ICCJ. Decizia nr. 2066/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2066/2014

Dosar nr. 3316/112/2009

Şedinţa publică din 18 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 71/F din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 3316/112/2009, a fost condamnat inculpatul I.S. la:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.;

- 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru comiterea infracţiunii asimilate informaţiilor de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real şi ideal prevăzute de art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, în total acesta urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata a 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

A fost condamnată inculpata M.C. la:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost condamnată inculpata M.A. la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor aplicate inculpatelor M.C. şi M.A., sub supraveghere.

S-a stabilit, conform art. 86² C. pen., pentru fiecare dintre inculpate, un termen de încercare de 4 ani.

S-a dispus conform art. 86³ C. pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud potrivit programului care li se va stabili;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasarea care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatelor şi asupra dispoziţiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

S-a pus în vedere inculpatelor dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestora.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatelor pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A fost condamnat inculpatul B.I. la:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi stabileşte conform art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul D.F. la:

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi stabileşte în baza art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul V.D. la:

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi stabileşte un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul B.M. la:

- 1.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86¹ C. pen.

Conform art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a stabilit conform art. 82 alin. (2) C. pen. un termen de încercare de 1 an.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Conform art. 14, 170, 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat înscrisurile false, respectiv procesul-verbal de validare a concursului de granturi nr. x/2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, nr. x/2007, ridicate în original de la Universitatea de Vest "V.G." Arad, precum şi a exemplarelor aflate în dosarul de concurs al inculpatului I.S., pentru ocuparea titlului de conferenţiar, respectiv Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, nr. y/2007 şi procesul-verbal de validare a concursului de granturi nr. x/2007.

S-a constatat restituirea de către inculpatul I.S., a sumei de 5.200 euro către martora-denunţătoare P.E. şi a sumei de 1.500 euro către martora-denunţătoare D.L.V.

În baza art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul I.S., să restituie diferenţa de 800 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii către martora-denunţătoare P.E.

A fost obligat inculpatul I.S. să plătească în favoarea statului 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost obligate inculpatele M.C. şi M.A., să plătească în favoarea statului câte 550 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost obligaţi inculpaţii B.I., B.M., D.F., şi V.D., să plătească fiecare, câte 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 34/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimişi în judecată: inculpatul I.S., pentru comiterea în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a), b) C. pen. a infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. şi a infracţiunii asimilate infracţiunii de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; inculpata M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpata M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 precum şi inculpaţii B.I., D.F., V.D. şi B.M., fiecare pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin actul de acuzare în sarcina inculpaţilor s-a reţinut următoarele:

I. La data de 27 octombrie 2005 reprezentanţii Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud au început un control la SC G.I. SRL cu sediul în localitatea Strâmba, comuna Josenii-Bîrgăului judeţul Bistriţa-Năsăud, administrator fiind P.E. Pe parcursul derulării controlului comisarii Gărzii Financiare au constatat existenţa mai multor nereguli în contabilitatea acestei societăţi precum şi un prejudiciu cauzat statului de peste 400.000 RON. Pentru a nu se încheia un act de control care să reflecte realitatea, P.E. a apelat la inculpata M.A. Aceasta din urmă a contactat-o pe inculpata M.C., cumnata sa, care la vremea respectivă era în relaţii apropiate cu inculpatul I.S., în acel moment consilier judeţean şi preşedinte al organizaţiei P.N.L. Bistriţa-Năsăud. în perioada imediat următoare controlului derulat de Garda Financiară, inculpatele M.A. şi M.C. împreună cu denunţătoarea P.E. s-au deplasat la biroul inculpatului I.S., unde acesta îşi desfăşura activitatea în cadrul SC V.R.P.I. SRL Bistriţa, pentru a-i solicita sprijinul. După ce P.E. i-a expus problema pe care o avea la SC G.I. SRL ca urmare a controlului desfăşurat de Garda Financiară, inculpatul I.S. şi-a exprimat disponibilitatea de a o ajuta lăsând să se creadă de către aceasta că are influenţă pe lângă şeful Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea celorlalte organe de control fiscal din judeţ şi poate interveni pentru a i se întocmi un act de control favorabil.

Pentru intervenţia promisă inculpatul I.S. a pretins denunţătoarei P.E. suma totală de 6.000 euro, pe care ulterior a primit-o în două tranşe. Tranşa iniţială, de 2.000 euro, a fost remisă inculpatului I.S. într-un plic de către P.E.O., soţul denunţătoarei, pe holul unui liceu din Bistriţa, unde îşi desfăşura activitatea Filiala Bistriţa a Universităţii de Vest "V.G." Arad. La remiterea banilor a asistat şi inculpata M.A.

În perioada derulării controlului inculpatul I.S. l-a contactat pe M.F., comisarul şef al Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud căruia i-a solicitat o întrevedere la biroul său de la SC V.R.P.I. SRL Bistriţa, ocazie cu care i-a dat de înţeles că administratorul de la SC G.I. SRL a intervenit pe lângă el pentru a o ajuta în rezolvarea favorabilă a problemei sale, în sensul de a se întocmi un act de control favorabil. Pentru a face dovada intervenţiei sale, inculpatul I.S. a chemat-o pe P.E. la sediul firmei sale pentru a observa momentul la care trebuie să vină la birou comisarul şef M.F. După plecarea comisarului şef, P.E. s-a deplasat în biroul inculpatului I.S., care a asigurat-o că a vorbit cu sus-numitul şi că i se va rezolva problema. Întrucât comisarii Gărzii Financiare şi-au continuat activitatea de control respectând dispoziţiile legale, P.E. l-a contactat din nou pe inculpatul I.S., ocazie cu care acesta i-a mai cerut suma de 4.000 euro, spunându-i că sunt necesari pentru rezolvarea problemei şi trebuie să dea banii la mai multe persoane.

În cele din urmă, comisarii Gărzii Financiare au finalizat controlul stabilind un prejudiciu total de circa 448.370 RON şi au sesizat D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud. Inculpatul I.S. a promis denunţătoarei că îi va fi rezolvată favorabil problema prin intervenţia pe care el o va face la conducerea acestei instituţii. Întrucât intervenţia la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud nu a avut finalitatea scontată, P.E. i-a solicitat inculpatului restituirea sumei de 6.000 euro.

În urma a numeroase discuţii cu P.E., inculpatul I.S. i-a restituit prin intermediul inculpatei M.A. suma de 5.200 euro.

În actul de sesizare se arată că existenţa discuţiilor dintre P.E. şi inculpatul I.S., legată de intervenţia sa pe lângă organele de control precum şi remiterea sumei de 6.000 euro este dovedită prin declaraţiile denunţătoarei, a soţului acesteia, P.E.O., a martorilor M.F. (comisarul şef al Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud), N.M.A. (director adjunct la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud) dar şi prin câteva convorbiri telefonice înregistrate de denunţătoare în 2006, după finalizarea actului de control.

Cu privire la suma de 800 euro, rămasă nerestituită, au fost prezentate discuţiile telefonice dintre inculpatul I.S. şi inculpata M.C., din care rezultă că banii ar fi fost înmânaţi inculpatei M.A. pentru a-i da lui P.E., însă această din urmă inculpată, din anumite motive, a refuzat să-i remită.

În actul de acuzare se face referire şi la o altă discuţie telefonică, din data de 25 iunie 2007, purtată de inculpatul I.S. cu inculpata M.C., după ce cele două inculpate s-au prezentat la D.N.A. unde au dat declaraţii olografe, convorbire în care au reluat în discuţie aspectele legate de atitudinea inculpatei M.A. care a refuzat să remită toţi banii denunţătoarei P.E.

Raportat la discuţiile telefonice care au urmat denunţului depus de P.E., coroborate cu celelalte probe existente la dosar, în actul de acuzare se arată că nu poate fi tăguit faptul că inculpata M.A. avea cunoştinţă de traficul de influenţă comis de inculpatul I.S. raportat cu denunţătoarea P.E., intermediind înţelegerea dintre cei doi, precum şi faptul că prin intermediul acestei inculpate, inculpatul a restituit denunţătoarei o parte din bani.

În consecinţă, în sarcina inculpatului I.S. s-a reţinut că în perioada octombrie - noiembrie 2005, perioadă în care avea calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, a lăsat să se creadă faţă de P.E., administrator al SC G.I. SRL că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranşe, poate interveni pe lângă aceştia pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile subscrisei societăţi comerciale, fapta care s-a apreciat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la inculpatele M.C. şi M.A. s-a reţinut că în perioada octombrie - noiembrie 2005 au intermediat înţelegerea dintre denunţătoarea P.E. şi inculpatul I.S. cunoscând că acesta din urmă a lăsat să se creadă faţă de sus-numita că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 6000 euro, poate interveni pe lângă aceştia, pentru ca reprezentanţii instituţiilor menţionate să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL, apreciindu-se că în drept această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000.

II. Referitor la fapta descrisă la pct. II în actul de sesizare se arată că la data de 20 ianuarie 2009, D.L.V. a formulat la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj un autodenunţ prin care a sesizat faptul că în cursul anului 2006, i-a dat inculpatului I.S. suma de 1.500 euro pentru intervenţia pe care i-a promis-o pe lângă conducerea D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, în vederea angajării fiicei sale, D.D.I., în funcţia de consilier juridic la această instituţie.

Pe baza actelor de cercetare penală s-a reţinut că în perioada 21 - 22 iunie 2006, D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud a organizat un concurs pentru ocuparea postului de consilier, clasa I debutant în cadrul compartimentului juridic.

În acea perioadă denunţătoarea D.L.V., asistentă medicală în cadrul unui spital din Bistriţa, a apelat la inculpatul I.S., pe care-l cunoştea de mai mult timp, pentru a o ajuta pe fiica sa D.D.I., absolventă a unei facultăţi de drept, să obţină acel post scos la concurs.

Se arată în actul de acuzare că inculpatul I.S. i-a promis denunţătoarei că încearcă să o ajute în sensul ca fiica sa, D.D.I., să obţină un loc de muncă la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, unde-l cunoaşte pe directorul instituţiei, R.M.V. Ca urmare, inculpatul I.S. i-a spus lui D.L.V. ca fiica ei să se înscrie la concurs şi că el va încerca să-i obţină subiectele ce urmau a fi date la concurs.

Potrivit actului de acuzare, în schimbul intervenţiei pretinse pe lângă directorul R.M.V. de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, inculpatul a acceptat să primească suma de 1.500 euro.

Cu o zi înainte de susţinerea probei scrise, respectiv la 20 iunie 2006 inculpatul i-a înmânat lui D.L.V. un plic în care se aflau două coli pe care erau dactilografiate mai multe subiecte ce ar fi urmat să fie date la concurs. Se arată în actul de acuzare că, cu ocazia acelei întâlniri, D.L.V. i-a remis inculpatului I.S. suma de 1.500 euro, acesta spunându-i că o parte din bani îi va da lui R.M.V.

După susţinerea probei scrise, inculpatul I.S., prin intermediul şoferului său i-a transmis lui D.L.V. şi subiectele de la proba orală.

Atât subiectele de la proba scrisă cât şi cele de la proba orală au fost predate de către D.L.V. fiicei sale, D.D.I., care în final a obţinut nota cea mai mare şi a ocupat postul de consilier juridic, sens în care a fost emisă o decizie de către directorul R.M.V.

În actul de acuzare se arată că D.L.V. a predat organelor de urmărire penală colile cu subiectele de la proba scrisă care i-au fost înmânate de inculpatul I.S.

După ce D.D. a fost angajată în postul de consilier, în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu aceasta, în perioada octombrie - noiembrie 2006, inculpatul I.S. i-a solicitat acesteia un împrumut suma de 2.000 euro pentru rezolvarea unor probleme economice la societatea pe care o administra. D.L.V. a acceptat să-l împrumute pe inculpatul I.S. doar cu suma de 1.500 euro.

Ulterior, la data de 22 mai 2007, pe fondul unor neînţelegeri cu conducerea D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, dar şi cu alte persoane din cadrul instituţiei, D.D.I. şi-a înaintat demisia.

Întrucât denunţătoarea D.L.V. a considerat că demisia fiicei sale a fost provocată de conducerea instituţiei, i-a solicitat inculpatului I.S. să îi restituie banii, atât suma de 1.500 euro pe care i-a dat-o pentru a o ajuta pe D.D.I. să câştige concursul cât şi suma de 1.500 euro pe care i-a împrumutat-o ulterior.

Inculpatul I.S. i-a restituit la data de 1 iunie 2007 lui D.L.V. suma de 3.000 euro prin intermediul şoferului său, Ş.D.F.

Din cuprinsul actului de acuzare rezultă că dovada acestei fapte se face pe baza transcrierii unor convorbiri telefonice purtate de denunţătoarea D.L.V. şi inculpatul I.S., dintre inculpatul I.S. şi martorul R.M.V., dintre inculpatul I.S. şi M.C. precum şi pe baza declaraţiilor denunţătoarei D.L.V. şi ale martorei D.D.I.

În consecinţă, s-a reţinut că fapta inculpatului I.S. care, în cursul lunii iunie 2006, a lăsat să se creadă faţă de D.L.V. că are influenţă pe lângă şeful D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 1.500 euro, va interveni pe lângă acesta pentru a o ajuta pe D.D.I. (fiica denunţătoarei) să câştige concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic în cadrul acestei instituţii publice, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

III. Prin fapta descrisă la pct. III în actul de acuzare se reţine, în esenţă, că în cursul lunii aprilie 2007, Universitatea de Vest "V.G." din Arad a scos la concurs postul de conferenţiar universitar, poziţia 24 din Statul de funcţii al Facultăţii de Ştiinţe Economice, anunţul fiind publicat în M. Of. nr. 262/19 aprilie 2007 şi în Ziarul "G.".

Urmare a acestui anunţ, inculpatul I.S., prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." Arad, care avea titlul de lector universitar doctor a făcut demersuri în sensul întocmirii dosarului pentru a participa la concurs, fiind în cele din urmă singurul candidat.

Prin Decizia din 7 iunie 2007 a rectorului Universităţii "V.G.", a fost desemnată comisia de concurs pentru ocuparea postului vacant de conferenţiar universitar, din care au făcut parte şi inculpaţii B.I., D.F. şi V.D.

La data de 11 iunie 2007, Consiliul Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." Arad, a validat dosarul de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar al inculpatului I.S., iar la data de 15 iunie 2007, după ce a validat dosarul, Senatul acestei universităţi a propus înaintarea dosarului spre analiză şi confirmare Consiliului de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

În aceeaşi zi, prin adresa înregistrată sub nr. 2968/2007 Universitatea de Vest "V.G." din Arad, a înaintat dosarul de concurs al inculpatului I.S. la Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

În actul de acuzare se arată că inculpatul I.S. nu îndeplinea unul din criteriile de evaluare pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar, în concret, "criteriul 2 - activitatea de cercetare, în conformitate cu Ordinul nr. 5099/2005 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (modificat prin Ordinul nr. 3548/2006).

Potrivit acestor dispoziţii legale, criteriul 2 se evaluează prin proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare obţinute prin competiţie pe bază de contract/grant, în ţară/străinătate, ca membru în echipa de cercetare sau ca director de proiect, cu referire distinctă la realizările din ultimii cinci ani. Standardul minim este un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii cinci ani, prin competiţie, ca director de proiect.

Întrucât nu îndeplinea această condiţie, la data de 6 iunie 2007, inculpatul I.S. a apelat la sprijinul inculpatului B.I., profesor universitar doctor la Universitatea B.B. Cluj-Napoca - Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, care preda cursuri şi la Universitatea de Vest "V.G." din Arad. Inculpatul B.I. s-a oferit să-l ajute pe inculpatul I.S. în vedere întocmirii unor documente false din care să rezulte că acesta ar fi câştigat un concurs de grant multianual de tip A.

În actul de acuzare se arată că după consultarea cu inculpatul I.S. din data de 6 iunie 2007, dată la care acesta i-a transmis numele cadrelor didactice ce urmau să fie trecute ca "membri" ai Comisiei de concurs şi al cadrelor didactice care ar fi participat la concurs, inculpatul B.I. a redactat în fals un proces-verbal de validare a concursului de granturi ce este înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." la 3 mai 2007. De asemenea, inculpatul B.I. a redactat tot în fals un înscris intitulat "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", act care s-a înregistrat la Universitate la 7 mai 2007.

Anterior falsificării celor două documente mai sus menţionate s-a încheiat între SC T. SA Bistriţa şi Universitatea de Vest "V.G." din Arad, un "contract de finanţare pentru proiecte multianuale de cercetare ştiinţifică finanţate din resurse private", ce a fost înregistrat la 16 mai 2007. Directorul de proiect era inculpatul I.S. iar tema proiectului este aceeaşi cu cea trecută în procesul-verbal de validare a concursului de granturi, valoarea contractului fiind 9.825 RON.

La data de 12 iulie 2007 Comisia de Finanţe şi contabilitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. a propus confirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar pentru inculpatul I.S. Ulterior, la data de 2 august 2007, prin Ordinul înregistrat sub nr. 1643/2007, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului a acordat titlu de conferenţiar Universitar inculpatului I.S.

În actul de sesizare se arată că toate documentele ce consemnează aşa-zisa derulare a concursului de granturi precum şi cele care au legătură cu acestea, au fost falsificate, ele regăsindu-se în evidenţele Universităţii de Vest "V.G." din Arad sau ale Facultăţii de Ştiinţe Economice.

În urma înaintării de către Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării a copiei după dosarul depus de inculpatul I.S. pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, au mai fost identificate două exemplare ale documentelor falsificate menţionate mai sus, care apar ca fiind înregistrate la Universitatea de Vest "V.G." din Arad, însă sub alte numere.

Pe exemplarul "procesului-verbal de validare a concursului de granturi" care a fost identificat la dosarul de conferenţiar al inculpatului I.S. apare ca număr de înregistrare al documentului în registrul de intrări-ieşiri al Universităţii, la 3 mai 2007, iar pe exemplarul "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", identificat la acelaşi dosar, apare ca număr de înregistrare al documentului în acelaşi registru la 7 mai 2007.

Se arată în actul de acuzare că atât exemplarul de "proces-verbal" aflat la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar cât şi cel identificat în arhiva Universităţii de Vest "V.G." din Arad au fost semnate de către "membrii" Comisiei de selecţie a granturilor, respectiv de inculpatul D.F., conferenţiar universitar doctor, în calitate de preşedinte şi membrii B.M., profesor universitar doctor şi V.D., conferenţiar universitar doctor. Cele două exemplare ale documentelor falsificate intitulate "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007" au fost semnate doar de inculpatul D.F.

În "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" se menţionează că, comisia de selectare a granturilor, numită prin Ordinul Rectorului nr. 250/2007 "a analizat şi evaluat prin punctaje conform metodologiei C.N.C.S.I.S., granturile multianuale de tip A, care au participat la concurs". Prin adresa nr. 2329/2009, Universitatea de "V.G." din Arad, a consemnat că, în ceea ce priveşte "Ordinul Rectorului nr. 250/2007", acesta nu este înregistrat la Universitate şi că, conform procesului-verbal din 29 aprilie 2009 al Consiliului Facultăţii de Ştiinţe Economice, un astfel de înscris nu se găseşte nici la Facultate.

Se mai arată în actul de acuzare că, în cuprinsul procesului-verbal menţionat s-a consemnat că la acel "concurs", care s-ar fi desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, au participat ca directori de grant profesorul universitar - doctor P.V., cu proiectul "Armonizarea contabilităţii entităţilor româneşti cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară", conferenţiar universitar doctor V.A., cu proiectul "Utilizarea pârghiilor de gestiune financiară în sporirea eficienţei IMM în România" şi inculpatul I.S., lector universitar doctor, cu proiectul "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţi întreprinderilor româneşti pe piaţa europeană. modele statistice de optimizare a trezoreriei".

Înscrisul intitulat "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", vizează aceleaşi aspecte ca şi procesul-verbal.

Cele două înscrisuri falsificate au fost depuse de către I.S. la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar.

În urma verificării copiilor de pe registrul de intrări-ieşirii ale Universităţii de Vest "V.G." din Arad, înaintat organului de urmărire penală prin adresa cu nr. 3038/2009 a rezultat că "procesul-verbal privind validarea concursului de granturi" figurează înregistrat sub la 3 mai 2007, fiind trecut ca emitent Facultatea de Ştiinţe Economice - Comisia de selecţie a granturilor. înscrisul "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale" figurează înregistrat la 4 mai 2007, emitent fiind tot Facultatea de Ştiinţe Economice - Comisia de selecţie a granturilor.

Pe documentul "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007 este trecută ca dată a înscrieri, data de 7 mai 2007, însă astfel cum rezultă din registrul de intrări-ieşiri al Universităţii acest act a fost "înregistrat" cu trei zile înainte de a fi emis, respectiv la data de 4 mai 2007.

În registrul de intrări-ieşiri al Universităţii de Vest "V.G." din Arad, la 3 mai 2007 şi la 7 mai 2007, numerele de înregistrare care apar pe cele două acte în cauză depuse la dosarul de conferenţiar al inculpatului I.S., nu figurează aceste acte, ci alte documente.

Raportat la faptele descrise la pct. III în rechizitoriu, prin actul de acuzare s-a reţinut că fapta inculpatului I.S. care, în cursul lunii iunie 2007, l-a ajutat pe inculpatul B.I. să redacteze în fals înscrisurile intitulate "proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad, la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, înregistrat la subscrisa instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007, comunicându-i numele cadrelor didactice universitare ce urmau să fie menţionate în aceste înscrisuri, documente care ulterior au fost depuse la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar de către acesta, s-a apreciat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului I.S. care, în cursul lunii iunie 2007, a depus la dosarul său pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar cele două înscrisuri falsificate menţionate mai sus şi s-a folosit de acestea în scopul indicat întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului B.I. care în cursul lunii iunie 2007 a tehnoredactat în fals înscrisurile intitulate "proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007 înregistrat la aceeaşi instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007 pentru a se face dovada îndeplinirii de către inculpatul I.S. a unuia dintre criteriile de evaluare (criteriul 2 - activitate de cercetare) cerute de legislaţia în vigoare la acea dată pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului D.F., decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." care, în cursul lunii iunie 2007, cunoscând că înscrisurile intitulate "proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007" înregistrat la această instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007 sunt falsificate, a semnat aceste acte în calitate de "preşedinte al Comisiei de selecţie a granturilor" dându-le o aparenţă de legalitate, s-a apreciat că întruneşte în drept elementele constitutive al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului V.D. şi fapta inculpatului B.M., cadre didactice la Universitatea de Vest "V.G." - Facultatea de Ştiinţe Economice care, în cursul lunii iunie 2007, cunoscând că înscrisul intitulat "proces-verbal de validare a concursului de granturi înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad, la 3 mai 2007 este falsificat, au semnat acest act în calitate de "membri ai comisiei de selecţie a granturilor", dându-i o aparenţă de legalitate, s-a apreciat că întruneşte în drept elementele constitutive al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

IV. Inculpatul I.S. a deţinut funcţia de consilier judeţean în Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în mandatul 2004 - 2008, pe perioada 24 iunie 2004 - 4 aprilie 2006, din partea P.N.L. În perioada 2002 - noiembrie 2006, inculpatul I.S. a ocupat funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., până în noiembrie 2006, potrivit unei adrese emise de P.N.L. Ulterior, până în luna ianuarie 2008, inculpatul I.S. a deţinut funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.L.D., iar după această dată, a ocupat funcţia de prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.D.L.

În cursul anului 2007, inculpatul I.S. a deţinut şi funcţia de prodecan în cadrul Universităţii de Vest "V.G." Arad, la Facultatea de Ştiinţe Economice şi preda cursuri în domeniul economic la această facultate, în calitate de lector doctor la filiala Bistriţa a Facultăţii de Ştiinţe Economice.

Din funcţia de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice inculpatul I.S. a fost suspendat prin Hotărârea nr. 125/2008 a Senatului Universităţii de Vest "V.G.".

În actul de acuzare se arată că în perioada anilor 2005 - 2007, inculpatul I.S. şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., respectiv P.L.D. în raporturile cu conducerea instituţiilor publice la nivel judeţean (Primăria mun. Bistriţa, Garda Financiară, D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, D.J.P.C.A.S. în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sa alte foloase necuvenite, intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale, ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la firme cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud (SC G.I. SRL Prundu-Bîrgăului, administrată de P.E., SC D. SRL Anieş, administrată de C.M., SC M. SRL, administrată de M.M.) precum şi pentru angajarea unor cunoştinţe în cadrul instituţiilor publice prin "aranjarea" concursului (în cazul postului de consilier juridic al D.G.A.S.P.C.).

