ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/19

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1966/2014

Dosar nr. 6021/233/2012

Şedinţa publică din 10 iunie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 277 din 14 iunie 2013 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 6021/233/2012, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

A condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată (faptă săvârşită în luna iulie 2007).

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 291 C. pen.

A condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 291 C. pen. (faptă săvârşită în luna iulie 2007).

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N. din două infracţiuni, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României şi infracţiunea art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, într-o singură infracţiune, şi anume în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României.

A condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României (faptă săvârşită în luna iulie 2007).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, urmând ca inculpatul C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului C.N., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul C.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.G. SRL Constanţa (reprezentată prin lichidator judiciar SC I. I.P.U.R.L. Constanţa), la plata către Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei de 347.114 RON, reprezentând debit şi majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 5 noiembrie 2007.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus confiscarea - în folosul statului - a 36.310 pachete de ţigări marca P., respectiv a 61.914 pachete de ţigări marca L.M., bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Poliţiei municipiului Galaţi, conform dovezilor de primire din 6 august 2007, respectiv din 9 august 2007.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., a dispus confiscarea - în folosul statului - a semiremorcei marca M., indisponibilizată la sediul I.J.P.F. Galaţi, potrivit procesului-verbal din data de 1 august 2007.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea certificatului de înmatriculare nr. x, cu privire la semiremorca marca M.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea, către persoanele îndreptăţite, a tuturor celorlalte bunuri sau înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 31 iulie 2007 la sediul SC P. SA Galaţi, în baza autorizaţiei de percheziţie din 31 iulie 2007 emisă de Judecătoria Galaţi, dacă nu servesc la soluţionarea altor cauze.

În temeiul art. 353 alin. (1) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra autotractorului marca R. indisponibilizat la sediul I.J.P.F. Galaţi, potrivit procesului-verbal din data de 1 august 2007.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.G. SRL Constanţa (reprezentată prin lichidator judiciar SC I. I.P.U.R.L. Constanţa), la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 10 iulie 2007, la nivelul I.J.P.F. Galaţi a fost obţinută o informaţie potrivit căreia, prin punctul de trecere a frontierei Albiţa, judeţul Vaslui, urmează a fi introdusă în România, din Republica Moldova, o cantitate mare de ţigări, ascunsă într-un mijloc de transport încărcat cu ulei. Introducerea ţigărilor s-a presupus că urma să se efectueze în legătură cu derularea unor operaţiuni comerciale legale între SC P. SA Galaţi şi SA F.S. Bălţi, Republica Moldova.

În baza acestor informaţii, la data de 31 iulie 2007, în jurul orelor 16:30, s-a efectuat o descindere la sediul SC P. SA Galaţi, în baza autorizaţiei de percheziţie din 31 iulie 2007, ocazie cu care au fost identificate staţionate autotractorul şi remorca, ambele aparţinând SC V.G. SRL Constanţa.

Potrivit scrisorii de transport internaţional ridicate de la conducătorul auto, inculpatul T.D., a rezultat că acesta a efectuat transportul, de la SA F.S. Bălţi, Republica Moldova, la SC P. SA Galaţi, a cantităţii de 18.800 kg ulei de floarea-soarelui. În urma cântăririi, s-a constatat că masa faptică a încărcăturii corespunde cu aceea din documentele însoţitoare.

Procedându-se la verificarea amănunţită a mijlocului de transport, s-au constatat emanaţii de miros de tutun la orificiile din pereţii cisternei remorcă. În urma îndepărtării părţii dorsale a învelişului exterior, s-au găsit mai multe pachete, cartoane şi baxuri de ţigări, mărcile L.M. şi P., ascunse între înveliş şi corpul vehiculului, aşezate ordonat, fără spaţii între ele şi fixate cu sfoară, legată în formă de plasă. De asemenea, a fost identificat un dispozitiv artizanal alcătuit din două bare metalice, care servea la închiderea şi deschiderea învelişului exterior al semiremorcii tip cisternă, acţionând ca o trapă cu balamale de prindere în partea superioară.

În urma numărării întregii cantităţi de ţigări, au rezultat 98.224 pachete de ţigări, din care 36.319 marca L.M. şi 61.914 marca P., care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.J.P.F. Galaţi, potrivit dovezilor de primire din 6 august 2007, respectiv din 9 august 2007.

