ICCJ. Decizia nr. 1932/2014. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1932/2014

Dosar nr. 4287/83/2009

Şedinţa publică din 5 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a hotărât următoarele:

I. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul C.I.P., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

II. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul H.M. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), raportat la dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 86⁴ C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 23 mai 2007 la 13 iulie 2007 şi de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.N., de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat sau cu numere false de înmatriculare, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare potrivit programului de supraveghere stabilit; b. să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.M., fiul lui M. şi M., domiciliat în Satu Mare, de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 37 lit. b) şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

V. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.N., fiul lui N. şi K., domiciliat în Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 20 august 2009 până la 15 decembrie 2009.

VI. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.C.D., fiul lui I. şi L., cu ultimul domiciliu cunoscut în Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, prev. şi ped. de art. 270 raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cauză intervenind decesul inculpatului.

VII. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.A., fiul lui P. şi M., domiciliat în loc. Sighetu Marmaţiei, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86³ C. pen. a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş potrivit programului de supraveghere stabilit; b. să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art 118 C. pen. raportat la dispoziţiile art. din 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 13.050 euro consemnată la C.B. SA Sucursala Satu Mare pe numele inculpaţilor C.I.P. şi H.M. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 704.700 RON, reprezentând valoarea ţigărilor introduse ilegal în ţară.

În baza art. 168 C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra părţilor sociale deţinute de numita C.I.A. la SC C.N. SRL. A fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din 21 august 2009 asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor.în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 180.000 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: câte 40.000 RON inculpaţii C.I.P., H.M. şi C.N. şi câte 20.000 RON inculpaţii D.N., D.M. şi C.I.B.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 400 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. V.C., conform Delegaţiei nr. 265/2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare emis în dosar nr. 45/P/2009 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000; constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; H.M., pentru săvârşirea infracţiunilor dare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000; constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., punerea în circulaţie şi conducerea unui autoturism neînmatriculat ori cu numere false de înmatriculare, prevăzută şi pedepsită de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.M.pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, grave, prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, grave, prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzute şi pedepsite de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, grave, prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni, grave, prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

În data de 01 iulie 2009, martorul S.I., ofiţer în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare cu gradul profesional de inspector principal şi şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Târna Mare, jud. Satu Mare, a depus la Direcţia Generală Anticorupţie - Biroul Satu Mare, un denunţ.

În conţinutul actului de sesizare, se consemnează că, în data de 26 iunie 2009, inculpaţii C.I.P. şi H.M. l-au abordat în mun. Satu Mare pe martor şi i-au oferit o sumă de peste zece mii de euro pentru ca acesta, în calitatea sa de şef al S.P.F. Târna Mare din cadrul IJ.P.F. Satu Mare, să faciliteze unei reţele de contrabandişti ucraineni introducerea în ţară de ţigări de contrabandă, din Ucraina prin alte locuri decât cele destinate controlului vamal.

Existând indicii temeinice şi concrete privind săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, precum şi de existenţă a unui grup infracţional organizat transfrontalier, specializat, la Biroul Satu Mare din cadrul D.N.A. s-a înregistrat dosarul penal, fiind luate toate măsurile în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a participanţilor.

S-a arătat că este de notorietate faptul că, în Ucraina, costul ţigărilor este mult mai mic al celor din România astfel că, pentru unele cercuri infracţionale, inclusiv de crimă organizată, comercializarea pe piaţa Uniunii Europene a ţigărilor de provenienţă ucraineană a devenit o afacere foarte profitabilă. Foloasele obţinute de către reţelele infracţionale sunt cu atât mai mari cu cât introducerea ţigărilor din Ucraina către România se face prin contrabandă, în acest mod mărfurile nefiind supuse controlului vamal, accizării sau altui tip de control fiscal, iar comercializarea lor se face exclusiv în interesul traficanţilor.

Pentru ca aceste activităţi infracţionale să aibă şanse de reuşită cât mai mari şi să se evite pierderile datorate activităţii organelor judiciare, aceste reţele încearcă în mod constant să îşi asigure protecţia unor ofiţeri şi agenţi ai poliţiei şi poliţiei de frontieră, cu atribuţiuni de combatere al acestui fenomen infracţional, oferindu-le importante sume de bani cu titlu de mită.

În prezenta cauză au fost administrate probe din care rezultă că, în cursul 2009, inculpaţii C.I.P. şi H.M., ambii din Sighetu Marmaţiei, jud.Maramureş, au iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, care a acţionat la frontiera de nord-vest a României cu Ucraina, constituit în scopul introducerii de ţigări de contrabandă în spaţiul vamal comun al U.E.

În vederea asigurării activităţii infracţionale, cei doi inculpaţi au oferit şi remis martorului S.I. şeful SPF Târna Mare, în perioada monitorizată, prin intermediar, suma de 13.050 euro, consemnată la C.B., conform recipiselor aflate la dosarul cauzei.

Prezenta grupare infracţională s-a constituit, de fapt, într-o extensie a unei reţele de contrabandă ucrainene, din care făceau parte cei doi inculpaţi, interesată în dezvoltarea activităţilor sale infracţionale, după cum a rezultat din declaraţiile denunţătorului S.I. referitoare la modalitatea în care a fost abordat de către mituitori şi la referirile făcute de către aceştia, precum şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale ale inculpaţilor.

Astfel, în cursul lunii iulie - august 2009, componenta românească nou constituită a grupului infracţional a acţionat cu precădere pe raza judeţului Satu Mare, în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localităţii Turţ, între stâlpii de frontieră (S.F.) 161- 162, având ca scop săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări provenite din Ucraina, pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar. Pe lângă cei doi iniţiatori şi lideri, inculpaţii C.I.P. şi H.M., care ţineau legătura cu gruparea infracţională din Ucraina, comandau şi plăteau cantităţile de ţigări care urmau să fie livrate şi coordonau activitatea de introducere ilegală în ţară a mărfurilor, în grupul infracţional au mai fost cooptate şi alte persoane.

Unul dintre ceilalţi membri importanţi ai grupării a fost inculpatul C.N., acesta având în responsabilitate atât asigurarea securităţii transporturilor de ţigări de la frontieră şi până la depozitul clandestin din Satu Mare, strada B. 35 - unde locuiau bunicii săi - administrat de el, sau în alte locuri, precum şi distribuirea ţigărilor către beneficiari. Tot el colecta sumele de bani rezultate din vânzarea ţigărilor şi le preda celor doi lideri, inculpaţii C.I.P. şi H.M.

Inculpatul C.N. este cel care a racolat în cadrul grupului pe inculpaţii D.N. şi D.M., veri cu el, precum şi pe inculpatul M.C.D., naşul sau de cununie, pentru a ajuta la derularea activităţii.

Inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua ţigările de la linia de frontieră româno-ucraineană, în zona localităţii Turţ, jud. Satu Mare, până unde erau aduse de către cetăţeni ucraineni, şi de a le încărca apoi în microbuzul cu care erau transportate, respectiv de a conduce microbuzul şi depozita ţigările în Satu Mare în vederea vânzării acestora fie în alte judeţe din ţară, fie cu precădere în alte state U.E.

În cadrul grupării, inculpaţii D.M.,C.N. şi învinuitul M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului pe ruta Turţ - Satu Mare cu două autoturisme, precedând şi escortând transportul, în scopul descoperirii şi semnalării eventualelor patrule ale poliţiei de frontieră care ar fi putut opri microbuzul şi confisca marfa de contrabandă.

Rezumând, s-a constatat că ţigările de contrabandă, după ce erau comandate de către inculpaţii H.M. şi C.I.P., erau aduse la frontieră de către cetăţeni ucraineni, preluate de către inculpatul D.N. şi încărcate în microbuzul cu care erau apoi transportate până în Satu Mare, predate apoi inculpatului D.N. care le comercializa în aceeaşi zi pe piaţa neagră. În tot acest timp, inculpaţii H.M. şi C.I.P. aşteptau în apropiere livrarea ţigărilor, fără a se implica personal în activitatea de încărcare şi transportare, în scopul diminuării riscurilor de a fi prinşi. După vânzarea ţigărilor, inculpatul C.N. efectua plata către inculpaţii H.M. şi C.I.P.

Un alt membru al grupării a fost învinuitul C.B.A., fiul inculpatului C.I.P., care a cunoscut încă de la început despre iniţierea organizaţiei, a participat la recunoaşterea zonei de frontieră, precum şi la actele de contrabandă, asigurând şi supraveghind traseul de deplasare al microbuzului cu ţigări în zona Turţ, jud. Satu Mare.

Grupul infracţional a utilizat metode infracţionale elaborate pentru protejarea împotriva detectării şi capturării de către poliţie, păzind şi asigurând locul prin care se introduceau ilegal ţigările în ţară, cercetând cu antemergători auto traseele şi comunicaţiile rutiere pe care s-a deplasat mijlocul de transport încărcat cu ţigări, utilizând şi tehnici anti-filaj. Este de observat că membrii grupului sunt legaţi, prin legături de familie, acest lucru fiind important sub aspectul încrederii că activitatea infracţională nu va fi dezvăluită organelor judiciare.

De asemenea, membrii grupării au folosit pentru comunicare mai multe telefoane mobile, specializate în funcţie de destinatarul apelului, au utilizat un vocabular aluziv pentru transmiterea mesajelor infracţionale, în scopul îngreunării descoperirii lor prin interceptarea comunicaţiilor, precum şi mijloace de transport auto cu numere false de înmatriculare, în special pentru transportarea ţigărilor de contrabandă. Astfel, s-a dovedit că inculpatul D.N. a condus, în datele de 6 august 2009 şi 9 august 2009, microbuzul marca F.T., cu care a transportat ţigările dinspre localitatea de frontieră Turţ, înspre interiorul ţării, autovehiculul având aplicate numere de înmatriculare provizorie aparţinând altui autovehicul, în scopul îngreunării eventualei identificări. Inclusiv microbuzul marca F.D., pe care l-a condus în 15 august 2009, avea numărul de înmatriculare provizoriu expirat din 12 august 2009.

În perioada iulie - august 2009, în condiţiile descrise mai sus, grupul infracţional coordonat de inculpaţii C.I.P. şi H.M., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a organizat şi introdus în ţară, din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de ţigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 de euro. Conform raportului de constatare din 17 august 2009, valoarea de piaţă a ţigărilor de contrabandă introduse în ţară până în 15 august 2009 este de 704.700 RON, echivalentul a 167.370 euro.

În cele ce urmează, activitatea infracţională a inculpaţilor şi învinuiţilor a fost prezentată şi analizată în mod amănunţit.

Aşa cum s-a arătat, scopul grupului coordonat de inculpaţii C.I.P. şi H.M. a fost de a introduce în ţară mari cantităţi de ţigări din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, pentru a obţine importante beneficii financiare. Principalii beneficiari ai activităţilor de contrabandă au fost furnizorii ucraineni, dar şi inculpaţii C.I.P. şi H.M., respectiv C.N., ultimul fiind cel care, în funcţie de participarea şi rolul pe care îl aveau ceilalţi membrii ai grupului sau cei care ofereau sprijin, îi răsplăteau pe aceştia cu sume de bani.

Pentru asigurarea protejării activităţii infracţionale de intervenţia poliţiei de frontieră, liderii grupului infracţional, inculpaţii C.I.P. şi H.M., au apelat în data de 26 iunie 2009, la ofiţerul de poliţie de frontieră S.I., şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Târna, jud. Satu Mare, oferindu-i acestuia bani, pentru ca să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită, în virtutea funcţiei publice deţinute, introducerea ţigărilor de contrabandă prin dispozitivul de pază al frontierei constituit pe raza s-a de competenţă.Ofiţerul de poliţie de frontieră a anunţat imediat superiorii şi organele judiciare despre oferta făcută, astfel că s-au iniţiat demersurile legale de identificare a tuturor membrilor grupării infracţionale şi de prindere a acestora, inclusiv prin autorizarea unui investigator sub acoperire.

În continuare, în data de 08 iulie 2009, inculpatul C.I.P. l-a contactat din nou pe martorul S.I. şi i-a solicitat o nouă întâlnire, de această dată în localitatea Turţ, jud. Satu Mare, între orele 19 - 20.00.

Din cuprinsul discuţiile înregistrate ambiental, rezultă că în seara de 08 iulie 2009, martorul S.I. s-a întâlnit în loc.Turţ, jud. Satu Mare, cu inculpaţii C.I.P. şi H.M. Cu ocazia discuţiei, cei doi i-au cerut ofiţerului S.I. ca să le permită introducerea în ţară, prin sectorul de frontieră dintre SF 161 - SF 162 a unei cantităţi de 100 baxuri de ţigări, pentru început, oferind ca mită câte cincizeci de euro pentru fiecare bax de ţigări introdus. Ca urmare, existând indicii temeinice şi concrete, în scopul strângerii tuturor datelor despre infracţiuni, identificării tuturor membrilor grupării infracţionale şi obţinerii mijloacelor de probă, prin Ordonanţa din data de 23 iulie 2009 a D.N.A. - Biroul Satu Mare, a fost autorizată folosirea în cauză a unui investigator sub acoperire, ofiţerul de poliţie judiciară G.C.

În data de 23 iulie 2009, investigatorul sub acoperire G.C. împreună cu denunţătorul S.I., s-a întâlnit cu inculpaţii C.I.P. şi H.M. la complexul turistic situat pe raza localităţii Mujdeni, judeţul Satu Mare. În timpul discuţiilor purtate între aceştia, s-a stabilit că, din acel moment persoana de legătura între cei doi inculpaţi şi denunţătorul S.I. va fi investigatorul sub acoperire G.C., care va avea rolul de supervizor la efectuarea operaţiilor de contrabandă, constând în aceea că va număra baxurile cu ţigări în momentul livrării de către cetăţenii ucraineni la frontiera româno-ucraineană, în zona Stâlpului de Frontieră (S.F.) nr. 162, şi va participa la transportul acestora cu un microbuz pus la dispoziţie de către inculpaţi, urmând ca denunţătorul S.I. să primească sumele de bani promise prin intermediul investigatorului, în funcţie de numărul de baxuri introduse la fiecare operaţiune de contrabandă. La întâlnire, s-a stabilit ca, în data de 25 iulie 2009, inculpaţii H.M. şi C.I.P. să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire G.C. şi împreună să efectueze operaţiunea de recunoaştere a locului unde vor fi livrate ţigările la frontieră de către contrabandiştii ucraineni şi să se întâlnească acolo şi cu cetăţenii ucraineni care vor introduce ţigările în România.

Astfel, conform celor stabilite, în 25 iulie 2009, investigatorul sub acoperire G.C. s-a întâlnit pe raza localităţii Călineşti Oaş cu inculpaţii H.M. şi C.I.P., la întâlnire venind şi învinuitul C.B.A., fiul lui C.I.P., în vârstă de 18 ani. Cu această ocazie, toţi s-au deplasat până în apropierea locului pe unde urmau să deruleze operaţiunile de contrabandă, lângă frontieră, între SF 161 SF 162, însă la întâlnire nu au venit cetăţenii ucraineni, motiv pentru care cei patru s-au întors în Turţ, unde la scurt timp, în urma unor discuţii telefonice pe care le-a avut H.M. s-a prezentat o persoană care cunoştea bine zona.

Această călăuză i-a condus pe cei patru la acelaşi loc de întâlnire unde şi-au făcut apariţia doi cetăţeni ucraineni, cu care s-au purtat discuţii în limbile maghiară şi ucraineană, ocazie cu care s-a stabilit locul exact unde va fi parcat microbuzul pentru a fi încărcat cu baxuri de ţigări. Această persoană a fost identificată iniţial ca fiind învinuitul K.T.I. dar ulterior s-a constatat că bărbatul care a efectuat recunoaşterea şi a călăuzit grupul de contrabandişti nu a fost K.T.I. ci numitul G.L.C. din mun. Satu Mare, actualmente plecat din ţară. Faţă de G.L.C. s-a dispus disjungerea cauzei, nefiind efectuate acte de urmărire până în prezent.

La data de 27 iulie 2009 a avut loc o altă întâlnire la benzinăria O. din mun. Satu Mare, la care au participat inculpaţii H.M. şi C.I.P. precum şi investigatorul sub acoperire G.C. Cei doi inculpaţi au relatat investigatorului că, în data de 26 iulie 2009, s-au deplasat în Ucraina, unde s-au întâlnit cu furnizorii ţigărilor de contrabandă, care au comunicat că, din raţiuni de prudenţă, reţeaua ucraineană va livra aproximativ 30 baxuri la primele 2 - 3 transporturi, numărul baxurilor urmând să crească pe parcurs, în caz de reuşită.

Totodată, s-a mai stabilit în mod concret cum va decurge primul act de contrabandă, precum şi aportul fiecăruia, urmând ca data exactă a acestuia să-i fie adusă la cunoştinţă telefonic investigatorului sub acoperire. Tot cu această ocazie, inculpatul H.M. i-a arătat investigatorului sub acoperire un rucsac ce conţinea o sumă mare de bani, în RON, precizând că suma provine din efectuarea altei tranzacţii, cu ţigări, iar C.I.P. i-a arătat alte 3 rucsacuri cu sume mari de bani în RON şi euro. În cursul aceleaşi zile H.M. i-a comunicat telefonic investigatorului sub acoperire că primul transport de ţigări se va desfăşura în data de 02 august 2009.

Conform înţelegerii anterioare, în data de 02 august 2009, în jurul orei 04:30 investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul H.M., la benzinăria O. din mun. Satu Mare, ocazie cu care acesta i-a înmânat cheile microbuzului marca F.T. de culoare albă, care avea aplicate plăcuţe cu numere de înmatriculare provizorie. Investigatorul sub acoperire a urcat la volan şi, împreună, s-au deplasat spre localitatea de frontieră Turţ, pe traseul Satu Mare - Livada - Călineşti - Oaş - Turţ.

În localitatea Turţ, inculpatul H.M. a coborât din microbuz iar investigatorul sub acoperire a continuat deplasarea până la locul stabilit pentru încărcarea ţigărilor, situat lângă linia de frontieră, în apropierea stâlpului de frontieră (S.F.)162. Pe parcursul drumului spre locul de încărcare, investigatorul a ţinut legătura telefonic cu inculpatul H.M., până în apropierea locului de destinaţie, unde, datorită lipsei semnalului la terminalele GSM, convorbirea s-a întrerupt. La locul de destinaţie şi-au făcut apariţia mai mulţi contrabandişti ucraineni, venind din Ucraina, care transportau baxurile cu ţigări cu ajutorul cailor. Aceştia au încărcat în microbuz treizeci de baxuri cu ţigări marca C., fiecare bax conţinând cinci sute de pachete de ţigări. După încărcarea ţigărilor în microbuz, pe traseul de întoarcere, conform instrucţiunilor telefonice primite de la inculpatul H.M., la ieşirea din localitatea Turţ a urcat în microbuz învinuitul C.B.A.,care avusese misiunea de a supraveghea zona şi de a semnala prezenţa poliţiştilor. Pe tot parcursul drumului, inculpatul H.M. a comunicat telefonic cu investigatorul, confirmând că zona este liberă şi microbuzul poate înainta în siguranţă în centrul localităţii Călineşti Oaş, inculpatul H.M. i-a aşteptat împreună cu o persoană de sex masculin, neidentificată, care a preluat microbuzul şi a urcat la volan în locul investigatorului, care a coborât.

În continuare, inculpaţii H.M., C.B. şi investigatorul G.C. s-au deplasat înspre mun. Satu Mare cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare X, ca antemergător pentru microbuz, asigurând astfel traseul. Pe drum, inculpatul H.M. i-a înmânat investigatorului G.C. suma de 1.500 euro pentru a fi remisă denunţătorului S.I.,conform înţelegerii anterioare, respectiv cincizeci de euro pentru fiecare bax de ţigări introduse în ţară cu această ocazie. Ajunşi în dreptul benzinăriei O. din mun. Satu Mare, investigatorul a coborât din autoturism, iar microbuzul s-a deplasat pe strada B., unde transportul a fost preluat de către inculpatul C.N.

La asigurarea siguranţei acestui transport au mai participat inculpaţii C.N. şi D.M., cu autoturismul marca K., precum şi învinuitul M.C. cu autoturismul marca A., toţi având rolul de a observa şi anunţa eventualele acţiuni ale organelor de poliţie.

În data de 06 august 2009, în jurul orei 05:00, inculpaţii H.M. şi C.I.P., împreuna cu investigatorul sub acoperire G.C., s-au deplasat cu autoturismul cu nr. Y. în localitatea Turţ, judeţul Satu Mare, unde au fost aşteptaţi de inculpatul D.N., care era la volanul aceluiaşi microbuz F.T. cu numărul folosit anterior la transportul ţigărilor de contrabandă.

