporală stângă, fiind supus de urgenţă intervenţiei neuro-chirurgicale, fiindu-i salvată viaţa.
Din raportul de constatare medico-legală din 28 octombrie 2011 al S.J.M.L. Constanţa, completat la data de 16 decembrie 2011, rezultă că partea vătămată minor I.E.M. a prezentat leziuni traumatice (fractură multieschiloasă cu înfundare frontală stângă), ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafaţa redusă, ce pot data din 25 octombrie 2011, au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi care i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie, contuzie cerebrală şi potenţialul septic al plăgii craniene, victima rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanţă osoasă craniană.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată I.E.M. fiind reexaminată la 11 septembrie 2012 chiar la solicitarea inculpatului A.D., rezultă că partea vătămată a suferit la 25 octombrie 2011 un traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare, contuzie cerebrală şi hemoragie meningee, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu suprafaţa de impact între 4 şi 16 cm pătraţi.
În momentul recepţionării/aplicării loviturii, poziţia probabilă a victimei/autor era faţă în faţă; leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei prin hemoragia şi contuzia meningo-cerebrală, prin caracterul intruziv al fracturii craniene cu potenţial de complicaţii septice şi neurologice şi pentru care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă reprezentată de lipsa de substanţă osoasă craniană posteschilectomie; în prezent partea vătămată este în observaţie cu dg. 2 Tulburări organice de comportament" secundare afectării cerebrale prin traumatismul suferit, având indicaţie de tratament de specialitate psihiatric, motiv pentru care se opinează pentru reexaminare medico-legală după cea.6 luni de la încetarea acestui tratament; până în prezent a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Din suplimentul raportului de expertiză, întocmit în cauză, rezultă că, având în vedere tipul leziunii epicraniene, localizarea, aspectul şi dimensiunile focarului de fractură craniană, s-a apreciat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată I.E.M. au putut fi produse prin lovire cu corp dur contondent cu o suprafaţă de contact cuprinsă între 4 cm pătraţi şi 16 cm pătraţi;
Medicul legist a precizat că, oricare din obiectele descrise de partea vătămată şi de martori (care au fost indicate de instanţă şi preluate în cadrul secţiunii „Obiective") care se încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafaţa de contact mică, între 4 cm pătraţi şi 16 cm pătraţi, ar fi putut fi agentul vulnerat care să producă leziunile traumatice.
S-a mai arătat în concluziile raportului de expertiză medico-legală supliment că nu există elemente medicale obiective pentru a aprecia alte elemente caracteristice agentului vulnerat.
În urma audierii în spital, în prezenţa mamei sale (audiere înregistrată video) partea vătămată minor I.E.M. a declarat că înainte de agresiune, se juca în faţa curţii mătuşii sale A.G., zisă “L.”, când au apărut trei indivizi, dintre care inculpaţii A.D. şi S.I.S., pe care i-a recunoscut din planşa foto prezentată, inculpatul A. fiind înarmat cu un fier, au pătruns în curtea rudelor sale. Când el a strigat la mătuşa sa pentru a o atenţiona că au venit agresori înarmaţi în curtea ei, a fost lovit din spate în zona capului, aşa încât s-a întors cu faţa spre agresor şi l-a văzut pe inculpatul A.D. cum i-a aplicat o a doua lovitură cu o „rangă de fier, groasă ca o coadă de mătură, ascuţită la vârf" în partea stânga faţă a capului, aşa încât a leşinat. Deşi nu s-a consemnat în formularul tipizat, după audiere minorul şi-a exprimat sentimentele împotriva inculpatului A.D., afirmând că dacă acesta nu va fi arestat, când va ieşi din spital el va băga cuţitul în inculpat. Minorul a precizat că şi suspectul Iuzeir R. ar fi fost prezent alături de cei doi inculpaţi, însă această susţinere nu s-a coroborat cu nici un alt element de fapt probatoriu. în schimb, partea vătămată G.M., mama minorului, a declarat că în timpul cercetărilor suspectul I.R. ar fi contactat-o, pentru a-i oferi o sumă de bani, aşa încât să îşi retragă plângerea, însă ea l-a refuzat, afirmând că nu are copilul de vânzare.
În declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată a explica: că, în momentul în care a strigat „mătuşă, vin pe noi", a fost lovi: în partea din spate a capului, mai uşor, s-a întors şi şi-a dat seama că inculpatul A. îl lovise pentru că în continuare avea bâta în mână. A precizat partea vătămată că atunci a primit cea de a doua lovitură în zona frunţii, în stânga, în urma căreia a căzut.
Declaraţia părţii vătămate explică în opinia instanţei de fond concluziile raportului de expertiză medico-legală şi ale suplimentului acestuia, potrivit cărora poziţia victimei şi a agresorului a fost faţă în faţă în momentul aplicării/recepţionării loviturii care i-a produs fractura craniană gravă. De asemenea această declaraţie explică existenţa unei singure leziuni la nivel cranian, astfel cum se consemnează în cuprinsul actelor medicale întocmite în cauză.
În ceea ce priveşte natura obiectului cu care victima minoră a fost agresată de către inculpatul A.D., a reţinut câ declaraţiile părţii vătămate I.E.M. şi ale martorilor care au descris acest obiect ca fiind „ obiect alungit din metal ascuţit la unul din capete", „bâtă", „rangă de fier", „fier gros ca o coadă de mătură ascuţit la vârf, „baston de fier", „baston telescopic", „bâtă sau ţeava de 70-80 cm lungime şi vreo 4 cm grosime", „băţ sau baston care se întinde prin smucire", „obiect lung metalic telescopic pe care l-a smucit să-l lungească" se coroborează cu concluziile medicului legist potrivit cărora leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur contondent cu suprafaţa de impact între 4 şi 16 cm pătraţi. medicul legist precizând că oricare dintre aceste obiecte care se; încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafaţa de contact mică, între 4 cm pătraţi şi 16 cm pătraţi, ar fi putut fi agentul vulnerat care să. producă leziunile traumatice.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat suficiente mijloacele de probă aflate la dosar şi, neavând îndoieli asupra concluziilor raportului de expertiză medico-legală completat în mod corespunzător la solicitarea instanţei, neexistând contradicţii între acesta şi actele medicale şi medico-legale aflate la dosar, a respins cererea inculpatului A.D. de efectuare a unei noi expertize medico-legale de către Institutul I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti.
Apărarea inculpatului A.D. în sesnul că nu el l-a lovit pe minor ci o rudă a acestuia din urmă pe nume I., folosindu-se de faptul că, în unele declaraţii martorii au susţinut că o femeie ar fi strigat „I., mi-ai omorât copilul, a fost înlăturată de instanţă având în vedere declaraţia părţii vătămată I.E.M., a martorilor oculari care au susţinut în mod constant că inculpatul A. a fost cel care i-a aplicat copilului lovitura care i-a produs leziunea craniană gravă, concluziile medicului legist care se coroborează cu declaraţiile martorilor în ceea ce priveşte obiectul - agent vulnerat cu care era înarmat inculpatul, precum şi declaraţia martorului I.l. care, în faţa instanţei a precizat că, într-adevăr, în familia părţii vătămate există o persoană pe nume I., dar care nu s-a aflat la locul faptei.
A mai reţinut prima instanţă şi declaraţia martorului M.A. care a precizat că, în limba turcă, I. înseamnă o stea de la divinitate. Astfel, chiar dacă s-ar accepta ipoteza conform căreia una dintre rudele victimei ar fi folosit această exprimare, acesta nu s-a referit la un anume I. care s-ar fi aflat la faţa locului.
În sprijinul acestei susţineri este şi declaraţia dată în instanţă de către martorul Suliman Leman care a precizat că una dintre femei îl agresa pe S.I.S. strigând „I. mi-ai lovit copilul".
De altfel, deşi a susţinut că una dintre rudele victimei pe nume Ildîz ar fi lovit-o pe aceasta, niciun moment nu s-a solicitat în apărare identificarea acestei persoane şi audierea sa.
În sprijinul acuzaţiilor aduse inculpatului A.D. dar şi inculpatului S.I.S. au fost avute în vedere şi declaraţiile numitei G.M. - mama părţii vătămate, I.E.M., susţinute şi de depoziţiile rudelor acesteia potrivit cărora I.R. i-a oferit încă din 21 noiembrie 2011 suma de 40.000 euro pentru a-şi retrage plângerea împotriva persoanelor cercetate în prezentul dosar şi pentru a-l convinge pe copil să nu mai declare că a fost lovit de către A.D. şi că acesta era însoţit de S.I.S.
De asemenea, partea vătămată A.N. a declarat în faţa procurorului că în seara critică fiul său A.G. i-a comunicat telefonic că A.D. l-a contactat ca să se întâlnească să se bată reciproc, iar el l-a minţit că ar fi acasă, aşa că inculpatul a spus că va veni la el acasă. Din această cauza partea vătămată, care se afla la locuinţa unei fiice, a revenit acasă, unde a auzit femeile ţipând „l-au omorât!", aşa încât a intrat în propria curte sărind gardul din spate. S-a înarmat cu o coadă de topor din curte şi a mers spre partea din faţă a casei, unde în interiorul curţii i-a văzut pe inculpaţii A.D. şi S.l.S. cum ţipau la soţia şi fiicele sale să îl scoată pe G. din casă. Când le-a cerut inculpaţilor explicaţii despre prezenţa lor în curtea sa, partea vătămată a fost lovită în frunte de către S.I.S. cu un obiect metalic descris ca obiect telescopic ce iniţial era de dimensiuni mici motiv pentru care nu i-a creat iniţial nicio temere, dar care a fost alungit de către inculpaţi aşa încât a ripostat la rândul său şi l-a lovit la antebraţul stâng pe agresor şi atunci cei doi inculpaţi au părăsit curtea sa şi ea i-a urmărit pentru a-i izgoni. Partea vătămată a precizat că îl văzuse şi pe nepotul minor căzut pe caldarâm în mijlocul curţii şi a crezut iniţial că acesta fusese împins în busculadă. Partea vătămată nu a relatat în cursul urmăririi penale că şi inculpatul A.D. i-ar fi aplicat vreo lovitură, ci că doar S.l.S. al lovit-o, iar la un moment dat ar mai fi primit o lovitură din spate. când s-a întors cu faţa spre A.D., dar nu a putut identifica autorul loviturii. Partea vătămată împreună cu rudele sale i-au gonit pe agresori pe aleea din faţa curţii sale spre strada M.I., unde l-a văzut pe I.O. urcând într-o maşină neagră şi l-a văzut şi pe S.l.S. fugind pe jos. A observat că lângă autoturismul albastru din mijlocul străzii se adunaseră mai mulţi vecini, care loveau cu bâte şi pietre maşina, iar în interiorul acesteia, un individ ţinea în mână un cuţit cu lama de circa 25 cm şi de aceea lumea lovea în continuare maşina respectivă. Partea vătămată l-a lovit cu bâta pe pasager pentru a-l dezarma şi a-l scoate din maşină, iar ulterior a aflat că pasagerul respectiv era R.I.D. Ulterior cercetărilor, partea vătămată a şi găsit pe alee o bâtă de baseball, pe care a pus-o la dispoziţia organelor de urmărire penală, întrucât nu a revendicat-o nimeni. în final, partea vătămată a explicat că din cauza sângerării şi ea a fost transportată la spital, iar acolo inculpatul S.l.S. a încercat să o lovească de faţă cu poliţiştii, însă un poliţist a intervenit şi a parat lovitura. în urma examinării medico legale, s-a stabilit că partea vătămată A.N. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care au fost produse prin lovire cu corpuri dure la data de 25 octombrie 2011. A precizat partea vătămată că, la intersecţia străzii I.M. cu fundătura observase un alt grup mai numeros, în cadrul căruia a observat că se aflau şi pe P.M. şi un individ ce purta cagulă.
În declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată A.N. a relatat că, ajungând în curte, l-a văzut pe nepotul său lovit şi căzut l-a pământ, inculpatul A.M. ţipând să iasă afară fiul său, A.G.
S-a mai reţinut că încercând să minimalizeze contribuţia inculpatului S.S. pe care, în instanţă a încercat să-l evidenţieze într-un mod favorabil în raport cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale (tendinţă manifestată de întreaga familie a părţilor vătămate în cursul judecăţii), A.N. a susţinut în cursul cercetării judecătoreşti că, de fapt, inculpatul A.D. l-ar fi lovit în cap, în zona frunţii cu „telescopul". A mai susţinut în faţa instanţei partea vătămată A.N. că, fără a fi fost lovit de S.S., i-a aplicat acestuia o lovitură cu bâta, în mâna stângă.
Prin urmare, aceste susţineri ale părţii vătămate din cursul cercetării judecătoreşti au fost înlăturate de către instanţă.
Fără a exclude lovirea părţii vătămate A.N. şi de către inculpatul A.D. (faţă de care însă procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecată sub aspectul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.), ansamblul probatoriului administrat în cauză a demonstrat faptul că aceasta a fost lovită şi de către inculpatul S.I.S., care i-a aplicat o lovitură cu un obiect telescopic în zona frunţii, astfel cum rezultă din declaraţiile martorelor A.G., C.N., A.T., care se coroborează şi cu declaraţiile date de martorii A.G. şi G.F. în cursul urmăririi penale în care au specificat că şi S.I.S. era înarmat cu un obiect lung în momentul în care a coborât din maşină, respectiv când a intrat în curte.
Faptul că obiectul pe care inculpatul S.I.S. l-a purtat în mână în timpul incidentului, în stare de nealungire, avea dimensiuni mici, explică în opinia primei instanţe declaraţiile date în cauză de martorii care au susţinut că nu ar fi fost înarmat ori că nu au observat ca acesta să fi fost înarmat.
Astfel, martorul A.G. a declarat în cursul urmăririi penale că în ultima perioadă de timp a fost contactat telefonic de către inculpatul A.D., care i-a reproşat că face „combinaţii", adică tranzacţii cu autoturisme vechi fără ştirea sal, aşa încât în mai multe rânduri l-a invitat să se întâlnească pentru a se tăvăli, adică să se bată. La data de 25 octombrie 2011, când martorul se afla în municipiul Constanţa şi se deplasa spre Mangalia, după ce îşi vizitase o rudă la penitenciar în comuna Valu lui Traian, a fost sunat din nou de inculpat, care iar l-a invitat să se bată şi pe care 1-a minţit că se află deja acasă, apoi şi-a sunat mama să o avertizeze. Acesta a precizat că a ajuns acasă după ce agresorii îi atacaseră pe membrii familiei sale, susţinerea sa coroborându-se cu declaraţia martorului poliţist R.M., în sensul că a apărut lângă echipajul de poliţie după ce acesta sosise la fata locului.