Din adresele nr. 403686/GL/2007 şi 403669/GL/2007 ale Gărzii Financiare, Secţia Galaţi, rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin introducerea în ţară a celor 36.310 pachete de ţigări, este de 323.798 RON, reprezentând accize (261.526,50 RON) şi, respectiv, taxă pe valoare adăugată (62.272,50 RON).

Cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC P. SA Galaţi, au fost ridicate mai multe documente, respectiv: certificatele de înmatriculare ale autotractorului şi semiremorcii, autorizaţia de folosinţă a semiremorcii, contractul de închiriere a semiremorcii, licenţa de transport rutier în trafic internaţional, autorizaţia sanitară de funcţionare şi certificatul de agreare pentru semiremorcă. Din verificările efectuate, a rezultat că certificatul de înmatriculare a semiremorcii, nu figurează în baza de date ca fiind eliberat de către autorităţile române.

De asemenea, s-a constatat că la numărul de înmatriculare x figurează înmatriculată o semiremorcă de aceeaşi marcă, având însă seria saşiului, anul de fabricaţie şi codul de omologare diferite, iar în baza de date a Sistemului Naţional de Evidenţe Auto nu figurează niciun autovehicul având certificatul de înmatriculare cu numărul x şi seria de şasiu înscrisă în acesta.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 .septembrie 2007, efectuat de Compartimentul Criminalistic al I.J.P.F. Galaţi, a stabilit că certificatul de înmatriculare nr. X a fost falsificat prin ştergere chimică şi recompletarea rubricilor cu alte date.

De asemenea, cu adresa nr. 24839/2007, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a comunicat că certificatul de agreare din 12 noiembrie 2005, pentru semiremorca tip M. pe numele SC A.P. SRL Constanţa, reprezentată de D.B., nu a fost eliberat de această instituţie.

Fiind audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul C.N. a negat orice implicare în activitatea de introducere în ţară a ţigărilor, arătând că, la data de 6 noiembrie 2006 a încheiat un contract de închiriere a semiremorcii cu numitul D.B. (acesta având calitatea de asociat unic al firmei SC A.P. SRL Constanţa), intrând în posesia efectivă a cisternei abia la începutul lunii iulie 2007. A mai declarat inculpatul că, după data de 31 iulie 2007, nu l-a mai contactat pe numitul D.B. şi că nu cunoaşte adresa acestuia.

Raportat la celelalte mijloace de probă administrate în cauză, susţinerile inculpatului referitoare la momentul şi modul de dobândire a semiremorcii tip cisternă folosită la transportul ţigărilor au apărut ca fiind nesincere.

Deşi contractul de închiriere a semiremorcii tip M. a fost încheiat la data de 6 noiembrie 2006, autorizaţia sanitară de funcţionare a fost eliberată de Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa la o dată anterioară, respectiv 2 noiembrie 2006, pe numele societăţii administrate de inculpatul C.N., SC V.G. SRL Constanţa, or la acel moment această societate nu avea în posesie semiremorca. Având în vedere această neconcordanţă, s-a procedat la verificarea autenticităţii autorizaţiei sanitare la organul emitent, sens în care au fost solicitate, în xerocopie, documentele care au stat la baza eliberării sale.

Prin adresa nr. 2-1646R din data de 18 februarie 2008, Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa a confirmat eliberarea autorizaţiei, punând la dispoziţia organelor judiciare xerocopii după următoarele documente:

- autorizaţia privind încredinţarea, spre folosinţă, pentru perioada 15 octombrie 2006 - 15 octombrie 2008, a semiremorcii marca M. de către SC A. SA Bucureşti, către SC V.G. SRL Constanţa, document în care apare semnătura inculpatului C.N., peste care este aplicată ştampila societăţii;

- certificatul de înregistrare al SC V.G. SRL Constanţa;

- factura plătită în numele SC V.G. SRL Constanţa de către inculpatul T.D., la data de 2 noiembrie 2006;

- cererea pentru obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare, completată în numele SC V.G. SRL Constanţa de către inculpatul T.D., la data de 1 noiembrie 2006.

