ICCJ. Decizia nr. 1860/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1860/2014

Dosar nr. 3432/105/2012/a1

Şedinţa publică din data de 30 mai 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 429 din 26 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului B.Ş.R., în baza disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la disp. art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

De asemenea, în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.R. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii V.M.C., B.C.E., Ţ.E., D.R., B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I., S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C., B.I.R., G.M. şi I.M.F.

Cu privire la inculpaţii Ţ.E., D.R., B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I., S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C., B.I.R., G.M., I.M.F., în temeiul disp. art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen. şi respectiv art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată fiecăruia, pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86 alin. (1) C. pen. în baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare fiecare inculpat anterior menţionat, să se prezinte la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere întocmit de acest serviciu; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Conform disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 86⁴, art. 83 şi art. 84 C. pen.

De asemenea, prin sentinţa primei instanţe s-a mai dispus, potrivit disp. art. 346 alin. (1) rap. la disp. art. 14 -15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ. obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile către unităţile bancare după cum urmează: Ţ.E. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 1998,75 euro, către parte civilă SC R.F. SA; D.R., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 18.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; B.I., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei 1.460 RON, către partea civilă SC R.I. SA şi a sumei de 11.500 RON, către partea civilă B.C.I.T. SA; P.I. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 14.800 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G.; A.E.A., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 16.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; F.L. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 8000 RON către partea civilă B.C.R. Sucursala Câmpina; B.L., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G.; M.V. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 13.150,97 RON, către partea civilă F.R. SA Ploieşti; I.A.I. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 8561,96 RON către partea civilă SC T.I.; S.I.C. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 10.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; I.T., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 10.000 RON, către partea civilă R.B. SA; M.M. în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 14.900 RON, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina; M.F., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 11.000 RON, către parte civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina; R.I.C., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 5000 euro, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; B.I.R., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 17.000 către partea civilă B.R.D.G.S.G.; G.M., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 12.000 RON, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina şi 7304,29 RON către partea civilă A.B.R. SA; I.M.F., în solidar cu B.Ş.R. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă R.B., 10.000 RON către partea civilă B.C.R. Sucursala Judeţeană Prahova şi 13.000 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G. SA.

Conform disp. art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M.C. suma de 2.430 RON şi de la inculpatul B.C.E. suma de 83.940 RON.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea în sensul anulării înscrisurilor folosite de inculpaţi la încheierea contractelor, precum şi contractele de creditare după cum urmează: contract nr. RF37843507510 emis de R.B. SA din 15 iunie 2007 în favoarea inculpatei Ţ.E.; contract nr. 3750134/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei D.R. contract nr. 291300/2007 emis de SC R.I. SA şi contract nr. 72873/2007 emis de B.C.I.T. SA în favoarea inculpatului B.I.; contract nr. 3633002 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului P.I.; contract nr. 3638652/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei A.E.A.; contractul emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatului F.L.; contract nr. 3644796/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei B.L.; contractul emis de F.B. SA în favoarea inculpatului M.V.; contract nr. 106989/2006 şi 14912C/2006 emis de SC T.I. în favoarea inculpatului I.A.I.; contract nr. 2680322/2006, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului S.I.C.; contract nr. RF56141710017/2005 emis de R.B. SA în favoarea inculpatei I.T.; contractul emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatului M.M.; contractul nr. 2968/2005 emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatei M.F.; contract nr. 3824797/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului R.I.C.; contract nr. 3704621/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului B.I.R.; contractul nr. 5235PF emis de B.C.R. Sucursala Câmpina şi nr. 136705/2006 emis de A.B. România în favoarea inculpatului G.M.; contract nr. RF06442609213/2005 emis de R.B. SA contract nr. 5068PF/2005 emis de B.C.R. Sucursala Judeţeană Prahova şi contract nr. 1875427/2005 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului I.M.F.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii s-au constituit într-un grup care a avut ca obiect inducerea în eroare a mai multor societăţi bancare şi de credit, acţionând în baza unui plan bine pus la punct. Alături de acest grup s-a precizat că s-au aflat şi alte persoane care erau beneficiare ale creditelor obţinute în acest mod.

