ICCJ. Decizia nr. 1915/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1915/2014

Dosar nr. 6394/120/2011

Şedinţa publică din 04 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii I.M.Ş., C.G.M. şi L.C.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată:

Prin sentinţa penală nr. 371 din 22 octombrie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a), art. 74-76 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 74-76 lit. a) C. pen. şi art. 37 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.G.M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

A aplicat dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A luat act că inculpatul C.G.M. este arestat în altă cauză.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a), art. 74-76 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului L.C.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Au fost interzise conform art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de 64 lit. a) teza a-Il-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A luat act că inculpatul L.C.I. este arestat în altă cauză.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a), art. 74-76 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului H.D.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Au fost interzise conform art. 71 C. pen. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A luat act că inculpatul H.D.A. este arestat în altă cauză.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a), art. 74-76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.M.Ş. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 74-76 lit. a) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului I.M.Ş., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Conform art. 71 C. pen. au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A luat act că inculpatul I.M.Ş. este arestat în altă cauză.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu art. 33 lit. a), art. 74 lit. a)-76 lit. c) C. pen. şi cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata P.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. şi cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei P.C. urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a)-76 lit. c) C. pen. şi cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. şi cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei C.D., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen. şi cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D.E.D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei D.E.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei D.E.D., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatelor P.C. şi C.D., perioadele reţinerii şi arestării lor preventive, începând cu data de 7 august 2011 şi până la data de 8 februarie 2012, inclusiv.

Totodată în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi ţara aplicată inculpatelor P.C. şi C.D. prin încheierea din 8 februarie 2012 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa, rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpatelor: P.C., C.D. şi D.E.D., pe durata termenului de încercare de câte 5 ani, compus din cuantumul pedepselor la care s-a adăugat un interval de timp fixat de instanţă, de câte 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale aplicate celor 3 inculpate.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (3) C. pen.:

Au fost obligate inculpatele P.C., C.D. şi D.E.D. ca pe durata termenului de încercare să se supună obligaţiei de a nu intra în legătură cu coinculpaţii şi li s-a atras atenţia asupra art. 86 alin. (1) raportat la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁴ alin. (2) C. pen., conform cărora dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege, ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

S-a dispus şi confiscarea specială a cantităţilor de heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, iar inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Dâmboviţa din 03 octombrie 2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii: P.C., C.D., D.E.D., C.G.M., I.M.Ş., H.D.A. şi L.C.I.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul C.G.M. este iniţiatorul constituirii unui grup infracţional, faptă constând în aceea că, aflat de o perioadă îndelungată de timp în detenţie, în încercarea de a obţine sume de bani, acesta a decis să organizeze o reţea formată atât din deţinuţii Penitenciarului M. cât şi din persoana din afara unităţii de detenţie, acestea urmând să introducă în penitenciar heroină pe care ulterior să o valorifice prin vânzarea către deţinuţii consumatori de droguri.

În acest scop, inculpatul C.G.M. le-a propus coinculpaţilor L.C.I., H.D.A. şi I.M.Ş. să îl ajute în activitatea de introducere a drogurilor în penitenciar, grupul acţionînd astfel: inculpatul C.G.M. era persoana care realiza legăturile cu alţi traficanţi de droguri de la care putea procura heroina, iar inculpaţii L.C.I., H.D.A. şi I.M.Ş. erau cei care trebuiau să găsească persoanele din afara unităţii de la care să primească, să preia şi să introducă heroina în penitenciar.

La rândul său, inculpatul H.D.A. le-a atras în activitatea infracţională pe mama şi concubina sa: C.D. şi P.C., în timp ce inculpatul L.C.I. a atras-o pe inculpata D.E.D., iar inculpatul I.M.Ş. a folosit-o pe concubina sa, R.A.M. în această activitate ilicită desfăşurată în perioada februarie-începutul lunii august 2011, interval de timp în care s-a încercat, de cel puţin 4 ori, introducerea de heroină în Penitenciarul M., de 2 ori reuşindu-se acest lucru, iar în alte două rânduri drogurile au fost depistate cu ocazia controalelor efectuate asupra pachetelor în care fuseseră ascunse.

Astfel, în luna februarie 2011, inculpata C.D. a primit, în calitate de destinatar, un pachet de la o persoană neidentificată, pachet în interiorul căruia se afla o jucărie de pluş. În această jucărie, a fost ascunsă o bilă de heroină ce a fost dată inculpatelor P.C. şi C.D., în prezenţa cărora bila de heroină a fost introdusă într-o plăcintă, care, la rândul său, a fost introdusă în pachetul cu alimente ce trebuia să ajungă la penitenciar. Inculpatele D.E.D. şi P.C. s-au deplasat la penitenciar cu scopul de a lăsa pachetul şi, implicit, drogurile ascunse în acesta, inculpatului H.D.A., dar nu s-a reuşit acest lucru deoarece în ziua respectivă acesta nu mai avea dreptul să primească pachet.

În acest context, inculpatele C.D. şi P.C. s-au întors în Târgovişte, cea din urmă dându-i pachetul în care se aflau drogurile inculpatei C.D. A doua zi, C.D. a mers cu pachetul la penitenciar, unde, urmare a aranjamentelor făcute de inculpatul H.D.A. şi I.M.Ş., acesta din urmă s-a întâlnit cu R.A.M., concubina sa. Aceasta din urmă a preluat pachetul şi a intrat în vizită la concubinul său, reuşindu-se introducerea drogurilor în penitenciar.

Se mai arată în rechizitoriul Parchetului că, în aceeaşi modalitate, la începutul lunii aprilie 2011, inculpata C.D. a primit din nou un pachet în interiorul căruia se afla o jucărie în care fuseseră ascunse droguri, respectiv o bilă cu heroină. De asemenea, bila de heroină a fost introdusă într-o plăcintă dintr-un pachet cu alimente ce trebuia trimis la penitenciar şi, urmare aranjamentelor făcute de membri grupului din interiorul penitenciarului, inculpatele P.C. şi C.D. s-au deplasat la penitenciar unde s-au întâlnit cu R.A.M., care la rândul ei trebuia să preia pachetul şi să îl predea lui S.C.V. - prieten al inculpatului H.D.A. La controlul efectuat de lucrătorii din cadrul penitenciarului s-a descoperit în pachet o punguţă din material plastic ce conţinea o substanţă de culoare maronie, suspectă a fi heroină.

În actul de sesizare a instanţei s-a arătat că cea de a doua modalitate folosită de inculpaţi a constat în deplasarea efectivă a inculpatelor P.C. şi D.E.D. la Bucureşti, unde, urmare aranjamentelor făcute de coinculparul C.G.M., acestea se întâlneau cu persoane necunoscute şi rămase neidentificate de la care preluau heroina şi pe care ulterior, încercau să o introducă în penitenciar.

Aceste deplasări în Bucureşti au făcute în cursul lunii iunie 2011 şi la 24 iulie 2011 de fiecare dată încercându-se introducerea heroinei în penitenciar în pachetele pe care inculpatele D.E.D., P.C. şi C.D. le duceau la unitatea de deţinere.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost probată în faza de urmărire penală prin: procesul-verbal de sesizare din oficiu, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţiflcă întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a mesajelor scrise efectuate de către inculpaţi şi interceptate autorizat.

Dosarul penal a fost înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 6394/120/2011.

Inculpatele C.D. şi P.C. au fost arestate preventiv prin încheierea nr. 24 din 08 august 2011 a Tribunalului Dâmboviţa, măsură prelungită şi menţinută până la 08 februarie 2012, când instanţa fondului a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar inculpaţii: C.G.M., I.M.Ş., H.D.A. şi L.C.I. sunt deţinuţi în alte cauze, aflându-se în executarea unor pedepse privative de libertate.