Martorul A.I., fratele părţii vătămate A.N. şi vecin pe aceeaşi alee spre strada M.I., a relatat că se afla la poartă (locuind la aprox. 15 metri de intersecţia străzii principale cu fundătura care duce la casa fratelui său, când a văzut vreo 5 maşini oprite în dreptul porţii sale. Martorul i-a observat pe A.D. şi pe S.I.S. coborând din maşini, S. dându-se jos dintr-o mașină, a văzut 4-5 persoane intrând în gang, primii doi fiind A. şi S., celelalte persoane mergând după ei la 3 metri, 2 persoane purtând şi cagule, una dintre acestea fiind înarmată cu o bâtă. Martorul a declarat că l-a intersecţie i-a văzut şi pe I.O., precum şi pe O.E. care, după ce a coborât din maşină s-a îndreptat spre gang dar nu a mai apucat să urce întrucât deja se auzeau ţipete şi de sus veneau băieţii.
Martorul a declarat că O.E. a urcat atunci în autoturism, a încercat să o pornească însă a renunţat, a coborât şi a fugit, iar la maşină, după ce şoferul o abandonase, a venit R.I.D. care a şi urcat, fiind scos ulterior de către A.N..
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că s-a speriat de cele văzute, mai ales că atunci când a ieşit la poartă, unul dintre cei doi însoţitori ai lui S.I.S., care purtau o mască pe faţă l-a şi lovit peste faţă cu mâna.
Martorul Ismail Iaşar, zis „L.", a declarat că este considerat capul familiei sale, iar că în urmă cu doi-trei ani, gaşca lui I.R. a început să aibă conflicte cu rudele sale, după ce A.D. şi alţi indivizi îl bătuseră pe nepotul R.B., zis „M." Martorul a precizat că a aflat de la rudele sale despre scandal şi a solicitat protecţia familiei sale pentru a se putea deplasa de la Mangalia la Constanţa, în vederea audierii.
De asemenea, martorul cu identitate protejată G.F. a declarat în cursul urmăririi penală că se afla pe strada M.I. când au oprit în apropiere şase-şapte maşini scumpe, dintre care a reţinut una neagră şi una argintie, iar din acestea au. coborât mai mulţi indivizi solizi înarmaţi cu bâte lungi cam de 1 metru, dintre care i-a recunoscut pe S.I.S. şi I.O., ambii având bâte sau fier în mână, şi care s-au îndreptat spre străduţa părţi vătămate A.N.. Martorul s-a refugiat din calea atacatorilor, însă până să fugă a remarcat la lumina becurilor de pe stâlpi că indivizi înarmaţi se băteau pe străduţă cu bărbaţi şi femei care ţipau. Până să plece din zonă, martorul a văzut că mai mulţi vecini au ieşit în stradă şi au aruncat cu pietre spre indivizii înarmaţi cu bâte pentru a-i goni.
În cursul judecăţii, acelaşi martorul a reiterat susţinerile din cursul urmăririi penale, precizând însă că în prezent nu poate spune dacă inculpaţii S.I.S. şi I.O. erau înarmaţi, precizare care, pe de o parte, prin conţinutul ei nu răstoarnă situaţia prezentată anterior, iar pe de altă parte, fără o explicaţie temeinică din partea martorei, nu înlătură declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.
În referire la solicitarea inculpaţilor în sensul de a se constata nulitatea relativă a declaraţiei martorului G.F. dată în cursul cercetării judecătoreşti, pentru faptul că ascultarea s-a efectuat în condiţiile art. 862 C. pen., în lipsa unui consilier de probatiune şi în prezenţa procurorului care a instrumentat cauza, împrejurare în care martorul ar fi fost în mod automat influenţat, prima instanţă a apreciat că argumentele invocate în apărare care ar conduce la nulitatea relativă a declaraţiei sunt neîntemeiate.
A reţinut că la dosarul cauzei se regăseşte procesul-verbal întocmit de procurorul care a asistat la ascultarea acestuia potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. şi în care s-a consemnat că, fiind întrebat dacă solicită prezenţa unui consilier de probatiune în timpul audierii, acesta a precizat că nu doreşte.
De asemenea, având în vedere prevederile alin. (6) al art. 862 C. pen., potrivit cărora declaraţia martorului se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului, a apreciat că, procurorul care trebuie să fie prezent la ascultarea în modalitatea specială prevăzută de textul de lege enunţat nu este procurorul de şedinţă, care, în timpul audierii, îşi păstrează locul în sala de judecată ci tocmai procurorul care a instrumenta: dosarul de urmărire penală şi care cunoaşte şi confirmă completului de judecată identitatea reală a persoanei protejate.
Niciuna din dispoziţiile legale nu prevede semnarea declaraţiei părţilor ori martorilor de către procurorul de şedinţă. Dealtfel, semnarea declaraţiei martorului de către procurorul de şedinţă nu ar avea nicio raţiune, atât timp cât conţinutul declaraţiei este redai: prin sistemul audio în sala de şedinţă în care se află şi ceilalţ. participanţi în respectiva cauză şi care percep susţinerile martorului în acelaşi mod ca şi procurorul de şedinţă.
Prin urmare, interpretarea apărării, în sensul interdicţiei procurorului de caz care cunoaşte identitatea reală a martorului şi motivele pentru care acesta a solicitat protecţia identităţii sale, de a fi prezent la audierea martorului, în condiţiile în care o interdicţie legală nu există în acest sens, nu a fost primită, întrucât nu este permis a se porni în interpretarea normelor legale de la prezumţia de rea credinţă a procurorului şi, în general, a organelor judiciare.
Un alt argument reţinut de prima instanţă fost acela că sancţiunea nulităţii relative presupune o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de faţă, nu s-a dovedit vreo intervenţie a procurorului în declaraţia martorului cu identitate protejată şi nici vreo altă modalitate de influenţare a depoziţiei acestuia, aspect care rezultă şi din verificarea înregistrării acesteia.
Trecând peste aspectul valabilităţii, din punct de vedere procedural al declaraţiei martorului G.I. din cursul judecăţii, prima instanţă a apreciat că aceasta nu este concludentă sub aspectul esenţial al deţinerii de către inculpaţii S.I.S. şi I.O. a unor arme albe la momentul sosirii la faţa locului, sens în care, a dat valenţă probatorie depoziţiilor aceluiaşi martor din cursul urmăririi penale.
A reţinut ca fiind relevantă sub aspect probator declaraţia martorei A.S. care a declarat că are casa chiar pe colţul străzii la nr. 52, adică la intersecţia cu străduţa pe care locuieşte A.N. şi fiind la poartă a văzut mai multe maşini oprind chiar în apropierea porţii sale, iar pentru că acestea erau frumoase, a crezut că este vorba de o nuntă. Când din acestea au coborât mai mulţi bărbaţi înarmaţi cu bâte s-a speriat, mai ales că indivizii ţipau. La scurt timp martora a auzit pe străduţă o femeie ţipând: „A murit, a murit!", apoi a văzut o femeie la poartă spunând ceva despre un copil.
Relevantă este şi declaraţia martorei M.G. din faza de urmărire penală care a arătat că se afla pe strada M.I., la intersecţia cu străduţa ce duce spre casa părţii vătămate A.N., când a observat patru-cinci maşini frumoase oprind în apropierea lor şi din care au coborât cinci-şapte indivizi înarmaţi cu diferite obiecte neprecizate. Aceştia, dintre care l-a recunoscut pe S.I.S., s-au deplasat pe gangul ce duce spre locuinţa părţii vătămate, iar martora împreună cu A.S. s-a refugiat în curtea acesteia de frică. Din cauza spaimei, martora a fugit la scurt timp spre casa ei, fără a se uita în jur şi a remarcat doar că ieşiseră mai multe persoane pe stradă.
Prima instanţă a înlăturat declaraţia aceleiaşi martore dată în cursul judecăţii, prin care a revenit şi a precizat că a văzut numai două maşini şi că, în afară de câteva vecine, nu ar fi observat nimic. Instanţa are în vedere faptul că revenirea martorei asupra declaraţiei nu este justificată în mod temeinic, aceasta recunoscând semnătura de pe declaraţia aflată în dosarul de urmărire penală, precizând însă că depoziţia nu îi aparţine.
Martora a precizat că nu ştie să scrie şi să citească, aspect care nu a fost adus la cunoştinţa procurorului, nefîind confirmată de vreun proces verbal întocmit de către procurorul în faţa căruia aceasta a dat declaraţia şi, plecând de la prezumţia de bună credinţă a organelor judiciare în exercitarea atribuţiilor de serviciu, instanţa a avut în vedere această declaraţie ca fiind un mijloc de probă valabil, constatând că a fost luată în condiţii de legalitate.
Martorul cu identitate protejată P.I. a declarat în cursul urmăririi penale că se afla în apropierea casei numitului D.V., zis V. şi acolo a văzut oprite patru maşini, adică o mașină argintie care este a lui M. A., o mașină albastră cu numere de Bulgaria a lui O.E., o mașină neagră al lui S. şi una a cărei marcă nu a observat-o bine, pentru că era mai în spate, iar atenţia i-a fost atrasă de S., care scotea din portbagajul maşinii sale o bâta, pe care i-a dat-o lui a oprit maşina la intersecţie, astfel că am văzut că lângă maşini erau mai mulţi indivizi pe care îi cunoştea din Mangalia, adică M., S., A. şi Ş., băieţii lui R. mare, pe care i-a recunoscut în pozele nr. 23 şi nr. 24, E. de la poza nr. 4, D., de la poza nr. 5, individul de la nr. 19, adică M.F., zis M. (care umblă cu R. mic-adică I.R.), de la nr. 14, adică G.R., fratele lui V. şi un băiat C., pe care îl recunosc din fişa prezentată ca fiind I,C.C.. Martorul a văzut că S. a urcat „în şeptar" cu M. şi cu băieţii lui R., adică A. şi Ş., cei doi fraţi în spate, iar A. cu bâta la el. în maşina lui S. am văzut că a urcat în spate V. şi C., dar nu ştie cine era la volan pentru că avea geamurile negre. E. a urcat în maşină cu D., iar în a patra maşină ceilalţi, toate maşinile plecând spre Barăci. Martorul a declarat că a bănuit că va avea loc un scandal pentru că erau agitaţi şi a văzut la mai mulţi bâte pe care le ţineau lângă picior, aşa că i-a urmărit de curiozitate, iar după ce a parcurs cel mult un kilometru, toate maşinile au oprit deodată. Imediat M. a coborât de la volan cu un obiect lung metalic telescopic, pe care l-a smucit ca să îl lungească, apoi împreună cu S. şi cu fraţii A. şi Ş. au intrat într-un gang spre dreapta, A. având cagula pe cap, recunoscându-l după haine şi după faptul că este slab. Au coborât din maşini şi ceilalţi băieţi, având şi ei bâte în mâini, adică în afară de S. toţi erau înarmaţi şi au mers şi ei spre acel gang. în urma primilor patru. în două-trei minute au început să se audă ţipete de femei dinspre gang, martorul observând că, dintr-o dată] au apărut dinspre gang M. şi E., care au luat-o pe lângă maşini şi au fugit. A văzut că V. a coborât din mașină şi a urcat la volan în maşina lui M., care rămăsese cu portierele deschise şi motorul pornit şi bloca drumul. A văzut că la volanul mașinii a urcat un tip O., adică cel pe care l-a identificat în poza nr. 3, care a apărut din spate de undeva. în aceeaşi maşină, care pleca de pe loc au urcat din mers A. şi Ş., iar câteva persoane, bărbaţi şi femei, au lovit cu bâtele în mașină la partea din spate. Lumea deja lovea cu putere şi în maşina lui E., spărgându-i geamurile."
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul P.I. a solicitat insistent să i se divulge identitatea şi să fie ascultat în sala de şedinţă susţinând „că nu are nimic de ascuns". Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că, anterior (la 22 mai 2012), cu prilejul ascultării în vederea soluţionării unei cereri privind arestarea preventivă, inculpatul A.D. a precizat că ştie faptul că persoana audiată de către procuror sub identitatea P.I. este de fapt P.M..
În acest context, prima instanţă a luat act de solicitarea martorului, a întocmit proces-verbal şi a dispus ascultarea acestei persoane, cu numele real P.M., în sala de judecată, în calitate de martor, prilej cu care a revenit asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală cu motivarea că ar fi fost forţat de procuror şi că i-a fost dictată.
Or, instanţa a constatat că înregistrarea audio-video a declaraţiei s-a realizat în condiţiile în care numitului P.M. i-a fost adus la cunoştinţă că va fi filmat, aspect care rezultă chiar din conţinutul înregistrării, şi în conformitate cu prevederile art. 916 alin. (2) C. pen., astfel încât nu se poate susţine nevalabilitatea acesteia, astfel cum s-a încercat a se acredita în apărare.
Înregistrarea infirmă susţinerile martorului învederate drept motive de revenire asupra declaraţiei iniţiale, demonstrând că acesta a relatat în mod amănunţit şi degajat şirul evenimentelor, oferind numeroase detalii astfel cum s-a consemnat şi în declaraţia scrisă.
În consecinţă, apreciind revenirea martorului ca nefiind justificată, instanţa a înlăturat depoziţia acestuia din cursul cercetării judecătoreşti.
Totodată, prima instanţă nu a primit nici apărarea inculpaţilor apărarea potrivit căreia declaraţia numitului P.M. ascultat în cursul urmăririi penale în calitate de martor cu identitatea protejată sub numele P.I. ar fi lovită de nulitate absolută.
Nulităţile absolute sunt strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pen., printre acestea neînscriindu-se şi cea invocată în apărare. Declaraţia martorului nu este lovită nici de nulitate relativă întrucât, singura persoană care putea invoca o eventuală vătămare era tocmai P.M. care avea dreptul la tăcere, fiind învinuit în cauză, şi nicidecum de inculpaţi.
Făcându-i-se cunoscut că beneficiază de dreptul la tăcere, P.M. a acceptat să dea declaraţie, solicitând în mod expres ca aceasta să i se i-a cu protejarea datelor de identitate, motivând că a fost bătut de oamenii din clanul lui R. şi care nu ar avea milă „ de el dacă ar afla ce a declarat", martorul temându-se la acel moment pentru copilul său, astfel cum rezultă chiar din declaraţia originală ataşată la dosar şi din înregistrarea audio-video.