În sarcina inculpatului I.S. se mai reţine că în calitate de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, şi-a folosit influenţa şi autoritatea în raporturile cu subordonaţii săi (cadre didactice, secretarele filialei Bistriţa) precum şi în relaţii cu studenţii facultăţii, intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea şi acordarea notelor indicate (în cazul studenţilor O.M.L., O.A., C.O.I., O.C.A., I.I., I.G.M., B.N., P.O., D.S.V., N.B., V.V., S.G.D., C.G.O., B.I., B.A.M., B.A., S.H.F., T.C., M.T.I., K.F.V., B.D.) înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanţi deşi anul universitar începuse cu mult timp în urmă (în cazul lui M.G. şi P.A.A.), toate acestea în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţi (promovarea examenelor şi absolvirea în final a facultăţii cu obţinerea diplomelor de licenţă ori obţinerea diplomelor de masterat).

A. Referitor la fapta descrisă în rechizitoriu la pct. I, în sarcina inculpatului I.S. se reţine că s-a folosit de calitatea de preşedinte de partid, pentru a interveni pe lângă şeful Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud, comisarul şef M.F. şi pe lângă directorii adjuncţi din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, S.R.A. şi N.M.A., solicitându-le acestora ca reprezentanţii instituţiilor pe care aceştia le conduceau, să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL, administrată de P.E.

B. Inculpatul I.S. este acuzat şi de faptul că, folosindu-se de calitatea de lider de partid, cum s-a detaliat la fapta descrisă la pct. II în rechizitoriu, a intervenit pe lângă directorul R.M.V. de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, pentru a o ajuta pe D.D.I. să câştige concursul pentru ocuparea postului de consilier juridic în cadrul acestei instituţii.

C. În cursul lunii mai 2007, reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud au efectuat un control la SC D. SRL Anieş, administrată de C.M., ocazie cu care au constatat existenţa mai multor nereguli, fapt pentru care au sancţionat-o contravenţional pe sus-numita cu amendă în cuantum de 1.500 RON, conform procesului-verbal de constatare a contravenţiilor din 22 mai 2007.

Întrucât reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud urmau să efectueze un nou control ce viza inventarierea faptică a stocului de marfă la SC D. SRL, C.M. a apelat la B.V., primarul comunei Maieru, pentru a a găsi pe cineva care să intervină la organele de control în scopul de a nu se mai efectua inventarierea mărfii.

În acest scop B.V. a apelat la inculpatul I.S., pe care îl cunoştea din perioada în care s-a format alianţa politică "D.A" acesta fiind membru al P.D. Inculpatul I.S. a fost de acord cu solicitarea acestuia de a interveni pe lângă reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, luând legătura în acest sens cu directorul adjunct N.M.A., căruia i-a cerut să o ajute pe C.M. pentru a nu i se mai efectua inventarierea mărfii. Totodată, ca urmare a intervenţiei inculpatului I.S., atât B.V. cât şi C.M. au fost în audienţă la N.M.A. pentru a-i expune problema.

N.M.A. nu a dat curs solicitării sus-numiţilor, reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud efectuând controlul potrivit legii.

Pe baza procesului-verbal de control din 12 iunie 2007, s-a reţinut că diferenţa în minus dintre stocul faptic şi cel scriptic era de 40.813 RON şi reprezintă marfă ieşită din gestiunea societăţii, nejustificată cu documente legale.

D. În cursul lunii iunie 2007, folosindu-se de aceiaşi calitate de lider de partid, la solicitarea lui M.M., administrator la SC M. SRL, a intervenit pe lângă viceprimarul de la acea dată al Primăriei mun. Bistriţa, T.I., pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri formulată de către sus-numita la Primăria municipiului Bistriţa.

Cererea viza emiterea unei autorizaţii de extindere a unei construcţii, respectiv a unui spaţiu comercial pe domeniul public.

În cuprinsul actului de acuzare se arată că M.M. a apelat la inculpatul I.S. deoarece Primăria Bistriţa i-a respins iniţial cererea întrucât solicitase emiterea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă de teren mai mare decât cea aprobată şi care nu se încadra în planul de urbanism.

Deşi inculpatul I.S. a intervenit pe lângă viceprimarul T.I., cererea formulată de M.M. nu a fost aprobată de autorităţile locale pentru suprafaţa solicitată ci s-a emis o autorizaţie de construire pentru o suprafaţă de teren mai mică.

E. În sarcina inculpatului se reţine că în perioada anului 2007, folosindu-se de calitatea de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, a intervenit de mai multe ori pe lângă celelalte cadre didactice din cadrul Facultăţii în favoarea unor studenţi pentru a fi promovaţi la anumite materii sau pentru a li se acorda note mai mari decât cele real obţinute cu ocazia examinărilor. În actul de acuzare se reţine că inculpatul I.S. a intervenit la profesorii M.L. şi D.V. pentru studenţii B.A., N.B. etc.

F. La data de 6 iulie 2007, un alt student din anul trei de studii la Facultatea de Ştiinţe

Economice, respectiv B.N., l-a contactat pe inculpatul I.S. pentru a-i solicita să intervină pe lângă profesorul D.V. pentru a-l promova pe el şi pe alţi doi colegi (P.O. şi D.S.V.) la materia "Gestiune Financiară" la care urmau să susţină examen în sesiunea respectivă.

G. Prin actul de acuzare se reţine că inculpatul I.S. a intervenit şi pentru alţi studenţi de la Facultatea de Ştiinţe Economice, pentru a fi promovaţi la examene, făcându-se referire la numiţii O.M.L. şi O.A. Şi de această dată se reţine că intervenţia s-a făcut la profesorul D.V.

H. În sarcina inculpatului I.S. se reţine că, folosindu-se de funcţia de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, a intervenit şi în favoarea lui M.T.I., student la această facultate, pentru a promova examenul la materia "Gestiune financiară" predată de profesorul D.V. În actul de acuzare se menţionează că intervenţia inculpatului I.S. a avut loc la data de 6 iulie 2007, când acesta a intervenit la acelaşi profesor, atât în favoarea lui B.A. cât şi în favoarea lui B.N.

I. Inculpatul I.S. este acuzat şi pentru fapta de a interveni pe lângă profesorul D.V., respectiv pe lângă asistentul universitar I.C., pentru a o promova la examen pe H. (S.) F., studentă în anul II, ce susţinea la data de 5 iulie 2007, examen la materia "Monedă şi credit".

J. O altă intervenţie a inculpatului I.S. a fost făcută pe lângă cadrele universitare din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice în favoarea studentului K.F.V., pentru o mărire de notă. În concret se reţine intervenţia pe lângă asistentul universitar C.R.E.

K. Inculpatul I.S. este trimis în judecată şi pentru fapta de a interveni pe lângă profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice în favoarea studenţilor, S.G.D., O.C.A., V.V., C.I.O. şi C.G.O. În concret se reţine că în sesiunea din vara anului 2007, inculpatul a intervenit pentru studenţii menţionaţi anterior la profesorii R.N., P.S. şi M.L.

L. Un alt caz descris în rechizitoriu este cel în care inculpatul I.S. a intervenit pe lângă profesori în favoarea studenţilor I.I. şi I.G.M. Sub acest aspect este vorba de intervenţia inculpatului pe lângă asistentul universitar S.P.

Referitor la această intervenţie în cuprinsul actului de acuzare se face referire la faptul că interesul inculpatului I.S. pentru "familia P." era determinat de împrejurarea că I.I., în calitate de administrator al SC T. SA a încheiat cu Universitatea de Vest "V.G." din Arad, un contract de cercetare în care director de proiect era chiar el, inculpatul folosindu-se ulterior de acel contract la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar.

M. Inculpatul I.S. este acuzat şi de faptul că a intervenit pe lângă profesorii facultăţii şi în favoarea studenţilor B.D. şi T.F.C., pentru a promova la anumite examene. Este vorba de această dată de intervenţia la profesorii D.V. şi C.R.

N. Alte intervenţii făcute de inculpatul I.S. pe lângă profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a fost în favoarea lui B.I. şi B.A.M., care aveau restanţe la mai multe materii şi trebuiau să le promoveze întrucât urmau să susţină examenul de licenţă. Referitor la aceşti studenţi se reţine că inculpatul I.S. a intervenit la profesorul M.L.

O. Inculpatul I.S. este acuzat şi de faptul că s-a folosit de poziţia pe care o avea în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru a o înscrie în anul 2007 pe P. (G.) A.A. la această facultate în anul I de studii, deşi termenul pentru înscrierea în anul universitar 2006 - 2007 se încheiase de mult. în fapt, înscrierea sus-numitei în anul I de facultate, se menţionează a fi. avut loc în cursul lunii iunie 2007. Aceasta a achitat taxa de înscriere în data de 13 iunie 2007.

În cuprinsul actului de acuzare se arată că P. (G.) A.A. a solicitat să fie înscrisă la Facultatea de Ştiinţe Economice în luna iunie 2007 însă pe cererea de înscriere şi pe contractul de studii universitare de licenţă apare ca dată a înscrierii 25 septembrie 2006.

Mai mult, P. (G.) A.A., figurează cu examene susţinute în semestrul I şi cu credite la un număr de 6 materii.

P. În sarcina inculpatului I.S. se reţine că şi-a folosit poziţia pe care o avea în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru a interveni în favoarea lui M.G. în scopul de a-l înscrie la masterat, deşi înscrierile se finalizaseră de mult timp. Se reţine că inculpatul I.S. a făcut aceste demersuri în cursul lunii iunie 2007.

În fapt, inculpatul I.S. este acuzat că la data de 4 iunie 2007 a contactat-o pe M.D.C., secretar în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa, căreia i-a solicitat să facă demersurile necesare în vederea înscrierii lui M.G. la masterat, specializarea "Marketing, audit expertiză contabilă".

Ca urmare a intervenţiei efectuate de inculpatul I.S., M.G. a fost înregistrat în evidenţele Facultăţii de Ştiinţe Economice ca fiind înscris în cursul anului 2006.

Potrivit adresei nr. 4666/2009 emisă de Universitatea de Vest "V.G." din Arad, cererile de înscriere la programele de masterat din cadrul acestei universităţi nu se înregistrează, fiind vorba despre un formulat tipizat care rămâne la dosarul personal al studentului (masterandului) pe toată durata şcolarizării, masteranzii fiind înmatriculaţi în registrele matricole conform Regulamentului profesional al studenţilor (masteranzilor) în baza deciziei Rectorului Universităţii.

Din copia foii matricole a lui M.G., rezultă că acesta ar fi susţinut în semestrul I examene la patru materii unde a obţinut nota maximă şi unde i s-au acordat credite.

În cataloagele de examen M.G. figurează că a susţinut examen la 3 februarie 2007 la materia "Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor comerciale I" la 11 februarie 2007 figurează ca absent la examenul "Control financiar şi expertiză contabilă", susţinând examen la data de 8 iunie 2007 şi la 29 ianuarie 2007 figurează ca absent la materia "Marketingul şi managementul IMM-urilor", susţinând examen la o dată nemenţionată, la 11 februarie 2007 figurează absent la disciplina "Auditul afacerilor", promovând examenul la 8 iunie 2007. De asemenea,. M.G. figurează prezent la examenul din data de 3 februarie 2007, la materia "Tehnici comerciale".

Raportat la cele de mai sus, în actul de sesizare se concluzionează că documentele menţionate mai sus au fost falsificate pentru a se face dovada că M.G. a fost înscris la masterat din 2006 şi ar fi susţinut examenele programate în semestrul I sau după aceea, iar la unele dintre ele ar fi fost absent.

Faptele inculpatului I.S. descrise la pct. IV în rechizitoriu, care în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada octombrie 2005 - iulie 2007, şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., respectiv P.L.D., în raporturile cu conducerea instituţiilor publice la nivel judeţean (Garda Financiară, D.J.P.C.A.S., Primăria municipiului Bistriţa) intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la societăţile comerciale cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud (SC G.I. SRL, SC D. SRL), angajarea unor cunoştinţe în cadrul instituţiilor publice prin "aranjarea" concursului ( în cazul postului de consilier juridic al D.G.A.S.P.C.) precum şi pentru eliberarea unei autorizaţii de construire (în cazul cererii formulate de SC M. SRL) şi totodată, în calitate de prodecan al facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, şi-a folosit influenţa şi autoritatea cu subordonaţii săi (cadre didactice, secretarele filialei Bistriţa a facultăţii) intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea şi acordarea notelor indicate (în cazul studenţilor O.M.L., O.A., C.O.I., O.C.A. şi alţi) şi pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanţi deşi anul universitar începuse cu mult timp în urmă (în cazul lui M.G. şi P.A.A.), toate acestea în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii (obţinerea unor sume de bani, neplata obligaţiilor fiscale către stat, obţinerea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă mai mare de teren, obţinerea unui post de consilier juridic în mod nelegal, promovarea examenelor şi absolvirea în final a facultăţii cu obţinerea diplomei de licenţă ori obţinerea diplomei de masterat) au fost încadrate prin actul de acuzare în drept în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii asimilată infracţiunilor de corupţie.

Inculpatul I.S., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală a negat săvârşirea faptelor pentru care este trimis în judecată. În esenţă, în faza de urmărire penală, inculpatul I.S. a declarat în sensul celor de mai jos:

Inculpatul a relatat că în perioada iunie 2004 - mai 2006, a fost consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, renunţând la această funcţie prin demisie. De asemenea, până în noiembrie 2006 a fost preşedintele organizaţiei judeţene P.N.L. Bistriţa-Năsăud iar la data de 20 iulie 2007 era preşedinte al P.L.D. Bistriţa-Năsăud. Inculpata M.C. era la momentul respectiv (20 iulie 2007) şef serviciu la D.J.P.C. Bistriţa-Năsăud şi membră P.N.L. Inculpatul a relatat că inculpata M.C. i-a fost studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii de Vest "V.G." - filiala Bistriţa-Năsăud, unde la vremea respectivă era prodecan. Referitor la inculpata M.A. inculpatul a susţinut că a cunoscut-o întâmplător prin intermediul inculpatei M.C., cumnata acesteia, dar a afirmat că nu a văzut-o decât de două ori.

Inculpatul a susţinut că nu i-a cunoscut pe P.E. şi soţul acesteia şi nu a ştiut că sunt administratori ai SC G.I. SRL, aflând acest lucru doar cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală. Iniţial a declarat că despre această societate a auzit după ce i s-a efectuat un control de către Garda Financiară şi a fost sunat de un membru P.N.L. din "Bîrgău" care i-a cerut să se intereseze de situaţia acesteia, să nu fie un control abuziv. A relatat că nu-şi aminteşte "care din membrii P.N.L. Bîrgău" l-au sunat şi că ulterior, într-o dimineaţă l-a chemat pe M.F., şeful Gărzii Financiare Bistriţa şi l-a întrebat de control. Cu acea ocazie M.F. i-a spus că s-a constatat o "evaziune fiscală mare" şi că rezultatele controlului vor fi trimise la "Finanţe şi Parchet". Inculpatul a declarat că nu a intervenit la "Finanţe" pentru SC G.I. SRL şi că în condiţiile în care nu o cunoştea pe P.E. şi nici pe soţul acesteia, nu a primit suma de 6.000 euro de la aceştia pentru a-şi folosi influenţa asupra comisarului şef al Gărzii Financiare sau a directorilor de la "Finanţe" în vederea denaturării rezultatului controlului efectuat la societate. Inculpatul a declarat că nici inculpatele M.C. şi M.A. nu au intervenit pentru P.E. şi nici nu i-au prezentat-o pe această denunţătoare. De asemenea, inculpatul a declarat că nu a restituit suma de 5.200 euro prin intermediul inculpatelor M.C. şi M.A. Inculpatul şi-a menţinut această declaraţie şi ulterior, cu deosebirea că "membrul de partid din Prundu Bîrgăului care i-a telefonat şi i-a cerut să se intereseze de SC G.I. SRL a fost probabil soţul lui P.E.". Şi de această dată inculpatul a insistat asupra faptului că nu s-a întâlnit şi nu a discutat niciodată cu P.E., nici măcar la telefon, iar afirmaţia că a fost sunat de soţul acesteia a fost determinată de "o analogie făcută la momentul citării de către organele de urmărire penală". În fine, privitor la această faptă inculpatul a adăugat că SC V.R. SRL nu a desfăşurat niciodată activităţi comerciale cu SC G.I. SRL şi că din discuţiile avute cu celelalte două inculpate, a înţeles că M.A. era vecină cu P.E. şi că ar fi probleme cu privire la împrumuturi "reciproce între ele".

Referitor la fapta descrisă la pct. II în actul de acuzare, inculpatul a relatat că o cunoaşte de foarte mult timp pe D.L.V., care este asistenţă medicală la Policlinica Bistriţa. În cursul anului 2006 D.L.V. i-a cerut sprijin pentru angajarea fiicei sale la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud. Întrucât în anul 2007 a avut probleme financiare la SC V.R. SRL pe care o administra, a solicitat un împrumut de 3.000 euro de la D.L.V., care anterior i-a spus că poate apela la ea atunci când are "nevoie de un ajutor". Inculpatul a declarat că pentru acea sumă de 3.000 euro, nu s-a întocmit niciun "document doveditor" şi nici nu s-a stabilit un termen de restituire, dar că după o lună de la primirea acestor bani a fost sunat de D.L.V., care i-a solicitat, restituirea împrumutului. La momentul în care a solicitat restituirea celor 3.000 euro, D.L.V. i-a spus că fiica sa ar avea probleme la serviciu şi că intenţionează să-şi dea demisia din acest motiv, spunându-i totodată că aceasta nu se înţelege cu directorul R.M. Inculpatul a mai declarat că pe fiica lui D.L.V., numita D.D.I., a cunoscut-o în contextul întâlnirilor avute cu mama acesteia.

Prin declaraţia de la urmărire penală inculpatul a afirmat că nu a discutat niciodată cu D.L.V. despre angajarea fiicei sale la D.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi nici cu R.M. referitor la problemele pe care le are la serviciu D.D. Referitor la R.M., inculpatul a declarat că îl cunoaşte din momentul în care era înscris în P.N.L., personal susţinându-l pentru ocuparea funcţiei de director la D.S.P.C. Bistriţa, în anul 2005.

Inculpatul a susţinut că în luna august 2009, înainte de a fi audiată în acest dosar, D.L.V. a fost la el la birou şi i-a solicitat să-i angajeze fiica la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi pentru că i-a spus că nu o poate angaja în contextul actual şi-a exprimat opinia că din acest motiv aceasta a declarat că i-ar fi remis suma de 1.500 euro în 2006 pentru angajarea fiicei sale la D.S.P.C. Din acest punct de vedere inculpatul a considerat că declaraţia dată de D.L.V. "este în fapt un şantaj".

Inculpatul a mai declarat că suma de 3.000 euro i-a remis-o lui D.L.V. prin intermediul lui Ş.D., un angajat al SC V.R. SRL.

Cu privire la fapta descrisă la pct. III din actul de acuzare, inculpatul I.S. a relatat că în cursul anului 2006, când era lector la Universitatea de Vest "V.G.", a început demersurile pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, sens în care a întocmit documentaţia necesară la Arad. A menţionat că iniţial a solicitat Universităţii să analizeze dacă îndeplineşte condiţiile necesare pentru a obţine titlul de conferenţiar, arătând că la acea dată era necesar ca "universitatea să scoată un post de conferenţiar" şi să aibă publicate lucrări de specialitate, cărţi şi referate în ţară şi în străinătate. Inculpatul a declarat că avea publicaţii în reviste de specialitate din SUA şi Suedia şi că inculpatul B.I. l-a ajutat să traducă în limba engleză respectivele articole.

Inculpatul I.S. a declarat că anterior a avut o discuţie cu inculpatul B.I., profesor universitar, care i-a comunicat că pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar este necesar să obţină un grant ca urmare a unui concurs şi că nu este necesar să fie doar director de grant. A relatat că ulterior a întocmit proiectul de grant şi a "făcut încă două modele în ciornă", pe care a menţionat chiar şi denumirea grantului "pentru alţi doi colegi" adăugând că urma ca "împreună cu aceştia să participe la concursul de granturi". Inculpatul a declarat că ulterior a aflat că pentru finanţări din fonduri private nu este necesară o licitaţie, adică un concurs, ci este suficientă validarea grantului, lucru care s-a şi realizat. În fine, a mai declarat că ulterior i s-a comunicat că "membrii unei comisii" au examinat lucrarea sa de grant şi că "aceasta a fost validată".

Inculpatul a susţinut că legislaţia în vigoare de la vremea respectivă prevedea că una din condiţiile pentru a deveni conferenţiar universitar era aceea ca, candidatul să fie director de grant, indiferent dacă grantul a fost obţinut prin încredinţare directă sau prin competiţie. În acest context a relatat că după terminarea facultăţii, numiţii I.I. şi soţia acestuia au solicitat un studiu de cercetare pentru trezoreria firmei, aceştia deţinând SC T. SA Bistriţa, făcând menţiunea că iniţiativa a aparţinut soţilor H.

Întrucât profesorul B.I. i-a spus că pentru dosarul pe care trebuie să-l depună la rectorat este necesar să fie "director de grant obţinut prin competiţie", a întocmit "nişte ciorne dactilografiate" în care a menţionat condiţiile din Ordinul Ministrului. Inculpatul a susţinut că pe respectivele ciorne nu a menţionat "vreun nume al concurenţilor", dar că în cuprinsul lor, pe lângă tema sa de cercetare (solicitată de I.I.) a propus alte două teme, menţionând că intenţiona ca ulterior să vorbească cu colegii săi, al căror nume nu şi-l aminteşte.

A afirmat că acele "ciorne" le-a lăsat în dosarul pe care l-a înaintat la rectorat, urmând ca în cazul în care se impune să vorbească cu colegii săi pentru a participa la competiţie. Referitor la acest din urmă aspect inculpatul I.S. a declarat că nu a discutat cu B.I. despre numele celorlalţi colegi care ar fi urmat să participe "în eventualitatea unei competiţii", ci doar a discutat "la nivel principial" pe metodica care era necesară pentru întocmirea documentaţiei în vederea obţinerii titlului de conferenţiar. În fine, prin declaraţia din data de 9 septembrie 2009 inculpatul I.S. a susţinut că nu cunoaşte împrejurările în care s-a întocmit "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" şi nici "sinteza concursului de granturi multianuale", afirmând că despre aceste două înscrisuri, depuse la dosarul său pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar a aflat "doar acum".

Referitor la faptele prezentate la pct. IV în rechizitoriu, inculpatul I.S. a declarat că nu-şi aminteşte nimic legat de SC D. SRL, administrată de C.M., însă a precizat că primarul B.V., membru P.D.L., l-a întrebat ceva legat de o firmă, dacă cunoaşte ceva despre un control. A afirmat că este posibil să fi întrebat pe cineva de la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud sau să-l fi trimis direct pe acesta să întrebe la "Finanţe".

Inculpatul a susţinut că în cursul anului 2007 când deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte al P.D.L. - Organizaţia Bistriţa a avut o întâlnire la sediul firmei sale cu M.M. pe care o cunoştea de mult timp. Cu acea ocazie M.M. i-a spus că i s-a eliberat de Primăria Bistriţa autorizaţie de construire pentru extinderea unui spaţiu comercial pe o suprafaţă de aproximativ 2,5 metri, dar că dorea eliberarea unei autorizaţii pentru suprafaţa construibilă de circa 3 metri. Inculpatul a declarat că M.M. i-a spus că a apelat la el având în vedere calitatea sa de "lider de partid" considerând că în această calitate ar putea interveni pentru a afla motivele pentru care nu i s-a aprobat cererea privind suprafaţa de 3 metri. Cu acea ocazie i-a specificat lui M.M. că va discuta cu viceprimarul T.I., pentru a clarifica situaţia iar dacă este legal, să i se aprobe extinderea suprafeţei construibile. Inculpatul a relatat că a discutat personal cu viceprimarul T.I., căruia i-a expus situaţia prezentată de M.M., însă acesta i-a spus că extinderea suprafeţei construibile va fi supusă aprobării Consiliului Local. De asemenea, inculpatul a precizat că M.M. nu i-a propus că îi va da un folos în schimbul intervenţiei pe care urma să o facă la Primăria mun. Bistriţa şi că în fapt, viceprimarul nu i-a spus că ar rezolva în mod pozitiv cererea celei în cauză.