Deşi iniţial inculpatele P.C., C.D. şi D.E.D. nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, înaintea începerii cercetării judecătoreşti, acestea au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată declarând, conform, art. 320¹ C. proc. pen., că recunosc integral faptele aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, că le regretă şi că nu vor mai comite asemenea infracţiuni.

Inculpatele sus-mentionate, prin intermediul apărătorilor, au depus înscrisuri în circumstanţiere personală, iar prima instanţa, apreciind admisibile cererile, la pronunţarea sentinţei de condamnare a acestor inculpate a avut în vedere art. 320¹ şi urm.C. proc. pen.

Ceilalţi patru inculpaţi, aflaţi în stare de deţinere la Penitenciarul M. în executarea unor pedepse privative de libertate au susţinut că nu au traficat droguri în penitenciar, - inculpaţii H.D.A. şi L.C.I. confirmând că au intermediat introducerea de droguri în penitenciar dar exclusiv pentru consumul propriu.

Inculpaţii l.M.Ş. şi C.G.M., în mod constant au negat orice implicare în activitatea infracţională.

În plus, inculpatul C.G.M., deşi în sarcina sa s-a reţinut că ar fi iniţiatorul grupului infracţional, nu a recunoscut niciodată o asemenea activitate şi s-a apărat că nu a avut cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de coinculpaţii H.D.A. şi L.C.I..

Instanţa de fond a audiat martorii din acte, a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi a respins inculpaţilor ca nefîind utilă şi pertinentă proba cu audierea unor martori, deţinuţi în acelaşi penitenciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în mod legal şi justificat organele de urmărire penală au stabilit vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi constând în constituirea unui grup infracţional având drept scop introducerea de droguri în Penitenciarul M., cu consecinţa fie a comercializării acestora către alţi deţinuţi, fie pentru consumul propriu în cazul inculpaţilor H.D.A. şi L.C.I.

Astfel, coroborând conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat cu declaraţiile date de inculpatele C.D., P.C. şi D.E.D., care au recunoscut integral activitatea infracţională desfăşurată, instanţa de fond a reţinut că iniţiatorul acestui grup a fost inculpatul C.G.M. care împreună cu ceilalţi 3 inculpaţi deţinuţi în acelaşi penitenciar: L.C.I., H.D.A. şi l.M.Ş., au intermediat prin persoane de legătură din afara unităţii de detenţie, cu coinculpatele C.D., P.C. şi D.E.D. pentru a plasa droguri în penitenciar.

Cele trei inculpate au recunoscut prin declaraţiile date că aceste droguri au fost introduse în pachetele cu alimente pe care le-au transportat la Penitenciarul M., de cele mai multe ori aceste transporturi fiind făcute de persoane angajate special în acest scop, dar care nu aveau legătură directă sau indirectă cu activităţile ilegale.

Modul de operare şi de transport al drogurilor a fost pe larg detaliat de cele 3 inculpate şi de martorii audiaţi în cauză, iar susţinerile inculpaţilor aflaţi în penitenciar în sensul că nu ar fi intermediat în vreun fel angajarea acestor persoane, nu îşi găsesc suport probator.

Astfel, inculpaţii l.M.Ş. şi C.G.M., în mod constant au afirmat că deşi ştiau că ceilalţi doi inculpaţi deţinuţi - H.D.A. şi L.C.I. - primeau droguri din afara unităţii de detenţie, nu au fost implicaţi în această activitate. Probele administrate şi declaraţiile date de martori, inclusiv cea dată de concubina inculpatului l.M.Ş., fac dovada faptului că deţinuţii inculpaţi avea acces la telefoane mobile în penitenciar, că luau legătura cu persoanele apropiate lor şi că ştiau despre introducerea heroinei în penitenciar.

Interpretând şi coroborând declaraţiile martorilor, prima instanţă a stabilit că inculpaţii H.D.A. şi L.C.I. s-au folosit de C.D., P.C. şi D.E.D. pentru a introduce drogurile în penitenciar, ei fiind recunoscuţi ca şi consumatori de heroină.

Martorul B.E. a afirmat că le cunoaşte pe inculpatele P.C. şi D.E.D. şi că, în vara anului 2011, a fost interpelat de cele 2 inculpate care i-au solicitat să le asigure transportul lui C.D. la Penitenciarul M., contra cost. Martorul declară că a fost de acord să facă acest transport, că a mers cu inculpatele la penitenciar pentru a duce două pachete, că acest transport l-a făcut pentru un băiat recomandat de către inculpate şi că, în timp ce băiatul respectiv intra în penitenciar, după aproximativ o jumătate de oră, din penitenciar au ieşit 3 poliţişti care i-au cerută să meargă la poliţie şi să dea declaraţii în legătură cu o anumită cantitate de droguri ce ar fi fost găsită în acele pachete. Martorul a menţionat că după ce a fost audiat de poliţişti, s-a întâlnit cu inculpata P.C. căreia i-a povestit ce se întâmplase la penitenciar şi poliţie, dar că aceasta ar fi negat existenţa drogurilor în pachetele transportate.

Martorul A.G. a afirmat că îl cunoaşte doar pe inculpatul L.C.I., care, în vara anului trecut, l-ar fi sunat din penitenciar, rugându-l să îl ajute în sensul de a merge cu maşina sa la Comişani pentru a le lua pe inculpatele C.D. şi P.C. şi a le duce la Bucureşti, la Gara de nord pentru ca acestea să ia o sumă de bani. Martorul afirmă că nu a cunoscut amănunte despre acest drum făcut de inculpate, că a fost plătit pentru serviciul său şi că, după ce inculpatele s-au întâlnit la Bucureşti cu o persoană necunoscută, le-a transportat pe acestea către Târgovişte. La câteva zile după aceste evenimente martorul s-a deplasat la penitenciar, unde prin intermediul inculpatului L.C.I. a vorbit cu fratele său A.I., fără a se întâlni şi cu inculpatul L.C.I., martorul precizând că nu-i cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi. Acelaşi martor a mai declarat că inculpata P.C. i-a propus, cu un alt prilej, să-l transporte la penitenciar pe un bărbat cu numele P.I., pentru a duce un pachet inculpatului L.C.I. Martorul a fost de acord să facă acest transport, însă a precizat că nu îl cunoştea pe P.I. şi că nici nu a discutat cu acesta despre pachetul transportat sau despre vizita la penitenciar.

Martorul V.V.B. a declarat, de asemenea, că îl cunoaşte doar pe inculpatul L.C.I. din copilărie, acesta din urmă fiind cel care i-ar fi cerut o singură dată să o transporte pe prietena lui, D.E.D. de la Comişani la Bucureşti. Martorul a fost de acord că facă acest transport şi a mers la Comişani de unde le-a luat pe inculpatele D.E.D. şi P.C. (pe care nu le cunoştea personal) iar la Bucureşti le-a aşteptat în maşină cât timp acestea s-au întâlnit cu o altă persoană.

Martorul S.C.V. a susţinut că este prieten cu coinculpatul H.D.A. şi care, în primăvara anului trecut, l-ar fi sunat la telefon şi i-a cerut să meargă la mama acestuia C.D., de unde să preia un pachet pe care să îl aducă la penitenciar. Mai afirmă că în iniţial a mers cu autobuzul la penitenciar pentru a-l vedea pe inculpatul H.D.A., dar că acolo a fost sunat de acest inculpat care i-a spus că o să fie contactat de o fată ce urma să vină cu un autoturism şi care o să-i dea două pachete.