Cum odată stabilit faptul că singurul care putea invoca o vătămare în sensul menţionat era învinuitul P.M., nu se mai impune analiza îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de dispoziţiile alin. (4) al art. 197 C. pen., instanţa reţinând şi faptul că deşi toţi inculpaţii au cunoscut împrejurarea invocată ca fiind drept o vătămare, încă de la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2012, când martorul P.I. şi-a divulgat identitatea reală ca fiind P.M., aceştia fiind prezenţi împreună cu apărătorii în sala de şedinţă, nulitatea declaraţiei date de acesta în cursul urmăririi penale s-a invocat abia la termenul de judecată din 13 noiembrie 2012, ulterior vizionării înregistrării depoziţiei din faza de urmărire penală, aşadar cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Nici din perspectiva alin. (4) teza a II-a a art. 197 C. pen. nu se impune în opinia instanţei anularea actului în discuţie, întrucâtl. prin audierea numitului P.M., acesta cunoscând că are dreptul la tăcere şi acceptând astfel să dea declaraţie sub identitate protejată, nu s-a produs nicio vătămate, depoziţia acestuia fiind. câştigată cauzei.
Din probele administrate a rezultat că după săvârşirea faptelor, inculpaţii au fugit sau au încercat să fugă de la faţa locului cu maşinile, însă pe lângă inculpatul S.I.S.. care deja fusese lovit de partea vătămată A.N. în ripostă şi pentru a fi alungat şi care a fugit pe jos, au fost prinşi de mulţimea. furioasă R.l.D. şi O.E., cărora li s-a defectat autoturismul, cel dintâi fiind lovit în zona figurii de mulţime, iar I.O. a căzut şi a suferit două zgârieturi la faţă înainte de a fugi cu autoturismul prietenului său S.I.S.
Martorul C.V., paznic la Spitalul Municipal Mangalia, a declarat că era de serviciu când grupul inculpatului S.I.S. a sosit la spital, fiind urmat de un grup de rromi, adică rudele părţii vătămate A.N., iar că cele două grupuri şi-au adresat reciproc injurii şi ameninţări, toţi fiind agitaţi.
Fiind audiaţi, inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., M.E., D.V. şi M.A. au tăgăduit participarea la producerea scandalului public, când au fost provocate vătămări părţilor vătămate I.E.M. şi A.N..
Inculpatul A.D. a declarat că într-adevăr avea o relaţie conflictuală de ceva timp cu A.G., invocând că acesta îl bătuse pe un prieten de al său, Ş.O.C., iar el îl însoţise pe acel prieten la poliţie să depună plângere. Această alegaţie a inculpatului a fost infirmată de probatoriul administrat, deoarece s-a stabilit că de fapt el şi cu acel prieten fuseseră reclamaţi la poliţie că au bătut un grup de persoane din zona „La barăci". Despre împrejurările producerii scandalului, inculpatul a declarat că într-adevăr discutase la telefon cu A.G. şi că s-au invitat reciproc să se întâlnească şi să se bată, iar că la data de 25 octombrie 2011, chiar adversarul îl invitase acasă să se bată. A mers spre locuinţa acestuia, iar acolo a observat pe strada Principală mai multe persoane înarmate şi de aceea nu s-ar fi oprit, ci a mers la restaurantul „M.", unde după orele 18,30 ar fi servit masa timp de o oră şi abia mai târziu ar fi fost sunat de către A.G., care l-a acuzat că a fugit ca un laş. în susţinerea apărărilor sale, inculpatul a solicitat în faza de urmărire penală audierea personalului de la restaurant, verificarea înregistrărilor camerelor de supraveghere, a altor martori, dorind inclusiv confruntarea cu martorii şi persoanele vătămate şi chiar testarea sa la poligraf.
Cu ocazia audierii martorului U.G. ospătar la restaurantul „M," a rezultat că acesta îl văzuse pe inculpat în ziua de 25 octombrie 2011 în restaurant, însă între orele 18,00-18,30, iar că până în orele 19,00 acesta părăsise restaurantul. S-a constatat că cele patru camere video de supraveghere din restaurant nu surprind salonul în care sunt serviţi clienţii, aşa încât imaginile respective nu au putut fi exploatate. Martorul A.I.C. propus în apărare, a declarat că l-a văzut pe inculpat la restaurant în jurul orelor 18,00 şi apoi peste jumătate de oră. Martora Ş.A.M. prietenă cu soţia inculpatului A.D., a declarat că înjurai orelor 18 şi ceva se deplasa spre cartierul „C,", când a observat un grup de circa 20 de persoane pe stradă, iar lângă grup a observat două maşini, una fiind a inculpatului A.D., care a virat stânga şi a dispărut de acolo, însă a doua maşină a fost blocată de mulţime şi distrusă. Martora a susţinut că din maşina distrusă nici unul din cei patru ocupanţi nu a putut să coboare şi să fugă din cauza mulţimii, iar la prezentarea pentru recunoaştere martora l-a indicat pe S.I.S. ca fiind în maşina atacată. în final, martora a precizat că de fapt şoferul şi pasagerul din dreapta au fost scoşi din habitaclu şi loviţi. Martorul C.A., concubinul martorei Ş.A.M., a confirmat susţinerile acesteia, în sensul că a observat mulţimea pe stradă şi cele doua maşini, că una a virat stânga, dar că cea de-a doua de culoare neagră a fost blocată şi că din aceasta au fost scoşi trei pasageri şi loviţi. Martora B.F.N., prietenă de familie cu inculpatul A.D., a declarat că în ziua de 25 octombrie 2011 l-a văzut pe acest inculpat între orele 18,30-19,30 la restaurantul „M.", fără a putea relata cu certitudine daca acesta a părăsit localul în perioada respectivă. Fiindu-i verificata capacitatea de memorare, această martoră nu a putut să relateze ce a făcut în ziua următoare celei în care s-ar fi întâlnit cu inculpatul la restaurant, aşa încât declaraţia sa apare ca lipsită de relevanţă probatorie.
Inculpatul S.I.S. a declarat că se afla împreună cu coinculpatul I.O. la sala de jocuri electronice S.B. (identificată ca fiind SC R.B. SRL), când a fost sunat pe telefon de concubina sa Stoian Alina, care i-ar fi comunicat că fusese vizitată de soţia fratelui său pentru a le cere bani. Din această cauză s-ar fi îndreptat cu autoturismul său împreună cu I.O. spre cartierul „C.", la fratele săui iar că pe strada M.I. a fost oprit de mulţimea strânsă, a coborât să vadă ce se întâmplă şi ar fî fost lovit cu bâte sau topor de către A.N., A.G. şi alte persoane din familia acestora, aşa încât a fugit de acolo, mai ales că a suferit leziuni grave, cu fractură la antebraţul stâng (potrivit raportului de constatare medico-legală din 16 decembrie 2011 al S.J.M.L. Constanţa s-a stabilit că a prezentat leziuni de violenţă, unele cu caracter de autoapărare, pentru care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale). în cursul urmăririi penale, martora S.A. a infirmat apărarea inculpatului, declarând că în ziua de 25 octombrie 2011 a primit într-adevăr vizita cumnatei, însă nu l-a sunat pe inculpat, deoarece nu avea credit pe cartela telefonică, aşa că i-a comunicat inculpatului că fratele său vrea bani după ce acesta a venit acasă.
Fără a oferi vreun argument pentru modificarea declaraţiei, martora S.A. a susţinut în instanţă că l-a sunat pe S. şi i-a făcut cunoscut faptul că pe la ei a venit A.N. care i-a cerut bani, S. spunându-i că, din oraş, va trece pe la ea pentru a-i lăsa bani. A mai declarat martora că, de la inculpat ar fi aflat că acesta a fost agresat în timp ce se afla întâmplător în zona incidentului.
Declaraţia martorei din cursul judecăţii a fost considerată de către instanţă ca fiind pro causa, fiind înlăturată întrucât a fost infirmată prin declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate şi ale martorilor care au susţinut în mod constant că inculpatul S.I.S. a participat în mod activ la incident, fiind cel care a intrat împreună cu A.D. în curtea părţii vătămate A.N. şi care i-a aplicat lovituri acestuia.
Martora A.N., zisă „B.", cumnata inculpatului, a infirmat cu prilejul audierii în faza de urmărire penală în mare măsură susţinerea inculpatului, în sensul că deşi a confirmat că se deplasase la locuinţa acestuia să ceară bani, inculpatul venise în faţa blocului său şi îi dăduse suma de 500 mii lei vechi ceruţi. în cursul judecăţii, martora a reiterat susţinerea potrivit căreia a cerut de la concubina inculpatului S.I.S. o sumă de bani, dar în contradicţie cu cele declarate la urmărirea penală, a precizat că inculpatul, care urma să-i aducă banii acasă, nu a mai ajuns la ea cu aceştia.
Susţinerile martorei cu referire la bani sunt contradictorii şi în ceea ce priveşte sumele cerute. Iniţial, a spus că a cerut şi a primit chiar la blocul inculpatului suma de 50 lei, ulterior, că ceruse suma de 100 lei pe care nu a primit-o, susţineri care se contrazic şi cu cele ale inculpatului care a făcut vorbire de 200 lei, fapt ce demonstrează nesinceritatea inculpatului şi a martorei, în faţa instanţei.
Martorii S.L. şi N.M. au declarat că ar fi văzut când inculpaţii S.I.S. şi I.O. au fost opriţi cu maşina în zona barăcilor, iar că acolo după ce a coborât S.I.S., a fost lovit de bărbaţi şi femei, printre care martora l-a recunoscut pe A.N. şi a afirmat că nu l-a văzut acolo pe A.G., iar martorul a declarat că şi A.N. şi A.G. ar fi făcut parte din grupul de persoane care l-au agresat pe inculpat. Cei doi martori nu au fost elocvenţi la răspunsul privind existenţa celui de-al doilea autoturism care a fost distrus la faţa locului şi care ar fi împiedicat autoturismul inculpatului S.I.S. să se deplaseze pe strada M.I., atâta timp cât acest autoturism a rămas imobilizat până la sosirea organelor de poliţie.
Fiind audiat în cursul judecăţii, martorul S.L. a precizat că nu a înţeles nimic din acel scandal pentru că nu îl interesa, însă a menţionat şi faptul că lumea adunată era speriată, tulburată de ce se întâmpla.
Martorul N.L.G., propus în apărare de inculpaţi, a declarat că este taximetrist şi că într-una din seri a transportat o femeie şi doi bărbaţi de pe strada Oituz la spital, iar că după ce i-a lăsat pe clienţi, şi-a continuat activitatea şi a doua zi a găsit un topor în autovehicul, însă declaraţia acestui martor este neconcludentă.
Martorul M.A. a precizat în cursul urmăririi penale că a fost rugat de mama inculpatului S.I.S., să dea declaraţie în favoarea fiului său, deoarece acest martor a observat când în seara de 25 octombrie 2011 mai multe persoane aruncau cu pietre şi obiecte din sticlă într-o maşină, iar în acel vacarm ar fî auzit expresia: „I. ai lovit copilul!", fără ca acest martor să poată oferi alte informaţii despre împrejurările producerii scandalului deşi este vorbitor de limbă turcă, iar expresia auzită fusese spusă1 în această limbă de o femeie.
În faţa instanţei martorul a reiterat susţinerea potrivit căreia a. auzit o femeie rostind cuvântul Ildîz, explicând că în limba turcă acesta înseamnă o stea de la divinitate.
În ceea ce priveşte incidentul dintre agentul de poliţie R.M. din cadrul Poliţiei municipiului Mangalia şi fraţii S.I.S. şi S.I.N., prima instanţă a reţinut că, în seara de 28 august 2011, în jurul orelor 2000, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, R.M. a depistat-o pe numita S.I.T., care era însoţită de minorul R.C.A. şi de învinuitul S.I.N. şi care la o tonetă comercializa produse alimentare fără autorizaţie valabilă în zona falezei din apropierea hotelului „L." din Mangalia, unde era organizat spectacolul M.M.E. Când a solicitat documentele legale, susnumita a afirmat că le-ar avea acasă, iar când i-a cerut să le prezinte sau să părăsească zona, inculpatul S.I.N. şi-a schimbat comportamentul civilizat şi a început să îl jignească cu expresiile: „bulangiule, prostule, şpăgarule, sifonarule" şi să îl invite în cealaltă parte a tarabei să se bată. Între timp s-a apropiat de ei şi inculpatul S.I.S. care la rândul său l-a jignit, ameninţându-l că îl va scuipa, aşa încât partea vătămată l-a împins pe inculpatul care se apropia ameninţător. Atunci inculpatul a devenit şi mai agresiv, afirmând spre mama sa „Lasă-mă, să vezi îi dau Iu acesta", apoi a ţipat spre poliţist că o să îl bată. Din cauza temerii insuflate de atitudinea inculpatului, partea vătămată a solicitat intervenţia unei patrule motorizate, deşi în apropiere se afla şi un echipaj de jandarmi, care încerca să îi liniştească pe mama şi cele două rude ale inculpatului agitat. De altfel, partea vătămată a aplicat sancţiuni contravenţionale atât mamei, cât şi inculpatului şi fratelui său.
Martorii P.E., P.M., M.G., V.G., membrii patrulei de jandarmi care s-a aflat lângă locul incidentului, au confirmat acuzaţiile lucrătorului de poliţie, declarând în mod constant că agentul de poliţie a fost jignit de inculpatul S.I.S. care l-a şi ameninţat că în zilele următoare o să-şi pună nepoţii să-l bată.
Fiind audiaţi, S.I.T. şi R.C.A., au recunoscut că într-adevăr se aflau pe faleză, iar că cea dintâi nu avea autorizaţie de comercializare în acea zonă, însă ambii martori au relatat în mod evident nesincer că nici inculpatul nu l-ar fi jignit sau ameninţat pe agentul de poliţie R.M.
Inculpatul I.O. a declarat într-un mod similar cu inculpatul S.I.S., susţinând că erau împreună când a fost acesta sunat de soţie şi se deplasau spre locuinţa fratelui prietenului său, când au fost opriţi pe stradă şi bătuţi, iar el a reuşit să fugă la volanul autoturismului prietenului său.
Inculpaţii R.I.D. şi O.E. au susţinut că se deplasau întâmplător pe strada M.I., cu intenţia de a ajunge la un prieten, I,C.C., iar că mulţimea i-a blocat pe stradă, când încercau să dea în marşarier, primul fiind prins şi agresat de mulţime, iar al doilea reuşind să fugă. în declaraţia ulterioară, inculpatul R.I.D. a revenit asupra susţinerilor iniţiale şi a declarat că se afla împreună cu O.E. la o sală de jocuri, când aceasta i-a propus să meargă în cartierul „C.", că i-a cerut să oprească în faţa porţii coinculpatului D.V. (aspect ce se coroborează cu declaraţia martorului P.I.), prietenul său a coborât şi i-a cerut să conducă spre zona „La barăci".
