ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1998/2014

Dosar nr. 6196/3/2012

Şedinţa publică din 11 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 55 din data de 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 6196/3/2012, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata G.F. din infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. d) – art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracţiune de vătămare corporală gravă (faţă de partea civilă P.A.C.) prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi o tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (faţă de partea civilă M.M.A.).

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet pentru inculpata G.F. din două infracţiuni de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.F. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea civilă M.M.A.).

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata G.F. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.A.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi b) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpata G.F. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă dispusă faţă de inculpata G.F.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet pentru inculpatul G.M. din două infracţiuni de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea civilă M.M.A.).

În baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.A.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi b) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpatul G.M. urmează să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 până la 10 ianuarie 2012.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost dispusă schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru care inculpata M.A.D. a fost trimisă în judecată într-o infracţiune de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată constând în înlăturarea alin. (2) al art. 249 C. pen. privind neglijenţa în serviciu cu consecinţe deosebit de grave pentru care a fost trimisă în judecată.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.A.D. la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata M.A.D. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind termen de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada prevenţiei de la 06 octombrie 2011 la 04 ianuarie 2012.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din douăzeci de infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi zece infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru care inculpata C.M. a fost trimisă în judecată într-o infracţiune de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata C.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani (trei ani) închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. a fost încredinţată supravegherea inculpatei C.M., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov şi s-a pus în vedere acesteia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada prevenţiei de la 06 octombrie 2011 la 09 noiembrie 2011.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.M. pentru infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.M. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni (un an şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În baza art. 289 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpata P.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii pe 24 de ore din data de 20 octombrie 2011.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata P.V. constând în înlăturarea alin. (2) al art. 249 C. pen. privind neglijenţa în serviciu cu consecinţe deosebit de grave pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei P.V. pentru infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata P.V. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. a încredinţat supravegherea inculpatei P.V. Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a pus în vedere acesteia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.A.C., pentru infracţiunea de fals intelectual (fapta din 29 octombrie 2008), prev. de art. 289 C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata M.A.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 63¹ C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru părţile civile minore de către Ministerul Public.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. şi M.A.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M., P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov la plata către partea civilă P.A.C. a sumei de 80.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plăţii şi către partea civilă M.M.A. a sumei de 10.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acţiunea părţii civile Spitalul de Urgenţă pentru Copii G.A.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. şi M.A.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M., P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov la plata către partea civilă Spitalul de Urgenţă pentru Copii G.A. a sumei de 29.400 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare precum şi a dobânzilor legale ce vor curge de la data pronunţării sentinţei penale şi până la data achitării debitului.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. şi M.A.C., până la concurenţa sumelor la care aceştia au fost obligaţi.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, ca şi curator a părţilor civile minore, stabilit la cuantumul de 1000 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 4355/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din 29 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatei G.F. , pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.C.), rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. şi ped. de art. 306 C. pen. (victimă P.A.C.) ; tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă M.M.A. ); rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. şi ped. de art. 306 C. pen. (victimă M.M.A. ), uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; a inculpatului G.M. , pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.C.); complicitate la rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 306 C. pen. (victimă P.A.C.) ; complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă M.M.A. ), complicitate la rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 306 C. pen. (victimă M.M.A. ) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; a inculpatei M.A.D., pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289 C. pen., a două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 288 alin. (2) C. pen. , şi a unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. ( 2 ) C. pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatei C.M., pentru săvârşirea a douăzeci de infracţiuni de fals intelectual, a zece infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale şi a unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu , toate în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 249 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatei P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., o infracţiune de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. , o infracţiune de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatei P.V., pentru săvârşirea a două infracţiuni de neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 249 alin. ( 2 ) C. pen. şi omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatei M.A.C. , pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual, în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada octombrie 2007-11 decembrie 2009, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violenţă şi cruzimi asupra părţii vătămate P.A.C., născută în anul 2005 (a băgat-o cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o în cadă, ţinându-i capul sub apă, a lovit-o pe tot corpul cu o bâtă de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scăzute, ţinând-o dezbrăcată afară, a opărit-o, a tăiat-o la buzele superioare şi inferioare şi la braţul stâng, leziuni pe care le-a tratat într-un mod superficial, provocând infectarea acestora) cu intenţia indirectă de a-i suprima viaţa. Totodată, prin actele de violenţă şi cruzimi menţionate , precum şi prin alte acţiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea fetiţei să răspundă la un alt nume şi să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a părţii vătămate.

În perioada octombrie 2007-11 decembrie 2009, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violenţă şi cruzimi asupra părţii vătămate M.M.A. născut în anul 2001 (l-a băgat cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, la scufundat în cadă, ţinându-i capul sub apă, şi l-a expus noaptea la temperaturi scăzute, ţinându-l dezbrăcat afară) cu intenţia indirectă de a-i suprima viaţa. Totodată, prin actele de violenţă şi cruzimi menţionate , precum şi prin alte acţiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea părţii vătămate să răspundă la un alt nume şi să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite de el şi de sora sa, neglijarea totală a activităţii şcolare a părţii vătămate, elev în clasa I), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a părţii vătămate.

În anul 2009, inculpata G.F. a depus la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (în continuare D.G.A.S.P.C. - Ilfov) un înscris oficial, respectiv adeverinţa care părea emisă de Grădiniţa cu program normal nr. x Bragadiru, cunoscând că acesta este fals, pentru a justifica neînscrierea părţii vătămate P.A.C. la grădiniţă .

Inculpatul G.M. a înlesnit exercitarea de către inculpata G.F. a diferitelor acte de violenţă şi cruzimi asupra părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A., cu intenţia indirectă de a le suprima viaţa, precum şi a altor acţiuni care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a părţilor vătămate, prin aceea că deşi avea cunoştinţă de săvârşirea acestor acte şi avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor (prin sesizarea autorităţilor publice competente cu privire la starea de sănătate a minorilor sau prezentarea acestora la o unitate medicală), nu a efectuat nici un demers în acest sens, încurajând-o pe inculpată în punerea în executare a rezoluţiei infracţionale prin această atitudine tolerantă.

Inculpata C.M., în calitate de asistent social în cadrul Consiliului Judeţean Ilfov - D.G.A.S.P.C. - Ilfov , a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele de vizită ale părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. din datele de 14 februarie 2008, 27 ianuarie 2009, 17 februarie 2009, 27 martie 2009, 13 aprilie 2009, 12 mai 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009, 6 octombrie 2009 şi a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. din rapoartele de vizită ale părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. din datele de 13 aprilie 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009 şi 06 octombrie 2009.

Inculpata M.A.D., în calitate de asistent social în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului şi a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. în rapoartele de vizită ale părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. din datele de 08 octombrie 2009 şi 08 noiembrie 2009.

Inculpatele C.M. şi M.A.D. nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu privind vizitarea şi monitorizarea situaţiei minorilor P.A.C. şi M.M.A., cât timp aceştia au fost încredinţaţi în plasament inculpatei G.F. (octombrie 2007-11 decembrie 2009) şi a situaţiei minorei P.A.C. în perioada internării la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii G.A. - Bucureşti (11 decembrie 2009-08 aprilie 2010 ), cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

Inculpata P.M., în calitate de psiholog, în cadrul D.G.A.S.P.C.- Ilfov, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător, cu ştiinţă, în perioada decembrie 2008-11 decembrie 2009 atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A.C. şi M.M.A. şi a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009-08 aprilie 2010 pe cele privind consilierea psihologică a părţii vătămate P.A.C. , cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

La datele de 10 octombrie 2011 şi 14 octombrie 2011, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile de manipulare pe care le cunoştea şi de faptul că datorită atribuţiilor sale a intrat în contact cu părţile vătămate, inculpata P.M. a intimidat-o pe partea vătămată M.M.A. pentru ca aceasta să declare în faţa sa, a asistentei maternale M.F. şi a angajaţilor D.G.A.S.P.C.- Ilfov că inculpata G.F. nu i-a supus pe el şi sora sa la acte de violenţă şi cruzimi, oferind astfel un ajutor inculpatei G.F. prin îngreunarea exercitării urmăririi penale faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi rele tratamente aplicate minorului . Totodată, inculpata nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător la 10 octombrie 2011 atribuţiile de serviciu privind consilierea psihologică a părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. , cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă, şi a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M.A. din data de 17 octombrie 2011.

Inculpata P.M., d eşi a avut cunoştinţă din data de 09 iunie 2010 de săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata P.V., în calitate de manager caz în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător în anul 2008, respectiv 2009, atribuţiile de serviciu privind evaluarea situaţiei psiho-sociale a minorilor P.A.C. şi M.M.A. şi evaluarea activităţii asistentului maternal G.F., iar în perioada 2008-2009, aceasta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător, atribuţiile de şef serviciu Asistenţă Maternală, cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

De asemenea, inculpata P.V., deşi a avut cunoştinţă din data de 09 iunie 2010 de săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata M.A.C., în calitate de medic de familie al minorei P.A.C., a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în scrisorile medicale din datele de 29 octombrie 2008 şi 21 septembrie 2009, adresate D.G.A.S.P.C.- Ilfov şi înregistrate la această instituţie.

În urma unui amplu material probatoriu administrat şi analizat, prima instanţă a apreciat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, cu excepţiile următoare:

1) În ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor calificat şi omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatei G.F., cu referire la partea vătămată M.M.A., Tribunalul a constatat că probele administrate nu au demonstrat existenţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

S-a demonstrat existenţa unor acte de violenţă fizică sau psihică asupra acestui minor, ce şi-au găsit transpunerea în elementele constitutive ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, dar nu s-au identificat acţiuni care să trădeze intenţia indirectă a inculpatei de a suprima viaţa minorului, aşa cum s-au probat în cazul minorei P.A.C.

Pentru această faptă, Tribunalul a dispus achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

2) Corelativ, pentru aceleaşi considerente, Tribunalul a dispus achitarea şi a inculpatului G.M. pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în formă continuată cu referire la partea vătămată M.M.A.

3) Referitor la acuzaţia adusă inculpatei P.M. de omisiune a sesizării organelor judiciare pentru săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F., deşi avea cunoştinţă de acestea încă din data de 9 iunie 2010, Tribunalul a constatat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

S-a constatat că faptei îi lipseşte urmarea directă ce a constat în starea de pericol creată pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei întrucât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Ilfov - Serviciul de Investigaţii Criminale a fost sesizat de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov prin adresa din 18 decembrie 2009, sesizarea fiind înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, când au şi fost începute cercetările faţă de inculpata G.F.

Pentru această faptă prima instanţă a dispus achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

4) Cu aceleaşi argumente, fiind vorba de o situaţie identică, s-a dispus şi achitarea inculpatei P.V. pentru infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare pentru săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F.

5) Tribunalul nu a reţinut nici săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatei P.M., apreciind că acţiunile acesteia reprezintă acte materiale de care inculpata s-a folosit în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a încercat să-şi asigure ei însăşi o situaţie juridică favorabilă, nu să o favorizeze pe inculpata G.F.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V., M.A.C. şi partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov.

Parchetul a invocat următoarele motive:

1. Greşita achitare a inculpaţilor G.F. şi G.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat şi omor deosebit de grav cu referire la partea vătămată M.M.A.

2. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.F., G.M. şi M.A.C.

3. Greşita achitare a inculpatelor P.M. şi P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare şi favorizare a infractorului.

Inculpata G.F. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul G.M. a arătat că nu este vinovat de complicitate la infracţiunile comise de inculpata G.F., neavând cunoştinţă de acţiunile acesteia.

Inculpata M.A.D. a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Inculpata C.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. şi reducerea pedepsei.

De asemenea, a solicitat achitarea pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

Inculpata P.M. a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

Inculpata P.V. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., argumentând că faptele nu au fost săvârşite de inculpată.

Inculpata M.A.C. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual referitor la scrisoarea medicală din 29 octombrie 2008 şi în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni referitor la scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009.

Partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov a arătat că este de acord cu plata în solidar, însă nu cu toate părţile implicate în acest dosar. Cu privire la suma solicitată a cerut stabilirea câtimii sau a sumei direct proporţională cu gradul de vinovăţie ce revine fiecăruia, în vederea recuperării prejudiciului.

Reanalizând probatoriul administrat în cauză şi criticile formulate de apelanţi, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, următoarele:

Curtea a constatat că, în ceea ce o priveşte pe minora P.A.C., activitatea inculpatei G.F. a fost dovedită sub aspectul tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, însă şi de rele tratamente aplicate minorului.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, instanţa de apel a constatat că în cauză nu se impune reţinerea formei continuate, apreciind că singurul act de violenţă şi, totodată, de cruzime, apt a duce la decesul victimei, este tăierea, de mai multe ori, cu aceeaşi ocazie, cu cuţitul, a antebraţului şi mâinii stângi.

Cu referire, însă, la tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, în formă continuată, în ceea ce priveşte pe partea vătămată M.M.A., Tribunalul a constatat corect, s-a apreciat de instanţa de apel, că probele dosarului nu au demonstrat existenţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni în sarcina inculpatei G.F. şi, corelativ, nici a complicităţii la această faptă a inculpatului G.M., soluţiile dispuse în cauză, de achitare a celor doi inculpaţi, fiind legale şi temeinice.

Actele de violenţă fizică sau psihică exercitate asupra acestui minor se regăsesc în conţinutul constitutiv al infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, nefiind identificate acţiuni care să demonstreze intenţia de a suprima viaţa minorului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.M., s-a apreciat corectă soluţia de condamnare cu referire la minora P.A.C., activitatea de complicitate a acestuia, deşi nu a vizat acţiuni directe, a constat în adoptarea unei acţiuni pasive, pe care a avut-o vreme îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei o stare psihică favorabilă comiterii infracţiunilor.

Cu privire la inculpatele C.M. şi M.A.D., instanţa de apel a apreciat corectă soluţia primei instanţe, atât sub aspectul schimbării încadrărilor juridice dispuse, dar şi al individualizării pedepselor.

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat de inculpata C.M. privind solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că nu este fondat.

S-a apreciat că, în varianta agravantă a infracţiunii, prin „perturbare deosebit de gravă a activităţii” cauzată, inclusiv, unei persoane fizice, expresie pe care legiuitorul nu o defineşte, se înţelege, în speţă, vătămarea importantă adusă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă. A interpreta altfel ar însemna ca prevederile art. 145 C. pen. să nu-şi găsească aplicabilitatea în cazul persoanelor fizice, deşi acestea din urmă sunt enumerate în art. 145 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că şi infracţiunea de fals intelectual a fost corect reţinută în sarcina inculpatei C.M., care a efectuat menţiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele de vizită ale părţilor vătămate.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.M., s-a apreciat că solicitarea acesteia de achitare cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în forma calificată este neîntemeiată.

S-a constatat că probele administrate au dovedit vinovăţia acesteia, constând în aceea că, în calitate de psiholog la D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a celor doi minori părţi vătămate, cauzând o vătămare importantă a drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

S-au apreciat ca probate şi faptele acesteia din 10 octombrie 2014, 14 octombrie 2011 şi 10 octombrie 2011, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, instanţa de apel a reţinut că soluţia de achitare dispusă, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., de instanţa de apel, este corectă, dat fiind că lipseşte elementul intenţional al laturii subiective.

Solicitările inculpatei de achitare pentru infracţiunea de fals intelectual s-au apreciat ca nefondate, probele dovedind că aceasta a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului, în raportul cu privire la partea vătămată M.M.A., întocmit la data de 17 octombrie 2011.

În ceea ce priveşte, însă, infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare reţinută în sarcina inculpatelor P.M. şi P.V., instanţa de apel a apreciat că soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. este netemeinică.

S-a reţinut că inculpatele ştiau că organele de poliţie fuseseră sesizate doar cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei P.A.C. la spital, nu şi cu privire la actele de violenţă exercitate asupra acesteia din urmă, dar şi asupra părţii vătămate M.M.A., aspect ce nu a făcut obiectul sesizării iniţiale.

Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, apreciind astfel critica Parchetului ca fiind fondată şi dispunând condamnarea celor două inculpate şi pentru această infracţiune.

În ceea ce o priveşte pe inculpata M.A.C., s-a constatat că soluţia de achitare a inculpatei pentru presupusa faptă de fals intelectual din data de 29 octombrie 2008 este temeinică, iar temeiul de drept în baza căruia s-a dispus această soluţie, art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legal.

Cu privire la scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009, în mod corect s-a reţinut că fapta se circumscrie unei infracţiuni de fals intelectual.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă orientarea primei instanţe, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, mărind doar termenul de încercare pentru inculpata P.M., pentru a face diferenţa între gravitatea faptelor comise de aceasta în raport cu coinculpatele C.M. şi P.V.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei M.A.C. la plata de despăgubiri către părţile civile, în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi, totodată, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor acestei inculpate, în condiţiile în care inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În raport de prevederile art. 1373, 1357 şi 1382 C. civ. în vigoare la data sesizării instanţei, s-a apreciat că apelul părţii responsabile civilmente este nefondat, la fel ca şi cel al inculpatei M.A.D., întrucât există răspundere solidară pentru întreg prejudiciul între autorii unor infracţiuni diferite, dar care au produs părţii vătămate un prejudiciu mic.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate minorilor s-a apreciat majorarea acestora, iar cu privire la despăgubirile civile acordate spitalului s-a constatat că în mod greşit s-au acordat dobânzi de la data pronunţării sentinţei de condamnare şi nu de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, s-a constatat şi o aplicare greşită a prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 344/A din 19 noiembrie 2013, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii G.F., G.M., P.M. şi M.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 55 din data de 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public pentru inculpaţii G.F. şi G.M. din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (partea vătămată M.M.A.).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen. aplicată inculpatei G.F. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei G.F. din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.C.).

În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. a condamnat inculpata G.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav (partea vătămată P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 10 ani închisoare, 6 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani.

Inculpata G.F. urmează a executa, în final, pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) şi e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă dispusă faţă de inculpata G.F.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 la zi.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen. aplicată inculpatului G.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului G.M. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (partea vătămată P.A.C.).

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat şi deosebit de grav (parte vătămată P.A.C.) şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen.

A înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatei P.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 263 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata P.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. aplicată inculpatei P.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. a încredinţat supravegherea inculpatei P.M., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a pus în vedere acesteia ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă. Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatei P.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei P.V. din infracţiunea prev. de art. 263 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 263 alin. (2) C. pen.

În baza art. 263 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpata P.V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.V. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare şi de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpata P.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

A menţinut prevederile din sentinţa penală referitoare la suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.V., sub supraveghere.

A înlăturat obligarea inculpatei M.A.C. la plata de despăgubiri civile către părţile civile minore P.A.C. şi M.M.A. şi către partea civilă Spitalul de Urgenţă pentru Copii G.A.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 17 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu, pentru părţile civile minore P.A.C. şi M.M.A., de către Ministerul Public.

A obligat, în solidar, inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V., inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov la plata, către partea civilă P.A.C., a sumei de 100.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plăţii şi, către partea civilă M.M.A., a sumei de 25.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgenţă pentru Copii G.A.

A obligat, în solidar, inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V., inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov la plata sumei de 29.400 RON, către partea civilă Spitalul de Urgenţă pentru Copii G.A., cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum şi a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.

A înlăturat dispoziţia de instituire a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei M.A.C.

În baza art. 163 C. proc. pen. a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V. şi părţii responsabile civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov, până la concurenţa sumelor de 125.000 euro şi de 29.400 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpata M.A.C. la plata sumei de 500 ROn, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inculpatul G.M. la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. şi P.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov la plata sumei de câte 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele M.A.D., C.M. şi P.V. şi de partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov şi îi obligă la câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat G.M., în cuantum de 100 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, ca şi curator al părţilor civile minore, stabilit la cuantumul de 600 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.F., G.M., M.A.D., P.M., P.V. şi M.A.C. şi partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov.

Inculpata G.F. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Cu referire la infracţiunile de rele tratamente aplicate minorilor a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., considerând că la dosar nu există probe din care să rezulte că minorii au fost abuzaţi sau maltrataţi.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în raport şi de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Inculpatul G.M. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., apreciind că lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor pentru care a fost condamnat şi, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei, cu suspendarea acesteia sub supraveghere, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17² şi 14 C. proc. pen.

Inculpata P.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru toate infracţiunile, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, pe care o consideră ca fiind legea nouă.

Inculpata P.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., precum şi aplicarea legii penale mai favorabile, pe care o apreciază ca fiind legea nouă.

Inculpata M.A.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual - în ceea ce priveşte scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009 întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

Inculpata M.A.D. a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă recursul formulat în cauză.

Partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov a criticat decizia pentru nelegalitate, respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 163 C. pen. raportat la art. 145 C. pen. în sensul că nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei unităţi publice.

În recurs au fost audiate inculpatele P.M. şi P.V. şi a fost administrată proba cu înscrisuri.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (anterior), apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpata G.F. şi partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov şi ca nefondate celelalte recursuri, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel București la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, dorindu-se, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanţelor şi o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerinţelor constituţionale de acces la justiţie, cât şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi de consolidare a caracterului de excepţie a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiţii, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare eliminate se află şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., care se referea la ipoteza „când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică”, precum și cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 privind comiterea „unei grave erori de fapt”.

Recursul inculpatei G.F.

Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte apreciază că primul motiv de recurs formulat de inculpată, prin care aceasta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, în vătămare corporală gravă, nu poate fi examinat, în cadrul niciunuia din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., nici chiar în cel prevăzut la pct. 17² din art. menționat. De remarcat că inculpata nici nu a indicat vreun caz de casare pentru acest prim motiv de recurs.

Abrogarea expresă a pct. 17 al art. 385⁹ şi lipsa oricăror alte dispoziţii din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei şi astfel, această critică, ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenţia legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Dimpotrivă, intenţia legiuitorului, aşa cum a fost explicată în expunerea de motive şi cum transpare în dispoziţiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicţie.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei nu mai poate fi invocată în recurs, astfel că prima solicitare formulată de inculpată nu va putea fi examinată.

Cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpată se referă la alte două infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv rele tratamente aplicate celor doi minori.

Deși inculpata a solicitat achitarea pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni (art. 16 lit. b) C. proc. pen., căruia îi corespunde art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior), motiv ce, aparent, s-ar încadra în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpata contestă însăși existența faptelor, de vreme ce argumentează că nu a exercitat asupra celor doi minori acte de violență psihică sau fizică.

Așa cum deja s-a arătat, în recurs nu mai poate fi pusă în discuție situația de fapt reținută de instanțe, întrucât pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel că nici această critică nu va putea fi examinată.

Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind întemeiată solicitarea formulată de inculpată privind aplicarea unor pedepse mai mici din perspectiva art. 5 C. pen. ce prevede că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Inculpata a săvârșit faptele sub imperiul C. pen. din 1968, iar la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen.

În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte urmează a stabili care dintre cele două legi penale succesive conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele și circumstanțele atenuante sau agravante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret, având în vedere decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea legilor penale succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, Înalta Curte urmează a compara pedepsele concrete ce ar putea fi aplicate inculpatei ca urmare a noilor dispoziții, comparație ce se poate realiza prin respectarea proporționalității pedepselor aplicate inculpatei în procesul individualizării, întrucât, prin abrogarea parțială a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2014, în recurs nu mai este posibilă examinarea temeiniciei pedepsei.

În concret, inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen. anterior la o pedeapsă de 12 ani închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde tentativa la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. h) C. pen., cu reținerea agravantei prev. de art. 77 lit. e) C. pen. (corespondența agravantei de la lit. d) a art. 175 C. pen.), faptă ce se pedepsește cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, la care se poate adăuga un spor, conform art. 78 C. pen.

Neputând adăuga sporul în propria cale de atac, pentru această infracțiune Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă nu s-au modificat, astfel că și pe noua lege se va menține pedeapsa de 12 ani închisoare pentru această faptă.

Inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorei P.A.C., prevăzută în art. 306 C. pen. anterior, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde infracțiunea prev. de art. 197 C. pen., ce se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

Limitele de pedeapsă sunt substanțial reduse în noua lege, ceea ce face ca, respectând proporția, inculpatei să i se poată aplica o pedeapsă principală mai mică pentru această infracțiune, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare (adică o pedeapsă situată peste jumătatea cuantumului maxim prevăzut de lege, la fel cum a procedat și prima instanță).

Pentru aceeași infracțiune săvârșită împotriva părții vătămate M.M.A., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare sub jumătatea maximului, astfel că, respectând proporția, inculpatei i se poate aplica pentru această infracțiune pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

Infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. anterior îi corespunde în noul C. pen. infracțiunea prev. de art. 323, iar cum limitele de pedeapsă nu au cunoscut modificări, pedeapsa pentru această infracțiune, de 1 an închisoare, va fi menținută.

Desigur, pentru acele pedepse principale unde legea nouă o prevede, se vor aplica și pedepsele complementare, ce au drept corespondent în noul C. pen. art. 66 lit. a), b), e), f) și g).

Conform principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, se va urma regimul sancționator al concursului de infracțiuni din noua lege, respectiv art. 39 lit. b), aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 2 ani și 10 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 14 ani și 10 luni închisoare.

Cum în speță inculpatei i s-a aplicat în apel un spor de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca aceasta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, Înalta Curte constată că, în aplicarea art. 5 C. pen., legea mai favorabilă inculpatei este legea nouă, sens în care recursul acesteia va fi admis.

Recursul inculpatului G.M.

Inculpatul a invocat, în motivul principal de recurs, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, iar ceea ce lipsește este elementul intențional al laturii subiective, sens în care solicită achitarea sa în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. (art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior).

Critica nu este fondată.

Pornind de la situația de fapt stabilită în cauză și care nu mai poate fi contestată în recurs, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de complicitate morală la infracțiunile săvârșite de soția sa, G.F., mai puțin infracțiunea de uz de fals.

Pentru existenţa complicităţii nu este necesar ca cel care ajută sau înlesneşte comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârşirea acesteia, fiind suficient să accepte că, prin activitatea sa, fie ea şi pasivă, contribuie la comiterea infracţiunii.

În acest sens, instanțele de fond și apel au avut în vedere declaraţiile celor două părţi vătămate, coroborate cu raportul de evaluare psihologică întocmit de fundaţia „Salvaţi Copiii” care a stabilit că depoziţiile minorilor sunt veridice. Or, din declaraţiile părţilor vătămate a rezultat că inculpatul G.M. cunoştea despre violenţele exercitate de către soţia sa asupra celor doi copii, situație de fapt ce nu mai poate fi schimbată în recurs.

Activitatea de complicitate a inculpatului nu a vizat acţiuni directe, nemijlocite, ale sale, ci adoptarea unei atitudini pasive, pe care a avut-o pe o perioadă îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei, în calitate de autor al faptelor, o stare psihică favorabilă comiterii infracţiunilor.

Astfel, deşi inculpatul avea cunoştinţă de săvârşirea actelor de violenţă asupra celor doi minori şi avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor, prin sesizarea autorităţilor publice competente, nu a efectuat niciun demers în acest sens, inacţiunea sa încurajând-o pe inculpată în punerea în executare a rezoluţiei infracţionale, tocmai prin această atitudine tolerantă.

Atitudinea procesuală a inculpatului corect a fost înlăturată de instanțe, raportat la susţinerea acestuia în sensul că nu a văzut ca soţia sa să fi lovit minorii şi că nu a observat nici actele de violenţă pe corpul acestora. Astfel, apărarea inculpatului este total necredibilă, în condiţiile în care, probele administrate în cauză au demonstrat, fără putinţă de îndoială, faptul că minorii erau abuzaţi aproape zilnic, iar potrivit actelor medicale de la momentul internării minorei P.A.C., în luna decembrie a anului 2009, leziunile acesteia erau atât de grave şi starea sa de sănătate atât de deteriorată încât era absolut imposibil ca o persoană care locuia cu minora în acel apartament să nu observe aceste suferinţe, chiar în ciuda timpului scurt petrecut de către inculpat în familie.

Aşadar, prin raportare la violenţa leziunilor constatate pe corpul minorei, este imposibil ca inculpatul G.M. să nu fi cunoscut că fetiţa este, practic, maltratată. Mai mult, anterior internării minorei, timp de 3 - 4 săptămâni, potrivit concluziilor medicilor, minora a purtat un bandaj la mâna tăiată cu cuţitul de către coinculpată, bandaj încropit din cârpe şi şerveţele. Este imposibil, în aceste condiţii, ca inculpatul G.M. să nu fi observat acel bandaj şi o schimbare în comportamentul copilului, care, la un moment dat, nu mai mânca şi nu se mai ridica din pat.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanţa de fond și apel au apreciat că inculpatul G.M. răspunde penal, sub forma complicităţii, pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnată coinculpata G.F., cu excepţia infracţiunii de uz de fals.

Într-un motiv subsidiar de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile și schimbarea modalității de executare, prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, compusă din: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorei P.A.C. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului M.M.A., pentru toate reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceste circumstanțe nu se regăsesc în noul C. pen., astfel încât, comparând limita minimă a pedepselor din noua lege, redate mai sus, în analiza recursului formulat de inculpata G.F., cu pedepsele coborâte sub minim din vechea lege penală, se poate constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală anterioară, având în vedere că legea nouă ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea aplicată inculpatului în cauză.

Cât privește solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi primită, abrogarea parțială a art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. nemaipermițând instanței de recurs să cenzureze temeinicia pedepsei, inclusiv sub aspectul modalității de executare, ci doar legalitatea limitelor acesteia.

Recursul inculpatei P.M.

Inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru toate infracțiunile întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., considerând că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

1. În sarcina inculpatei s-a reținut infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 rap. la art. 248¹ C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2008 - 11 decembrie 2009, inculpata P.M. („L.”), în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A.C. şi M.M.A. şi a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009 - 08 aprilie 2010, nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu privind consilierea psihologică a părţii vătămate P.A.C. , cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

În motivarea scrisă a recursului, dar și în susținerea orală a acestuia, inculpata a arătat că nu a comis această infracțiune întrucât probele administrate nu confirmă că minorul M.M.A. i-a adus la cunoștință faptul că asistenta maternală le aplica acte de violență atât lui, cât și minorei P.A.C., solicitând sa-i ia din familie.

Se susține că minorul a făcut aceste afirmații după 2 ani și 9 luni de la vizita efectuată de inculpată la domiciliul asistentei maternale, că inculpata a intrat în conflict cu cele două martore, M.F. și Ț.G., care au dat declarații neconforme adevărului cu intenția vădită de a o disculpa pe M.F., că declarațiile altor martori audiați nu confirmă depoziția minorului, că, practic, întreaga acuzare se bazează doar pe afirmația unui minor care nu poate fi descris decât în termeni nefavorabili, având în vedere că întreg dosarul abundă de caracterizări negative la adresa acestui minor.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte constată că, deși, în mod formal, se invocă motivul de recurs prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este chiar existența faptei, dat fiind că se face analiza probelor care, în opinia apărării, nu puteau conduce la situația de fapt reținută de ambele instanțe.

Așa cum deja Înalta Curte a prezentat mai sus, o analiză a probatoriilor și reținerea altei situații de fapt nu mai este posibilă în recurs, câtă vreme singurul caz de casare care făcea posibilă această reexaminare, cel prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt) a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Față de probele administrate și situația de fapt reținută în cauză în baza acestor probe, Înalta Curte constată că fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor , inculpata P.M. săvârşind fapta cu intenţie indirectă, atâta timp cât s-a demonstrat că minorul M.M. i-a adus la cunoştinţă faptul că asistenta maternală le aplică acte de violenţă, atât lui, cât şi minorei P.A.C., solicitând să-i ia din familie iar inculpata, deşi nu a urmărit, prin atitudinea pasivă pe care a avut-o, a acceptat producerea unor consecinţe ulterioare.

Pe de altă parte, s-a probat, prin constatarea psihologică întocmită în cauză şi prin raportul medico-legal psihiatric al minorilor, că evaluarea psihologică făcută de inculpată părţilor vătămate nu corespunde situaţiei reale, fiind evident că inculpata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu într-o manieră necorespunzătoare, în condiţiile în care, nu a sesizat semne ale abuzului fizic şi moral, deşi trebuia şi putea să o facă.

2. Cea de-a doua infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen. constă în aceea că, la datele de 10 octombrie 2011 şi de 14 octombrie 2011, imediat după aducerea la cunoştinţă a învinuirii în prezentul dosar, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile de manipulare pe care le cunoştea şi de faptul că, datorită atribuţiilor sale, a intrat în contact cu părţile vătămate, inculpata P.M. l-a intimidat pe partea vătămată M.M.A. pentru ca aceasta să declare în faţa sa, a asistentei maternale M.F. şi a angajaţilor D.G.A.S.P.C. - Ilfov că inculpata G.F. nu i-a supus pe el şi pe sora sa la acte de violenţă şi cruzimi.

Totodată, la data de 10 octombrie 2011, inculpata P.M. nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiile de serviciu privind consilierea psihologică a părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. , cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă şi a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M.A. din data de 17 octombrie 2011.

Și pentru această faptă apărarea inculpatei face o analiză a probatoriului administrat, apreciind că acuzația potrivit căreia inculpata „l-ar fi intimidat” pe minorul M.M.A. nu este susținută de nicio probă, astfel că și în acest caz Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi analizate, întrucât vizează cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, abrogat, și nu cel de la pct. 12, indicat formal de inculpată.

Se mai invocă împrejurarea că inculpata nu avea ca atribuție de serviciu obligația de a-i însoți pe minori la o unitate spitalicească, dar se observă că inclusiv inculpata indică faptul că a însoțit minorii din dispoziția șefului de serviciu, și, pe de altă parte, nu încălcarea acestei atribuții de serviciu i se reproșează inculpatei.

Se reține că inculpata P.M. a încălcat obligaţiile transmise de martora Ţ.G. şi aduse la cunoştinţă şi de martora M.F. şi s-a deplasat cu cei doi minori la I.M.L. doar în prezenţa asistentului maternal, deşi i s-a spus să aştepte un reprezentant al poliţiei, situaţie care i-a creat premisele unei discuţii mult mai lejere cu cei doi copii minori pe o chestiune a unor acuzaţii în legătură cu care şi ea era cercetată.

Inculpata a profitat de poziţia pe care o avea - de psiholog - şi a creat o aparenţă de consiliere a minorilor, deşi, în realitate, a adresat o serie de întrebări legate strict de violenţele la care copiii fuseseră supuşi, sub forma unui test. Or, inculpata avea un interes direct în cauză ca declaraţiile minorilor să nu evidenţieze fapte de abuz fizic sau psihic al asistentei maternale, semne de abuz pe care, potrivit fişei postului şi profesiei pe care o exercita inculpata, dacă şi-ar fi desfăşurat atribuţiile de serviciu, în mod corect, ar fi trebuit să le identifice şi, mai mult, să le elimine prin consilierea de specialitate.

În consecinţă, în acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că, în drept, f apta inculpatei P.M. care, în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, la data de 10 octombrie 2011, atribuţiile de serviciu privind consilierea psihologică a părţilor vătămate P.A.C. şi M.M.A. , cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen .

3. În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual , inculpata a solicitat achitarea sa pentru că nu au fost consemnate aspecte nereale în acest raport.

În cauză, s-a reţinut că recurenta inculpată P.M., în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. Ilfov, a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la partea vătămată M.M.A., întocmit la data de 17 octombrie 2011.

Coroborând conţinutul raportului în cauză cu nota informativă întocmită de martora Ţ.G., cu depoziţiile martorului R.I., dar şi cu dispoziţia şi fişa postului din care au reieşit atribuţiile inculpatei, instanțele de fond și apel au reţinut următoarele aspecte nereale care au fost consemnate de către inculpata P.M.:

Inculpata avea cunoştinţă despre evenimentele de la şcoală în urma sesizării învăţătoarei minorului, iar partea vătămată M.M.A. nu a fost întrebată dacă acceptă testul.

Inculpatei nu i s-a solicitat să rămână la discuţia cu copilul şi nu i s-a spus de ce partea vătămată fusese chemată, dorindu-se, din partea conducerii instituţiei, să se lămurească tocmai de ce părţii vătămate îi este frică de psiholog.

Partea vătămată nu s-a relaxat deloc în prezenţa inculpatei.

Aceasta din urmă nu a realizat o consiliere sau o evaluare pentru a emite concluzii, participase doar la o discuţie, iar concluziile expuse nu au fost susţinute de niciun element.

Prin urmare, raportul întocmit de către inculpată - funcţionar aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu - cuprinde elemente nereale, ce nu şi-au avut sorgintea în discuţia purtată cu minorul M.M.A., la data de 17 octombrie 2011, având în conţinutul său aspecte pe care inculpata le-a inserat în dorinţa sa de a-şi minimaliza propria participaţie penală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

4. Infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare

Referitor la această infracțiune inculpata a criticat condamnarea dispusă în apel, solicitând să se mențină soluția de achitare dispusă de prima instanță, corect argumentată de aceasta în sensul că îi lipsește unul din elementele constitutive.

În cauză s-a reținut că D.G.A.S.P.C. - Ilfov a sesizat, la data de 11 ianuarie 2010, I.P.J Ilfov, cu privire la faptul că inculpata G.F. a internat-o, la data de 11 decembrie 2009, pe partea vătămată P.A.C. la Spitalul G.A. pentru traumatisme suferite în urma unui accident, care s-au agravat întrucât nu a fost prezentată la timp la spital.

Adresa prin care s-a făcut sesizarea a fost depusă la dosarul părţii vătămate aflat la D.G.A.S.P.C. - Ilfov, aşa încât, inculpatele P.M. şi P.V. ştiau că organele de poliţie fuseseră sesizate doar cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei P.A.C. la spital, nu şi cu privire la actele de violenţă exercitate asupra acesteia din urmă, dar şi asupra părţii vătămate M.M.A. Prin urmare, acest din urmă aspect nu a făcut, în niciun mod, obiectul sesizării iniţiale.

Se reţine că martora D.L.G. a preluat atribuţiile de asistent social al copilului P.A.C. în anul 2010 şi, mergând în vizita lunară la martora B.M., asistenta maternală a copilului, a aflat de la aceasta din urmă că părţile vătămate au povestit că inculpata G.F. îi agresa, detaliind o parte din traumatismele suferite.

D.L.G. i-a cerut martorei B.M. să dea o declaraţie în faţa ei şi să consemneze aceste aspecte, dându-şi seama că ceea ce a aflat de la martoră este diferit de faptele cu care au fost sesizate anterior organele de poliţie.

Ulterior, martora D.L.G. a prezentat inculpatelor P.V. şi P.M. declaraţia martorei B.M. şi, împreună, au redactat o notă informativă care conţinea aspectele relatate de martoră.

Inculpatele P.V. şi P.M., care aveau calitatea de funcţionar public în înţelesul art. 147 alin. (1) C. pen., nu au informat organele de cercetare penală, deşi aflaseră de săvârşirea unor infracţiuni, de către inculpata G.F., în legătură cu serviciul, distincte de cele sesizate iniţial.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de apel că, indiferent de faptul că inculpatele nu aveau cunoştinţe juridice şi nu puteau să îşi dea seama de încadrarea juridică a faptelor, acestea au realizat, în mod cert, faptul că inculpata G.F. săvârşise acte de agresiune fizică, care nu fuseseră sesizate anterior, dar şi faptul că aceste acte de violenţă fuseseră exercitate şi faţă de partea vătămată M.M.A., care nu făcea obiectul sesizării iniţiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 263 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare este fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală.

Or, pentru existenţa infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, este necesar ca funcţionarul căruia i se impută nesesizarea, de îndată, a procurorului sau a organului de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, să aibă cunoştinţe certe cu privire la comiterea acelei infracţiuni. Numai în lipsa unei asemenea reprezentări, instanţa de fond putea dispune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, respectiv, urmarea directă ce a constat în stare de pericol creată pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei.

O astfel de cerinţă nu este prevăzută de textul de incriminare ca şi element constitutiv al infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare şi anume, ca organele de urmărire penală să nu fi fost sesizate cu privire la o infracţiune conexă. Textul incriminator nu presupune ca sesizarea făcută de funcţionar să fie singurul mod în care organele de poliţie să poată lua cunoştinţă de săvârşirea faptei, ştiut fiind că există posibilitatea sesizării din oficiu, în toate cazurile.

Cu aceste argumente, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este legală și temeinică, apreciindu-se, corect, că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, la care s-a făcut deja referire mai sus, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte apreciază că pentru inculpată legea penală mai favorabilă este legea veche.

Se observă că pentru infracțiunea prev. de art. 246-248¹ C. pen., chiar dacă în legea nouă limitele de pedeapsă sunt mai reduse, în favoarea inculpatei s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de legea anterioară și care în legea nouă nu se mai regăsesc, făcând posibilă aplicarea unei pedepse sub minimul textului incriminator din legea anterioară, dar în limitele prevăzute de art. 297 din legea nouă.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. limitele de pedeapsă din legea penală nouă (art. 297 C. pen.) sunt mai mari, la fel și pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior (art. 321 C. pen.).

Pentru infracțiunea prev. de art. 263 C. pen. doar limita maximă este mai mare în legea veche, în timp ce limita minimă, spre care s-a și orientat instanța, este aceeași pentru infracțiunea prev. de art. 267 din noul C. pen.

În același timp, regimul sancționator al concursului de infracțiuni este net mai favorabil în legea penală anterioară, căci legea nouă prevede un spor de pedeapsă obligatoriu și, foarte important, față de inculpată s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86¹ C. pen. anterior, iar echivalentul acestei instituții în legea nouă este mai puțin favorabil, dispozițiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligațiile ce revin condamnatului prestarea unei munci în folosul comunității, măsură evident mai severă față de obligațiile dispuse de instanță în aplicarea art. 86³ C. pen. anterior.

Recursul inculpatei P.V.

Şi această inculpată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru toate infracțiunile întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, deși a indicat drept temei al achitării dispozițiile art. 16 lit. a) din noul C. proc. pen. (fapta nu există). Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., considerând că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

1. În sarcina inculpatei s-au reținut două infracțiuni de neglijență în serviciu în forma calificată, constând în aceea că, în calitate de asistent social responsabil de caz în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, precum şi în calitate de Şef Serviciu Asistenţi Maternali Profesionişti, inculpata P.V. nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, în anul 2008, atribuţiile de serviciu privind evaluarea situaţiei psiho - sociale a minorilor P.A.C. şi M.M.A., precum şi evaluarea activităţii asistentului maternal G.F., iar în perioada anilor 2008-2009 nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiile de serviciu privind controlarea şi coordonarea activităţilor efectuate de angajaţii serviciului cu privire la părţile vătămate P.A.C. şi M.M.A. şi cu privire la asistentul maternal G.F., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă.

În susținerea recursului, inculpata a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni întrucât nu a avut niciodată calitatea de manager de caz.

Instanțele au reținut, în baza probelor dosarului, că inculpata a avut, în anul 2008, atât calitatea de asistent social responsabil de caz, cât şi calitatea de Şef Serviciu Asistenţi Maternali Profesionişti, semnând actele în ambele calităţi. Ulterior, inculpata a avut, în anul 2009, doar calitatea de Şef Serviciu Asistenţi Maternali Profesionişti.

Inculpata a aflat de la coinculpatele C.M. şi M.A.D. că acestea nu o mai găsesc, de mult timp, pe inculpata G.F. la domiciliu şi nu au mai văzut copiii, dar nu a luat nicio măsură în acest sens.

Totodată, deşi a avut atribuţii privind dosarele inculpatei şi ale părţilor vătămate pe toată perioada cât acestea s-au aflat în plasament la inculpata G.F. (atribuţii de serviciu constând, printre altele, în monitorizarea asistentului maternal şi, implicit, a relaţiilor pe care acesta din urmă le avea cu minorii luaţi în plasament), apelanta P.V. nu a sesizat că rapoartele de vizită întocmite de inculpata C.M. prezentau multiple deficienţe, că aceasta din urmă nu a făcut verificări cu privire la înscrierea fetiţei la grădiniţă, şi că nu a vizitat copiii lunar, probleme sesizate de A.N.P.F.D.C. doar în urma unui control al actelor, ceea ce era, exact, atribuţia inculpatei P.V.

Relevantă, în acest sens, este, în principal, nota de control întocmită de A.N.P.F.D.C. din 19 aprilie 2010 şi care a stabilit, fără putinţă de tăgadă, încălcarea, de către funcţionari, a standardelor minime obligatorii în asistenţa maternală.

Pe de altă parte, chiar inculpata P.V. a declarat că îşi fundamenta evaluările situaţiei psiho - socială a copiilor şi deciziile luate cu privire la plasament pe baza rapoartelor întocmite de către inculpatele C.M. şi M.A.D., rapoarte ce nu au corespuns atribuţiilor şi criteriilor pe care ar fi trebuit să le îndeplinească.

Inculpata P.V. a acceptat că rapoartele au o serie de carenţe şi, mai ales, a acceptat ideea inexistenţei unui control efectiv pe care persoanele abilitate nu l-au făcut.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, în mod corect instanțele de fond și apel au constatat că, în cauză, nu există niciun dubiu că inculpata nu a făcut o monitorizare corectă şi efectivă a asistentului maternal ci a procedat la încheierea unor acte formale, ce nu au conţinut elemente esenţiale şi reale ale situaţiei grave constatate ulterior.

În virtutea funcţiilor deţinute, inculpa tă P.V. a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, într-un mod defectuos, neglijenţa sa fiind provocatoare de consecinţe grave.

2. Cu privire la infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare, Înalta Curte, pentru argumentele deja evocate în analiza recursului inculpatei P.V., reține că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, fapta săvârșită de inculpată întrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că pentru inculpată legea penală mai favorabilă este legea veche.

Chiar dacă pentru infracțiunea de neglijență în serviciu limitele de pedeapsă din noua lege (art. 298 C. pen.) sunt considerabil mai mici, esențial în aprecierea legii penale mai favorabile o constituie împrejurarea că pentru inculpată s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86¹ C. pen. anterior, iar echivalentul acestei instituții în legea nouă este mai puțin favorabil, dispozițiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligațiile ce revin condamnatului prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, măsură evident mai severă față de obligațiile dispuse de instanță în aplicarea art. 86³ C. pen. anterior.

Recursul inculpatei M.A.C.

Inculpata a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior în ceea ce privește scrisoarea medicală din data de 21 septembrie 2009 întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

Critica nu este fondată.

În cauză, s-a probat faptul că medicul de familie a eliberat scrisoarea medicală fără să consulte minora, însă a atestat lipsa semnelor de rele tratamente pe corpul acesteia din urmă.

În condiţiile în care inculpata M.A.C. ar fi consultat-o pe partea vătămată, ar fi constatat, cu uşurinţă, existenţa multiplelor semne de rele tratamente aplicate minorei, contrar celor atestate de către inculpată, în calitate de medic de familie, în cuprinsul acelei scrisori medicale.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în drept, fapta inculpatei M.A.C. care , în calitate de medic de familie al minorei P.A.C., a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în scrisoarea medicală din data de 21 septembrie 2009, adresată D.G.A.S.P.C. - Ilfov şi înregistrată la această instituţie, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea veche, în baza căreia, prin reținerea unor circumstanțe atenuante care în legea nouă nu se mai regăsesc, instanțele au aplicat acesteia o amendă penală.

Inculpata M.A.D. a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov este întemeiat.

Conform art. 163 C. pen. anterior, ale cărui dispoziții se regăsesc, cu același conținut, în art. 249 alin. (8) din noul C. pen., nu pot fi sechestrate bunuri ce aparțin unei autorități publice.

D.G.A.S.P.C. Ilfov este înființată în temeiul art. 2 din H.G. nr. 1434/2004 ca fiind o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului județean, astfel că bunurile acesteia au fost nelegal sechestrate, dispoziția instanței de apel fiind contrară legii, critică ce face obiectul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpata G.F. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov, casând, în parte, decizia penală recurată și sentința primei instanțe.

Rejudecând, se va face aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la inculpata G.F., descontopind pedeapsa de 15 ani aplicată acesteia în pedepsele componente și sporul de 3 ani.

În baza art. 386 se va schimba încadrarea juridică dată faptelor în C. pen. anterior, reținându-se încadrarea juridică a acestora din noul C. pen., în sensul menționat mai sus, dispunându-se condamnarea acesteia pentru fiecare infracțiune la pedepse proporționale cu pedepsele aplicate inculpatei, așa cum au fost menționate în analiza recursului inculpatei, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen.

Se va face aplicarea art. 65 C. pen.

Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive la zi.

Se va înlătura instituirea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M., P.M., P.V. și M.A.C.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata M.A.D., conform art. 385⁴ alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen. (anterior).

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpata G.F. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Recurenții inculpați G.M., P.M., P.V. și M.A.C. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând atât onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu desemnați pentru aceștia, cât și onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru părțile vătămate, onorarii ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Inculpata M.A.D., de asemenea, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru intimata inculpată C.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de inculpata G.F. şi de partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov, împotriva deciziei penale nr. 344/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 55 din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente aplicate inculpatei G.F. şi sporul de 3 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatei din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174, art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 lit. h) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi g) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 306 C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 197 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi g) C. pen. (parte vătămată P.A.C.).

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 306 C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 197 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) şi g) C. pen. (parte vătămată M.M.A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen. contopeşte aceste pedepse, urmând ca inculpata G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare la care se adaugă sporul de 2 ani şi 10 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 14 ani şi 10 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi g) C. pen.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 5 octombrie 2011 la 11 iunie 2014.

Înlătură instituirea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând părţii responsabile civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M., P.M., P.V. şi M.A.C. împotriva aceleiaşi decizi.

Ia act de retragerea recursului formulat de inculpata M.A.D. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.F., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi G.M., P.M., P.V. şi M.A.C. la câte 525 RON cheltuieli judiciare către stat din care câte 125 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat şi câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile P.A.C. şi M.M.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată M.A.D. la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 125 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.M., în sumă de 125 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Penal