Acelaşi martor a declarat că a preluat într-adevăr cele două pachete fără a avea cunoştinţă despre conţinutul pachetelor de la o fată care s-a recomandat A., care i-a mărturisit că personal nu poate intra în penitenciar deoarece nu are drept de vizită; că în penitenciar a vorbit cu coinculpatul H.D.A. căruia i-a dus pachetele şi căruia i-a atras atenţia să nu fie ceva dubios în legătură cu aceste pachete. Inculpatul H.D.A. l-ar fi asigurat pe martor că nu este nimic nelegal cu pachetele respective, însă ulterior a aflat că la control s-au descoperit droguri în acele pachete.

Martorul P.I., deţinut în altă cauză şi aflat în Penitenciarul M., a susţinut că mătuşa lui - C.D. al cărui fiu H.D.A., aflat în penitenciar nu mai are drept la pachet i-a cerut să meargă la penitenciar să ducă un pachet cu mâncare pentru inculpatul L.C.I., că nu a cunoscut conţinutul acelui pachet şi că imediat după ce l-a livrat a fost anunţat că în el se aflau droguri.

Martora R.A.M., deşi a fost legal citată, inclusiv cu mandat de aducere cu însoţitor, nu s-a prezentat spre a fi audiată iar în declaraţiile date succesiv în faza cercetării penale, aceasta a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul l.M.Ş. în urmă cu aproximativ 5 ani de zile, în Penitenciarul M., fiind condamnat pentru o infracţiune de omor. Martora arată că după mai multe discuţii telefonice, a început să-l viziteze pe acest inculpat la penitenciar, iar în urmă cu aproximativ 5 luni de zile s-ar fi mutat la el acasă în judeţul Prahova, devenindu-i concubină.

Martora a mai confirmat că prin intermediul legăturilor telefonice, concubinul său i-a cerut să îl ajute să introducă un pachet cu alimente în penitenciar, prilej cu care le-a cunoscut pe inculpatele C.D. şi P.C.; că la 9 aprilie 2011, a mers la penitenciar cu aceasta din urmă pentru a-şi vizita concubinul. În ziua respectivă a aflat de la inculpata P.C. că aceasta nu va mai intra la prietenul ei H.D.A. şi că îi va da totuşi un pachet, pe care, la rândul său, să îl dea unui băiat care aştepta în faţa penitenciarului. Martora a declarat că s-a întâlnit totuşi cu inculpatele P.C. şi C.D. în faţa penitenciarului, că acestea se aflau într-un autoturism împreună cu un bărbat care conducea maşina şi că a fost îndrumată să preia un pachet pe care l-a dat ulterior martorului S.C.V., pachetul fiind introdus în penitenciar de către acesta din urmă.

Martora R.A.M. a mai afirmat că anterior acestei date, a mai fost contactată de concubinul său l.M.Ş. care i-a spus că urmează să se întâlnească la penitenciar cu mama colegului său de cameră, H.D.A., de la care urma să preia un pachet pe care să-l aducă la penitenciar şi să i-l predea. Martora a urmat instrucţiunile date de inculpatul l.M.Ş., a luat pachetul de la C.D. şi l-a dus la penitenciar concubinului său.

Această situaţie de fapt, dovedită prin probele administrate în cauză de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie, confirmă că faptele comise de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real de fapte penale, conform art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, prima instanţă a argumentat succint că cei 4 inculpaţi deţinuţi: C.G.M., L.C.I., l.M.Ş. şi H.D.A. ar fi avut în mod concret aceeaşi contribuţie la activitatea infracţională, recunoscând că drogurile introduse în penitenciar au fost într-o cantitate mică şi cu această motivare, le-a acordat circumstanţe atenuante cu caracter personal întemeiate generic pe dispoziţiile art. 74 C. pen.

Referitor la inculpatele C.D., P.C. şi D.E.D., instanţa fondului aplicând dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., a ţinut cont şi de circumstanţele lor personale constând în lipsa antecedentelor penale şi comportamentul sincer avut în faţa organelor judiciare, astfel încât a coborât pedepsele aplicate acestora sub minimul special legal conform art. 76 raportat la art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor, prima instanţă a argumentat că a avut în vedere situaţia fiecărui inculpat în parte şi a apreciat că cele trei inculpate: C.D., P.C. şi D.E.D. pot să execute pedepsele fără privare de libertate, scopul educativ şi preventiv al legii penale putând fi atins în cazul lor, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe durata termenului de încercare stabilit de instanţă iar măsurile de supraveghere impuse vor reprezenta garanţii pentru reeducarea lor în spiritul respectării legii.

Pentru inculpaţii aflaţi în stare de detenţie: C.G.M., L.C.I., H.D.A. şi I.M.Ş. - aceştia fiind recidivişti, care au iniţiat şi intermediat activitatea infracţională-executarea pedepsei rezultante urmează a se face în regim privativ de libertate, motivat de trecutul lor infracţional şi de perseverenţa dovedită în comiterea unor noi infracţiuni în timp ce se aflau încarceraţi în executarea altor pedepse privative de libertate, ceea ce denotă periculozitatea sporită a acestora.

Prima instanţă a dispus confiscarea cantităţilor de droguri rămase în urma examinărilor ştiinţifice, incident în cauză fiind art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 precum şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal, au exercitat apeluri: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dâmboviţa şi inculpaţii: C.G.M., H.D.A., L.C.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

1. În apelul său, apelantul-Parchet a susţinut:

- cererea de completare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc comise de inculpaţii: C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş., cu dispoziţiile art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pe care procurorul a formulat-o la termenul de judecată din 11 ianuarie 2012, a fost lăsată nesoluţionată de instanţa fondului;

- pentru aceiaşi patru inculpaţi C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş., prima instanţă a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., fără a verifica situaţia condamnărilor anterioare, fiindcă în realitate inculpaţii H.D.A. şi I.M.Ş. au fost anterior condamnaţi pentru infracţiuni comise în minorat;

- în raport de această situaţie, instanţa de fond a omis să aplice tratamentul sancţionator al recidivei ori după caz, al pluralităţii intermediare, conform art. 39 sau art. 40 C. pen.;

- în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea intimatei-inculpate D.E.D. cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 deşi aceasta a denunţat şi facilitat în timpul urmăririi penale, identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi inculpaţi;

- deducerea din pedepsele aplicate spre executare inculpatelor P.C. şi C.D., a duratei arestului lor preventiv, de la 7 august 2011 - la 8 august 2012, nu a avut în vedere data rămânerii definitive a încheierii prin care măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi ţara şi care este aceea de 9 februarie 2012;

- în mod nejustificat instanţa de fond a recunoscut în favoarea inculpaţilor C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi l.M.Ş. circumstanţe atenuante personale şi a redus pedepsele, care trebuie majorate substanţial faţă de gravitatea deosebită a faptelor comise şi persoana acestora-multiplu condamnaţi anterior pentru infracţiuni grave în executarea cărora se află;

- de asemenea nejustificat, executarea pedepselor aplicate inculpatelor C.D., P.C. şi D.E.D. s-a dispus a fi suspendate sub supraveghere, urmând ca dispoziţiile art. 86¹ şi urm. C. pen. să fie înlăturate;

2. Inculpaţii C.G.M., H.D.A., L.C.I. prin intermediul apărătorilor desemnaţi din oficiu au susţinut, în esenţă, că soluţia de condamnare este greşită fiindcă în realitate nu au comis nicio infracţiune, că nu s-au asociat în vederea comiterii vreunei activităţi infracţionale şi că nu au traficat droguri, cerând în principal achitarea pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, apelanţii-inculpaţi H.D.A. şi L.C.I. au solicitat reducerea cuantumului pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea sub supraveghere a acestora, confirmând că sunt consumatori de droguri.

Prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013, Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a decis următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 371 din 22 octombrie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi în consecinţă:

1. A reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii: C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi l.M.Ş.

2. A descontopit pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare aplicate inculpaţilor C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi l.M.Ş. în pedepsele componente, a înlăturat dispoziţiile art. 74-76 lit. a) şi c) C. pen. reţinute în favoarea acestora precum şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. reţinute faţă de inculpatul H.D.A. şi majorează pedepsele principale aplicate acestora, după cum urmează:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 2 ani închisoare la câte 4 ani închisoare pentru inculpaţii C.G.M., L.C.I. şi l.M.Ş. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru inculpatul H.D.A.

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 10 ani închisoare pentru inculpaţii C.G.M., L.C.I. şi l.M.Ş. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru inculpatul H.D.A.

Au fost menţinute pedepsele complementare aplicate de prima instanţă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţii de mai-sus în pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Conform art. 39 alin. (2) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.G.M., cu restul de pedeapsă de 3 ani 8 luni şi 5 zile închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova) în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară executată de inculpat.

Conform art. 39 alin. (2) C. pen. au fost contopite pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară aplicată inculpatului L.C.I., cu restul de pedeapsă de 11 luni şi 6 zile închisoare (din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti) în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară ce va fi executată de inculpat.

3. Conform art. 40 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, astfel: - pentru inculpatul H.D.A. cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 307/2011 a Judecătoriei Moreni) în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară executată de inculpat.

- pentru inculpatul I.M.Ş. cu pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară executată de inculpat.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., au fost deduse din pedepsele de executat, perioadele executate, respectiv 5 ani şi 11 luni şi 28 zile pentru inculpatul H.D.A. şi 5 ani, 11 luni şi 16 zile pentru inculpatul I.M.Ş.

4. Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor emise în baza sentinţei penale nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova pentru C.G.M.; prin sentinţa penală nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti pentru inculpatul L.C.I.; prin sentinţa penală nr. 307/2011 a Judecătoriei Moreni pentru inculpatul H.D.A.; prin sentinţa penală nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni pentru I.M.Ş. şi dispune emiterea unor noi mandate de executare conform dispoziţiilor deciziei.

5. Au fost descontopite pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatei D.E.D., în pedepsele componente.

Au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. comisă de inculpata D.E.D. şi a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a fost recontopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei D.E.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

6. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.G.M., H.D.A. şi L.C.I.

A luat act că inculpaţii C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş. sunt arestaţi în alte cauze.

Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi C.G.M., H.D.A., L.C.I. la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 RON reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Prahova.

Pentru a pronunţa decizia de mai sus, Curtea de apel a reţinut următoarele: Tribunalul a stabilit pe baza interpretării judicioase a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cea a cercetării judecătoreşti, inclusiv cu mărturisirea a trei din cei 7 inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriu că, aflaţi în Penitenciarul M. în executarea unor pedepse privative de libertate, inculpaţii C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş. s-au asociat într-un grup infracţional cu scopul de a trafica heroină, (drog de mare risc, diacethylmorphine, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi tabelul I al acestui act normativ), atrăgându-le în activitatea infracţională ce s-a susţinut a fi fost iniţiată de inculpatul C.G.M., pe coinculpatele: C.D. şi P.C. (mama şi respectiv concubina inculpatului H.D.A., cu care acesta s-a şi căsătorit pe parcursul judecăţii) precum şi pe D.E.D., concubina inculpatului L.C.I.

Instanţa fondului a stabilit că activitatea infracţională s-a desfăşurat în perioada februarie-1 august 2011, interval de timp în care s-a încercat în mod repetat-de cel puţin patru ori introducerea de heroină în Penitenciarul M., de două ori acţiunea reuşind, iar în alte două rânduri drogurile fiind depistate cu ocazia controalelor efectuate asupra pachetelor în care fuseseră ascunse.

Pornind de la recunoaşterile inculpatelor D.E.D., C.D. şi P.C., instanţa de fond a reţinut că în fapt, în luna februarie 2011, inculpata C.D. a primit în calitate de destinatar, un pachet de la o persoană rămasă neidentificată, pachet în interiorul căruia se afla o jucărie de pluş în care a fost ascunsă o bilă de heroină. Heroina a fost predată coinculpatelor P.C. şi D.C., care la rândul lor au încorporat-o într-o plăcintă ce trebuia să ajungă la penitenciar în pachetul cu alimente. Inculpatele D.E.D. şi P.C. s-au deplasat la penitenciar cu scopul de a duce inculpatului H.D.A. pachetul, dar predarea nu a avut loc deoarece în ziua respectivă acesta nu avea drept la pachet.

În aceste condiţii, inculpatele D.E.D. şi P.C. s-au întors în Târgovişte, cea din urmă dându-i pachetul în care se aflau drogurile inculpatei C.D. A doua zi, C.D. a mers cu pachetul la penitenciar, unde, urmare a aranjamentelor făcute de inculpaţii H.D.A. şi I.M.Ş., s-a întâlnit cu R.A.M., concubina inculpatului I.M.Ş. Aceasta din urmă a preluat pachetul şi a intrat în vizită la concubinul său, reuşind să i-l predea şi implicit să introducă heroina în penitenciar.

Acţionând în aceeaşi modalitate şi în baza aceluiaşi plan infracţional, la începutul lunii aprilie 2011, inculpata C.D. a primit din nou un pachet în interiorul căruia se afla o jucărie în care fusese ascunsă o bilă cu heroină. De asemenea, bila de heroină a fost introdusă într-o plăcintă dintr-un pachet cu alimente ce trebuia trimis la penitenciar şi, tot conform aranjamentelor făcute de membrii grupului din interiorul penitenciarului, inculpatele P.C. şi C.D. au mers la penitenciar unde s-au întâlnit cu R.A.M., cea care a predat pachetul martorului S.C.V. - un prieten al inculpatului H.D.A. La controlul efectuat de lucrătorii din cadrul penitenciarului s-a descoperit în pachet o punguţă din material plastic ce conţinea o substanţă de culoare maronie, suspectată a fi heroină, fapt confirmat ulterior prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. RR/2011 şi nr. TT/2011.

Tribunalul a stabilit corect pe baza materialului probator administrat în cauză că o altă modalitate iniţiată telefonic din penitenciar de inculpatul C.G.M. a constat în preluarea din Bucureşti de către inculpatele D.E.D., P.C. şi C.D. de la persoane rămase necunoscute şi neidentificate, a heroinei pe care ulterior aveau misiunea să o introducă în penitenciar. Deplasările în Bucureşti au fost făcute în cursul lunii iunie 2011 şi la 24 iulie 2011, de fiecare dată încercându-se introducerea heroinei în penitenciar în pachetele cu alimente pe care inculpatele D.E.D., P.C. şi C.D. le duceau la datele stabilite coinculpaţilor deţinuţi.