În cursul judecăţii, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Inculpatul D.V. a declarat în cursul urmăririi penale că ştia despre conflictul dintre A.D. şi A.G., că a fost sunat de cel dintâi în ziua de 25 octombrie 2011, dar că l-a minţit că nu e în oraş, gândindu-se că ar putea fî chemat la un scandal, dar că el a stat tot timpul acasă şi că nu a participat deloc la scandal. Iniţial, inculpatul a susţinut că era la remmy cu prietenii, iar nu acasă. în schimb a recunoscut că i-a determinat pe prietenii săi să declare mincinos că el s-a aflat în altă parte la momentul scandalului.
Inculpatul M.A. a declarat că nu a participat deloc la producerea scandalului, iar după ce i-a fost prezentată declaraţia martorului P.I., s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţii. Ca atare, nu a declarat dacă i-a determinat pe prietenii săi să facă declaraţii mincinoase în favoarea sa.
Şi în faţa instanţei inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Inculpaţii Ş.D.G., I.M.C., B.M. nu au recunoscut în faza urmăririi penale că au dat declaraţii mincinoase în favoarea inculpatului M.A., în sensul că atunci când au fost audiaţi ca martori în apărare, toţi trei au afirmat că în ziua de 25 octombrie 2011, după orele 18,30 şi până în jurul orelor 22,00, acest inculpat ar fi fost în comuna Limanu împreună cu ei trei, la locuinţa lui I.M.C.
În cursul cercetării judecătoreşti, cei trei inculpaţi s-au prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Fiind verificat listing-ul convorbirilor telefonice ale inculpatului M.A., a rezultat că, de la postul telefonic X nicio convorbire din ziua de 25 octombrie 2011, nu a fost localizată pe raza comunei Limanu, ci exclusiv în municipiul Mangalia. Mai mult, inculpata Ş.D.G. a afirmat că după orele 16,00 s-a plimbat cu inculpatul prin staţiunile Olimp şi Neptun, dar nici comunicările sale de la numărul X şi nici ale inculpatului M.A. nu au fost localizate în ziua de 25 octombrie 2011 în aceste staţiuni, ci exclusiv în municipiul Mangalia, în condiţiile în care inculpatul şi Ş.D.G. au avut zeci de comunicări telefonice în ziua respectivă la fiecare oră a zilei.
Din procesul verbal de redare a comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul M.A. în perioada 28-30 octombrie 2011, în temeiul autorizaţiei din 2011 emisă de Judecătoria Mangalia în cauza nr. 2095/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, rezultă că inculpatul îi învaţă pe cei trei martori să declare că a fost cu ei la Limanu la momentul producerii scandalului public.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpaţii şi-au menţinut poziţia de tăgăduire a faptelor şi s-au considerat nevinovaţi de comiterea infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină, cu excepţia inculpatului D.V., care a recunoscut doar că i-ai instigat pe cei trei prieteni ai săi să dea declaraţii mincinoase prin care să îi asigure lui alibi.
Din probele administrate atât faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că iniţiatorul acţiunilor agresive şi violente comise în grup în seara zilei de 25 octombrie 2011 a fost inculpatul A.D., care în acest mod a încercat să se impună prin forţă brută în faţa adversarului său conjunctural A.G., iar pentru a-şi atinge scopul ilicit i-a angrenat şi pe coinculpaţii S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A., persoane din anturajul său pe care le-a putut convinge să participe activ la îndeplinirea planului infracţional. în acest context i-a contactat telefonic pe coinculpaţi şi cu cei care au acceptat să participe la „intervenţie" şi-a dat întâlnire la locuinţa inculpatului D.V., unde s-au înarmat cu diferite obiecte contondente, de genul bâtelor, răngilor sau bastoanelor telescopice metalice. De la locuinţa respectivă s-au deplasat în grup compact cu autoturismele spre zona numită „La barăci", până la intersecţia străzilor M.I. şi M.I.D. cu aleea (denumită în planurile de urbanism viitoare L.R.) unde locuia A.G. şi despre care bănuiau că se află la domiciliu. După ce au oprit autoturismele pe strada M.I., primii care au coborât înarmaţi din maşini au fost inculpaţii A.D. şi S.I.S., care s-au îndreptat imediat spre locuinţa vizată, situată pe aleea tip gang la circa 50 de metri de strada M.I., fiind urmaţi îndeaproape de coinculpaţii înarmaţi cu obiecte contondente I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A., acesta din urmă fiind unul dintre cei care purtau cagulă pe faţă. Având susţinerea prietenii lor, inculpaţii A.D. şi S.I.S. au pătruns pe poartă în curtea părţii vătămate A.N. (tatăl „ţintei"), însă au fost observaţi de minorul-parte vătămată I.E.M., care se pregătea să iasă din curte, la joacă, şi care a strigat la" mătuşa sa, A.G., pentru a o avertiza despre sosirea grupului de agresori. întrucât l-au ajuns din urmă pe minoruli parte vătămată, inculpatul A.D. i-a aplicat acestuia o primă lovitură la partea din spate, lovindu-l cu obiectul contondent telescopic mai uşor în zona capului, iar când minorul s-a întors cu faţa către el, acelaşi inculpat i-a aplicat o a doua lovitură în partea stângă a capului, însă de această dată lovitura a fost puternică şi ii a provocat minorului leziuni grave, prin fractura craniană, cu consecinţe potenţial tanato-generatoare.
Împrejurările concrete, modul de acţiune, metoda obiectului vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată şi pentru a doua lovitură şi totodată, lezată, vârsta fragedă a victimei reprezinte suficiente elemente de fapt care demonstrează că, în momentul agresării minorului a doua oară, inculpatul A.D. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunii sale violentej respectiv posibilitatea producerii de leziuni grave craniene cu consecinţa uciderii victimei sale şi chiar dacă nu a urmărit acest rezultat posibil, în mod evident l-a acceptat, săvârşind astfel fapta împotriva minorului I.E.M. cu intenţia indirectă de a-i provoca moartea.
Când rudele minorului rănit grav au ieşit din casă, cei doi inculpaţi din avangardă care se aflau deja în curte, încurajaţi de grupul rămas pe alee în apropierea gardului în exterior, au cerut să fie scoasă din casă persoana vizată în vederea răzbunării - A.G., cu scopul declarat de a-i aplica o corecţie sau chiar de a-l face pe cel căutat „fetiţa lor". Deşi în urma acţiunilor violente ale inculpaţilor şi ale celorlalţi participanţi încă neidentificaţi cert la data întocmirii rechizitoriului au suferit vătămări fizice mai multe persoane, doar minorul I.E.M. şi A.N. au formulat plângere penală împotriva agresorilor, întrucât leziunile care le-au fost provocate au fost de mai mare gravitate, în cazul minorului impunând internarea şi acordarea de îngrijiri medicale de urgenţă prin intervenţie neurochirurgicală pentru salvarea vieţii, în timp ce celelalte persoane rănite uşor au înţeles să nu formuleze plângeri prealabile pentru leziunile suferite.
Acţiunile ilicite ale inculpaţilor au produs spaimă şi traume psihice în comunitatea zonei, locuitorii intervenind tocmai din cauză că primul dintre inculpaţi mai fusese implicat de curând în agresarea altor locuitori din cvartalul „La barăci", în sensul că în seara de 21/22 octombrie 2011, împreună cu alt participant (Ş.O.C.) îl bătuse pe numitul C.N.I., chiar pe stradă. Pe de altă parte, în încercarea de a le asigura alibi inculpaţilor D.V., M.A. sau S.I.S. sau de a le asigura exonerarea de răspundere penală, inculpaţii Ş.D.G., I.M.C., B.M. şi învinuiţii C.G.M., C.E., M.B. şi S.S. au făcut afirmaţii mincinoase despre locul în care s-ar fi găsit inculpatul ajutat în perioada de timp în care se presupunea că a fost produs scandalul public, deşi probatoriul administrat a învederat că inculpaţii au participat activ la pregătirea şi producerea scandalului public de la şi lângă locuinţa părţii vătămate A.N. Ulterior, învinuiţii C.G.M., C.E., M.B. şi S.S. au revenit asupra declaraţiilor nereale date ca martori, primul prin corectarea timpului de percepere a evenimentelor, iar ceilalţi trei prin retractarea efectivă a susţinerilor şi recunoaşterea că au încercat să ofere un alibi prietenului lor, atunci când acesta i-a rugat. Inculpaţii Ş.D.G., I.M.C. şi B.M. şi-au menţinut poziţia adoptată şi, chiar puşi în faţa evidenţei oferite de probatoriul obiectiv ştiinţific, au continuat să susţină alibiul nereal al inculpatului M.A.
În termen legal împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă I.E.M. şi inculpaţii A.D. S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ş.D.G. şi I.M.C. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Partea civilă I.E. prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate, motivând că leziunile suferite au avut drept consecinţă imposibilitatea frecventării cursurilor datară activităţii infracţionale a inculpaţilor, care i-ai provocat o infirmitate permanentă, nemaiputând continua şcoala, întrucât a devenit „o legumă".
Inculpatul A.D., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând să se dispună achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcină, întrucât probele dosarului nu au dovedit cu certitudine ca inculpatul a comis infracţiunile de care este acuzat. S-a motivat că martorul N. a fost cel care l-a identificat pe minor in timp de aplica lovituri inculpatului R.I.D., iar declaraţiile părţilor vătămate nu sunt susţinute de alte probe din dosar. Cu privire la infracţiunea de violare de domiciliu, nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi pătruns în curtea părţii vătămate. Singura infracţiune care s-ar putea reţine în sarcina inculpatului A.D. ar fi aceea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul I.O., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii şi liniştii publice, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă. în subsidiar, s-a cerut reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului care are o familie, 4 copii, fiind singurul întreţinător al acesteia. Apreciază că modalitatea de executare corespunzătoare este suspendarea condiţionată sau sub supraveghere.
Inculpatul S.I.S., prin apărător, a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de violare de domiciliu, întrucât în dosar nu există probe care să releve că inculpatul ar fi pătruns în locuinţa părţii vătămate. Ca atare, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe a susţinut că dimpotrivă, din declaraţia părţii vătămate A.G. dată la data de 25 octombrie 2011 rezultă că aceasta a luat un topor pentru a-i aplica o corecţie lui I.S., ceea ce a şi făcut, fracturându-i mâna în două locuri, astfel cum rezultă din certificatul medicol legal, care dovedeşte că pentru vindecarea leziunilor provocate inculpatului au fost necesare 40 zile de îngrijiri medicale, situaţie in care, este vorba de legitima apărare, în timp ce partea vătămata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare doar 9 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri a arătat că nu rezultă că inculpatul ar fi tulburat liniştea publică, partea vătămată împreună cu mama acesteia, au fost cele care au ţipat instigând pe participanţii la incident să-l bată pe I.S. Subsidiarul apelului vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul modalităţii de executare al pedepsei rezultante prin reţinerea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de disp. art. 74 lit. b) şi 76 C. pen., motivând că nu este recidivist, iar scopul pedepsei a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, iar scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere potrivit art. 86 C. pen.
În susţinerile orale inculpatul Rosca Ion D., prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru greşita sa condamnare, solicitând achitarea în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prev. de art. 321 C. pen., neexistând probe care să dovedească vinovăţia acestuia.
În subsidiar, s-a cerut schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din privare de libertate în suspendare sub supraveghere sau condiţionată conf. art. 86 sau 81 C. pen.
Inculpatul M.A., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate ca netemeinică şi nelegală şi rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., în baza art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu este săvârşită de inculpat. S-a arătat că acuzarea se bazează doar pe declaraţia martorului sub acoperire P.I. alias „P.M." care, iniţial, a avut în cauză calitatea de învinuit. în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive al infracţiunii, fără a preciza care anume. în subsidiar, a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante din privare de libertate în suspendarea condiţionată sau sub supraveghere raportat la circumstanţele personale ale acestuia, care are grave probleme de sănătate suferind de o afecţiune gravă, în prezent urmând un tratament cu citostatice astfel cum reiese din înscrisurile medicale existente la dosar.
Prin susţinerile orale inculpata S.G., prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru greşita sa condamnare, întrucât fapta reţinută în sarcina nu exista, în drept fiind invocate dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul I.M.C., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate ca netemeinică şj[ nelegală şi rejudecând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 1 alin. (3) lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipseşte unul dih elementele constitutive al infracţiunii respectiv latura subiectivai inculpatul neavând intenţia de a zădărnici aflarea adevărului şi datorită perioadei îndelungate care a trecut de la comiterea faptelor, nu şi-a mai amintit intervalul orar în care acestea au fos comise.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul O.E. prir. apărător, a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei sale: condamnări, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea îr. temeiul 10 lit. d) C. proc. pen.
A susţinut că prima instanţa a reţinut o situaţie de fapt părtinitoare, câtă vreme din probe rezultă că, familia părţii vătămate a fost cea care a aruncat cu obiecte, între cele doua grupuri existând un conflict mai vechi, inculpaţii prezentându-se pentru a discuta şi a pune capăt.
Totodată, probele administrate în cauză nu dovedesc că. inculpatul O.E. s-a aflat la faţa locului făcând parte din grupul agresorilor, prezenţa autoturismului justificând-o doar pentru că se afla în trecere împreună cu inculpatul R.I.D. în drum spre o cunoştinţă, moment în care partea vătămată împreună cu rudele acesteia, au început să arunce cu obiecte în autoturism.
În subsidiar, a criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare solicitând reducerea sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea suspendării condiţionate a pedepsei sau suspendarea sub supraveghere în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, pericolul social redus, lipsa pagubelor şi circumstanţelor personale în sensul că inculpatul are loc de muncă, se află într-o relaţie de concubinaj.
Inculpatul D.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate ca netemeinică şi nelegală, şi rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat, iar hotărârea se bazează doar pe o singură probă, cea a martorului P.I. dată în cursul urmăririi penale, care însă a revenit asupra acesteia în faţa instanţei de judecată.
În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d0 C. proc. pen., având în vedere urmarea imediată a infracţiunii, respectiv că martorilor nu li s-a provocat o stare de temere de către inculpaţi, persoanele agresate fiind de fapt agresorii.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este o persoană integrată social,, şcolarizat, are o. calificare, precum şi sprijinul familiei şi resurse materiale asigurate de aceasta.
Prin Decizia penală nr. 21/MP din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 16073/118/2011, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul parte civilă I.E.M. şi de apelanţii inculpaţi A.D. S.l.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ş.D.G. şi I.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 67/05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 16073/118/2011.