Inculpatul D.N., împreună cu investigatorul sub acoperire, s-au deplasat în zona de frontieră, în sectorul SF 161-162, pentru a prelua ţigările de contrabandă, unde erau aşteptaţi de un cetăţean ucrainean, neidentificat. După un timp, în zonă şi-a mai făcut apariţia numitul G.L.C., însoţit de altă persoană de sex masculin, neidentificată şi ea, care se cunoşteau atât cu inculpatul D.N., cât şi cu cetăţeanul ucrainean şi care au afirmat că au rolul de observatori în zonă. Aceste persoane au părăsit zona înainte de a veni cărăuşii ucrainieni cu ţigările de contrabandă aşteptate, existând indicii că în zonă a avut loc un alt act de contrabandă. La scurt timp după acest moment, la punctul de întâlnire au venit din Ucraina mai multe persoane care transportau, cu ajutorul cailor, câteva zeci de baxuri de ţigări. După ce au ajuns la microbuz, cetăţenii ucraineni au încărcat 61 baxuri cu ţigări C., fiind ajutaţi de inculpatul D.N. şi de către investigator.

După încărcare, investigatorul sub acoperire şi inculpatul D.N. s-au deplasat cu microbuzul în localitatea Turţ, unde erau aşteptaţi de inculpaţii C.I.P. şi H.M. Ca urmare a reuşitei operaţiunii, investigatorul a primit de la C.I.P. suma de 3.500 euro, pentru a-i înmâna denunţătorului S.I., iar la coborârea din autoturism, în mun. Satu Mare, i s-a comunicat de către cei doi inculpaţi că următorul transport va avea loc în data de 09 august 2009. S-a menţionat faptul că la asigurarea acestui transport au participat şi inculpaţii C.N. şi D.M., cu autoturismul marca K., precum şi învinuitul M.C., cu un autoturism marca A., fiecare îndeplinindu-şi misiunea de a observa şi anunţa prezenţa pe traseul microbuzului a unor patrule sau eventualele acţiuni ale organelor de poliţie.

În data de 09 august 2009, în jurul orelor 04:30, inculpaţii H.M. şi C.I.P. s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.C., deplasându-se apoi toţi trei, cu autoturismul W. cu numere de înmatriculare X, până în localitatea de frontieră Turţ. Acolo erau aşteptaţi de inculpatul C.N. şi învinuitul M.C., aceştia fiind în autoturismul marca A., cu numere de înmatriculare X. aparţinând tatălui învinuitului. Imediat a sosit şi inculpatul D.N., la volanul microbuzului marca F.T., cu numere de înmatriculare provizorii. La indicaţia inculpatului C.I.P., investigatorul sub acoperire G.C. a urcat în microbuzul condus de inculpatul D.N. şi s-au deplasat în zona de frontieră, în dreptul SF 161-162, pentru a prelua ţigările de contrabandă, unde erau aşteptaţi de mai mulţi cetăţeni ucraineni, neidentificaţi, care au încărcat în microbuz 70 baxuri cu ţigări C. După parcurgerea aceluiaşi traseu, în localitatea Turţ, investigatorul sub acoperire G.C. a coborât din microbuz, urcând în autoturismul în care se aflau inculpaţii C.I.P.H.M. Împreună, s-au deplasat înspre municipiul Satu Mare, fiind urmaţi de microbuzul condus de inculpatul D.N. şi având ca antemergător autoturismul A. condus de învinuitul M.C., în care se afla şi inculpatul C.N. Amândoi aveau rolul de a observa şi anunţa eventualele filtre ale organelor de poliţie. Pe timpul deplasării, inculpatul C.I.P. i-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 3.050 euro pentru a-i remite denunţătorului S.I., menţionând că astfel s-a reglat cuantumul sumelor de bani plătite, cea plătită anterior fiind mai mare cu 450 euro, stabilind totodată că vor ţine legătura pentru stabilirea următorului transport. Data acestuia a fost stabilită ulterior pentru 15 august 2009.

Microbuzul cu ţigări a fost condus de inculpatul D.N. până la depozitul clandestin situat în Satu Mare, unde a fost preluat de către inculpatul C.N.

În data de 15 august 2009, în jurul orei 04:30, inculpaţii C.I.P., H.M. şi învinuitul C.B. s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.C. la benzinăria "P." situată la intrarea în oraşul Livada, după care s-au deplasat împreună până în curtea unui imobil din localitate, de unde au luat un microbuz marca F.D., cu numere de înmatriculare X., care îi fusese prezentat investigatorului în ziua anterioară. Microbuzul respectiv era mai mare, având în vedere că se preconiza de această aducerea unei cantităţi mai mari de ţigări de contrabandă decât de obicei. Investigatorul sub acoperire a condus microbuzul, însoţit de inculpatul H.M. până la ieşirea din Livada, unde acesta a urcat în autoturismul în care era aşteptat de inculpatul C.I.P., în microbuz urcând acolo şi învinuitul C.B., deplasându-se toţi în localitatea Călineşti Oaş, unde era stabilit locul de întâlnire cu celelalte persoane din grupare. La scurt timp şi-au făcut apariţia inculpaţii D.M., D.N. şi C.N. care au sosit cu autoturismul marca K. condus de inculpatul D.M. Inculpatul D.N. a urcat apoi la volanul microbuzului şi, însoţit de investigatorul sub acoperire G.C., s-a deplasat la locul de încărcare a ţigărilor de lângă linia de frontieră (SF 161-162), unde şi-au făcut apariţia în scurt timp mai mulţi cetăţeni ucraineni, neidentificaţi, care au încărcat în microbuz 100 baxuri cu ţigări C.

La întoarcere, în localitatea Turţ, investigatorul sub acoperire G.C. a fost aşteptat de inculpaţii C.I.P., H.M. şi C.B., făcând în continuare deplasarea cu aceştia până în localitatea Livada. La asigurarea acestui transport au participat inculpaţii C.N., cu un autoturism marca V. de culoare neagră înmatriculat în Ungaria, D.M., cu autoturismul marca K., precum şi M.C. cu autoturismul marca A., toţi având rolul de a observa, anunţa şi contracara eventualele acţiuni ale organelor de poliţie. Înainte de a se despărţi, inculpatul C.I.P. i-a înmânat investigatorului sub acoperire G.C. suma de 5.000 euro pentru a-i remite denunţătorului S.I. Şi de această data microbuzul cu ţigări a fost condus de inculpatul D.N. până la imobilul cu nr. 35 din Mun. Satu Mare, unde a fost preluat de către inculpatul C.N.

Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a înregistrat la data de 13 octombrie 2009, iar pentru termenul de judecată stabilit în cauza în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpaţi, apărătorul inculpaţilor C.I.P. şi H.M. a solicitat respingerea cererii de prelungire a stării de arest preventiv a inculpaţilor, invocând nulitatea absolută a urmăririi penale şi nelegalitatea actului de sesizare al instanţei, toate fiind întocmite de către un procuror necompetent material şi funcţional.

Tot cu acea ocazie s-a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, defalcând motivele pentru care au formulat excepţiile mai sus arătate în cuprinsul memoriilor aflate la dosar. În susţinerea excepţiilor formulate au fost depuse la dosarul cauzei actele normative criticate, Decizia LIX din 24 septembrie 2007 pronunţată pe recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi articole apărute în lucrări de specialitate despre darea şi luarea de mită.

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din 14 octombrie 2009, asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate instanţa a amânat pronunţarea pentru a o pune în discuţie la un termen ulterior, dată fiind prematuritatea momentului la care i-a a fost pusă în discuţie, acela al discutării pe dispoziţiile art. 300¹ C. proc. pen.

Pentru termenul de judecată din 9 noiembrie 2009, apărătorii inculpaţilor C.I.P. şi H. au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte civilă a Statului Român prin ANAF Bucureşti, cerere însuşită şi de apărătorii celorlalţi inculpaţi, solicitare pe care instanţa a respins-o prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, potrivit motivării care se regăseşte în cuprinsul acesteia. Tot la acel termen de judecată, apărătorii inculpaţilor au depus un memoriu prin care solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale de către procurorul competent, în subsidiar solicitarea fiind în sensul nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la sesizarea instanţei, invocată fiind astfel excepţia de nelegalitate a actului de sesizare. Expunerea şi detalierea motivelor de găsesc în memoriul formulat, fiind susţinute şi oral în faţa instanţei, amânată fiind pronunţarea asupra lor pentru termenul din 7 decembrie 2009, când prin Sentinţa penală nr. 249 din aceeaşi dată s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, pentru motivele care apar în expozitivul acesteia.

Urmare a recursului formulat în cauză de către DNA Biroul Teritorial Satu Mare, Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 34/R/2010 a dispus continuarea judecării cauzei de către instanţa Tribunalului Satu Mare.

După revenirea cauzei la Tribunalul Satu Mare, apărătorii aleşi ai inculpatului C.I.P. şi H. au susţinut din nou excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind PNA în raport de prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţia României, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) şi (3¹) şi art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ în raport de prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie.

S-a mai formulat de asemenea şi o plângere împotriva măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.I.P., în vederea asigurării plăţii contravalorilor ţigărilor ce au făcut obiectul infracţiunii şi care nu au fost găsite, până la concurenţa sumei de 704.700 RON, motivat de faptul că bunurile cu privire la care s-a instituit măsura nu sunt în proporţie de 100% ale inculpatului, ele aparţinând şi soţiei acestuia care nu are nicio calitate în prezenta cauză.

Solicitarea privind sesizarea Curţii Constituţionale a fost admisă de instanţă ale cărei concluzii au fost în sensul admiterii excepţiei invocate, respingând însă cererea de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de către instituţia îndreptăţită.

Plângerea formulată împotriva măsurilor asigurătorii dispuse a fost respinsă pentru motivele care apar descrise în Încheierea din 20 septembrie 2010.

Cercetarea judecătorească a demarat în prezenta cauză prin audierea martorului denunţător, la data de 20 septembrie 2010.

În declaraţia dată de către acesta, instanţa a reţinut că şi-a menţinut în totalitate denunţul şi declaraţiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, relatând totodată că în cursul anului 2009, prin luna iunie a fost contactat telefonic de către o persoană care i-a cerut o întâlnire pentru a discuta despre o afacere, şi după ce a stabilit locul de întâlnire cu acea persoană şi-a informat superiorii, în acest sens la întâlnire au participat şi s-au aflat în preajma lui şi doi dintre colegii săi de la serviciul operativ. Martorul denunţător a făcut în continuare referire la locul de întâlnire, terasa Restaurantului L. din municipiu, unde a apărut iniţial inculpatul C.I.P. şi ulterior H.M., aceştia propunându-i iniţial o afacere cu oţel şi ulterior i-au propus să se implice în activitatea de contrabandă cu ţigări din Ucraina, oferind să aloce pentru această activitate suma de 200.000 euro. Întrebându-i pe cei doi de unde au numărul lui de telefon, aceştia au arătat că l-au primit de la doi cetăţeni ucrainieni, cărora le-a fost dat de o cunoştinţă comună a martorului, tot cetăţean ucrainean. Inculpaţii au oferit denunţătorului 50 euro pentru fiecare bax de ţigări ce va fi introdus în ţară, C. informându-l că profitul obţinut pentru fiecare bax de ţigări este de 100 euro. Tot cu prilejul acelei întâlniri inculpaţii au informat martorul despre activitatea pe care acesta trebuia să o întreprindă pentru a facilita introducerea ţigărilor în ţară, sens în care martorul avea obligaţia de a a-i informa despre punctele în care se află patrulele poliţiei de frontieră. Inculpaţii l-au mai informat de martor despre faptul că au desfăşurat activităţi similare în zona Sighet, însă pentru că activitatea lor era cunoscută, au dorit să se mute în altă locaţie pentru a nu avea probleme. Martorul s-a despărţit de inculpaţi, stabilind să se reîntâlnească după câteva zile, interval în care a formulat denunţul care se află la dosarul cauzei. Tot în cuprinsul declaraţiei date, martorul a mai arătat că la un interval de cea 2 săptămâni s-a reîntâlnit cu cei doi inculpaţi, urmare a contactării lui de către inculpatul C., această a doua întâlnire a avut loc pe raza localităţii Turţ, în cadrul acestei întâlniri martorul propunându-le celor doi inculpaţi să accepte introducerea unei alte persoane cu care inculpaţii să ia legătura în mod direct, sens în care, la cea de-a treia întâlnire, care a avut loc în localitatea Mujdeni a fost introdus în cauză investigatorul sub acoperire, acesta fiind momentul la care inculpaţii au furnizat detalii cu privire la modul în care organizau şi supravegheau introducerea şi transportul de ţigări.

Tot în cadrul întâlnirii de la Mujdeni, martorul a convenit cu inculpaţii ca sumele de bani care i se cuveneau să-i fie remise prin intermediul investigatorului sub acoperire pe care l-a prezentat ca fiind prietenul lui. Martorul a mai făcut referire apoi la înregistrările discuţiilor pe care le-a purtat cu ocazia celei de-a doua şi respectiv a treia întâlnire avută, iar despre prima întâlnire arată doar că aceasta nu a fost înregistrată fiind prezenţi doar cei doi colegi de-ai lui care se aflau în preajmă şi care urmau să intervină dacă era necesar. În cadrul procedurii audierii martorului, apărătorii aleşi ai inculpaţilor C.I.P. şi H.M. au adresat întrebări legate de o jumătate de bancnotă de 5 grivini, pe care inculpaţii ar fi înmânat-o martorului, aceasta fiind dovada faptului că vin din partea unei persoane de încredere din Ucraina, cu care martorul se afla în bune relaţii, împrejurare nerecunoscută de către martor. Tot în acest context, martorul a mai făcut referire la faptul că a văzut un bileţel pe care se aflau notate numere de telefon, care nu-i aparţineau, dar nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu acesta. A insistat martorul apoi pe discuţiile purtate cu cei doi inculpaţi, pe care i-a întrebat de unde au numărul lui de telefon, inculpaţii relatând că l-au primit de la doi cetăţeni ucrainieni pe nume R. şi V., persoane pe care martorul susţine că nu-i cunoştea, singurul cetăţean ucrainean pe care-l ştia fiind comandantul postului de grăniceri din zonă, cu care a avut mai multe întâlniri oficiale, insă inculpaţii nu l-au indicat pe acesta ca fiind cel care le-ar fi comunicat numărul de telefon. Întrebat fiind de ce a acceptat să se întâlnească cu inculpaţii, martorul a arătat că printre atribuţiile sale de serviciu se află şi demascarea fenomenelor infracţionale din zona de frontieră, astfel încât era necesar să facă acest lucru. Martorul denunţător a mai arătat apoi că nu îi cunoaşte pe inculpaţii D., însă pe C. îl cunoştea dinainte, acesta mai efectuând acte de contrabandă şi fiind în vizorul Poliţiei de frontieră în cadrul aceleaşi şedinţe publice a fost audiat şi inculpatul C.I.P., a cărui declaraţie se află la fila 102 din dosar, acesta relatând faptul că nu recunoaşte şi nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale. Cu toate că în cursul urmăririi penale nu a dorit să facă nicio declaraţie, înţelegând să uzeze de dreptul la tăcere, în cursul cercetării judecătoreşti a fost de acord să facă declaraţii, sens în care a arătat că începând cu anul 2007 a desfăşurat activităţi productive în Ucraina, unde avea un mic atelier de confecţii metalice, amenajat într-o localitate cu populaţie românească, respectiv în Dibrova. Inculpatul H. era soţul unei angajate de-a lui, care a intrat în concediu de maternitate, astfel încât la lucru în locul soţiei s-a prezentat inculpatul, care, fiind şi vorbitor de limbă ucraineană îl putea ajuta inclusiv cu traducerile discuţiilor purtate cu cetăţenii care veneau pentru comenzi la atelier. În cursul anului 2009 au angajat o lucrare la doi cetăţeni ucrainieni, preţul acesteia ajungând la suma de 8.000 euro, din care li s-a achitat un avans de 1.000 euro, iar la un interval de o lună după montarea lucrării, s-au întâlnit cu cei doi, aceştia relatând faptul că nu pot achita diferenţa rămasă, fiind încurcaţi cu nişte ţigări, iar după ce le vor vinde îi vor achita cei 7.000 euro. Inculpatul arată că a avut două sau trei întâlniri cu cei doi ucrainieni, de fiecare dată fiind prezentă şi o persoană pe nume A., despre care au aflat că este angajat la poliţia de frontieră, acesta le-a spus că în România totul este rezolvat, că ţigările sunt deja în Turţ şi trebuie doar transportate de acolo în altă parte. Tot din relatările acelui A., inculpatul a înţeles că aranjamentele pe România fuseseră făcute cu martorul denunţător, acesta făcând referire expresă la faptul că pe tot ce ţine de frontiera cu Ucraina el colaborează numai cu S. Inculpatul a mai arătat că A. a fost cel care le-a dat numărul de telefon al martorului, notat pe un bileţel, precum şi o jumătate de bancnotă de 5 grivini, relatând inculpatul că în acest fel martorul denunţător va şti despre ce este vorba. Inculpatul a mai arătat de asemenea că recunoaşte faptul că s-a întâlnit cu martorul denunţător pe terasa Restaurantului L. din municipiu, i-a dat acea bancnotă împreună cu biletul pe care era notat numărul de telefon, inculpatul chiar revoltându-se că i-a luat bileţelul, însă martorul l-a asigurat că în scurt timp va primi un alt număr de telefon de-al lui întrucât are mai multe numere de telefoane la care vorbeşte. Inculpatul neagă acuzaţia de a-i fi oferit o sumă de bani martorului denunţător, întrucât toată afacerea era pusă la punct de acel A., inculpatul fiind doar un intermediar care a acceptat să-l ajute pe ucrainean numai pentru a-şi putea recupera diferenţa de 7.000 euro din lucrarea efectuată. Cea de-a doua întâlnire a inculpatului cu martorul a avut loc pe raza localităţii Turţ, inculpatul relatând că au pătruns într-o livadă şi după parcurgerea câtorva kilometri s-au oprit din cauza terenului accidentat, martorul fiind cel care le-a indicat traseul ce urma a fi parcurs pe parcursul căruia se afla o barieră despre care martorul a arătat că doar el şi pădurarul au cheia de la lacăt. Tot cu prilejul acelei întâlniri inculpatul arată că martorul denunţător l-a informat despre faptul că îl va introducere în afacere pe un nepot de-al său care cunoaşte totul despre activităţile sale, nepot pe care la cea de-a treia întâlnire, cea de la Mujdeni, l-a şi prezentat. Inculpatul recunoaşte că după cea de-a treia întâlnire cu martorul denunţător, discuţiile ulterioare le-a purtat cu nepotul acestuia, care în mai multe rânduri l-a contactat telefonic cerându-i să urgenteze tranzacţiile întrucât el trebuie să plece din ţară.

Referitor la desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul arată că împreună cu inculpatul H. şi cu acest nepot al denunţătorului, s-au deplasat pe acelaşi traseu pe care fusese împreună cu S., însă au parcurs o distanţă mult mai mare, au ajuns la locul de întâlnire cu cetăţenii ucrainieni, au aşteptat o bună perioadă de timp însă nu a apărut nimeni, şi cum nu exista acoperire telefonică în acel loc, au revenit în localitate şi i-au sunat pe cetăţenii ucrainieni, H., cel care a discutat telefonic cu aceştia a şi fost ameninţat, însă din partea nepotului a venit îndată consolarea, acesta din urmă afirmând că toată treaba este asigurată de ei. C. mai arată în declaraţia dată faptul că tot cu ocazia acelei primei vizite la locul de întâlnire, investigatorul i-a informat despre faptul că doar în zilele de duminică şi sărbători legale vor fi introduse ţigările în ţară, evitându-se astfel riscul de a fi văzuţi de alte persoane. La începutul lunii august 2009, inculpatul arată că a fost sunat în cursul dimineţii de inculpatul H., care i-a relatat că a fost sunat de investigatorul sub acoperire, cerându-i să se îndrepte spre Satu Mare, întrucât cetăţeanul ucrainean R. se află în drum spre Halmeu venind spre Satu Mare. Inculpatul relatează că el nu a participat la primul transport, însă din relatările lui H. ştie că a venit la Satu Mare de unde l-a luat pe investigatorul sub acoperire, era prezent şi acel R., care dealtfel rezolvase dubiţa cu numere provizorii cu care s-a efectuat deplasarea la Turţ. H. a plecat în aceeaşi dubiţă cu investigatorul sub acoperire, iar R. s-a deplasat cu maşina cu care H. venise la Satu Mare, undeva la coada lacului Călineşti Oaş H. a coborât din dubiţă şi a trecut în autoturism, dubiţa şi-a continuat deplasarea, a luat ţigările, însă despre cantitatea luată inculpatul nu cunoaşte nimic. La al doilea şi al treilea transport a participat şi inculpatul, el s-a deplasat de la Sighet la Satu Mare împreună cu H., la intersecţia cu drumul spre Halmeu s-au întâlnit cu cetăţeanul ucrainean R., care le-a înmânat suma de 3 mii cinci sute euro, care urmau a-i fi remişi lui S., bani care au fost lăsaţi într-unul din lăcaşurile dintre scaunele din faţă ale maşinii, în benzinărie s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care a urcat în maşina lor, au pornit spre Turţ, fiind antemergători pentru o dubiţă pe care ulterior au aflat că o conducea D.N. şi pe care o rezolvase tot R. De la inculpatul H., C. a aflat că era vorba de acelaşi autoturism care a transportat şi prima dată ţigările. Ajunşi în localitatea Turţ, inculpatul relatează că investigatorul sub acoperire a coborât din maşina în care se aflau toţi trei, a urcat în dubiţă, după care a plecat, revenind după cca. 40 - 45 minute, când a coborât din dubiţă, a revenit la maşina lor, dubiţa continuându-şi deplasarea spre Satu Mare. Revenind de la Turţ la Satu Mare, pe traseu investigatorul sub acoperire a numărat banii care se aflau în locaşul indicat, s-a exprimat în sensul că suma este prea mare şi a dorit să le dea şi lor suma de 350 euro, însă cei doi au refuzat de frica ucrainienilor. Al treilea transport a decurs similar celui de-al doilea, inculpatul arătând că nu s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire la Satu Mare ci la o benzinărie din Livada, iar după încărcarea ţigărilor ei nu au revenit la Satu Mare ci s-au reîntors la Sighet. Inculpatul arată însă că la acest transport a participat şi fiul său. Cel de-al patrulea transport nu a mai avut loc, întrucât în dimineaţa când urma să aibă loc operaţiunea R. l-a sunat pe H. şi l-a informat că urma să aibă loc flagrantul în acea dimineaţă, relatând că ştie de flagrant de la S.