Tribunalul a verificat apărarea inculpaţilor C.G.M. şi I.M.Ş. care au negat constant comiterea infracţiunilor de care au fost acuzaţi, stabilind că procesul-verbal de depistare, depoziţiile martorilor V.V.B., R.A.M., S.C.V., A.G., B.E. şi P.I., declaraţiile coinculpaţilor H.D.A. şi L.C.I. (ce au recunoscut intermedierea introducerii heroinei în penitenciar, dar numai pentru consumul lor propriu) ale inculpatelor D.E.D., P.C. şi C.D. (care au descris amănunţit modalitatea în care au acţionat) precum şi convorbirile telefonice şi cele prin mesaje-interceptate autorizat, fac dovada deplină şi de necontestat a vinovăţiei tuturor celor şapte inculpaţi pentru comiterea faptelor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Verificând critica formulată de apelantul - Parchet în privinţa omisiunii instanţei de fond de a soluţiona cererea orală formulată de procuror la termenul de judecată din 11 ianuarie 2011 prin care s-a cerut completarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu agravanta prevăzută de art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, Curtea de apel a constatat că aceasta este întemeiată în condiţiile în care instanţa fondului nu a soluţionat-o nici în sensul admiterii, nici în cel al respingerii, deşi avea obligaţia de a se pronunţa motivat asupra ei după ascultarea concluziilor părţilor.

Potrivit art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 constituie circumstanţă agravantă fapta de a trimite, livra, distribui sau oferi droguri (...) într-un loc de detenţie, ceea ce presupune posibilitatea adăugării unui spor ce nu poate depăşi 5 ani la maximul special al pedepsei prevăzute de lege, în cazul închisorii sau maximul general, în cazul amenzii.

În raport de situaţia de fapt stabilită corect de instanţa fondului, aşa cum a fost descrisă în cele ce preced, faţă de inculpaţii C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş. - deţinuţi în Penitenciarul M. pe toată durata activităţii infracţionale - este incidenţă agravanta legală sus-citată ce trebuia reţinută la încadrarea juridică a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, comise de aceştia în formă agravată şi continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin admiterea cererii formulate de procuror în faţa instanţei de fond.

Şi celelalte critici aduse sentinţei apelate de procuror referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. În cazul inculpatului H.D.A., pe de o parte, iar pe de alta, la omisiunea de a stabili incidenţa tratamentului sancţionator al recidivei şi, după caz al pluralităţii intermediare, în cazul inculpaţilor C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş., este justificată.

Pe baza menţiunilor din fişele de cazier ale acestor patru inculpaţi, instanţa de fond a constatat sumar că datorită condamnărilor anterioare la pedepse privative de libertate mai mari de 6 luni închisoare, inculpaţii C.G.M., H.D.A. şi L.C.I. sunt recidivişti, potrivit art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce impune aplicarea unor pedepse a căror rezultantă să se execute prin privare de libertate. Pentru a verifica situaţia personală a acestor inculpaţi, Curtea a dispus reactualizarea cazierelor lor judiciare şi, la cererea apelantului - Parchet, s-au ataşat copii ale hotărârilor judecătoreşti referitoare la condamnările lor anterioare.

Din examinarea acestor înscrisuri, Curtea de apel a reţinut că:

Inculpatul C.G.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Executarea acestei pedepse a început la data de 6 aprilie 2000 iar până la data ultimului act material al activităţii infracţionale (1 august 2011) acesta a executat 11 ani, 3 luni şi 25 zile închisoare, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 3 ani, 8 luni şi 5 zile la momentul epuizării infracţiunilor;

- inculpatul L.C.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare a cărei executare a început la data de 8 ianuarie 2009 iar până la 1 august 2011 (momentul epuizării infracţiunilor) are un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 11 luni şi 6 zile;

- inculpatul H.D.A. executa la data de 1 august 2011 pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3 07/2011 a Judecătoriei Moreni pentru infracţiuni comise în minorat, care nu atrag starea de recidivă conform art. 38 lit. a) C. pen., fiind încarcerat la data de 3 august 2005, astfel că restul rămas neexecutat este de 1 an şi 2 zile închisoare;

- inculpatul I.M.Ş., condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare stabilită conform sentinţei penale nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni pentru infracţiuni comise de asemenea înainte de a deveni major, care nu atrag starea de recidivă conform art. 38 lit. a) C. pen., se află în executarea pedepsei de la data de 17 august 2005 şi a executat până la data de 1 august 2011, perioada de 5 ani, 11 luni şi 16 zile, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 4 ani, 6 luni şi 14 zile.

În aceste condiţii, faţă de inculpaţii C.G.M. şi L.C.I., starea de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în care aceştia se află, atrage tratamentul sancţionator impus de dispoziţiile art. 39 alin. (2) din acelaşi Cod pe care instanţa de fond a omis să îl aplice.

Astfel, în cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34, 35 C. pen., sporul prevăzut de art. 34 alin. (1) lit. b) putând fi mărit până la 7 ani. În egală măsură, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.

Drept consecinţă, în privinţa acestor inculpaţi: C.G.M. şi L.C.I. se impune ca efect al reţinerii agravantei recidivei în care se află, contopirea resturilor de pedepse rămase neexecutate la data epuizării activităţii lor infracţionale, aşa cum au fost menţionate mai sus, cu pedepsele componente aplicate pentru infracţiunile ce fac obiectul judecăţii de faţă, pe temeiul dispoziţiilor legale care reglementează tratamentul sancţionator al recidivei sus-citat.

Faţă de împrejurarea că aceşti doi inculpaţi nu au fost arestaţi preventiv în cauza de faţă, ei continuând să rămână privaţi de libertate exclusiv în baza mandatelor emise în temeiul hotărârilor definitive de condamnare pentru infracţiunile ce constituie primul termen al recidivei, perioada de timp scursă de la data epuizării activităţii infracţionale (al doilea termen al recidivei) şi data rămânerii definitive a prezentei hotărâri va fi dedusă din pedeapsa rezultantă.

Faţă de inculpaţii H.D.A. şi I.M.Ş. pentru care condamnările anterioare nu atrag starea de recidivă, datorită incidenţei prevederilor art. 38 lit. a) C. pen., aşa cum s-a arătat în cele ce preced, s-au aplicat dispoziţiile art. 40 alin. (1) din acelaşi Cod care reglementează pluralitatea intermediară şi care de asemenea au fost omise de instanţa fondului.

Drept urmare, Curtea a constatat că pentru sancţionarea pluralităţii intermediare se aplică principiile stabilite în cazul concursului de infracţiuni, contopindu-se întreaga pedeapsă anterioară (chiar dacă a fost executată în parte-ca şi în cazul acestor doi inculpaţi) cu pedeapsa aplicată pentru noua/noile infracţiuni, după caz, putând fi aplicat un spor de până la 5 ani, iar din pedeapsa rezultantă astfel calculată se deduce perioada deja executată din pedeapsa anterioară, în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen.

În acelaşi timp, în privinţa pedepselor complementare aplicate inculpaţilor prin sentinţa apelată şi care au fost menţinute precum şi a celor stabilite pe lângă pedepsele ce alcătuiesc primul termen al recidivei, după caz, pentru inculpaţii C.G.M. şi L.C.I., Curtea a constatat că acestea urmează a fi aplicate în final pe lângă pedeapsa rezultantă, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, conform art. 35 C. pen.

În consecinţă, urmare aplicării acestor mecanisme de aplicare a pedepselor, Curtea a anulat mandatele de executare a pedepselor emise în baza sentinţei penale nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova pentru C.G.M.; sentinţei penale nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti pentru inculpatul L.C.I.; sentinţei penale nr. 307/2011 a Judecătoriei Moreni pentru inculpatul H.D.A. şi sentinţei penale nr. 8 79/2010 a Judecătoriei Moreni pentru I.M.Ş. şi va dispune emiterea unor noi mandate de executare conform dispoziţiilor prezentei decizii.