Referitor la faptele descrise la pct. IV în actul de acuzare, inculpatul I.S. a mai arătat că în perioada 2002 - 2008 a fost prodecan la Facultatea de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa a Universităţii de Vest "V.G." din Arad şi avea ca principale atribuţii de serviciu întocmirea statului de funcţii, prezenţa profesorilor, verificarea prezenţei la cursuri şi seminarii, sesiunile de examene, a restanţelor şi altele. Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul I.S. a susţinut că nu a intervenit la profesori pentru acordarea unor note sau mărirea notelor acordate deja studenţilor.

Cu privire la studenţii care solicitau mărirea notei, metodologia era următoarea: studentul se prezenta la profesorul la care dorea să-şi mărească nota atunci când aceştia programau examenele de restanţe, îi comunica profesorului că s-a prezentat pentru mărire de notă, acesta îl examina şi îi acorda nota în funcţie de cunoştinţele pe care studentul le avea. Inculpatul a precizat că studentul nu trebuia să întocmească o cerere scrisă pentru a fi primit la mărirea notei şi nici nu exista o evidenţă a acestor studenţi. A menţionat însă că în catalog existau doar rubrici, în prima rubrică se trecea nota la examen, iar în dreapta se trecea nota primită în cazul în care studentul se prezenta la mărirea notei, profesorul examinator semnând lângă noua notă.

Inculpatul I.S. a declarat că au fost studenţi care au solicitat mărirea notei la materiile pe care le preda, însă nu-şi aminteşte decât de K.F., soţia acestuia şi de I.I. în ce priveşte înscrierea la facultate a studenţilor, precum şi înscrierile la cursurile de masterat, a arătat că regula era că înscrierea se făcea până la data de 1 octombrie, dar că înscrierile ulterioare se aprobau de către Senatul Universităţii.

Referitor la P.A.A. (fostă G.) inculpatul a relatat că a dorit să se transfere la Universitatea "V.G.", în sesiunea de iarnă, însă nu-şi aminteşte exact anul, sens în care a depus foaia matricolă şi o cerere care în final nu i s-a aprobat şi a fost nevoită să se înscrie în anul I. Sub acest aspect a declarat că nu a intervenit în favoarea lui P.A.A., care l-a contactat pentru a se înscrie, deoarece aceasta avea dreptul să se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Economice.

Referitor la M.G., inculpatul a declarat că acesta l-a contactat telefonic şi l-a întrebat dacă se mai poate înscrie la "master" deoarece perioada de înscriere era depăşită cu aproximativ o lună. Inculpatul a recunoscut că ulterior a contactat-o pe secretara facultăţii şi i-a spus să-l înscrie deoarece acest lucru era posibil. A adăugat că M.G. a avut examen la disciplina "Marketingul şi Managementul IMM-urilor" materie pe care el o preda, dar că acest examen a fost susţinut de M.G. după ce s-a înscris.

Referitor la M.I.T., inculpatul a declarat că i-a dat acestuia un CD ce conţinea un curs pentru care a primit suma de 5 RON reprezentând contravaloarea suportului optic. A susţinut că M.I.T. a declarat organelor de urmărire penală, contrar realităţii, respectiv că i-ar fi remis 50 RON pentru acel CD (aspect pe care îl cunoaşte din spusele acestuia) situaţie în care i-a cerut să dea o declaraţie în acest sens la D.N.A. în care să spună adevărul.

În fine, inculpatul I.S. a declarat că în calitate de şef de partid sau de prodecan la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii "V.G.", nu a intervenit pe lângă funcţionarii publici din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, Garda Financiară etc., în interesul altor persoane care i-ar fi solicitat ajutorul, în sensul unei intervenţii sau pe lângă profesori din cadrul acestei universităţi pentru a promova studenţii la examene.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei la ultimul termen de judecată din 1 aprilie 2013 inculpatul I.S. şi-a menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptelor pentru care este trimis în judecată însă a precizat o altă stare de fapt, descrisă succint în continuare:

Inculpatul I.S. a susţinut că la sfârşitul anului 2005, SC V.R. SRL, pe care o administra, avea dificultăţi cu încasarea contravalorii mărfii vândute, astfel că rămânea adesea fără lichidităţi. Pentru a rezolva această situaţie apela la diverse persoane de la care "contracta împrumuturi pe termen scurt" pentru a rezolva problemele financiare ale firmei pe care o administra. A relatat că într-o astfel de situaţie a apelat la M.C., întrebând-o dacă îl poate împrumuta cu 6.000 euro. Inculpata M.C. i-a spus că nu are aceşti bani dar că s-ar putea să-l împrumute cumnata sa, inculpata M.A. În ziua următoare a primit un telefon de la M.C. care i-a spus că a găsit o persoană dispusă să-l împrumute. Ca urmare, la biroul său de la SC V.R. SRL, au venit inculpatele M.C. şi M.A. precum şi P.E. Inculpatul a declarat că P.E. a fost cea care s-a oferit să-i acorde împrumutul şi că pentru a se asigura de restituirea lui, a venit personal să-l cunoască. Inculpatul a susţinut că nu s-a încheiat niciun act scris referitor la împrumut şi că garanţia restituirii a fost asigurată de inculpatele M.C. şi M.A. care i-au spus lui P.E. că dacă împrumutul nu va fi înapoiat în termenul convenit de 2 luni, vor face ele acest lucru.

Inculpatul a declarat că a restituit cei 6.000 euro primiţi de la P.E. înainte de luna aprilie 2006, prin intermediul lui M.C. Ulterior, după un timp, a aflat că în realitate, din cei 6.000 euro, i s-au remis lui P.E. doar 5.500 euro, pentru că M.A. şi-a reţinut pentru sine 500 euro, în contul unei datorii pentru care o avea faţă de ea denunţătoarea.

În faţa instanţei inculpatul a relatat că până la restituirea împrumutului, P.E. a mers de două ori la biroul său de la SC V.R. SRL şi i-a spus că Garda Financiară face un control la societatea pe care o administrează - SC G.I. SRL şi că s-a stabilit un prejudiciu de circa 4 miliarde ROL. În cadrul discuţiilor purtate pe această temă, P.E. i-a spus că este vorba de un "control abuziv", care nu ţine seama de toate documentele şi actele pe care le deţine, solicitându-i să vadă "..care e situaţia şi ce treabă au cu firma ei". Inculpatul a declarat că i-a spus denunţătoarei că se va interesa şi că "prin februarie 2006" l-a sunat pe şeful Gărzii Financiare, M.F. şi l-a rugat să vină până la firma sa, precizând că la acea dată procesul-verbal era deja întocmit de către organele de control (Garda Financiară). În dimineaţa zilei următoare M.F. a fost la firma sa, ocazie cu care i-a spus că s-au făcut "verificări încrucişate" între SC G.I. SRL administrată de denunţătoarea P.E. şi alte societăţi comerciale şi că în cele din urmă au fost sesizate organele de poliţie şi Parchetul, dar şi D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud care urma să stabilească prejudiciul. Inculpatul a relatat că după această discuţie l-a contactat pe directorul de la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, N.M. şi l-a întrebat despre controlul ce se efectua la SC G.I. SRL, care i-a spus că este vorba de un control în derulare şi că nu avea un rezultat, pentru că se făceau verificări încrucişate cu alte societăţi comerciale din ţară.

În ce priveşte fapta descrisă la pct. 2 în Rechizitoriu, inculpatul a declarat că nu are nicio legătură cu concursul organizat de D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud în perioada 21 - 22 iunie 2006 pentru ocuparea unui post de consilier clasa I.

Referitor la D.L.V. inculpatul a declarat că o cunoaşte dinainte de 1989, că aceasta era asistent medical la Policlinica Bistriţa şi că din cauza afecţiunilor de care suferea, atunci când îşi făcea analize medicale, aceasta îl ajuta de fiecare dată. Ca urmare, pe fondul problemelor sale medicale s-a creat între ei o relaţie mai apropiată, situaţie care i-a permis, ca în anul 2006, să-i ceară un împrumut de 3.000 euro. Inculpatul a declarat că D.L.V. a fost de acord, astfel că l-a împrumutat cu 3.000 euro, banii fiindu-i daţi mai precis, într-o singură tranşă, prin intermediul şoferului său Ş. Inculpatul a susţinut că a restituit întreaga sumă de 3.000 euro după două săptămâni tot prin intermediul lui Ş.D., după ce anterior a contactat-o telefonic pe D.L.V. şi i-a spus că-i trimite banii.

În faţa instanţei inculpatul a relatat că a avut nevoie de cei 3.000 euro pentru a rezolva problemele financiare cu care se confrunta la acea vreme SC V.R. SRL. În concret, a susţinut că societatea sa avea probleme cu decontarea unor CEC-uri care rămâneau fără acoperire, situaţie în care apela la "împrumuturi scurte" de la diverse persoane la care îl trimitea pe Ş.D. A mai afirmat că după ce primea bani prin astfel de împrumuturi, Ş.D. îi ducea direct la bancă pentru a acoperi filele CEC iar lui îi înmâna un extras de bancă. Inculpatul a făcut referire în declaraţia sa la împrejurarea că una din bancnotele restituite lui D.L.V. a fost "ştearsă" iar Ş.D. "a schimbat acea bancnotă şi a remis-o lui D.L.V.".

Inculpatul a declarat că tot cam în aceeaşi perioadă, D.L.V. era nemulţumită că fiica ei şi-a dat demisia de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi că i-a povestit acest lucru crezând că ar putea fi ".. în relaţii apropiate cu R.M. şi în acelaşi partid politic". Sub acest aspect a relevat că nu a ajutat-o în niciun fel pe D.D. să ocupe postul de consilier juridice, subliniind că nici nu ar fi fost posibil pentru că subiectele de concurs se făceau chiar în ziua examenului şi ulterior se trăgeau la sorţi.

În ce priveşte faptele descrise la pct. III în rechizitoriu, inculpatul a afirmat că au fost reţinute în sarcina sa dintr-o eroare pentru că, chiar şi în lipsa celor două documente - procesul-verbal de validare a concursului de granturi şi sinteza rezultatului concursului de granturi - îndeplinea condiţiile pentru obţinerea titlului de conferenţiar. Ca urmare, a susţinut că cele două înscrisuri erau fără nicio valoare şi au fost întocmite într-un moment în care făcea "confuzie între grant şi contract de cercetare" iar inculpatul B.I., în cadrul discuţiilor la telefon, îi spunea că ".. trebuie să am un grant în calitate de director". Aceeaşi stare de "confuzie" a fost şi atunci când a discutat cu inculpatul B.I. anumite amănunte ".. cu privire la selecţia persoanelor şi la concurs". Inculpatul a declarat că cele două înscrisuri i-au fost înaintate pe un CD de soţia inculpatului B.I. şi că de întocmirea dosarului de conferenţiar s-a ocupat I.C. (în prezent decedat), care a dus cele două documente la Facultatea de Ştiinţe Economice. Inculpatul a declarat că cele două documente au fost "două modele care erau nesemnate" şi că nu ştie în ce împrejurări acestea au fost semnate pentru că ".. nepotul său le-a lăsat la facultate".

Inculpatul a susţinut că după un timp s-au "deşteptat" şi au realizat că nu este nicio asemănare între grant şi o finanţare din fonduri private şi că, practic, cele două înscrisuri nu-i erau necesare şi trebuiau rupte. Inculpatul a relatat că cele două înscrisuri nu figurează în opisul de la dosarul său de conferenţiar şi că au rămas acolo din eroare pentru că nepotul său, I.C., nu trebuia să le depună.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei inculpatul I.S. a susţinut că s-au întocmit mai multe exemplare ale dosarul său de conferenţiar: unul înaintat la Ministerul Educaţiei, un exemplar care a rămas la facultate şi un alt exemplar care i-a rămas lui. În acest context, inculpatul şi-a exprimat părerea că cele două copii după cele două documente (proces-verbal de validarea a concursului de granturi şi sinteza rezultatului concursului de granturi), depuse "în cadrul dosarului de concurs" au fost preluate de organele de urmărire penală, din exemplarul dosarului de conferenţiar rămas la facultate.

Referitor la înscrisul "Fişa candidatului" aflată la, în care se face menţiunea că în anul 2007 a obţinut printr-o competiţie internă la Universitatea de Vest "V.G.", un contract de finanţare cu SC T. SA în valoare de 3.000 euro, inculpatul I.S. a susţinut că este vorba de o eroare, adăugând că în opinia sa noţiunea de "competiţie" are sens diferit de cea de "concurs".

În ce priveşte fapta descrisă la pct. IV în rechizitoriu, a declarat că o cunoaşte pe M.M. de foarte mult timp, respectiv din anul 1983 când erau colegi de muncă la aceeaşi unitate. Fiind cunoştinţe vechi, M.M. i-a spus că are probleme în legătură cu extinderea unei construcţii pe spaţiul public şi i-a cerut să discute cu viceprimarul Primăriei Bistriţa, T.I. şi să-i explice situaţia. Ulterior a luat legătura cu T.I. şi i-a cerut să o primească în audienţă pe M.M. A relevat că după ce a fost în audienţă, cererea lui M.M. a fost respinsă iar suprafaţa de extindere i-a fost diminuată. Inculpatul a menţionat că, în fapt, T.I. nici nu-i putea aproba o astfel de cerere pentru că aceasta era de competenţa consiliului local.

Inculpatul a declarat că în mai 2007 a fost căutat la biroul său de la SC V.R. SRL de B.V. - primarul comunei Maieru, care i-a spus că organele fiscale fac un control la societatea administrată de C.M., o cunoştinţă de-a sa. Cu acea ocazie B.V. i-a spus că C.M. susţine că organele fiscale desfăşoară un control abuziv şi i-a cerut să vorbească cu directorul adjunct al D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud să-l primească în audienţă şi să-i explice situaţia de la firma controlată. În acest context inculpatul a declarat că l-a sunat pe N.M. şi i-a spus cele relatate de B.V. Cu acea ocazie directorul N.M. i-a spus că este vorba de un inventar care în cele din urmă este ".. spre binele lui C.M., pentru că va şti ce are în gestiune". Inculpatul a susţinut că i-a cerut lui N.M. să-i primească în audienţă pe B.V. şi C.M., fără să urmărească sau să primească vreun folos material.

Inculpatul I.S. a declarat că în perioada în care a fost prodecan la Filiala Bistriţa a Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G.", a fost apreciat de studenţi şi le-a ascultat toate problemele însă până la urmă acest lucru s-a întors împotriva sa, ajungându-se la un exces din partea lor, în sensul că îl sunau pentru orice problemă, mai ales atunci când picau câte un examen.

Inculpatul I.S. a recunoscut că "la modul general" le-a spus profesorilor să-i promoveze pe studenţi, însă în fapt, fiecare profesor îi trecea la examene doar dacă considera că merită, menţionând că aceştia aveau "autonomie în acordarea notelor".

Referitor la profesorul M.L., care dădea note mici studenţilor, inculpatul I.S. a arătat că a fost o problemă la nivelul Universităţii, în sensul că se punea problema că nu predă bine şi din acest motiv studenţii nu înţeleg şi primesc note mici. A recunoscut că i-a solicitat profesoarei M.L. să fie mai indulgentă, însă a negat că el ar fi dat note unor studenţi care au absentat la examen. Inculpatul a susţinut că nu le-a cerut profesorilor să modifice notele acordate studenţilor dar că le-a cerut să-i primească pe studenţi la mărire de note, afirmând că până la urmă profesorii examinatori erau cei care apreciau dacă se justifică mărirea notei.

Referitor la profesorul D.V. inculpatul a afirmat că era un profesor exigent, însă la "oral" îi trecea pe studenţi. A susţinut că nu-şi aminteşte în mod concret situaţii în care să-i fi cerut profesorului D.V. să treacă vreun student la examen ci doar că a discutat cu acesta, spunându-i să fie mai puţin exigent.

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpata M.C., nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este trimisă în judecată.

În esenţă, a relatat că M.A. este cumnata sa, care locuieşte pe aceiaşi scară de bloc cu familia P. A declarat că cele două familii se vizitau frecvent şi erau în relaţii bune până la momentul audierii sale la D.N.A. În acea perioadă familia P. şi familia cumnatei sale, M.A., se împrumutau reciproc cu sume de bani. Inculpata M.C. a declarat că în acea perioadă familia P. s-a împrumutat de bani de la soţul ei, prin intermediul cumnatului ei M.S.

Referitor la faptul că cineva i-ar fi restituit familiei P., prin intermediul cumnatei sale M.A., vreo sumă de bani şi M.A. nu i-ar fi dat toţi banii familiei P., inculpata M.C. a declarat că nu ştie nimic.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, la ultimul termen de judecată inculpata M.C. a susţinut că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă pentru care este trimisă în judecată, faptă descrisă la pct. I în rechizitoriu parchetului.

În faţa instanţei, M.C. a relatat că la sfârşitul anului 2005, într-o perioadă în care era în relaţii apropiate cu inculpatul I.S., acesta a contactat-o telefonic şi a întrebat-o dacă nu-i poate împrumuta 6.000 euro, bani despre care i-a spus că-i sunt necesari pentru rezolvarea unor probleme urgente, de natură financiară la firma pe care o administra la acea vreme, SC V.R. SRL. Întrucât nu dispunea de acea sumă, la cererea inculpatului de a-i face rost de acei bani, i-a spus că va discuta acest aspect cu inculpata M.A., cumnata sa. Ca urmare a întrebat-o pe inculpata M.A. dacă poate să împrumute un cunoscut de-al ei cu 6.000 euro.

Inculpata M.A. i-a spus că nu are momentan aceşti bani, dar că se va interesa. Inculpata M.C. a declarat că după o zi, M.A. a sunat-o şi i-a spus că a găsit o persoană care este dispusă să împrumute cei 6.000 euro, făcând referire la vecina ei, P.E. Ca urmare, în ziua următoare, împreună cu M.A. şi P.E. s-au deplasat la biroul inculpatului I.S. de la SC V.R. SRL. În acest loc, în prezenţa sa şi a inculpatei M.A., denunţătoarea P.E. a remis inculpatului I.S. suma de 6.000 euro.

Inculpata M.C. a declarat că s-a convenit ca inculpatul I.S. să restituie suma de 6.000 euro după 2 - 3 luni, menţionând că nu s-a întocmit niciun act scris şi că în cazul în care inculpatul nu-şi va onora obligaţia, restituirea să cadă în sarcina sa.

Inculpata M.C. a declarat că după ce au trecut cele trei luni avute în vedere pentru restituire, a fost sunată de inculpatul I.S. care i-a spus că îi dă cei 6.000 euro pentru a-i restitui lui P.E. Cu aceiaşi ocazie inculpatul i-a spus că P.E. nu a fost cea mai potrivită persoană de la care să împrumute bani, pentru că după primirea banilor, aceasta l-a contactat de mai multe ori referitor la problemele pe care le avea la SC G.I. SRL, lăsând-o să înţeleagă că în realitate "ea a profitat de acel împrumut".

Inculpata M.C. a declarat că după ce a primit banii de la inculpat s-a întâlnit cu M.A. căreia i-a remis, spunându-i să-i dea mai departe lui P.E. cu care era vecină. Între timp a avut loc un împrumut între M.A. şi P.E., în sensul că aceasta din urmă nu i-a restituit 500 euro, lucru pe care l-a aflat după mai mult timp. Din acest motiv, după ce a primit cei 6.000 euro, M.A. nu i-a remis lui P.E. decât 5.500 euro reţinându-şi 500 euro, în contul împrumutului pe care aceasta din urmă nu i l-a restituit. Inculpata M.C. a declarat că după un timp a fost sunată de inculpatul I.S. care i-a spus că P.E. pretinde întreaga sumă de 6.000 euro, context în care a contactat-o pe M.A., care a recunoscut că a reţinut 500 euro pentru a-şi recupera un împrumut nerestituit de P.E.

Inculpata M.C. a susţinut că nu a declarat organelor de urmărire penală cele relatate în faţa instanţei pentru că atunci când a primit citaţia, după sesizarea instanţei, avocatul său a sfătuit-o să nu dea declaraţie.

Prin declaraţia dată la urmărirea penală inculpata M.A., nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care este trimisă în judecată. Prin această declaraţie, dată la 20 iunie 2007, inculpata M.A. a arătat că de aproximativ 2 - 3 ani în imobilul în care locuieşte s-a mutat familia P. împreună cu cei doi copii. Din anul 2005 a început să se viziteze cu această familie, despre care pe parcurs a aflat că se ocupa, prin intermediul unei firme, de deşeuri PVC. Ulterior, de la sfârşitul anului 2005 începutul anului 2006, P.E. şi soţia acestuia au cerut în mai multe rânduri sume de bani cu împrumut de la soţul ei M.I.S. A menţionat că este vorba de sume cuprinse între 1000 - 2000 euro şi că aceşti bani au fost restituiţi în totalitate la începutul anului 2006. Tot cam atunci familia P. a întrebat-o dacă nu este interesată să monteze geamuri termopan la apartament. Inculpata a declarat că a acceptat această propunere şi a fost de acord să pună acele geamuri, plătind un avans de 350 euro iar la finalizarea lucrării încă 400 euro pentru care nu a avut nevoie de chitanţă şi factură, deşi lucrarea s-a făcut prin intermediul societăţii administrate de familia P. Inculpata a declarat că în vara anului 2006 s-a certat cu P.E., astfel că relaţiile dintre familiile lor s-au răcit.

Inculpata M.A. a declarat că nu este real faptul că "cineva din Bistriţa i-ar fi restituit lui M." prin intermediul ei, sume de bani în euro.

Printr-o declaraţie ulterioară, din 20 iulie 2007 inculpata M.A. a susţinut că nu este adevărat că vecina sa P.E. ar fi apelat la ea cu scopul de a o ajuta să-şi rezolve problemele în legătură cu un control efectuat de Garda Financiară la firma pe care o administra. A negat că împreună cu inculpata M.C. ar fi dus-o pe P.E. la "o persoană importantă din Bistriţa" care să-i rezolve acea problemă prin influenţa pe care o avea la Garda Financiară Bistriţa în schimbul sumei de 6.000 euro. De asemenea, a susţinut că nu este real faptul că acea persoană influentă iar fi restituit lui P.E., prin intermediul său, 5.200 euro şi că din această sumă ea şi-ar fi reţinut pentru sine 800 euro. În final inculpata M.A. a susţinut că afirmaţiile denunţătoarei P.E. nu sunt reale.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, la ultimul termen de judecată inculpata M.A. a arătat că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care este trimisă în judecată. Cu această ocazie, în faţa instanţei, a relatat o altă stare de fapt:

Inculpata M.A. a susţinut că la sfârşitul anului 2005, a fost sunată de cumnata sa, inculpata M.C., care a întrebat-o dacă poate să-i împrumute 6.000 euro, sumă pe care aceasta urma să o dea ulterior unei cunoştinţe apropiate. După mai multe insistenţe inculpata M.C. i-a spus că persoana care doreşte împrumutul este de fapt I.S. Inculpata a declarat că i-a spus lui M.C. că nu dispune de acea sumă, dar că dacă între timp soţul ei va primi banii de la echipa de fotbal pe care o antrenează, îi va acorda ea acel împrumut. Inculpata M.A. a susţinut că la această discuţie telefonică a asistat vecina sa P.E., care i-a spus că ar avea acei bani, însă trebuie să se mai gândească dacă poate acorda împrumutul. A doua zi, P.E., care îi era prietenă, i-a spus că este de acord să împrumute acei bani dar că doreşte să meargă personal şi să-i dea celui care îi împrumută. în această situaţie, împreună cu M.C. şi P.E. s-au deplasat (toate trei) la biroul de la SC V.R. SRL administrată de inculpatul I.S.

În acest loc, P.E. i-a împrumutat inculpatului I.S. suma de 6.000 euro, fără să se încheie vreun act scris ci "doar pe încredere". Inculpata M.A. a relatat că, cu acea ocazie s-a convenit că împrumutul să fie restituit după 2 - 3 luni. Inculpata a mai declarat că după un timp, inculpata M.C. a venit la locuinţa sa şi i-a adus 6.000 euro pe care i-a cerut să-i dea lui P.E. Din aceşti bani inculpata M.A. a declarat că şi-a reţinut 500 euro şi a remis lui P.E. doar 5.500 euro. Inculpata M.A. a declarat că şi-a reţinut cei 500 euro pentru că P.E. îi datora această sumă în urma unui împrumut. A relatat că în momentul în care i-a remis cei 5.500 euro, P.E. era singură acasă şi i-a explicat că şi-a reţinut cei 500 euro, cu care îi era datoare. Din acest motiv s-au certat şi au încetat relaţia de prietenie, inculpata M.A. declarând că după acel incident nu s-a mai vizitat niciodată cu P.E.