După acest eşec, a mai avut loc un singur transport de ţigări, inculpatul relatând că a fost ameninţat de ucrainieni că va avea probleme dacă nu-i sprijină în continuare, acesta fiind motivul pentru care a mai participat la încă un transport, după care altul nu a mai avut loc, S. fiind cel care a transmis ucrainienilor şi de la aceştia a ajuns şi la români ştirea că pădurea este împânzită de mascaţi. Inculpatul mai relatează că nu a încasat nicio suma de bani de pe urma transporturilor cu ţigări efectuate, iar pe C. şi pe D., anterior arestării sale nu i-a cunoscut.

Din declaraţia inculpatului D.N., luată în şedinţa publică din 18 octombrie 2010 şi aflată la dosar, instanţa de fond a reţinut că acesta recunoaşte comiterea faptelor care i se impută, însă nu consideră că ceea ce a făcut îmbracă natura penalului. Inculpatul arată că în data de 5 august 2009, a fost contactat de numitul C.N., care l-a întrebat dacă nu doreşte să transporte nişte cutii din localitatea Turţ în Satu Mare, iar urmare a acordului pe care şi l-a dat, în ziua următoare a luat maşina aparţinând fratelui său, un autoturism F., înmatriculat cu numere provizorii şi a pornit spre localitatea de destinaţie. Ajuns acolo, dintr-un autoturism W. a coborât o persoană de sex masculin, care a urcat în autoturismul condus de el, împreună cei doi continuându-şi deplasarea. La un moment dat au intrat într-o pădure, acea persoană a deschis bariera, au înaintat în pădure un interval de 10 - 15 minute, au aşteptat puţin şi apoi au apărut un număr de 7 - 8 cetăţeni ucrainieni, având asupra lor baxuri pe care le-au încărcat în autoturism, au revenit în localitate unde cel care a urcat în maşina lui a revenit la maşina personală, inculpatul continuându-şi singur întoarcerea spre Satu Mare, unde a lăsat maşina cu marfă la domiciliul inculpatului C. Pentru acest transport efectuat inculpatul a încasat suma de 500 RON, dându-şi seama încă din momentul la care le-a încărcat în autoturism de conţinutul lor. Inculpatul mai arată că a mai efectuat un transport de ţigări în aceleaşi condiţii şi pe acelaşi traseu ca şi prima dată, încasând aceeaşi suma de bani pentru aceasta. Întrebat fiind de cantitatea de baxuri de ţigări încărcată, inculpatul apreciază că numărul acestora a fost în jur de 60 - 70, iar legat de coinculpaţii din dosar arată că îi cunoaşte numai pe C., care este verişor cu el, pe ceilalţi i-a văzut prima dată cu ocazia audierilor. Cu referire la cele petrecute în data de 15 august, inculpatul relatează faptul că împreună cu fratele său şi cu inculpatul C. s-au deplasat în localitatea Călineşti Oaş, unde la recomandarea lui C. a urcat în autoturismul F.D., lângă el urcând investigatorul sub acoperire, acesta fiind aceeaşi persoană care a urcat în autoturismul lui şi cu ocazia primelor două transporturi efectuate, împreună s-au deplasat în localitatea Turţ, pe acelaşi traseu ca şi în primele două ocazii, au încărcat ţigările şi apoi au revenit în localitate, investigatorul a coborât din maşină, inculpatul întorcându-se singur la Satu Mare, încasând şi pentru acest transport suma de 500 RON. La acest ultim transport inculpatul arată că a încărcat aproximativ 80 - 100 baxuri de ţigări. Legat de valabilitatea numerelor provizorii de înmatriculare aflate pe maşina fratelui său, inculpatul arată că avea cunoştinţă de faptul că acestea expiră în data de 18 august, însă nu cunoştea valabilitatea numerele provizorii ale autoturismului F.D. Inculpatul mai arată că doar lipsa banilor l-a determinat să accepte efectuarea transporturilor, regretând sincer cele întâmplate. Inculpatul mai arată în cuprinsul declaraţiei date faptul că nu îşi explică de ce în cursul urmăririi penale l-a indicat pe fratele său ca fiind cel care i-a solicitat efectuarea transporturilor şi i-a achitat sumele de bani, când în realitate acest lucru l-a făcut inculpatul C. Deplasarea de la Turţ la Satu Mare inculpatul relatează că a realizat-o singur, fără antemergător sau persoane care să-l anunţe dacă există filtre ale poliţiei, însă recunoaşte că ţinea legătura telefonic cu inculpatul C., care însă se afla în Satu Mare şi nu pe traseu. Pe raza localităţii Turţ, când investigatorul sub acoperire urca în maşina sa, inculpatul relatează că acesta cobora de fiecare dată dintr-un autoturism având combinaţia numerelor de înmatriculare X, a văzut că în acea maşină mai erau şi alte persoane, însă abia în cursul urmăririi penale de aflat de la d-nul procuror despre faptul că aceste persoane erau C. şi H. Pe traseul spre Satu Mare inculpatul arată că nu a văzut acel autoturism în faţa lui şi nici contact vizual cu acesta nu a avut pe parcursul acestor deplasări cu autoturismul respectiv. Inculpatul recunoaşte faptul că a avut o discuţie telefonică cu unul dintre inculpaţi, însă nu ştie cu care, C. sau H., într-un din deplasările de la Turţ la Satu Mare, discuţie în care i s-a atras atenţia asupra vitezei de deplasare, care era peste limita legală. De la inculpatul C. inculpatul a aflat că în staţia de carburanţi din localitatea Livada, într-un autoturism s-ar afla şi inculpatul M., însă D.N. arată că el personal nu l-a văzut niciodată. Fratele inculpatului D.N., inculpatul D.M., în declaraţia luată pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, arată că nu recunoaşte comiterea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat şi nici pe cale de contrabandă calificată, arătând că afară de inculpatul C. şi de fratele său nu a cunoscut anterior pe niciunul dintre coinculpaţii din prezenta cauză.

Implicarea lui în comiterea acestor infracţiuni a pornit de la solicitarea inculpatului C., care nu avea permis de conducere, de a-l transporta în diferite locaţii.în data de 6 august 2009, inculpatul arată că împreună cu C., cu autoturismul marca K.S., s-au deplasat în localitatea Gherţa, undeva lângă o scoală, au aşteptat un interval de cea 2 ore, timp în care C. a mai vorbit la telefon, iar după o confirmare primită s-au reîntors la Satu Mare. Inculpatul arată că nu cerut detalii cu privire la convorbirile telefonice purtate, din punctul lui de vedere ele erau lipsite de interes. Acelaşi inculpat mai arată că autoturismul marca F.T. cu care fratele lui a transportat ţigările îi aparţinea, însă maşina respectivă nu se afla la domiciliul său pentru că era folosită în construcţii de către inculpatul C., ambii lucrând în domeniul respectiv, şi nu cunoaşte momentul la care fratele lui a plecat cu acea maşină la Turţ. La primul transport la care a participat, cu cunoştea ce marfă urmează a fi încărcată în autoturism, însă la următorul ştia că e vorba de ţigări. Inculpatul a mai relatat faptul că revenind la Satu Mare el oprea maşina la restaurantul M., care se afla în imediata apropiere a locuinţei lui C. Se insistă apoi de către inculpat asupra faptului că a aflat de transportul ţigărilor de contrabandă abia în 15 august, iar referirea în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale la acest aspect se datorează faptului că a aflat de la procuror acest aspect, acesta fiind contextul în care a recunoscut că a dat maşina vărului său şi nu pentru că ştia de provenienţa mărfii sau natura acesteia, însă arată că a avut o discuţie cu inculpatul C. după deplasarea din 15 august, în care acesta l-a întrebat dacă nu cunoaşte persoane interesate de achiziţionarea ţigărilor de contrabandă. Inculpatul recunoaşte că autoturismul marca F. avea numere provizorii de înmatriculare, însă nu cunoaşte aspecte legate de înlocuirea acestora în data de 6 şi 9 august cu altele. La dosar se află declaraţia inculpatului C.N., care recunoaşte săvârşirea faptelor descrise în actul de sesizare, însă nu se simte vinovat de săvârşirea niciunei fapte penale. Inculpatul recunoaşte că încă din perioada în care el efectua deplasări în Ucraina a cunoscut cele două persoane care apar indicate în prezentul dosar, respectiv R. şi V. Pe data de 1 august 2009 inculpatul recunoaşte că a fost contactat telefonic de către R., care l-a întrebat dacă nu îl poate ajuta cu un autoturism pentru transport marfă, spunându-i că are nevoie pentru a transporta ţigări de contrabandă, insistând asupra faptului că lucrează cu cea mai mare persoană din Târna Mare. Răspunsul lui C. a fost afirmativ, ştiind că exista dubiţa vărului său, astfel că acel R. i-a solicitat ca a doua zi dimineaţa în jurul orelor 4,35 să transporte maşina la staţia de carburant de pe strada Botizului din municipiu şi să o lase la pompă. În ziua stabilită, la acea staţie s-a întâlnit cu R., care a venit cu un autoturism A. înmatriculat în Cehia, din care a coborât şi a discutat cu inculpatul H. şi cu investigatorul sub acoperire. Inculpatul arată că până la acel moment nu l-a cunoscut pe H., nici atunci dealtfel nu au făcut cunoştinţă, însă la toate deplasările ulterioare el a fost prezent, inculpatul văzându-1 pe traseu. C. arată că el a urcat în maşina lui R. şi s-au deplasat în localitatea Livada, unde a întâlnit un alt cetăţean ucrainian cu care s-a întors în Satu Mare, acesta din urmă dorind să vadă casa în care urmau a fi depozitate ţigările. În acea dimineaţă, inculpatul a arătat că la volanul autoturismului marca F.T. a urcat investigatorul sub acoperire şi s-a deplasat în localitatea Turţ, împrejurare care i-a fost adusă la cunoştinţă de către R., care dealtfel i-a oferit şi alte detalii cu privire la deplasarea efectuată. C. a mai arătat că R. a venit şi el la Satu Mare când s-au întors el şi cu celălalt cetăţean ucrainean pe nume V., maşina acestuia din urmă rămânând la locuinţa de pe strada Uzinei, iar R. şi cu V. s-au întors în Călineşti Oaş la baraj, unde a urcat în maşina ce fusese încărcată cu ţigări de contrabandă şi transportată din Turţ în Călineşti de către investigatorul sub acoperire. Inculpatul a arătat în continuarea declaraţiei sale că acel ucrainean pe nume V. a fost cel care a adus maşina la domiciliul de pe strada Uzinei, discuţiile cu el inculpatul purtându-le în limba maghiară, aceasta fiind limba în care discuta şi cu R. Cu acea ocazie R. i-a înmânat o cartelă ucraineană pentru a putea comunica mai uşor şi tot cu acea ocazie i-a înmânat şi suma de 150 euro.

La data de 5 august inculpatul a fost din nou contactat de R., care i-a cerut maşina împreună cu un şofer, astfel că inculpatul a apelat la vărul său, coinculpatul D.N., căruia i-a cerut să se deplaseze în localitatea Turţ, unde în maşina lui urma să urce o altă persoană, conform instrucţiunilor date de R., localitate din care urmau să transporte la Satu Mare nişte colete. Inculpatul arată că după plecarea lui D.N., la o jumătate de oră a pornit şi el împreună cu D.M. spre localitatea Gherţa, unde mai bine de o oră a discutat telefonic cu R., care i-a relatat de întârzierea apărută. După o aşteptare de mai bine de o oră şi jumătate, inculpatul s-a arătat îngrijorat de faptul că D.N. nu mai apare cu maşina, însă R. l-a liniştit spunându-i că nu sunt probleme. La îndemnul lui R., inculpatul împreună cu D.M. s-au reîntors la Satu Mare, inculpatul relatând că de fiecare dată, de pe strada B., R. era cel care pleca cu maşina cu ţigări şi revenea după cca. 3 ore. Inculpatul mai arată de asemenea că la primul transport în maşină se aflau în jur de 30 baxuri, acest prim transport realizându-se în 2 august, iar la cel de-al doilea, din 6 august în maşină au fost încărcate în jur de 60 - 70 baxuri de ţigări. Pentru cel de-al doilea transport, inculpatul arată că el personal a primit de la R. suma de 8 milioane lei vechi, iar pentru fraţii D. câte 5 milioane. Tot urmare a discuţiilor purtate cu acel R., în data de 9 august 2009 inculpatul arată că s-a deplasat însoţit fiind de M., cu maşina acestuia, în localitatea Călineşti, unde au aşteptat cam 40 - 50 minute la localul de la barajul lacului, timp în care inculpatul D.N. s-a deplasat cu autoturismul F.T. în localitatea Turţ, acesta din urmă primind instrucţiuni de la el, instrucţiuni care lui personal îi erau transmise de R.

Cu acea ocazie, R. a fost cel care i-a solicitat că se deplaseze în localitatea Livada, la staţia de carburanţi şi să comunice eventuala prezenţă a poliţiei sau a altor organe cu atribuţii de control pe traseu. Tot urmare a instrucţiunilor primite, la un moment dat a părăsit staţia de carburant şi s-a îndreptat spre Satu Mare, aşteptând maşina cu marfă la locuinţa de pe str. B. De fiecare dată maşina era introdusă în curtea imobilului, se aştepta sosirea lui R., care apoi pleca cu marfa. Pentru transportul efectuat în 9 august, inculpatul a încasat suma de 1.000 RON, iar pentru D.N. şi M. s-au remis câte 500 RON pentru fiecare. Inculpatul mai arată că în cursul zilei de 14 august 2009 a fost contactat de către R., care i-a cerut să pregătească transportul din 15 august, sens în care a luat legătura cu fraţii D. şi împreună cu ei s-a deplasat în localitatea Călineşti, iar în parcarea de la baraj D.N. urma să plece la volanul unui autoturism cu numere de Maramureş, maşină în care se găsea şi investigatorul sub acoperire. De la baraj cei doi au plecat în Turţ, iar după un interval de 10 - 15 minute, el împreună cu D.M. s-au întors la Satu Mare. După un timp a apărut D.N. cu marfa, a parcat maşina în curte şi s-a aşteptat sosirea lui R., de la care el personal a primit 1.500 RON, D.N. 500 RON iar D.M. contravaloarea unei revizii la autoturism.

În data de 17 august a fost din nou contactat de R. pentru transportul din 18 august, care însă a fost contramandat, asemenea celui din 19 august, iar în după amiaza zilei de 19 august R. a venit în România, informându-l că se va organiza un flagrant, astfel că s-a contramandat tot.

În dimineaţa de 20 august, inculpatul arată că a fost contactat telefonic de către R., care i-a spus că urmează să fie contactat de poliţiştii de frontieră, cerându-i să declare că H. şi C. au fost capii reţelei, ameninţându-l totodată că el va fi arestat însă acasă rămân soţia şi copilul lui. Inculpatul mai arată că nu i-a cunoscut personal pe C. şi H., însă a aflat încă de la începutul colaborării cu R. despre implicarea a doi maramureşeni în această reţea legat de inadvertenţele care există între declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi cele de pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul arată că aspectele pe care le-a relatat instanţei de judecată sunt cele reale, iar dacă rămânea în continuare arestat ar fi declarat tot astfel cum a declarat şi în cursul urmăririi penale, iar acest lucru se datorează faptului că înainte de arestarea lui, când acel R. l-a anunţat de flagrant, l-a atenţionat despre ce să declare şi cum să declare, în sensul de a nu-l indica pe el ca fiind capul reţelei, şi fiindu-i teamă pentru integritatea soţiei şi a copilului său a făcut declaraţiile în sens diferit faţă de cum a declarat în instanţă inculpatul mai arată că în cursul zilei de 17 august, de la un cetăţean din judeţul Sălaj, pe nume D., a primit o pungă în care se afla suma de 37.500 euro, bani pe care în aceeaşi zi i-a înmânat lui R. la staţia de carburanţi din Livada.

