ICCJ. Decizia nr. 1927/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1927/2014
Dosar nr. 988/57/2013
Şedinţa publică din 4 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 16 din 29 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 988/57//2013, în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. privind Sentinţa penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 823/III/6/2013 înregistrată la această instanţă sub Dosar nr. 988/57/2013 la data de 12 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 397 şi al art. 399 alin. (5) C. proc. pen. a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. privind Sentinţa penală nr. 27 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, fiind anexat referatul şi concluziile procurorului privind cererea de revizuire.
Se reţine, în esenţă, în referatul întocmit de către procurorul competent că revizuentul V.I. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 27 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, modificată prin Decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. La data de 23 octombrie 2013, condamnatul a trimis Curţii de Apel Alba Iulia o cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 27 din 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, cerere ce a fost trimisă parchetului spre competenţă soluţionare.
Cererea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 29 octombrie 2013, sub Dosar nr. 823/III/6/2013.
Condamnatul V.I. a mai formulat o cerere de revizuire, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 961/III/6/2012, care ulterior a format obiectul Dosarului nr. 873/57/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Sentinţa penală nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 873/57/2013 s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingere ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a Sentinţa penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2842/85/2010*.
Prin cererea de revizuire supusă prezentei verificări condamnatul revizuent invocă imposibilitatea de a se apăra, ori, acest motiv de revizuire nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen, astfel că se concluzionează de către procuror că cererea de revizuire este inadmisibilă, fiind invocată şi Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii.
Analizând actele şi lucrările în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată condamnatul V.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 27 din 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, invocând faptul că a fost condamnat de către Curtea de Apel Alba Iulia fără a avea posibilitatea de a se apăra.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar pentru cazuri expres şi limitativ prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 394 din C. proc. pen. "Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Analizând motivul invocat de revizuent, instanţa a constatat că acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 din C. proc. pen., context în care cererea dedusă prezentei judecăţii este inadmisibilă.
Această soluţie se impune şi raportat la Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007 (M. Of. nr. 574/30 iulie 2008), a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul de soluţionare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 din C. proc. pen. şi a s-a stabilit că: "Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. este inadmisibilă."
Mai mult decât atât, potrivit art. 403 alin. (31) din C. proc. pen. "Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări."
În speţă, s-a observat că prin Sentinţa penală nr. 164 din 21 octombrie 2013 pronunţată în Dosar nr. 873/57/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) din C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. cu referire la a Sentinţa penală nr. 27 din 5 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2842/85/2010*, pe considerentul că motivul invocat, respectiv nelegala citare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 din C. proc. pen.
Curtea a constatat că prin cererea de revizuire dedusă prezentei judecăţi condamnatul solicită revizuirea aceleiaşi sentinţe penale de condamnare pe acelaşi motiv, respectiv al imposibilităţii de a se apăra. Ori, în acest context, cererea de faţă este inadmisibilă potrivit art. 403 alin. (31) din C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuentul condamnat V.I. criticând Sentinţa penală nr. 16 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia ca fiind abuzivă, evazivă şi neconformă cu realitatea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va lua act de manifestarea de voinţă a revizuentului condamnat V.I., în sensul retragerii recursului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se constată că, la termenul de judecată din data de 4 iunie 2014 revizuentul condamnat V.I. a declarat că doreşte să îşi retragă recursul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 16 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, declaraţia de retragere putând fi făcută fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.
De asemenea, dispoziţiile art. 369 C. proc. pen. impun ca apelul să fie retras personal sau prin mandatar special.
Văzând faptul că recursul formulat de condamnatul V.I. a fost retras personal de către acesta în faţa completului de judecată la termenul din data de 4 iunie 2014, precum şi dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de voinţa valabil exprimată a revizuentului V.I. privind retragerea recursului.
Va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat de revizuentul condamnat V.I. împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1932/2014. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