Inculpata M.A. a declarat că în data de 18 aprilie 2006, dimineaţa, a văzut venind în faţa blocului în care locuieşte o maşină "D.L." din care au coborât doi "bărbaţi în civil". La scurt timp a apărut cu maşina personală P.E., care a văzut-o "în uscătorul de la bloc" şi a strigat-o să coboare să-i dea cheile. Inculpata M.A. a declarat că în această situaţie a primit cheile de la apartamentul lui P.E., pentru a deschide uşa copiilor şi pentru "a le da acestora să mănânce".

Inculpata M.A. a susţinut că la biroul inculpatului I.S. a fost o singură dată în circumstanţele descrise mai sus.

Inculpatul B.I., prin declaraţia dată iniţial în faza de urmărire penală, la data de 24 aprilie 2009, într-o primă fază a susţinut că nu cunoaşte dacă s-a desfăşurat sau nu vreun concurs de granturi la Universitatea de Vest "V.G." din Arad şi că în fapt a participat la elaborarea unui "proiect de grant, director I.S., în calitate de membru al colectivului de cercetare ştiinţifică". A afirmat că la data elaborării grantului inculpatul I.S. i-a spus că există un beneficiar dispus "să ofere un contract de cercetare", dar că nu-şi aminteşte dacă acel beneficiar era din Bistriţa, în cazul accesării fondurilor guvernamentale era necesară organizarea unui concurs de granturi, însă în cazul accesării unor fonduri private nu se impunea un astfel de concurs.

Inculpatul a relatat iniţial că acel proiect de cercetare îi era necesar inculpatului I.S. pentru susţinerea concursului de conferenţiar, în contextul în care la acel moment acesta avea "un grant în calitate de membru şi era necesar un grant în calitate de director ori patru participări în calitate de membru în granturi".

În cuprinsul acestei declaraţii inculpatul B.I. a arătat: "Conform Ordinului Ministerului Educaţiei nr. 5099/2005, unul dintre criteriile pentru a deveni conferenţiar este acela de director de grant (contract de cercetare) obţinut prin competiţie". De asemenea, în ce priveşte concursul de conferenţiar, inculpatul a susţinut că, contribuţia sa a fost aceea de elaborare a proiectului de grant şi o recomandare sau referat pentru ocuparea postului de conferenţiar. Fiindu-i prezentat "procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007" inculpatul B.I. a afirmat într-o primă fază că nu are nicio contribuţie la redactarea acestuia, nu cunoaşte împrejurarea în care a fost întocmit şi nici nu le cunoaşte pe cadrele universitare V.P. şi A.V.

În cadrul aceleaşi audieri din data de 24 aprilie 2009 din faza de urmărire penală, asistat de avocatul ales, inculpatul B.I. a revenit asupra celor declarate iniţial şi a recunoscut că la insistenţele inculpatului I.S. l-a ajutat pe acesta să participe la concursul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar în sensul că a întocmit integral proiectul de grant cu titlul "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei ..". A mai declarat că la insistenţele inculpatului I.S. a tehnoredactat "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" întrucât acesta avea nevoie de el la "dosarul de conferenţiar", respectiv pentru a justifica existenţa unei competiţii, pentru obţinerea proiectului de grant. A declarat cu aceeaşi ocazie că numele profesorului universitar P.V. şi al conferenţiarului universitar V.A. i-au fost "dictate" de I.S. care de asemenea i-a dictat şi numele membrilor comisiei de selecţie. Inculpatul B.I. a declarat că titlurile celorlalte două lucrări le-a sugerat el, dar că i-a spus inculpatului I.S. să vorbească "cu cei doi profesori P.V. şi V.A.", care "să întocmească efectiv cele două proiecte". În fine, a adăugat şi că "l-am predat acest proces-verbal domului S.I. şi nu cunosc dacă cei doi profesori au întocmit cele două lucrări efectiv deoarece nu am mai discutat efectiv cu S.I. despre această problemă".

Inculpatul B.I. a declarat că l-a ajutat pe inculpatul I.S. să publice două părţi din teza de doctorat "într-o revistă din Statele Unite", în sensul că i-a corectat articolele şi le-a tradus în engleză, după care le-a expediat pe e-mail către revista respectivă. În prezenţa aceluiaşi avocat ales, Ş.H., inculpatul B.I. a declarat că nu au existat situaţii în care I.S. să fi intervenit la el pentru a ajuta pe diverşi studenţi la examene.

Prin declaraţia olografă dată la 27 octombrie 2009, inculpatul B.I., a revenit asupra celor de mai sus şi a susţinut că în vara anului 2007 inculpatul I.S. l-a contactat şi l-a rugat să-l ajute să întocmească, un grant C.N.C.S.I.S. Întrucât anterior a colaborat cu inculpatul I.S., a acceptat propunerea astfel că împreună au întocmit un proiect de cercetare în domeniul în care I.S. a susţinut teza de doctorat. După un timp, inculpatul I.S. l-a rugat să-i "verifice" dosarul pe care intenţiona să-l depună pentru "concursul în vederea obţinerii titlului de conferenţiar". Cu aceiaşi ocazie i-a remis inculpatului I.S. un "ghid" sub forma unor înscrisuri în care a menţionat: decizia de numire a comisiei şi procesul-verbal de selecţie " conform reglementărilor în vigoare". Inculpatul B.I. a declarat că de la inculpatul I.S. a aflat că Universitatea "V.G." organizează o selecţie de contracte de cercetare şi tot atunci i-a cerut acceptul de a folosi "modelul de grant" pe care l-au întocmit împreună.

În cuprinsul declaraţiei olografe inculpatul B.I. a relatat că a avut o discuţie telefonică cu I.S. ocazie cu care l-a întrebat dacă la dosarul de concurs a depus "procesul-verbal de desfăşurare a competiţiei" şi tot atunci i-a propus să-i trimită un model prin intermediul soţiei sale. De asemenea, a susţinut că: "I.S. mi-a spus numele celor care au participat la selecţia "granturilor şi numele membrilor comisiei", făcând precizarea că revine asupra declaraţiilor anterioare, afirmând că "titlurile celorlalte granturi şi punctajele, probabil au fost adăugate de I.S. întrucât i-am trimis un CD cu acest proces-verbal". Prin declaraţia olografă din 27 octombrie 2009 inculpatul B.I. a susţinut că nu a întocmit acele documente care îi sunt imputate şi că i-a cerut în mai multe rânduri inculpatului I.S. "modelele" pe care i le-a dat "în conformitate cu prevederile legale".

Inculpatul B.I. a susţinut că "criteriul 2" privind activitatea de cercetare, prevăzută de O.M.E.C. nr. 5099/2005 era îndeplinit de I.S., întrucât conform Metodologiei C.N.A.D.C.U., granturile/contractele de cercetare cu o valoare mai mare de 3.000 euro erau asimilate celor obţinute prin competiţie. Această prevedere a fost modificată prin O.M.E.C. nr. 5897/2008 în sensul că, contractele de cercetare cu valoare mai mare de 10.000 euro sunt asimilate celor obţinute prin competiţie. În acest context inculpatul B.I. a susţinută că "cele două acte pentru care este învinuit nu produc efecte juridice".

Prin declaraţia din aceeaşi dată de 27 octombrie 2009, consemnată de procuror în prezenţa avocaţilor săi aleşi B.T. şi A.S., inculpatul B.I. a arătat că îşi menţine poziţia din declaraţia olografă, la care s-a făcut referire mai sus. În esenţă, prin această declaraţie, inculpatul B.I. a insistat îndeosebi asupra condiţiilor necesare pentru ca un contract de cercetare cu mediul de afaceri să fie asimilat unui grant şi că după mai multe discuţii purtate cu inculpatul I.S. pe această temă i-a pus acestuia la dispoziţie "ghidul evaluatorului C.N.C.S.I.S.". A susţinut că nu cunoaşte modul în care inculpatul I.S. a obţinut contractul de cercetare cu mediul de afaceri menţionat în dosarul pe care l-a depus în vederea obţinerii titlului de conferenţiar.

Prin această ultimă declaraţie inculpatul B.I. a revenit asupra celor relatate iniţial şi a afirmat că nu s-a oferit să întocmească vreun document din care să rezulte că I.S. a obţinut contractul de cercetare cu mediul de afaceri în urma unei competiţii susţinute la Universitatea "V.G." şi că nu a "întocmit niciun document (proces-verbal) nici în ciornă, nici în format electronic, din care să rezulte, în mod nereal, că învinuitul S.I. ar fi obţinut contractul de cercetare sau de grant prin competiţie".

A declarat însă că a trimis în format electronic un model de proces-verbal de selecţie a granturilor, în care a menţionat numele celor care au participat la selecţie şi punctajele, fără a menţiona temele de cercetare şi punctajele, adăugând că nu-şi aminteşte dacă a trecut "numele membrilor comisiei".

Inculpatul a susţinut că în cazul în care contractul de cercetare încheiat de universitate, în care inculpatul I.S. avea calitatea de director de proiect, era în valoare de peste 3.000 euro nu mai era necesar un grant obţinut prin competiţie.

Prezentându-i-se de procuror "procesul-verbal de validare a concursului de granturi înregistrat la Universitatea "V.G." din 3 mai 2007 şi documentul înregistrat la 7 mai 2007, inculpatul B.I. a susţinut că nu le-a redactat niciodată.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul B.I. şi-a nuanţat această ultimă declaraţie, relatând derularea faptelor în modalitatea redată pe scurt mai jos:

La începutul anului 2007 inculpatul I.S. l-a rugat să-l ajute să întocmească un grant C.N.C.S.I.S., proiect care era supus finanţării din fonduri publice sau surse externe. Tot atunci s-a pus problema ca acel grant să fie ulterior înaintat la Ministerul Educaţiei pentru a fi evaluat de C.N.C.S.I.S. Inculpatul a declarat că a acceptat propunerea inculpatului I.S. având în vedere că anterior l-a susţinut şi sprijinit pentru obţinerea tezei de doctorat. După un timp inculpatul I.S. l-a întrebat dacă poate folosi acel grant pentru obţinerea titlului de conferenţiar, ocazie cu care i-a explicat ce înseamnă "un grant obţinut prin competiţie" şi au discutat referitor la posibilitatea organizării unei asemenea competiţii la Universitatea "V.G.", situaţie în care i-a spus că un astfel de concurs este precedat de o decizie a rectorului care desemnează o comisie la care candidaţii îşi depun lucrările, din care se selectează cea cu punctajul cel mai mare.

Inculpatul B.I. a declarat că prin decizia rectorului din 7 iunie 2006 a fost desemnat membru în comisia de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar scos la concurs de Universitatea "V.G.". Inculpatul B.I. a susţinut că în luna mai 2007 s-a întâlnit în Bistriţa, la Filiala Universităţii, cu inculpatul I.S., ocazie cu care acesta i-a spus că "a avut loc un concurs la Universitatea "V.G." în urma căruia tema lui de cercetare a fost selectată". Tot atunci inculpatul I.S. i-a spus că nu-şi aminteşte dacă a fost întocmit proces-verbal referitor la rezultatul concursului, respectiv al competiţiei. Ulterior, la 6 iunie 2007 a discutat din nou la telefon cu inculpatul I.S. şi i-a atras atenţia să depusă la dosarul său pentru obţinerea titlului de conferenţiar acel proces-verbal. Întrucât inculpatul I.S. i-a spus că nu ştie dacă există acel proces-verbal, la rugămintea acestuia, i-a trimis un "model" în format electronic cu denumirea "proces-verbal din data de 16 mai". Cu aceeaşi ocazie inculpatul B.I. a susţinut că inculpatul I.S. i-a comunicat numele cadrelor universitare care au participat alături de el la concurs şi numele membrilor din comisia de selecţie. Din spusele inculpatului I.S., a aflat că la concurs au participat profesorii V.A. şi P.V. şi că numele cadrelor didactice membre în comisia de concurs au fost D.F., B.M. şi V.D.

Inculpatul B.I. a afirmat că în aceeaşi împrejurare a discutat la telefon cu inculpatul I.S. referitor la punctajele obţinute de candidaţi, menţionate în acel proces-verbal, respectiv 92, 87 şi 85. Inculpatul B.I. mai declarat că la scurt timp după discuţia telefonică din 6 iunie 2007 i-a trimis lui I.S. în format electronic modelul "proces-verbal din 16 mai" fără a menţiona în cuprinsul lui Ordinul rectorului şi alte informaţii.

Inculpatul B.I. a declarat că nu a discutat niciodată cu inculpatul I.S. despre întocmirea înscrisului "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007". Sub acest aspect inculpatul B.I. şi-a exprimat părerea că cele două înscrisuri au fost redactate de o persoană care nu era familiarizată cu cerinţele mediului universitar.

Prin această ultimă declaraţie inculpatul B.I. şi-a argumentat opinia că la acel moment inculpatul I.S. îndeplinea cerinţele "criteriului 2" de evaluare, referitor la activitatea de cercetare ştiinţifică, pentru că era director de proiect într-un contract de cercetare încheiat cu SC T. SA Bistriţa, iar valoarea acestui contract depăşea 3.000 euro.

În concret, inculpatul B.I. a făcut trimitere la faptul că Ordinul nr. 5099/2005 a fost modificat prin Ordinul nr. 2547/2006 la care, A.F.E.R. a stabilit că pentru dobândirea titlului de conferenţiar, pentru îndeplinirea criteriului 2, era suficient ca, candidatul să aibă un contract încheiat între universitate şi mediul de afaceri cu valoare mai mare de 3.000 euro, situaţie în care nu mai era necesară desfăşurarea unei competiţii. A mai subliniat că la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar organizat de Universitatea de Vest "V.G.", din iunie 2007 inculpatul S.I. a fost singurul candidat.

Raportat la cele de mai sus inculpatul B.I. a susţinut în faţa instanţei că, în opinia sa, acel "proces-verbal trimis în format electronic" inculpatului I.S., în fapt, nu îi era necesar la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar, întrucât la momentul respectiv era director de proiect într-un contract cu mediul privat cu o valoare mai mare de 3.000 euro. A relatat că la data de 6 iunie 2007 când i-a trimis inculpatului acel "proces-verbal din 16 mai 2007" nu avea cunoştinţă despre valoarea contractului încheiat cu SC T. SA Bistriţa, care era mai mare de 3.000 euro.

În cele din urmă inculpatul B.I. a susţinut că cele două acte, respectiv "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" precum şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale, desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", nu îi erau necesare inculpatului I.S. pentru obţinerea titlului de conferenţiar.

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul D.F., a arătat că este decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii "V.G." şi că la filiala din Bistriţa a acestei facultăţi, la momentul audierii sale, era prodecan I.S.

Referitor la concursul de granturi organizat în perioada 1 - 30 aprilie 2007 la Universitatea "V.G.", inculpatul D.F. a relatat că a primit de la inculpatul I.S. o "fişă" de prezentare a unui grant cu tema "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţii întreprinderilor româneşti pe piaţa europeană". A declarat că a primit, şi "proiectul" acestei lucrări şi a constatat că nu este un grant ci un "proiect de cercetare" care a fost propus a se finanţa din surse private. Inculpatul a precizat că granturile se prezintă în C.N.C.S.I.S., se finanţează din surse de la stat şi se evaluează de către experţi C.N.C.S.I.S.

A mai declarat că "s-a încheiat acest proces-verbal pentru evaluarea proiectului în vederea realizării contractului cu mediul privat". Inculpatul a susţinut în faza de urmărire penală că celelalte două proiecte menţionate în conţinutul procesului-verbal, aparţinând profesorului universitar doctor P.V. şi conferenţiarului universitar doctor V.A. "nu s-au mai prezentat comisia dând o valoare pe denumirea temei". Inculpatul D.F. a declarat că acel proces-verbal a fost semnat de membrii comisiei şi şi-a exprimat părerea că şi ceilalţi membrii ai comisiei au văzut proiectul.

Inculpatul D.F. a afirmat că nu mai reţine cine anume a redactat "procesul-verbal" şi documentul intitulat "Sinteza rezultatului concursului de granturi", pe care le-a semnat şi care ulterior au fost depuse la dosarul prezentat de inculpatul I.S. la Universitate în vederea obţinerii titlului de conferenţiar universitar.

În ce priveşte metodologia referitoare la înscrierea studenţilor în cadrul universităţii, a declarat că acest aspect este în competenţa Secretariatului Universităţii. A arătat că în vederea înscrierii, studenţii completează o cerere, semnează un contract de studii, redactat în forma unui contract tipizat şi plătesc taxa parţială. Inculpatul a precizat că termenul de înscriere este până la data de 1 octombrie a anului respectiv şi nu ştie dacă după această dată cineva mai avea dreptul să aprobe înscrierea studenţilor. A precizat că nu-şi aminteşte dacă vreodată inculpatul I.S. i-a cerut să fie de acord cu înscrierea studenţilor la facultate după data de 1 octombrie. Inculpatul a subliniat expres: "Oricum eu nu aveam dreptul să aprob astfel de înscrieri ale studenţilor după perioada de înscriere".

Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.F. a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală, dar cu completările redate în continuare:

Referitor la proiectul de cercetare al inculpatului I.S., inculpatul D.F. a afirmat că a avut, în urmă cu mai mulţi ani, o discuţie telefonică cu inculpatul B.I., care iniţial i-a explicat că ar fi vorba de un grant şi că este nevoie de un concurs. Apoi, unul dintre inculpaţii B.I. sau I.S., i-a cerut numele, unor cadre didactice universitare care să intre în concurs cu inculpatul I.S. pentru ca acesta să obţină acel grant. Ulterior s-a dovedit că acel proiect nu are calitatea de grant şi nu era nevoie de concurs, fiind vorba de un proiect de finanţare din surse private.

Inculpatul D.F. a declarat că, telefonic B.I. i-a spus că va întocmi cele două documente, procesul-verbal de validare a concursului de granturi şi sinteza rezultatului concursului de granturi anuale. A mai declarat că aceste documente au fost trimise după un timp la Arad, la sediul facultăţii prin sistemul de corespondenţă, şi că nu mai reţine exact cum a intrat în posesia lor.

Referitor la numele persoanelor care au participat la "aşa zisul concurs", respectiv P.V. şi V.A., comunicate inculpatului B.I., inculpatul D.F. a declarat că s-a gândit la situaţia acestor cadre didactice care nu era tocmai în regulă, în sensul că, fie urmau să promoveze pe postul de profesor, fie aveau nevoie de un proiect având în vedere obligaţia de a desfăşura şi activitate de cercetare.

Inculpatul D.F. a declarat că a semnat cele două documente "în calitate de preşedinte al comisiei de selecţie", după care a lăsat acele acte la secretariat pentru a fi semnate de ceilalţi membrii - V.D. şi B.M., pe care i-a anunţat despre existenţa acestor înscrisuri. Inculpatul D.F. a declarat că le-a spus colegilor săi, inculpaţilor V.D. şi B.M., că cele două acte au fost întocmite de inculpatul B.I., având în vedere că acesta prezenta încredere, dată fiind calitatea sa de membru C.N.A.T.D.C.U.

După ce au fost semnate cele două acte, au fost înregistrate în registrul de intrări-ieşiri al facultăţii, iar faptul că au numere diferite se explică prin aceea că au fost semnate înainte de a fi înregistrate. Ulterior, cel puţin câte un exemplar al procesului-verbal de validare a concursului de granturi şi sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale "au plecat la dosarul de concurs al inculpatului I.", dar că nu reţine dacă au fost depuse efectiv la dosar pentru că nu era trecute în opisul dosarului. Inculpatul D.F. a afirmat că Ordinul nr. 5099/2005 prevede exact actele care trebuie depuse pentru obţinerea titlului de conferenţiar, iar cele două documente anterior menţionate nu erau enumerate ca fiind necesare. În acest context a susţinut că, în opinia sa, comisia de concurs pentru acordarea titlului de conferenţiar nu a ţinut seama de ele. A considerat că "criteriul 2" a fost îndeplinit de inculpatul I.S., activitatea de cercetare ştiinţifică fiind evaluată de Comisie ţinând seama de "sinteza" proiectului de cercetare întocmit de I.S., proiect finanţat de SC T. SA Bistriţa, cât şi de activitatea desfăşurată de acesta ca membru în echipa de cercetare, de articolele şi cărţile publicate, aspect dovedit prin înscrisurile depuse.

Inculpatul a afirmat că un proiect de cercetare cu valoare mai mare de 3.000 euro, la solicitarea A.F.E.R. se asimilează grantului. în final inculpatul D.F. şi-a exprimat părerea că, "indiferent de ceea ce spune Ordinul nr. 5099/2005, C.N.A.T.D.C.U. este suveran în acordarea titlului de conferenţiar sau profesor".

Prin suplimentul de declaraţie luat la ultimul termen de judecată inculpatul D.F. a declarat că în faza de urmărire penală i s-au prezentat "procesul-verbal de validare a concursului de granturi", înregistrat la Universitatea "V.G." la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." la 7 mai 2007, ambele aflate în dosar, ocazie cu care a recunoscut că le-a semnat.

În faţa instanţei i s-au prezentat spre vedere şi celelalte exemplare ale celor două înscrisuri menţionate anterior, respectiv procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi din 7 mai 2007, inculpatul D.F. recunoscând că le-a semnat şi pe acestea.

Inculpatul D.F. a arătat că nu el a fost cel care a dat numere de înregistrare celor două înscrisuri, din 3 mai 2007 şi 7 mai 2007, fiind posibil să fi fost scrise de secretară. Inculpatul D.F. a arătat că nu ştie nimic şi că nu are nicio explicaţie, referitor la faptul că în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice nu figurează înregistrat documentul "Sinteza rezultatului concursului de granturi .." şi că documentul "proces-verbal de validare a concursului de granturi" figurează înregistrat de două ori în acelaşi registru. În fine, inculpatul D.F. a declarat că nu ştie cine ar fi putut semna în locul inculpatului B.M. pe "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Facultatea de Ştiinţe Economice la 3 mai 2007.

Prin declaraţia dată la urmărirea penală inculpatul V.D., a declarat că este conferenţiar universitar la Universitatea "V.G." Arad.

A declarat că în cursul anului 2007 fără să-şi amintească data exactă, a fost chemat la sediul facultăţii de către decan, respectiv inculpatul D.F., ocazie cu care i-a prezentat un proces-verbal de validare a concursului de granturi în cuprinsul căruia se menţiona că figura ca membru în "Comisia de selecţie a granturilor". A arătat că a semnat respectivul proces-verbal şi a precizat că nu a intenţionat să-l favorizeze pe inculpatul I.S., cu care are o relaţie de serviciu colegială. Inculpatul a relatat că nu i-a văzut pe profesorul universitar P.V. şi conferenţiarul universitar V.A. cu ocazia semnării procesului-verbal.

Inculpatul V.D. a susţinut cu ocazia declaraţiei date la urmărire penală că nu ştie ce s-a întâmplat ulterior cu acel proces-verbal pe care l-a semnat şi că acest înscris nu are nicio valoare, arătând textual: "Universitatea nu are calitatea să organizeze concursuri de grant iar eu nu sunt expert C.N.C.S.I.S. ..".

Prin declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească inculpatul V.D. şi-a menţinut-o pe cea de la urmărire penală cu anumite completări redate mai jos:

A declarat că a semnat procesul-verbal de validare a concursului de granturi înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." la 3 mai 2007 la cererea inculpatului D.F., la sediul Facultăţii de Ştiinţe Economice din Arad, unde acesta era decan. În scopul semnării acestui proces-verbal a fost chemat de inculpatul D.F. la sediul facultăţii, ocazie cu care în prealabil i-a spus că au existat 3 teme de cercetare, al căror punctaj este consemnat în cuprinsul documentului prezentat spre semnare. Citind acel proces-verbal a constatat că cel mai mare punctaj a fost acordat pentru tema inculpatului I.S. Inculpatul V.D. a susţinut că tot atunci inculpatul D.F. i-a spus că respectivul proces-verbal a fost întocmit de inculpatul B.I. despre care ştia că este profesor la Universitatea din Cluj şi membru în C.N.A.T.D.C.U. din cadrul Ministerului învăţământului. Din discuţiile purtate cu inculpatul D.F. a înţeles că inculpatul B.I. este o persoană serioasă, de încredere, astfel că şi-a depus semnătura pe acel proces-verbal cu convingerea că semnează "propunerea de a se proceda ulterior, la finanţarea temei din surse private". Acest lucru s-a şi întâmplat ulterior, pentru că între Universitatea "V.G." şi o societate privată din Bistriţa s-a încheiat un contract de cercetare cu această temă. A insistat asupra faptului că Universitatea "V.G." nu are competenţa de a organiza concursuri de granturi, care în fapt sunt proiecte de cercetare finanţate din surse de la bugetul de stat sau europene. De asemenea, a menţionat că granturile se obţin prin competiţie în urma unor concursuri organizate de C.N.C.S.I.S. şi sunt evaluate de experţi acreditaţi de C.N.C.S.I.S. În acest context şi-a exprimat opinia că pentru obţinerea titlului de conferenţiar îi era suficient inculpatului I.S. să prezinte un contract încheiat cu o societate privată în condiţiile legii, cu o valoare de peste 3.000 euro.