În cadrul grupului unii din membrii aveau rolul de a recruta persoane care doreau să obţină credite, alţii completau documentele false care apoi erau ştampilate cu ştampile cu denumirea firmelor la care apăreau că lucrează, alţii îndeplineau rolul de secretariat, răspunzând la apelurile telefonice de la bănci, "confirmând" faptul că persoana despre care se solicita relaţii lucrează în cadrul societăţii, grupul desfăşurându-şi activitatea în mai multe imobile de-a lungul perioadei în care şi-au desfăşurat activitatea infracţională.

Astfel, s-a reţinut de către prima instanţă că inculpatul B.Ş.R. începând cu luna octombrie 2005, a constituit un grup, din care făceau parte D.I.B., B.C.E., V.M.C., Ş.F., R.M.M.F., B.A., P.I., desfăşurând împreună cu aceştia activităţi de falsificare de documente, de racolare de persoane, în vederea obţinerii de credite, valoarea prejudiciului reţinută prin complicitate la infracţiunea de înşelăciune fiind de 266.323 RON.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut următoarele:

Inculpatul V.M.C. începând cu luna octombrie 2005 a aderat la grupul condus de către inc. B.Ş.R., desfăşurând activităţi de racolare a persoanelor care doreau să obţină credite, de găsire a cumpărătorilor pentru bunurile cumpărate în rate, racolând pentru a obţine credite în mod fraudulos, pe R.O., M.C., valoarea prejudiciului, prin complicitate la infracţiunea de înşelăciune fiind de 2430 RON.

Inculpatul B.C.E. începând cu luna august 2006 a aderat la grupul condus de către inculpatul B.Ş.R., desfăşurând activităţi de racolare a persoanelor care doreau să obţină credite, de vânzare a bunurilor cumpărate în rate, racolând pe B.R., R.(T.)E.M., S.M., valoarea prejudiciului reţinută în sarcina învinuitului, prin complicitate la infracţiunea de înşelăciune fiind de 83940 RON.

Inculpata Ţ.E. la data de 15 iunie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R. şi făptuitorul B.A., din care rezulta că este angajată în funcţia de zugrav - vopsitor, la SC "N.C." SRL Ploieşti, a obţinut un credit în valoare de 1998,75 euro RON de la R.B. SA, conform contractului de credit nr. RP 37843507510.

Inculpata D.R., pe baza documentelor emise de către inculpatul B.Ş.R. şi făptuitorul B.A. şi cu complicitatea inculpatului P.I., acesta din urmă fiind cel care a racolat-o în vederea obţinerii de credite în mod fraudulos şi din care rezulta că este angajată la SC "E." SRL Ploieşti, în funcţia de tehnician construcţii, fapt neadevărat, a contractat un credit în valoare de 18.000 RON de la B.R.D.G.S.G., la data de 20 septembrie 2007, conform contractului de credit nr. 3750134/2007.

Inculpatul B.I., pe baza documentelor false înmânate de către inculpatul B.Ş.R., din care rezulta că este angajat în funcţia de şofer la SC "D.I." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, la data de 29 ianuarie 2007 a obţinut un credit, conform contractului de credit nr. 291300/2007 în valoare de 1.460 RON, de la S.C.R.I. SA, iar la data de 30 ianuarie 2007 alt credit în valoare de 1 1.500 RON, de la B.C.I.T. SA, conform contractului de credit nr. 72873/2007.

Inculpatul P.I., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajat în funcţia de tehnician la SC "E." SRL, Ploieşti, fapt neadevărat, a obţinut un credit de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3633002, în valoare de 14.800 RON.

Inculpata A.E.A., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajată în funcţia de magazioner la SC "I.P." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, a obţinut un credit în valoare de 16.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3638652/2007.

Inculpatul F.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajat la SC Z. SRL Ploieşti, fapt neadevărat, a obţinut un credit în valoare de 8.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina.

