ICCJ. Decizia nr. 1973/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1973/2014
Dosar nr. 9830/3/2012
Şedinţa publică din 10 iunie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 707 din 17 august 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 9830/3/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpaţii M.A. şi M.D. au fost trimişi în judecată, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 290 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1. în baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., inculpatul M.A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic, art. 3201 C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.A., urmare contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. s-a încredinţat supravegherea inculpatului M.A., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov şi i s-a pus în vedere acestuia ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii în data de 03 noiembrie 2011 şi a arestării preventive de la 04 noiembrie 2011 la 30 martie 2012.
2. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.D. urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii în data de 03 noiembrie 2011 şi a arestării preventive de la 04 noiembrie 2011 la 29 februarie 2012.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.954.187,7 lei către M.F.P. - A.N.A.F., D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, reprezentând despăgubiri civile (1.069.797,235 lei T.V.A. şi 884.390,5 lei impozit pe profit).
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv a borderourilor de achiziţii folosite la retragerea de numerar.
S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală respectiv Decizia nr. 808.390.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul M.A. a fost obligat la plata sumei de 2.300 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul M.D. la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 septembrie 2010, inculpatul M.A. şi martorul C.C. au dobândit prin cesiune părţile sociale ale SC S.C. SRL, inculpatul M.A. fiind desemnat administrator al societăţii.
În vederea derulării activităţii comerciale, SC S.C. SRL a deschis cont bancar la R.B., în relaţiile cu banca societatea fiind reprezentată de inculpaţii M.A. şi M.D., acesta din urmă fiind împuternicit cu specimen de semnătură în bancă.
În perioada septembrie 2010 - august 2011, SC S.C. SRL a avut relaţii comerciale cu SC A.S.I. SRL, SC C.F. SRL, SC L. SRL, SC Q.M.S.C. SRL şi SC R.L. SRL, încasând suma totală de 8.183.670 lei.
Suma mai sus menţionată a fost virată în contul SC S.C. SRL de partenerii comerciali în baza a două facturi proforme şi 11 facturi fiscale şi ridicate în numerar de inculpaţii M.A. şi M.D., prezentând băncii ca documente justificative ale operaţiunii, borderouri de achiziţie cereale întocmite în fals de inculpatul M.D. şi semnate de inculpatul M.A.
Operaţiunile comerciale efectuate de SC S.C. SRL au fost realizate şi coordonate de inculpatul M.D., acesta administrând în fapt societatea.
Cu toate că societatea a realizat un rulaj financiar semnificativ, inculpaţii nu au întocmit evidenţe financiar-contabile, nu au întocmit şi depus bilanţul contabil, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale şi cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 1.954.187,7 lei, reprezentând 1.069.797,235 lei T.V.A. şi 884.390,5 lei impozit pe profit.
Prima instanţă a mai reţinut că SC S.C. SRL a fost cesionată în luna septembrie 2010, dată de la care au devenit asociaţi în procente egale inculpatul M.A. şi martorul C.C., cu aceasta ocazie fiind schimbat şi sediul social al societăţii din Bucureşti, sector 6, la adresa din Bucureşti, sector 5.
Din datele furnizate de către organele fiscale teritoriale prin adresa din 06 octombrie 2011, a rezultat că SC S.C. SRL nu şi-a schimbat domiciliul fiscal la ultimul sediu social, din sector 5, deşi din 27 septembrie 2010, societatea figura cu acest sediu.
La sediul social declarat al SC S.C. SRL, în prezent expirat, nu s-au desfăşurat activităţi, iar din evidenţele Registrului Comerţului a reieşit faptul că la aceeaşi adresă, respectiv Bucureşti, sector 5, au fost înregistrate, în perioada 2000 - 2010, alte 38 societăţi comerciale, unele fiind în prezent radiate, altele aflate în procedura de dizolvare judiciară sau având sediul social expirat, doar 4 dintre acestea fiind în funcţiune.
Tribunalul a reţinut că, din verificările efectuate, A.F.P. sector 6 Bucureşti (unde figura vechiul sediu social al societăţii) a transmis, prin adresa din 26 octombrie 2011, documentele existente în evidenţele instituţiei, din care a rezultat că ultimul bilanţ contabil a fost depus la 30 iunie 2010.