Cu ocazia audierii în instanţă inculpatul a afirmat că la momentul semnării procesului-verbal nu îi cunoştea pe inculpatul I.S. şi nici pe ceilalţi participanţi la selecţie, respectiv V.A. şi P.V. şi că nu era necesar să-i vadă sau să le citească tema ci doar punctajul, privitor la care a susţinut că "se acordă în raport de natura temei de cercetare sugerată de titlul acesteia".

Inculpatul V.D. a susţinut că inculpatul I.S. nu s-a folosit de acel proces-verbal de validare a concursului de granturi şi că la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar a depus contractul încheiat între Universitatea "V.G." şi o societate comercială din Bistriţa care a finanţat proiectul, în care acesta a fost director de proiect.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, la ultimul termen de judecată inculpatul V.D. a precizat că a semnat ambele exemplare ale înscrisului "proces-verbal de validare a concursului de granturi", respectiv atât cel cu nr. x/2007 cât şi exemplarul cu nr. y/2007, acesta din urmă fiind din dosarul de conferenţiar al inculpatului I.S. Inculpatul I.S. a declarat că nu-şi mai aminteşte dacă a semnat cele două exemplare în acelaşi timp (aceeaşi împrejurare) sau a trecut un interval de timp, până la semnarea celui de-al doilea exemplar.

Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul B.M., a declarat că este profesor universitar în cadrul Universităţii "V.G." cu sediul în Arad, din anul 2002 şi că predă materia "Previziune economică" atât la Arad cât şi la filialele Bistriţa, Baia Mare şi Zalău. Referitor la inculpatul I.S. a declarat că îl cunoaşte din anii 2003 - 2004 şi că este prodecan la Filiala Bistriţa. În acest interval nu a auzit ca inculpatul I.S. să intervină la alţi profesori în favoarea studenţilor.

Prezentându-i-se "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" din 3 mai 2007, din cuprinsul căruia rezultă că figurează în comisia de selecţie a granturilor alături de cadrele universitare D.F. şi V.D., inculpatul B.M. a declarat că a semnat acest document. A relatat că a semnat respectivul proces-verbal în luna mai 2007, la sediul facultăţii din Arad, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.F. - decan, care i-a spus că există "trei proiecte de grant" fără să-i spună numele directorilor de grant. Cu aceiaşi ocazie inculpatul D.F. i-a comunicat punctajele acordate pentru cele trei proiecte situaţie în care i-a spus că proiectul cu punctajul cel mai mare să fie propus pentru finanţare.

Inculpatul B.M. a mai declarat că nu a văzut niciun dosar din cele trei menţionate în procesul-verbal şi nu a verificat punctajul, care în fapt i-a fost doar comunicat de inculpatul D.F., preşedintele comisiei şi decanul facultăţii. În fine, inculpatul B.M. a adăugat că prin acel proces-verbal comisia a propus la finanţare grantul domnului I.S. şi că "Comisia desemnată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării urma să stabilească câştigătorii de grant".

În faza de cercetare judecătorească inculpatul B.M. şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, făcând câteva precizări menţionate în continuare:

Despre existenţa "procesului-verbal de validare a concursului de granturi" pe care recunoaşte că l-a semnat, a aflat atunci când colegul său, inculpatul D.F., l-a chemat la sediul facultăţii. din Arad. Cu acea ocazie inculpatul D.F. i-a spus că a fost preşedinte al "comisiei de selecţie a granturilor" şi că el a fost membru împreună cu inculpatul V.D. Inculpatul a susţinut că, în acel moment s-a gândit că a fost desemnat în acea comisie în baza unui ordin al rectorului, pentru că altă posibilitatea nu exista. În acest context inculpatul B.M. a precizat că nu a participat niciodată în comisii de selecţie.

Inculpatul B.M. a relatat în faţa instanţei că din discuţiile purtate cu D.F. a înţeles că temele de proiect menţionate în cuprinsul procesului-verbal au fost punctate pe baza unor criterii evaluate de C.N.C.S.I.S. Despre această instituţie ştie că evaluează numai granturi, respectiv proiecte finanţate din fonduri guvernamentale de la bugetul de stat sau fonduri europene.

Cu aceeaşi ocazie inculpatul D.F. i-a spus că acel proces-verbal a fost întocmit de inculpatul B.I., despre care la acel moment ştia că este profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj şi membru în comisia de contestaţii la nivel naţional din cadrul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului. În aceste împrejurări relevate mai sus, inculpatul B.M. a declarat că a semnat procesul-verbal prezentat cu propunerea ca tema de proiect, cu punctajul cel mai mare să fie propusă spre finanţare din fonduri private.

Inculpatul B.M. a mai declarat că înainte de a semna nu a verificat modul de acordare a punctajului pentru că cele 3 teme pentru că nu ştia care sunt criteriile de evaluare ale C.N.C.S.I.S. Ulterior a aflat că tema de cercetare cu punctajul cel mai mare, aparţinând inculpatului I.S., a făcut obiectul unui contract de cercetare încheiat între o societate comercială şi Universitatea "V.G.".

Inculpatul B.M. a subliniat că la vremea respectivă nu avea cunoştinţă de faptul că inculpatul I.S. participa la un concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar. În final inculpatul B.M. a declarat că din discuţiile purtate cu D.F. anterior semnării contractului a aflat că punctajul celor 3 teme de proiect a fost acordat de B.I., dar a precizat că nu a discutat acest aspect cu inculpatul B.I.

Prin declaraţia dată la, ultimul termen de judecată inculpatul B.M., cu ocazia prezentării spre vedere a ambelor exemplare ale documentului "proces-verbal de validare a concursului de granturi" nr. x/2007, a susţinut că nu a semnat decât primul exemplar, respectiv cel din 3 mai 2007, astfel cum a precizat şi organelor de urmărire penală, respectiv doar exemplarul înregistrat în Registrul de intrări-ieşiri al Universităţii.

Referitor la exemplarul cu din 3 mai 2007 prezentat de instanţă spre vedere, inculpatul B.M. a menţionat că nu l-a semnat şi nu a ştiut de existenţa lui.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

I. La data de 18 aprilie 2006, P.E. a formulat, la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, un autodenunţ, prin care a sesizat faptul că, în cursul anului 2005, i-a remis inculpatului I.S. suma de 6.000 euro, pentru intervenţia pe care i-a promis-o pe lângă reprezentanţii Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud şi ulterior pe lângă cei ai Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, pentru a i se încheia de către aceştia un act de control favorabil, cu ocazia unui control efectuat la SC G.I. SRL, unde aceasta era asociat şi administrator.

Din probele existente la dosar, rezultă că, la data de 27 octombrie 2005, reprezentanţii Gărzii Financiare - Bistriţa-Năsăud au început un control la SC G.I. SRL, cu sediul în localitatea Strâmba, com. Joseni-Bîrgăului, jud. Bistriţa-Năsăud, societate comercială administrată de denunţătoarea P.E.

Pe parcursul derulării controlului, comisarii Gărzii Financiare au constatat existenţa mai multor nereguli în contabilitatea SC G.I. SRL, precum şi un prejudiciu adus statului de peste 400.000 RON.

La vremea respectivă, P.E. era căsătorită cu P.E.O. şi locuiau pe aceeaşi scară de bloc cu inculpata M.A. Între cele două familii a fost o relaţie de prietenie, vizitându-se reciproc.

Într-o zi din perioada în care comisarii Gărzii Financiare efectuau controlul la firma menţionată, la locuinţa lui P.E. a mers în vizită inculpata M.A. Întrucât erau prietene, P.E. i-a povestit inculpatei M.A. despre controlul ce se efectua la firma sa şi neregulile constatate. Văzând-o supărată pe P.E., inculpata M.A. s-a oferit să o ajute, spunându-i că cunoaşte o persoană influentă, care ar putea să o ajute, în sensul de a pune "o vorbă bună" la organele de control.

Din declaraţia denunţătoarei P.E. rezultă că, în concret, se punea problema de a discuta cu inculpatul I.S., despre care ştia "de la televizor" că era membru în Consiliul Local sau Judeţean.

În fapt, P.E. era interesată să găsească o persoană influentă în raporturile cu reprezentanţii Gărzii Financiare şi care să-i determine să nu încheie un act de control care să reflecte realitatea.

În acest context, în timp ce era acasă la P.E., inculpata M.A. a contactat-o telefonic pe inculpata M.C. şi i-a povestit despre controlul ce se efectua la SC G.I. SRL, cerându-i, totodată, "să pună o vorbă bună la inculpatul I.S.". Nu după mult timp, inculpata M.C. a contactat-o telefonic pe M.A. şi i-a comunicat că pot merge după-masa târziu (în oricare zi) la biroul inculpatului I.S.

Este de precizat că, la acel moment, inculpatul I.S. era consilier judeţean şi preşedintele organizaţiei P.N.L. Bistriţa-Năsăud. De asemenea, din probele dosarului şi îndeosebi din conţinutul transcrierilor convorbirilor telefonice, rezultă că, la vremea respectivă, inculpata M.C. se afla în relaţii apropiate cu inculpatul I.S.

Ca urmare, împreună cu inculpatele M.A. şi M.C., denunţătoarea P.E. s-a deplasat la biroul inculpatului I.S., în care acesta desfăşura activităţi în cadrul SC V.R.P.C. În acest birou, inculpata M.A. şi denunţătoarea P.E. i-au povestit inculpatului despre controlul ce se efectua la SC G.I. SRL şi i-au cerut sprijinul pentru întocmirea unui act de control favorabil. După ce a întrebat, în prealabil, dacă P.E. este o persoană de încredere iar inculpata M.A. a răspuns că "garantează" acest lucru, inculpatul s-a exprimat în sensul că "trebuie să dăm ceva, că trebuie să dea şi la persoana cu care vorbeşte", denunţătoarea înţelegând că este vorba de M.F.

Din probele administrate, rezultă că inculpatul s-a referit la remiterea unor sume de bani, deşi la plecare nu s-a stabilit concret "cum şi când" să fie daţi banii, acesta spunând că "cu cât mai repede, cu atât mai bine".

Înainte de a pleca de la biroul inculpatului, au rămas înţeleşi să ţină legătura prin intermediul lui M.A.

Din modalitatea în care s-au derulat în continuare faptele (dedusă din declaraţia martorului M.F. şi transcrierea convorbirilor telefonice) instanţa a reţinut că, în cadrul discuţiilor care au avut loc în birou, după ce P.E. i-a expus problema ce o avea la SC G.I. SRL ca urmare a controlului desfăşurat de Garda Financiară, inculpatul şi-a exprimat disponibilitatea de a o ajuta, lăsând să se creadă, de către aceasta, că are influenţă pe lângă şeful Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea celorlalte organe fiscale de control din judeţ şi că poate interveni pentru a i se întocmi un act de control favorabil. Pentru intervenţia promisă inculpatul I.S. a pretins, iniţial, suma de 2.000 euro.

Înainte de a merge la biroul inculpatului, P.E. i-a spus soţului ei (aflat la acea vreme într-o delegaţie) despre această intenţie iar a doua zi i-a dat detalii despre discuţiile purtate cu inculpatul I.S. şi faptul că trebuie să remită 2.000 euro.

Ca urmare, a doua zi după discuţia din biroul inculpatului, P.E. şi soţul ei, P.E.O., au făcut rost de cei 2.000 euro şi, în după-amiaza acelei zile au mers împreună cu inculpata M.A. la un liceu din Bistriţa unde inculpatul I.S. preda cursuri pentru Filiala din Bistriţa a Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." Arad. Cei trei s-au deplasat până la acea locaţie cu o maşină, în care a rămas P.E., iar soţul acesteia, P.E.O. şi inculpata M.A. s-au dus împreună în clădire, pentru a-i remite cei 2.000 euro inculpatului. Din probele dosarului rezultă că cei 2.000 euro au fost remişi inculpatului pe holul liceului, într-un plic, de către P.E.O., în prezenţa inculpatei M.A. După ce a primit banii inculpatul I.S. a spus celui care i-a remis "să stăm liniştiţi că se rezolvă".

În perioada următoare, în timp ce controlul economico-financiar se derula la firma sa, denunţata P.E. împreună cu M.A. au făcut mai multe deplasări la biroul inculpatului I.S. pentru a discuta despre problema de la SC G.I. SRL.

În perioada derulării controlului, inculpatul I.S. l-a contactat pe M.F., comisar-şef al Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud şi i-a solicitat o întâlnire la sediul SC V.R.P.C.I. SRL Bistriţa. Comisarul-şef M.F. a acceptat invitaţia, astfel că, într-o seară din toamna anului 2005, s-a deplasat la sediul firmei inculpatului. Cu ocazia discuţiilor purtate la biroul de la SC V.R., inculpatul I.S. l-a întrebat pe comisarul-şef M.F. despre controlul desfăşurat de Garda Financiară la SC G.I. SRL, dându-i de înţeles că administratorul acestei firme a intervenit la el pentru a o ajuta să obţină rezolvarea situaţiei prin întocmirea unui act de control favorabil. Totodată, cu acea ocazie, inculpatul a intervenit în favoarea SC G.I. SRL, însă comisarul-şef M.F. i-a ".. explicat că nu se poate rezolva acest lucru, adică neîntocmirea unui act de control sau nesancţionarea faptelor descoperite.." şi că ".. finalitatea actului şi stabilirea exactă a prejudiciului rămâne în sarcina D.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bistriţa". După ce a primit acest răspuns din partea comisarului-şef M.F., inculpatul I.S. i-a spus acestuia că ".. va încerca să rezolve cu directorul de la Finanţe".

Pentru a face dovada intervenţiei pe lângă organele de control, inculpatul I.S. a chemat-o pe denunţătoarea P.E. la sediul firmei sale, SC V.R.P.C.I. SRL Bistriţa la momentul în care trebuia să vină la el comisarul-şef M.F. În acea seară, inculpata M.A. s-a dus la domiciliul lui P.E. şi, de aici, cu maşina acesteia din urmă, la biroul inculpatului I.S. Când au ajuns în curtea firmei, inculpata M.A. i-a cerut lui P.E. să închidă farurile de la maşină, după care a început să vorbească la telefon cu inculpatul, din discuţii denunţătoarea înţelegând că trebuie să rămână un timp în curte, în maşină, până când pleacă de la el o altă persoană. În scurt timp din clădire a ieşit un bărbat, după care P.E. şi M.A. au mers în biroul inculpatului. Când au ajuns în birou, inculpatul I.S. s-a adresat denunţătoarei, spunându-i "stai liniştită că acum am vorbit", lăsând-o pe aceasta să înţeleagă că a vorbit chiar cu bărbatul care a ieşit. În urma discuţiilor P.E. a realizat că bărbatul care a ieşit a fost M.F., de la Garda Financiară". Cu aceeaşi ocazie, I.S. a asigurat-o pe P.E. că a vorbit cu acesta şi că va rezolva problema favorabil.

Din probele existente la dosar, instanţa a reţinut că pe parcursul controlului efectuat la SC G.I. SRL comisarii Gărzii Financiare au respectat dispoziţiile legale, ceea ce i-a nemulţumit pe P.E. şi pe soţul acesteia, care nu au observat "vreo îmbunătăţire în atitudinea organelor de control". De asemenea, P.E. a fost chemată în mai multe rânduri la Garda Financiară pentru a da lămuriri referitor la neregulile constatate, totodată fiindu-i ridicate actele societăţii.

Ca urmare, pe durata controlului, uneori singură iar alteori însoţită de M.A., P.E. a fost în mai multe rânduri la biroul inculpatului I.S., insistând să-şi rezolve problema. La fel şi soţul denunţătoarei, P.E.O., a început să-1 sune pe inculpatul I.S. şi să-i ceară explicaţii referitoare la control, trimiţându-i chiar şi "numeroase mesaje".

Cu ocazia unei deplasări la biroul inculpatului I.S. acesta a cerut denunţătoarei P.E. încă 4.000 euro, spunându-i că sunt necesari pentru rezolvarea problemei. P.E. a fost de acord cu solicitarea inculpatului, astfel că i-a remis încă 4.000 euro.

Potrivit susţinerilor denunţătoarei P.E. şi a soţului acesteia, P.E.O., această sumă de 4.000 euro a fost remisă inculpatului I.S. în două tranşe, la biroul inculpatului, fără să se poată stabili dacă o parte din aceşti bani au fost daţi prin intermediul inculpatei M.A.

La data de 30 ianuarie 2006, Garda Financiară - Secţia Bistriţa-Năsăud a întocmit actul de control înregistrat la 30 ianuarie 2006, în care s-a menţionat că, prin înregistrarea în contabilitate a unui nr. de 270 de facturi, SC G.I. SRL a dedus nelegal TVA în sumă totală de 2.309.988.830 RON iar prin deducerea, contrar legii, a cheltuielilor cu mărfurile cuprinse în aceste facturi, a diminuat impozitul pe profit cu suma de 2.173.711.397 RON, cauzând, astfel, bugetului de stat, un prejudiciu total de 448.370 RON.

Actul de control întocmit de Garda Financiară a fost înaintat la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, unde a fost înregistrat la 20 februarie 2006, în vederea luării măsurilor legale faţă de SC G.I. SRL.

După sesizarea D.G.F.P. - Bistriţa-Năsăud, inculpatul I.S. i-a promis lui P.E. că problema de la SC G.I. SRL îi va fi rezolvată favorabil prin intervenţia pe care el o va face la conducerea acestei instituţii.

Astfel, din declaraţiile martorului N.M.A. rezultă cu certitudine că inculpatul I.S. a intervenit şi l-a contactat pe acest martor, director executiv adjunct la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, după ce Garda Financiară a finalizat actul de control la SC G.I SRL. În concret, i-a cerut martorului să aibă ".. grijă de această societate pentru că administratorul societăţii este un om de bază de-al lor, de pe Valea Bîrgăului", prin aceasta martorul înţelegând că este "vorba de un sponsor al P.N.L.-ului". Acelaşi martor a mai declarat că, pentru această societate, inculpatul I.S. l-a contactat de 2 - 3 ori şi că, în cele din urmă, i-a spus că este vorba de multe facturi fiscale false şi nu are cum să-l ajute, iar într-o altă discuţie telefonică pe aceeaşi temă i-a spus că, referitor la acea firmă, "se efectuează controale încrucişate în ţară".

În sensul celor de mai sus este şi declaraţia martorului S.R.A., care arată că inculpatul I.S., profitând de funcţiile pe care le avea, intervenea la conducerea instituţiilor publice din jud. Bistriţa-Năsăud pentru diverse persoane şi administratori ai unor societăţi comerciale care erau verificate de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud. Martorul S.R.A., director executiv adjunct la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, a declarat că inculpatul a intervenit la el pentru SC G.I. SRL Prundu Bîrgăului, în sensul că, după ce Garda Financiară a efectuat controlul şi a constatat o sustragere însemnată de la plata impozitelor şi TVA, când dosarul a fost înaintat la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud i-a "dat telefon" şi i-a cerut "să aibă grijă" când efectuează verificările. Acelaşi martor a relatat că, în câteva rânduri, atunci când vorbea la telefon cu inculpatul I.S., a realizat că erau lângă el persoanele pentru care intervenea, spunându-i că, datorită poziţiei sale sociale, îi poate asigura "protecţie funcţiei" dacă va răspunde pozitiv intervenţiilor sale. Prin declaraţia dată la urmărirea penală, martorul S.R.A. a susţinut că nu l-a refuzat pe faţă pe inculpatul I.S., pentru că nu dorea ca acesta să-şi folosească influenţa împotriva lui. Declaraţia acestui martor, dată în faza de urmărire penală, se coroborează cu a martorului M.F., precum şi cu celelalte probe existente la dosar, astfel că, cea dată în faţa instanţei, prin care a retractat cele relatate la urmărirea penală, va fi înlăturată şi nu va fi avută în vedere. Practic, prin declaraţia dată în faţa instanţei, martorul S.R.A. a confirmat, implicit, motivul pentru care nu-l refuza "pe faţă" pe inculpat.

Deoarece actul de control întocmit de Garda Financiară nu a fost favorabil pentru SC G.I. SRL, aşa cum o asigurase, iar intervenţia la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud nu a avut finalitatea scontată, P.E. i-a cerut inculpatului I.S. restituirea sumei de 6.000 euro. Aceşti bani au fost ceruţi şi de soţul denunţătoarei, P.E.O., căruia inculpatul i-a răspuns că îi va restitui printr-un intermediar.

După mai multe discuţii şi insistenţe din partea soţilor P., inculpatul I.S. le-a restituit prin intermediul inculpatei M.A., suma de 5.200 euro, rămânând nerestituită suma de 800 euro.

Din cuprinsul discuţiilor telefonice redate în procesul-verbal aflat la dosar, purtate de inculpatul I.S. cu inculpata M.C., rezultă cu certitudine că întreaga sumă de 6.000 euro a fost înmânată inculpatei M.A. pentru a i-o remite denunţătoarei P.E., însă, din motive care nu au putut fi stabilite, această din urmă inculpată (M.A.) nu i-a predat integral.

Deşi prin declaraţia din 9 septembrie 2009 inculpatul I.S. a negat că ar fi cunoscut-o în acea perioadă pe P.E. şi că ar fi purtat discuţii cu aceasta, din discuţia purtată de aceştia la data de 19 aprilie 2006, interceptată şi înregistrată legal de organele de urmărire penală în baza unei ordonanţe provizorii emise de procuror la data de 18 aprilie 2006 şi confirmată de instanţă prin Încheierea nr. 71 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, aflate la dosar, rezultă fără echivoc contrariul.

Astfel, la data de 19 aprilie 2006, P.E. s-a întâlnit cu inculpatul I.S. la biroul acestuia din urmă de la SC V.R. SRL şi au purtat discuţii atât cu privire la situaţia de la SC G.I. SRL, apărută ca urmare a controlului, cât şi cu privire la intervenţia făcută de inculpat în favoarea acesteia.

Din modul în care decurge discuţia, rezultă fără echivoc că cei doi au discutat despre controlul efectuat de organele fiscale la firma denunţătoarei şi că inculpatul a intervenit la organele de control.

"O, da vezi-ţi de treabă, da chiar nu-i nimic. Tu nu ştii cât te-am ajutat eu. Mi-o zis că ţi-o scăzut faţă de gardă că nu ştiu .. Mai stau de vorbă cu ăştia care au fost în control .. dar stau io de vorbă cu ştii tu cine, dacă nu, măcar dacă s-o temut şi ăia să le spună la ăia de la gardă să-ţi mai bage încă un miliard. Ei ţi-o găsit în altă parte";

"Te ajut io, lasă. Te-am ajutat de atâtea ori că nu ştii tu, nici tu nu ştii, .. te mazileau ăştia, erai arestată dacă nu eram eu acolo ..".

Din aceeaşi discuţie înregistrată şi transcrisă rezultă momentul în care P.E. i-a spus inculpatului I.S. că dacă este nevoie de bani este dispusă să mai dea, reacţia acestuia nefiind una de respingere a propunerii de remitere a vreunei sume de bani, ci una în care, în mod implicit, a recunoscut că în cauză s-au dat bani. Mai mult, din convorbire rezultă că inculpatul i-a spus lui P.E. că banii nu ar urma să-i primească el, ci cei care îi vor rezolva problema (".. io îmi place mie, mi-o zis că, mi-o garantat că dacă ajută îi dăm lor, nu mie ci la alţii, deci tu dacă vrei .."), garantându-i că a făcut intervenţii pe lângă organele de control pentru a-i reduce prejudiciul ("Tu nu ştii cât te-am ajutat eu. Mi-o zis că ţi-o scăzut faţă de gardă că nu ştiu ..").

Dovada intervenţiei inculpatului I.S. în favoarea lui P.E. este confirmată, aşa cum s-a arătat, de comisarul-şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud, M.F., directorul executiv adjunct din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, S.R.A. şi directorul adjunct al aceleiaşi instituţii, N.M.A.