Inculpata B.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R. şi P.I., din care rezulta că este angajată în funcţia de agent vânzări la SC "I.P." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, a obţinut un credit în valoare de 10.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3644796/2007.

Inculpatul M.V., la data de 11 ianuarie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajat în funcţia de maistru la SC "C.C." SRL Bucureşti, fapt neadevărat, a obţinut de la F.B. (România) SA Ploieşti, un credit în valoare de 13.150,97 RON.

Inculpatul I.A.I., pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R., din care rezulta că este angajat ca zidar la SC "B." SRL Bucureşti, fapt neadevărat, a obţinut două credite, conform contractelor de credit nr. 106989/2006, în valoare de 5053,93 RON şi nr. 14912 C/2006, debit 3508,03 RON.

Inculpatul S.I.C., la data de 17 august 2006, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajat în funcţia de agent pază la SC "F." SRL Bucureşti, fapt neadevărat, a obţinut de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 2680322/2006, un credit în valoare de 10.000 RON.

Inculpata I.T., la data de 07 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R., din care rezulta că este angajata firmei SC "F.Z." SRL, fapt neadevărat, a obţinut un credit în valoare de 10.000 RON de la R.B. SA, conform contractului de credit nr. RF 56141710017/2005.

Inculpatul M.M., la data de 01 iunie 2006 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R., din care rezulta că este angajat la SC "D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, a obţinut, un credit în valoare de 14.900 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina.

Inculpata M.F., la data de 23 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R., din care rezulta că este angajată la SC "D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, obţine un credit în valoare de 11.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina, conform contractului de credit nr. 2968/2005.

Inculpatul R.I.C., a primit de la inculpatul B.Ş.R., documente false, din care rezulta că este angajat la SC "I.P." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, la data de 19 octombrie 2007 obţinând un credit în valoare de 5.000 euro de la B.R.D.G.S.G., conform contractului nr. 3824797/2007.

Inculpatul B.I.R. în cursul lunii august 2007 a primit documente de la B.Ş.R., din care rezulta că este angajat la SC "E." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, obţinând un credit în valoare de 17.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului nr. 3704621/2007.

Inculpatul G.M., pe baza documentelor false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ş.R. şi Ş.F. din care rezulta că este angajat la SC "Z." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, obţine un credit în valoare de 12.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Judeţeană Câmpina, conform contractului nr. 5235PF, iar la data de 09 ianuarie 2006, de la A.B.R. SA, obţine un credit în cuantum de 7304,29 RON, conform contractului de credit nr. 136705/2006.

Inculpatul I.M.F., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie - noiembrie 2005, pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., din care rezulta că este angajat la SC "F.Z." SRL Ploieşti, fapt neadevărat, obţine un credit în valoare de 10.000 RON de la R.B. la data de 02 noiembrie 2005, conform contractului nr. RF 06442609213/2005, la data de 02 noiembrie 2005 obţine, de asemenea, un credit în cuantum de 10.000 RON, tot pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ş.R., de la B.C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova, conform contractului de credit nr. 5068 PF/2005 iar la data de 11 octombrie 2005, tot pe baza unor documentelor false, ce i-au fost înmânate de către acelaşi inculpat, a obţinut un credit în valoare de 13.000 RON de la B.R.D.G.S.G. SA contractului de credit nr. 1875427/2005.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanţa de fond a făcut referire la antecedentele lor penale, aşa cum este cazul inculpaţilor B.Ş.R., V.M.C. şi B.C.E., la participaţia fiecăruia la comiterea infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi, la circumstanţele personale cât şi la cuantumul prejudiciilor create.

Având în vedere aceste criterii inculpaţilor B.Ş.R., V.M.C. şi B.C.E. li s-au aplicat pedepse cu închisoarea, dispunându-se ca rezultanta să fie executată în regim privativ de libertate iar pedepsele cu închisoarea aplicate celorlalţi inculpaţi au fost suspendate sub supraveghere, considerându-se că astfel vor fi îndeplinite scopurile pedepsei aşa cum prevede art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi cele complementare, au fost individualizate în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise, ţinându-se seama şi de principiul proporţionalităţii precum şi de practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii).