În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 350, art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului apelant A.D.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. s-a dedus pentru apelantul inculpat A.D. arestul preventiv de la 05 februarie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanţii inculpaţi A.D., S.l.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ş.D.G. şi I.M.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei fiecare.
În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit ca onorariile avocaţi oficiu în cuantum de câte 400 lei se vor avansa din fondurile M.J. în favoarea avocaţi M.E., C.A., N.M. şi P.G., iar onorariile parţiale avocaţi oficiu în cuantum de câte 100 lei se vor avansa din fondurile M.J. în favoarea avocaţi I.S., B.C., D.C., D.A., U.L. şi Ş.G.L.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că pe baza unei analize temeinice a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor în forma stabilită de lege, dând faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii prin rechizitoriu, încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Din perspectiva situaţiei de fapt a constatat că în ziua de 25 octombrie 2011 a avut loc un conflict între inculpatul A.D. şi martorul A.G.
Din iniţiativa inculpatului A.D., inculpaţii S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A. - care făceau parte din anturajul acestuia, fiind contactaţi telefonic, au acceptat să participe la o întâlnire la locuinţa inculpatului D.V. pentru a se înţelege cu privire la corecţia ce urma să o aplice martorului A.G.
În acest scop, toţi inculpaţii s-au înarmat cu diferite obiecte contondente de genul bâtelor, răngilor, bastoanelor telescopice metalice şi au părăsit locuinţa respectivă deplasându-se cu mai multe autoturisme spre cartierul „C." în zona numită „La Barăci".
Ajunşi la intersecţia străzilor M.I. şi M.ID. au oprit autoturismele pe strada M.I., după care au coborât pe rând cu toţii, după care s-au îndreptat spre o alee tip gang unde la 50 de metri distantă de strada M.I. locuia martorul A.G. despre care bănuiau că se afla la domiciliu.
Primii care au coborât înarmaţi din maşini au fost inculpaţii A.D. şi S.I.S., urmaţi îndeaproape de coinculpaţii I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A., toţi înarmaţi cu obiecte contondente, ce". din urmă M.A., purta şi o cagulă pe faţă.
Văzând grupul de persoane înarmate şi dându-şi seama că se va produce un scandal martora I.M. a sunat la telefonul de urgenţă 112 relatând împrejurarea că pe strada M.LD. au apărut mai mulţi indivizi înarmaţi cu arme de genul bâtelor, coborând din 2-3 maşini şi că fac scandal precizând că „este omor".
Având susţinerea prietenilor lor, inculpaţii A.D. şi S.I.S. au pătruns pe poartă, în curtea părţii vătămate A.N., tatăl martorului A.G., cel care era urmărit spre a fi agresat de către inculpaţi.
În acest timp, minorul parte vătămată I.E.M. se pregătea să iasă din curte la joacă, moment în care i-a observat pe inculpaţii A. şi S. şi a început să strige la mătuşa sa A.G., pentru a o avertiza despre sosirea grupului de agresori.
A mai reţinut că minorul parte vătămată a fost ajuns din urmă de inculpatul A.D., care i-a aplicat iniţial o lovitură în partea din spate cu un obiect contondent telescopic mai uşor, în zona capului. Când minorul s-a întors cu faţa către acesta, acelaşi inculpat i-a aplicat o a doua lovitură în partea stângă a capului, mai puternică, care i-a provocat leziuni grave prin fracturare craniană care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în pericol.
În acest timp, atât inculpaţii din curte cât şi cei de pe stradă, îl strigau pe A.G., cerându-i să iasă din casă cu scopul de a fi agresat.
Martorul A.G., însă, nu se afla la domiciliu, cunoscând însă că va fi căutat acasă de inculpaţi, A.G. şi-a sunat familia, pe tatăl parte vătămată A.N. şi pe. martorele A.T. şi A.G., avertizându-le că s-ar putea ca inculpatul A.D. să vină să-l caute pentru a-l agresa.
Când rudele minorului rănit au ieşit din casă, respectiv martorele A.T., A.G., A.G. şi C.N., inculpaţii A. şi S. se aflau deja în curte, încurajaţi de grupul de persoane înarmate, rămas pe alee, în aproprierea gardului exterior care cereau insistent să fie scos din casă martorul A.G. care era vizat de răzbunarea acestora.
În această împrejurare, partea vătămată A.N., care se afla la locuinţa uneia dintre fiice, a venit la domiciliul său sărind gardul din spate al curţii, timp în care a auzit „femeile" strigând că „l-au omorât".
Alertat de această situaţie, partea vătămată A.N. a luat un topor găsit în curte şi a mers în faţa casei, tot în curte, unde i-a văzut pe nepotul său, minorul I.E.M. căzut la pământ şi pe inculpaţii A.D. şi S.I.S., cerându-le explicaţii despre prezenţa lor în interiorul curţii, îndreptându-se spre aceştia să-i alunge, context în care au avut loc agresiuni reciproce, inculpatul S.I.S. aplicându-i părţii vătămate A.N. lovituri cu un obiect contondent], alungit, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Deşi, în urma acţiunilor violente ale inculpaţilor şi a celorlalţi participanţi, neidentificaţi, au suferit vătămări fizice mai multe persoane au formulat plângeri doar minorul I.E.M. şi A.N., întrucât leziunile provocate acestora au fost de mai mare gravitate, în cazul minorului impunându-se internarea şi acordarea de îngrijiri medicale de urgenţă prin intervenţie neochirurgicală pentru salvarea vieţii.
Scandalul public provocat de inculpaţi i-au alarmat pe majoritatea locuitorilor din cartier, care în scurt timp, au ieşit în stradă pentru a-şi ajuta vecinii atacaţi, în mod violent, şi de furiei mulţimea dezlănţuită a ripostat violent împotriva inculpaţilor agresori care au fugit sau au încercat să fugă de la faţa locului cu autoturismele cu care sosiseră.
Pe lângă inculpatul S.I.S. care a fost lovit de partea vătămată I.N., în ripostă şi pentru a fi alungat din curte, care a fugit pe jos, au fost prinşi de mulţimea furioasă din cartier, inculpaţii R.I.D. şi O.E. al căror autoturism s-a defectat, primul fiind lovit în zona figurii de mulţime.
De asemenea, înainte de a fugi cu maşina prietenului său S.I.S., inculpatul I.O. a căzut şi a suferi": două excoriatii la fată.
De precizat că, locuitorii cartierului C. au interveni într-un număr foarte mare, de ordinul sutelor (100 - 200 persoane conform probelor din dosar), întrucât inculpaţii prin acţiunile lor ilicite au produs spaimă şi traume psihice în comunitatea zoneL având în vedere că, inculpatul A.D. mai fusese implica: în seara zile de 21-22 octombrie 2011 în agresarea altor locuitori din cvartalul La barăci când, împreună cu un alt participant S.O.C. l-a bătut pe stradă pe numitul C.N.I.
De asemenea, a mai reţinut că, în seara de 28 august 2011 în jurul orelor 20,00 partea vătămată R.M. a depistat-o pe numita S.I.T. însoţită de minorul R.C.A. şi de S.I.N. comercializând la o tonetă, produse alimentare fără autorizaţie valabilă în zona falezei din apropierea Hotelului „L." din Mangalia unde era organizat un spectacol - M.M.E.
La solicitarea documentelor legale, numita S.I.T. a susţinut că, nu le are asupra sa, iar când partea vătămată i-a cerut să prezinte sau să părăsească zona inculpatul Iusein Suliman Negiatin i-a adresat cuvinte şi expresii jignitoare, respectiv „bulangiule, prostule, şpăgarule, sifonarule", invitându-l în partea opusă a tarabei să se bată.
Între timp, s-a apropiat de locul incidentului şi inculpatului S.I.S. care l-a rândul său a adresat cuvinte jignitoare părţii vătămate R.M. ameninţându-l că îl va scuipa aşa încât partea vătămată l-a împins, întrucât inculpatul se apropia ameninţător.
În acest context, inculpatul I.S.S. a devenit şi mai agresiv, afirmând spre mama sa „Lasă-mă, să vezi ce îi dau eu Iu" ăsta", apoi a ţipat spre poliţist spunându-i că o să-l bată.
Atitudinea inculpatului a insuflat părţii vătămate temere astfel că, acesta a solicitat intervenţia unei patrule motorizate.
Atât cei doi inculpaţi cat şi mama acestora au fost sancţionaţi contravenţional de partea vătămată.
În ceea ce priveşte fapta de mărturie mincinoasă a reţinut că, audiaţi în calitate de martori Ş.D.G., I.M.C., B.M., au încercat de a oferi alibi sau exonerare de răspundere penală pentru implicarea efectivă în producerea scandalului public în favoarea inculpatului M.A., iar C.G.M. în favoarea inculpatului S.I.S.
De asemenea, martorii C.E., M.B. şi S.S. au procedat de aceeaşi manieră în favoarea inculpatului D.V. făcând afirmaţii mincinoase despre împrejurări esenţiale ale cauzei, declarând că la momentul comiterii acţiunilor agresive din seara zilei de 25 octombrie 2011 în cartierul Colonişti, zona La Barăci din Mangalia, inculpatul în favoarea căruia declarau că se afla în altă parte sau că acesta ar fi apărut la faţa locului după producerea scandalului public.
În cursul urmăririi penale şi-au menţinut susţinerile nereale, învinuiţii Ş.D.G., I.M.C., B.M., ceilalţi şi-au retractat parţial afirmaţiile nereale sau le-au corectat astfel încât nu au mai susţinut alibiurile inculpaţilor.
La stabilirea acestor situaţii de fapt, instanţa de prim control judiciar a avut în vedere declaraţiile din cursul urmăririi penale ale martorului A.G. care a relatat că în ultima perioadă de timp a fost contactat telefonic de către inculpatul A.D. care i-a reproşat că face „combinaţii", adică tranzacţii cu autoturisme vechi fără ştirea sa, aşa încât în mai multe rânduri l-a invitat să se întâlnească pentru a se tăvăli, adică să se bată. La data de 25 octombrie 2011, când martorul se afla în municipiul Constanţa şi se deplasa spre Mangalia, după ce îşi vizitase o ruda la penitenciar în comuna Valu lui Traian, a fost sunat din nou de inculpat, care iar l-a invitat să se bată şi pe care l-a minţit că se află deja acasă, apoi şi-a sunat mama să o avertizeze. Acesta a precizat că a ajuns acasă după ce agresorii îi atacaseră pe membrii familiei sale, susţinerea sa coroborându-se cu declaraţia martorului poliţist R.M., în sensul că a apărut lângă echipajul de poliţie după ce acesta sosise la faţa locului.
În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorei I.M. care a arătat că la ora când a sesizat organele de poliţie se afla în faţa barăcii sale, când a observat două maşini care au oprit pe aleea ce duce spre casa părţii vătămate A.N., la intersecţia cu strada M.I. A observat că din cele două maşini au coborât cel puţin trei-patru indivizi din fiecare vehicul, unul sau doi dintre aceştia erau înarmaţi cu bâte de baseball, iar toţi indivizii s-au îndreptat în fugă spre casa vecinului ei, A.N.
Dându-şi seama că se va produce un scandal, martora a sesizat organele de poliţie, după ce s-a refugiat în locuinţă, de teamă, iar peste circa 5-10 minute, când a ieşit din casă, a remarcat o a treia maşină în dreptul barăcii sale, spre care au venit trei-patru inşi înarmaţi cu bâte şi au urcat în aceasta, aşa încât ea s-a reîntors în casă şi nu a mai ieşit până nu a apărut poliţia.
A mai relatat martora că una dintre maşinile văzute iniţial rămăsese pe loc şi avea geamurile sparte, iar că pe stradă erau adunaţi aproape 200 de vecini speriaţi de cele întâmplate.
De la mai mulţi copii prezenţi pe stradă, a aflat că indivizii înarmaţi veniseră să îl bată pe vecinul A.G.
Referitor la depoziţia martorei I.M. din cursul judecăţii în care a declarat că, de fapt a sunat la 112 pentru că, văzând o maşină cu geamurile sparte, a crezut că i s-a întâmplat ceva copilului său pe stradă şi nu a văzut nicio persoană înarmată, a apreciat că în mod corect a fost înlăturată de prima instanţă ca nefiind reală.
Aspectele relevate de martora I.M. au fost percepute şi de martorul A.I., fratele părţii vătămate A.N. şi vecin pe aceeaşi alee spre strada M.I., care a relatat că se afla la poartă (locuind la aprox. 15 metri de intersecţia străzii principale cu fundătura care duce la casa fratelui său), când a văzut vreo 5 maşini oprite în dreptul porţii sale.
A mai arătat martorul că, i-a observat pe inculpaţii A.D. şi pe S.I.S. coborând din maşini, S. dându-se jos dintr-o mașină albă , că a văzut 4-5 persoane intrând în gang, primii doi fiind A. şi S., celelalte persoane mergând după ei la 3 metri; 2 persoane purtând şi cagule, una dintre acestea fiind înarmată cu o bâtă. Martorul a declarat că la intersecţie i-a văzut şi pe I.O., precum şi pe O.E. care, după ce a coborât din maşină s-a îndreptat spre gang dar nu a mai apucat să urce întrucât deja se auzeau ţipete şi de sus veneau băieţii.
Martorul a relatat că O.E. a urcat atunci în autoturism, a încercat să o pornească însă a renunţat, a coborât şi a fugit, iar la maşină, după ce şoferul o abandonase, a venit R.I.D. care a şi urcat, fiind scos ulterior de către A.N.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că s-a speriat de cele văzute, mai ales că atunci când a ieşit la poartă, unul dintre cei doi însoţitori ai lui S.I.S., care purtau o mască pe faţă l-a şi lovit peste faţă cu mâna.
Şi martora M.G. a declarat că se afla pe strada M.I., la intersecţia cu străduţa ce duce spre casa părţii vătămate A.N., când a observat patru-cinci maşini frumoase oprind în apropierea lor, din care au coborât cinci-şapte indivizi înarmaţi cu diferite obiecte neprecizate.
Dintre aceştia l-a recunoscut pe S.I.S., deplasându-se cu toţii pe gangul ce duce spre locuinţa părţii vătămate, iar martora împreună cu A.S., s-a refugiat în curtea acesteia de frică. Din cauza spaimei, martora a fugit la scurt timp spre casa ei, fără a se uita în jur şi a remarcat doar că pe stradă ieşiseră mai multe persoane.