Declaraţia martorului M.F. se coroborează cu cele afirmate de P.E., referitor la întâlnirea dintre aceasta şi inculpatul I.S. de la sediul SC V.R.P.I. SRL (".. în toamna anului 2005 am fost sunat de I.S., care m-a rugat să mă deplasez la sediul firmei sale SC V.R. SRL Bistriţa. Ajuns la sediul firmei sale, I.S. m-a întrebat de controalele ce se efectuează de comisarii Gărzii Financiare la SC G.I. SRL" - .. declaraţia lui M.F. şi ".. în cursul unei seri a fost chemată de S.I. la biroul său de la firmă. Eu am fost împreună cu M.A., iar când am ajuns acolo S.I. m-a sunat şi mi-a spus să aştept că urma să vină M., iar după plecarea acestuia urma să mă cheme la el în birou. În timp ce discutam cu S.I. în curtea firmei acestuia a apărut M. care a urcat direct în biroul lui S.H. .." - declaraţia P.E.

De altfel, este de menţionat că prin declaraţia dată la urmărirea penală şi apoi în faţa instanţei inculpatul I.S. nu a negat că a avut o întâlnire cu şeful Gărzii Financiare, M.F. pe tema controlului efectuat la SC G.I. SRL, însă a oferit o explicaţie nereală. În concret, a susţinut că un membru P.N.L. din Prundu-Bîrgăului (fără a-i preciza numele) l-a sunat şi i-a cerut să se intereseze referitor la un control care se efectua la SC G.I. SRL, fără a-i preciza numele administratorilor sau patronilor acestei firme, context în care l-a chemat la biroul său pe şeful Gărzii Financiare şi l-a întrebat despre acel control. Însă, este de subliniat că în cadrul aceleaşi declaraţii inculpatul I.S., susţinea că nu o cunoaşte pe P.E. şi nu a vorbit niciodată cu aceasta (deşi cu acea ocazie organele de urmărire penală i-au prezentat fotografia acesteia).

Existenţa discuţiilor dintre P.E. şi inculpatul I.S., referitoare la intervenţia acestuia pe lângă organele de control, precum şi privitor la remiterea sumei de 6.000 euro este dovedită şi de câteva convorbiri telefonice înregistrate de denunţătoare în 2006, după finalizarea actului de control.

Este vorba de convorbirile telefonice puse la dispoziţie de P.E. care au fost înregistrate de aceasta cu un telefon mobil marca Z., fiind înregistrată doar vocea interlocutorului, respectiv cea a inculpatului I.S. şi nu şi cea a denunţătoarei, datorită unor neajunsuri de natură tehnică ale aparatului. Acest din urmă aspect rezultă din adresa nr. 2974113/2007 emisă de T. SA, conform căreia telefonul Z. nu suportă înregistrarea unei convorbiri, iar prin funcţia "M.V." aparatul înregistrează doar vocea interlocutorului nu şi vocea celui care apelează.

Din conţinutul convorbirii telefonice puse la dispoziţie de P.E. şi transcrisă în cadrul procesului-verbal din 17 mai 2007 reiese intervenţia făcută de inculpatul I.S. la organele fiscale de control: ".. şi am făcut tot ce mi-o stat în putinţă şi ţi-o ridicat de la cinci miliarde ai ajuns la trei, de la trei la două, de la nu ştiu cât aţi ajuns şi .."; "Deci absolut nimic, deci recuperez de acolo dacă nu aduc de acasă. Deci nimic, deci nu ai, că nu am reuşit astăzi nici să te contactez, soţu" nu o răspuns, ă, n-am reuşit nicicum şi azi am luat legătura cu persoana respectivă şi până luni i-am dat termen. Bine?"; ".. Pentru că eu nu i-am dus acasă ca să ţi-i pot da înapoi. Trebuie să mă duc înapoi şi să-i iau de unde i-am dat".

În faza de urmărire penală inculpatele M.A. şi M.C. au negat acuzaţiile care li se aduc. M.A., în faza de urmărire penală, a afirmat că P.E. nu i-a solicitat ajutorul în legătură cu rezolvarea vreunei probleme legate de controlul pe care Garda Financiară îl efectua la SC G.I. SRL. De asemenea, M.A. a susţinut că nu a mers împreună cu denunţătoarea şi M.C. la biroul inculpatului şi că prin intermediul ei nu s-a restituit nicio sumă de bani lui P.E.

În fine, tot în faza de urmărire penală, M.A. a declarat că nu îl cunoştea pe inculpatul I.S. la momentul prezentării învinuirii, însă acest aspect a fost contrazis de inculpatul I.S. care a relatat organelor de urmărire penală. Inculpata M.C. a declarat în faza de urmărire penală că ceea ce cunoaşte este faptul că familia inculpatei M.A. şi a denunţătoarei P.E. s-au împrumutat reciproc, cu diverse sume de bani şi nu ştie dacă vreo anumită persoană i-ar fi remis acesteia din urmă bani prin intermediul cumnatei sale.

Ulterior, după sesizarea instanţei, la ultimul termen de judecată, dat fiind că până la acest moment inculpaţii I.S., M.A. şi M.C. au refuzat să dea declaraţii, au susţinut o altă versiune, anume că inculpatul I.S. ar fi împrumutat suma de 6.000 euro de la denunţătoarea P.E., bani pe care i-a restituit după circa trei luni prin intermediul celei de-a doua inculpate. Cei trei inculpaţi au susţinut că "împrumutul" a fost acordat de denunţătoarea P.E., care în acest scop s-a deplasat însoţită de inculpatele M.A. şi M.C. la biroul inculpatului I.S. de la SC V.R. SRL. Aceştia au mai susţinut că nu s-a încheiat niciun act scris referitor la împrumutul de 6.000 euro, care a fost acordat de denunţătoare pe încredere, garantarea restituirii lui fiind asigurată de inculpatele M.A. şi M.C. care au asistat la remiterea banilor. Inculpatul I.S. a mai afirmat în faţa instanţei că după ce a primit cei 6.000 euro cu titlu de împrumut de la denunţătoare, aceasta l-a căutat în mai multe rânduri, solicitându-i să intervină la organele de control pentru a efectua un act favorabil pentru SC G.I. SRL pe care o administra. Inculpaţii au mai afirmat că cei 6.000 euro au fost restituiţi în termenul convenit precizând că inculpatul I.S. i-a dat iniţial inculpatei M.C. pentru ca aceasta la rândul ei să-i dea denunţătoarei prin intermediul cumnatei sale M.A.

În fine, inculpaţii au afirmat că înainte de a preda banii denunţătoarei, inculpata M.A. şi-a reţinut pentru sine 500 euro, restituind lui P.E. doar 5.500 euro, sub pretextul că aceasta nu i-a restituit un alt împrumut.

Declaraţiile pe care le-au dat cei trei inculpaţi la ultimul termen de judecată, după efectuarea cercetării judecătoreşti, prin care împreună au încercat să acrediteze ideea unui împrumut, nu se coroborează cu probaţiunea administrată în cauză (declaraţia denunţătoarei P.E., declaraţiile martorilor P.E.O., M.F., N.M.A., S.R.A., transcrierea convorbirilor telefonice), astfel că vor fi înlăturate ca nesincere.

Din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.S. după ce în iunie 2007, organele de urmărire penală au dispus citarea inculpatelor M.A. şi M.C., coroborată cu probele existente la dosar, rezultă fără echivoc că restituirea sumei de 5.200 euro lui P.E. prin intermediul inculpatei M.A. nu a vizat înapoierea unui împrumut. Din cuprinsul convorbirii din data de 19 iunie 2007 dintre inculpatul I.S. şi M.C. rezultă clar interesul inculpatului de a restitui urgent şi integral cei 6.000 euro către denunţătoare cu atât mai mult cu cât şi-au dat seama că organele de urmărire penală s-au sesizat referitor la faptă. În contextul acelor discuţii, inculpatul I.S. îi cere insistent inculpatei M.C. să o contacteze pe inculpata M.A. pentru restituirea către denunţătoare a încă 500 euro bani care se pare că-i avea la dispoziţie chiar în acel moment (".. Găseşte-l pe el, pe ea, pe cine crezi că îi să vezi, să vedem ce facem. Că nu-i .. nu-i de joacă .."; " Caut-o că eu nu recunosc nici .. Marea Adunări Naţionale, dar s-ar putea să ne deie ea în gât ..".

În scurt timp după această convorbire, inculpatul I.S., luând în calcul posibilitatea ca organele de urmărire penală să se fi sesizat referitor la o altă faptă decât cea discutată cu inculpata M.C., îl contactează telefonic pe directorul de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, R.M., realizând în cele din urmă că de fapt citaţia emisă în Dosarul nr. 34/P/2006 vizează "problema cu P.E.".

Ca urmare, inculpatul I.S. a reluat discuţiile cu inculpata M.C. pe tema întâlnirii cu M.A. (care cu toate insistenţele nu răspundea la telefon) şi a rezolvării problemei referitoare la restituirea banilor chiar în acea zi s-au eventual în ziua următoare, dimineaţa, dat fiind că în data de 20 iunie 2007 cele două inculpate urmau să se prezinte la D.N.A. (transcrierea convorbiri telefonice din 19 iunie 2007, ora 14,44).

Raportat la conţinutul convorbirii telefonice din data de 25 iunie 2007 purtate de inculpatul I.S. cu inculpata M.C., instanţa constată că nu există o explicaţie logică a reacţiei pe care aceşti inculpaţi au avut-o la momentul în care aceasta din urmă a primit citaţia. Reacţia celor doi inculpaţi nu este una firească, care să fie determinată de nerestituirea integrală a unui împrumut ci justifică o dată în plus faptul că cei 6.000 euro au fost primiţi de inculpat de la denunţătoarea P.E. pentru a interveni la organele de control cu scopul de a întocmi un act favorabil.

Deşi în declaraţia olografă din data de 20 iunie 2007, inculpata M.C. a afirmat că nu cunoaşte nimic în legătură cu suma de bani pe care M.A. ar fi trebuit să o înapoieze familiei P. şi că singurul lucru pe care-l ştie este legat de faptul că cele două familii s-au împrumutat reciproc, este în afară de orice discuţie că, dacă singura problemă ar fi fost aceea a unui împrumut nerestituit între familia lui M.A. şi familia lui P.E., acest lucru nu i-ar fi cauzat acea stare de surescitare nervoasă care rezultă cu prisosinţă din transcrierea convorbirilor telefonice (exp. ".. Deci a fost nervi i-am avut întinşi la maxim, eu n-am dormit de miercuri, înţelegi? Deci eu de miercuri n-am trăit liniştit").

De asemenea, dacă într-adevăr ar fi fost vorba doar de un împrumut nu avea nicio raţiune ca inculpatul I.S. să se întâlnească cu inculpatele M.C. şi M.A. chiar în dimineaţa zilei în care acestea trebuiau să se prezinte la D.N.A. pentru a stabili ce poziţie să adopte în faţa organelor de urmărire penală, deşi la acel moment el încă nu era citat.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpaţilor I.S., M.C. şi M.A. rezultă din următoarele probe: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, denunţul numitei P.E., declaraţiile denunţătoarei P.E., declaraţiile martorului P.E.O, declaraţiile martorilor M.F., S.R.A., N.M.A., M.I.S., M.M.C., proces-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental între P.E. şi inculpatul I.S., proces-verbal de redare a convorbirii telefonice înregistrat de P.E., proces-verbal de redare a convorbirii telefonice, adresa T. SA adrese Serviciu Tehnic şi O.R. SA, adresa emisă de Garda Financiară - Secţia Bistriţa-Năsăud, către D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, Raportul de Inspecţie Fiscală, întocmit de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud.

Fapta inculpatului I.S. care, în perioada octombrie - noiembrie 2005, perioadă în care avea calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, a lăsat să se creadă faţă de P.E., administrator al SC G.I. SRL că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranşe, poate interveni pe lângă aceştia, pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile subscrisei societăţi comerciale, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei M.C. care, în perioada octombrie - noiembrie 2005, a intermediat împreună cu inculpata M.A. înţelegerea dintre denunţătoarea P.E. şi inculpatul I.S., cunoscând că acesta a lăsat să se creadă faţă de sus-numită că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi contra sumei de 6.000 euro, poate interveni pe lângă aceştia, pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei M.A. care, în perioada octombrie - noiembrie 2005, a intermediat împreună cu inculpata M.C. înţelegerea dintre denunţătoarea P.E. şi inculpatul I.S., cunoscând că acesta a lăsat să se creadă faţă de sus-numită că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi contra sumei de 6.000 euro, poate interveni pe lângă aceştia, pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL, întruneşte în drept elementele constitutive al infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Susţinerile de nevinovăţie şi apărările formulate de inculpaţii I.S., M.A. şi M.C. sunt înlăturate cu motivarea de mai jos:

Afirmaţia inculpatului I.S. referitoare la faptul că declaraţia denunţătoarei P.E. nu poate fi avută în vedere şi se impune a fi înlăturată, cu motivarea că ar fi fost făcută sub presiune, dar şi pentru că există dubii cu privire la credibilitatea ei şi a martorului P.E.O. deoarece nu se coroborează între ele, nu va fi însuşită de instanţă pentru considerentele arătate în continuare.

În prealabil este de subliniat că în toate declaraţiile pe care le-a dat, începând cu denunţul din data de 18 aprilie 2006, declaraţia din 19 aprilie 2006 şi apoi continuând cu declaraţiile din 14 mai 2007 şi în cele din urmă, declaraţia dată în faţa instanţei denunţătoarea şi-a menţinut constant poziţia în ceea ce priveşte remiterea sumei de 6.000 euro inculpatului. I.S. pentru a interveni pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, faţă de care a lăsat să se creadă că are influenţă, astfel ca aceştia să întocmească un act de control favorabil la SC G.I. SRL.

În cuprinsul denunţului şi primele declaraţii, denunţătoarea nu a indicat persoanele prin intermediul cărora l-a contactat pe inculpatul I.S., în încercarea de a nu le implica pe inculpatele M.C. şi M.A. dar şi de a nu-şi expune soţul, martorul P.E.O., de care a divorţat pe parcursul procesului penal. Din aceste motive, iniţial a declarat că s-a dus singură la biroul inculpatului şi că tot singură i-a remis cei 2.000 euro pe holul unui liceu din Bistriţa, unde inculpatul preda cursuri studenţilor de la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad. Abia în declaraţia din 14 mai 2007 şi cea din 30 aprilie 2009 denunţătoarea a dat detalii şi amănunte referitor la fapta dedusă judecăţii, indicându-le pe inculpatele M.A. şi M.C. ca fiind persoanele prin intermediul cărora l-a contactat pe inculpatul I.S. Până la acel moment denunţătoarea a relatat că a fost însoţită la biroul inculpatului de "o vecină", despre care a arătat că "nu ştie nimic", însă chiar şi atunci a declarat că l-a văzut pe şeful Gărzii Financiare, cu precizarea că acesta din urmă (M.F.) deşi a fost audiat în cauză mai târziu, a recunoscut că a fost la biroul de la SC V.R. SRL SRL şi că a discutat cu inculpatul despre controlul care se efectua la firma administrată de P.E.

Cert este că denunţătoarea a spus mereu că a remis, în total, inculpatului I.S., 6.000 euro şi că restituirea acestei sume a avut loc după ce a depus denunţul, în contextul în care, nu a observat nicio îmbunătăţire în atitudinea organelor de control iar soţul ei, o fire mai impulsivă, a cerut insistent înapoierea banilor.

Declaraţiile denunţătoarei se coroborează cu cele ale fostului ei soţ, martorul P.E.O., deosebirea dintre acestea vizând mai mult aspecte nesemnificative, referitoare la tranşele în care au fost restituiţi bani, însă neconcordanţele au fost justificate de aceştia.

Astfel, martorul P.E.O. a relatat în faţa instanţei: "Aşa cum am arătat am acceptat foarte greu să dau declaraţie la D.N.A., din acest motiv într-o primă fază i-am cerut fostei soţii să declare că ea a dat cei 2.000 euro inculpatului ca să nu ne mai bage şi pe noi".

Ulterior, martorul P.O.E. a recunoscut că el a remis inculpatului I.S. pe holul acelui liceu cei 2.000 euro, de faţă cu inculpata M.A., care îl însoţea, în circumstanţele descrise în considerentele sentinţei. Martorul a mai declarat că inculpatele M.C. şi M.A. au însoţit-o pe fosta sa soţie la biroul inculpatului pentru a discuta despre problemele legate de controlul de la firma sa.

Este de menţionat că la momentul la care a declarat în sensul celor de mai sus, martorul divorţase de P.E., însă cu toate acestea a recunoscut că el a fost cel care a remis cei 2.000 euro şi a dat alte detalii referitoare la restituirea celor 6.000 euro deşi putea să lase totul în sarcina fostei soţii.

Susţinerea inculpatului I.S. că denunţul a fost făcut sub presiune, întrucât la acel moment P.E. era stresată că şi-a lăsat copii singuri acasă şi că asupra acesteia planau şi alte acuzaţii ce decurgeau dintr-un dosar de evaziune fiscală, va fi de asemenea înlăturată, instanţa apreciind că denunţătoarea a formulat în cunoştinţă de cauză fără a se lăsa influenţată de organele de urmărire penală.

Referitor la circumstanţele în care a făcut denunţul P.E. a declarat în faţa instanţei astfel: "Am scris tot ce am avut de spus în acea declaraţie, fără să mă las influenţată de organele de anchetă care-mi sugerau anumite lucruri, în speranţa că apoi voi fi lăsată să plec". De asemenea, P.E. a făcut şi următoarea precizare: "Prima declaraţie pe care am dat-o este mai sumară pentru că organele de anchetă nu mi-au pus întrebări suplimentare, iar bănuielile mele referitoare la acea declaraţie erau în altă direcţie".

Raportat la susţinerile denunţătoarei şi împrejurarea că denunţul l-a făcut la Parchet, în Bistriţa, unde a rămas circa o oră în dimineaţa acelei zile, instanţa a apreciat că nu are niciun temei afirmaţia că P.E. era îngrijorată că şi-a lăsat copii singuri acasă. Afirmaţia inculpatului I.S. că la momentul denunţului P.E. "era stresată" de o acuzaţie de evaziune fiscală, nu este dovedită şi nici nu a fost invocată vreodată de către denunţătoare.

În ce priveşte afirmaţia martorului P.E.O., din faza de urmărire penală, în care a declarat că într-o zi, însoţit de soţia sa şi inculpata M.A. a fost la biroul inculpatului "unde are şi o fabrică de mobilă" şi i-a explicat "problema" pe care o avea la SC G.I. SRL, instanţa a apreciat că nu vine în contradicţie cu declaraţiile denunţătoarei, fiind posibil ca acest lucru să se fi petrecut după remiterea celor 6.000 euro. Oricum asupra acestui aspect (al deplasării martorului P.E.O. la biroul inculpatului) nu s-a insistat în cadrul probaţiunii administrate în faza de cercetare judecătorească, pentru că nu era esenţial iar inculpatul (dată fiind strategia lui de apărare din acea fază procesuală, în care a negat că îi cunoştea pe soţii P.), nu a adresat întrebări pentru a lămuri această împrejurare în faţa instanţei.

Susţinerea inculpatului I.S. că se impune a fi înlăturată conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., convorbirea ambientală dintre el şi denunţătoarea P.E., cu motivarea că ar fi fost obţinută ilegal, nu va fi însuşită de instanţă. La baza înregistrării ambientale din data de 19 aprilie 2006, transcrisă la dosar a stat Ordonanţa din 18 aprilie 2006 emisă de procurorul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, în care se menţionează că în ziua de 18 aprilie 2006 făptuitorul I.S. urmează să fie contactat telefonic şi să se întâlnească cu denunţătoarea.

Ca urmare, această probă, contestată de inculpat, a fost obţinută în urma emiterii de procuror a Ordonanţei de autorizare din 18 aprilie 2006, în care s-au menţionat motivele care au determinat autorizarea provizorie până la confirmarea ei de către instanţă prin Încheierea nr. 71/P din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ceea ce corespunde cu actele şi lucrările dosarului, întrucât întâlnirea dintre inculpatul I.S. şi denunţătoare era iminentă şi se impunea valorificarea din punct de vedere probator a acestui moment fără întârziere, astfel că măsura operativă de strângere a probelor la care a recurs procurorul a fost justificată.

Pe de altă parte, în cauză au fost îndeplinite toate condiţiile legale întrucât denunţul formulat a oferit indiciile comiterii de către inculpat a unei infracţiuni grave iar întâlnirea dintre denunţătoare şi inculpat urma să aibă loc cel mai târziu a doua zi, iar înregistrarea convorbirii ambientale a fost necesară pentru stabilirea situaţiei de fapt. În acest context este de menţionat că inculpatul nu a contestat realitatea convorbirii ambientale ci a invocat, fără temei, doar nelegalitatea mijlocului de probă.

Instanţa a reţinut la dovedirea stării de fapt şi convorbirile telefonice puse la dispoziţie de P.E. care au fost înregistrate de aceasta cu telefonul mobil marca Z., în care a fost înregistrată doar vocea interlocutorului (respectiv, cea a inculpatului I.S.) şi nu cea denunţătoarei, datorită unor aspecte de natură tehnică a aparatului. În acest context s-a invocat că denunţătoarea P.E. a fost "utilizată de organele de urmărire penală cu titlu de investigator, fiind îndrumată pe toată perioada desfăşurării activităţii investigative", contrar prevederilor art. 26¹ din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată.

Inculpatul I.S. a invocat că este vorba de înregistrări efectuate de un "particular care este interesat în soluţionarea cauzei" (denunţătorul) şi că acest lucru duce nu doar la o simplă nulitate absolută ci la sancţionarea inexistenţei mijlocului de probă întrucât poartă amprenta subiectivă generată de interesul urmărit de denunţător. S-a mai susţinut că activitatea denunţătoarei poate fi calificată "provocatorie" în scopul de a determina la săvârşirea unei infracţiuni ori confirmarea acesteia precum şi în scopul obţinerii de probe.

Raportat la aceste din urmă apărări este de menţionat că atât la momentul autorizării convorbirii ambientale la care s-a făcut referire mai sus, dar şi la cel al momentului în care denunţătoarea a înregistrat convorbirea sa cu inculpatul pe telefonul marca Z., inculpatul I.S. nu s-a aflat, în faza actelor premergătoare, pentru că fapta de trafic de influenţă era comisă încă de când a primit prima tranşă de 2.000 euro din cei 6.000 euro pentru a interveni la conducerea organelor de control.

Ca urmare, operaţiunile de înregistrare nu au vizat surprinderea făptuitorului în momentul comiterii infracţiunii sau imediat după săvârşirea ei, astfel că nu există motive să se aprecieze că actele procedurale întreprinse de organele de urmărire penală ar fi fost nelegale sau provocatorii.

Activitatea denunţătoarei nu poate fi apreciată provocatorie câtă vreme acest aspect nu a fost dovedit. În acest context este de amintit că telefonul mobil marca Z. utilizat de denunţătoare, din cauza unor aspecte de natură tehnică, permitea înregistrarea doar a vocii interlocutorului (respectiv cea inculpatului I.S.). Cum vocea denunţătoare nu a fost înregistrată nu se poate susţine că aceasta a avut o conduită provocatorie.

Că P.E. nu a avut un comportament provocator rezultă implicit şi din conţinutul transcrierilor convorbirilor ambientale, în speţă nefiind îndeplinită cerinţa ca provocarea să fie anterioară comiterii infracţiunii şi nici nu a existat o legătură de cauzalitate directă şi imediată între actul provocator şi infracţiunea comisă.

Apărările formulate de inculpaţii I.S., M.A. şi M.C. la ultimul termen de judecată, când au decis să dea declaraţii în faţa instanţei, susţinând că suma de 6.000 euro a fost primită de la denunţătoare cu titlu de împrumut, pentru ca inculpatul I.S. să-şi rezolve unele probleme urgente determinate de lipsa lichidităţilor la SC V.R. SRL pe care o administra, nu au fost dovedite şi în acelaşi timp nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Afirmaţia inculpatului că obişnuia să împrumute diferite sume de bani de la diverse cunoştinţe, pentru a-şi rezolva problemele financiare de la societatea sa, nu a fost dovedită cu acte contabile din care să rezulte să îşi credita societatea, respectiv că a făcut acest lucru în mod obişnuit în perioada 2006 - 2007. Inculpatul nu a dovedit că la vremea respectivă avea dificultăţi financiare şi că a emis CEC-uri fără acoperire. Dimpotrivă, în perioada respectivă SC V.R. SRL SRL a finanţat din proprie iniţiativă un proiect de cercetare, aspect care rezultă din "Tabelul de autoevaluare a activităţii didactice" depus de inculpatul I.S. la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar. Cu siguranţă că în cazul unor dificultăţi financiare la societatea pe care o administra, inculpatul nu ar fi acceptat finanţarea acelui proiect de cercetare.