De asemenea, din verificările efectuate a mai rezultat că la data de 7 noiembrie 2006, numitul D.B. a intrat în SC A.P. SRL Constanţa, în calitate de asociat unic, la aceeaşi dată retrăgându-se din societate vechii asociaţi. Or, preluarea societăţii fiind făcută la data de 7 noiembrie 2006, este evident că la data de 6 noiembrie 2006 numitul D.B. nu deţinea calitatea de asociat al SC A.P. SRL Constanţa, pentru a putea încheia contractul de închiriere a semiremorcii tip cisternă, cu societatea inculpatului C.N.

Din verificările efectuate în baza de date a S.P.C.L.E.P. Galaţi a rezultat că persoana care a efectuat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa menţiunea calităţii de asociat unic al SC A.P. SRL Constanţa, pe numele D.B., a folosit o carte de identitate falsificată, persoana care, în realitate, se numeşte D.B. (şi care a fost identificată şi audiată în cauză) neavând nicio implicare în activitatea infracţională care face obiectul prezentei cauze, datele sale personale fiind inserate parţial în cartea de identitate contrafăcută.

Tribunalul a constatat, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, respectiv la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului T.D., că printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Sentinţa penală nr. 1803 din 22 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Galaţi), instanţa a statuat că T.D. nu a cunoscut nevalabilitatea certificatului de înmatriculare al semiremorcii folosite, nici neînmatricularea, astfel că s-a dispus achitarea acestuia.

Corelativ cu această împrejurare, instanţa a dispus - în temeiul art. 334 C. proc. pen. - schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.N., de complicitate la cele două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.D. [respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.], apreciind că se află în prezenţa unei participaţii improprii a inculpatului C.N. la săvârşirea fiecăreia dintre cele două infracţiuni, atâta vreme cât inculpatul T.D. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru ca faptele sale să constituie infracţiuni.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.N. din două infracţiuni, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României şi infracţiunea art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, într-o singură infracţiune, şi anume în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României.

În cazul infracţiunii de evaziune fiscală, elementul material al laturii obiective constă în neîndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile.

Prin "bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă" se înţelege orice entitate care constituie "baza de calcul" pentru impozite sau taxe.

Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe:

- existenţa obligaţiei legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute.

- existenţa unui bun sau a unei activităţi ce se încadrează în ipotezele legale privind impozitarea sau taxarea.

- săvârşirea unei fapte prin care se urmăreşte sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

În concluzie, pentru a se afla în prezenţa unei evaziuni fiscale prin ascunderea bunului, a fost necesar ca de bunul respectiv să fie legată o obligaţie fiscală.

Or, în speţa de faţă, ascunderea a fost săvârşită cu prilejul controlului vamal, în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale, astfel încât nu se situa în sfera de acţiune a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005. Aceasta întrucât obligaţie fiscală, astfel cum a fost definită în art. 2 din Legea nr. 241/2005, nu includea şi obligaţia vamală.

Pentru a exista infracţiunea de evaziune ar fi fost necesar ca inculpatul să aibă calitatea de contribuabil, or în prezenta cauză inculpatul C.N. nu a săvârşit fapta în calitate de contribuabil care să se fi sustras de la plata obligaţiilor fiscale, ci în calitate de persoană fizică ce s-a sustras de la plata obligaţiei fiscale.

Pe de altă parte, ascunderea bunului sau a sursei impozabile nu este infracţiune dacă bunul sau sursa "ascunsă" impozitării au un caracter ilicit. În astfel de cazuri se prezumă că motivul care determină făptuitorul să nu declare bunul/sursa este caracterul ilicit al materiei impozabile (intenţia fiind de a nu fi descoperită infracţiunea săvârşită), iar nu sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În cazul de faţă, ţigările au avut un caracter ilicit, sunt "produsul" infracţiunii, iar nu materia impozabilă şi nici bunuri cu o minimă aparenţă de legalitate ce ar fi urmat să fie comercializate legal de către societate.

În concluzie, Tribunalul nu se află în prezenţa unei infracţiuni de evaziune fiscală, astfel încât s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.