A reţinut că în mod corect, instanţa fondului a înlăturat ca nesinceră declaraţia aceleiaşi martore dată în cursul judecăţii când a revenit susţinând că, a văzut pe stradă doar două maşini, iar cu excepţia câtorva vecine nu ar mai fi observat nimic fără a justifica temeinic revenirea asupra declaraţiei iniţiale deşi, şi-a recunoscut semnătura sa pe declaraţia existentă în dosarul de urmărire penală.
Depoziţiile martorilor anteriori au fost confirmate şi de martorul cu identitate protejată P.I. prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale în sensul că la data de 25 octombrie 2011 se afla în apropierea casei numitului D.V., zis V. şi acolo a văzut oprite patru maşini, adică una argintie care este a lui M. A., o mașină albastră cu numere de Bulgaria a lui O.E., o mașină neagră al lui S. şi una a cărei marca nu a observat-o bine, pentru că era mai în spate.
Relatează martorul că, i-a atras atenţia S., care scotea din portbagajul maşinii sale o bâtă, şi că a văzut lângă maşini mai mulţi indivizi din Mangalia, pe respectiv M., S., A. şi Ş., băieţii lui R. mare, pe care i-a recunoscut în pozele nr. 23 şi nr. 24, Eroi de la poza nr. 4, D., de la poza nr. 5, individul de la nr. 19, adică M.F., zis M. (care umblă cu R. mic-adică Iuzeir R.), de la nr. 14, adică G.R., fratele lui V. şi un băiat C., pe care îl recunosc din fişa prezentată ca fiind I,C.C. Martorul a văzut că S. a urcat „în şeptar" cu M. şi cu băieţii lui R., adică A. şi Ş., cei doi fraţi în spate, iar A. cu bâta la el.
A mai declarat martorul că, în maşina lui S. a văzut că a urcat în spate V. (D.V.) şi C., dar nu ştie cine era la volan pentru că avea geamurile negre.
A susţinut martorul că pe O.E. l-a văzut urcând în maşină cu D., iar în a patra maşină ceilalţi, toate maşinile plecând spre Barăci. Martorul a declarat că a bănuit că va avea loc un scandal pentru că erau agitaţi şi a văzut la mai mulţi bâte pe care le ţineau lângă picior, aşa că i-a urmărit de curiozitate, iar după ce a parcurs cel mult un kilometru, toate maşinile au oprit deodată. Imediat M. a coborât de la volan cu un obiect lung metalic telescopic, pe care l-a smucit ca să îl lungească, apoi împreună cu S. şi cu fraţii A. şi Ş. au intrat într-un gang spre dreapta, A. având cagula pe cap, recunoscându-l după haine şi după faptul că este slab.
A arătat că, au coborât din maşini şi ceilalţi băieţi cu bâte în mâini, au mers şi ei spre acel gang, urmându-i pe primii patru. în două-trei minute au început să se audă ţipete de femei dinspre gang, de unde au apărut M. şi E., care au luat-o pe lângă maşini şi au fugit. A văzut că V. a coborât din mașină şi a urcat la volan în maşina lui M., care rămăsese cu portierele deschise şi motorul pornit şi bloca drumul. A văzut că la volanul mașinii a urcat un tip O., adică cel pe care l-a identificat în poza nr. 3, care a apărut din spate de undeva. în aceeaşi maşină, care pleca de pe loc au urcat din mers A. şi Ş., iar câteva persoane, bărbaţi şi femei, au lovit cu bâtele în mașină la partea din spate. Lumea deja lovea cu putere şi în maşina lui E., spărgându-i geamurile."
Raportat la argumentele reţinute de prima instanţă atunci când a înlăturat depoziţia martorului cu identitate protejată dată în faţa instanţei, instanţa de prim control judiciar a apreciat în acelaşi sens.
Relevantă este şi declaraţia martorului cu identitate protejată G.F. care a confirmat în cursul urmăririi penală prezenţa pe strada M.I. a şase-şapte maşini scumpe, dintre care a reţinut una neagră şi una argintie, iar din acestea au coborât mai mulţi indivizi solizi înarmaţi cu bâte lungi cam de 1 metru, dintre care i-a recunoscut pe S.I.S. şi I.O., ambii având bâte sau fier în mână, şi care s-au îndreptat spre străduţa părţi vătămate A.N.
A susţinut martorul că s-a refugiat din calea atacatorilor, însă până să fugă a remarcat la lumina becurilor de pe stâlpi că indivizi înarmaţi se băteau pe străduţă cu bărbaţi şi femei care ţipau şi că mai mulţi vecini au ieşit în stradă şi au aruncat cu pietre spre indivizii înarmaţi cu bâte pentru a-i goni, reiterând aceleaşi susţineri şi în cursul judecăţii.
În acelaşi sens este şi declaraţia martorei C.N., fiica părţii vătămate A.N., care vizează atât acţiunea inculpaţilor în curtea părţii vătămate, cât şi în apropierea acesteia. în mod constant martora a arătat că se afla în locuinţa mamei sale când partea vătămată I.E.M. a strigat de afară că vine peste ele un grup de agresori, iar când a ieşit în curte, i-a văzut pe inculpaţii S.I.S. şi A.D..
În urma acestora, în stradă, se afla un grup de 7- 8 indivizi agresivi, înarmaţi cu diferite obiecte, bâte sau boxuri, indicându-i din planşa fotografică ca fiind inculpaţii I.O. şi R.I.D., O.E. şi D.V. care strigau ca fratele martorei, martorul A.G. să fie scos din casă şi care se aflau în faţa porţii, în gang printre alte persoane pe care nu le-a putut nominaliza, două dintre acestea purtau cagule pe cap.
Aceeaşi martoră a precizat că l-a numit ca participant Îs. scandal şi pe inculpatul M.A. deşi nu l-a recunoscut dir. planşa foto întrucât a auzit pe cineva ţipând „Fugi A.!"
Martora C.N. a mai declarat că, l-a văzut în curte pe inculpatul A.D. lovindu-l cu un fier sau o ţeava în cap de I.E.M., familia reacţionând în sensul căj mama şi surorile sale s-au înarmat cu farfurii din casă, aruncând. asupra agresorilor pentru a-i alunga.
Declaraţia acestei martore a fost confirmată şi de depoziţia. martorei A.G., soţia părţii vătămate A.N. care a arătat că, se afla în casă atunci când nepotul său minor I.E.M. a strigat atenţionând-o să iasă în curte, ceea ce a şi făcut, moment în care i-a văzut pe S.I.S. şi A.D. în curte, ultimul lovindu-l în cap cu un fier pe nepotu său.
în faţa instanţei, martora A.G. i-a identificat pe inculpaţii O.E. şi D.V. precizând că, primul se afla în capătul aleii către stradă, iar cel de-al doilea la intersecţia aleii cu strada principală.
A mai relatat că, a văzut participând activ la incident două persoane care purtau cagule.
Aceleaşi aspecte au fost observate şi de martorele A.T. şi A.G., avertizate de nepotul lor minor, iar la ieşirea în curte i-au văzut pe inculpaţii A.D. şi S.I.S., primul lovindu-l pe minor cu un obiect dur, gen bâtă, în zona capului care l-a doborât la sol. Şi aceste două martore i-au indicat printre agresori şi pe I.O. şi R.I.D. care se aflau pe gangul de la poartă spre strada principală, la o distanţă de aprox.15 metri, loc în care mai erau mai multe persoane pe care nu le-au cunoscut.
Toate cele patru martore (A.T., A.G., A.G. şi C.N.) au relatat că, i-au auzit pe inculpaţii care se aflau în exteriorul gardului împrejmuitor al curţii ţipând să fie scos din casă martorul A.G., încurajându-i pe cei doi inculpaţi care se aflau în curte.
În urma audierii în spital, în prezenţa mamei sale (audiere înregistrată video) partea vătămată minoră I.E.M. a declarat că înainte de agresiune, se juca în faţa curţii mătuşii sale A.G., zisă “L.”, când au apărut trei indivizi, dintre care inculpaţii A.D. şi S.I.S., pe care i-a recunoscut din planşa foto prezentată, inculpatul A. fiind înarmat cu un fier, au pătruns în curtea rudelor sale. Când el a strigat la mătuşa sa pentru a o atenţiona că au venit agresori înarmaţi în curtea ei, a fost lovit din spate în zona capului, aşa încât s-a întors cu faţa spre agresor şi l-a văzut pe inculpatul A.D. cum i-a aplicat o a doua lovitură cu o „rangă de fier, groasă ca o coadă de mătură, ascuţită la vârf în partea stânga faţă a capului, aşa încât a leşinat.
În susţinerea declaraţiilor părţii vătămate şi a martorilor prezenţi la faţa locului sunt şi concluziile raportului de constatare medico-legală din 28 octombrie 2011 al S.J.M.L. Constanţa, completat la data de 16 decembrie 2011, ale raportului de expertiză medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată I.E.M. fiind reexaminată la 11 septembrie 2012 chiar la solicitarea inculpatului A.D. şi ale suplimentului raportului de expertiză care a confirmat tipul leziunilor suferite de partea vătămată I.E.M., localizarea, aspectul şi dimensiunile focarului de fractură craniană şi a stabilit că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu corp dur contondent cu o suprafaţă de contact cuprinsă între 4 cm pătraţi şi 16 cm pătraţi.
În susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor este şi declaraţia dată în faţa procurorului, de partea vătămată A.N. care a susţinut că, fiul său A.G. i-a comunicat telefonic că A.D. l-a contactat ca să se întâlnească să se bată reciproc, iar el l-a minţit că ar fi acasă, aşa că inculpatul a spus că va veni la el acasă. Din această cauză partea vătămată, care se afla la locuinţa unei fiice, a revenit acasă, unde a auzit femeile ţipând „l-au omorât!", aşa încât a intrat în propria curte sărind gardul din spate. S-a înarmat cu o coadă de topor din curte şi a mers spre| partea din faţă a casei, unde în interiorul curţii i-a văzut pe inculpaţii A.D. şi S.I.S. cum ţipau la. soţia şi fiicele sale să îl scoată pe G. din casă.
A arătat partea vătămată că, le-a cerut inculpaţilor explicaţii despre prezenţa lor în curtea sa, după care a fost lovită în frunte de către S.I.S. cu un obiect metalic descris ca obiect telescopic ce iniţial era de dimensiuni mici, motiv pentru care nu i-a creat iniţial nicio temere, dar care a fost alungit de către inculpat, aşa încât a ripostat la rândul său şi l-a lovit la antebraţul stâng pe agresor şi atunci cei doi inculpaţi au părăsit curtea sa şi ea i-a urmărit pentru a-i izgoni.
Partea vătămată a precizat că îl văzuse şi pe nepotul minor căzut pe caldarâm în mijlocul curţii şi a crezut iniţial că acesta fusese împins în busculadă. Partea vătămată a relatat în cursul urmăririi penale că doar S.I.S. a lovit-o, iar la un moment dat ar mai fi primit o lovitură din spate, când s-a întors cu faţa spre A.D., dar nu a putut identifica autorul loviturii.
A susţinut că împreună cu rudele sale i-au gonit pe agresori pe aleea din faţa curţii sale spre strada M.I., unde l-a văzut pe I.O. urcând într-o maşină neagră şi l-a văzut şi pe S.I.S. fugind pe jos.
A observat că lângă autoturismul albastru din mijlocul străzii se adunaseră mai mulţi vecini, care loveau cu bâte şi pietre maşina, iar în interiorul acesteia, un individ ţinea în mână un cuţit cu lama de circa 25 cm şi de aceea lumea lovea în continuare maşina respectivă, pe care partea vătămată l-a lovit cu bâta pentru a-l dezarma şi a-l scoate din maşină. Ulterior a aflat că pasagerul respectiv era R.I.D.
După efectuarea cercetărilor, la faţa locului, partea vătămată a găsit pe alee o bâtă de baseball, pe care a pus-o la dispoziţia organelor de urmărire penală, întrucât nu a revendicat-o nimeni. în final, partea vătămată a explicat că din cauza sângerării şi ea a fost transportată la spital, iar acolo inculpatul S.I.S. a încercat să o lovească de faţă cu poliţiştii, însă un poliţist a intervenit şi a parat lovitura.
În urma examinării medico-legale, s-a stabilit că partea vătămată A.N. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care au fost produse prin lovire cu corpuri dure la data de 25 octombrie 2011.
A precizat partea vătămată că, la intersecţia străzii I.M. cu fundătura, observase un alt grup mai numeros, în cadrul căruia a observat că se aflau şi P.M. şi un individ ce purta cagulă.
În declaraţia dată în faţa instanţei, partea vătămată A.N. a relatat că, ajungând în curte, l-a văzut pe nepotul său lovit şi căzut l-a pământ, inculpatul A.M. ţipând să iasă afară fiul său, A.G.
Cu privire la inculpatul S.I.S., partea vătămată A.N. a susţinut în cursul cercetării judecătoreşti că, fără a fi lovit de acesta i-a aplicat o lovitură cu bâta în mâna stângă şi că, doar inculpatul A.D. l-ar fi lovit în cap în zona frunţii cu „telescopul", declaraţie dată în scopul de a minimaliza contribuţia inculpatului S.I.S. la comiterea faptelor.
Având în vedere toate aceste elemente probatorii, instanţa de prim control judiciar a reţinut că deplasarea inculpaţilor în cartierul Colonişti, zona Barăci, înarmaţi cu obiecte contondente alungite, tip bastoane telescopice metalice spre locuinţa părţii vătămate A.N. s-a făcut cu intenţia de provoca scandal şi de a exercita acte de violenţă asupra martorului A.G., fiul părţii vătămate A.N. şi a familiei acestuia.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpaţilor A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A. care au negat participarea la producerea scandalului public susţinând în apărare fie că, nu se aflau la locul incidentului, fie că erau în acea zi plecaţi din localitate, împrejurări pe care nu le-au dovedit cu martorii propuşi în apărare.
Dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză i-a localizat pe toţi inculpaţii în perimetrul La barăci, în faţa locuinţei părţii vătămate A.N., înarmaţi cu obiecte contondente alungite şi telescoape, acţionând în maniera în rechizitoriu, confirmată atât de instanţa fondului, cât şi de instanţa de control judiciar.
A mai reţinut că, în cauză parchetul a reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţia a inculpaţilor A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., dovedindu-se cu certitudine că aceştia sunt autorii faptelor deduse judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 2082/P/2011 din data de 22 decembrie 2011.
Pentru considerentele arătate în cele ce preced a apreciat criticile formulate de apelanţii inculpaţi A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ş.D.G. şi I.M.C., cu privire la greşita lor condamnare pentru faptele deduse judecăţii ca neîntemeiate.