Probele administrate relevă fără echivoc că a existat o legătură de cauzalitate între primirea celor 6.000 euro şi interesul manifestat de inculpat pentru rezolvarea favorabilă a controlului pe care îl efectua Garda Financiară şi D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud la firma administrată de denunţătoare.

În acest scop inculpatul I.S. i-a contactat pe şeful Gărzii Financiare, martorul M.F. şi pe directorii de la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, S.R.A. şi N.M. şi a făcut în aşa fel încât denunţătoarea să constate personal acest lucru, din moment ce a chemat-o la biroul SC V.R. SRL SRL atunci când s-a întâlnit cu M.F., aspecte detaliate pe larg în considerentele sentinţei.

Împrejurarea că în perioada octombrie - noiembrie 2006 când avea calitatea de consilier judeţean inculpatul I.S. a lăsat să se creadă faţă de P.E., administrator al SC G.I. SRL că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare şi conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranşe, poate interveni pe lângă aceştia pentru ca reprezentanţii instituţiilor menţionate să întocmească acte de control favorabile societăţii comerciale, rezultă cu claritate din graba cu care, după depunea denunţului, a încercat să restituie suma menţionată.

Însă, restituirea în parte a celor 6.000 euro, nu înlătură retroactiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă descrisă mai sus, care au fost întrunite cumulativ cu mult timp înainte.

În mod cert, inculpata M.A. avea cunoştinţă de traficul de influenţă comis de inculpatul I.S. în raport cu denunţătoarea P.E., întrucât a intermediat înţelegerea dintre denunţătoare şi inculpat, fiind de faţă la multe discuţii dintre cei doi, precum şi la restituirea banilor. Mai mult, s-a dovedit că prin intermediul ei inculpatul I.S. i-a restituit denunţătoarei o parte din bani. Practic, acesta a fost de fapt motivul real al atitudinii adoptate de inculpatul I.S. şi inculpata M.C. după momentul emiterii în cauză a citaţiilor de către D.N.A.

Apărările inculpatelor M.A. şi M.C., care au invocat că inculpatul I.S. ar fi solicitat un împrumut de la martora P.E., au fost înlăturate pentru motivele arătate anterior. De asemenea, asupra nelegalităţii probelor şi referitor la înlăturarea lor, instanţa s-a pronunţat cu ocazia examinării apărărilor formulate de inculpatul I.S.

Susţinerea inculpatei M.A. că martora P.E. a săvârşit infracţiunea de cumpărare de influenţă în momentul în care a promis şi a dat sumele de bani menţionate în rechizitoriu, nu are niciun temei întrucât aceasta are calitatea de denunţătoare începând cu 18 aprilie 2006, dată la care a formulat denunţul referitor la fapta descrisă la pct. I în considerentele sentinţei, urmărirea penală fiind începută faţă de inculpatul I.S. prin Rezoluţia din 16 iulie 2007.

O eventuală altă calitate procesuală reţinută numitei P.E. (respectiv aceea de inculpată) nu ar fi atenuat în niciun fel răspunderea penală a inculpatei M.A., câtă vreme activitatea sa infracţională este clar stabilită şi probată.

Referitor la apărările inculpatei M.C. care susţine că nu s-a realizat transcrierea integrală a unor convorbiri care au avut o durată mai mare decât cea care rezultă din transcriere, instanţa a apreciat că este posibil ca partea netranscrisă să vizeze aspecte care nu priveau cauza dedusă judecăţii, cu precizarea că acest aspect nu a fost invocat cu ocazia aducerii la cunoştinţă a materialului de urmărire penală.

În ce priveşte transcrierea convorbirii ambientale realizată de denunţătoare cu telefonul mobil Z., este de precizat că M.C. nu a contestat conţinutul acestei transcrieri ci doar a susţinut că nu a existat posibilitatea tehnică a acestei transcrieri, care însă s-a realizat în fapt.

II. La data de 20 ianuarie 2009 D.L.V. a formulat un autodenunţ la D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, prin care a sesizat faptul că în cursul anului 2006 i-a dat inculpatului I.S. suma de 1.500 euro pentru intervenţia pe care i-a promis-o pe lângă conducerea D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, în vederea angajării fiicei şale D.D.I., în funcţia de consilier juridic la această instituţie.

Autodenunţul a fost înregistrat la acelaşi Dosar nr. 34/P/2006 în care inculpatul era cercetat pentru infracţiunea de trafic de influenţă descrisă la pct. I.

Din probele administrate la urmărirea penală şi în faza de cercetare judecătorească instanţa a reţinut că fapta care face obiectul denunţului s-a săvârşit în modalitatea descrisă în continuare:

Inculpatul I.S. şi denunţătoarea D.L.V. se cunosc de foarte mult timp, încă dinainte de anul 1989. Aceasta a fost angajată în calitate de asistent medical la Policlinica Bistriţa, unde inculpatul I.S. mergea frecvent din cauza afecţiunilor de care suferă, astfel că în timp între aceştia s-a creat o relaţie de prietenie, D.L.V. oferindu-se să-l ajute de fiecare dată în rezolvarea problemelor medicale.

În perioada 21 - 22 iunie 2006 D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud a organizat un concurs pentru ocuparea unor posturi de execuţie în cadrul acestei instituţii, printre care şi pentru postul de consilier clasa I debutant în cadrul compartimentului juridic.

La acea vreme denunţătoarea D.L.V. îi căuta un loc de muncă fiicei sale, absolventă a Facultăţii de Drept. În acest context denunţătoarea l-a contactat pe inculpatul I.S., despre care ştia că "este implicat în politică şi are multe relaţii în judeţul Bistriţa-Năsăud", întrebându-l dacă nu ştie un loc de muncă cu specialitate juridică pentru fiica sa. Cu acea ocazie inculpatul i-a spus că la acel moment există un post de consilier juridic la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud precum şi un post de consilier juridic la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, recomandându-i denunţătoarei să i-a legătura cu d-nul Ţ.I., director la această din urmă instituţie şi să "discute această problemă din partea lui". Cum pe postul de consilier juridic de la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud se afla angajată o persoană pe durată determinată şi pentru că, potrivit spuselor directorului, aceasta ar avea "un atu" în plus faţă de ceilalţi participanţi la concurs, denunţătoarea i-a comunicat inculpatului că fiica sa va participa la concursul pe care îl va organiza D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud.

După un timp, în cursul lunii iunie 2006, denunţătoarea s-a deplasat la biroul inculpatului de la SC V.R. SRL SRL, loc în care a discutat cu acesta problema fiicei sale, cerându-i să o ajute să o angajeze la D.G.A.S.PC. Bistriţa-Năsăud.

În concret, denunţătoarea D.L.V. i-a cerut inculpatul să o ajute pe fiica sa "să câştige" concursul organizat de D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud pentru ocuparea postului de consilier. Inculpatul a fost de acord să o ajute şi a întrebat-o pe denunţătoare cum se va revanşa, aceasta răspunzându-i "dau şi o mie de euro". Inculpatul s-a exprimat în sensul că suma este prea mare şi că va da o parte din bani directorului R.M. de la care va lua subiectele ce urmează să fie date la examen. Cu acea ocazie inculpatul a afirmat că R.M. este director la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, îi este coleg de partid şi că ".. el l-a numit director la acea instituţie".

Cu aceiaşi ocazie inculpatul i-a recomandat denunţătoarei ca fiica sa, D.D.I., să se înscrie la examen şi să obţină bibliografia urmând ca el să obţină subiectele ce urmează a fi date la concurs.

D.D.I. s-a prezentat în perioada următoare la sediul instituţiei pentru că inculpatul i-a spus mamei sale că directorul de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud doreşte să o cunoască şi "să vadă dacă este persoana potrivită". La sediul D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, D.D.I. a fost primită de directorul R.M., căreia i-a spus că vine din partea inculpatului. D.D.I. s-a înscris la concurs şi şi-a luat bibliografia pentru examen.

Cu o zi înainte de susţinerea probei scrise, respectiv la data de 20 iunie 2006, inculpatul I.S. a sunat-o pe denunţătoare şi i-a spus să meargă în parcarea din faţa complexului "A." din zona în care locuieşte, spunându-i "vino să-ţi dau alea şi să-mi dai alea". Ca urmare, denunţătoarea a coborând din apartament şi a mers în parcarea unde o aştepta inculpatul singur. Denunţătoarea a intrat în maşină şi i-a dat inculpatului plicul cu 1.500 euro iar el i-a remis un alt plic cu subiectele, despre care a afirmat că vor fi date la concurs. Inculpatul a numărat banii din plic şi s-a arătat surprins de suma de 1.500 euro, din care i-a spus denunţătoarei că ".. va da şi domnului director R.M. şi pune bani şi la partid".

Ulterior denunţătoarea a dat plicul fiicei sale, menţionând că atunci când a fost deschis a constatat că întrebările erau dactilografiate. Este de menţionat că "foaia" cu întrebările primite de la inculpat se află la dosar.

Fiica denunţătoarei a participat în ziua următoare la examen, la proba scrisă, obţinând a doua notă ca valoare din cele acordate celor 7 candidaţi. Când s-a întors de la examen D.D.I. i-a spus denunţătoarei că subiectele date la concurs nu au fost identice cu cele primite de la inculpat, existând anumite diferenţe.

După o zi, înaintea probei orale, denunţătoarea a fost contactată din nou de inculpat care i-a spus că îi va trimite subiectele printr-o persoană, respectiv prin şoferul inculpatului. Denunţătoarea a relatat că acel bărbat a căutat-o la serviciu şi i-a adus nişte coli de hârtie "scrise de mână", spunându-i că sunt subiectele care vor fi date la proba orală. Denunţătoarea s-a retras cu acel bărbat trimis de inculpat într-un Cabinet medical şi a început să transcrie pe o bucată de hârtie subiectele, deşi nu înţelegea ceea ce scrie. Ca urmare, denunţătoarea a transcris ceea ce a înţeles şi a restituit bileţelul acelui bărbat trimis de inculpat, iar când a ajuns acasă i-a dat fiicei sale subiectele care urmau a fi date la proba orală. Şi de această dată subiectele date la examen au fost doar "parţial identice cu cele trimise de inculpat", însă în final D.D.I. a câştigat concursul pentru ocuparea postului de consilier, fiind numită în funcţia de consilier juridic, clasa I, gradul debutant, începând cu data de 1 iulie 2006, prin Dispoziţia din 30 iunie 2006 emisă de către directorul R.M.V.

Faptul că inculpatul nu a comunicat întrebările de la examen integral, a cauzat o frustrare denunţătoarei, care a păstrat "subiectele" şi ulterior le-a remis organelor de urmărire penală. Examinând comparativ subiectele date la acel examen cu cele puse la dispoziţie de inculpat, se constată că acestea din urmă se regăsesc între cele date la concurs.

După ce D.D.I. a fost angajată la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, în perioada octombrie - noiembrie 2006, inculpatul I.S., în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu D.L.V., i-a solicitat acesteia un împrumut de 2.000 euro, pentru rezolvarea unor probleme economice la societatea pe care o administra. D.L.V. l-a împrumutat pe inculpat doar cu suma de 1.500 euro.

Pe data de 22 mai 2007, pe fondul unor neînţelegeri cu conducerea D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi cu alte persoane din cadrul acestei instituţii, D.D.I. şi-a înaintat demisia. Prin Dispoziţia din 31 mai 2007, directorul R.M.V. a dispus încetarea raportului de serviciu referitor la D.D.I. începând cu data de 1 iunie 2007.

Întrucât denunţătoarea D.L.V. a considerat că demisia fiicei sale a fost provocată de conducerea instituţiei i-a solicitat inculpatului I.S. să îi restituie banii, respectiv, atât suma de 1.500 euro pe care i-a dat-o pentru a o ajuta pe D.D.I. să câştige concursul cât şi suma de 1.500 euro pe care i-a împrumutat-o ulterior.

Inculpatul I.S. i-a restituit la data de 1 iunie 2007 denunţătoarei D.L.V. suma de 3.000 euro prin intermediul şoferului său Ş.D.F.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe: denunţul depus de D.L.V., declaraţiile denunţătoarei D.L.V., proces-verbal de ridicare subiecte de concurs de la D.L.V., declaraţiile martorilor D.D.I., R.M.V., Ş.D.F., proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, adresa D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud dispoziţia de încetare a raportului de serviciu a lui D.D.I. şi cererea formulată de aceasta, dispoziţia de numire în funcţie a lui D.D.I., documentul încheiat cu ocazia concursului organizat în perioada 21 - 22 iunie 2006 la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi subiectele de concurs, ordonanţa de autorizare cu titlu provizoriu de interceptare a convorbirilor telefonice şi ambientale, confirmarea autorizaţiei provizorii de interceptare a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediu ambiental emisă de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, încheierile penale de autorizare a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate în mediu ambiental şi autorizaţiile efectuate, declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă B.M., N.I., T.E. Fapta săvârşită de inculpatul I.S., astfel cum a fost descrisă mai sus, care în cursul lunii iunie 2006 a lăsat să se creadă faţă de D.L.V. că are influenţă pe lângă şeful D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud şi, contra sumei de 1.500 euro, va interveni pe lângă acesta pentru a o ajuta pe D.D.I., fiica sus-numitei, să câştige concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic în cadrul acestei instituţii publice, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Apărările inculpatului şi susţinerile sale de nevinovăţie sunt înlăturate cu motivarea de mai jos:

tat la conţinutul discuţiilor telefonice din 6 iunie 2007, dar mai ales din data de 12 iulie 2007 şi 13 iulie 2007, declaraţiile inculpaţilor V.D. şi D.F. se poate concluziona că inculpatul B.I. a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată cu intenţie directă, cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul I.S. să

În primul rând este de observat că atât denunţătoarea D.L.V. cât şi fiica ei D.D.I., în declaraţiile lor dau date precise în ce priveşte remiterea în două tranşe a sumei de 3.000 euro către inculpat, făcând permanent distincţie între momentul remiterii unei prime sume de 1.500 euro, care a fost înmânată inculpatului cu o zi înainte de proba scrisă la concursul pentru ocuparea postului de consilier juridic, din perioada 21 - 22 iunie 2006 şi cea de-a doua sumă dată inculpatului în perioada octombrie - noiembrie 2006 cu titlu de împrumut. Contrar celor afirmate de denunţătoare şi fiica sa, inculpatul susţine: ".. Cred că în cursul anului 2007, nu mai reţin exact data, i-am solicitat lui D.L.V. un împrumut de 3.000 euro întrucât aveam probleme financiare la SC V.R. SRL .. După circa o lună de zile cu aproximaţie, am fost sunat de către D.L.V., ocazie cu care aceasta mi-a solicitat să-i restitui banii împrumutaţi..". Declaraţii similare au fost făcute de inculpat şi în faţa instanţei.

Afirmaţia inculpatului referitoare la restituirea unui "împrumut" de 3.000 euro a fost bazată pe transcrierea convorbiri telefonice din 29 mai 2007 purtată cu D.L.V. care, nemulţumită de demisia fiicei ei, îi cerea banii înapoi ("îs foarte supărată .. mie îmi aduceţi înapoi banii .." dar şi pe o altă transcriere a convorbirilor telefonice, în care îi spune denunţătoarei că îi trimite banii ("Trei mii îs") prin intermediul unui angajat.

Comparând declaraţiile denunţătoarei D.L.V. şi D.D.I. cu cele ale inculpatului se constată că primele plasează foarte exact în timp momentul remiterii banilor pe când inculpatul nu-şi aminteşte "exact data".

Prin declaraţiile date, încă de la momentul formulării denunţului, D.L.V. a explicat organelor de urmărire penală şi ulterior în instanţă, că din suma de 3.000 euro, de care se face vorbire în cuprinsul interceptărilor telefonice, doar 1.500 euro au fost remişi inculpatului pentru a o ajuta pe fiica sa să "câştige" concursul de consilier juridic, diferenţa de 1.500 euro fiind într-adevăr un împrumut. Este cert că despre aceste aspecte concrete organele de urmărire penală nu avea cunoştinţă câtă vreme în cuprinsul convorbirilor interceptate inculpatul şi denunţătoarea discutau de restituirea a 3.000 euro. Declaraţia denunţătoarei se coroborează cu cea a fiicei sale, martora D.D.I., neexistând contradicţii între acestea, în ce priveşte aspectele esenţiale. De asemenea, denunţătoarea a depus la dosar subiectele la examen primite de la inculpat, respectiv atât cele dactilografiate, primite înainte de proba scrisă, cât şi cele pe care le-a scris pe o "bucată de hârtie" într-un cabinet medical aşa cum a înţeles.

În schimb inculpatul nu dovedeşte efectiv că a primit un împrumut şi că banii i-a depus în contul firmei sale. Mai exact nu a depus documente contabile din care să rezulte că îşi regla problemele financiare cu banii împrumutaţi de la persoane fizice, dacă a făcut înregistrări contabile corespunzătoare, eventual depunerea unor extrase de cont ale societăţii de la vremea respectivă.

Este de subliniat că restituirea banilor pretinsă de denunţătoare este strict legată de demisia fiicei sale, aspect care o deranjează vizibil. În schimb inculpatul se scuză: ".. Da nu fiţi supărată, vă rog, pe mine .., că eu nu sunt vinovat cu nimica .." - transcrierea convorbirii telefonice din data de 29 mai 2007 aflate la dosar. Este evident că dacă inculpatul nu avea nicio legătură cu angajarea fiicei denunţătoarei pe postul de consilier juridic la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud nu avea nicio raţiune ca D.L.V. să-i telefoneze acestuia. Că inculpatul a fost în mod real nemulţumit de demisia lui D.D.I. sunt relevante şi convorbirile telefonice purtate (imediat după discuţia cu denunţate ar ea) cu directorul de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, martorul R.M.V., căruia îi spune, între altele, "Păi trebuie să duc înapoi toată treaba aia .. Aţi dat-o afară pe .. D. .."; ".. îi trebuie înapoi aia..", "Păi vezi? Astea sunt .. auzi .. trebuie să povestim .. Lasă-mă, că acum m-au apucat transpiraţiile .." (fragmente din convorbirea din data de 29 mai 2007 ora 12,47 redată în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice). Ulterior, inculpatul I.S., fiind interesat în mod deosebit de problema demisiei lui D.D.I., a contactat-o telefonic şi pe inculpata M.C., căreia i-a reproşat că ea şi celelalte colege din instituţie au determinat-o pe aceasta să-şi dea demisia.

Din modul în care s-au derulat evenimentele şi conţinutul convorbirilor telefonice, se poate justificat aprecia că reacţia inculpatului, atunci când a aflat de demisie nu a fost una firească, de îngrijorare pentru restituirea unui simplu împrumut ci o reacţie de teamă că ar putea ieşi la iveală o faptă penală, pentru că practic, inculpatul avea la dispoziţie cei 3.000 euro, care i-a şi înapoiat în scurt timp, de la solicitarea banilor de către denunţătoare, aspect care rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa a apreciat că nu poate fi pusă la îndoială credibilitatea denunţătoarei D.L.V. şi a martorei D.D.I.

Nu a fost însuşită nici susţinerea inculpatului că declaraţia denunţătoarei ar fi fost dată "sub presiune".

Sub acest aspect este relevantă declaraţia denunţătoarei D.L.V. care în faţa instanţei a arătat: "Referitor la denunţul pe care l-am scris personal, menţionez că l-am scris singură, fără să-mi dicteze sau sugereze cineva".

Ca urmare telefonul primit de la "domnul comisar P." înainte de a merge la D.N.A. Cluj, pentru declaraţii, prin care a avertizat-o că în cazul în care nu se va prezenta va fi acuzată de dare de mită, nu a avut efect intimidant pentru denunţătoare. Această împrejurare rezultă, de altfel, din logica cu care a expus faptele în denunţul pe care l-a scris personal dar şi din faptul că a explicat organelor de urmărire penală că doar 1.500 euro au fost daţi inculpatului pentru "câştigarea concursului" de către fiica sa, în contextul în care la acel moment se bănuia că întreaga sumă de 3.000 euro a fost remisă în acest scop.

Declaraţia acuzatoare a denunţătoarei nu este singulară ci se coroborează cu cea a martorei D.D.I., care cu ocazia audierii în instanţă a precizat explicit "Suma de 1.500 euro a fost dată de mama cu titlu de mită", dar şi cu transcrierea convorbirilor telefonice.

Apărările inculpatului referitoare la faptul că ocuparea postului de jurist în cadrul D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud s-a desfăşurat în cadru legal, sens în care au fost invocate declaraţiile martorilor membrii în comisia de concurs, care au afirmat, în esenţă, că subiectele au fost făcute cu două ore înainte de examen sunt irelevante, întrucât s-a dovedit că deşi subiectele de la proba scrisă şi orală remise denunţătoarei nu au fost absolut identice cu cele stabilite de comisie, au fost totuşi de natură a o favoriza pe D.D.I. să câştige concursul.

În această privinţă nu se poate face abstracţie de faptul că prin Rechizitoriul nr. 34/P/2006 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj-, cauza a fost disjunsă în ceea ce îl priveşte pe martorul R.M.V., care este cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 260 C. pen.

În fine, la aprecierea probelor instanţa a ţinut cont şi de faptul că după ce a fost citată la D.N.A. şi a dat declaraţii, inculpatul a contactat-o în mai multe rânduri pe denunţătoare acasă şi la serviciu, încercând să o determine să nu spună adevărul şi să declare că a fost vorba de un împrumut, astfel cum şi-a "conceput" încă de la început apărarea, pentru că altfel ar putea fi "băgat la puşcărie".

Din probele existente la dosar rezultă că inculpatul a fost autor nemijlocit al infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât a lăsat să se înţeleagă foarte clar de către denunţătoare că are influenţă asupra directorului de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, pentru că el a fost cel are l-a numit în acea funcţie pe R.M.V. Totuşi, este de observat că R.M.V., prin declaraţiile date la urmărirea penală a precizat că inculpatul I.S. s-a interesat la el de circa 2 - 3 ori cu privire la concursurile pe care le organiza instituţia, fără a-i indica numele vreunui candidat. De asemenea, cu ocazia celei de a doua audieri din cursul urmăririi penale, R.M.V. "şi-a adus aminte" că la momentul la care D.D.I. şi-a înaintat demisia, a purtat anumite discuţii cu inculpatul I.S., ocazie cu care acesta i-a spus că dacă sus-numita va pleca de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, va trebui să restituie ceva, "bănuind" că era posibil să fie vorba de o sumă de bani.

Pentru considerentele de mai sus instanţa a înlăturat apărările inculpatului şi a apreciat că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

III. În cursul lunii aprilie 2007, Universitatea de Vest "V.G." din Arad a scos la concurs postul de conferenţiar universitar poziţia 24 din Statul de funcţii al Facultăţii de Ştiinţe Economice, disciplina "Finanţe generale, gestiunea financiară a întreprinderilor". Potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, anunţul de scoatere la concurs a postului mai sus menţionat a fost publicat în M. Of. nr. 262/19 aprilie 2007 şi în ziarul "G." din 8 mai 2007.

În urma acestui anunţ, inculpatul I.S., prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad - Filiala Bistriţa, care avea titlu de lector universitar doctor a făcut demersuri în sensul întocmirii a dosarului pentru a participa la concurs.

În vederea înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar, inculpatul I.S. a formulat o cerere în acest sens pe care a adresat-o rectorului universităţii, cerere datată 16 mai 2007 şi înregistrată la Universitatea de Vest "V.G." Arad la 18 mai 2007.

La concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar s-a înscris doar inculpatul I.S.

Prin Decizia nr. 41/2007 a rectorului Universităţii de Vest "V.G." din Arad, a fost desemnată comisia de concurs pentru ocuparea postului vacant de conferenţiar universitar. Potrivit acestei decizii, din comisia de concurs au făcut parte: inculpatul D.F., preşedinte, conferenţiar universitar-doctor, inculpatul B.I., membru, profesor universitar doctor şi inculpatul V.D., membru, conferenţiar universitar doctor. în calitate de membri ai acestei comisii au fost desemnaţi şi conferenţiarul universitar doctor P.F. şi profesorul universitar doctor H.M.

Potrivit Ordinului de aprobare privind sistemul de evaluare pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar, nr. 5099/2005, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Anexei la acest ordin, referitoare la sistemul de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar, modificat prin Ordinul nr. 3548/2006, publicat în M. Of. nr. 318/10.04.2008 însoţit de Anexa nr. 2, sunt reglementate patru criterii de evaluare, respectiv: criteriul 1 activitatea didactică" - criteriul 2 "Activitatea de cercetare" - criteriul 3 "Contribuţia ştiinţifică" şi criteriul 4 "Prestigiul Profesoral".