Neînregistrarea în evidenţele A.F.P. sector 5 Bucureşti cu dosar fiscal, a atestat intenţia noilor asociaţi de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că, din verificările efectuate a rezultat că SC S.C. SRL, nu a funcţionat niciodată la adresa de sediu, şi nu a deţinut puncte de lucru.
Un alt aspect relevant a rezultat din verificările efectuate la B.R. cu privire la rulajul creditor de 8.183.485 lei şi un rulaj debitor de 8.183.670 lei, în perioada octombrie 2010 - august 2011, care a reflectat că operaţiunile bancare în contul în lei aparţinând SC S.C. SRL, au fost efectuate de inculpatul M.A., respectiv inculpatul M.D. - împuternicit cu specimen de semnătură în bancă.
În acest scop, au fost prezentate la bancă, ca documente justificative ale operaţiunilor, borderouri de achiziţie cereale (rapiţă, floarea soarelui şi porumb) conţinând elemente de identificare ale unor falşi producători individuali. Conform documentelor solicitate la sediul central al R.B. şi puse la dispoziţie în original de către bancă, pe aceste borderouri de achiziţie, la rubrica producător este menţionat numitul C.C., acesta fiind în fapt asociat, alături de M.A., la SC S.C. SRL.
Tribunalul a reţinut că, pe unele dintre borderouri a fost menţionat ca producător şi numitul C.C., identificat drept C.C.M., domiciliat în Municipiul Alexandria, cunoscut cu antecedente penale, în prezent dispărut de la domiciliul declarat, persoana care nu deţine terenuri agricole.
Operaţiunile derulate în numele şi pe seama societăţii SC S.C. SRL, în perioada indicată, au fost realizate din dispoziţia şi sub coordonarea lui M.D., sau în mod direct de către acesta, asociaţii M.A. şi C.C. deţinând această calitate în mod formal.
Toate operaţiunile de retragere numerar s-au realizat la R.B. - Agenţia Z. din Municipiul laşi, judeţul laşi, fiind realizate în perioada octombrie - decembrie 2010 de către M.A. şi M.D., iar în perioada februarie - august 2011 de către M.A.
Din materialul probator existent în cauză s-a stabilit provenienţa sumelor de bani retrase din contul 11.643.289 lei. Astfel, reprezentanţii SC S.C. SRL au emis două facturi proforme şi 11 facturi fiscale fictive (prin atestarea unor operaţiuni comerciale nereale) pentru societăţi comerciale care au creditat contul SC S.C. SRL cu sumele aferente facturilor.
Ulterior, inculpatul M.A., asociat şi administrator al SC S.C. SRL - şi respectiv inculpatul M.D. - împuternicit cu specimen de semnătură în bancă, au efectuat mai multe operaţiuni bancare de retragere numerar din contul 11.643.289 lei aparţinând SC S.C. SRL deschis la R.B., în valoare totală de aproximativ 7.749.900 lei, fără a înregistra aceste operaţiuni în contabilitate.
Instanţa de fond a constatat că, din verificările efectuate cu privire la societăţile care au creditat contul SC S.C. SRL, au rezultat următoarele:
1. SC A.S.I. SRL cu sediul în Bucureşti, are ca principal obiect de activitate reamenajări muzeistice. în anul 2008 SC A. SRL a încheiat cu Muzeul Naţional Grigore Antipa contractul din 25 noiembrie 2008, având ca obiect reamenajarea/modernizarea spaţiilor şi serviciilor oferite de muzeu.
Pentru realizarea acestor lucrări SC A. SRL a subcontractat o parte dintre acestea, datorită specificului lucrărilor si volumului acestora.
Astfel, SC A. SRL, prin contractele din 02 noiembrie 2010, din 31 martie 2011, din 04 februarie 2011, a subcontractat SC S.C. SRL lucrări în cuantum de aproximativ 3.800.000 lei.
Martorul V.C.M., în declaraţiile date în cauză, a precizat că înţelegerile precum şi întreaga corespondenţă purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul unei persoane ce s-a recomandat drept "D.", iar ulterior după realizarea lucrărilor, în baza facturilor emise de SC S.C. SRL prin virament bancar a achitat contravaloarea prestaţiilor in cuantum de 3.800.000 Iei.
2. SC C.F. SRL, cu sediul în comuna Popricani, jud. laşi, are ca principal obiect de activitate lucrări de prestări servicii şi inginerie civilă, societatea fiind administrată de martorul T.R.V.