Astfel fiind, în drept, faptele inculpatului C.N., care, în calitate de administrator la SC V.G. SRL Constanţa, a pus la dispoziţia angajatului său, inculpatul T.D., semiremorca tip cisternă neînmatriculată şi cu numărul fals de înmatriculare, precum şi certificatul de înmatriculare falsificat, pentru aceeaşi semiremorcă (fără ca inculpatul T.D. să cunoască faptul că semiremorca nu era înmatriculată, iar certificatul de înmatriculare era falsificat), în scopul de a o conduce pe drumurile publice pentru a transporta, din Republica Moldova în România, cantitatea de 98.224 pachete de ţigări mărcile L.M. şi P., ascunse într-un compartiment confecţionat artizanal al semiremorcii, marfă disimulată prin derularea activităţii legale de transport al cantităţii de 18.800 kg ulei, pentru care au fost prezentate documente legale conforme realităţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate la vamă (prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României),

- participaţie improprie la tractarea unei remorci neînmatriculate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare [prevăzută de art 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată],

- participaţie improprie la uz de fals [prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 291 C. pen.], cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (concurs real de infracţiuni).

Instanţa a apreciat vinovăţia inculpatului C.N. ca fiind dovedită prin materialul probator administrat în cauză.

Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţă în prezenta cauză, s-a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege, pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa. La individualizarea pedepselor, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de atitudinea procesuală nesinceră manifestată de inculpat, instanţa a înţeles să nu reţină în favoarea acestora vreuna dintre circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Totodată, instanţa a făcut aplicarea şi a dispoziţiilor art. 33 şi urm. C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni, apreciind totuşi că se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea ce a fost stabilită în sarcina acestuia, mai cu seamă că inculpatul mai era cercetat şi în alte cauze penale pentru săvârşirea unor fapte similare.

Pentru infracţiunea referitoare la regimul vamal, reţinută în sarcina inculpatului C.N., observând dispoziţiile art. 65 C. pen., instanţa a dispus aplicarea faţă de inculpaţi şi a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conţinutul acesteia urmând a fi stabilit în funcţie de gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.

La dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C.N., instanţa a ţinut seama de modalitatea concretă în care au fost comise faptele (din mijloacele de probă rezultând rolul esenţial pe care inculpatul l-a avut în organizarea şi desfăşurarea activităţii infracţionale), dar şi de împrejurarea că acesta mai este cercetat şi în alte cauze penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen.

Toate acestea au determinat instanţa să aprecieze că atingerea scopurilor pedepsei penale şi, implicit, reeducarea inculpatului, poate avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei ce îi va fi aplicată. în consecinţă, instanţa a dispus aplicarea - în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. - a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. La stabilirea pedepsei accesorii instanţa a ţinut seama de modalitatea de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, dar şi de persoana acestuia.

Pe latură civilă, apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi 346 din C. proc. pen., în referire la art. 998 şi urm. din C. civ., instanţa a obligat pe inculpatul C.N. - în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.G. SRL Constanţa (reprezentată prin lichidator judiciar SC I. I.P.U.R.L. Constanţa), la plata către Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei de 347.114 RON, reprezentând debit şi majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 5 noiembrie 2007 (data deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de SC V.G. SRL Constanţa).

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., a dispus confiscarea - în folosul statului - a semiremorcei marca M. indisponibilizată la sediul I.J.P.F. Galaţi, potrivit procesului-verbal din data de 1 august 2007.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea certificatului de înmatriculare cu privire la semiremorca marca M.

Împotriva sentinţei penale a Tribunalului Galaţi a declarat apel inculpatul C.N., iar prin Decizia penală nr. 335/A din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi l-a respins ca nefondat.

S-a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt existentă în cauză pe baza probelor din dosar, vinovăţia inculpatului, precum şi încadrarea în drept a faptei săvârşite.

În fapt, inculpatul C.N., în calitate de administrator la SC V.G. SRL Constanţa, a pus la dispoziţia angajatului său, inculpatul T.D., semiremorca tip cisternă neînmatriculată, precum şi certificatul de înmatriculare falsificat, pentru acea semiremorcă (fără ca inculpatul I.D. să cunoască faptul că semiremorca nu este înmatriculată iar certificatul de înmatriculare era falsificat), în scopul de a o conduce pe drumurile publice pentru a transporta, din Republica Moldova în România, cantitatea de 98.224 pachete de ţigări mărcile L.M. şi P., ascunse într-un compartiment confecţionat artizanal al semiremorcii, marfă disimulată prin derularea activităţii legale de transport a cantităţii de 18.800 l de ulei, pentru care au fost prezentate documente legale conforme realităţii.