Referitor la acţiunile civile formulate în cauză de către societăţile de credit, instanţa de fond a constatat mai întâi că faptele penale ale inculpaţilor B.Ş.R., D.I.B., B.C.E., V.M.C., Ş.F. şi R.M.M.F. care au săvârşit infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap la disp. art 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cât şi infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap la art. 323 C. pen. au contribuit la realizarea întregului prejudiciu astfel încât s-a apreciat că aceştia trebuie să răspundă în solidar pentru recuperarea acestuia alături de toţi ceilalţi inculpaţi deoarece i-au ajutat prin crearea şi confecţionarea de documente false pentru a obţine creditele bancare de către fiecare în parte.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.Ş.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac, procurorul a precizat că sentinţa este nelegală, în primul rând pentru că nu au fost anulate toate înscrisurile false folosite de către inculpaţi la comiterea infracţiunilor ci numai o parte dintre acestea. În al doilea rând, s-a precizat că inculpatului B.Ş.R. i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de dispoziţiile legale. Pentru a motiva această ultimă critică procurorul a precizat că infracţiunile comise de către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, făcând trimitere la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, îndeosebi pentru infracţiunea de înşelăciune dar şi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul B.Ş.R. în motivarea apelului declarat a solicitat să se ia act că a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în rechizitoriu conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi solicită ca pedeapsa să fie dozată într-un cuantum corespunzător acestei atitudini procesuale şi totodată să se ţină cont că achitat o parte a prejudiciului situaţie care poate fi consideraţi o circumstanţă atenuantă în temeiul art. 74 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 195 din data de 10 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis ambele apeluri, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la inculpatul B.Ş.R. a dispus în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la disp. art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnarea acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. contopirea tuturor acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de către procuror, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat la acel moment procesual că nu este necesar a se pronunţa cu privire la anularea înscrisurilor folosite de către inculpaţi la comiterea infracţiunii, deoarece asupra acestui motiv s-a dispus prin Decizia penală nr. 131 din 28 iunie 2013, prin care această instanţă a soluţionat apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 429 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova.

Din probele administrate în cauză, cât şi din declaraţia dată de către apelantul-inculpat B.Ş.R. în faţa instanţei de apel prin care a arătat că este de acord cu aceste probe administrate în faza de urmărire penală şi îşi însuşeşte situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, instanţa de apel a considerat că situaţia de fapt a fost justificat reţinută şi corect încadrată în drept.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate acestui inculpat, instanţa de apel a constatat din actele şi lucrările dosarului că inculpatul B.Ş.R. a fost judecat în lipsă de către Tribunalul Prahova, iar prima declaraţie a dat-o în faţa instanţei de apel, când a recunoscut situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală.

În această situaţie, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile alin. (7) ale art. 320¹ C. proc. pen., care impun reducerea cu 1/3 a infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Astfel, pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., limitele de pedeapsă se vor încadra între 2 şi 10 ani, iar pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni, în timp ce pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 2 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare.

Având în vedere acest context critica procurorului privind aplicarea unei pedepse inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost apreciată de către Curtea de Apel Ploieşti ca rămasă fără obiect.

Astfel, raportat la cele reţinute, respectiv limitele de pedeapsă ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, la situaţia de fapt, la participaţia inculpatului în cadrul asocierii infracţionale care a fost una destul de importantă, precum şi la faptul că anterior a mai fost condamnat chiar şi pentru infracţiuni de acelaşi gen, respectiv înşelăciune, instanţa de prim control judiciar a considerat că se impune dozarea pedepselor într-un cuantum corespunzător acestor criterii, admiţând apelurile, desfiinţând sentinţa atacată în latură penală şi pronunţând o nouă hotărâre numai cu privire la inculpatul B.Ş.R..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.Ş.R. la data de 24 octombrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 29 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind investită cu judecarea recursului înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală.