Nu a primit nici criticile inculpaţilor S.I.S., I.O., O.E. şi M.A. care vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, având în vedere că, prima instanţă a făcut o interpretare şi aplicare justă a dispoziţiilor art. 72 C. pen., condamnând inculpaţii la pedepse care se încadrează în coordonatele stabilite de dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În acest sens a reţinut că, pedepsele aplicate inculpaţilor reflectă realitatea gradului ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpaţi, astfel cum rezultă din împrejurările şi modul concret de comitere, mijloacele folosite, caracterul de repetabilitate al actelor materiale, numărul acestora, în cazul infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă reţinute in sarcina inculpaţilor D.V. şi M.A., de urmările produse, dar şi cele care s-ar fi putut produce, precum şi de conduita inculpaţilor după comiterea faptelor, respectiv acţiunile întreprinse în vederea sustragerii de la răspunderea penală.
Prima instanţă a ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, antecedenţa penală a acestora, comportamentul procesual, apreciind corect că, în cauză nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante. Prin urmare, în lipsa unor elemente care să convingă instanţa în sensul redozării pedepselor aplicate inculpaţilor şi a înlocuirii detenţiei preventive cu o altă modalitate de executare a pedepsei, precum cele prevăzute de art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., a apreciat că regimul sancţionator aplicat inculpaţilor a fost corect dozat atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare.
În ceea ce priveşte criticile formulate de partea civilă I.E.M. prin reprezentantul G.M. a reţinut că, prima-instanţă, în lipsa unor criterii legale de determinare a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, a ţinut seama în mod corect de vârsta fragedă a minorului, suferinţele acestuia ca urmare a agresiunii la care a fost supus, rămânând cu o infirmitate fizică prin lipsă de substanţă osoasă în zona frontală, dar şi tulburările neuropsihice cauzate, pentru care se află sub tratament.
Prin urmare, a apreciat că suma de 25.000 euro la care a fost obligat inculpatul A.D. este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de partea vătămată.
Referitor la despăgubirile civile solicitate cu titlu de daune materiale reţinând că nu au fost dovedite, a apreciat că în mod justificat prima instanţă a admis acţiunea civilă, doar în parte, astfel că aspectele relevate de partea civilă nu sunt întemeiate.
Soluţia instanţei de apel a fost criticată de inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A. sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 14, 172 C. proc. pen.
În susţinerea recursului inculpatului M.A., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat, în esenţă, pronunţarea unei soluţii de achitare sub aspectul comiterii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri întrucât din probele administrate nu rezultă că aceasta a comis fapta, singura probă pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare a fost declaraţia martorului P.M. care a avut iniţial calitatea de învinuit (în drept a invocat ca temei al achitării dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior). în acest context, a susţinut şi nelegala administrare a probei privind audierea martorului cu identitate protejată P.I. despre care susţine că ar fi chiar P.M., persoană cercetată în cauză.
Tot în cadrul acestui caz de casare, inculpatul a solicitat achitarea sa sub aspectul comiterii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, existând un dubiu care profită inculpatului (niciunul dintre martorii audiaţi nu au precizat că ar fi participat la comiterea faptei).
În legătură cu infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă a solicitat achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, argumentat de împrejurarea că nu a comis fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. în acest sens, a arătat că interpretarea conţinutului înregistrărilor telefonice, transcrise şi aflate la dosar, se impune a fi făcută în sensul că, inculpatul doar povestea interlocutorului ce a declarat la poliţie, fără a fi dovedit că acesta a şi determinat martorii să facă declaraţii neconforme cu realitatea.
În subsidiar, circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instigare la mărturie mincinoasă şi ultraj contra bunelor moravuri C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 371 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reaprecierea limitelor de pedeapsă astfel cum sunt stabilite de noile incriminări şi reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. anterior, având în vedere conduita sa anterioară dar şi circumstanţele personale relevate de actele depuse la dosar. Sub aspectul modalităţii de executare a sancţiunilor, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen. anterior, privind suspendarea executării pedepsei - condiţionată sau sub supraveghere.
Inculpaţii A.D., S.I.S., Ismaf Onasis, R.I.D., O.E. şi D.V. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. au solicitat, în principal, achitarea lor pentru infracţiunile pentru care au fot trirnişi în judecată şi s-a dispus condamnarea de către instanţa de fond, având în vedere că nu sunt întrunite elementele I constitutive ale acestor infracţiuni, respectiv infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. anterior şi art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. anterior (inculpaţii A.D. şi S.I.S. invocând ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.); faptele nu au fost comise de către inculpaţi cu referire la infracţiunile prevăzute de art. 321 C. pen. anterior (toţi inculpaţii invocând ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.); faptele nu există cu referire la infracţiunile prev. de art. 239 şi art. 25 raportat la art. 260 C. pen. anterior (inculpaţii S.I.S. şi D.V. invocând ca temei al achitării dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen.).
În ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) şi art. 192 alin. (2) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor A.D. şi S.I.S., s-a solicitat de către apărare încetarea procesului penal având în vedere că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală - retragerea plângerii prealabile -(fiind invocate dispoziţiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.).
În argumentarea criticilor formulate inculpaţii, în esenţă, au susţinut că probele administrate nu se coroborează cu procesul verbal întocmit la data comiterii faptelor la faţa locului şi, prin urmare, s-a dat o interpretare eronată întregului material probator.
Întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. s-a solicitat de către toţi inculpaţii aplicarea legii penale mai favorabile din perspectiva art. 5 C. pen. şi aplicarea unor pedepse în noile limite stabilite de C. pen. în vigoare orientate spre minimum special sau chiar aplicarea sancţiunii amnezii penale având în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor (situaţia familială şi socială, conduita procesuală). Sub aspectul modalităţii de executare au solicitat aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2014, intimata parte vătămată A.N. a arătat că înţelege să-şi retragă plângerea formulată împotriva recurenţilor inculpaţi A.D. şi S.I.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire şi alte violenţe şi violare de domiciliu dacă inculpaţii nu vor mai profera ameninţări la adresa sa şi a familiei sale.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A. prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă şi a incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată că sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor. Astfel, în raport de modificările legislative aduse prin Legea nr. 2/2013 cazurilor de casare şi Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, se constată că pentru situaţiile tranzitorii, în art. 12 este menţionat expres că, recursurile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a legii noi (C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit vechilor dispoziţii procedurale, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod, astfel că, verificarea instanţei de control judiciar se limitează numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).
Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauză s-a pronunţat o hotărâre ce a fost supusă căii de atac a apelului potrivit normelor procedurale anterioare iar decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 5 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Legea nr. 4 referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.
Raportat la aceste considerente şi stabilind limitele în cadrul cărora pot fi analizate criticile inculpaţilor A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A., Înalta Curte constată că inculpaţii au depus motivele de recurs la data de 11 mai 2014, cu respectarea termenului de 5 zile stabilit de dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., astfel că va analiza cazurile de casare invocate şi cele care pot fi luate în considerare din oficiu şi va aprecia asupra aplicării legii penale mai favorabile, din perspectiva art. 1 C. pen.
În ceea ce priveşte criticile invocate de către inculpatul M.A. (circumscrise în mod greşit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.) se constată că din expunerea motivelor care le susţin, acestea vizează, în esenţă, situaţia de fapt reţinută în privinţa sa de instanţele inferioare, în sensul că, fie nu sunt probe care să dovedească că acesta a participat, împreună cu ceilalţi inculpaţi, la data de 25 octombrie 2011, la provocarea unui scandal public în comunitatea din. cvartalul „La barăci" din Mangalia, respectiv, că ar fi pătruns în curtea imobilului martorului A.G., înarmat cu un obiecte contondent, pentru a-i fi aplicată acestuia din urmă o corecţie fizică datorită unor incidente dintre martor şi inculpatul A.D., fie există un dubiu care profită inculpatului, prin urmare, aspectele relevate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
Tot în susţinerea acestei critici inculpatul M.A. a arătat că fapta de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă nu a comis-o cu forma de vinovăţie cerută de lege, argumentând că probele au fost greşit interpretate cu referire la sensul ce ar trebui dat conţinutului înregistrărilor telefonice, transcrise şi aflate la dosar, din care rezultă doar relatarea făcută de inculpat interlocutorului cu privire la declaraţia sa la poliţie, fără a fi dovedit că acesta a şi determinat martorii de a face declaraţii neconforme cu adevărul. în concret, toate aceste argumente vizează situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe privind locul unde s-a aflai inculpatul la momentul comiterii faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi realitatea conţinutului declaraţiilor inculpaţilor Ş.D.G., I.M.C. şi B.M., audiaţi iniţial în calitate de martori propuşi de apărare, ca atare, se circumscriu conţinutului pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. - eroarea gravă de fapt - caz de casare abrogat expres şi care nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de recurs.
În ceea ce priveşte criticile inculpatului M.A. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea deşi vizează schimbarea încadrării juridice dată faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi instigarea la infracţiunea de mărturie mincinoasă, argumentele care le susţin conturează solicitarea inculpatului de aplicarea a legii penale mai favorabile şi în considerarea reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 273 alin. (1) C. pen. şi art. 371 C. pen. Corelativ sancţiunilor penale ce îi vor fi aplicate în raport de noile dispoziţii penale apreciate ca fiind mai favorabile, a solicitat, cu privire la modalitatea de executare, stabilirea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, în condiţiile art. 81 sau 861 C. pen. anterior.
Sub acest aspect şi în considerarea celor stabilite în cele ce preced, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului M.A. ca fiind întemeiat însă numai pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine că, de la data pronunţării deciziei în apel, 5 decembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului 28 mai 2014, când a fost amânată pronunţarea, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).
Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.
Astfel, în ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. din perspectiva acuzaţiilor aduse inculpatului M.A., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textele art. 321 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 371 alin. (1) C. pen. şi textele art. 260 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 273 alin. (1) C. pen.
Comparând conţinutul celor două norme penale, raportat şi la acuzaţiile aduse inculpatului M.A., în sensul că la data de 25 octombrie 2011 a participat, împreună cu ceilalţi inculpaţi la provocarea unui scandal public în comunitatea din cvartalul „La barăci" din Mangalia, respectiv, că ar fi pătruns în curtea imobilului martorului A.G., înarmat cu un obiect contondent, pentru a-i fi aplicată acestuia din urmă o corecţie fizică datorită unor incidente mai vechi dintre martor şi inculpatul A.D., se constată că, în dispoziţiile art. 371 alin. (1) C. pen. este incriminată, cu mai mare exactitate decât în vechea reglementare, fapta de tulburarea ordinii şi liniştii publice constând în fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică. Ca atare, sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală.
În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului M.A., art. 371 C. pen. stabileşte limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 luni la 2 ani închisoare şi prevede amenda ca pedeapsă alternativă, spre deosebire de reglementarea anterioară unde art. 321 alin. (1) stabilea limite de pedeapsă cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare, fapt ce atrage incidenţa legii penale noi ca fiind legea penală mai favorabilă.
Referitor la fapta de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, dintr-o analiză comparativă a celor două norme de incriminare, raportat şi la acuzaţia adusă inculpatului în sensul că i-a instigat pe inculpaţii Ş.D.G., I.M.C. şi B.M. să facă declaraţii neconforme cu realitatea în faţa organelor judiciare privind prezenţa sa la data de 25 octombrie 2011, între orele 18,30 - 20,00, în altă localitate (com. Limanu) decât la locul comiterii infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, pentru a fi exonerat de răspundere penală, se reţine: că în dispoziţiile art. 273 alin. (1) C. pen. nu se regăsesc modificări de substanţă cu efecte asupra conţinutului constitutiv a infracţiunii ori formei de vinovăţie cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală. Diferenţele dintre cele două norme penale vizează referirea la o orice altă cauză în care se ascultă martori ceea ce include şi situaţia cauzelor disciplinare şi formularea „faptele şi împrejurările esenţiale" cu privire la care martorul este întrebat, prin urmare, sub acest aspect legea penală nouă nu va retroactiva.
Sub aspect sancţionator, dispoziţiile art. 273 alin. (1) C. pen. prevăd limite de pedeapsă mai reduse de la 6 luni la 3 ani închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 1 an şi 5 ani închisoare.
În ceea ce priveşte individualizarea în concret a pedepselor aplicate inculpatului M.A. pentru cele două fapte, în concurs real, reţinute în sarcina sa, din care una în formă continuată (fapta de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă), se constată următoarele:
Raportat la sancţiunea individualizată de către instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel, care a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, orientată spre minimum special prevăzut de vechea reglementare şi având în vedere că legea nouă prevede maximum special al pedepsei pentru aceeaşi faptă (tulburarea ordinii şi liniştii publice) de 2 ani închisoare, retroactivitatea legii noi va opera chiar în condiţiile existenţei unui concurs cu fapta de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, fapt ce impune a se aplica regulile de la concursul de infracţiunii, care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pe cale de consecinţă, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleaşi împrejurări avute în vedere şi anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă şi în noua reglementare, precum şi o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.
Ca atare, pentru a da eficienţă scopului pedepsei şi criteriilor avute în vedere de către cele două instanţe inferioare asupra cărora nu se mai poate exercita un control de către instanţa de control judiciar, în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea faptei de tulburarea ordinii şi liniştii publice, se impune o proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului M.A., sens în care Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. satisface pe deplin exigenţele expuse anterior.
Cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă, Înalta Curte constată că deşi limitele de pedeapsă sunt mai reduse în norma de incriminare nouă, având însă în vedere că sancţiunea a fost individualizată de către instanţa de fond într-un cuantum orientat spre minimum special iar în cauză nu mai sunt incidente în noua reglementare şi dispoziţiile privind tratamentul sancţionator pentru infracţiunea continuată (art. 42 C. pen. anterior şi art. 36 alin. (1) noul C. pen.) potrivit căruia se poate aplica un spor facultativ, şi nu obligatoriu, care diferă în cuantum, fiind redus la maxim trei ani pe legea nouă faţă de 5 ani în reglementarea anterioară (art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen.) dar care nu a fost aplicat ci regulile de la concursul de infracţiunii (trei fapte distincte de mărturie mincinoasă), care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că, în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fapt ce ar duce la aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului, legea nouă nu va retroactiva, iar o proporţionalizare a pedepsei nu se justifică.