În privinţa criticii referitoare la greşita reţinere de către prima instanţă în favoarea inculpaţilor C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş. a circumstanţelor atenuante cu caracter personal prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a constatat că acestea nu se justifică.

Sub un prim aspect, este de observat că în situaţia reţinerii în favoarea unui inculpat a circumstanţelor atenuante, atât motivarea reţinerii acestora prin referire la probe cât şi încadrarea vreunei împrejurări care constituie o astfel de circumstanţă în prevederile art. 74 lit. a), b) sau c) C. pen. sunt obligatorii, conform art. 79 din acelaşi Cod. Curtea de apel a reţinut că aceste dispoziţii legale au fost nesocotite de instanţa fondului, care a argumentat lapidar şi prin exprimări generale, lipsite de concreteţe, atenuarea răspunderii penale a acestor patru inculpaţi, referindu-se generic la dispoziţiile art. 74 C. pen. în ansamblul lor.

Sub un alt aspect, niciuna dintre împrejurările exemplificative indicate de legiuitor în art. 74 lit. a) - c) C. pen. nu le este aplicabilă deoarece conduita anterioară şi cea ulterioară activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei de faţă exprimă în realitate atât periculozitatea deosebită cât şi rezistenţa fermă pe care cei 4 inculpaţi o opun procesului de reeducare, în condiţiile în care, fiind încarceraţi pentru o îndelungată perioadă de timp în penitenciar, aceştia au pus bazele unei reţele de trafic de droguri printre deţinuţi, exploatând ilicit accesul la convorbiri telefonice şi personale, inclusiv dreptul la vizite şi dreptul la pachet în scopul organizării grupului infracţional de natură a asigura reuşita acţiunii de a intermedia distribuirea de heroină în Penitenciarul M.

Acestor împrejurări de fapt care au caracter agravant, cum în mod corect a susţinut apelantul - Parchet, li se adaugă cele referitoare la persoana celor 4 inculpaţi, multiplu condamnaţi anterior, inclusiv pentru infracţiuni deosebit de grave care au atras starea de recidivă, în cazul inculpaţilor C.G.M. şi L.C.I., ori semnifică perseverenţa infracţională în cazul inculpaţilor H.D.A. şi l.M.Ş. - condamnaţi pentru fapte grave comise în minorat. În plus, inculpatul I.M.Ş. a declarat în instanţa de apel că actualmente este cercetat pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de omor pretins săvârşită în penitenciar.

În raport de aceste elemente, Curtea constată că nemotivat şi fără nicio justificare care să aibă corespondent în probele dosarului, instanţa fondului a reţinut în favoarea inculpaţilor C.G.M., H.D.A., L.C.I. şi I.M.Ş. circumstanţe atenuante cu caracter personal prevăzute de art. 74 C. pen. şi care vor fi înlăturate cu consecinţa reindividualizării pedepselor aplicate acestora sub aspectul cuantumului ce trebuie să reflecte pericolul social concret şi să sancţioneze gravitatea deosebită a faptelor penale comise pentru a răspunde în mod real exigenţelor de represiune, proporţionalitate, reeducare, exemplaritate şi prevenţie la care se referă scopurile pedepsei conform art. 52 C. pen.

Prin urmare, Curtea a majorat pedepsele aplicate celor patru inculpaţi pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina fiecăruia dintre aceştia în raport de limitele date şi ca efect al agravării răspunderii lor penale pe temeiul dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 143/2000 cu care a fost completată încadrarea juridică, aşa cum s-a arătat deja în cele ce preced.

Analizând critica apelantului - Parchet referitoare la omisiunea aplicării în favoarea inculpatei D.E.D. a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea de apel constată că în raport de conduita procesuală a acesteia, de faptul că a denunţat şi facilitat identificarea celorlalte persoane asociate direct sau indirect în activitatea infracţională de trafic de droguri de mare risc, se impunea reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ comisă de aceasta în formă continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru această faptă penală, astfel că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa fondului a fost descontopită în pedepsele componente pentru ca încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 să fie completată cu dispoziţiile art. 16 din acelaşi act normativ.

Cu toate acestea, în conformitate cu art. 80 C. pen., Curtea a considerat că între noile limite de pedeapsă, reduse şi ca efect al beneficiului dat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi al circumstanţelor personale cu efect atenuant acordate de prima instanţă pe temeiul art. 74 lit. a) C. pen. şi care au fost menţinute ca fiind justificate, cuantumul pedepsei principale şi a celei complementare stabilite prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată este de natură a asigura îndeplinirea scopurilor de coerciţie, reeducare şi prevenţie la care se referă art. 52 C. pen. şi nu se impune diminuarea acestuia, în condiţiile în care modalitatea de executare a pedepsei la care s-a orientat instanţa fondului este aceea a suspendării sub supraveghere atât pentru această inculpată cât şi pentru celelalte două coinculpate:C.D. şi P.C. - care nu au antecedente penale, au adoptat o conduită de cooperare cu organele de anchetă penală şi de regret pentru infracţiunile a căror gravitate au conştientizat-o.

Referitor la critica privind greşita deducere din pedepsele aplicate spre executare inculpatelor C.D. şi P.C., a duratei reţinerii şi arestului lor preventiv de la 7 august 2011 la 8 februarie 2012, apelantul - Parchet susţinând că data corectă este 9 februarie 2012, Curtea constată că aceste două inculpate au fost reţinute la 07 august 2011 şi apoi arestate preventiv prin încheierea nr. 24 din 08 august 2011 a Tribunalului Dâmboviţa, măsura fiind prelungită şi menţinută în cauză succesiv până la data de 08 februarie 2012, când instanţa fondului a dispus înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Este adevărat că împotriva acestei soluţii nu s-a exercitat recurs în termenul legal de 24 ore, astfel că potrivit art. 416 pct. 4 lit. a) C. proc. pen., hotărârea a rămas definitivă la data expirării termenului de recurs, însă relevanţa, datei punerii efective în libertate a celor două inculpate se circumscrie doar ipotezei revocării obligatorii ori facultative a suspendării sub supraveghere pe durata termenului de încercare fixat de instanţa fondului, în cazul şi condiţiile legii a pedepselor ce le-au fost aplicate. Cum termenul de încercare stabilit începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă şi se calculează pe zile pline, în măsura în care se va pune problema vreunuia dintre cazurile de revocare prevăzute de art. 86⁴ alin. (1) sau (2) C. pen., la calculul duratei termenului de încercare va fi avută în vedere perioada reţinerii şi arestării efective a fiecăreia dintre cele două inculpate rezultate din registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor reţinute sau arestate preventiv prevăzut de art. 84 lit. d) din Legea nr. 275/2006 actualizată.

În privinţa apelurilor exercitate de inculpaţii C.G.M., H.D.A. şi L.C.I., având în vedere considerentele deja expuse, Curtea constată că numai negarea implicării în activitatea infracţională a acestora nu este suficientă pentru a-i exonera de răspundere penală în condiţiile în care mijloacele de probă administrate şi care au fost amănunţit analizate de instanţa fondului fac dovada de necontestat a contribuţiei acestora atât la asocierea în grupul infracţional constituit cât şi la traficarea heroinei în penitenciar.