Operaţiunile de plată efectuate de SC C.F. SRL, în contul SC S.C. SRL, au avut la bază următoarele prestări servicii: identificarea unui teren pentru realizarea unui magazin P.M. în Slatina, şi obţinerea avizelor necesare construirii acesteia, în favoarea beneficiarului SC R.P.J.SRL, factura din 31 martie 2011, în valoare de 1.060.200 lei emisă de SC S.C. SRL, obţinerea autorizaţiilor de construcţie a unui magazin/depozit pentru lanţul de magazine P., în favoarea beneficiarului SC M.M.R.E. SRL - factura din 30 iunie 2011 în valoare de 545.000 lei, emisă de SC S.C. SRL şi realizarea de lucrări de amenajare şi finisaje în favoarea beneficiarului SC A. SRL, factura fiscala nr. 126 din 29 aprilie 2011, în valoare de 350.00 lei, emisă de SC S.C. SRL.
Martorul T.R. în declaraţiile date a precizat că înţelegerile, precum şi întreaga corespondenţă purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar. De asemenea, martorul T.R.A. a precizat că plata facturilor îi era confirmată de inculpatul M.D., arătând totodată că pe inculpatul M. nu l-a văzut niciodată, nu-l cunoaşte, dar i-a văzut numele trecut la rubrica «emitentul facturii».
3. SC L. SRL cu sediul în laşi, are ca obiect principal de activitate realizarea de lucrări de alimentare cu apă şi canalizare.
Operaţiunile de plată efectuate de către SC L. SRL au avut la bază următoarele contracte de prestări servicii încheiate cu SC S.C. SRL: contract din 03 august 2010, având ca obiect executarea de lucrări de canalizare în com. Prisăcani şi contract din 28 iunie 2011, având ca obiect execuţia de lucrări de apă şi canalizare în com. Mironeasa, jud. laşi.
După realizarea celor două contracte menţionate, SC S.C. SRL a emis facturi fiscale în valoare de 608.900 lei.
Martorul V.T., în declaraţiile date, a precizat că înţelegerile, precum şi întreaga corespondenţă purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar. în faza cercetării judecătoreşti martorul a arătat că avea cunoştinţă de faptul că M. fusese împuternicit de către inculpatul M., văzând împuternicirea, iar cu privire la inculpatul M. a arătat că era trecut ca şi administrator al societăţii, iar pentru el semna M. ca împuternicit al societăţii.
4. SC Q.M.S.C. SRL, cu sediul în Bucureşti, are ca principal obiect de activitate "consultanţă în domeniul managementului şi pentru implementarea proiectelor", societatea fiind administrată în fapt de martorul C.G.D.
Operaţiunile de plată efectuate de SC Q.M.S.C. SRL, în contul SC S.C. SRL, au avut la bază contractul de prestări servicii din 19 octombrie 2009, având ca obiect consultanţă necesară obţinerii unei finanţări nerambursabile pentru Proiectul Parc Eolian V. II, în favoarea beneficiarului SC R.C.T. SRL.
În declaraţiile date, martorul C.G.D. a precizat că, atât corespondenţa, cât şi contactul cu reprezentanţii SC S.C. SRL s-au efectuat prin intermediul martorului N.C. Plăţile au fost efectuate prin virament bancar la B.R., după realizarea studiului de fezabilitate de către SC S.C. SRL, în baza facturilor emise, menţionate anterior. Aspectele de mai sus au fost confirmate şi de martorul V.M.L. în faza cercetării judecătoreşti martorul şi-a menţinut aceeaşi poziţie, precizând că factura era semnată de M., însă în realitate el nu i-a cunoscut pe niciunul din cei doi inculpaţi.
5. SC R.L. SRL figurează cu sediul social în laşi, în prezent radiată, a avut ca administrator de fapt pe V.T.
Operaţiunile de plată efectuate în contul SC S.C. SRL au fost efectuate în baza: contract execuţie lucrări din 10 mai 2011, având ca obiect realizarea de spaţii verzi, în com. Valea Lupului, jud. laşi şi contract de executări lucrări, având ca obiect realizarea de lucrări canalizare com. Mironeasa.
După realizarea celor două contracte menţionate, SC S.C. SRL a emis facturi fiscale în valoare de 474.963 lei.
Martorul V.T. a precizat că înţelegerile, precum si întreaga corespondenţă purtată cu SC S.C. SRL, s-au realizat prin intermediul inculpatului M.D., care totodată a prezentat facturile emise de SC S.C. SRL ce au fost achitate prin virament bancar.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului M.A. au fost identificate şi ridicate documentaţii de constituire a mai multor societăţi, preluate prin cesiune, de inculpatul M.A., cât şi de martorul C.C.: SC R.R. SRL, SC C.F. SRL, SC M.E.T. SRL, SC A. SRL, SC S.A.I.O. SRL, SC K.B. SRL, S.C. T.R. SRL, SC C.P. SRL, SC C.D. SRL, SC S.C. SRL, SC M.M. SRL, SC S.B. SRL, SC N.S. SRL, SC C.M.S. SRL.
În baza autorizaţiei de percheziţie din 02 noiembrie 2011, emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. 70245/3/2011, efectuată la inculpatul M.D., au fost identificate şi ridicate în vederea cercetărilor două telefoane mobile utilizate de inculpat, precum şi documente privind SC S.C. SRL, respectiv opt dispoziţii de plată, către casierie, efectuate de inculpatul M.D. Prin procesul verbal din 29 octombrie 2011, privind apelurile primite, efectuate şi localizarea terminalului pentru terminalul mobil X utilizat de inculpatul M.D., a reieşit că acesta a apelat sau a fost apelat de alte terminale mobile folosite de martorii T.R.C., V.T. De asemenea, a reieşit că terminalul mobil menţionat s-a aflat în vecinătatea Agenţiei Z. a Băncii R.B., cu ocazia efectuării ridicărilor de numerar de la această bancă de către inculpaţi.
Operaţiunile comerciale identificate între SC R.L. SRL, SC C.F. SRL şi SC S.C. SRL sunt reflectate de o serie de documente - respectiv facturi, ordine de plată, fişe furnizor, contracte şi centralizatoare aferente ridicate la percheziţia efectuată, la domiciliul martorului V.T.
Aceeaşi situaţie ce reflectă relaţiile comerciale dintre SC C.F. SRL şi SC S.C. SRL, materializată în facturi fiscale, ordine de plată, bilanţuri şi extrase de cont s-a constatat în urma percheziţiei derulate la domiciliul martorului T.R.C.
De asemenea, percheziţia efectuată la sediul SC A.S.I. SRL, din Bucureşti, a relevat existenţa unor documente privind relaţia comercială cu SC S.C. SRL: contracte, centralizatoare, lucrări si procese verbale de recepţie.
Prin adresa din 02 decembrie 2011, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a comunicat faptul că SC S.C. SRL nu figurează în baza de date cu salariaţi.
Prin rezoluţia motivată din 12 decembrie 2011, în cauză, în faza urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - ştiinţifice - grafice, prin care să se stabilească persoanele care au completat şi semnat documentele în numele SC S.C. SRL.
Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 13 ianuarie 2012, întocmit de specialişti din cadrul Serviciului Criminalistic - D.G.P.M.B., au fost constatate următoarele:
- scrisul ce completează declaraţiile redactate pe numele M.A., datate 09 februarie 2011, 15 aprilie 2011, 22 aprilie 2011, 02 mai 2011, 04 mai 2011, 17 mai 2011, 16 iunie 2011, 13 iulie 2011, 14 iulie 2011, 15 iulie 2011, 25 iulie 2011, 17 august 2011, 16 decembrie 2010, 15 decembrie 2010, 14 decembrie 2010,13 decembrie 2010, au fost executate de inculpatul M.D.
- scrisul ce completează rubricile formularelor eliberate numerar emise R.B. pentru SC S.C. SRL, datate 09 februarie 2011, 15 aprilie 2011, 22 aprilie 2011, 02 mai 2011,04 mai 2011, 17 mai 2011, 16 iunie 2011, 13 iulie 2011, 14 iulie 2011, 15 iulie 2011, 25 iulie 2011, 17 august 2011, 16 decembrie 2010, 15 decembrie 2010, 14 decembrie 2010, 13 decembrie 2010, 21 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 19 octombrie 2010, 14 octombrie 2010, 13 octombrie 2010, 12 octombrie 2010, 18 noiembrie 2010, a fost executat de M.D.
- semnăturile de la rubricile "Delegat/Receiver" și "Semnăturile autorizate ale clientului C. authorized signatures" de pe formularele eliberare numerar emise de R.B. precum SC S.C. SRL, datate 21 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 19 octombrie 2010, 14 octombrie 2010, 13 octombrie 2010, 12 octombrie 2010, 18 noiembrie 2010 au fost executate de M.D.
Prin adresa din 03 ianuarie 2012, O.N.P.C.S.B. a comunicat că inculpatul M.A., inculpatul M.D., SC S.C. SRL, SC C.F. SRL, SC L. SRL, SC. R.L. SRL, SC Q.M. SRL si SC A.S.I. SRL, nu figurează cu tranzacţii în numerar mai mari decât limita de raportare, conform legii, şi nici cu transferuri externe mai mari decât limita de raportare conform legii.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul M. a solicitat aplicarea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, arătând că recunoaşte integral faptele şi că doreşte să se judece în baza probelor derulate în faza de urmărire penală, instanţa constatând că sunt îndeplinite condiţiile ce atrag obţinerea acestui beneficiu.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M., şi acesta a solicitat, în faza cercetării judecătoreşti, să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, făcând o declaraţie de recunoaştere totală, pentru ca, ulterior, când i s-a acordat ultimul cuvânt, să precizeze că nu se face vinovat de infracţiunea de evaziune fiscală.
În atare situaţie, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru soluţionarea pe procedura simplificată a cauzei, drept urmare a administrat probatoriile pe dreptul comun pentru stabilirea adevărului judiciar, situaţie faţă de care inculpatul M.D. a precizat că nu mai doreşte să dea declaraţie pe fondul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, judecătorul fondului a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au rezultat din coroborarea întregului material probator administrat. Astfel, inculpatul M.A. a recunoscut acuzaţiile ce i se aduc şi, în faza de urmărire penală, a prezentat pe larg implicarea personală şi directă a coinculpatului M.D. în conducerea societăţii SC S.C. SRL şi în folosirea sumelor de bani ce intrau în conturile acesteia.
Martorii T.R.C. şi V.T. au arătat că în relaţia cu SC S.C. SRL, cel mai des au vorbit cu inculpatul M.D., pe care l-au cunoscut prin intermediul fratelui său, M. Paul, aspecte care au confirmat susţinerile inculpatului M.A. potrivit cărora M.D. se ocupa de activitatea societăţii, declaraţiile martorului C.C. din care a rezultat că inculpatul M.D. a fost prezent la preluarea de către martor şi de către inculpatul M.A. a societăţii SC S.C. SRL, împrejurare care a relevat implicarea inculpatului M.D. încă de la momentul cesionării societăţii.
Prima instanţă a apreciat că afirmaţiile inculpatului M.D., în sensul că activităţile efectuate în numele SC S.C. SRL au fost realizate în urma dispoziţiilor primite de la inculpatul M.A., nu se susţin, acesta din urmă fiind un simplu instrument în mâinile inculpatului M. care, în fapt, a condus societatea.
S-a reţinut că inculpatul M.D. a fost angajat în societate pe un post ce îi permitea să controleze şi să decidă toate fluxurile de bani, totodată fiind împuternicit cu drept de semnătură în bancă, ordinele de plată fiind întocmite de inculpatul M.D., hotărârea adunării generale a SC S.C. SRL din data de 07 octombrie 2010 împutemicindu-l pe inculpatul M.D. să reprezinte societatea în relaţie cu banca R.B., fapt necesar în contextul lipsei unei minime pregătiri şcolare a inculpatului M.A.
Tribunalul a apreciat că sunt relevante, de asemenea, procesele verbale de verificare a listingurilor telefonice, precum şi listingurile apelurilor telefonice de localizare a posturilor telefonice folosite de inculpatul M.D., din care a rezultat că, şi după ce acest inculpat nu a mai reprezentat societatea în relaţia cu banca, de fiecare dată a fost prezent în raza releelor telefonice, situate în apropierea băncii de unde inculpatul M.A. făcea retragerile de numerar.
Mai mult, cererile de retragere a banilor, completate cu numele inculpatului M.A., au fost de fapt scrise tot de inculpatul M.D., conform constatării tehnico - ştiinţifice efectuată în cauză.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a înlăturat solicitările apărării inculpatului M. de achitare pentru fapta de evaziune fiscală, bazată pe împrejurarea că el era doar administratorul de fapt, în condiţiile în care probele administrate în cauză au reflectat participaţia lui efectivă la faptă, în realitate, evident fără a exclude vinovăţia coinculpatului, acesta fiind "motorul" activităţii infracţionale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, Tribunalul a considerat întemeiată schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în aceeaşi infracţiune dar şi cu reţinerea alin. (2) al aceluiaşi articol faţă de cuantumul prejudiciului reţinut, care depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., s-a apreciat întemeiată schimbarea de încadrare juridică, prin reţinerea formei continuate a infracţiunii, faţă de numărul borderourilor de achiziţii reţinute a fi falsificate.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile generale ale C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracţiunii de fals, dispoziţiile părţii speciale a C. pen. şi a Legii speciale nr. 241/2005 care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A. precum şi împrejurările concrete în care faptele s-au derulat şi persoanele inculpaţilor, reţinându-se că inculpatul M. nu este cunoscut cu antecedente penale, aceeaşi fiind situaţia şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D., cu menţiunea că faţă de acesta Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a pus în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de înşelăciune.
Cu privire la solicitarea apărării de reţinere a circumstanţelor atenuante, instanţa fondului a constatat, prin raportare la modul concret de săvârşire a faptelor, de natura infracţiunilor şi de gravitatea acestora conjugată şi cu profilul moral şi profesional al inculpaţilor, că nu este oportună reţinerea acestor circumstanţe.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., la stabilirea cuantumului pedepselor s-a ţinut seama, în afara reducerii de pedeapsă cu 1/3 şi faptul că a avut o atitudine sinceră atât în ceea ce priveşte participarea sa, cât şi a coinculpatului, rolul său nefiind cel principal în contextul infracţional.
Relativ la persoana inculpatului M.D., la stabilirea cuantumului pedepselor instanţa s-a raportat şi la contribuţia majoră pe care acesta a avut-o în lanţul infracţional, dar şi la atitudinea procesuală oscilantă a acestuia, în faza cercetării judecătoreşti adoptând o atitudine aşa-zis sinceră doar pentru obţinerea beneficiului reducerii de pedeapsă, în realitate arătând că nu recunoaşte infracţiunea de evaziune fiscală, ci doar pe aceea de fals.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D., faţă de cuantumul pedepsei rezultante şi de criteriile personale şi reale ce au stat la baza pronunţării unei soluţii de condamnare la o asemenea pedeapsă, instanţa a apreciat că singura modalitate legală şi oportună de executare este aceea în regim de detenţie.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, pornind de la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, a rolului redus în cadrul contextului infracţional, a lipsei antecedentelor penale, dar şi a atitudinii sincere pe care a adoptat-o, contribuind la aflarea adevărului în cauză, judecătorul fondului a apreciat că pedeapsa aplicată îşi va atinge scopul şi într-un mediu neprivativ de libertate.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că inculpaţii, prin faptele lor ilicite, au produs părţii civile un prejudiciu cert şi neacoperit în cuantum de 1.954.187,7 lei.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictual civile, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.954.187,7 lei către M.F.P. - A.N.A.F., D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, reprezentând despăgubiri civile (1.069.797,235 lei T.V.A. şi 884.390,5 lei impozit pe profit).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.D., considerând că, în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu a avut calitatea de administrator al SC S.C. SRL, şi solicitând achitarea pentru această faptă, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. O altă critică a inculpatului M.D. a vizat faptul că prima instanţă trebuia să aplice şi în privinţa sa dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 14/A din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva sentinţei penale nr. 707 din 17 august 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 9830/3/2012.
A fost obligat apelantul la 675 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei, onorariul parţial al avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea de Apel, verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de apelant, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinţei, rezultând fără echivoc că, în perioada 30 noiembrie 2010 - 07 iunie 2011, inculpaţii M.A. şi M.D. nu au înregistrat în contabilitatea SC S.C. SRL operaţiuni comerciale în cuantum de 4.457.643,21 lei, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.954.187,7 lei, respectiv au întocmit documente fictive în vederea retragerii în numerar a sumelor aflate în contul SC S.C. SRL, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen.
De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că apărarea inculpatului M.D. în sensul că activităţile efectuate în numele SC S.C. SRL au fost realizate în urma dispoziţiilor primite de la inculpatul M.A., respectiv că nu ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operaţiuni, a fost înlăturată pe bună dreptate de către instanţa fondului, în condiţiile în care probele administrate au condus în mod evident la concluzia că M. a administrat, în fapt, SC S.C. SRL, folosindu-l pe M. pentru a se proteja de o eventuală răspundere penală în cazul în care aceste operaţiuni frauduloase ar fi fost descoperite.
Instanţa de apel a apreciat că, referitor la inculpatul M.D., judecata în fond nu putea avea loc conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut faptele în modalitatea expusă în rechizitoriu, astfel că şi această critică este neîntemeiată.
Având în vedere natura şi modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, caracterul premeditat şi specializat al activităţii ilicite, sumele de bani obţinute din această activitate, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat şi care nu a fost recuperat nici măcar parţial, poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel a considerat că judecătorul fondului a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.D., cât şi a modalităţii de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen. nefiind suficientă pentru atenţionarea şi responsabilizarea inculpatului, în scopul evitării săvârşirii unor noi fapte similare.
Împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a declarat recurs inculpatul M.D.
Inculpatul a depus motivele de recurs în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2014 şi a solicitat, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în cauză şi, făcând aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, art. 74 rap. la art. 76 C. pen. anterior, aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 C. pen. anterior, sau sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen. anterior.
A susţinut că a recunoscut faptele comise şi a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât, în mod eronat instanţa de fond şi cea de apel au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a art. 3201 C. proc. pen. anterior.
De asemenea, a precizat că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor şi au înlăturat în mod eronat circumstanţele atenuante.
Astfel, a menţionat că aplicarea corectă a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, precum şi reţinerea circumstanţelor personale (stare de sănătate precară, s-a prezentat la organele judiciare ori de câte ori a fost chemat şi a respectat măsurile impuse) şi a celor atenuante la individualizarea pedepsei, ar fi trebuit să conducă la stabilirea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiţionat sau sub supraveghere.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:
În cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. pen. şi un nou C. proc. pen.
În ceea ce priveşte legea aplicabilă în speţă, se constată că normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate (23 ianuarie 2013), se constată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. pen., în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013.
Art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. prevede obligativitatea motivării recursului prin declaraţia de exercitare a căii de atac sau cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, în caz contrar, fiind incidente dispoziţiile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi luate în considerare decât cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Înalta Curte constată că, deşi recurentul inculpat nu a motivat recursul cu respectarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, se ia întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel încât instanţa de recurs îl poate analiza.
Examinând cauza din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. şi având în vedere Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a statuat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată, după compararea prevederilor din ambele Coduri şi din legile speciale în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în cauză şi evaluarea finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, că, în speţa dedusă judecăţii, mai favorabilă este legea penală anterioară, aceasta fiind cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul M.D.
Astfel, se observă că legile în vigoare la data soluţionării recursului prevăd limite de pedeapsă mai mari decât cele reglementate la data săvârşirii faptelor, atât pentru infracţiunea de evaziune fiscală (art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 anterior modificării prin Legea nr. 50/2013 - pedeapsa de la 4 ani la 10 ani închisoare, art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificat prin Legea nr. 50/2013 - pedeapsa de la 7 ani la 15 ani închisoare), cât şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen. anterior - pedeapsa de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda, art. 322 noul C. pen. - pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda), iar pentru concursul de infracţiuni noul C. pen. instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, motiv pentru care, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpatului ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării dispoziţiilor privind tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanţe, în temeiul legii penale anterioare.
Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, însă în cauză este incident cazul prevăzut de art, 3859 pct 14 C. proc. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013 care prevede că hotărârea este supusă casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Instanţa de recurs subliniază că judecata se desfăşoară în limitele învestirii potrivit art. 3859 C. proc. pen., din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât, în speţă, nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de cea apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor atacate, din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă şi în apel.
În cauza dedusă judecăţii, inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului inculpat referitoare la greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea acesteia. Astfel, se observă că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele descrise în actul de sesizare ci, la termenul din 17 aprilie 2012, a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, deşi prin declaraţia dată în faţa instanţei (fila 75 dosar Tribunal Bucureşti, secţia I penală) a recunoscut acuzaţiile reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare şi a solicitat ca procesul penal să se desfăşoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în ultimul cuvânt a precizat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala (fila 78 dosar Tribunal Bucureşti, secţia I penală, pagina 6 încheierea din 17 aprilie 2012).
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Drept urmare, având în vedere poziţia procesuală inconstantă a inculpatului (care iniţial a recunoscut săvârşirea faptelor, însă ulterior a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală), nu se poate constata nelegalitatea hotărârii de condamnare prin omisiunea aplicării procedurii de judecată simplificate, Curtea de apel apreciind în mod corect că, în cazul inculpatului M.D., nu sunt incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa având obligaţia legală de a verifica toate apărările inculpatului, sens în care s-a procedat la administrarea de probe.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, dispoziţiile art. 72 C. pen., prevăd că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Modul de redactare al art. 72 C. pen. determină concluzia că gradul de pericol social concret al faptei şi persoana inculpatului îndeplinesc roluri deosebite în cadrul operaţiunii de individualizare. Infracţiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relaţiile sociale, a căror ocrotire este asigurată prin incriminare şi reparaţie, măsura reparaţiei fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, ca şi măsură de reparaţie, se aplică inculpatului şi urmăreşte reeducarea sa. Aceasta impune ca la stabilirea pedepsei să se ţină seama şi de persoana infractorului şi de aptitudinea sa de a fi reeducat.
Astfel, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.
Se observă că inculpatul M.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, Tribunal şi de Curtea de Apel ţinând seama, în procesul de individualizare, de limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. şi de legile speciale pentru fiecare infracţiune pentru care este cercetat (de la 4 ani la 10 ani pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv de la 3 luni la 2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. anterior), de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor (inculpaţii M.A. şi M.D. nu au înregistrat în contabilitatea SC S.C. SRL operaţiuni comerciale în cuantum de 4.457.643,21 lei, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.954.187,7 lei, respectiv au întocmit documente fictive în vederea retragerii în numerar a sumelor aflate în contul SC S.C. SRL), precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului M.D. (contribuţia majoră pe care acesta a avut-o în lanţul infracţional, atitudinea procesuală oscilantă, în faza cercetării judecătoreşti adoptând o atitudine aşa-zis sinceră doar pentru obţinerea beneficiului reducerii de pedeapsă, în realitate arătând că nu recunoaşte infracţiunea de evaziune fiscală, ci doar pe aceea de fals).
Înalta Curte reţine însă că, în cursul soluţionării recursului, inculpatul a acoperit parţial prejudiciul produs, prin consemnarea la C.E.C., la dispoziţia M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Bucureşti, a sumelor de 1.550 lei, respectiv 1.650 lei (recipisele de consemnare din 1 din 06 iunie 2014 - fila 56 Dosar şi nr. 3764524 din 1 din 06 iunie 2014 - fila 57 dosar, precum şi chitanţele din 1 din 06 iunie 2014 - fila 58 dosar şi din 1 din 06 iunie 2014 - fila 59 dosar). Această atitudine a inculpatului, care a acoperit parţial prejudiciul cauzat, nu poate fi ignorată de instanţa de recurs, ci trebuie avută în vedere în procesul de individualizare a pedepselor, alături de natura şi gravitatea infracţiunilor, modalitatea de săvârşire a faptelor şi rezultatul produs, pentru o cât mai adecvată dimensionare a sancţiunii.
Astfel, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, respectiv de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, şi de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior, însă cu menţinerea modalităţii de executare în regim de detenţie, ar putea asigura reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen., fiind justificate în raport cu particularităţile cauzei.
În ceea ce priveşte solicitarea apărării de aplicare a dispoziţiilor art. 91 din noul C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reţinute în cauză, întrucât art. 5 din noul C. pen. nu permite combinarea dispoziţiilor din legi succesive, iar în speţa dedusă judecăţii legea penală mai favorabilă este legea veche, aşa cum am arătat anterior.
Faţă de cele expuse şi având în vedere că nu sunt incidente alte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.D., va casa decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 707 din 17 august 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 va condamna inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul M.D., urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. (reţinut în virtutea principiului imediatei aplicări şi în absenţa unor norme tranzitorii), cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Casează decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 707 din 17 august 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I penală şi rejudecând:
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 condamnă inculpatul M.D. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.D., urmare a contopirii pedepselor, execută pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1974/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