Pentru toate aceste considerente va admite recursul inculpatului M.A., va casa în parte atât hotărârea instanţei de fond cât şi decizia instanţei de prim control judiciar şi în rejudecare va condamna pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
Având în vedere că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte criticile invocate de către inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. şi D.V. (circumscrise în mod greşit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.) se constată că, din expunerea motivelor care le susţin, acestea vizează, în esenţă, situaţia de fapt reţinută în privinţa lor de instanţele inferioare, în sensul că, sunt nevinovaţi, nu sunt probe care să dovedească că aceştia au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată (cu referire la tentativa la infracţiunea de omor, faptele de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, mărturie mincinoasă şi sfidarea organelor judiciare) iar declaraţiile părţii vătămate şi cele consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză şi, ca atare, se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Pentru aceleaşi considerente de ordin teoretic expuse la analizarea recursului formulat de inculpatul M.A., se reţine că, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de cei şase inculpaţi, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
Cu privire la infracţiunile de violare de domiciliu şi lovire şi alte violenţe reţinute în sarcina lor, inculpaţii A.D. şi S.I.S., circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi în aplicarea legii penale mai favorabile, au solicitat încetarea procesului penal urmare retragerii plângerii prealabile formulate de către partea vătămată A.N., invocând în drept dispoziţiile art. 16 lit. g) C. proc. pen.
Analizând conţinutul celor două norme de incriminare in considerarea modificărilor legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Înalta Curte constată că în noua reglementare şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu în forma agravată prevăzută la alin. (2) al art. 224 C. pen. (anterior art. 192 alin. (2) C. pen.) este posibilă retragerea plângerii prealabile iar în cazul infracţiunii de lovire şi alte violenţe principiul disponibilităţii persoanei vătămate cu privire la exercitarea acţiunii penale nu a suferit modificări. Referitor însă la manifestarea de voinţă a persoanei vătămate în sensul retragerii plângerii prealabile se constată că aceasta trebuie să fie expresă şi neechivocă, or, în cauză, din conţinutul declaraţiei persoanei vătămate rezultă că retragerea plângerii prealabile faţă de cei doi inculpaţi a fost condiţionată de atitudinea viitoare a acestora de a nu mai face ameninţări la adresa familiei sale.
Ca atare, faţă de conţinutul declaraţiei persoanei vătămate A.N. nu se poate aprecia că aceasta echivalează cu o retragere a plângerii prealabile în sensul dispoziţiilor art. 158 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, solicitarea celor doi inculpaţi de încetare a procesului penal nu este întemeiată.
Tot în cadrul criticilor invocate, circumscrise aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. şi D.V. au solicitat, aplicarea legii penale mai favorabile şi, în raport de noile norme de incriminare, schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi aplicarea unor pedepse mai reduse în limitele sancţiunilor prevăzute de legea nouă.
În considerarea argumentelor de ordin teoretic expuse anterior cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte retine următoarele:
În ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor, reţinuta în sarcina inculpatului A.D. modificările legislative intervenite ca urmare a adoptării Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. au reprodus în integralitate textul art. 174 C. pen., fiind menţinut acelaşi regim sancţionator, forma tentantă a infracţiunii fiind în continuare pedepsită de lege.
Prin urmare, raportat la aceste aspecte şi la sancţiunea individualizată de către instanţa de fond, menţinută de către instanţa de apel, care a stabilit o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor, legea nouă nu va retroactiva sub acest aspect.
Cu privire la infracţiunea de violare de domiciliu, în modalitatea reţinută a fi comisă de inculpatul A.D. - pătrunderea, la data de 25 octombrie 2011, fără drept, împreună cu alte persoane şi având asupra sa un obiect contondent, în curtea imobilului aparţinând lui A.G., se reţine din compararea conţinutului celor două norme penale că, în dispoziţiile art. 224 alin. (2) C. pen. este prevăzută ca modalitate agravata săvârşirea faptei de către o persoană înarmată, în timpul nopţii sau prin folosirea de calităţi mincinoase, fiind eliminată doar ipoteza comiterii faptei de două sau mai multe persoane, fără ca prin această modificare să fie eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală. Totodată, săvârşirea faptei de trei sau mai mult persoane din perspectiva noilor dispoziţii penale atrage incidenţa circumstanţelor judiciare agravante prev de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
Sub aspect sancţionator, dispoziţiile art. 224 alin. (2) C. pen. stabilesc limite de pedeapsă mai reduse de la 6 luni la 3 ani şi pedeapsa alternativă a amenzii spre deosebire de vechea reglementare unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3 ani şi 10 ani, ca atare, legea nouă va retroactiva sub acest aspect.
Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice întemeiat pe aceleaşi argumente arătate la inculpatul M.A. se constată că legea nouă va retroactiva.
Referitor la individualizarea în concret a pedepselor aplicate inculpatului A.D. pentru cele trei fapte, în concurs real, reţinute în sarcina sa, se constată următoarele:
Raportat la sancţiunile aplicate de către instanţa de fond, menţinute de instanţa de apel, de câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, orientate spre minimum special prevăzut de vechea reglementare şi având în vedere că legea nouă prevede un maxim special al pedepsei pentru cele două fapte de 3 ani închisoare (în cazul infracţiunii de violare de domiciliu) şi, respectiv, 2 ani închisoare (în cazul infracţiunii de tulburare a liniştii publice), retroactivitatea legii noi va opera chiar în condiţiile existenţei unui concurs cu fapta de tentativă la infracţiunea de omor, situaţie ce impune a se aplica regulile de la concursul de infracţiunii, care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că, în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pe cale de consecinţă, se impune schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 224 alin. (2) C. pen., respectiv, din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleaşi împrejurări avute în vedere şi anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă şi în noua reglementare, precum şi o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.
Pentru a da eficienţă scopului pedepsei şi criteriilor avute în vedere de către cele două instanţe inferioare asupra cărora nu se mai poate exercita un control de către instanţa de control judiciar, în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea faptei de tulburarea ordinii şi liniştii publice, se impune o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului A.D., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoarea pentru comiterea infracţiunii 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. satisface pe deplin exigenţele expuse anterior.
Pentru aceleaşi considerente, se impune o proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului A.D. şi sub aspectul comiterii infracţiunii de violare de domiciliu, prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 224 alin. (2) C. pen. corespunde exigenţelor sancţiunii penale şi aprecierii făcute de prima instanţă a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei.
Având în vedere că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior va contopi aceste pedepse cu pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., urmând ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 28 mai 2014.
În considerarea aceloraşi aspecte teoretice privind aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată că în ceea ce priveşte infracţiunile de violare de domiciliu şi tulburarea liniştii publice reţinute în sarcina inculpatului S.I.S. se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleaşi împrejurări avute în vedere şi anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă şi în noua reglementare, precum şi o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.
Faţă de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea faptelor de tulburarea ordinii şi liniştii publice şi violare de domiciliu, se impune o proporţionalizare a sancţiunilor aplicate inculpatului S.l.S., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an şi 2 luni închisoarea pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. corespunde scopului sancţiunii penale.
Totodată, este justificată pentru argumentele ce preced şi o proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului S.l.S. sub aspectul comiterii infracţiunii de violare de domiciliu, prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. corespunde exigenţelor sancţiunii penale şi aprecierii făcute de prima instanţă a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei.
Referitor la infracţiunea de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 C. pen. şi având în vedere activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului S.l.S., constând în aceea că la data de 28 august 2011, în jurul orelor 2000, a intervenit în activitatea lucrătorului de poliţie R.M. care a aplicat sancţiuni contravenţionale fratelui şi cumnatei inculpatului pentru lipsa autorizaţiei de comercializare de produse, ameninţându-l cu exercitarea de violenţe fizice şi agresându-l verbal, se reţine că, modificările legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. au preluat unele elemente ale normei de incriminare în dispoziţiile art. 278 C. pen. fără a aduce modificări esenţiale cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de natură să atragă exonerarea de răspundere penală. Din perspectiva regimului sancţionator se constată că limitele de pedeapsă stabilite în art. 278 C. pen. sunt mai reduse, fiind cuprinse între o lună la 3 luni sau amendă faţă de limitele de pedeapsă stabilite în vechea reglementare care erau cuprinse între 3 luni la 1 an închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii.
Sub acest aspect legea penală nouă va retroactiva şi, în consecinţă, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art. 2721 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 278 C. pen., iar faţă de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor, se impune o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului S.l.S., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. corespunde scopului sancţiunii penale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de lovire şi alte violenţe raportat şi la activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, la data de 25 octombrie 2011, după ce a pătruns fără drept în curtea imobilului persoanei vătămate A.N., împreună cu alte persoane, înarmat fiind cu un obiect contondent, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu obiecte dure provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, Înalta Curte constată că, modificările legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. nu au condus decât la o lărgire a sferei elementului material al formei agravate a infracţiunii în sensul că în art. 193 alin. (2) C. pen. este incriminată fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane (noţiuni preluate din art. 181 C. pen. anterior), prin urmare, prin faptă se înţelege nu doar lovirea sau alte violenţe ci orice faptă ce a provocat leziuni traumatice sau a afectat sănătatea. unei persoane.
Totodată, în noua incriminare a formei agravate a infracţiunii de lovire sau alte violenţe gravitatea faptei este evaluată prin analizarea numărului de zile de îngrijiri medicale care se situează1 între o zi şi 90 de zile, apreciate din perspectiva normei penale şi nu medicală cum era în reglementarea anterioară. Ca atare, legea penală nouă nu va retroactiva sub acest aspect.
Sub aspectul regimului sancţionator, noua normă de incriminare, care reuneşte în varianta agravată infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2), art. 181 alin. (1) şi art. 182 alin. (1) C. pen. anterior, prevede limite de pedeapsă mai reduse prin comparare cu infracţiunile cuprinse în conţinutul acesteia, cu excepţia faptei prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior faţă de care limitele speciale sunt majorate, prin urmare, nici sub acest aspect legea penală nouă nu va retroactiva şi nici nu se justifică o proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului de prima instanţă cu privire la această infracţiune.
Legea penală nouă nu va retroactiva nici în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, având în vedere că în noua normă de incriminare sunt reluate în dispoziţiile art. 257 C. pen. atât dispoziţiile art. 239 cât şi cele cuprinse în art. 2391 C. pen. anterior, ca atare, nu a fost eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei şi nici forma de vinovăţie cerută de lege care să atragă exonerarea de răspundere penală.
Raportat la limitele de pedeapsă stabilite de noua incriminare pentru comiterea faptei în forma agravată prevăzută la alin. (4) a articolului 257 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate, în speţă, limitele de pedeapsă ale infracţiunii de ameninţare care în urma majorării lor cu jumătate se situează între 6 luni şi 2 ani sau amendă) şi limitele de pedeapsă stabilite de norma de incriminare anterioară (6 luni la 2 ani sau amendă) şi având în vedere în procesul de individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond s-a orientat la aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special, de 1 an şi 2 luni închisoare care se situează în limitele legale stabilite de norma de incriminare nouă, nu se impune o proporţionalizare a pedepsei.
Având în vedere că pentru niciuna dintre cele cinci fapte nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului S.I.S. prin prezenta decizie cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.O., R.I.D. şi O.E., Înalta Curte reţine că, raportat la activitatea infracţională reţinută în sarcina lor, respectiv, că la data de 25 octombrie 2011, în jurul orelor 19, împreună cu ceilalţi recurenţi inculpaţi, prin acţiuni ilicite agresive, conjugate, au provocat un scandal public, tulburând ordinea şi liniştea publică din zona „La barăci" din municipiul Mangalia, fapt ce i-a determinat pe mai mulţi locuitori să reacţioneze, distrugând autoturismul inculpaţilor precum şi în considerarea aceloraşi aspecte teoretice referitoare la incidenţa legii penale mai favorabile, legea penală nouă va retroactiva în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea liniştii publice. Ca atare, va dispune şi în cazul inculpaţilor I.O., R.I.D. şi O.E. schimbarea încadrării juridice dini infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleaşi împrejurări avute în vedere şi anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă şi în noua reglementare, precum şi o proporţionalizare a sancţiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.
Faţă de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea faptelor de tulburarea ordinii şi liniştii publice, sej impune o proporţionalizare a sancţiunilor aplicate celor trei) inculpaţi sens în care, Înalta Curte apreciază că prin respectarea criteriilor generale de individualizare avute în vedere de instanţa de fond, aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 1 an şi 2 luni închisoare în cazul inculpaţilor I.O. şi O.E. şi a unei pedepse de 8 luni închisoare în cazul inculpatului R.I.D. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., corespunde scopului sancţiunii penale.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2011-23 martie 2012 pentru inculpaţii I.O. şi O.E. şi de la 28 octombrie 2011 la 7 martie 2012 pentru inculpatul R.I.D.
Având în vedere aspectele teoretice expuse anterior dar şi împrejurările faptice, identice cu cele ale celorlalţi recurenţi inculpaţi, reţinute în sarcina D.V. cu privire la activităţile de tulburare ordinii şi liniştii publice din data de 25 octombrie 2011 şi de instigare la comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii C.G.M., C.E., M.B. şi S.S. privind prezenţa sa într-o altă localitate la data de 25 octombrie 2011 pentru a-1 exonera de răspundere penală, înalta Curte constată că lege penală legea penală nouă va retroactiva numai în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea liniştii publice.
Apreciind că în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea faptelor de tulburarea ordinii şi liniştii publice, se impune o proporţionalizare a sancţiunilor aplicate inculpatului, Înalta Curte cu respectarea criteriilor generale de individualizare avute în vedere de instanţa de fond, constată că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an şi 2 luni închisoare inculpatului D.V. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. corespunde exigenţelor sancţiunii penale.
Constată că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă de condamnare şi în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată inculpatului D.V. prin prezenta decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/MP/ 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va casa, în parte, decizia penală şi sentinţa penală nr. 67 din 5 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, rejudecând, va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. pentru fiecare recurent inculpat, astfel cum s-a reţinut în considerentele deciziei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de 500 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. şi D.V., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de inculpaţii A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/MP/ 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală şi sentinţa penală nr. 67 din 5 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:j
1. Descontopeşte pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A.D. în pedepsele componente.
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor după cum urmează:
- din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopeşte aceste pedepse cu pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., urmând ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 28 mai 2014.
2. Descontopeşte pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.I.S. în pedepsele componente.
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor după cum urmează:
- din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare;
- din infracţiunea prev. de art. 2721 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 278 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte aceste pedepse cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 239 alin. (1),5 C. pen., urmând ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.
3. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului I.O. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicata inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.
4. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului R.I.D. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 Codi penal cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 7 martie 2012.
5. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului O.E. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.
6. Descontopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicatş. inculpatului D.V. în pedepsele componente.
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului D.V. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
7. Descontopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente.
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea. juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului M.A. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de 500 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. şi D.V., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1635/2014. Penal. Intervenirea unei legi... → |
|---|