Drept consecinţă, solicitarea de a fi achitaţi pentru că nu ar fi comis faptele penale de care au fost acuzaţi formulată atât ca apărare la instanţa de fond cât şi ca motiv principal de apel de către inculpaţii C.G.M., H.D.A. şi L.C.I. nu este întemeiată, nu are corespondent între probele dosarului şi nici în starea de fapt reţinută corect de tribunal, cum nefondată este şi cererea subsidiară a inculpaţilor H.D.A. şi L.C.I. de reducere a cuantumului pedepselor rezultante şi de suspendare sub supraveghere a acestora, câtă vreme au dovedit stăruinţă în comiterea de infracţiuni chiar şi în interiorul unităţii de detenţie în care execută pedepse privative de libertate pentru condamnări anterioare şi sunt cunoscuţi cu multiple antecedente penale pentru săvârşirea unor fapte deosebit de grave (omor calificat, tentativă la omor deosebit de grav, tâlhărie în formă agravată.

Împotriva deciziei penale nr. 81 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii l.M.Ş., C.G.M. şi L.C.I.

Faţă de faptul că l.M.Ş. şi-a retras recursul declarat în cauză, instanţa nu va putea analiza criticile formulate în recursul declarat de acesta, urmând să fie evaluate criticile formulate în recursul Ministerului Public faţă de situaţia legală a acestei persoane.

Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză instanţa reţine următoarele cazuri de casare:

- în recursul Ministerului Public se susţin critici ce decurg din art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior: 1) faţă de inculpatul l.M.Ş. să se ia act de dispoziţiile art. 5 C. pen., să se dispună contopirea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia din apel, cu sancţiunea stabilită prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă, pin care s-a dispus înlocuirea pedepsei de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului I.M.Ş. cu măsura educativă a internării într-un centru pentru minori; 2) tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, urmează este mai favorabil conform vechiului C. pen., astfel că regulile de la concursul de infracţiuni urmează să fie reglementat în continuare în prezenta cauză de dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. anterior; 3) în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, solicită să se constate ca nelegale dispoziţiile instanţelor de fond şi de apel prin care s-a dispus deducerea perioadei reţinerii şi a arestării preventive pentru inculpatele H.D.A. - P.C. şi G. (fostă C.) D. în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. anterior, din data de 07 februarie 2012 până la data de 08 februarie 2012, în condiţiile în care soluţia corectă şi legală era de deducere a perioadei arestului preventiv din data de 07 februarie 2012 până la data de 09 februarie 2012, având în vedere că din actele de la dosar rezultă că punerea în libertate a celor două inculpate s-a realizat la data de 09 februarie 2012.

- în recursul inculpatului C.G.M. se solicită casarea deciziei recurate, conform cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior: 1) achitarea având în vedere că probele existente la dosar au fost greşit interpretate de către instanţa de prim control judiciar şi instanţa de fond, în defavoarea inculpatului. Precizează că aceste probe nu au susţinut niciodată vinovăţia inculpatului, deoarece inculpatul nu a săvârşit faptele pentru care a fost judecat; 2) reindividualizarea pedepsei aplicate sau menţinerea sentinţei pronunţată de prima instanţă, prin menţinerea circumstanţelor atenuante care au fost susţinute la tribunal, art. 74, art. 76 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi înlăturarea agravantei care a fost susţinută la Curtea de apel, astfel încât să îi fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai mică. În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, arată că s-au modificat limitele de pedeapsă referitor la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi primul alin. al art. 367 C. pen. În situaţia în care se va aprecia că se impune încadrarea pe dispoziţiile alin. (3) al art. 367 C. pen., acestea sunt defavorabile inculpatului prin aplicarea concursului de infracţiuni ce conduce la o pedeapsă mult mai mare.

- în recursul inculpatului L.C.I. se solicită în baza art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior: 1) achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.; 2) redozarea pedepsei şi aplicarea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen. În acest sens solicită schimbarea încadrării juridice din art. 8 Legea nr. 39/2003 în art. 367 C. pen. şi din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 81 din Legea nr. 187/2012.

Analizând recursurile declarate în cauză instanţa urmează să admită căile de atac declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii C.G.M. şi L.C.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti:

Criticile referitoare la greşita condamnare pentru infracţiunile ce fac obiectul acuzaţiei formulate în recursurile inculpaţilor C.G.M. şi L.C.I. sunt nefondate.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cadrul legal de examinare a recursului s-a schimbat. Prin abrogarea art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt) în calea de atac a recursului poate fi analizată concordanţa situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel cu consecinţele legale stabilite cu privire la respectiva faptă.

În consecinţă criticile formulate de inculpaţii C.G.M. şi L.C.I. cu privire la greşita reţinere a vinovăţiei-vor fi evaluate prin raportare la situaţia de fapt stabilită în urma administrării nemijlocite a probei cu martori de către instanţa de fond coroborate cu identificarea drogurilor la locul de deţinere şi transcrierea convorbirilor interceptate.

Instanţele au reţinut că inculpatul C.G.M. le-a propus coinculpaţilor L.C.I., H.D.A. şi I.M.Ş. să îl ajute în activitatea de introducere a drogurilor în penitenciar, C.G.M. fiind persoana care realiza legăturile cu alţi traficanţi de droguri de la care putea procura heroina, iar inculpaţii L.C.I., H.D.A. şi I.M.Ş. fiind cei care trebuiau să găsească persoanele din afara unităţii de la care să primească, să preia şi să introducă heroina în penitenciar. Inculpatul L.C.I. a confirmat că a intermediat introducerea de droguri în penitenciar, însă pentru consumul propriu. Apărările inculpaţilor C.G.M. şi L.C.I. referitoare la situaţia de fapt au fost analizate de instanţa de fond şi cea de apel, ambele instanţe motivând considerentele pentru care au apreciat situaţia de fapt ce face obiectul judecăţii ca fiind dovedită. În raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel, nu poate fi admisă cererea de achitare a inculpaţilor pentru nici una dintre infracţiunile ce fac obiectul acuzaţiei, de trafic de droguri de mare risc şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Referitor la individualizarea sancţiunii instanţa reţine că prin modificarea art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. ca urmare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu se mai analizează concordanţa cu criteriile de individualizare judiciară, ci doar concordanţa cu limitele de individualizare legală. În consecinţă urmează să fie analizată influenţa modificărilor legislative asupra sancţiunilor stabilite.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, critică formulată de Ministerul Public cu privire situaţia inculpatului I.M.Ş., cât şi de inculpaţii C.G.M. şi L.C.I., instanţa constată că în speţă sunt pronunţate soluţii de condamnare pentru infracţiuni prevăzute în două legi speciale diferite (Legea nr. 39/2003 şi Legea nr. 143/2000) cu reţinerea formelor de unitate şi pluralitate de infracţiuni C. pen. anterior (concurs recidivă, pluralitate intermediară, infracţiune continuată). Totodată constată că faţă de unul dintre inculpaţi ca urmare a admiterii unei contestaţii la executare rămasă definitivă, prin care una dintre pedepsele (aplicată printr-o sentinţă anterioară) cu care fusese contopită sancţiunea din cauză a fost transformată în măsură educativă, Ministerul Public solicită contopirea unei pedepse cu o măsură educativă, conform art. 129 C. pen. În consecinţă cauza face aplicarea situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, intervenirea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei cu privire la modificările intervenite în două legi speciale şi în C. pen.

De asemenea, instanţa reţine că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la data de 29 aprilie 2014, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, astfel încât considerentele ce urmează vor ţine seama de neagravarea situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac (din concluziile Ministerului Public rezultă că a fost solicitată aplicarea legii mai favorabile conform mecanismului publicat prin decizia nr. 2/HP/2014) şi de previzibilitatea regulilor care guvernează individualizarea sancţiunilor şi care au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor.