În şedinţa publică din 29 noiembrie 2010, a fost audiat inculpatul H., inculpatul declarând că doreşte să facă declaraţii în prezenta cauză, în ciuda faptului că în cursul urmăririi penale a uzat de dreptul la tăcere. Din cuprinsul declaraţiei date, instanţa de fond a reţinut că la începutul verii anului 2009, inculpatul lucra împreună cu C.I.P. la un atelier de prelucrat inox, pe care acesta din urmă îl avea deschis în Ucraina. Au avut solicitări pentru o lucrare în valoare de 8.000 dolari SUA, din care au încasat un avans de 1.000, iar după montarea lucrării, beneficiarul acesteia le-a relatat că are banii blocaţi pe teritoriul României, solicitându-le sprijinul pentru valorificarea mărfii, în acest fel având posibilitatea să recupereze suma restantă, inculpatul arată că le-a fost precizat faptul că este vorba de ţigări, au avut mai multe întâlniri cu acea persoană, care în prezenţa lor l-a contactat telefonic pe numitul S.I., şi la un moment dat le-a înmânat o bancnotă ruptă ucraineană ce urma a fi prezentată la întâlnirea cu S., acesta fiind semnul de recunoaştere ca oameni de legătură. H. şi cu C. au revenit în ţară iar acel ucrainean i-a contactat telefonic şi i-a informat despre momentul la care să ia legătura cu S., iar după două discuţii telefonice cu S., acesta le-a solicitat o întâlnire pe terasa Restaurantului L. din municipiu. Inculpatul arată că la prima parte a întâlnirii nu a participat decât inculpatul C., iar la partea a doua a venit şi el, i-a fost înmânată lui S. bancnota, iar discuţiile purtat cu ocazia acelei întâlniri au fost doar despre armături şi fier beton. După ce i-a fost înmânată bancnota, S. i-a informat pe cei doi că trebuie să facă anumite verificări, urmând să-i contacteze la finalizarea lor. La un interval de două săptămâni după această întâlnire, H. arată că a fost contactat telefonic de către cetăţeanul ucrainean pe nume R., care i-a anunţat că S. să se întâlnească cu ei şi în acest sens să-l contacteze telefonic. H. l-a informat pe C. despre acest lucru, l-au sunat pe S., au stabilit locul de întâlnire, şi în drum spre Satu Mare R. l-a sunat din nou pe H. şi i-a relatat modul la care trebuia abordat S., respectiv le-a cerut celor doi să declare că s-au mai ocupat cu contrabanda, sunt vechi în acest domeniu, şi asta doar pentru a câştiga încrederea lui S. Inculpatul mai arată că a doua întâlnire cu S. a avut loc în localitatea Turţ, unde S. i-a condus spre o livadă unde au stat de vorbă, inculpatul declarând că prima întrebare pe care le-a adresat-o S. a fost "eu de ce stau de vorba cu voi? Pentru ce îmi risc meseria?" după care H. arată că l-a sunat pe R., care i-a spus să îi indice suma de 50 euro pentru fiecare bax de ţigări, informaţia i-a fost transmisă lui S., care s-a arătat sceptic, anunţându-i că se va întâlni el personal cu R. şi va clarifica situaţia. H. a mai arătat că tot cu prilejul acelei întâlniri S. i-a informat că în cauză va intra un nepot de-al lui în care are încredere deplină, spunându-le că vor ţine legătura cu nepotul lui, evitând astfel orice contact direct cu el. La scurt timp după această întâlnire, inculpatul arată că au fost din nou contactaţi de R., care le-a cerut să-l sune din nou pe S., i-a comunicat noul număr de telefon al acestuia, C. a vorbit cu S. şi au stabilit locul de întâlnire în localitatea Mujdeni, unde S. a venit însoţit de o persoană pe care l-a prezentat ca fiind nepotul lui. Şi cu ocazia acelei întâlniri s-a insistat asupra faptului că în continuare legătura urma să fie ţinută cu acel nepot, astfel S. va fi complet scos din ecuaţie, S. urmând să-i prezinte nepotului traseul ce urma a fi parcurs pentru întâlnirea cu cetăţenii ucrainieni, pe care se găseşte o barieră, doar el şi pădurarul având cheia de la lacăt, informându-i pe cei doi că va înmâna această cheie nepotului său. H. arată că ulterior acestui moment, în mai multe rânduri l-a contactat telefonic pe acel nepot, s-au întâlnit de mai multe ori la Satu Mare la staţia O., iar la una din aceste întâlniri au convenit să se deplaseze la Turţ pentru a le arăta locul prin care urma a fi trecută marfa. După ce le-a fost prezentat locul, pe care dealtfel cu greu l-au găsit, cei trei au revenit la Satu Mare, iar după câteva zile s-au reîntâlnit cu acel nepot la staţia de carburanţi P. şi de acolo împreună s-au deplasat la barul I., loc în care inculpaţii au adus la cunoştinţa nepotului faptul că nu mai doresc să facă nimic, nu cunosc zona şi nu este treaba lor, arătând că au acceptat ce li s-a propus doar pentru a-şi recupera banii. În aceste condiţii nepotul a arătat că se va ocupa el de tot. Ulterior acestui moment el împreună cu C. s-au deplasat în Ucraina, unde i-au relatat lui R. că nu se pot ocupa ei de treabă pentru că nu au microbuse, şi nici nu cunosc zona, însă R. le-a spus că are el oameni în Satu Mare care se pot ocupa de tot, solicitându-le să se întâlnească a doua zi dimineaţa pe la orele 3, 4 la staţia O. din Satu Mare, întâlnire despre care trebuia anunţat şi acel nepot. Întâlnirea a avut loc, R. indicându-le maşina în care să urce şi care se afla lângă o pompă de alimentare având cheile în contact, inculpatul amintindu-şi că era o dubiţă albă, în care a urcat el şi nepotul lui S. împreună s-au deplasat până la Livada, unde H. a coborât, a fost preluat de R. care a venit cu maşina lui şi împreună şi-au continuat deplasarea, el şi R. rămânând în Călineşti iar nepotul ajungând până la Turţ, la locul unde urma să fie preluată marfa pe care a şi încărcat-o, revenind cu ea la Călineşti. Nepotul a coborât de la volanul microbuzului în locul lui urcând R., care a plecat cu maşina nu ştie în ce direcţie, H. urmând să-l ducă pe nepot până la benzinăria unde acesta îşi lăsase maşina. Cu ocazia acelui transport inculpatul relatează că a văzut că R. a lăsat pe bancheta din spatele maşinii sale o pungă cu o sumă de bani a cărui cuantum nu îl cunoaşte, banii fiind ridicaţi de nepot. Cea de-a doua tranzacţie a avut loc tot la recomandarea lui R., care i-a sunat, le-a cerut să ia legătura cu nepotul şi tot de la R. au aflat că zilele cele mai bune pentru efectuarea tranzacţiilor erau zilele de duminică şi sărbătorile legale, pentru că atunci nu este nimeni în pădure. H. îşi aminteşte că a venit împreună cu C. la Satu Mare la o benzinărie unde s-au întâlnit cu nepotul, l-au dus până la Turţ unde îi aştepta un microbuz în care nepotul a urcat, au plecat la punctul de întâlnire cu ucrainienii, el şi C. rămânând în localitate. Înainte de fiecare întâlnire cu nepotul, inculpatul împreună cu C. se întâlneau cu R., care le dădea sumele de bani care erau înmânate nepotului şi de unde trebuiau să ajungă la S. La revenirea după cel de-al doilea transport în Turţ, nepotul a urcat în maşina inculpaţilor, a luat banii şi a fost adus de către cei doi la Satu Mare, unde îşi lăsase maşina. La următoarele transporturi R. a precizat că ar fi util să mai aibă o dubiţă, aspect asupra căruia a insistat şi nepotul, arătând că S. a solicitat să se efectueze transportul cu două dubite întrucât pleacă în concediu şi are nevoie de bani. În acest scop R. s-a deplasat la baia Mare de unde a achiziţionat un autoturism marca F.D., cu care s-au efectuat al treilea şi al patrulea transport. La cel de-al treilea transport, inculpatul îşi aminteşte că în Livada, la volanul maşinii a urcat o persoană de sex masculin despre care ulterior au aflat că este inculpatul D.N., acesta împreună cu nepotul deplasându-se după marfă, H. rămânând să-i aştepte şi apoi să-l însoţească pe nepot la Satu Mare. Inculpatul mai relatează că şi al patrulea transport a decurs în mod similar, insistând asupra faptului că la toate transporturile efectuate, cetăţeanul ucrainean R. a fost prezent pe teritoriul României. Cel de-al cincilea transport care urma să aibă loc a fost contramandat, iar pentru ultimul transport ce urma a fi efectuat undeva în jurul datei de 24 august, a fost sunat de R. care i-a anunţat că se pregăteşte flagrantul, aspect pe care îl cunoştea de la S., lucru care s-a şi întâmplat, în dimineaţa aceleaşi zile fiind ridicaţi. H. mai arată că nu îi cunoştea pe coinculpaţii D. şi nici pe C., de acesta din urmă amintindu-şi că l-a văzut cu ocazia primului transport într-o benzinărie din Satu Mare, unde se afla împreună cu M., însă pe ceilalţi doi nu i-a văzut decât după arestarea lor. Inculpatul mai arată că în cursul anului 2007 s-a ocupat cu contrabanda de ţigări, însă după ce a primit pedeapsa pentru fapta respectivă s-a potolit, ulterior angajându-se la firma lui C. Legat de implicarea inculpatului C.B. în activităţile de contrabandă, inculpatul arată că îşi aminteşte că într-o împrejurare a fost sunat de tatăl acestuia, inculpatul C.P., care i-a spus că fiul lui se află în Turţ rugându-l să îl aducă la locul unde se afla el, l-a sunat pe nepot, împreună cu care se afla B., i-a cerut acestuia să-l ducă unde era el şi de acolo inculpatul l-a dus pe fiul lui C. acasă.

La al doilea şi al treilea transport care au fost efectuate inculpatul arată că a fost însoţit de C.P., însă la celelalte transporturi a fost singur. În aceeaşi şedinţă publică a fost audiat şi inculpatul C.B., a cărui declaraţie se află dosar, din conţinutul căreia instanţa de fond a reţinut că acesta nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale, arătând că prezenţa lui pe raza localităţii Turţ s-a datorat vizitei pe care împreună cu un prieten de-al lui a făcut-o unei fete, la care a şi rămas peste noapte. În dimineaţa zilei următoare şi-a sunat tatăl rugându-l să vină după el, acesta i-a spus că H. este în Satu Mare şi va veni după el, la scurt timp l-a şi sunat H. care la înştiinţat despre existenţa unei dubite cu numere provizorii la volanul căreia se află un bărbat brunet pe nume C., care îl va aduce la locul unde se află el în comuna învecinată.

Inculpatul relatează că la locul de întâlnire, C. a coborât din maşină, urcând împreună cu el în maşina inculpatului H., din care a coborât un bărbat despre care el nu ştia nimic, care a urcat în microbus şi a plecat. La momentul la care B. a urcat în acel microbus, la volanul lui era C., în maşină nu mai erau alte persoane, iar în maşina lui H. îşi aminteşte că a văzut o pungă între scaunele din faţă pe care C. a luat-o, însă nu cunoştea conţinutul acesteia. Inculpatul a mai arătat că într-o dimineaţă, tatăl lui l-a luat cu el deplasându-se înspre localitatea Turţ, traseu pe parcursul căruia tatăl lui i-a povestit că a avut mai multe întâlniri cu nişte cetăţeni ucrainieni, fiind ameninţaţi de către aceştia, însă cu ocazia acelei deplasări nu s-au întâlnit cu nicio persoană şi nici nu au transportat nimic. În cadrul cercetării judecătoreşti a cauzei a fost încuviinţată audierea investigatorului sub acoperire precum şi proba testimonială privind audierea unui martor propus de inculpatul C.I.P.

Din declaraţia acestui martor, instanţa de fond a reţinut că a fost angajat la firma inculpatului şi în mai multe rânduri a efectuat a executat lucrări privind confecţiile metalice pentru diferiţi cetăţeni ucrainieni, printre aceştia aflându-se şi o persoană pe nume R. Martorul îşi aminteşte că acesta dăduse o comandă pentru care s-a achitat un avans, lucrarea a fost executată şi montată însă nu s-a achitat diferenţa de preţ nici până în ziua de azi. Martorul a mai arătat că niciodată firma inculpatului nu a avut punct de lucru în Ucraina, comenzile fiind lansate la Sighet pe baza reclamelor făcute de cei cărora le fuseseră efectuate lucrări, mod la care s-a procedat şi în privinţa acestui R., care în mai multe rânduri s-a prezentat la sediul firmei după efectuarea lucrării, iar martorul în calitate de şef de atelier l-a întrebat despre diferenţa neachitată, primind invariant răspunsul că nu are bani. De mai multe ori R. a dorit să discute cu patronul firmei, inculpatul C.I.P., şi într-o împrejurare inculpatul deşi era prezent s-a ascuns, refuzând să discute cu el, iar R. pe un ton ameninţător s-a adresat martorului cum că ştie unde locuieşte inculpatul. La data de 16 mai 2011 a fost audiat investigatorul sub acoperire, din declaraţia căruia instanţa reţine în fapt că acesta îşi menţine în totalitate aspectele care apar consemnate în rapoartele întocmite urmare a executării atribuţiilor care i-au fost conferite în prezenta cauză. Investigatorul sub acoperire arată că la sfârşitul lunii iulie 2009 a luat legătura cu inculpaţii, la întâlnire fiind prezent şi martorul denunţător S.I., întâlnire la care s-a stabilit ca el să fie omul de legătură dintre S. şi inculpaţii H. şi C., respectiv să supervizeze în sensul numărării baxurilor de ţigări ce urmau a fi introduse în ţară pe fâşia verde de către cetăţenii ucrainieni. După această primă întâlnire, cei doi inculpaţi l-au căutat la un interval de cca. 2 zile, informându-l că demarează activităţile respective. Investigatorul arată că a fost prezent la întâlnirea care a avut lor între cei doi inculpaţi şi doi cetăţeni ucrainieni, arată că discuţia s-a purtat în limba maghiară şi ucraineană, H. fiind cel care asigura traducerea, ocazie cu care s-a stabilit că din ziua următoare vor începe livrările de ţigări. Mai relatează investigatorul că întâlnirea sus-menţionată şi discuţia dintre cei patru a avut loc undeva aproape de frontiera cu Ucraina, iar prima deplasare la frontieră a fost realizată cu inculpaţii, care ştiau unde trebuie să meargă, iar la cea de-a doua deplasare cu ei mai era şi om persoană pe nume T., persoană care de asemenea era cunoscută de ucrainieni. Cu ocazia celei de-a doua deplasări, când s-a şi realizat întâlnirea cu ucrainienii, s-au discutat detaliile legate de pretenţiile pe care le au aceştia privitor la încărcarea şi transportul ţigărilor, respectiv faptul că microbuzul în care urmau ele a fi încărcate trebuia să aibă uşile deschise pentru a se putea vedea dacă sunt sau nu poliţişti în interior, iar după încărcare ele urmau a fi transportate la un anumit punct de unde urmau a fi preluate de către beneficiarul lor, însă numele acestuia investigatorul nu şi-l aminteşte. O altă condiţie impusă de ucrainieni era legată de poziţia maşinii care trebuia să fie în permanenţă aceeaşi, în caz contrar cei care transportau ţigările peste fâşia verde nu mai apăreau. Despre locul pe unde urmau a fi introduse ţigările în ţară ştia şi S., investigatorul cunoscând acest aspect de la prima întâlnire pe care a avut-o cu H. şi C. Investigatorul îşi exprimă în continuarea declaraţiei date rezerve cu privire la discuţiile anterioare pe care le-ar fi avut S. cu partea ucraineană, în opinia lui inculpaţii fiind cei care au stabilit locul pe unde urmau a fi introduse ţigările în ţară cu partea ucraineană. După această primă întâlnire cu ucrainienii, H. şi C. l-au contactat la interval de câteva zile pe investigator, relatându-i că au făcut investigaţii în ceea ce priveşte identitatea lui, ocazie cu care s-a stabilit data primului transport şi modul de deplasare, H. fiind cel care i-a comunicat locul şi ora de întâlnire, respectiv într-o staţie de carburanţi din municipiul Satu Mare la ora 4:30. Investigatorul şi cu H. s-au întâlnit în acea benzinărie şi de acolo au plecat împreună la locul stabilit, H. a coborât din maşină în zona în care mai era semnal la telefonul mobil, iar investigatorul s-a deplasat la locul de întâlnire cu ucrainenii, s-au încărcat ţigările în microbuz şi apoi a revenit las locul unde îl lăsase pe H., revenind împreună în municipiul Satu Mare, unde microbuzul a fost preluat de o altă persoană. Investigatorul arată că de la locul unde s-a despărţit de H. şi până la locul de întâlnire cu ucrainienii a parcurs o distanţă de 2 - 3 km pe drum forestier, accesul la acel drum fiind blocat de o barieră închisă cu lacăt, el primind cheile de la lacăt de la S. La primul transport investigatorul arată că s-au încărcat aproximativ 30 baxuri, mai puţin decât se stabilise iniţial, acest lucru datorându-se neîncrederii pe care H. şi C. o aveau în el şi S., exprimându-se dealtfel că vor efectua câteva transporturi test. După ce primul transport a fost preluat de o persoană a cărui nume nu şi-1 aminteşte investigatorul, el împreună cu H. şi cu C.B. s-au reîntors la staţia de carburat unde se întâlniseră dimineaţa, iar mai apoi s-au despărţit. Investigatorul mai arată că B.C. a apărut la întoarcerea lor după preluarea ţigărilor, nu cunoaşte detalii cu privire la apariţia acestuia, însă H. i-a relatat că traseul este supravegheat de mai multe persoane pentru a asigura securitatea acestuia. Potrivit înţelegerii avute cu H. şi C., S. trebuia să primească suma de 50 euro pentru fiecare bax de ţigări introdus în ţară, astfel încât după primul transport investigatorul arată că a primit suma de 1.500 euro pentru a-i remite lui S., bani ce i-au fost înmânaţi în maşina lui H.

Referitor la transporturile ulterioare la care a participat, investigatorul sub acoperire declară că nu-şi mai aminteşte exact cum s-a întâmplat, însă aspectele care apar consemnate în procesele-verbale atunci întocmite reflectă realitatea. Investigatorul sub acoperire îşi aminteşte că de fiecare dată era contactat telefonic de H., iar la întâlnirile stabilite era prezent şi C.P., arătând că de fiecare dată când se efectuau aceste transporturi C.P. era în Ucraina iar H. comunica telefonic cu el din zonele cu semnal. Acest aspect îl cunoaşte întrucât cu ocazia primei întâlniri avute, la care au participat C., H., S. şi el se stabilise ca la transporturile care urmau a fi efectuate, C. să se afle în Ucraina. Martorul mai arată că după fiecare transport sumele de bani ce urmau a-i fi remise lui S. îi erau înmânate fie de C. fie de H., iar cantitatea de ţigări ce urma a fi introdusă în ţară îi era comunicată tot de cei doi în urma discuţiilor cu partea ucraineană, şi a arătat faptul că ştia că e vorba de ţigări în coletele ce se aduceau întrucât unele din colete aveau folia ruptă. Martorul nu îşi aminteşte să fi cerut celor doi inculpaţi să majoreze cantitatea de ţigări ce vor fi introduse în ţară motivat de plecarea lui S. în concediu. Martorul mai arată că înainte de fiecare transport de urma să aibă loc el întocmea rapoarte, informându-şi superiorii de mijlocul de transport ce urma a fi folosit şi cantitatea de ţigări ce urma a fi introdusă în ţară, însă nu cunoaşte aspecte legate de eventualele discuţii pe care S. le-ar fi avut cu cetăţeni ucrainieni.

Investigatorul mai arată că despre inculpaţii din prezenta cauză îi cunoaşte pe fraţii D., unul dintre ei fiind cel care transporta ţigările fiind şoferul de pe microbuz, iar celălalt i-a fost arătat pe traseu şi prezentat ca fiind cel care asigură transportul. Întrebat fiind, investigatorul a arătat că de fiecare lui D. traseul îi era comunicat de el, şi de asemenea bariera era de fiecare dată deschisă tot de el, iar implicarea lui D.N. în aceste transporturi s-a petrecut la recomandarea lui C., datorită periculozităţii drumului şi datorită de a nu fi expus la alte pericole. Martorul mai arată că pe inculpatul D.M. nu l-a cunoscut personal, fiindu-i doar arătat din maşină, iar numele lui C.N. nu îi spune nimic.

După epuizarea întregului probatoriu în prezenta cauză, apărătorul ales al inculpaţilor C. şi H. a formulat o cerere de înlăturare de probe, solicitând instanţei să constate nelegalitatea tuturor probelor şi a mijloacelor de probă obţinute în cauză până la data de 17 august 2009, dată la care s-a început urmărirea penală faţă de ei, motivarea solicitării aflându-se detaliat în dosar, depunându-se şi practică judiciară în acest sens, iar prin Încheierea din 12 septembrie 2011 solicitarea formulată a fost respinsă de instanţă cu motivarea acolo reţinută.

Analiza şi coroborarea între ele a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti a cauzei, a autodenunţului formulat, a proceselor-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a declaraţiilor date de inculpaţi în ambele stadii procesuale, precum şi analiza transcrierii convorbirilor telefonice autorizate în cauză, au format convingerea instanţei de fond cu privire la confirmarea stării de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei, mai puţin în ceea de priveşte constituirea, respectiv aderarea la grupul infracţional organizat de către inculpaţii D.N. şi D.M.

Inculpaţii au recunoscut în mod constant faptul că au participat la transportul ţigărilor din lipsă de bani, că au făcut acest lucru la sugestia lui C., că ştiau de conţinutul coletelor, însă afară de C. pe ceilalţi inculpaţi nici nu i-au cunoscut şi nici nu au aflat de implicarea lor, susţineri întărite de coinculpaţi în declaraţiile pe care le-au dat şi confirmate şi de transcrierea convorbirilor telefonice, niciuna dintre ele neevidenţiind cu referire la această infracţiune implicarea inculpaţilor. Împrejurarea că au participat la efectuarea câtorva transporturi de ţigări nu reprezintă argumente care să formeze convingerea instanţei cu privire la faptul că inculpaţii cunoşteau de existenţa grupului infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni grave şi că au aderat la această grupare şi mai mult, că au constituit împreună cu ceilalţi coinculpaţi grupul infracţional organizat. Chiar investigatorul sub acoperire arată în declaraţia sa că de fiecare când a participat împreună cu D.N. la transportul ţigărilor, el era cel care comunica ruta pe care trebuiau să se deplaseze, el deschidea bariera, D. nefăcând altceva decât să conducă maşina. Ori de la activităţi de acest gen până la a susţine că inculpatul cunoştea că efectuează transportul ţigărilor pentru un grup infracţional organizat sau în interesul unui asemenea grup, mai sunt necesare alte activităţi care să evidenţieze în afara oricărui dubiu împrejurarea că inculpatul cunoştea acestea aspecte.

Potrivit legislaţiei în materie, doctrinei şi jurisprudenţei, grupul infracţional organizat este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Nu doar că în prezenta cauză nu suntem în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi D. în prezenţa grupului infracţional organizat, dar nu suntem nici măcar în prezenta unui grup constituit ocazional. A accepta efectuarea unor transporturi de ţigări, chiar cunoscând că provin din contrabandă, şi a face acest lucru doar în scopul suplimentării veniturilor, este departe de ceea ce în accepţiunea legiuitorului semnifică constituire de grup infracţional organizat, respectiv aderare la acesta.

Din considerentele mai sus enunţate, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor D.N. şi D.M. de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aderarea la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de acelaşi act normativ, temeiul achitării fiind pentru ambii inculpaţi prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond apreciind că sub aspectul laturii obiective cerinţa impusă de textul de lege nu este îndeplinită.

S-a arătat cu referire la ceilalţi inculpaţi şi la celelalte infracţiuni reţinute în actul de sesizare al instanţei, că faptele sunt pe deplin dovedite, iar vinovăţia acestora este indubitabilă.