Faptele săvârşite întruneau conţinutul constitutiv al infracţiunilor de:

- complicitate la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate la vamă, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2002 privind C. vam. al României;

- participaţie improprie la tractarea unei remorci neînmatriculate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare prev. de art. 31 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată;

- participaţie improprie la uz de fals prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza probelor administrate în dosar, respectiv, adresa nr. 2-1646R din data de 18 februarie 2008 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa, autorizaţia privind încredinţarea remorcii M. de către SC A. SA Bucureşti către SC V.G. SRL Constanţa pe care apare semnătura inculpatului C.N., certificatul de înregistrare al SC V.G. SRL Constanţa, factura din data de 1 noiembrie 2006, cererea pentru obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare completată de către inculpatul T.D.

Pedepsele aplicate inculpatului s-au încadrat în prevederile art. 72 din C. pen., privind faptele comise, modalitatea în care s-au săvârşit acestea, precum şi persoana inculpatului care nu este recidivist dar care a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost judecat.

Nu poate fi reţinută apărarea inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârşirea faptelor, deoarece, din probatoriul existent în cauză şi indicat mai sus, a reieşit că acesta nu numai că a cunoscut faptul că semiremorca avea număr fals de înregistrare, dar avea şi obligaţia să verifice acest lucru şi prin semnătura sa oferea garanţia că acest bun putea fi folosit, îndeplinind condiţiile cerute de lege.

De asemenea, nu a fost reţinut motivul de apel invocat, în subsidiar, de către inculpat, respectiv, ca modalitatea de executare a pedepsei să fie suspendată sub supraveghere, deoarece, pentru a dispune astfel, instanţa de judecată trebuia să aibă convingerea că, prin această modalitate de executare a pedepsei închisorii, se pot îndeplini condiţiile prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv, scopul punitiv şi cel educativ al pedepsei.

Prin nerecunoaşterea faptelor de către inculpat, scopul educativ al pedepsei nu a putut fi îndeplinit prin executarea pedepsei în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În ceea ce priveşte sechestrul judiciar instituit în baza art. 353 C. proc. pen., asupra autotractorului marca R., acesta a fost instituit deoarece, aşa cum prevede art. 163 alin. (1) C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea acesteia.

Împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs inculpatul C.N., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12, 15 şi 17² C. proc. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În speţă, nu au fost respectate dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., întrucât motivele de recurs nu au fost depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ci în şedinţa publică din data de 12 mai 2014, primul termen de judecată stabilit în cauză.

Ca atare, instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) se iau în considerare din oficiu, cele prev. de art. 385⁹ pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proC. pen.

Cazurile de casare invocate de recurentul inculpat C.N. - art. 385⁹ pct. 12, 15 şi 17² C. proc. pen. - (nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată (pct. 12); nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost graţiată (pct. 15); hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii (pct. 17²), nu se regăsesc printre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu şi prin urmare, nu se impun a fi analizate.

În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la greşita condamnare dispusă de prima instanţă pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2002 privind C. vam. al României, participaţie improprie la tractarea unei remorci neînmatriculate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare prev. de art. 31 alin. (3) C. pen., raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 şi participaţie improprie la uz de fals prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., se reţin următoarele:

În fapt, recurentul solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea pe baza căreia instanţa a dispus condamnarea şi care să conducă la achitarea acestuia în recurs.

Un asemenea procedeu se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat.

Prin urmare, în recurs nu se mai poate realiza o reapreciere a materialului probator, care să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt şi la pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului.

În prezent, în calea de atac a recursului, pe baza situaţiei de fapt stabilită prin decizia recurată, achitarea inculpatului poate fi dispusă numai pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii [art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală [art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.], în această situaţie fiind incidente cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 13 C. proc. pen.

Inculpatul C.N. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar nu poate fi examinat întrucât nu face parte dintre motivele de casare care se iau în considerare din oficiu, iar dispoziţiile art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. nu sunt incidente, întrucât niciuna dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu a fost dezincriminată.

Referitor la criticile recurentului privind netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, examinarea acestora nu se poate realiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu se identifică în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 1952/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/19