În examinarea legii incidente cu privire la fiecare acuzaţie formulată, instanţa urmează să analizeze, în raport de criticile formulate atât influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi cât şi consecinţele asupra individualizării sancţiunilor, în raport de limitele de sancţiune stabilite anterior. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire termenul de prescripţie, respectiv sancţiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Astfel, pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

În prezenta cauză sunt incidente dispoziţii din legile speciale (Legea nr. 39/2003 şi Legea nr. 143/2000) şi dispoziţii C. pen. [art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 33]. Instanţa constată că dispoziţiile C. pen. anterior sunt mai favorabile, cu privire la inculpaţii L.C.I. şi C.G.M., în integralitatea lor, pentru considerente ce ţin de tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni şi al recidivei (contopirea în legea veche faţă de cumulul aritmetic în legea nouă) ca şi pentru considerente ce ţin de condiţiile de existenţă şi sancţiunea infracţiunii continuate.

Cu privire la inculpatul I.M.Ş. instanţa va admite critica Ministerului Public referitoare la aplicarea art. 129 C. pen. în vigoare având în vedere că măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie dispusă prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti a modificat sentinţa penală nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, prin decizia nr. 12/HP/2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate. În consecinţă nu se poate susţine dezincriminarea art. 8 din Legea nr. 39/2003. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, la care legea specială face referire în materie sancţionatorie prevede că, atunci când se săvârşeşte una dintre infracţiunile ce fac obiectul grupării, sancţiunea pentru pluralitatea constituită nu poate depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii. Aceeaşi prevedere se regăseşte şi în art. 367 C. pen. În consecinţă urmează a fi analizată sancţiunea pentru trafic de droguri de mare risc.

În ceea ce priveşte legile speciale, cu privire la traficul de droguri este mai favorabilă legea nouă, respectiv modificarea produsă în limitele de sancţiune prin art. 81 din Legea nr. 187/2012. Pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Prin Legea nr. 187/2012, Legea nr. 143/2000 a fost modificată după cum urmează:

Art. 81

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 362/3.08.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Art. 2 va avea următorul cuprins:

"ART. 2

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi."

Anterior infracţiunea de trafic de droguri de mare risc având acelaşi conţinut juridic, se sancţiona cu o pedeapsă între 10 şi 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. În consecinţă sancţiunea este mai favorabilă în legea nouă care prevede atât limite minime cât şi limite maxime mai mici decât legea anterioară. Legea nouă va retroactiva, determinând o reducere proporţională a sancţiunii stabilite anterior spre minimul prevăzut de legea veche. Instanţa de recurs nu poate reevalua gravitatea faptei. Modificarea C. proc. pen. cu privire la cazurile de casare (art. 386⁹ pct. 14 C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 2/2013) conduce doar la reducerea sancţiunii stabilite către minimul prevăzut de către lege de Curtea de apel la către minimul prevăzut de legea nouă. În ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi complementare, art. 12 din Legea nr. 187/2012 prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Referitor la sancţiunea stabilită cu privire la infracţiunea de grup infracţional organizat instanţa constată că pedeapsa stabilită de către Curtea de Apel nu depăşeşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea care intră în scopul grupării aceea de trafic de droguri de mare risc.

Faţă de cele ce preced în privinţa inculpaţilor L.C.I., C.G.M. şi l.M.Ş. va dispune următoarele:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va condamna pe C.G.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi va dispune ca inculpatul C.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 385 C. proc. pen. anterior, în baza art. 39 alin. (2) şi art. 35 C. pen. anterior, va contopi această pedeapsă rezultantă cu restul de pedeapsă de 3 ani, 8 luni şi 5 zile închisoare şi cu pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior (rămas de executat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova), urmând ca inculpatul C.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsă complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Va aplica art. 71-64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. va condamna pe L.C.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi va dispune ca inculpatul L.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 385 C. proc. pen. anterior, în baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă de 11 luni şi 6 zile închisoare (rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti), urmând ca inculpatul L.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va lua act că inculpatul L.C.I. este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna pe l.M.Ş. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi va dispune ca inculpatul I.M.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 44 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., va aplica inculpatului I.M.Ş. pedeapsa închisorii de 5 ani, pe care o majorează cu 1 an şi 2 luni închisoare, reprezentând ¹ /₄ din restul rămas neexecutat la data comiterii infracţiunii din măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie dispusă prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti (care a modificat sentinţa penală nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni) şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va deduce perioada executată de la 25 iulie 2011 la 04 iunie 2014.

Va lua act că inculpatul I.M.Ş. se află în executarea măsurii educative stabilită prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Va anula şi formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare conform dispoziţiilor prezentei decizii.

În ceea ce priveşte cazul de casare formulat de Ministerul Public cu privire la deducerea detenţiei inculpatelor H.D.A. şi G. constatându-l fondat va deduce prevenţia pentru H.D.A., P.C. şi G. (fostă C.) D. de la 07 august 2011 la 09 februarie 2012 inclusiv.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare în recursul parchetului şi al inculpaţilor C.G.M. şi L.C.I. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu desemnat pentru recurentul C.G.M., în sumă de 120 RON, onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul L.C.I., precum şi pentru intimaţii inculpaţi H.D.A., P.C. şi G. (fostă C.) D., în cuantum de câte 500 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obligă inculpatul I.M.Ş. la 550 RON, cheltuieli judiciare către stat din care 500 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii C.G.M. şi L.C.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti.

Casează în parte decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 371 din 22 octombrie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa şi, rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor C.G.M., l.M.Ş. şi L.C.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă pe C.G.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi dispune ca inculpatul C.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 385 C. proc. pen. anterior, în baza art. 39 alin. (2) şi art. 35 C. pen. anterior, contopeşte această pedeapsă rezultantă cu restul de pedeapsă de 3 ani, 8 luni şi 5 zile închisoare şi cu pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior (rămas de executat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 572/2006 a Tribunalului Prahova), urmând ca inculpatul C.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsă complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Aplică art. 71-64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. condamnă pe L.C.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În. baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi dispune ca inculpatul L.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

.Conform art. 385⁸ C. proc. pen. anterior, în baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de pedeapsă de 11 luni şi 6 zile închisoare (rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 596/2009 a Judecătoriei Ploieşti), urmând ca inculpatul L.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Ia act că inculpatul L.C.I. este arestat în altă cauză.

4. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe I.M.Ş. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin decizia penală nr. 81 din 18 aprilie 2013 pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi dispune ca inculpatul I.M.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 44 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., aplică inculpatului I.M.Ş. pedeapsa închisorii de 5 ani, pe care o majorează cu 1 an şi 2 luni închisoare, reprezentând ¼ din restul rămas neexecutat la data comiterii infracţiunii din măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie dispusă prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti (care a modificat sentinţa penală nr. 879/2010 a Judecătoriei Moreni) şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Deduce perioada executată de la 25 iulie 2011 la 04 iunie 2014.

Ia act că inculpatul I.M.Ş. se află în executarea măsurii educative stabilită prin sentinţa penală nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Anulează şi formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 201 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare conform dispoziţiilor prezentei decizii.

5. Deduce prevenţia pentru H.D.A., P.C. şi G. (fostă C.) D. de la 07 august 2011 la 09 februarie 2012 inclusiv.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei recurate.

II. Ia act de retragerea recursului declarat de I.M.Ş.

Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului şi al inculpaţilor C.G.M. şi L.C.I. rămân în sarcina statului.

Obligă inculpatul I.M.Ş. la 550 RON, cheltuieli judiciare către stat din care 500 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1900/2014. Penal. Alte cereri privind judecata...		ICCJ. Decizia nr. 1924/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1915/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1915/2014. Penal