Analiza rapoartelor întocmite de investigatorul sub acoperire, a denunţului formulat în cauză de martorul denunţător, analiza transcrierilor convorbirilor telefonice purtate, precum şi declaraţiile constante ale inculpaţilor D.N., D.M., C. şi M., se circumscriu în probe evidente legat de grupul infracţional organizat constituit cu participarea şi implicarea directă a inculpaţilor H., C.P. şi C.N., grup la care a aderat şi inculpatul C.B. Grupul constituit astfel a fost coordonat şi organizat, fiecare dintre membri grupului aveau atribuţii şi sarcini bine stabilite, precise, care erau executate întocmai, aspecte care sunt evidenţiate în mod principal în procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire şi în convorbirile telefonice transcrise, astfel încât vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor care li se impută este evidentă. S-a arătat că susţinerea inculpaţilor cu privire la implicarea lor în activităţi de genul celor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, referitor la recuperarea sumelor de bani nerestituiţi din lucrările de confecţii metalice efectuate nu este susţinută decât de declaraţia martorului angajat la societatea lui C.P., a cărui depoziţie instanţa de fond a apreciat-o ca subiectivă, iar în condiţiile în care alte probe nu susţin aceste afirmaţii, s-a arătat că această apărare nu va putea fi primită.

Exista posibilitatea pentru inculpatul C. să facă dovada susţinerilor sale cu acte contabile sau alte asemenea mijloace, aspecte care însă nu s-au probat, astfel încât singura posibilitate legală este aceea a înlăturării apărării.

Raportat la aceste aspecte, instanţa de fond a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpaţii mai sus arătaţi pentru comiterea infracţiunii de constituirea respectiv aderare la un grup infracţional organizat la pedepse cu închisoarea, diferenţiate în funcţie de inculpat şi rolul deţinut de acesta.

Astfel, inculpatul C.I.P., care a fost unul dintre liderii grupului, a fost condamnat pentru comiterea acestei infracţiuni, astfel cum este ea reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Inculpatul H. a fost de asemenea lider de grup, astfel încât şi în privinţa lui instanţa de fond a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, reţinând însă în privinţa acestuia incidenţa dispoziţiilor de la recidivă, raportat la condamnarea anterioară dispusă prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj şi irevocabilă prin Decizia penală numărul 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel încât în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Şi în privinţa inculpatului C.N., instanţa de fond a reţinut vinovăţia sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, evidentă fiind activitatea sa în cadrul grupului şi implicarea în acţiunile acestuia şi pe cale de consecinţă s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

Ca şi modalitate de executare a acestei pedepse s-a dispus privarea de libertate, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

În procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire apare detaliată activitatea inculpatului C.B. în cadrul grupului, apărând menţiuni exprese cu privire la supravegherea zonei, sens în care şi vinovăţia acestui inculpat în activitatea de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este dovedită, instanţa de fond dispunând condamnarea lui la pedeapsa de 2 ani închisoare, modalitatea de executare fiind detaliată mai jos.

Cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat pentru infracţiunea care i s-a reţinut în sarcină a determinat instanţa de fond să nu facă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi 3 C. pen., respectiv s-a apreciat că nu este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor.

La aplicarea acestei pedepse au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, reprezentate de conduita bună anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale, toate contribuind la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la activitatea de contrabandă calificată, reglementată de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, comisă în formă continuată ceea ce va atrage reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că instanţa de fond a reţinut că şi această faptă este dovedită.

Pornind de la reglementarea legală a infracţiunii în C. vamal, unde se reţine că introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte. Instanţa de fond a reţinut prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, faptul că în ţară au fost introduse cantităţi semnificative de ţigări de provenienţă ucraineană, pe lângă frontiera ucraineană între SF 161 şi SF 162, implicaţi în această activitate fiind toţi inculpaţii trimişi în judecată, astfel încât pentru această faptă s-a dispus condamnarea tuturor, la pedepsele care apar individualizate în dispozitivul sentinţei.

Sub aspectul infracţiunii de dare de mită, astfel cum este ea prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, la analiza probelor în vederea stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor s-a pornit de la denunţul penal formulat în cauză de martorul denunţător, denunţ ce a fost coroborat cu procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire şi apoi cu transcrierea înregistrării convorbirilor telefonice. Există astfel transcrierea convorbirii telefonice din data de 16 iulie 2009 în care inculpatul C. îl contactează pe martorul denunţător, transcriere aflată la dosarul de urmărire penală, unde stabilesc dată de întâlnire, de asemenea există declaraţia martorul denunţător cu privire la prima întâlnire care a avut lor pe terasa Restaurantului L. din municipiu şi apoi declaraţia denunţătorului cu privire la modul de desfăşurare a întâlnirii dintre el, investigatorul sub acoperire şi inculpaţii H. şi C., declaraţiile celor doi reprezentanţi ai autorităţii coroborându-se pe deplin între ele şi convergând în sensul modului la care urmau să se desfăşoare activităţile de contrabandă şi sumele de bani ce urmau a fi remise în raport de cantitatea de ţigări introdusă în ţară.

Ulterior în procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire se regăsesc sumele de bani înmânate de inculpaţii H. şi C. pentru a fi remişi martorului denunţător, conform înţelegerii iniţiale, fiind astfel remişi 13.050 euro, sumă care dealtfel a fost consemnată la CEC pe numele celor doi inculpaţi, încă din cursul urmăririi penale.

În raport de aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut deplina vinovăţie a inculpaţilor H. şi C.I.P. în comiterea infracţiunii de dare de mită, dispunând condamnarea celor doi la pedepse cu închisoare, în cuantum de câte doi ani pentru fiecare dintre ei.

Pe cale de consecinţă, în raport de aspectele mai sus reţinute, pronunţând soluţii de condamnare pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului C.I.P., cum faptele au fost săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni, dând eficienţă prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Ca şi modalitate de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat în raport de complexitatea şi implicarea inculpatului în săvârşirea acestora, ca numai prin privare de libertate se poate realiza scopul pedepsei, sens în care în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Cum de la punerea în mişcare a acţiunii penale şi până după începerea cercetării judecătoreşti în prezenta cauză. Inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv.

S-a arătat că în privinţa inculpatului H., situaţia se prezintă similar din punctul de vedere al faptelor care îi sunt reţinute în sarcină şi din punctul de vedere al vinovăţiei dovedite în comiterea lor, numai în ceea ce privesc antecedentele penale ale acestuia situaţia se prezintă diferit. Astfel, inculpatul a comis prezentele fapte în termenul de încercare stabilit prin Sentinţa penală 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj şi irevocabilă prin Decizia penală numărul 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, fapt ce a atras incidenţa în cauză a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. în privinţa acestuia în consecinţă, după stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre faptele deduse judecăţii, cum ele au fost comise în concurs, după aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, reglementat de art. 33, 34 C. pen. instanţa de fond a dispus executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

S-a arătat că starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului şi comiterea faptelor înăuntrul termenului de încercare stabilit prin hotărârea penală mai sus arătată, a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 86⁴ C. pen. în sensul revocării beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, prin privare de libertate, fiind singura modalitate de executare raportat la circumstanţele personale ale inculpatului.

Dispunând executarea prin privare de libertate a pedepsei, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În temeiul prevederilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 23 mai 2007 la 13 iulie 2007 şi de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N., instanţa de fond a reţinut vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. şi ped. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi raportat la disp. art. 74, 76 C. pen. a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a arătat că prin rechizitoriul întocmit în cauză, în sarcina aceluiaşi inculpat se reţine şi infracţiunea de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat sau cu numere false de înmatriculare, reprezentată de numerele provizorii de pe autoturismului F.D., cu care a efectuat transportul de ţigări, faptă prev. şi ped. de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a mai arătat că se impune precizarea că în privinţa acestui inculpat, instanţa de fond a recunoscut în favoarea lui circumstanţe atenuante, reprezentante de conduita adecvată manifestată încă de la începutul urmăririi penale, atitudinea sinceră de recunoaştere pe care a manifestat-o şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, precum şi trecutul penal a acestuia, care deşi posedă antecedente penale nu este recidivist, toate acestea având drept urmare reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre ele, şi nu în ultimul rând având influenţă şi în ceea de priveşte stabilirea modalităţii de executare a acesteia.

Dând eficienţă prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Ca şi modalitate de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării acesteia este în măsură să asigure scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, întrunite fiind din acest punct de vedere şi cerinţele legale, astfel încât, în baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare potrivit programului de supraveghere stabilit; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credinţă a obligaţiilor impuse. Cum şi faţă de acest inculpat urmărirea penală şi parte din cercetarea judecătorească s-a desfăşurat cu el aflat în stare de arest preventiv, instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 88 C. pen., deducând din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

În privinţa inculpatului D.M., după ce s-a dispus achitarea acestuia de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, pentru motivele arătate în partea introductivă a expozitivului, instanţa de fond găsindu-l vinovat de comiterea infracţiunii de contrabandă calificată, astfel cum este ea reglementată de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, comisă în formă continuată ceea ce atrage reţinerea şi a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., dată fiind împrejurarea comiterii faptei în stare de recidivă post executorie cu consecinţa raportării la prevederile art. 37 lit. b), a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare. Poziţia manifestată încă de la începutul urmăririi penale şi menţinută şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, contribuţia avută la stabilirea unei stări de fapt corecte şi conforme celor întâmplate, au determinat instanţa de fond să reţină şi în favoarea acestui inculpat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. sens în care pedeapsa aplicată a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege.

Ca şi modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat raportat la circumstanţele personale ale inculpatului că numai prin privare de libertate poate fi realizat scopul educativ al pedepsei, sens în care pedeapsa aplicată s-a dispus să fie executată în regim de detenţie. Consecinţa modalităţii de executare mai sus indicate a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Şi în privinţa acestui inculpat sunt incidente prevederile art. 88 C. pen. în sensul deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Cu referire la inculpatul C.N., după ce a reţinut vinovăţia sa şi a dispus condamnarea pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, astfel cum s-a reţinut mai sus, instanţa de fond a dispus condamnarea lui şi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, astfel cum este ea prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă în formă continuată, pedeapsa urmând a fi orientată la 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

Acest cuantum al pedepsei a fost apreciat ca fiind necesar şi în considerarea activităţilor întreprinse de acest inculpat după punerea lui în libertate în prezenta cauză, când la data de 29 iulie 2011 a fost din nou arestat pentru fapte similare, ceea ce denotă, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie raportat la fapta pentru care s-a dispus din nou arestarea, că manifestările, acţiunile şi conduita inculpatului nu sunt unele adecvate după o perioadă de 5 luni de arest preventiv.

Făcând în cauză aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., faptele comise fiind concurente, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca şi pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani. Chiar în condiţiile în care inculpatul se află la primul contact cu legea penală, instanţa de fond a apreciat raportat şi la cuantumul pedepselor aplicate că numai prin privare de libertate se poate atinge scopul pedepsei, astfel încât s-a dispus executarea în regim de detenţie a acesteia, sens în care în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei, ca şi pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 20 august 2009 până la 15 decembrie 2009.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză a fost trimis în judecată şi inculpatul M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, prev. şi ped. de art. 270 raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. însă urmarea faptului că a intervenit decesul inculpatului, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi a dispus încetarea procesul-penal pornit împotriva lui.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.B., după condamnarea dispusă pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, probele administrate şi coroborarea acestora între ele au format convingerea instanţei că acesta se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. şi ped. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care s-a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Stabilirea acestui cuantum s-a făcut prin reţinerea în favoarea lui a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., circumstanţe reprezentate de faptul că este un element tânăr, că până la acest moment nu a mai avut niciun contact cu legea penală, precum şi implicarea lui relativ scăzută în raport cu contribuţiile celorlalţi inculpaţi, ceea ce a determinat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Cum cele două fapte care i se reţin în sarcină au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni, instanţa de fond a dat eficienţă textelor de lege care reglementează această instituţie, respectiv prevederilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Aplicând pedeapsa închisorii, potrivit prevederilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Ca şi modalitate de executare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, la întrunirea cerinţelor art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispoziţiilor art. 86² C. pen. 4 ani termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş potrivit programului de supraveghere stabilit; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Astfel cum s-a făcut referire mai sus, suma remisă investigatorului sub acoperire pe parcursul urmăririi penale a fost consemnată la C.B. S.A. Sucursala Satu Mare pe numele inculpaţilor C.I.P. şi H.M., astfel că în temeiul prevederilor art. 118 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea acesteia, respectiv 13.050 euro. Cum probele administrate în cursul urmăririi penale şi confirmate pe parcursul cercetării judecătoreşti au evidenţiat întreaga cantitate de ţigări introduse ilegal în ţară, şi cum rapoartele de constatare economico-financiară au stabilit valoarea de piaţă a acestora, potrivit prevederilor art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 704.700 RON, reprezentând valoarea ţigărilor introduse ilegal.

În baza art. 168 C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra părţilor sociale deţinute de numita C.I.A. la SC C.N. SRL, actele depuse la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti evidenţiind faptul că în procent de 100% părţile sociale ale acestei societăţi aparţin soţiei inculpatului C.I.P., şi cum faţă de dumneaei nu s-a întreprins niciun act de urmărire penală, măsura ridicării sechestrului s-a impus a fi dispusă. Celelalte măsuri asigurătorii instituită prin ordonanţa procurorului din 21 august 2009 asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor au fost menţinute, constituind o garanţie în vederea recuperării prejudiciului cauzat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei de 180.000 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: câte 40.000 RON inculpaţii C.I.P., H.M. şi C.N. şi câte 20.000 RON inculpaţii D.N., D.M. şi C.I.B.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, inculpaţii C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. şi C.B.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

D.N.A.- Serviciul Teritorial Oradea a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor D.N. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; nelegala aplicare a dispoziţiilor legale în ce priveşte confiscarea sumei de 704.700 RON de la inculpaţi; omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra pedepsei ce urma să i se aplice inculpatului H.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod; aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege inculpatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006; omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul inculpaţilor D.N. şi C.B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006; reţinerea greşită a stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului D.M.; greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor D.N., D.M. şi C.B.A.

Prin motivele formulate în scris şi susţinute oral s-a arătat că soluţia de achitare a inculpaţilor D.N. şi D.M. pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este fundamentată pe o disconcordanţă între conţinutul real al probelor administrate în cauză şi ceea ce a reţinut instanţa, cu ignorarea unor aspecte probatorii evidente, cu relevanţă juridică în planul conturării infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi. Astfel, s-a arătat că participarea activă şi structurată în raport de sarcina deţinută de fiecare inculpat în acea formulă de grup, atestată în cuprinsul declaraţiei investigatorului sub acoperire, confirmă starea de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, în sensul că inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua de la linia de frontieră româno-ucraineană, în zona localităţii Turţ, ţigările aduse de cetăţenii ucraineni şi de a le încărca şi transporta cu microbuzul, în vederea depozitării şi vânzării ulterioare. Coinculpatul D.M. împreună cu inculpaţii C.N. şi M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului condus de D.N., escortând transportul în scopul identificării şi semnalării eventualelor pericole generate de apariţia în zonă a unor patrule ale poliţiei de frontieră. S-a mai arătat că declaraţia investigatorului sub acoperire este coroborată şi cu procesele-verbale de redare a conţinutului discuţiilor ambientale dintre acesta şi inculpatul D.N. din care reiese fără dubiu că acestuia i se comunica de către coinculpaţii amintiţi mai sus, faptul că drumul este liber şi-şi poate continua traseul, precum şi cu procesele-verbale întocmite de instigatorul sub acoperire, o importanţă aparte având procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 15 august 2009, astfel că soluţia de achitare a celor doi inculpaţi este lipsită de fundament probatoriu.

S-a mai arătat că confiscarea specială este o măsură de siguranţă şi nu o obligaţie civilă, fiind exclusă incidenţa dispoziţiilor din dreptul civil referitoare la solidaritate iar aplicarea măsurii de siguranţă în ce-l priveşte pe inculpatul M.C.D. faţă de care s-a dispus încetarea procesului-penal ca urmare a decesului survenit pe parcursul procesului penal apare nelegală întrucât moartea făptuitorului stinge raportul de drept penal şi implicit de drept procesual penal deoarece unul dintre făptuitori a încetat să mai existe, obiectul procesului penal purtând şi asupra confiscării ca măsură de siguranţă.

S-a criticat şi faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe prin minută asupra pedepsei ce urma să i se aplice inculpatului H.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen. S-a arătat că în dispozitiv apare condamnarea pentru această infracţiune însă potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006 s-a arătat că aceasta a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege în absenţa unei cauze de reducere a limitelor legale de pedeapsă sau a reţinerii de circumstanţe atenuante.

S-a mai criticat şi faptul că instanţa de fond a omis să aplice inculpaţilor D.N. şi C.B.A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 deşi în cazul inculpatului D.N. cuantumul pedepsei este de 3 ani iar în cazul inculpatului C.B.A. cuantumul pedepsei închisorii este de 2 ani.

De asemenea s-a mai arătat şi faptul că în mod nelegal inculpatului D.M. i s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie, nefiind îndeplinite condiţiile primului termen al recidivei, condamnarea anterioară constând într-o pedeapsă de 6 luni.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor D.N., D.M. şi C.B.A. s-a arătat că pedepsele aplicate acestora nu realizează funcţiile şi scopul acesteia prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, s-a arătat că faţă de gravitatea faptelor şi a ordinii de drept încălcate, persoana inculpaţilor şi atitudinea procesuală a acestora se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora şi aplicarea unor pedepse în regim privativ de libertate.

Inculpaţii D.N. şi C.N. au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., diminuarea pedepsei şi stabilirea unui regim neprivativ de libertate.

Inculpatul D.M., prin apărătorul său, ales a solicitat înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. A arătat că deşi se vorbeşte de administrarea de probe din care ar rezulta că inculpatul ar fi acceptat aderarea şi ar fi pus în aplicare planuri, acest lucru nu rezultă din dosar, niciun inculpat nesusţinând că ar fi pus la cale săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul H.M., prin apărătorul ales, a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în principal redozarea pedepsei în sensul micşorării cuantumului acesteia conform practicii judiciare depuse la dosar. În ce priveşte aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a arătat că hotărârea este anterioară intrării în vigoare a O.G., făcând trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.470/2011 şi 1.483/2011 precum şi la practica judiciară în materie. A solicitat aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin reducerea pedepsei. A solicitat să se ţină seama de participaţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii şi de persoana acestuia.

Inculpatul C.P., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi în urma rejudecării, achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. respectiv fapta nu există, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în mod continuat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.

În motivare s-a arătat că, deşi se susţine că activitatea de contrabandă s-a realizat în perioada iulie - august 2009, în realitate în rechizitoriu sunt descrise un număr de 4 acte de contrabandă, toate având loc în luna august 2009 şi că nici organele de urmărire penală şi nici instanţa de judecată nu au stabilit în concret persoana sau persoanele care au introdus efectiv ţigările pe teritoriul Statului Român, astfel încât este greu de susţinut că inculpatul ar fi ajutat la săvârşirea infracţiunii de contrabandă o persoană care nu a fost nici măcar generic identificată. S-a mai arătat că activitatea efectiv realizată de inculpatul C.P. nu este individualizată, fără a se arăta în ce a constat în concret activitatea fiecăruia, motiv pentru care s-a apreciat că instanţa de fond a reţinut o greşită stare de fapt ceea ce a condus la greşita condamnare a inculpatului. La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul C.P. împreună cu H.M. ar fi comandat şi plătit ţigările care urmau să fie introduse în ţară. Inculpatul C.P. nu cunoaşte limba ucraineană astfel că este greu de crezut în lipsa unei probe care să dovedească contrariul că inculpatul C.P. ar fi luat legătura cu cetăţenii ucrainieni, că ar fi comandat ţigările şi le-ar fi plătit. Din declaraţiile inculpaţilor rezultă faptul că activitatea de introducere a ţigărilor pe teritoriul României a fost realizată de cetăţeni ucrainieni, iar activitatea de transport şi distribuţie a ţigărilor a fost realizată de inculpaţii C.N., D.N.J.D.M. cu sprijinul investigatorului sub acoperire şi a inculpatului H.M., concluzie ce se desprinde şi din celelalte probe administrate în cauză. În cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul a ajutat în mod conştient la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, dubiu ce trebuie să profite inculpatului. S-a susţinut că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.P. nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul elementului material al laturii obiective a complicităţii la infracţiunea de contrabandă. În practica judiciară s-a arătat că există complicitate la contrabandă atunci când activitatea de contrabandă a fost realizată în mod nemijlocit prin cooperarea şi contribuţia inculpaţilor. Sub aspect subiectiv pentru existenţa complicităţii este necesar ca între autorul infracţiunii şi complice să se stabilească o legătură subiectivă or, din moment ce organele judiciare învestite cu soluţionarea acestei cauze nu au stabilit cine este autorul infracţiunii este practic imposibil de stabilit dacă această legătură subiectivă s-a realizat.

S-a mai arătat că în ce priveşte activitatea de contrabandă nu au fost clarificate o serie de elemente şi anume nu au fost identificate persoanele care au introdus efectiv ţigările în ţară, nu s-a lămurit ce s-a întâmplat cu ţigările introduse ilegal în ţară, tipul acestora şi cine au fost destinatarii ţigărilor de contrabandă. S-a susţinut şi faptul că hotărârea instanţei de fond este nemotivată deoarece nu se face nicio referire cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru existenţa infracţiunii continuate şi care sunt probele care au fundamentat reţinerea acestei forme de săvârşire a infracţiunii.

Inculpatul C.B., prin apărător ales, a solicitat în principal admiterea apelului, desfiinţarea în întregime a sentinţei penale atacate şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă calificată.

În motivare, s-a arătat că sentinţa penală a instanţei de fond este lovită de nulitate întrucât judecata în primă instanţă s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei. Astfel, s-a arătat că faţă de inculpatul C.B. s-a început urmărirea penală pentru complicitate la contrabandă, iar procurorul fără a dispune schimbarea încadrării juridice a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru contrabandă calificată, condiţii în care rechizitoriul este lovit de nulitate, fiind incidenţă dispoziţia legală privind casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că soluţia care se impune este aceea de achitare a inculpatului C.B., întrucât acesta şi coinculpatul C.P. nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, în dosar neexistând nicio probă din care să rezulte că inculpatul C.P. alături de inculpatul H.M. ar fi iniţiat sau constituit acel grup infracţional.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a analizat distinct activitatea fiecărui inculpat, ce anume a făcut fiecare, neputând fi identificate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de contrabandă. Inculpatul C.B. nu a desfăşurat nici în mod nemijlocit activitatea de introducere din Ucraina în România a ţigărilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal şi nici nu a ajutat sau înlesnit în vreun fel la săvârşirea infracţiunii de contrabandă. Inculpatul C.B. nu are nici calitatea de autor a infracţiunii de contrabandă şi nici calitatea de complice, persoană care să fi contribuit la săvârşirea faptei, activităţile desfăşurate de inculpat nerealizând elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă.

Cu privire la procesele-verbale întocmite în cauză de către investigatorul sub acoperire se arată că acestea nu au nicio relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă calificată sau complicitate la contrabandă calificată, neoferind date care să confirme învinuirea. Faptul că inculpatul C.B. avea rolul de observator în zonă astfel cum se reţine în procesul-verbal din 2 august 2009 nu reprezintă argumente care să formeze convingerea instanţei de judecată că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată şi că inculpatul cunoştea de existenţa grupului infracţional organizat şi că a aderat la această grupare.

Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., a constatat următoarele:

Referitor la critica inculpaţilor C.B.A. şi C.I.P. referitoare la nemotivarea hotărârii de către instanţa de fond, curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În prezenta cauză, judecătorul fondului a exprimat toate argumentele care au stat la baza deciziei sale - procedând la o analiză efectivă a acestora -, precum şi răspunsul său la toate apărările inculpaţilor, motiv pentru care curtea a constatat că au fost respectate garanţiile consfinţite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia soluţionării cauzei.

La termenul de judecată din 28 februarie 2013, apărătorul ales al inculpaţilor C.I.P. şi C.B.A. a invocat excepţia nulităţii proceselor-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, a percheziţiilor asupra autoturismelor şi a proceselor-verbale privind citirea conţinutului apelurilor telefonice din telefoanele mobile pe motiv că au fost întocmite de organe necompetente material solicitând înlăturarea acestora. S-a invocat şi nulitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate pe motiv că au fost efectuate de organe de cercetare penală necompetente material fiind lovite de nulitate absolută. S-a arătat că aceste acte au fost efectuate de ofiţeri de poliţie fără să existe o delegare expresă din partea procurorului titular al cauzei, lipsa delegării echivalând cu nulitatea absolută a tuturor actelor de cercetare penală efectuate. S-a mai arătat că la dosarul cauzei există ordonanţa de delegare nr. 45/P/2009 din 8 iulie 2009, însă prin această ordonanţă s-a realizat o delegare generică a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.G.A.- Serviciul Judeţean Anticorupţie. Aceste excepţii au fost unite cu fondul cauzei. Referitor la prima excepţie invocată, Curtea a constatat următoarele:

Art. 209 alin. (3) C. proc. pen. prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 255 C. pen.

În cauză urmărirea penală a fost efectuată de un procuror al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar potrivit art. 217 alin. 4 cu referire la art. 1 din O.U.G. nr. 120/2005, este dreptul procurorului care efectuează urmărirea penală să dispună prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare. Textul de lege menţionat mai sus permite delegarea parţială şi temporară a obligaţiilor procurorului în sarcina organelor de cercetare penală, scopul fiind efectuarea de urgenţă a anumitor acte procesuale care ar duce la întârzierea soluţionării cauzei. Dispoziţiile procedurale au fost respectate în cauză, procurorul delegând prin Ordonanţa din 8 iulie 2009 efectuarea de acte premergătoare de către ofiţerii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Satu Mare constând în identificarea de persoane, redarea de convorbiri telefonice şi ambientale autorizate şi orice acte premergătoare necesare şi utile cauzei, iar prin rezoluţiile de delegare din 12 august 2009 şi cele din 17 august 2009, procurorul titular al cauzei a indicat nominal persoanele delegate arătând şi ce acte trebuiau efectuate de către acestea.

Curtea a constatat că în cauză, procurorul s-a implicat în efectuarea actelor de bază ale urmăririi penale, au fost respectate dispoziţiile art. 217 alin. 4 C. proc. pen. privind instituţia delegării, care are ca scop, printre altele desfăşurarea cu celeritate a urmăririi penale, iar textul legal invocat nu supune nicio restricţie sub aspectul numărului sau actelor de urmărire ce pot fi delegate organelor de poliţie. S-a arătat că Ordonanţa din 8 iulie 2009 nu se referă la o delegare cu caracter general, obiectul delegării este determinat, respectiv arătate actele de cercetare penală care au fost delegate a fi efectuate, fiind menţionate şi care organe ale poliţiei sunt delegate. Prin urmare, excepţia invocată s-a reţinut că este neîntemeiată, probele administrate astfel nefiind nule.

Referitor la excepţia invocată de inculpatul C.B.A. prin apărător ales vizând nelegala sesizare a instanţei fapt ce atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare pe motiv că faţă de inculpat s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă şi s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru infracţiunea de contrabandă, curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. În cauză, faţă de inculpatul C.B.A. prin Rezoluţia din 17 august 2009 s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 raportat la art. 270 - 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că, în cursul anului 2009, făptuitorii C.I.P. şi H.M. au iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, care a acţionat pe raza judeţului Satu Mare, cu precădere în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localităţii Turţ, având ca scop săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări provenite din Ucraina, pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar. Din grup fac parte făptuitorii D.N., C.B.A., D.M., K.T.I. şi M.C. D.N. are rolul de a prelua ţigările la linia de frontieră română-ucraineană, până unde sunt aduse de cetăţeni ucrainieni, şi de a le încărca în microbuzul cu care sunt transportate, respectiv de a le transporta şi depozita în diverse locuri de pe raza judeţului Satu Mare în vederea vânzării acestora fie în alte judeţe din ţară, fie cu precădere în alte state U.E. C.B.A.,D.M.,K.T.I. şi M.C.D. asigură traseul de deplasare al microbuzului cu autoturismele proprietate personală, escortând transportul şi efectuând contrafilaj.

Prin procesul-verbal de aducere la cunoştinţa învinuirii din 20 august 2009, în prezenţa avocatului ales i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi anume infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se aceeaşi stare de fapt ca şi în rezoluţia de începere a urmăririi penale. Declaraţia inculpatului a fost luată raportat la această stare de fapt în prezenţa apărătorului ales al acestuia.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatului în prezenţa apărătorului ales i s-a adus la cunoştinţă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 6 octombrie 2009.

Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul stării de fapt reţinându-se cele consemnate în rezoluţia de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţia inculpatului.

S-a reţinut că punerea sub învinuire se face nu numai prin indicarea încadrării juridice a faptei ci şi prin descrierea învinuirii. Ceea ce se discută este fapta şi nu încadrarea juridică. De asemenea, s-a reţinut că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă învinuirea înainte de a i se lua prima declaraţie fiind încunoştiinţat că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ca atare în raport de aceasta şi-a putut exercita dreptul la apărare (i s-a adus la cunoştinţă atât fapta cât şi încadrarea juridică a acesteia), trimiterea sa în judecată realizându-se pentru fapta pentru care a fost învinuit şi ascultat. Urmărirea penală instituie anumite garanţii ale dreptului la apărare în cauză aceste garanţii operând şi faţă de inculpatul C.B.A. Pentru fapta descrisă în rezoluţia de începere a urmăririi penale s-a realizat şi trimiterea în judecată a inculpatului. Aşadar, s-a apreciat că excepţia invocată de inculpat nu poate determina restituirea cauzei la procuror, inculpatului neproducându-i-se nicio vătămare concretă. De altfel, nici nu a făcut dovada în ce anume constă vătămarea produsă. Acesta în faza de urmărire penală a fost asistat de apărător ales care deşi avea posibilitatea, nu a invocat neregularităţi privind începerea urmăririi penale. Aşa fiind, solicitarea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare s-a reţinut că apare nefondată.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor H.M., D.N., D.M. şi C.N. de aplicare a procedurii simplificate de judecător, curtea a constatat că acestora nu li se poate aplica beneficiul recunoaşterii vinovăţiei reglementat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., întrucât aşa cum s-a observat din actele dosarului, inculpaţii audiaţi în faţa primei instanţe au recunoscut parţial faptele descrise în actul de inculpare motivând că nu se consideră vinovaţi de săvârşirea lor.

În faţa instanţei de apel, inculpaţii au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. arătând că îşi menţin declaraţiile date anterior, declaraţii în care aşa cum s-a arătat nu a avut loc o recunoaştere totală a faptelor de către inculpaţi. Totodată, trecându-se la administrarea probatoriului încuviinţat în apel, ceea ce a făcut ca judecarea cauzei în apel să se întârzie, inculpaţii, prin apărător ales, şi-au însuşit probaţiunea solicitată de inculpaţii C.B. şi C.P. în apărare, stăruind în administrarea acesteia. Aşadar se observă o inconsecvenţă a inculpaţilor care nu au recunoscut în primă instanţă faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, inclusiv actele de participare ale lor şi ale coinculpaţilor, nu se consideră vinovaţi de săvârşirea lor, invocă în apel prevederile art. 320¹ C. proc. pen., însă îşi însuşesc probatoriul propus în apărare de coinculpaţii C.B. şi C.P. care şi-au susţinut nevinovăţia în mod constant.

Aşadar, având în vedere şi obiectivul procedurii simplificate de accelerare a soluţionării cauzei, respectiv de reducere a timpului de desfăşurare a procesului şi văzând şi conduita inculpaţilor asistaţi de apărători aleşi, care au susţinut declanşarea probatoriului, susţinând şi unele excepţii de nelegalitate, curtea a apreciat că inculpaţii nu sunt în situaţia să poată beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. Declaraţia de recunoaştere trebuie să vizeze situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei. Faptul că îşi însuşesc un probatoriu pe situaţia de fapt reţinută în cauză propus în apărare de coinculpaţii din cauză care nu doresc aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. duce la concluzia că manifestarea de voinţă a inculpaţilor este formală pentru a putea beneficia de efectele aplicării art. 320¹ C. proc. pen. sub aspectul individualizării pedepsei. Schimbarea poziţiei procesuale a inculpaţilor nu determină automat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. De altfel, inculpatul D.M. prin apărătorul său ales cu ocazia formulării concluziilor pe fondul apelului a negat săvârşirea faptelor.

Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale s-a apreciat că textul art. 320¹ C. proc. pen. nu contravine principiului egalitar în drepturi, fiind operant pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţial, ceea ce raportat la speţa de faţă presupune ca inculpaţii să fi recunoscut încă de la fond fapta aşa cum a fost descrisă în actul de inculpare. Inculpaţilor chiar dacă nu li s-au aplicat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. pedepsele aplicate acestora în urma reţinerii de circumstanţe atenuante se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator reduse cu o treime aşa cum prevăd dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a reţinut că rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpaţii C.P. şi H.M. au constituit un grup infracţional organizat cu cetăţeni ucrainieni rămaşi neidentificaţi în scopul efectuării acţiunii de contrabandă cu ţigări de pe teritoriul ucrainian. Astfel, în lunile iulie - august 2009, grupul infracţional a organizat şi introdus în ţară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite, pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de ţigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 euro. Activitatea inculpaţilor a fost stopată cu ocazia prinderii în flagrant de către organele de poliţie.

În activitatea infracţională a celor doi inculpaţi au fost atrase şi alte persoane respectiv inculpaţii C.N., D.M., D.N., C.B.A. şi M.D.C.

În cadrul acestui grup infracţional organizat rolul fiecărui inculpat era bine stabilit. Astfel, inculpaţii C.I.P. şi H.M. ţineau legătura cu cetăţenii ucrainieni, comandau şi plăteau cantităţile de ţigări care urmau să fie livrate şi coordonau activitatea de introducere ilegală în ţară a mărfurilor.

Inculpatul C.N. avea ca responsabilitate atât asigurarea securităţii transporturilor de ţigări de la frontieră până la depozitul clandestin din Satu Mare, str. B. nr. 35 - unde locuiau bunicii săi - administrat de el sau în alte locuri precum şi distribuirea ţigărilor către beneficiari. Tot el este cel care colecta sumele de bani rezultate din vânzarea ţigărilor şi le preda celor doi lideri, respectiv inculpaţilor C.I.P. şi H.M.

Inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua ţigările de la linia de frontieră română-ucraineană până unde erau aduse de cetăţeni ucrainieni şi de a le încărca apoi în microbuzul cu care erau transportate, respectiv de a conduce microbuzul şi depozita ţigările în Satu Mare în vederea vânzării acestora, fie în alte judeţe din ţară, fie cu precădere în alte state U.E.

Inculpaţii D.M., C.N. şi M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului pe ruta Turţ - Satu Mare cu două autoturisme, precedând şi escortând transportul în scopul descoperirii şi semnalării eventualelor patrule ale poliţiei de frontieră care ar fi putut opri microbuzul pentru verificări.

Inculpaţii C.I.P. şi H.M. în tot acest timp aşteptau în apropiere livrarea ţigărilor fără să se implice personal în activitatea de încărcare şi transport pentru a nu fi prinşi. După vânzarea ţigărilor, inculpatul C.N. efectua plata către inculpaţii H.M. şi C.I.P.

Inculpatul C.B.A., fiul inculpatului C.I.P., care a cunoscut de la început despre iniţierea organizaţiei, a participat la recunoaşterea zonei de frontieră, precum şi la actele de contrabandă, asigurând şi supraveghind traseul de deplasare al microbuzului cu ţigări din zona Turţ.

S-a precizat că, membrii grupului infracţional au utilizat metode infracţionale elaborate pentru protejarea împotriva detectării şi capturării de către poliţie, păzind şi asigurând locul prin care introduceau ilegal ţigările în ţară, cercetând cu antemergători auto traseele şi comunicaţiile rutiere pe care s-a deplasat mijlocul de transport încărcat cu ţigări utilizând şi tehnici auto filaj. Au folosit pentru comunicaţii mai multe telefoane mobile specializate în funcţie de destinatarul apelului, au utilizat un vocabular aluziv pentru transmiterea mesajelor infracţionale precum şi mijloace de transport cu numere false de înmatriculare în special pentru transportarea ţigărilor în scopul îngreunării descoperirii lor.

Scopul grupului coordonat de inculpaţii C.I.P. şi H.M. a fost de a introduce în ţară mari cantităţi de ţigări din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal pentru a obţine beneficii materiale însemnate.

Pentru asigurarea protejării activităţii infracţionale de intervenţia poliţiei de frontieră, inculpaţii C.I.P. şi H.M. au apelat şi la ofiţerul de poliţie de frontieră S.I., şeful sectorului Poliţiei de Frontieră Târna, oferindu-i acestuia bani pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi să permită, în virtutea funcţiei deţinută, introducerea ţigărilor de contrabandă prin dispozitivul de pază al frontierei constituit pe raza sa de competenţă. Astfel, au oferit martorului denunţător ca mită pentru a le permite introducerea în ţară a unei cantităţi de 100 baxuri de ţigări, câte 50 euro pe fiecare bax de ţigări introdus.

În cauză a fost autorizată şi folosirea unui investigator sub acoperire, ofiţerul de poliţie judiciară G.C. care a participat la întâlnirile şi discuţiile inculpaţilor cu privire la efectuarea operaţiunilor de contrabandă. Aceasta era persoana de legătură dintre inculpaţii C.P. şi H.M. şi denunţătorul S.I., având şi rolul de supervizor la operaţiunile de contrabandă în momentul livrării baxurilor de ţigări de către ucrainieni la frontiera română-ucraineană. De asemenea, a participat şi la transportul ţigărilor cu un microbuz pus la dispoziţie de inculpaţi, prin intermediul său, denunţătorul S.I. urmând să primească sumele de bani promise.

Astfel, s-au organizat şi întâlniri ale acestuia cu inculpaţii C.I.P. şi H.M. pentru a efectua împreună operaţiunea de recunoaştere a locului unde vor fi livrate ţigările la frontieră de către contrabandiştii ucrainieni, urmând să se întâlnească acolo şi cu cetăţenii ucrainieni care urmau să introducă ţigările. O astfel de întâlnire a avut loc în data de 25 iulie 2009 la care a participat şi inculpatul C.B.A., cu toţii deplasându-se până în apropierea locului pe unde urmau să se deruleze operaţiunile de contrabandă.

În data de 27 iulie 2009 a avut loc o altă întâlnire la benzinăria O. situată pe str. B. din Satu Mare la care au participat inculpaţii C.I.P., H.M. şi investigatorul sub acoperire G.C. Cei doi inculpaţi i-au spus cu acea ocazie că s-au deplasat în Ucraina unde s-au întâlnit cu furnizorii ucrainieni şi s-a stabilit cum va decurge primul act de contrabandă şi aportul fiecăruia. Cu acea ocazie inculpaţii au arătat rucsacuri cu sume de bani în euro şi RON, inculpatul H.M. precizând că sumele de bani provin din efectuarea altor tranzacţii cu ţigări.

Astfel, începând cu data de 2 august 2009 au avut loc mai multe acte de contrabandă cu ţigări, rolul fiecărui inculpat în cadrul acestora fiind cel descris mai sus. Inculpaţii C.I.P. şi H.M. se asigurau de deplasarea celorlalţi inculpaţi şi a investigatorului sub acoperire în zona de frontieră pentru ca aceştia să preia ţigările de contrabandă, după care îi aştepta la întoarcere în localitatea Turţ asigurându-se că operaţiunea a reuşit. Au fost dăţi când inculpatul C.I.P. atunci când se efectuau transporturile se afla în Ucraina potrivit înţelegerii stabilite. Pentru operaţiunea din 9 august 2009, inculpatul C.I.P. a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 3.500 euro pentru a-i înmâna denunţătorului S.I.

Potrivit declaraţiilor investigatorului sub acoperire, acesta era contactat de fiecare dată de H.M., la întâlnirile stabilite era prezent şi inculpatul C.I.P., acesta fiind cel care îi înmâna sumele de bani după fiecare transport pentru a fi remise lui S.I., cantitatea de ţigări ce urma să fie introdusă în ţară fiindu-i comunicată de cei doi inculpaţi.

Această stare de fapt s-a reţinut că reiese neîndoielnic din autodenunţul formulat în cauză de martorul S.I., din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale cu transcrierile convorbirilor telefonice autorizare, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, raportul de constatare economic financiar întocmit de specialistul DNA şi în parte cu declaraţiile inculpaţilor.

În raport de starea de fapt anterior expusă, Curtea a apreciat că încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de trimitere în judecată este legală.

Existenţa unui grup infracţional organizat aşa cum cer prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunilor de contrabandă şi dare de mită a reieşit din întreaga probaţiune administrată în cauză.

Din modul de operare s-a constatat că inculpaţii împreună cu alte persoane, cetăţeni ucrainieni, erau constituiţi într-un grup bine organizat, cu un program de acţiune prestabilit, fiecărui inculpat trasându-i-se sarcini bine definite de către liderii de grup, acestea uneori prin intermediul altor inculpaţi, membrii ai grupului, şi în final fiecare primindu-şi recompensa pentru munca prestată.

Curtea a reţinut că vinovăţia inculpaţilor C.I.P. şi C.B.A. rezultă fără niciun dubiu din probaţiunea administrată, astfel că solicitarea acestora de achitare astfel cum a fost formulată nu a putut fi primită.

S-a reţinut că activitatea inculpaţilor a fost organizată într-un grup bine coordonat, cu roluri prestabilite care a acţionat o perioadă de timp, (activitatea fiind întreruptă prin depistarea organelor de poliţie) şi evident în scopul de a obţine foloase materiale concretizate în sume mari de bani care urmau să le parvină din activitatea de contrabandă.

Referitor la critica parchetului vizând greşita achitare a inculpaţilor D.N. şi D.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată întrucât deşi inculpaţii nu au avut iniţiativa constituirii grupului infracţional organizat, au aderat şi acţionat în cadrul grupului infracţional organizat, având roluri şi sarcini bine stabilite în vederea desfăşurării activităţii de contrabandă cu ţigări.

Prin acţiunea de aderare la o asociere constituită în scop infracţional se înţelegere dobândirea calităţii de membru în această asociere.

Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, declaraţia şi procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de redare a conţinutului discuţiilor ambientale dintre investigator şi D.N. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor D.N. şi D.M. şi a celorlalţi inculpaţi din cauză sarcinile ce le reveneau acestora în cadrul grupului erau cele menţionate mai sus, inculpatul D.N. prelua de la linia de frontieră ţigările şi le transporta, fiind şoferul de microbuz, în vederea depozitării şi vânzării ulterioare iar inculpatul D.M. era cel care împreună cu coinculpaţii C.N., M.C.D. şi C.B.A. asigurau traseul de deplasare al microbuzului condus de D.N., escortând transportul în scopul identificării şi semnalării eventualelor pericole generate de apariţia în zonă a unor patrule ale poliţiei de frontieră.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul D.N. a arătat următoarele:" Fratele meu m-a întrebat atunci dacă vreau să câştig nişte bani, iar eu i-am răspuns că da, sigur că vreau, după care el a spus în ce consta oferta sa de lucru. Mi-a relatat că eu ar trebui să conduc microbuzul lui, marca F.T., încărcat cu ţigări de contrabandă de la graniţa cu Ucraina, din zona Turţ, jud. Satu Mare, până în Satu Mare, că nu vor fi niciun fel de probleme pe traseu şi că voi primi de la el pentru fiecare drum suma de 500 RON. Am acceptat această ofertă şi îmi aduc aminte că am efectuat curse cu ţigări de contrabandă în datele 6, 9 şi 15 august 2009, dimineaţa. În primele două daţi am condus microbuzul F.T., aparţinând fratelui meu, iar în data de 15 august am condus un alt microbuz, mai mare. Prima cursă am făcut-o câteva zile de la întâlnirea cu fratele meu în 6 august 2009 şi îmi aduc aminte că M., fratele meu, mi-a dat microbuzul lui marca F., cu numere roşii, ca să îl conduc. Nu am verificat numerele şi actele maşini înainte de a pleca în cursă pe drumurile publice, deşi ştiam că trebuie să fac asta. M. îmi spusese cu o zi înainte de a face cursa de unde să iau microbuzul, astfel că în dimineaţa zilei de 6 august 2009, la ora 04:00, am luat microbuzul din apropierea blocului unde locuieşte M., din faţa unui bar de pe B-dul Muncii din Satu-Mare. M. îmi spusese că trebuie să plec la ora 4 dimineaţa, să ajung la Călineşti, jud. Satu Mare, după care să merg până în Turţ, aproape de frontiera cu Ucraina, de unde trebuia să iau în maşină un bărbat care mă va aştepta acolo. M-am conformat instructajului făcut de fratele meu, D.M., astfel că am plecat cu microbuzul şi l-am luat pe acel bărbat, despre care îmi amintesc faptul că avea cam 30 de ani şi care a vorbit destul de puţin cu mine. Am continuat drumul sus în munte, până când bărbatul în cauză mi-a spus să opresc maşina. Doresc să menţionez că în poiană, în timpul în care aşteptam să apară ucrainenii cu ţigări, au apărut doi bărbaţi, unul dintre ei fiind un anume I., poreclit S., cu care am discutat. I. mi-a spus că ar urma să fie introduse şi o altă cantitate de ţigări, prin apropiere, dar apoi ei au plecat şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat. La scurt timp după asta au apărut vreo 10 bărbaţi care transportau baxuri cu ţigări, cred că persoanele respective erau ucraineni, iar eu şi bărbatul cu care eram în maşină am trecut în spatele maşinii, am încărcat baxurile de ţigări şi am aranjat încărcătura de ţigări ca să fie stabilă şi echilibrată. În total, cred că au fost încărcate cam 60 - 70 de baxuri, nu îmi aduc bine aminte numărul. Apoi, eu am trecut la volan şi am condus microbuzul către Turţ, unde bărbatul, cu care nu am vorbit nimic şi care nu ştiu cum se numeşte, a coborât în acelaşi loc în care urcase în maşină. Eu am continuat drumul către Satu Mare, singur în maşină, şi am ajuns într-un final în Satu Mare, pe strada B., nr. 35, unde am parcat maşina în curte, cu cheile în contact. Arăt că M. îmi spusese unde trebuie să transport ţigările în Satu Mare şi că N.C. m-a aşteptat în curte. A doua zi, m-am întâlnit cu fratele meu M. şi el mi-a dat cele 500 RON promise. În data de 9 august 2009, am efectuat un alt transport de ţigări, în aceleaşi condiţii ca şi prima dată, cu excepţia faptului că am preluat microbuzul de la C.N. în seara zilei de 08 august 2009 şi l-am dus la mine acasă în sat, la Culciu Mic, com. Culciu. În dimineaţa zilei următoare am plecat spre Călineşti, m-am întâlnit acolo cu acelaşi bărbat ca şi în data trecută, l-am luat în microbuz şi ne-am deplasat apoi spre frontieră. Am continuat drumul sus în munte, până când am ajuns în acelaşi loc în care încărcasem ţigările data trecută. Eu şi bărbatul cu care eram în maşină am încărcat baxurile de ţigări, am aranjat încărcătura de ţigări ca să fie stabilă şi echilibrată şi cred că au fost încărcate 70 de baxuri. Am condus apoi microbuzul către Turţ, unde bărbatul respectiv a coborât în acelaşi loc în care urcase în maşină, după care am continuat drumul către Satu Mare, singur în maşină, şi am ajuns într-un final în Satu Mare, pe strada B., nr. 35, unde am parcat maşina în curtea casei, cu cheile în contact. C.N. era acolo şi mă aştepta. Am lăsat acolo microbuzul şi am plecat apoi acasă.

Am mai făcut un alt transport de ţigări, în condiţii asemănătoare ca şi primele două, în data de 15 august 2009, sâmbăta. Vinerea, în 14 august 2009, C.N. m-a chemat în Satu Mare, să discutăm, şi ne-am întâlnit în micro 16, la barul unde ne întâlneam de obicei. La discuţie a participat şi fratele meu D.M. Ei mi-au spus că a doua zi vom merge cu un alt microbuz, mai mare, şi că până în Călineşti vom merge toţi trei cu autoturismul de teren al fratelui meu. Conform planului, a doua zi dimineaţa ne-am deplasat toţi trei cu autoturismul fratelui meu, D.M., la Călineşti, unde ne-am întâlnit cu C.I.P., cu H.M. şi cu bărbatul cu care mai fusesem în maşină în celelalte două daţi, care erau în parcare. Cheile de la microbuzul cel nou, marca F.D., mi le-a dat C.I.P., după care am continuat traseul spre frontieră. Deplasarea înspre frontieră şi locul în care ucrainenii au venit cu ţigările a fost acelaşi, dar am încărcat de această dată mai multe ţigări ca de obicei, cred că au fost 100 de baxuri. Tânărul a coborât din maşină tot în Turţ, iar eu am condus microbuzul spre Satu Mare, fără incidente, până pe strada B., nr. 35, unde m-a aşteptat C.

De fiecare dată, când reveneam de pe munte cu microbuzul încărcat cu ţigări, eram aşteptat în Turţ de un autoturism P. cu numere de SM, cu combinaţia X, care se deplasa înaintea mea, la o distanţă de vedere şi despre care cunoşteam că face asigurarea traseului. Ştiam că în autoturism se aflau C.P. şi H.M., acesta era autoturismul cu care ei circulau de obicei şi acolo urca tânărul care venea cu mine sus pe munte şi asista la încărcarea ţigărilor. Arăt că eu cunosc faptul că şi M.C. făcea asigurarea traseului, cu o altă maşină, el se afla în faţa autoturismului P. şi el era cel care anunţa despre prezenţa pe traseu a autoturismelor de poliţie sau a unor echipaje fixe. M. aştepta cu maşina în Livada, şi cred că pleca de acolo când era anunţat de C. În caz de pericol, el îl anunţa pe C., acesta fiind de obicei în maşină cu fratele meu M.C. îl anunţa apoi telefonic pe C. sau H., iar ei mă sunau pe mine. Eu am fost sunat de către C. de două ori, care îmi spunea să merg mai încet, să menţin distanţa de autoturismul lor.".

Tot astfel, inculpatul D.M. a arătat că: "Menţionez că îl cunosc pe C.N., deoarece este verişor primar cu mine. Fiind rude, păstrăm legătura şi ne vizităm des, astfel că, la începutul lunii august 2009, acesta mi-a spus că, întrucât are permisul de conducere suspendat, are nevoie de serviciile mele ca şofer, urmând ca să mă plătească pentru asta. Am fost de acord ca să îl ajut, după care mi-a spus că în data de 6 august 2009 este posibil ca să mergem la Turţ Băi, aproape de frontiera de stat româno-ucraineană, după un transport de ţigări de contrabandă. În acelaşi context, C. a mai afirmat că are nevoie şi de duba mea - marca F.T. cu nr. X - pentru transportul ţigărilor urmând ca eu să particip la operaţiune cu autoturismul marca K., de leasing, în care urma să se afle şi el. Am fost de acord şi cu aceste pretenţii ale vărului meu, fără ca să realizez gravitatea celor planificate de vărul meu, astfel că în dimineaţa zilei de 06 august 2009, în jurul orei 05:00, am pornit către zona Călineşti - Turţ, cu autoturismul meu K., în care se afla şi C.N. Microbuzul meu F. fusese luat de către fratele meu, D.N., în aceeaşi zi, dimineaţa, de pe B-dul M., din apropierea blocului unde locuiesc, urmând să se deplaseze în aceeaşi direcţie, pentru a se întâlni cu două persoane din Maramureş, despre care C. îmi spusese anterior că sunt persoanele de legătură cu gruparea din Ucraina, specializată pe contrabanda cu ţigări. Menţionez că vărul meu C.N., îmi mai spusese că "afacerea" cu ţigări în care se implicase viza participarea a două persoane din Maramureş, din zona Sighet, a căror numere de telefon îi fuseseră comunicate de către unul dintre membrii grupării din Ucraina. Ca urmare a acestor informaţii primite din Ucraina, ştiu de la C. despre împrejurarea că el s-a întâlnit cu cele două persoane din Maramureş - pe care astăzi ştiu că le cheamă H.M. şi C.I.P. - convenind asupra modului în care urma să se desfăşoare activitatea de contrabandă. Menţionez că eu nu am participat la această primă întâlnire cu cei doi, dar din câte cunosc, C. a fost la întâlnire cu un autoturism condus de M.C. Cu privire la data de 06 august 2009, aşa cum am arătat mai sus, eu m-am deplasat împreună cu C. cu autoturismul meu marca K. până la Gherţa, lângă şcoală, unde am parcat pe marginea drumului şi am aşteptat până la ora 07:45 ca să coboare de la frontieră microbuzul F. condus de către fratele meu, D.N. Microbuzul urcase mai devreme către frontieră, condus de către fratele meu, împreună cu el în microbuz fiind şi un bărbat pe care eu nu l-am văzut. În jurul orei 07:45, C.N. a primit confirmarea faptului că microbuzul a fost încărcat cu ţigări, astfel că mi-a spus să pornesc către Satu Mare. M-am conformat şi, pe traseu, nu am constatat nimic deosebit. Ştiu că pe traseu, înaintea noastră, se afla B. - porecla lui M.C. - cu autoturismul lui, marca A., care avea ca misiune verificarea traseului. În cazul în care ar fi întâlnit autoturisme de poliţie sau patrule fixe, el trebuia să îl anunţe imediat pe C.N., iar N. urma să ia măsurile potrivite, în funcţie de situaţie. Am ajuns în faţa restaurantului "M.", unde deja se afla M.C., şi, împreună cu acesta şi cu C.N., am stat şi am aşteptat sosirea dubei cu ţigări. La scurt timp a sosit microbuzul cu ţigări, dar acest nu a oprit, intrând pe strada A. C.N., împreună cu M.C., au pornit în urma acesteia, iar eu am plecat din zonă înspre oraş cu autoturismul meu. Menţionez că am aflat de la C.N. că, în cursul aceleiaşi dimineţi, urma să preia prin alte două persoane - P. şi I., poreclit S. -, de la aceiaşi furnizori ucraineni, o altă cantitate de ţigări, de transportul acestora urmând a se ocupa altcineva. Tot de la el am aflat că acest transport de ţigări a fost efectuat de către contrabandiştii ucraineni, recepţionat de către cei doi, dar ţigările au fost confiscate de către poliţia de frontieră în zona de frontieră. În seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 20:00, m-am întâlnit cu C.N. la barul situat pe B-dul M., ocazie cu care C.N. mi-a înmânat suma de 1.200 RON, respectiv 600 RON pentru faptul că îi dădusem microbuzul F. şi 600 RON pentru că îl dusesem cu autoturismul meu. În data de 8 august 2009, am fost sunat de C.N., care mi-a cerut dreptul de a utiliza microbuzul în 09 august, dată la care intenţiona să mai efectueze un transport de ţigări, în aceleaşi condiţii, lucru acceptat de mine, C.N. intrând în posesia cheilor microbuzului. Într-una din zilele următoare zilei de 9 august, fără să pot preciza data exactă, m-am întâlnit cu C.N., ocazie cu care acesta mi-a dat suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea "închirierii" microbuzului. Precizez încă o dată că, în după amiaza zilei de 14 august 2009, în contextul unei discuţii purtate cu C.N. şi fratele meu, D.N., când am discutat despre introducerea în ţară a unui nou transport de ţigări de contrabandă, am înţeles că ar exista posibilitatea ca, pentru a doua zi, să fie utilizat un alt mijloc de transport de capacitate mai mare, lucru care urma să-l stabilească C.N. cu cei doi maramureşeni. În cursul serii am fost sunat de către C.N., care mi-a comunicat că a doua zi, la orele 05:00 - 05:30, urma să plecăm înspre Călineşti împreună cu el şi fratele meu D.N., doar cu autoturismul marca K., întrucât mijlocul de transport al ţigărilor urma să fie asigurat de către maramureşeni, iar ulterior, preluat de către fratele meu D.N. Conform celor stabilite, în data de 15 august 2009, dimineaţa, am pornit împreună cu C.N., iar de la benzinăria P. de pe str. B., l-am luat pe fratele meu D.N., călătorind toţi trei înspre Călineşti Oaş. Ajunşi la Barajul Călineşti, în parcare, am fost solicitat de C.N. să mă opresc, după care am oprit, am coborât toţi din autoturism, iar fratele meu a preluat un microbuz alb, marca F., cu care a pornit înspre localitatea Turţ. Precizez că în parcare se aflau mai multe persoane pe care nu le-am văzut din cauza întunericului, persoane care au plecat deodată cu fratele meu, într-un alt autoturism. Eu şi C.N. am mai rămas aproximativ 15 minute, după care am pornit înspre Satu Mare. Precizez că am făcut două opriri până la comunicaţia Negreşti Oaş - Livada, moment în care lui C.N. i s-a comunicat telefonic că microbuzul cu ţigări se afla undeva în urma noastră, fapt pentru care am pornit înspre Satu Mare. Cunosc faptul că M.C. se afla în benzinăria P. de la marginea localităţii Livada, cu rolul de a observa şi comunica eventualele apariţii ale poliţiei. C.N. i-a cerut acestuia, telefonic, să pornească înspre Satu Mare, noi circulând la distanţă în urma lor. Ajungând în Satu Mare, lângă benzinăria P., situată pe str. B., C.N. mi-a cerut să opresc, a coborât şi a urcat la volanul unui autoturism marca V., înmatriculat în Ungaria, iar eu mi-am continuat călătoria până la restaurantul "M." din Satu Mare. Aici se afla M.C., iar la scurt timp şi-a făcut apariţia C.N. După aproximativ 20 de minute a apărut şi microbuzul condus de fratele meu D.N., care însă nu a oprit, intrând pe strada A. C.N. şi M.C. au pornit imediat în urma microbuzului, până pe strada B., iar eu am plecat înspre casă. În cursul aceleiaşi zile, C.N. m-a sunat şi ne-am întâlnit la barul de pe b-dul M. din Satu Mare, la întâlnire participând şi M.C., precum şi fratele meu D.N. Cu această ocazie nu am primit niciun ban de la C.N., care avea unele dificultăţi în vânzarea ţigărilor, urmând să-mi dea banii ulterior.".

În acelaşi sens este şi declaraţia inculpatului C.N., care a arătat că: "La ora 06:30, am preluat microbuzul, respectiv am circulat înaintea lui pe traseul de deplasare către Satu Mare, având rolul de a-i comunica telefonic lui D.N., care conducea microbuzul dacă apare vreo maşină a poliţiei. Precizez că cel care m-a rugat să asigur traseul de deplasare a microbuzului cu ţigări de contrabandă, de provenienţă ucraineană, este H.M.

Îmi amintesc că am mai participat la un transport cu ţigări de contrabandă aproximativ în data de 09 august 2009. Şi cu această ocazie am fost contactat de H.M., cu care m-am întâlnit în PECO O. de pe strada B. Satu Mare, care mi-a propus să asigur ca antemergător microbuzul cu ţigări de contrabandă pe acelaşi traseu şi în acelaşi mod ca şi cel descris mai sus.

De fiecare dată când asiguram traseul microbuzului, primeam pentru acest serviciu sume de bani, cuprinse între 1.500 şi 2.000 RON. De la mine, respectiv de la casa bunicilor, unde erau depozitate ţigările, veneau clienţi din ţară, respectiv din judeţele Bihor şi Arad, iar eu le vindeam ţigări de provenienţă ucraineană în cantităţi mari, aproximativ 20 - 30 de baxuri de fiecare client. Când mi se aduceau ţigările de H.M. în modul descris mai sus, eu sunam pe clienţii din judeţele menţionate şi îi invitam să vină după marfă. Preţul ţigărilor era stabilit de H.M., iar peste acest preţ, îmi adăugam şi eu un comision de 20, 30 de bani pe cartuş, ca să îmi acopăr cheltuielile, Menţionez că şeful grupului nostru era H.M. şi din grupare mai făceau parte D.N., care avea rolul de şofer al microbuzului, D.M., care asigura, ca şi mine, traseul microbuzelor cu ţigări de contrabandă, M.C.D., care, împreună cu mine, asigura traseul microbuzelor cu ţigări, cu autoturismul său A., fiind posibil ca să mai facă parte şi alte persoane, pe care eu însă nu le-am cunoscut.".

Astfel, din cele de mai sus s-a reţinut că rezultă cu certitudine că inculpaţii au avut roluri prestabilite în cadrul unui grup infracţional organizat, grup constituit de alte persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel că fapta acestora realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sub forma aderării la un grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni grave neavând relevanţă împrejurarea că nu toţi membrii grupului se cunoşteau între ei, această strategie putând fi pusă la cale tocmai ca în situaţia prinderii unuia dintre ei, ceilalţi să nu fie identificaţi.

Din probele administrate în cauză, s-a arătat că se poate observa că grupul infracţional organizat la care au aderat şi inculpaţii D.M. şi D.N. nu a avut caracter ocazional, ci o continuitate în timp, membrii acestuia având roluri prestabilite şi reguli specifice unei unităţi structurate, însă activitatea acestuia a fost întreruptă de organele de poliţie, altfel s-ar fi derulat în continuare.

Inculpaţii D.N. şi D.M. au cunoscut faptul că fac parte dintr-o grupare creată pentru comiterea infracţiunii de contrabandă cu ţigări precum şi rolul şi atribuţia pe care o aveau în cadrul acestui grup.

Prin urmare, curtea a constatat că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este vădit nelegală şi netemeinică, neavând un fundament probator, astfel că a fost înlăturată şi dispusă condamnarea inculpaţilor D.N. şi D.M. pentru săvârşirea acestei infracţiuni. La individualizarea pedepselor principale şi complementare aplicate inculpaţilor, curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracţiunii, circumstanţele reale în care au fost comise faptele şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii. Referitor la participaţia penală, prin actul de inculpare, s-a reţinut că toţi inculpaţii au fost trimiţi în judecată în calitate de autor, Curtea a menţinut încadrarea juridică a faptei de contrabandă apreciind că incidenţa art. 24 C. pen. este atrasă de contribuţia nemijlocită şi indispensabilă a fiecărui inculpat la săvârşirea elementului material al infracţiunii de contrabandă.

Cu privire la critica formulată de parchet vizând greşita aplicare a dispoziţiilor privind confiscarea specială în cel priveşte pe inculpatul M.C.D. decedat pe parcursul procesului-penal, curtea a constatat următoarele: Decesul făptuitorului înlătură răspunderea penală şi executarea pedepsei, dat fiind caracterul lor personal şi imposibilitatea realizării scopului preventiv special al pedepsei.

Confiscarea specială prevăzută de art. 118 C. pen. este o măsură de siguranţă, măsurile de siguranţă fiind alături de pedepse şi de măsuri educative sancţiuni de drept penal, iar art. 111 alin. (1) prevede că măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Decesul făptuitorului în cursul unul proces duce la încetarea procesului penal, acest caz având efect şi asupra măsurilor de siguranţă care nu se mai pot aplica.

În ce priveşte critica formulată de parchet privind maniera de aplicare a dispoziţiilor privind confiscarea, curtea a apreciat-o întemeiată întrucât s-a dispus confiscarea în solidar de la toţi inculpaţii a sumei de 704.700 RON în mod greşit, aceasta trebuind să se dispună pe cote părţi de la fiecare inculpat.

Confiscarea specială nu operează în solidar, fiind o măsură de siguranţă se dispune faţă de fiecare inculpat în parte, fiind inaplicabile dispoziţiile legii civile privind solidaritatea.

S-a apreciat că este întemeiată şi critica referitoare la reţinerea stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului D.M. întrucât pedeapsa pentru care s-a reţinut această stare de recidivă nu îndeplineşte condiţiile primului termen al recidivei. S-a apreciat că primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 6 luni închisoare, (pedeapsa de 2 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 529/2007 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin Decizia penală nr. 272/R/2008 a Curţii de Apel Oradea la care s-a adăugat ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen. o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2.081/2005 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin Decizia penală nr. 3/a/2006 a Tribunalului Satu Mare), contrar dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la critica formulată de Parchet privind omisiunea instanţei de fond de a dispune condamnarea inculpatului H.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin minuta sentinţei penale atacate, menţiunea de condamnare regăsindu-se în dispozitiv, curtea a reţinut că partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia. Într-adevăr minuta trebuie să se regăsească în dispozitivul hotărârii, însă curtea a apreciat că sancţiunea aplicabilă nu este nulitatea, câtă vreme soluţia instanţei de fond a fost refăcută în apel, prin reţinerea vinovăţiei inculpatului şi aplicarea unei pedepse mai reduse, ca urmare a aplicării prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. Parchetul a criticat hotărârea atacată şi pentru nelegalitate în sensul că aplicând inculpatului D.N. o pedeapsă de 8 luni fără reţinerea de circumstanţe atenuante pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, sub limita minimă prevăzută de lege.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, Curtea a constatat că în urma republicării O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 art. 77 a devenit art. 85.

Având în vedere că O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificată prin Legea nr. 46/2006 dându-se articolelor o nouă numerotare (fără afectarea conţinutului pe fond a acestora şi a regimului sancţionator) s-a constatat că art. 77 din acest act normativ a devenit art. 85.

Curtea a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi cu privire la această infracţiune menţinând cuantumul pedepsei aplicate de prima instanţă. Această circumstanţă reţinută în sarcina inculpatului se răsfrânge asupra tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina sa, neputându-se reţine doar în raport de una aşa cum a reţinut instanţa de fond.

S-a criticat şi faptul că inculpaţilor D.N. şi C.B.A. nu li s-au aplicat pedepse complementare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, pedeapsa fiind nelegală şi sub acest aspect.

Conform art. 270 raportat la art. 274 C. pen. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar conform art. 7 din Legea nr. 39/2003 pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Conform art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Cu toate acestea, instanţa de fond dispunând condamnarea inculpaţilor D.N., D.M. şi C.B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 271 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedepse de câte 3 ani închisoare respectiv 2 ani închisoare, a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. De asemenea, instanţa de fond a omis a face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cazul inculpatului C.B.A. Astfel, curtea a aplicat inculpaţilor D.N. şi D.M. câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, iar inculpatului C.B.A. câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a litera b C. pen. ca pedeapsă complementară, apreciind că aceasta este suficientă pentru realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.

În ce privesc apelurile inculpaţilor şi ale parchetului referitor la critica vizând individualizarea pedepsei, acestea au fost analizate împreună faţă de împrejurarea că s-au criticat aceleaşi aspecte privind modul de individualizare judiciară a pedepselor.

Întrucât instanţa de fond nu a indicat ce circumstanţe atenuante se impun a fi reţinute în favoarea inculpaţilor, faţă de împrejurarea că inculpaţii D.N., D.M., C.N. şi C.B.A. au avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, fiind la primul contact cu legea penală, curtea a apreciat că se justifică aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., circumstanţă care a fost reţinută în raport de toate infracţiunile reţinute în sarcina acestora.

În raport de această împrejurare, critica parchetului privind greşita reţinere a circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege s-a apreciat că este neîntemeiată.

În ce-l priveşte pe inculpatul H.M., în raport de atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea în faţa autorităţilor, de contribuţia avută la stabilirea stării de fapt, curtea a reţinut în favoarea acestuia aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare, faţă de aceste împrejurări cărora li s-a recunoscut un caracter atenuant, dar având în vedere şi gradul de pericol social al infracţiunilor comise desprins din modul cum a acţionat, curtea a redus pedepsele principale şi complementare aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, apreciind că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare poate constitui un avertisment serios pentru inculpat pentru a nu mai comite şi alte infracţiuni, având în vedere că acestei pedepse i se adaugă şi o alta de 3 ani aplicată pentru o condamnare anterioară.

În ce-i priveşte pe inculpaţii D.N., D.M. şi C.N., Curtea a apreciat că nu se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei, aplicarea unor sancţiuni de câte 3 ani închisoare în regim privativ de libertate s-a reţinut că apare ca justificată prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind suficientă şi necesară pentru realizarea scopului preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen., dispoziţiile art. 86¹ C. pen. şi reducerea pedepsei s-a reţinut că nu sunt în măsură să asigure reeducarea şi îndreptarea inculpaţilor.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.B.A. s-a apreciat că raportat la conduita procesuală a inculpatului şi la circumstanţele reale în care s-au comis infracţiunile, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie în temeiul art. 86¹ C. pen. însă pe durata unui termen de încercare de 6 ani închisoare, astfel încât să se asigure realizarea funcţiei educative a acestuia.

În ce-l priveşte pe inculpatul C.I.P., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat şi prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, însă cu păstrarea modalităţii de executare stabilită de prima instanţă. Raportat la conduita procesuală a inculpatului şi la participaţia reală la comiterea faptelor, inculpatul având calitatea de lider şi susţinător al grupului, Curtea a apreciat că aplicând o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei prevăzute pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa este adecvată situaţiei de fapt şi în măsură să asigure realizarea cerinţelor art. 52 C. pen.

S-a arătat că nu poate fi primită critica formulată de parchet vizând majorarea pedepselor aplicate acestui inculpat, datele de la dosar relevând că scopul pedepsei poate fi atins prin cuantumul pedepselor astfel cum au fost stabilite în primă instanţă sau modificate în apel, respectându-se totodată principiul proporţionalităţii într-o sancţiunea aplicată şi scopul urmărit de legea penală.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea şi inculpaţii C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. şi C.B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare pe care a desfiinţat-o în sensul că: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului C.I.P. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi anume: 2 pedepse a câte 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000. A redus pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la câte 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani la câte 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel modificate cu pedeapsa de 2 ani şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani. A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. A descompus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului H.M. în pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată urmare revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. ca şi pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi anume: 2 pedepse a câte 6 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv cea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A reţinut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen. pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina acestuia. A redus pedeapsa principală şi pedeapsa complementară stabilită pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv cea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. de la câte 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la câte 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel modificate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani.

A menţinut dispoziţia instanţei de fond privind revocarea beneficiului suspendări sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe care a alăturat-o pedepsei rezultante aplicate în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A constatat că în urma republicării O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006, art. 77 a devenit art. 85 din acelaşi act normativ.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi anume: 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 C. pen. şi 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006.

A înlăturat dispoziţiile art. 86¹ C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 86² C. pen., art. 86³ C. pen., art. 359 C. proc. pen. şi art. 86⁴ C. pen.

A înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului D.N. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A reţinut în favoarea inculpatului D.N. prevederile art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului D.M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A înlăturat prevederile art. 37 lit. b) C. pen. reţinute la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reţinut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. de la 1 an şi 3 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului C.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi anume: două pedepse a câte 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reţinut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

A redus pedeapsa principală şi complementară stabilită pentru infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prevăzută art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., de la câte 5 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la câte 4 ani închisoare şi câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel reduse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A reţinut în favoarea inculpatului C.B.A. prevederile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor şi anume: 2 pedepse a câte 2 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata a câte 2 ani închisoare pentru cele două infracţiuni prev. de art. 7 din Legea nr. 7/2003, respectiv art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani, după considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în condiţiile art. 86¹ C. pen.

A menţinut dispoziţiile instanţei de fond privind aplicarea dispoziţiilor executării pedepsei sub supraveghere şi majorează termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani închisoare.

A înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale dispusă cu privire la inculpatul M.C.D.

A reformat dispoziţia instanţei de fond privind confiscarea în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. în sensul că va dispune confiscarea de la inculpaţii C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. şi C.B.A. a sumei de câte de 117.450 RON fiecare, reprezentând valoarea ţigărilor introduse în ţară.

A respins cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. formulată de inculpaţii H.M., D.N.,D.M. şi C.N.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Conform art. 196 C. proc. pen., suma de 109,21 RON reprezentând cheltuieli de transport efectuate de interpretul de limbă ucrainiană B.I. s-a avansat din Fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. şi C.B.A.

Prin Încheierea din data de 07 mai 2014, pronunţată de această instanţă s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii D.M. şi C.N.

Inculpaţii C.I.P., H.M., D.N. şi C.B.A. au criticat decizia recurată după cum urmează:

Apărătorul ales al inculpaţilor C.P. şi C.B.A. a susţinut motivele de recurs astfel cum au fost depuse în scris la dosarul cauzei.

- Inculpatul C.I.P. a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În subsidiar, a solicitat achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în formă continuată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, în sensul că lipsesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

De asemenea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.

În subsidiar, s-a solicitat ca în cazul admiterii recursului, al desfiinţării hotărârilor atacate şi al rejudecării pe fondul cauzei, să se reţină în favoarea inculpatului C.P. largi circumstanţe atenuante în baza disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior pentru infracţiunile de contrabandă, dare de mită şi constituire de grup infracţional organizat.

Inculpaţii C.P. şi C.B.A., au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, referitor la infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, apărătorul inculpaţilor a arătat că limitele de pedeapsă pentru această infracţiune nu au fost modificate şi a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat a se avea în vedere că infracţiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen. este o reglementare penală mai favorabilă în raport cu limitele de pedeapsă, impunându-se astfel schimbarea de încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracţiunea de dare de mită, apărătorul s-a apreciat că încadrarea juridică prev. de art. 255 C. pen. anterior este mai favorabilă.

Raportat la cererea subsidiară invocată anterior în sensul reţinerii largilor circumstanţe atenuante, respectiv a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. anterior, s-a apreciat că, C. pen. anterior este legea penală mai favorabilă.

S-a mai solicitat ca, în măsura în care instanţa de recurs va aprecia că se impune condamnarea inculpatului C.P., să se facă aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. anterior şi să se reţină largi circumstanţe atenuante, cu consecinţa coborârii sub limita minimă a pedepselor prevăzute de legea care reprezintă legea penală mai favorabilă.

Cu privire la ambii inculpaţi s-a solicitat achitarea acestora în baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul H.M. invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior a solicitat, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi aplicarea unor pedepse cu închisoarea sub limitele prevăzute de lege reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, făcând aplicarea disp. art. 76 C. pen. anterior.

S-a mai susţinut că hotărârea instanţei de apel este contrară legii şi în raport de încadrarea juridică reţinută de instanţă cu privire la infracţiunea de contrabandă. A solicitat a se avea în vedere că inculpatul a realizat acte specifice complicităţii la infracţiunea de contrabandă în condiţiile art. 26 C. pen. anterior, iar nu de autorat la această infracţiune, iar instanţa de apel a invocat din oficiu acest element la termenul din 26 septembrie 2013.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, s-a învederat că, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, legea mai favorabilă o constituie dispoziţiile art. 367 alin. (2) C. pen., iar pentru infracţiunea de dare de mită, legea mai favorabilă este art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul D.N. a arătat că se raliază motivelor invocate de apărătorul inculpaţilor C., cu menţiunea că pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 solicită a fi avute în vedere motivele care au fost reţinute de instanţa de fond în sensul achitării inculpatului, urmând să dezvolte acest aspect în concluziile scrise.

De asemenea, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracţiunea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. S-a mai solicitat cu referire la infracţiunea de conducere fără carnet, menţinerea hotărârii instanţei de fond şi să se reţină că sunt întrunite toate condiţiile cu privire la executarea în condiţiile art. 86¹ C. pen. anterior.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanţa reţine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, astfel cum s-a arătat în mod detaliat anterior, din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpaţii au avut roluri prestabilite în cadrul unui grup infracţional organizat, grup constituit de alte persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel că fapta acestora realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sub forma aderării la un grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni grave neavând relevanţă împrejurarea că nu toţi membrii grupului se cunoşteau între ei, această strategie putând fi pusă la cale tocmai ca în situaţia prinderii unuia dintre ei, ceilalţi să nu fie identificaţi.

Ca atare, s-a apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, din activitatea infracţională a inculpaţilor, se constatată că grupul infracţional organizat nu a avut caracter ocazionalei o continuitate în timp, membrii acestuia având roluri prestabilite şi reguli specifice unei unităţi structurate, însă activitatea acestuia a fost întreruptă de organele de poliţie, altfel s-ar fi derulat în continuare.

Inculpaţii au cunoscut faptul că fac parte dintr-o grupare creată pentru comiterea infracţiunii de contrabandă cu ţigări precum şi rolul şi atribuţia pe care o aveau în cadrul acestui grup.

Referitor la participaţia penală, prin actul de inculpare, s-a reţinut că toţi inculpaţii au fost trimiţi în judecată în calitate de autor, în mod corect s-a reţinut că încadrarea juridică a faptei de contrabandă, respective incidenţa art. 24 C. pen. fiind atrasă de contribuţia nemijlocită şi indispensabilă a fiecărui inculpat la săvârşirea elementului material al infracţiunii de contrabandă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita neaplicare a disp. art. 320 C. proc. pen. anterior art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în vigoare, se reţine că decizia instanţei de apel este legală şi sub acest aspect. Inculpaţii, care au solicitat aplicarea acestor dispoziţii legale formal, au arătat că recunosc faptele că solicită aplicarea procedurii simplificate, dar în concret şi-au însuşit probatoriile propuse de către coinculpaţii din cauză care nu au recunoscut comiterea faptelor, au dat declaraţii prin care şi-au nuanţat poziţia, ceea ce nu echivalează cu o recunoaştere completă şi integrală a faptelor, a încadrării juridice şi o însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Instanţa de apel a cenzurat foarte exact aceste aspecte şi în considerente a expus pe larg de ce această procedură simplificată nu poate fi aplicată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurenţii inculpaţi nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., întrucât, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii, astfel că, reaprecierea probatoriului şi reanalizarea situaţiei de fapt, nu este posibilă în recurs, iar solicitarea de achitare a inculpaţilor, nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât, aceştia chiar dacă nu şi-au recunoscut vinovăţia, probatoriile administrate în cauză şi expuse detaliat anterior, au demonstrat fără dubii participaţia şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele pentru care au fost condamnaţi.

De altfel, se constată că toate aceste critici au mai fost invocate şi în faţa instanţei de apel, instanţă care le-a analizat în detaliu şi care a complinit lipsurile constatate în motivarea sentinţei pronunţată de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Cu referire la legea penală mai favorabilă, se reţine că în situaţia inculpaţilor H.M., D.N. şi C.B.A. legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât pentru infracţiunea de contrabandă limitele de pedeapsă nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen.; pentru celelalte infracţiuni sunt modificări, însă pedepsele aplicate în concret acestora astfel cum au fost evocate anterior, se situează în limitele speciale prevăzute de legea nouă, astfel că faţă de aceştia, nu se justifică aplicarea disp. art. 5 C. pen. Mai mult decât atât inculpaţilor H.M., C.B. şi D.N. le-au fost reţinute de către instanţa de apel circumstanţe atenuante, cu consecinţa aplicării unor pedepse sub limitele speciale prevăzute de legea veche. Or, circumstanţele agravante şi circumstanţele atenuante se aplică după legea care a fost considerată mai favorabilă şi însoţesc pedeapsa principală. Astfel că, nu se poate reţine ca lege favorabilă legea nouă şi dispoziţiile privind circumstanţele atenuante din legea veche. În acest context, se reţine că legea nouă are dispoziţii mult mai restrictive în privinţa reţinerii circumstanţelor atenuante: în conţinutul art. 75 C. pen. nu se regăseşte niciuna din situaţiile reţinute de către instanţa de apel ca fiind circumstanţe atenuante. În consecinţă, se apreciază că referitor la aceşti inculpaţi legea mai favorabilă este legea veche, având în vedere că pedepsele se situează în limitele prevăzute de lege şi nu există temei pentru modificarea acestora.

În ceea ce priveşte dezincriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa a reţinut faptul că infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată decât în măsura în care aceasta nu se regăseşte în conţinutul art. 367 C. pen., având un înţeles mai larg decât cel prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa apreciind că dispoziţiile art. 367 C. pen. au incidenţă în cauză.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 26 martie 2014, iar recursul a fost soluţionat la data de 05 iunie 2014.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 10 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează constituirea unui grup infracţional organizat, a fost dezincriminat art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi inculpaţii.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul C.P., având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Art. 7 din Legea nr. 39/2003:

"Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Art. 367 Constituirea unui grup infracţional organizat

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data dezincriminării normelor de la art. 7 din Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare art. 367 C. pen., care cuprinde cu toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care au fost trimişi în judecată. În ceea ce îl priveşte pe C.I.P., acuzaţia faţă de care a fost condamnat a constat în aceea că inculpaţii C.I.P. şi H.M. au constituit un grup infracţional organizat cu cetăţeni ucrainieni rămaşi neidentificaţi în scopul efectuării acţiunii de contrabandă cu ţigări de pe teritoriul ucrainian. Astfel, în lunile iulie - august 2009, grupul infracţional a organizat şi introdus în ţară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite, pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de ţigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 euro. Activitatea inculpaţilor a fost stopată cu ocazia prinderii în flagrant de către organele de poliţie.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, respectiv, au constituit un grup infracţional organizat nu prezintă diferenţe între art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 367 C. pen. Legea nouă, devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 7 din Legea nr. 39/2003) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 367 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.). Legea veche prevedea o sancţiune de la 5 la 20 de ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 3 la 10 ani. Sancţiunea individualizată de instanţa de apel a fost la minimul prevăzut de lege pentru inculpatul C.I.P., iar pentru ceilalţi inculpaţi aşa cum s-a relatat anterior sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante. Legea nouă, prevede un minimum de 3 ani şi este mai favorabilă inculpatului C.I.P. faţă de legea veche care prevede un minimum de 5 ani, astfel că legea nouă va retroactiva, însă doar cu privire la acest inculpat pentru care pedepsele nu au fost aplicate sub minimul prevăzut în legea nouă nefiind reţinute circumstanţe atenuante, dat fiind faptul că circumstanţele atenuante reţinute faţă de ceilalţi inculpaţi nu se mai regăsesc în noul C. pen. şi având în vedere că circumstanţele atenuante nu reprezintă o instituţie autonomă.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidenţă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeaşi idee este regăsită şi în C. pen. comentat şi adnotat - 1969, T.V., D.P., etc. şi este dezvoltată de doctrină - G.A., C.B. în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77 ).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele concursului de infracţiuni.

Referitor la existenţa concursului de infracţiuni, instanţa constă că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu şi având în vedere că inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse situate sub şi la minimul prevăzut de lege şi prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispoziţiile legii noi nu sunt mai favorabile şi nu pot retroactiva.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce proporţional cu noile limite prevăzute de legea nouă mai favorabilă cu privire la inculpatul C.I.P.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b), C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 68 C. pen. cu referire la infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Faţă de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul C.I.P., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte atât Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cât şi decizia recurată numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acest inculpat şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului C.I.P. în pedepsele componente de: - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzute de art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000; - 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; - 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

Va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Se vor menţine pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.I.P., după cum urmează:

- 2 ani închisoare - în baza art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită;

- 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior ca şi pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani - în baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Va menţine pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

VII. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M., D.N. şi C.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenţii inculpaţi H.M., D.N. şi C.B.A. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului C.I.P. vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat în cuantum de 200 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul C.I.P., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cât şi decizia recurată numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acest inculpat şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului C.I.P. în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzute de art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000;

- 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

Schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.I.P., după cum urmează:

- 2 ani închisoare - în baza art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Menţine pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M., D.N. şi C.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi H.M., D.N. şi C.B.A. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei. .

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului C.I.P. rămân în sarcina statului. Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat în cuantum de 200 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 1927/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1933/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1932/2014. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006