În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., respectiv dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, aşa încât rămâne în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că decizia recurată a fost pronunţată la 10 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul a fost declarat de inculpat la data de 24 octombrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Aşadar, obiectul judecăţii în recurs este limitat doar la cazurile expres prevăzute de lege, aşa încât instanţa de recurs poate analiza cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege.

Aşadar, recursul nu provoacă un control integral din partea instanţei de recurs, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicţie.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăţiei şi reindividualizarea pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există şi o limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a depus motive de recurs.

Cu prilejul dezbaterilor a solicitat, prin apărător, aplicarea unei pedepse mai mici având în vedere că a recunoscut fapta, conform art. 320¹ C. proc. pen. anterior. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen., apreciindu-se că din acest punct de vedere, se impune aplicarea unei pedepse mai mici.

Înalta Curte constată că, susţinerea inculpatului, prin apărător, vizând aplicarea unei pedepse mai mici nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, dar nici sub incidenţa pct. 14 al aceluiaşi articol (care ar fi putut fi analizat din oficiu), câtă vreme, este evident că, în realizarea aceluiaşi scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se aşadar un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât temeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs.

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunile de înşelăciune şi de constituire a unui grup infracţional organizat.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii în concrete

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de uz de fals în modalităţile concrete în care au fost comise de inculpat, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în cele două reglementări succesive, există unele deosebiri, astfel:

Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin. (2) stipulează că "înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip şi anume "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."

Potrivit alin. (5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracţiunea de înşelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."

În primul rând se impune observaţia că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voinţă din partea inculpatului şi a părţii civile.

Totodată, se observă că înşelăciunea săvârşită în condiţiile încheierii unui contract sau al executării acestuia precum şi varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior nu au mai fost menţinute prin noua reglementare, însă acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei, care potrivit noului C. pen. se încadrează în art. 244 alin. (1) şi (2).

Astfel, fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Recurentului inculpat, în condiţiile reţinerii stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 2 ani şi 10 ani închisoare, ca efect al aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Fapta prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare. În condiţiile reţinerii comiterii faptei în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior se constată că în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 323, fără a exista modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă. Instanţa de fond a aplicat pentru comiterea acestei infracţiuni o pedeapsă de 1 an închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 2 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Constatând că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite în concurs real, instanţa de fond a aplicat recurentului inculpat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În prezent, fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni este incriminată în prezent în art. 367 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancţionator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 1 an şi 2 luni şi 5 ani închisoare. Respectând principiul proporţionalităţii s-ar impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Totodată, fapta de înşelăciune este incriminată în prezent în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, limitele în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancţionator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 1 an şi 2 luni şi 5 ani închisoare.

Potrivit legii vechi, faptele de înşelăciune săvârşite de recurentul inculpat constituiau o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, faptă care este compusă din 8 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv opt infracţiuni de înşelăciune şi impun aplicarea a opt pedepse de câte 1 an şi 6 luni cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Având în vedere că în raport cu condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni în dauna unor subiecţi pasivi distincţi nu mai poate fi calificată ca infracţiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acţiuni se va compara tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracţiunea continuată cu tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal în vigoare pentru concursul de infracţiuni.

Pentru infracţiunea de uz de fals, constatând că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancţionator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 3 luni şi 2 ani închisoare.

Pentru considerentele anterior menţionate în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită, fapta fiind compusă din 8 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv opt infracţiuni de uz de fals şi impun aplicarea a opt pedepse de câte 1 an şi 6 luni cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este mai sever decât tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate C. pen. anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situaţia inculpatului.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 10 ani şi 3 luni închisoare obţinută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, a unui spor de 8 ani şi 3 luni reprezentând o treime din suma celorlalte 16 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului, neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Ş.R. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ş.R. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1864/2014. Penal. Traficul de minori (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1840/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1833/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), ultrajul (art. 239 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), reţinerea sau distrugerea de înscrisuri (ar ICCJ. Decizia nr. 1840/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1842/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1864/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1866/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1868/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1869/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs