ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1999/2014

Dosar nr. 2309/62/2013

Şedinţa publică din 11 iunie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în Dosarul penal nr. 2309/62/2013 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. F.l. la: 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat infracţiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii din 04 februarie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviinţarea instanţei, cu obligaţiile prevăzute în încheierea instanţei pronunţată în acest dosar la 28 februarie 2013.

2. L.C. la :

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii din 04 februarie 2013.

3. F.O.G. la : 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b)- 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului F.O.G.

4. F.B. la :

- la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului F.B..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea inculpaţilor din penitenciar.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul F.B., în vederea distrugerii, o lopată cu vârful drept şi cu coadă din lemn aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov, preluată în baza procesului verbal din 26 februarie 2013 sub nr. Dosar de urmărire penală nr. 52/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov (poziţia registru corpuri delicte 107/13).

A restituit inculpatului F.O. lopata cu vârful ascuţit şi inculpatului L.C. toporul aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov în baza aceluiaşi proces verbal.

în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. art. 1349, 1357 alin. (1) şi 1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat în solidar inculpaţii L.C., F.O.G. şi F.B. să plătească părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate F.l.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul F.l. să plătească părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate L.C.

A constatat că părţile vătămate F.l. şi L.C. nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 191 alin. (1),2 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii F.O.G. şi F.l. să plătească statului câte 650 lei cheltuieli judiciare, din care câte 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală, şi câte 200 lei onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu şi pe inculpaţii L.C. şi F.B. să plătească statului câte 850 lei cheltuieli judiciare, din care 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală şi câte 400 lei reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu.

Â fost respinsă cererea Ministerului Public de reţinere a prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii L.C., F.O.G. şi F.B.

A fost respinsă cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1), (2) C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Pin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din 26 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor F.O.G. şi F.B. şi în stare de libertate a inculpaţilor L.C. şi F.l., toţi cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei prev de art. 20 alin. (1) C. pen. rap la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că în data de 29 ianuarie 2013, în jurul orei 18,00 - 19,00, în public, (comuna Lisa, sat Lisa, pe stradă, în dreptul casei cu nr. 384), inculpatul F.l. a aplicat inculpatului -parte vătămată L.C. o lovitură în vertexul cranian cu ajutorul unei bâte ce prezenta muchii ascuţite, rezultatul fiind punerea în primejdie a vieţii, leziunile necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale; în aceeaşi împrejurare inculpaţii L.C., F.B. şi F.O.G., printr-o acţiune conjugată, i-au aplicat inculpatului-parte vătămată F.l. multiple lovituri cu ajutorul unor corpuri contondente cu potenţial agresogen ridicat: L.C. cu un topor, F.B. cu o lopată, iar F.O.G. cu un hârleţ (cazma), zona principal vizată fiind capul, (secundar trunchiul), rezultatul fiind punerea în primejdie a vieţii, leziunile necesitând 65-70 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului (f. 27-40 dup), proces verbal de audiere în spital a lui F.l., (fila 26), declaraţiile inculpaţilor (filele 41-50 dup), declaraţiile martorilor: C.D. (fila 52), M.M.G. (filele 53-55), F.I. (filele 56-57), F.C. (filele 58-59 ), F.G. (filele 60-61), F.A.C. (filele 62-63), O.C. (filele 64-67), F.V. (filele 68 - 70), L.V. (filele 71-74), O.M. (filele75 - 77), constatări medico-legale (filele 78 -79), rapoarte de expertiză medico-legală (filele 80 - 83), alte acte medicale (filele 84-89).

În faza de judecată, după ce li s-au pus în vedere prevederile art. 320¹ C. proc. pen., inculpaţii L.C. şi F.B. au declarat că recunosc comiterea faptei şi doresc ca judecata să se desfăşoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc, însă cu prilejul audierii lor instanţa a constatat că inculpaţii nu recunosc în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanţei, astfel încât a apreciat că judecata nu poate avea loc în condiţiile procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind întrunite condiţiile impuse de acest text de lege.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii (filele 106-107 F.l., filele 108-109 F.O.G., filele 110-111 L.C., filele 112-114 F.B.) şi reaudiaţi martorii din lucrări, (C.D. filele 176-177, M.M.G. filele 171-172, F.I. filele 175, F.C. filele 174, F.G. fila 245, F.A.C. fila 250, O.C. fila 247, F.V. fila 249, L.V. fila 173, O.M. fila 246), au fost audiaţi martorii F.M. (fila 276), M.M. (fila 277) şi M.C. (fila 276) -s-au solicitat lămuriri S.M.L. şi au fost completate rapoartele de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013 (fila 217) şi (fila 218), au fost depuse la dosar înscrisuri în circumstanţiere şi s-au întocmit referate de evaluare pentru fiecare inculpat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

Inculpatul F.l. a avut o poziţie procesuală oscilantă: dacă iniţial a acceptat posibilitatea de a-i fi aplicat inculpatului L.C. o lovitură cu bâta pe care o avea asupra sa, în faţa instanţei a declarat că este sigur că nu l-a lovit pe L.C. şi nu ştie cum i-au fost provocate acestuia leziunile constatate în actul medico-legal. Inculpatul a arătat că a venit la domiciliul inculpatului L.C. cu un par în mână pentru a se apăra de câini, că i-a cerut inculpatului L. să iasă afară pentru a sta de vorbă cu el şi a fost iniţial lovit de L.C. cu securea în creştetul capului, nu a căzut şi imediat după aceea au ieşit din curţile lor şi ceilalţi inculpaţi, iar F.O. l-a lovit cu hârleţul în cap şi apoi şi în zona corpului, a căzut şi ulterior a fost lovit şi de F.B. cu o lopată.

F.O.G. a declarat că nu l-a lovit pe F.l., a intervenit în conflictul în desfăşurare pentru a-l împiedica pe F.l. să-i aplice lovituri în continuare fratelui său, L.C., a încercat să-l dezarmeze de băţul cu care îl lovea pe fratele său şi l-a prin în braţe moment în care fratele său F.B. l-a lovit cu lopata pe F.l.. Deşi a recunoscut că avea un par în mână atunci când s-a apropiat de F.l., a negat că ar fi deţinut vreun moment un hârleţ în timpul derulării conflictului şi că ar fi lovit pe cineva, susţinând că a abandonat parul înainte de a apuca să aplice vreo lovitură.

F.B. a declarat că nu a văzut ca fratele său L.C. să fi aplicat vreo lovitură lui F.l., dar a văzut cum acesta din urmă îl loveşte pe L.C., cu parul în cap şi cum fratelui său îi curge sânge din rană, moment în care a pus mâna pe o lopată, s-a apropiat şi l-a lovit pe F.l. de mai multe ori. A afirmat că F.O. nu a aplicat nicio lovitură lui F.l., ci doar l-a dezarmat. F.B. a susţinut că F.l. a continuat să încerce să aplice lovituri lui L.C. cât timp el îl lovea cu lopata.

Inculpatul L.C. a afirmat că, în momentul în care a încercat să iasă din curte, F.l. l-a lovit cu parul în cap, după care a reintrat în curte, a luat o secure şi a aruncat-o spre F.l. şi este posibil să-l fi nimerit, iar imediat după acest moment au sărit asupra sa mai multe persoane printre care F.l., F.G., O.C. şi F.A. şi l-au lovit cu toţii de mai multe ori, lăsându-l inconştient la pământ.

Analizând ansamblul probator Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Între familiile inculpaţilor L.C. şi F.l. au existat anterior conflicte minore, care au generat o stare de tensiune, pe fondul căreia au fost comise faptele ce formează obiectul dosarului.

Inculpaţii L.C., F.B. şi F.O.G. sunt fraţi şi, în seara zilei de 29 ianuarie 2013, F.B. era în vizită la L.C., F.O.G. locuieşte în casa aflată în imediata apropiere a casei lui L.C. şi în seara respectivă era la propriul domiciliu.

În jurul orei 18,00 câinele inculpatului L.C. a ieşit din curte şi a fost agresat de F.A., fiul inculpatului F.l. L.C. l-a certat pe F.A. şi s-a deplasat la domiciliul lui F.l. pentru a avea o discuţie cu acesta, dar nu l-a găsit la domiciliu, astfel încât s-a reîntors acasă.

F.l. se afla în vizită la O.M. când a fost anunţat de fiica sa minoră că inculpatul L.C. i-a vorbit urât, a înjurat-o şi i-a transmis că îl aşteaptă să se bată. F.l. a luat din curte un băţ de lemn, de aproximativ 1 metru - 1 metru şi jumătate lungime şi diametrul de aproximativ 4 centimetri, cu muchii ascuţite, (potrivit declaraţiei inculpatului F. care se coroborează cu declaraţia martorului C.D. şi concluziile raportului de expertiză medico-legală privind posibilitatea producerii leziunilor suferite de L.C. prin lovire cu un obiect cu muchii ascuţite) s-a deplasat spre casa inculpatului L.C. (sat Lisa) şi i-a strigat acestuia să iasă din casă pentru a se bate.

Inculpatul L. a ieşit din casă cu un topor în mână, s-a îndreptat spre poartă şi între cei doi inculpaţi a izbucnit iniţial o ceartă, urmată în câteva secunde de conflictul fizic, aceştia aplicându-şi reciproc lovituri cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, în zona capului. Astfel, inculpatul L.C. l-a lovit cu toporul în regiunea frontală median infraorbital stângă, rezultând o plagă tăiată discontinuă de 9 cm, cu traiect oblic cranio-caudal de la dreapta spre stânga, peretele anterior al sinusului frontal fiind penetrat. După primirea loviturii F.l. a rămas în picioare şi nu şi-a pierdut conştiinţa.

Deşi în declaraţia dată în faza de urmărire penală (fila 50dup) inculpatul L. recunoaşte că a ieşit din curte având asupra sa un topor în mână şi că l-a lovit pe F.l. cu acesta, în declaraţia dată în faţa instanţei acesta a expus o altă stare de fapt, afirmând că numai după ce a fost lovit de F.l. cu parul în zona capului a reintrat în curte de unde a luat toporul şi l-a aruncat spre F.l., existând posibilitatea ca acesta să fi fost lovit de toporul aruncat. Această din urmă declaraţie este contrazisă de declaraţiile inculpatului F., care se coroborează cu cele ale martorilor O.C. dată în faza de urmărire penală, cu declaraţiile coinculpaţilor F.B. şi F.O., care nu au arătat că fratele lor s-ar fi întors în curte după ce a fost lovit şi ar fi revenit cu toporul în mană la poartă pentru a continua conflictul şi de declaraţia martorei F.V. dată în faza de urmărire penală. De altfel, varianta susţinută de inculpatul L.C., privind implicarea şi a altor persoane în conflict nu este susţinută nici de ceilalţi inculpaţi nici de martorii audiaţi, (cu excepţia soţiei sale, care în faţa instanţei nu a dat declaraţie, prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc. pen.) astfel încât instanţa a apreciat că declaraţiile inculpatului L.C. date în faţa instanţei nu corespund realităţii.

La rândul său F.l. a aplicat inculpatului L.C. cel puţin o lovitură cu bâta de lemn la nivelul vertexului, rezultând o plagă contuză de 5 cm, transversală latero-lateral, cu marginile anfracuoase, sângerândă.

Inculpatul a negat în faţa instanţei aplicarea oricărei lovituri inculpatului L., însă instanţa remarcă pe de o parte faptul că în prima declaraţie dată în timp ce era internat în spital (consemnată de organele de cercetare penală în procesul verbal aflat la fila 26 dup), acesta a recunoscut că „l-a lovit şi el pe C. în zona feţei, dar nu poate preciza unde anume", şi în celelalte declaraţii date în faza de urmărire penală acceptă posibilitatea de a-l fi lovit pe L., arătând că a ridicat băţul dar nu mai ştie dacă a lovit (fila 48 dup) şi pe de altă parte faptul că în completarea la raportul de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013, realizată la 10 iunie 2013 la solicitarea instanţei, se arată că loviturile care au provocat leziunile suferite de L.C. au fost aplicate din faţă şi au fost de mare intensitate. în mod evident inculpaţii F.O. şi F.B. nu se aflau în faţa inculpatului L.C., întrucât au ieşit din curtea inculpatului L. şi respectiv din curtea casei alăturate şi se puteau afla, - chiar în ipoteza în care toţi inculpaţii au acţionat concomitent, (ipoteză pe care instanţa nu o reţine), - numai faţă în faţă cu inculpatul F.l., fie pe aceeaşi linie cu inculpatul L., fie în spatele acestuia sau în lateral.

Cum martorii oculari audiaţi şi inculpaţii F. şi F.B. şi F.O. au declarat că în conflictul fizic au fost angrenaţi doar cei patru inculpaţi, singura explicaţie logică este aceea că inculpatul F. este cel care a aplicat inculpatului L. lovitura în vertex.

Instanţa a constatat că inculpatul L.C. a suferit şi alte leziuni, descrise în certificatul medico-legal şi anume: temporal stâng acesta prezenta o plagă contuză, de formă triunghiulară cu baza în sus, de 2,5/0,5 cm, cu marginile regulate, sângerândă, maseterin stânga prezenta o tumefacţie de 7/8 cm, dureroasă la palparea şi mobilizarea mandibulei, pe antebraţul stâng prezenta două tumefacţii violacee, una de 1/3 superioară, faţă externă de 7/3 cm şi una inferioară, faţă externă de 3/3 cm,, la mâna stângă faţa dorsală prezenta două excoriaţii de 1,5/2,1 cm, acoperite de fină crustă hematică brun roşcată, iar gamba stângă, faşă anterioară prezenta trei excoriaţii superficiale de 1-2,5/0,5 -1 cm acoperite de fină crustă hematică brun roşcată.

Prezenţa acestor leziuni pe corpul inculpatului L. a determinat instanţa să reţină că acestuia i-au fost aplicate şi alte lovituri în timpul derulării conflictului, fie înainte, fie după ce a căzut la pământ pierzându-şi starea de conştientă. Mecanismul de producere a leziunilor descris în raportul de expertiză medico-legală este unul activ: lovire cu corp dur şi lovire cu corp dur cu margini ascuţite, astfel încât instanţa a reţinut că până la intervenţia inculpaţilor F.O.G. şi F.B. inculpatul F. a aplicat mai multe lovituri lui L.C., lovituri în urma cărora acesta din urmă a căzut la pământ şi a rămas acolo până la finalizarea conflictului. De altfel, inculpaţii F.B. şi F.O. au arătat că în timp ce îl loveau, respectiv îl imobilizau pe F.l., acesta încerca în continuare să-l lovească pe L.C.

Raportat la evoluţia rapidă a conflictului, la împrejurarea că cei doi inculpaţi între care a izbucnit partea iniţială a incidentului se acuză reciproc de aplicarea primei lovituri şi la faptul că niciunul dintre martori nu prezintă ferm şi obiectiv incidentul în faza de debut a acestuia, instanţa a reţinut că primele lovituri dintre inculpaţii F. şi L. au fost aplicate simultan sau aproape simultan. Este cert că imediat după ce a fost lovit cu toporul F.l. a rămas în picioare, acesta căzând la pământ numai după intervenţia celorlalţi inculpaţi, astfel încât varianta cea mai plauzibilă este aceea potrivit căreia F.l. a aplicat mai multe lovituri lui L.C. până la intervenţia fraţilor acestuia din urmă.

În sprijinul acestei ipoteze vin şi declaraţiile martorului M.M.G. care a arătat că de la momentul la care a observat incidentul a văzut cum două persoane aplicau lovituri cu o lopată şi un hârleţ (hârşeu) unei alte persoane căzute la pământ şi când s-a apropiat a constatat că persoana căzută la pământ era F.l., iar cei care aplicau lovituri erau fraţii F.O.G. şi F.B.. Martorul a arătat că nu l-a văzut pe L.C. la faţa locului, însă din declaraţiile martorilor F.C., F.G., rezultă că L.C. în tot acest timp se afla la pământ sprijinit de poarta de la intrare în curtea sa, la o distanţă de 2-3 metri de locul unde se afla F.l. (fila 245 dosar instanţă)

Distanţa la care se aflau cei doi (F. şi L.) atrage concluzia imposibilităţii aplicării de lovituri de către fraţii F.O. şi F.G., din greşeală, fratelui lor L.C.

Declaraţia martorului F.A., potrivit căreia tatăl său ar fi fost iniţial lovit cu lopata de către F.B. şi ulterior cu securea de către L.C. nu se coroborează nu nicio altă probă şi apare ca vădit nesinceră, astfel încât nu pot fi reţinute nici susţinerile acestuia privind posibilitatea ca L. să fi fost lovit de fraţii săi, din greşeală. Văzând şi faptul că în faţa instanţei F.A. s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 C. pen. refuzând să dea declaraţii, întrucât este fiul inculpatului F.l., instanţa a înlăturat ca nesinceră şi subiectivă declaraţia acestuia din faza de urmărire penală.

Leziunile produse prin loviturile aplicate de F.l. părţii vătămate L.C. au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în pericol viata victimei.

Prin urmare instanţa a reţinut că fraţii F.O.G. şi F.B. au intervenit în conflict numai după ce şi-au văzut fratele, pe inculpatul L.C., căzut la pământ şi plin de sânge ca urmare a loviturilor aplicate de F.l. Ambii inculpaţi au aplicat lovituri inculpatului F.l. utilizând unelte agricole, respectiv o lopată şi un hârleţ. (hârşeu, cazma); inculpatul F.B. recunoaşte că a aplicat 2-3 lovituri cu lopata în zona capului şi în zona trunchiului şi că în urma uneia dintre aceste lovituri F.l. a căzut, moment după care a mai aplicat lovituri. Din declaraţia martorului ocular şi obiectiv M.M.G. (despre care inculpatul F.O. arată că nu e află în duşmănie cu el şi care nu este rudă cu niciuna din părţi) instanţa reţine că ambii inculpaţi au aplicat lovituri lui F.l. în timp ce acesta era căzut la pământ şi în timp ce rudele acestuia le strigau să înceteze pentru că există riscul de a-l omorî.

Aplicarea de lovituri inculpatului F.l. de către inculpatul F.O.G. şi faptul că acesta avea în mână o unealtă agricolă este confirmată de martorii M.M.G. (fila 55 d.u.p., fila 171 dosar instanţă), O.M. (fila 76 verso dup), F.V. (fila 70 dup), F.G. (fila 60 dup, fila 245 instanţă). împrejurarea că la finalul incidentului F.O. nu mai avea asupra sa hârleţul cu care a aplicat lovituri lui F.l. sau faptul că nu a fost identificat şi ridicat de organele de poliţie hărleţul respectiv nu constituie o probă a nevinovăţiei inculpatului. Aşa cum s-a arătat şi în rechizitoriu, în starea de agitaţie de la finalul conflictului, când la faţa locului se strânsese deja un număr mare de persoane, şi când exista suspiciunea producerii unor consecinţe mai grave ale conflictului (decesul părţilor), este firesc să fi existat iniţiativa inculpaţilor sau a rudelor şi apropiaţilor acestora de a înlătura obiectele contondente cu care au fost aplicate loviturile. Constatarea existenţei faptei nu este dependentă de identificarea şi ridicare obiectelor vulnerante, câtă vreme există probe care dovedesc existenţa acestor obiecte şi utilizarea lor de către inculpaţi în timpul conflictului. Au fost înlăturate apărările inculpaţilor F.l. şi F.O., potrivit cărora în lipsa obiectelor despre care se reţine că ar fi fost folosite la aplicarea de lovituri victimelor nu se poate dispune condamnarea inculpaţilor. Instanţa a constatat că dovada existentei acestor obiecte şi a utilizării lor de către inculpaţi rezultă din declaraţiile martorilor, şi ale inculpatului F., din natura leziunilor constatate şi efectele produse de acestea aceste din urmă elemente prezentând caracter de maximă obiectivitate.

Leziunile produse părţii vătămate F.l. prin lovirea iniţial de către L.C. cu toporul în frunte şi ulterior de către F.O.G. şi F.B. cu hârleţul şi lopata în tona capului şi trunchiului au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor tribunalul a reţinut următoarele:

Instanţa nu a reţinut agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, - întrucât în stabilirea situaţiei de fapt nu a reţinut faptul că cei trei fraţi au acţionat concomitent, în baza unei rezoluţii infracţionale comune, care să le sporească atât curajul, cât şi şansele de reuşită. Dimpotrivă, instanţa a constatat că iniţial în conflict au fost implicaţi numai F.l. şi L.C. şi că inculpaţii F.O. şi F.B. au intervenit numai după ce fratele lor a fost adus în stare de inconştienţă de loviturile primite, pe fondul unei stări de tulburare provocată de acţiunea ilicită gravă a inculpatului F.l., aspect care justifică aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. faţă de aceşti inculpaţi, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special în condiţiile art. 76 lit. c) C. pen., fără ca reducerea să poate atinge limita prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. Este adevărat că unii martori au afirmat că cei trei inculpaţi au acţionat deodată, însă instanţa a reţinut ca improbabil acest scenariu, pentru considerentele expuse mai sus. Este de remarcat faptul că atât inculpaţii cât şi martorii au prezentat cu prilejul diferitelor audieri versiuni diferite asupra evenimentelor, însă instanţa avut în vedere numai acele aspecte din fiecare declaraţie, în legătură cu care a constat că se coroborează cu ansamblul probator administrat şi logica derulării incidentului.

Nu s-a reţinut nici încadrarea juridică propusă de inculpaţi, şi anume aceea prevăzută de art. 322 alin. (1) şi (2) C. pen. care să fie aplicată tuturor inculpaţilor. S-a apreciat că, pentru a fi în prezenţa infracţiunii acestei infracţiuni instanţa trebuie să constate că mai multe persoane au fost implicate într-o încăierare, într-un conflict spontan,care antrenează un număr mare de persoane, care se amplifică, duce la manifestări violente ale unora împotriva altora în aşa fel încât, în îmbulzeală, au loc îmbrânceli şi lovituri reciproce. în cazul infracţiunii de încăierare lupta se naşte, de regulă între două grupuri sau tabere adverse şi se caracterizează printr-un complex de acte de violenţă de îmbrânceli şi lovituri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza aglomerării de persoane, să se determine acţiunea fiecăruia în parte. încăierarea, prin ea însăşi prezintă pericol pentru societate, independent de infracţiunile pe care le săvârşeşte fiecare participant în parte.

În cazul de faţă nu se poate vorbi despre o îmbulzeală, de o aglomeraţie de persoane, care acţionează haotic şi de acţiuni ce nu pot fi determinate din cauza aglomeraţiei, după cum nu putem vorbi de două tabere adverse. Atât în actul de sesizare a instanţei cât şi în situaţia de fapt constatată că urmare a administrării probatoriului, sunt determinate acţiunile fiecărui inculpat în parte şi este stabilită persoana asupra căreia se exercită actele de violenţă de către fiecare inculpat: astfel inculpatul F.l. a acţionat exclusiv asupra inculpatului L.C., iar toţi ceilalţi inculpaţi au aplicat lovituri, în două etape distincte, inculpatului F.: într-o primă etapă inculpatul L. şi în cea de-a doua etapă inculpaţii F.O. şi F.B. Nu se poate aprecia nici că inculpatul F.l. ar constitui el singur o grupare de persoane, astfel încât cererea inculpaţilor, de schimbare a încadrării juridice a faptei va fi respinsă.

Instanţa a constatat că în drept faptele comise de fiecare inculpat în parte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat în forma tentativei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. pentru următoarele considerente:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.l., sub aspect obiectiv inculpatul F.l. a aplicat una sau mai multe lovituri cu mare intensitate (a se vedea completarea la raportul de expertiză medico-legală de la fila 217 dosar instanţă), în zona capului, cu un obiect contondent, urmarea imediată fiind producerea de leziuni care au pus viaţa părţii vătămate - inculpat L.C. în primejdie şi care au necesitat"pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, iar urmarea care s-ar fi putut produce în situaţia în care nu s-ar fi intervenit prin acordarea de îngrijiri medicale de specialitate este decesul victimei. Decesul nu s-a produs din motive independente de voinţa inculpatului care a executat în întregime actele materiale specifice infracţiunii de omor calificat Sub aspect subiectiv inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă. Astfel, deşi instanţa a acceptat că inculpatul F. nu şi-a propus, în momentul în care s-a deplasat la poarta inculpatului L., să-i suprime viaţa, s-a constatat că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat în momentul în care a aplicat într-o zonă vitală lovituri de mare intensitate cu un obiect contondent cu potenţial agresogen ridicat.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii L.C., F.O. şi F.B., sub aspect obiectiv s-a reţinut că fiecare dintre ei a aplicat părţii vătămate inculpat F.l. lovituri de mare intensitate în zona capului şi trunchiului, prin utilizarea de corpuri contondente apte să producă cel mai grav rezultat pentru viaţa victimei: L.C. un topor, F.O. un hârleţ cu coadă de lemn, iar F.B. o lopată cu coadă de lemn, urmarea imediată a acţiunilor tuturor celor trei inculpaţi fiind producerea de leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. La fel ca şi în cazul celuilalt coinculpat urmarea care s-ar fi putut produce dacă nu s-ar fi intervenit prompt prin îngrijiri medicale de specialitate este decesul victimei. Sub aspect subiectiv s-a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă. Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C. acesta a aplicat o lovitură cu un corp tăietor despicător în zonă vitală, lovitura fiind de mare intensitate, astfel încât se poate aprecia că a urmărit producerea decesului victimei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa. Inculpaţii F.O. şi F.B. au aplicat la rândul lor lovituri cu corpuri contondente în zone vitale, după ce inculpatul F. fusese deja lovit cu toporul în zona frunţii de către ratele lor şi sângera şi au continuat să aplice lovituri după ce victima a căzut la pământ şi în situaţia în care se aflau şi în superioritate numerică, astfel încât se poate aprecia că şi aceşti inculpaţi au urmărit decesul victimei, care nu s-a produs din motive independente de voinţa lor.

Condiţia săvârşiri faptei în public este realizată întrucât fapta a fost comisă pe un drum public, (care prin natura şi destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului) respectiv pe strada din faţa casei inculpaţilor, iar la finalul incidentului la faţa locului se strânseseră în jur de 100 de persoane, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 152 lit. a) şi b) C. pen.

Pentru inculpaţii F.O. şi F.B. s-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, apreciindu-se că aceştia au acţionat sub impulsul unei tulburări determinate de atitudinea violentă a inculpatului F. faţă de fratele lor, pe care l-au văzut căzut la pământ şi plin de sânge.

S-a apreciat că Faptele prezintă pericol social specific infracţiunii şi atrag răspunderea penală a inculpaţilor.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat în parte instanţa a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală).

Astfel, pedeapsa prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. pentru infracţiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) C. pen. limitele se reduc la închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni. Prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. pentru inculpaţii F.O. şi F.B. pedepsele s-au redus sub minimul special în condiţiile art. 76 lit. b), dar cel mult până la 1/3 din minimul special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.

La aprecierea pericolului social concret al faptelor instanţa a avut în vedere modul şi mijloacele de acţiune şi anume: comiterea faptelor în public, prin utilizarea unor corpuri contondente, dar şi atitudinea inculpaţilor care nu au înţeles nici gravitatea faptelor comise şi nici importanţa valorii ocrotite de legea penală şi percep în continuare ca incidentul ca pe unul banal, lipsit de importanţă şi care nu justifică o reacţie fermă şi imediată din partea organelor judiciare. Faptul că ambii inculpaţi - părţi vătămate şi-au revenit în urma îngrijirilor medicale de care au beneficiat, diminuează, în opinia inculpaţilor, importanţa elementelor de fapt care atrag concluzia că faptele prezintă pericol social ridicat, ignorând realitatea obiectivă potrivit căreia vieţile ambelor victime au fost puse în primejdie şi numai intervenţia medicilor care le-au acordat îngrijiri de specialitate a împiedicat decesul acestora.

În ceea ce priveşte persoanele inculpaţilor instanţa a reţinut, pe baza înscrisurilor depuse de inculpaţi în circumstantiere şi a referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, că inculpaţii F.l. şi L.C. şi F.O. sunt căsătoriţi, au copii minori în întreţinere (2 copii F.I., 5 copii L.C. şi 2 copii F.O.), iar F.B. este necăsătorit şi locuieşte cu mama sa.

Inculpaţii L. şi F. beneficiază de ajutor de. şomaj, inculpaţii F.B. şi F.O. beneficiază de ajutor social, şi fiecare inculpat îşi completează veniturile muncind în agricultură. Toţi cei patru inculpaţi au o imagine favorabilă în comunitate, sunt încadraţi în familie şi societate şi sunt la prima confruntare cu legea penală, cu excepţia inculpatului L.C., care a fost condamnat anterior la pedeapsa cu amenda penală pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., condamnare în legătură cu care a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 134 alin. (1) C. pen.

Inculpaţii L.C. şi F.B. au recunoscut în maniere proprii săvârşirea faptelor, asumându-şi responsabilitatea pentru infracţiunea comisă, în timp ce inculpaţii F.O. şi F.l. au negat comiterea faptei.

Atitudinea procesuală a inculpaţilor L.C. şi F.B. s-a apreciat că se impune a fi valorificată prin reţinerea în favoarea acestora a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţele prevăzute de art. 76 al. lit. b), alin. (2) C. pen. Astfel, s-a considerat că instanţa nu poate ignora opţiunea celor doi inculpaţi pentru urmarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., chiar dacă nu a fost urmată această procedură datorită neconcordanţelor dintre starea de fapt prezentată în declaraţiile inculpaţilor şi starea de fapt din rechizitoriu. (S-a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât sinceritatea acestora nu este completă, aceştia încercând să-l exonereze pe F.O. de răspundere penală prin susţinerile referitoare la neaplicarea de lovituri de către acesta în cadrul conflictului). în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a constatat că nici L.C. şi nici F.l. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a constatat că s-a constituit parte civilă, cu respectarea condiţiilor impuse de art. 15 C. proc. pen., S.C.J.U. Braşov cu sumele de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate F.l. şi respectiv 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate L.C., depunând deconturile de cheltuieli aferente acestor pretenţii (f. 68 - 70 dosar instanţă).

Analizând pretenţiile formulate în cadrul laturii civile a cauzei instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1349 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.) „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."

Potrivit art. 1357 alin. (1) din aceeaşi lege, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare."

Inculpaţii au comis o faptă ilicită constând în aplicarea de lovituri care au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 -70 de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare parte vătămată, faptă care a cauzat părţii civile S.C.J.U. Braşov un prejudiciu constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru acordarea asistenţei medicale victimelor. Vinovăţia inculpaţilor a fost constatată sub forma intenţiei.

Pretenţiile formulate de S.C.J.U. Braşov nu au fost contestate de inculpaţi sub aspectul existenţei sau cuantumului prejudiciului, astfel încât în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. art. 1349, 1357 alin. (1) şi 1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi 346 C. proc. pen. instanţa a obligat în solidar inculpaţii L.C., F.O.G. şi F.B. să plătească părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate F.l., şi în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul F.l. să plătească părţii civile S.C.J.U. Braşov suma de 1.806,47 iei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate L.C.

Împotriva sentinţei penale mai sus- arătată, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii F.l., F.B., F.O.G. şi L.C.

Parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, să se reţină în privinţa inculpaţilor F.B., F.O.G. şi L.C. agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., apreciind că există elemente care să conducă la concluzia că cei trei inculpaţi au exercitat împreună şi deliberat în baza unei rezoluţii infracţionale comune violenţe asupra inculpatului F.l. aşa cum rezultă din declaraţiile acestuia şi ale martorului C.D.N. care a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpaţi ieşind concomitent din locuinţele lor. Astfel, în condiţiile în care instanţa a reţinut în mod corect că nu se pot reţine prevederile art. 44 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în privinţa acestor inculpaţi, nu se poate reţine nici scuza provocării deoarece aceşti inculpaţi au ieşit concomitent cu fratele lor L.C., deja înarmaţi şi hotărâţi de a-i da un ajutor acestuia în conflictul său cu F.l.

S-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 75 lit. b) C. pen. în privinţa inculpaţilor F.B. şi F.O.G. şi reţinerea prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. în privinţa inculpaţilor F.B., F.O.G. şi L.C. cu consecinţele ce se impun în privinţa tratamentului sancţionator. în situaţia în care se vor aprecia ca fiind corecte incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 75 lit. b) C. pen. s-a solicitat a se reţine ca temei al reducerii pedepselor prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. şi nu cele ale art. 76 lit. b) C. pen.

Inculpatul F.l. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap la art 174, 175 lit. i) C. pen. în încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. arătând că inculpaţii s-au bătut unii cu alţii într-o învălmăşeală specifică încăierării.

S-a solicitat achitarea întrucât a fost în legitimă apărare; în subsidiar s-a solicitat ca, în condiţiile în care va fi totuşi găsit vinovat să fie condamnat doar pentru încăierare la o pedeapsă spre minimul special.

Inculpatul L.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. pen. întrucât el este cel care a fost bătut crunt de F.l.

În subsidiar apărătorul comun al inculpaţilor L.C. şi F.B. a solicitat schimbarea încadrării juridice în încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. pentru toţi inculpaţii invocând declaraţiile lui F.l., O.C.,F.V., F.A., L.V., F.O., F.B., C.D., O.C., M.G.M.C. din care rezultă că în fapt a avut loc o încăierare între două tabere, la agresiuni participând şi L.V., F.V. şi F.A. chiar dacă aceştia nu au fost trimişi în judecată, cele două tabere aplicându-şi reciproc lovituri, a căror destinaţie nu a putut fi stabilită precis în cadrul unui conflict spontan şi de scurtă durată.

Inculpatul F.B. a solicitat în cadrul apărării comune făcute cu fratele său L.C. schimbarea încadrării juridice a faptei în încăierare pentru considerentele deja expuse în apelul inculpatului L.C. şi, în subsidiar să se constate că inculpatul F.B. nu a intenţionat să suprime viaţa lui F.l. (în opinia apărării se poate reţine cel mult intenţia indirectă), ci a intenţionat să-şi apere fratele, pe L.C., fapta sa având un grad mai redus de pericol social concret ceea ce ar impune reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul F.O.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în încăierare arătând că, din declaraţiile martorilor, rezultă că a fost un conflict între două tabere formate din fraţii Furdui şi L. şi, respectiv F.l. cu ai lui, şi aplicarea unei pedeapse orientată spre minimul special.

Prin Decizia penală nr. 130/Ap din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 2309/62/2013, care a fost desfiinţată în privinţa reţinerii prevederilor art. 76 lit. b) C. pen. şi a neaplicării prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii L.C., F.O.G. şi F.B. şi, în rejudecare :

Au fost înlăturate prevederile art. 76 lit. b) C. pen. şi au fost reţinute prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. în privinţa inculpaţilor L.C., F.O.G. şi F.B., menţinând pedepsele aplicate inculpaţilor prin sentinţa apelată.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpaţilor F.O.G. şi F.B. perioada arestului preventiv de la 31 iulie 2013 la zi şi a fost menţinută starea de arest a acestora

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviinţarea instanţei, cu obligaţiile stabilite prin încheierea din 28 februarie 2013 a Tribunalului Braşov, pentru inculpaţii L.C. şi F.l.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii L.C., F.O.G., F.B. şi F.l. împotriva aceleaşi sentinţe.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. inculpaţii apelanţi L.C., F.O.G., F.B. şi F.l. au fost obligaţi la plata a 50 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă, în urma coroborării judicioase a întregului material probator administrat în cauză, a stabilit o situaţie de fapt corectă dând valenţă acelor declaraţii de martori care se coroborau cu restul probelor administrate, înlăturând motivat declaraţiile nesincere, în contextul în care martorii audiaţi în cauză sunt în proporţie covârşitoare rude sau în relaţii apropiate cu inculpaţii aflaţi în conflict şi au dat de cele mai multe ori declaraţii oscilante. Argumentele detaliate expuse în considerentele sentinţei apelate cu privire la motivele reţinerii stării de fapt în urma valorificării declaraţiilor de martori care se coroborează cu actele medicale şi cu restul probatoriului administrat corespund exigenţelor exhibate de jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Boldea vs România), aceste argumente fiind însuşite de instanţa de control judiciar fără a le mai reitera.

În completarea considerentelor primei instanţe Curtea a constatat că, în privinţa tuturor inculpaţilor, probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia acestora în raport cu tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. pentru care au fost condamnaţi, prezumţia de nevinovăţie de care inculpaţii beneficiază conform art 5² C. proc. pen., art. 6 parag. 2 din C.E.D.O. şi art 23 alin 11 din Constituţie a fost răsturnată pentru fiecare dintre ei.

Astfel, inculpatul F.B. a recunoscut că i-a aplicat 2-3 lovituri cu lopata în zona capului şi a trunchiului lui F.l., declaraţia sa de recunoaştere coroborându-se cu cea a martorului ocular M.M.G. căreia instanţa i-a dat valenţă deplină deoarece acest martor a făcut declaraţii constante, care s-au coroborat cu restul materialului probator, dovedindu-se a fi sincere, martorul fiind printre puţinii martori care nu erau nici rude, nici în relaţii de duşmănie sau prietenie cu vreuna dintre părţile în conflict. De altfel, inculpatul şi-a recunoscut de la bun început vinovăţia şi chiar a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate de la art 320¹ C. proc. pen., cerere ce i-a fost respinsă de instanţa de fond care a constatat că, în declaraţia dată, inculpatul prezintă o situaţie diferită cu privire la contribuţia fraţilor săi la săvârşirea faptelor.

Inculpatul F.l. a recunoscut iniţial că I-a lovit cu bâta în cap pe inculpatul L.C., ulterior nuanţându-şi declaraţia şi arătând că nu mai ştie dacă I-a lovit pe L., în final ajungând să nege că l-ar fi lovit, acreditând ideea că, de fapt, inculpatul L.C. a fost lovit din greşeală de fraţii săi. Prima instanţă a reţinut că, rezultă din declaraţiile martorului ocular M.M.G., că inculpaţii F.B. şi F.O.G. i-au aplicat lovituri numai lui F.l., variantă susţinută de concluziile expertizei medico-legale care a constatat că loviturile aplicate inculpatului L.C. au fost aplicate cu mare intensitate şi din faţă, în timp ce, din declaraţiile martorilor F.C. şi F.G. rezultă că, în timp ce inculpaţii F.B. şi F.O.G. îl loveau pe inculpatul F.l., fratele lor L.C. era căzut jos la 2-3 m de locul în care se afla F.l., fiind exclusă varianta ca acesta să fi fost lovit din greşeală de fraţii săi. împrejurarea că nu a fost găsit parul cu muchii cioplite despre care s-a reţinut că ar fi fost folosit în conflict de F.l. nu conduce la concluzia inexistenţei vinovăţiei acestui inculpat în contextul în care chiar inculpatul recunoaşte că a fost înarmat cu un asemenea par, martorii oculari audiaţi confirmă şi ei acest aspect, iar expertiza medico-legală stabileşte că leziunile produse inculpatului L.C. au putut fi cauzate de lovirea cu un obiect contondent cu muchii ascuţite.

Cu privire la faptul că şi inculpatul F.O.G. l-a lovit pe inculpatul F.l. există declaraţia martorului ocular şi obiectiv M.M.G. care a arătat că două persoane l-au lovit pe F.l., declaraţie care coroborată cu cea a martorilor F.C. şi F.G., rezultă că la momentul respectiv inculpatul L.C. era deja căzut jos deci nu avea cum să fie el una dintre cele două persoane care-l loveau pe F.l. Şi martorele O.M. şi F.V. confirmă împrejurarea că şi inculpatul F.O.G. l-a lovit, împreună cu fratele său inculpatul F., pe inculpatul F.l.

De remarcat şi faptul că acest inculpat deşi nu a recunoscut comiterea faptei a solicitat în apel doar schimbarea încadrării juridice şi reindividualizarea pedepsei, nu şi achitarea.

Martorii F.M., M.M. Şi M.C. care, în opinia inculpatului, confirmă varianta nevinovăţiei sale, au arătat că, de fapt ei nu au văzut derularea incidentului sau cine pe cine a lovit, aşa încât aceste declaraţii nu sunt în măsură să-l disculpe pe inculpat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C., acesta a recunoscut iniţial că a ieşit din curtea sa cu un topor şi că l-a lovit pe F.l., ulterior a declarat că, de fapt el a ieşit din curte neînarmat, a fost lovit de F.l. şi numai după acest moment a reintrat în curte şi aluat un topor pe care l-a aruncat către F.l., dar nu ştie dacă l-a lovit pe acesta (variantă neconfirmată nici de proprii fraţi ai acestui inculpat), pentru ca, în faţa instanţei de control judiciar să revină asupra tuturor declaraţiilor şi să arate că de fapt el este nevinovat, dar s-a declarat iniţial vinovat pentru a-i exonera de răspundere pe fraţii săi (aspect neverosimil, pentru că, pe de o parte unul dintre fraţi săi şi anume F.B. şi-a recunoscut de la bun început vina, iar, pe de altă parte, declaraţiile inculpatului L.C. în care acesta si-a recunoscut iniţial vinovăţia nu au fost date de o manieră în care să excludă vinovăţia fraţilor săi în calitate de coautori ai aceleaşi fapte).

În apel, inculpatul a arătat că există declaraţii a unei serii de martori care nu l-au văzut lovind şi anume C.D., F.G., M.G., F.G. M.C. etc, Prima instanţă a arătat amănunţit ce declaraţii de martori va retine şi din ce motive alte declaraţii sau o parte din acestea vor fi înlăturate în contextul în care martorii sunt rude cu părţile şi pro sau contra inculpaţilor din cauză. Din propria declaraţie iniţială de recunoaştere a faptei dată de L.C., susţinută de declaraţia soţiei sale L.V., care în fata instanţei s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen., coroborată cu declaraţiile martorilor O.C., F.V. rezultă vinovăţia inculpatului.

Rezultă aşadar din probe certe că în data de 29 ianuarie 2013 inculpaţii F.l. şi L.C. s-au lovit reciproc, primul înarmat cu un par cu muchii ascuţite, cel de-al doilea cu un topor, ordinea loviturilor neputând fi decelată din probe, însă intervalul scurs între lovituri potrivit declaraţiilor de martori rezultă a fi fost de ordinul secundelor astfel încât este destul de probabilă concluzia primei instanţe că cei doi s-au lovit simultan sau la o diferenţă de ordinul secundelor, iar inculpaţii F.O.G. şu F.B. au intervenit în conflict în favoarea fratelui lor L.C. lovindu-l la rândul lor pe F.l., înarmaţi cu lopată şi, respectiv hârleţ. Prima instanţă a expus situaţia de fapt rezultată din analiza amănunţită a probelor de vinovăţie a celor patru inculpaţi, Curtea achiesând la argumentele primei instanţe cu precizările arătate mai sus.

Existând probe cu privire la întrunirea elementelor laturii obiective ale infracţiunii de tentativă de omor calificat pentru toţi cei patru inculpaţi, Curtea a constatat întrunirea condiţiilor pentru a reţine în persoana inculpaţilor şi a elementelor laturii subiective, respectiv a comiterii faptei cu intenţia cel puţin indirectă de a ucide.

Această intenţie rezultă din elemente ca zona vitală vizată de loviturile inculpaţilor, inculpatul L.C. a fost lovit în cap, inculpatul F.l. în cap şi trunchi, intensitatea mare a loviturilor, gravitatea leziunilor, astfel cum au fost constatate prin expertizele medico-legale făcute inculpaţilor L. şi F., obiectele contondente folosite la aplicarea loviturilor, respectiv par, topor, lopată, hârleţ, obiecte apte să suprime viaţa( neavând importanţă pentru stabilirea existenţei laturii subiective împrejurarea că nu a fost găsit parul cu muchii ascuţite cu care a fost înarmat inculpatul F.l. câtă vreme expertiza medico-legală a stabilit că leziunile suferite de inculpatul L. au fost produse cu un corp dur cu margini ascuţite, iar inculpatul F. recunoaşte că a fost înarmat cu un asemenea obiect).

Pentru aceste considerente criticile aduse în apelurile inculpaţilor cu privire la inexistenţa probelor certe de vinovăţie a acestora sau cu privire la inexistenţa intenţiei ca latură subiectivă a infracţiunii tentativă la omor calificat sunt nefondate.

Cu privire la cererea exhibată în apelurile tuturor inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care au fost condamnaţi din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art 174, 175 Iit. i) C. pen. în încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. s-au constat următoarele:

Prima instanţă a apreciat în mod corect că, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de încăierare trebuie să se constate că mai multe persoane au fost implicate într-o încăierare, într-un conflict spontan,care antrenează un număr mare de persoane, care se amplifică, duce la manifestări violente ale unora împotriva altora în aşa fel încât, în îmbulzeală, au loc îmbrânceli şi lovituri reciproce. în cazul infracţiunii de încăierare lupta se naşte, de regulă între două grupuri sau" tabere adverse şi se caracterizează printr-un complex de acte de violenţă de îmbrânceli şi lovituri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza aglomerării de persoane, să se determine acţiunea fiecăruia în parte.

În apelul inculpaţilor L.C. şi F.B. s-a încercat să se acrediteze ideea că sunt întrunite condiţiile reţinerii infracţiunii de încăierare întrucât a existat un conflict în care au fost antrenaţi mai mulţi participanţi, respectiv din tabăra inculpatului F.l. ar mai fi făcut parte şi F.V. şi F.A., iar din tabăra inculpaţior L.C., F.B. şi F.O.G. ar mai fi făcut parte şi L.V. şi că a fost un conflict spontan în care nu se pot determina cu precizie succesiunea loviturilor şi destinatarii acestora. S-au invocat în acest sens declaraţiile inculpaţilor dar şi ale martorilor F.V., O.C., M.G., M.C., C.D., L.V., F.A.

Din analiza acestor declaraţii nu rezultă cele invocate de apărare (pe lângă faptul că martorul M.C. nu a văzut derularea incidentului, iar declaraţia martorului C.D. nu se coroborează cu restul probatoriului, fiind înlăturată de prima instanţă ca nesinceră, aspect la care Curtea achiesează), rezultă clar că alte persoane decât cei patru inculpaţi, chiar dacă au fost de la un moment sau altul la locul conflictului, nu s-au implicat activ, existenţa dovezilor cu privire Ia desfăşurarea unei păruieli minore între F.V. - soţia inculpatului F.l. şi L.V.-soţia inculpatului L.C. şi prezenţa fizică a fiului minor al inculpatului F.l., numitul F.A. la locul incidentului nu transformă conflictul dintre cei patru inculpaţi într-o încăierare.

Cu privire la criticile aduse în apel privind întrunirea condiţiilor legitimei apărări în persoana inculpatului F.l., aşa cum rezultă din declaraţia acestuia, inculpatul este cel care s-a înarmat cu un obiect contondent (par cu muchii ascuţite şi nu un simplu băţ cum a încercat să sugereze apărarea) şi a venit la poarta locuinţei inculpatului L.C. strigându-i acestuia să iasă afară ca să se bată (declaraţia inculpaţilor L.C. şi F.O.G. şi a martorului O.C.). Aşadar inculpatul F.l. este chiar iniţiatorul conflictului, sugerând prin atitudinea sa iminenţa unui atac, deci nu poate invoca că s-a aflat în legitimă apărare, înarmat, la poarta adversarului pe care îl chema la bătaie.

Nici inculpatul L.C. nu s-a aflat în legitimă apărare deoarece, chiar dacă admitem că inculpatul F.l. era o persoană masivă, agresivă, înarmată, sugerând iminenţa unui atac, pentru ca acest atac să necesite o apărare legitimă în condiţiile art. 44 C. pen. trebuie să fie şi direct, adică între atacator şi victimă să nu se afle niciun alt obstacol fizic care ar putea face atacul actual sau iminent să devină ineficient. Ori din probele administrate rezultă că inculpatul L.C. se afla în locuinţa sa de unde ar fi putut să nu iasă şi eventual să sune la poliţie, astfel că atacul exercitat de inculpatul F. nu era unul direct.

Inculpaţii F.O.G. şi F.B. nu s-au aflat nici ei în legitima apărare a fratelui lor L.C. care a acceptat de bunăvoie confruntarea fizică cu inculpatul F.l. deşi ar fi putut s-o evite în alt mod decât prin ieşirea la poartă înarmat cu un topor. Totuşi se constată că în privinţa acestor inculpaţi a fost reţinută în mod corect scuza provocării deoarece, prin înlăturarea declaraţiilor nesincere a unor martori şi reţinerea declaraţiei martorului obiectiv M.M.G., instanţa a ajuns la concluzia că aceşti inculpaţi au intervenit în conflict după ce fratele lor L.C. era căzut jos, în apărarea acestuia. Gravele leziuni suferite de inculpatul L.C. justifică concluzia existenţei unei puternice tulburări în psihicul fraţilor săi de natură a impune reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. ( neputând fi primită concluzia parchetului că, în situaţia în care nu se reţine legitima apărare sau depăşirea limitelor acesteia în condiţiile art. 73 lit. a) C. pen., nu se poate reţine nici circumstanţa de la art. 73 lit. b) C. pen.).

De altfel, nici critica adusă în recursul parchetului cu privire la faptul că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut pentru inculpaţii F.O. şi F.B. agravanta de la art. 75 lit. a) C. pen. nu este fondată.

Curtea achiesează la argumentele primei instanţe privind nereţinerea împrejurării că inculpaţii F.O.G., F.B. şi L.C. ar fi acţionat împreună. Nu poate fi reţinută, aşa cum a invocat parchetul, declaraţia martorului C.D. care a învederat multe aspecte ce au fost înlăturate ca nesincere de instanţă deoarece nu s-au coroborat cu restul probelor, afirmaţia martorului că cei trei inculpaţi au acţionat împreună fiind contrazisă de declaraţia martorului M.G. care s-a dovedit un martor corect şi obiectiv.

Împrejurările că inculpaţii erau vecini sau se aflau în vizită unii la alţii, că se aşteptau la o ripostă violentă din partea lui F.l., că au avut o poziţie procesuală comună nu pot conduce la certitudinea că au acţionat în baza unei rezoluţii comune, reţinerea agravantei de la art. 75 lit. a) C. pen. nu poate fi făcută în baza unor presupuneri.

Prima instanţă a reţinut aşadar în mod corect circumstanţa atenuantă de la art. 73 lit. b) C. pen. pentru inculpaţii F.B. şi F.O.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C. instanţa de control a apreciat că se impune reţinerea în favoarea acestuia a prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., dar nu pe considerentul că ar fi fost sincer sau că ar fi solicitat procedura de la art. 320¹ C. proc. pen., ci pe acela că acest inculpat nu a fost iniţiatorul conflictului, pe care nu a avut abilitatea de a-l evita, rezultând însă că nu l-a dorit din moment ce el s-a deplasat la locuinţa lui F.l. fără a fi iniţial agresiv, iniţiatorul agresiunii fiind inculpatul F.l.

În favoarea inculpaţilor cărora li s-au reţinut circumstanţe atenuante reducerea pedepselor trebuia efectuată în temeiul art. 76 alin. (2) C. pen., fiind vorba de tentativă la omor calificat, nefiind aplicabilă reducerea în limitele de la art. 76 lit. b) C. pen.

Prima instanţă ar fi trebuit să menţioneze în dispozitivul sentinţei ca temei al reducerii pedepselor prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. şi nu pe cele ale art. 76 lit. b) C. pen., sub acest aspect apelul parchetului fiind parţial fondat, sentinţa apelată va fi desfiinţată parţial.

În privinţa pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat, prima instanţă a făcut o analiză atentă a criteriilor de individualizare luând în considerare atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor ( în public, prin utilizarea unor corpuri contondente), consecinţele grave ale acestor fapte, dar şi atitudinea inculpaţilor care nu au perceput această gravitate. S-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor aşa cum rezultă ele din înscrisurilor depuse şi din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, si anume că inculpaţii F.l., L.C. şi F.O. sunt căsătoriţi, au copii minori în întreţinere, iar inculpatul F.B. este necăsătorit şi locuieşte cu mama sa. Toţi cei patru inculpaţi îşi câştigă cinstit existenţa, au o imagine favorabilă în comunitate, sunt încadraţi în familie şi societate şi sunt la prima confruntare cu legea penală.

Deoarece prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate tuturor celor patru inculpaţi potrivit criteriilor de la art. 72 C. pen., pedepsele fiind apte, atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, să asigure scopul de reeducare şi prevenţie de la art. 52 C. pen., ele vor fi menţinute.

Împotriva acestei decizii inculpaţii L.C., F.l., F.O.G. şi F.B. au declarat, în termen legal, recursurile de fată.

Inculpatul L.C., invocând cazul de casare prev. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi, în rejudecare, ţinându-se seama şi de noile reglementări care îi sunt favorabile inculpatului, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. (anterior), care nu mai este prevăzută în noul C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută art. 193 alin. (2) din noul C. pen., având în _vecj_ere faptul că F.l. - partea vătămată - are doar 65 de zile de internare în spital, după cum cum reiese din raportul de expertiză medico-legală, dar şi din certificatul medico-legal, fapta comisă putându-se încadra în prevederile anterior menţionate, şi stabilirea unei pedepse orientată spre minumul prevăzut de lege.

Inculpatul F.l., invocând cazul de casare prev. art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., a solicitat achitarea sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât, în noul C. pen., la art. 189 C. pen. - referitor la infracţiunea de omor calificat - este eliminată calificarea „în loc public", şi că, în atare situaţie, se pune problema unei dezincriminări a formei în care a fost sesizată şi investită instanţa, în condiţiile în care trimiterea în judecată s-a realizat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, art. 175 lit. i) C. pen.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de încăierarea, prev. de art. 322 C. pen., şi, totodată a solicitat să se constate că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, care este o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Inculpatul F.O.G., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (anterior), raportat la art. 16 lit. b) C. pen., a solicitat achitarea pentru tentativa la infracţiune ade omor calificat, prev. de art. 20 rap la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, raportat la dispoziţiile art. 5 C. pen., având în vedere legea penală mai favorabilă.

Inculpatul F.B., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cunatumului pedepsei aplicate.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii L.C., F.l., F.O.G. şi F.B. Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, Înalta Curte observă că, în cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 5 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de faţă.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) din acelaşi cod.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ alin. (1)C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹alin. (1) C. proc. pen.

Cererea inculpatului F.O.G. de achitare în baza art. 16 lit. c) noul C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) - nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni " când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337; în realitate,se tinde la o reapreciere a stării de fapt, care însă nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Astfel, criticile formulate de recurenţii inculpaţi, privind greşita condamnare şi cererile de achitare exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi, se constată, pe de o parte, că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, pe de altă parte, că.finalităţile vizate, alternativ, de inculpaţi prin invocarea acestui temei de drept- achitarea, schimbarea de încadrare juridică sau -reducerea cuntumului pedepselor- nu pot fi realizate, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, pct. 17 şi pct 14 C. proc. pen., nu poate fi obţinut nici indirect, prin "deturnarea " de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17² sau acelui prevăzut de pct. 14 (ambele de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.).

În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursul de faţă, subsumate cazurilor de casare prevăzut de art. art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. pct. 17² sau, respectiv, pct. 14 se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu toate acestea, ca urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „ în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din această perspectivă, instanţa constată că inculpaţii F.l., L.C., F.O.G. şi F.B. au fost condamnaţi pentru tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20, rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. (anterior).

După cum se poate observa, faptele săvârşite de inculpaţi au -întrucât agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. (anterior) a fost eliminată - corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare, încât aceste dispoziţii se învederează a fi mai favorabile inculpaţilor.

Pentru considerentele expuse, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii L.C., F.l., F.O.G. şi F.B. împotriva Deciziei penale nr. 130/Ap din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie admise.

Se va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 203 din 31 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov şi, în rejudecare:

Cu privire la inculpatul F.l.;

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.l. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se vor interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Cu privire Ia inculpatul L.C.;

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul L.C. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Cu privire ia inculpatul F.O.G.;

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.O.G. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Cu privire la inculpatul F.O.G.;

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.B. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Vor fi menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii din data de 4 februarie 2013 pentru inculpaţii L.C. şi F.l. şi de la 30 ianuarie 2013 la 11 iunie 2014 pentru inculpaţii F.O.G. şi F.B.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F.O.G. şi F.B., în sumă de câte 500 lei şi pentru inculpatul L.C., în sumă de 400 lei urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F.l., de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii L.C., F.l., F.O.G. şi F.B. împotriva Deciziei penale nr. 130/Ap din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 203 din 31 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov şi, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.l. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

în baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul L.C. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.O.G. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.B. din tentativă la infracţiunea la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii din data de 4 februarie 2013 pentru inculpaţii L.C. şi F.l. şi de la 30 ianuarie 2013 la 11 iunie 2014 pentru inculpaţii F.O.G. şi F.B.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F.O.G. şi F.B., în sumă de câte 500 lei şi pentru inculpatul L.C., în sumă de 400 lei urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul F.l., de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţata în şedinţă publică, azi, 11 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2000/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Penal