Potrivit criteriului 2 - "Activitatea de cercetare", se prevede că se evaluează prin proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare, obţinute prin competiţie pe bază de contract/grant, în ţară/străinătate, ca membru în echipa de cercetare sau ca director de proiect, cu referire distinctă la realizările din ultimii cinci ani. Se prevede că standard minim pentru a se aprecia ca fiind îndeplinit acest criteriu: "un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii cinci ani, prin competiţie, ca director de proiect".

Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 3548/2006, care a completat Ordinul nr. 5099/2005, sub incidenţa căruia au fost comise faptele deduse judecăţii, s-a statuat: "Pentru criteriul 2 - "Activitatea de cercetare şi criteriul 3 - Contribuţia ştiinţifică ale capitolului B - criterii de evaluare din anexa Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5099/2005, pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar, publicat în M. Of. nr. 941/21.10.2005, se pot folosi echivalările propuse în Anexa nr. 2 la prezentul ordin".

Conform Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006, la "pct. 7" se prevede "un grant/contract de cercetare la nivel naţional obţinut prin competiţie, în calitate de director de proiect se echivalează cu patru participări în echipa de cercetare".

Potrivit Hotărârii nr. 735/1996, prin care s-a aprobat "Regulamentul de acordare a granturilor pentru cercetare ştiinţifică grantul este definit ca fiind, "o formă specifică de finanţare pe baze competitive, a temelor de cercetare ştiinţifică de interes naţional, cu un pronunţat caracter de originalitate (art. 1)

Potrivit aceluiaşi regulament, Comisia pentru granturi funcţionează în cadrul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (art. 3) şi se aprobă prin Ordin al ministrului iar evaluarea în sistem competitiv a cererilor pentru granturi precum şi evaluarea şi avizarea lucrărilor se fac în conformitate cu criteriile generale de evaluare prevăzute de art. 9 şi 11.

Conform art. 10 din regulament "componenţa comisiilor de evaluare şi de avizare va fi aprobată de conducerea organismului central ..". În fine, potrivit art. 5 alin. (3), în cazul utilizării lucrărilor de cercetare elaborate pe bază de grant pentru obţinerea titlurilor ştiinţifice, solicitantul îşi va declara "această intenţie în momentul contractării ..".

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, coroborate cu declaraţia rectorului Universităţii "V.G.", profesor universitar doctor A.A., rezultă că "Universitatea de Vest "V.G." nu a organizat şi nu organizează concursuri de granturi din proprie iniţiativă".

Din probele dosarului rezultă că la data înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar (18 mai 2007), inculpatul I.S. nu îndeplinea condiţiile prevăzute de criteriul 2 - activitatea de cercetare".

În acest context, la data de 6 iunie 2006 inculpatul I.S. a apelat la sprijinul inculpatului B.I., profesor universitar doctor la Universitatea "B.B." Cluj-Napoca - Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. Este de subliniat că la vremea respectivă inculpatul B.I. făcea parte din C.N.A.T.D.C.U. şi în acelaşi timp era membră în Comisia de verificare a contestaţiilor la neacordarea titlurilor (gradelor) universitare.

Din cuprinsul transcrierilor interceptărilor telefonice purtate de inculpatul I.S. cu inculpatul B.I. la data de 6 iunie 2007 redate la dosar, coroborate cu declaraţiile acestui din urmă inculpat din data de 24 aprilie 2009 rezultă fără echivoc că inculpatul B.I. s-a oferit să-l ajute şi ulterior l-a ajutat efectiv pe inculpatul I.S. să întocmească documente false din care să rezulte că a câştigat un concurs de grant multianual tip A.

Din cuprinsul acestor transcrieri şi a susţinerilor inculpatului B.I. rezultă că după ce au discutat asupra cerinţei vizate de criteriul 2, aceea de a exista o "competiţie", la care să mai participe "încă trei", de a exista "comisie" care să acorde "punctaj" (convenit telefonic ca acesta să fie 87, 85 şi 92) şi în final să întocmească "Proces-verbal încheiat cu data de ..", aceştia s-au înţeles şi că: "în 16 mai 2007. Aicea a fost selecţia".

Susţinerea inculpatului B.I. că inculpatul I.S. i-a "dictat" numele profesorilor din "comisia de selecţie" respectiv D.F., V.D., B.M. precum şi al cadrelor didactice care au participat la "concurs" (V.A. şi P.V.) se coroborează cu conţinutul transcrierilor convorbirilor telefonice din 6 iunie 2012.

De asemenea, din probele dosarului rezultă că la rugămintea inculpatului I.S., inculpatul B.I. a tehnoredactat "procesul-verbal de validare a concursului de granturi", aspect recunoscut de acesta din urmă, care a declarat explicit că era nevoie de acel înscris la dosarul de conferenţiar, pentru a dovedi existenţa unei competiţii pentru obţinerea proiectului de grant. Din declaraţia inculpatului B.I., rezultă că tot el a fost cel care a sugerat titlurile celorlalte două lucrări menţionate în cuprinsul procesului-verbal în discuţie.

În fine, din probaţiunea administrată în cauză, rezultă cu certitudine că înainte de întocmirea în fals a "procesului-verbal de validare a concursului de granturi", inculpatul I.S. s-a consultat cu inculpatul D.F. asupra numelui cadrelor didactice care să figureze în acest document ca participanţi la competiţie ("Şi îmi trebuie, oare pe cine să mai pun că ar fi avut grant cu mine şi am câştigat eu ..", spunându-i totodată că aparenţa unei competiţii este obligatorie potrivit susţinerilor inculpatului B.I., adăugând că nu-i este suficient ca grantul să-i fie încredinţat direct").

Sub acest aspect sunt relevante două fragmente din convorbirea telefonică din data de 6 iunie 2007, ora 9,04, purtată pe această temă de inculpatul I.S. cu inculpatul D.F., ambele transcrise: ".. Deci mi-ar trebui, mi-o zis domnul B. că trebuie un proces-verbal pentru grantul acela, că îl fac eu tot numai îmi trebuie încă doi profesori care au concurat cu mine, că a fost competiţie în a câştiga grantul, că nu a fost încredinţat direct. Şi îmi trebuie, oare pe cine să mai pun că ar fi avut grant cu mine şi am câştigat eu. Pe cine să pun, doctor ceva?" şi respectiv "Fac procesul-verbal să fie la dosar când verifică, a zis că se uită la chestia asta. Că el îi la contestaţii. B.".

Din transcrierea convorbirii telefonice din data de 6 iunie 2007 reiese că inculpatul D.F. i-a sugerat inculpatului I.S. numele cadrelor didactice care "au participat" la acel "concurs de granturi" (respectiv V.A. şi P.V.) şi că inculpatul D.F. a cunoscut încă de la acea dată faptul că profesorul universitar B.M. va fi trecut ca membru în "Comisia de selecţie a granturilor".

Raportat la conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.S. şi B.I. din data de 6 iunie 2007, instanţa reţine că acest din urmă inculpat a întocmit şi înscrisul "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007". Sub acest aspect este relevantă afirmaţia inculpatului B.I., transcrisă în cadrul procesului-verbal ce conţine convorbirea din 6 iunie 2007: "Să vă spun care e treaba. Dacă vreţi, eu vă fac toată documentaţia asta, v-o trimit cu M. ..", dar şi afirmaţia inculpatului I.S., după obţinerea titlului de conferenţiar, consemnată în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice din ziua de 12 iulie 2007 purtate cu inculpatul B.I.: "Cu dvs. 90% aveţi îi contribuţia dvs şi cam 5% îi a mea şi 5..".

Pe baza probaţiunii administrate în cauză instanţa a reţinut că după ce au fost redactate în fals cele două înscrisuri de către inculpatul B.I., (respectiv, "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007") acesta le-a trimis inculpatului I.S. Acest aspect rezultă din declaraţia inculpatului B.I.

Înscrisurile respective au fost ulterior remise inculpatului D.F., care s-a ocupat de semnarea lor. În concret, inculpatul D.F. - decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, din cadrul Universităţii de Vest "V.G." i-a chemat (se pare, pe rând) la sediul facultăţii pe inculpaţii V.D. şi B.M., le-a spus că au făcut parte dintr-o "comisie de selecţie", le-a prezentat cele două documente, despre care le-a spus că au fost întocmite de inculpatul B.I. şi le-a cerut să le semneze. Având în vedere prestigiul de care se bucură profesorul B.I., care era la vremea respectivă membru C.N.A.T.D.C.U., făcând parte din comisia acestei instituţii care soluţiona contestaţiile în cazul neacordării titlurilor universitare, cei doi inculpaţi au semnat fiecare "procesul-verbal de validare a concursului de granturi", prezentat de decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice, D.F. Inculpatul D.F. a semnat la rândul său atât procesul-verbal anterior menţionat, în calitate de "preşedinte" al aşa numitei "comisii de selecţie", dar şi documentul "Sinteza rezultatului concursului de granturi".

Este de precizat că inculpaţii D.F., V.D. şi B.M. au acceptat să semneze aceste înscrisuri deşi ştiau că nu au fost desemnaţi în nicio comisie de selecţie, că nu au văzut proiectele celorlalţi "participanţi" la competiţie şi nu au participat la acordarea punctajelor.

După semnarea lor, aceste două documente au fost înregistrate, în Registrul de intrări-ieşiri al Universităţii de Vest "V.G.", respectiv la 3 mai 2007 - Procesul-verbal de validare a concursului de granturi la 7 mai 2007 - Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1- 30 aprilie 2007.

Deşi nu s-a putut stabili cu certitudine cine a făcut demersurile concrete pentru înregistrarea celor două documente, instanţa a apreciat că este mai probabil ca de acest lucru să se fi ocupat inculpatul I.S. sau eventual inculpatul D.F. care era decan.

Cert este că cele două exemplare au rămas în arhiva Universităţii de Vest "V.G.", de unde au fost ridicate şi depuse la dosarul cauzei în original, aceste documente fiind remise organelor de urmărire penală prin adresa nr. 3038/2009.

Ulterior, pentru că se punea problema ca aceste documente să fie depuse la dosarul de concurs al inculpatului I.S., pentru care, de altfel, au fost întocmite unde se impunea a fi. ataşate în original, inculpaţii au luat decizia de a semna din nou, alte exemplare ale procesului-verbal de validare a concursului de granturi, respectiv al Sintezei rezultatului concursului de granturi multianuale.

În acest context, inculpaţii D.F. şi V.D. au semnat un alt exemplar al "Procesului-verbal de validare a concursului de granturi". De asemenea, inculpatul D.F. a semnat încă un exemplar al documentului "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale". Instanţa a apreciat că aceste ultime înscrisuri au fost semnate la solicitarea inculpatului I.S. care avea nevoie de ele pentru a le depune la dosarul său de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar.

Aceste din urmă înscrisuri, semnate de inculpaţii D.F. şi V.D., au primit numere de înregistrare (în cuprinsul lor) astfel: nr. x/2007- Procesul-verbal de validare a concursului de granturi şi nr. y/2007 - Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007.

Este de precizat că aceste exemplare, cu nr. x/2007 şi cu nr. y/2007 au fost depuse de inculpatul I.S. în dosarul său de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar.

Instanţa a verificat dacă aceste ultime înscrisuri, parafate de Facultatea de Ştiinţe Economice, au fost în fapt înregistrate în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice. Ca urmare, s-a constatat că documentul "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007" din 7 mai 2007, nu a fost înregistrat în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice. În schimb, procesul-verbal de validare a concursului de granturi, din 3 mai 2007, este înregistrat în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii, însă la o dată anterioară întocmirii lui.

În concluzie, s-a constatat că: procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007, este înregistrat în registrul de intrări-ieşiri al Universităţii, a fost semnat de toţi cei trei inculpaţi ( D.F., V.D. şi B.M.), nu este ştampilat, şi a fost ridicat în original de la arhiva Universităţii, aflându-se la dosar, în original; procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007, este înregistrat în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice, de două ori la o dată anterioară întocmirii lui -27 martie 2007, precum şi la data de 5 aprilie 2007, este ştampilat cu parafa Facultăţii de Ştiinţe Economice, a fost depus în original la dosarul de conferenţiar al inculpatului I.S., iar la dosarul cauzei se află o copie după acesta, cu precizarea că acest exemplar nu a fost semnat de inculpatul B.M. ci doar de ceilalţi doi inculpaţi, D.F. şi V.D.

În ce priveşte "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale, desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", se constată că cel cu nr. y/2007 a fost ridicat în original de la Universitate, unde a fost înregistrat. Acest exemplar nu este parafat iar inculpatul D.F. a recunoscut că l-a semnat. Exemplarul aceluiaşi document din 7 mai 2007 nu figurează înregistrat în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi nici în registrul de intrări-ieşiri al Universităţii. Acest exemplar a fost depus în original în dosarul de concurs pentru ocuparea titlului de conferenţiar de către inculpatul I.S., documentul a fost semnat de inculpatul D.F. iar la dosarul cauzei se află o copie xerox, după exemplarul depus în dosarul de concurs.

Întrucât pe parcursul cercetării judecătoreşti s-au sesizat deosebiri între semnăturile depuse de inculpatul B.M. pe cele două procese-verbale de validare a concursului de granturi, instanţa a făcut verificări, prezentând spre vedere inculpaţilor toate cele patru exemplare. Ca urmare, la ultimul termen de judecată inculpatul B.M. a declarat că semnătura de pe exemplarul cu nr. x/2007, depus în dosarul de conferenţiar al inculpatului I.S. nu-i aparţine şi că nu a ştiut de existenţa acestui document. Acest aspect a fost însuşit de instanţă întrucât semnăturile de pe aceste două documente diferă. Verificările efectuate de instanţă referitor la semnătura inculpatului B.M. s-au făcut asupra următoarelor documente: semnătura inculpatului de pe declaraţiile de la urmărirea penală declaraţia dată în instanţă şi cele circa 60 de semnături depuse de acesta pe filele de catalog de examen aflat în copie xerox.

Întrucât inculpatul B.M. nu era printre membrii comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar desemnaţi prin Decizia nr. 41/2007 emisă de rectorul Universităţii, ci doar ceilalţi inculpaţi - D.F. şi V.D., instanţa a apreciat sinceră susţinerea acestuia, în sensul că nu a ştiut de existenţa exemplarului cu nr. x/2007, până la ultimul termen de judecată când i s-a prezentat spre vedere de către instanţă.

Ca urmare, instanţa a reţinut că inculpatul B.M. a semnat doar exemplarul cu din 3 mai 2007, astfel cum a recunoscut încă din faza de urmărire penală. Ceilalţi doi inculpaţi, V.D. şi D.F. şi-au recunoscut semnăturile pe ambele exemplare. Acesta din urmă, întrebat, a declarat că nu ştie cine a semnat în locul inculpatului B.M. şi nici cine a făcut demersuri pentru înregistrarea exemplarelor parafate cu ştampila Facultăţii de Ştiinţe Economice, deşi este decanul acestei instituţii de învăţământ.

În perioada falsificării documentelor anterior menţionate, s-a încheiat şi contractul din 16 mai 2007, intitulat "Contract de finanţare pentru proiecte multianuale de cercetare ştiinţifică finanţate din resurse private". Acest contract a fost încheiat între SC T. SA Bistriţa şi Universitatea de Vest "V.G." Arad, valoarea lui fiind de 9.825 RON.

În urma examinării, sumare a acestui contract se constată că acesta are două date la care se presupune că a fost încheiat: 16 mai 2007, consemnată pe prima filă şi 14 mai 2007, potrivit menţiunilor de pe ultima filă. Oricum, data de 16 mai 2007 coincide cu data formulării de către inculpat a cererii de înscriere la concursul pentru ocuparea gradului didactic de conferenţiar.

Examinând conţinutul acestui contract se observă că beneficiarul contractului este SC T. SA Bistriţa iar directorul de proiect a fost inculpatul I.S., care par a fi "părţile" acestui contract.

Contractul nu are clauze, nu cuprinde obligaţiile celor două părţi şi nici nu oferă o explicaţie logică pentru faptul că a fost semnat şi înregistrat la Universitatea de Vest "V.G.", câtă vreme această instituţie nu figurează ca parte a contractului. Cert este că acest contract a fost achitat de beneficiar (SC T. SA Bistriţa) în două tranşe: la 5 iunie 2007 şi la 4 februarie 2008. Ar mai fi de adăugat şi că nici I.I., audiat în cauză, administrator la SC T. SA Bistriţa şi nici Universitatea de Vest "V.G."Arad, nu au depus la dosar vreun exemplar al lucrării care a făcut obiectul contractului: "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţii întreprinderilor româneşti pe piaţa europeană. Modele statistice de optimizare a trezoreriei".

Raportat la aspectele constatate, instanţa a luat în discuţie opinia juridică exprimată de profesorul R.M., membru în Comisia de Drept şi Ordine Publică în cadrul C.N.A.T.D.C.U. din cadrul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării şi declaraţia dată de acesta în instanţă, probe invocate în apărare de inculpaţi.

Potrivit susţinerilor acestui martor, în cazul în care o societate comercială sau instituţie de drept privat este interesată de finanţarea unei teme de cercetare sau este dispusă să aloce fonduri în acest scop "lansează o competiţie" în trei modalităţi: afişarea disponibilităţii de a finanţa o temă de cercetare la sediul firmei sale, prin contact direct cu cercetătorii sau printr-o înştiinţare la instituţia de învăţământ superior din a cărei activitate ar putea face parte tema care o interesează. Acelaşi martor precizează că societatea comercială beneficiară este cea care îşi constituie propria comisie de evaluare a ofertelor pe care le primeşte de la competitori, comisie care în final va întocmi un proces-verbal prin care declară câştigător un anumit competitor.

Martorul declară şi că în etapa următoare se procedează la încheierea unui contract între societatea comercială sau instituţia de drept privat beneficiară şi persoana care a câştigat selecţia. Aşadar, martorul M.R. exclude posibilitatea ca într-o atare situaţie, cum este cea de faţă, când beneficiar este o societate comercială privată, ca un astfel de contract să fie semnat de Universitate.

În fine, martorul M.R. arată explicit şi faptul că: "Potrivit Anexei nr. 6 la Ordinul nr. 5099/2005 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar între alte documente prevăzute la lit. c) pct. 6 se prevede depunerea lucrării întocmite de candidat pe baza contractului încheiat cu beneficiarul. Martorul precizează că la dosarul pentru acordarea titlului de conferenţiar nu se depune contractul semnat de părţi ci doar lucrarea de cercetare.

Ca urmare, martorul M.R. şi-a exprimat opinia că, în cazul în care o "comisie" constituită la nivelul unităţii de învăţământ din care face parte competitorul, elaborează un "document de selecţie", acest document nu are nici o valoare, deoarece, "comisia respectivă nu a fost desemnată de beneficiar".

Este evident că în cauza de faţă, beneficiarul lucrării de cercetare, SC T. SA Bistriţa, în calitate de instituţie de drept privat, nu a urmat procedura expusă de martorul M.R.

În cauză este relevantă şi declaraţia martorului A.A., rectorul Universităţii de Vest "V.G.", care a precizat: "La solicitarea unei instituţii private nu am organizat concursuri de granturi sau concursuri de cercetare ştiinţifică". Acest martor audiat atât în faza de urmărire penală cât şi în instanţă a relatat că în cazul în care o instituţie privată solicită încheierea unui contract de cercetare ştiinţifică pe o anumită temă, ar trebui să formuleze în prealabil, o cerere, care să fie înregistrată la registratura generală.

De asemenea, a arătat că în cazul în care există cadre didactice care doresc să participe la concursuri de granturi completează un "formular", care este semnat şi de reprezentanţii universităţii şi că ulterior, conducerea universităţii emite un "aviz" pentru acel cadru didactic.

Martorul A.A. a declarat că a semnat contractul din 16 mai 2007, şi a precizat că a fost întocmit pe un formular care se foloseşte la " contractele încheiate în baza concursurilor de granturi de tip A.

Instanţa a constatat că în cazul inculpatului I.S. nu a fost respectată, referitor la încheierea contractului din 16 mai 2007 nici procedura descrisă de martorul A.A.

Fiindu-i prezentat spre vedere contractul de finanţare în sistem privat din 16 mai 2007, martorul M.D., profesor universitar, membru în Comisia de Finanţe şi Contabilitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U. care a făcut parte din Comisia din data de 12 iulie 2007 care a conferit titlul de conferenţiar universitar inculpatului I.S., a declarat că este vorba de ".. un formular tipizat de granturi". Acesta a mai adăugat: "în activitatea mea nu am întâlnit situaţii în care contracte de cercetare finanţate din mediul privat să fie întocmite pe formulare tipizate de granturi ..", dar în cele din urmă şi-a exprimat opinia că "Din moment ce acest contract a trecut de comisie, înseamnă că a fost considerat valabil".

Reluând şirul evenimentelor, întrerupt prin referirile făcute la contractul din 16 mai 2007, pe baza probelor dosarului se constată că la data de 12 iulie 2007, Comisia de finanţe şi contabilitate, din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, a propus confirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar pentru inculpatul I.S.

Ulterior la data de 2 august 2007, prin Ordinul înregistrat sub nr. 1643/2007 Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului a acordat titlu de conferenţiar universitar inculpatului I.S.

Din probele administrate în cauză rezultă că documentele care au stat la baza acordării titlului de conferenţiar universitar inculpatului I.S., care consemnează aşa-zisa derulare a concursului de granturi, precum şi cele care au legătură cu aceasta, au fost falsificate, ele regăsindu-se în evidenţele Universităţii de Vest "V.G." Arad şi ale Facultăţii de Ştiinţe Economice.

Prin adresa nr. 32736/2009, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Învăţământ Superior, a înaintat organelor de urmărire penală, în xerocopie, dosarul de concurs al inculpatului I.S. şi documentele în baza cărora i s-a acordat titlu didactic de conferenţiar universitar. În această adresă se face menţiunea că dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar conţine 84 de pagini, numerotate şi ştampilate pentru conformitate. Cele 84 de pagini înaintate de Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării se află în dosar, între acestea aflându-se şi procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, exemplare care poartă parafa Facultăţii de Ştiinţe Economice.

Examinând cele două înscrisuri aflate în dosarul de conferenţiar instanţa a constatat că sunt identice sub aspectul conţinutului cu exemplarele ridicate în original de la arhiva Universităţii de Vest "V.G." Arad, respectiv procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, din 4 mai 2007, dar că există deosebirile evidenţiate anterior (referitor la semnături, aplicarea ştampilei, înregistrarea în registrul de intrări-ieşiri etc.).

În cuprinsul procesului-verbal de validare a consulului de granturi se menţionează că, Comisia de selectare a granturilor, numită prin Ordinul Rectorului nr. 250/2007 "a analizat şi evaluat prin punctaje conform metodologiei C.N.C.S.I.S., granturile multianuale de tip A care au participat la concurs".

În cuprinsul actului arătat, mai sus s-a menţionat că acest "concurs" s-ar fi desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, participând ca directori de grant profesorul universitar P.V., cu proiectul "Armonizarea contabilităţii entităţilor româneşti cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, conferenţiar universitar doctor V.A. cu proiectul "Utilizarea pârghiilor de gestiune financiară în sporirea eficienţei IMM în România" şi inculpatul I.S. cu proiectul "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţii întreprinderilor româneşti pe piaţa europeană. Modele statistice de optimizare a trezoreriei".

Înscrisul intitulat "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, vizează aceleaşi aspecte ca şi procesul-verbal. Prin adresa nr. 2329/2009 Universitatea de Vest "V.G." din Arad a comunicat că, în ceea ce priveşte "Ordinul Rectorului nr. 250/2007", acesta nu este înregistrat la Universitate şi conform procesului-verbal din 29 aprilie 2009 al Consiliului Facultăţii de Ştiinţe Economice, un astfel de înscris nu se găseşte nici la Facultate.

Raportat la aspectele constatate, instanţa reţine că în realitate nu a existat nicio "comisie de selecţie a granturilor", din moment ce nu a fost emis nici un "Ordin" de către rectorul Universităţii. Potrivit declaraţiilor martorilor P.V. şi V.A., care sunt menţionaţi ca "participanţi" la concursul desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, se constată că aceştia nu au redactat lucrările "Armonizarea contabilităţii entităţilor româneşti cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară" respectiv "Utilizarea pârghiilor de gestiune financiară în sporirea eficienţei IMM în România". Cele două cadre didactice, cu ocazia audierilor, au declarat că nu au ştiut nimic de organizarea acelui concurs, iar profesorul P.V. a susţinut că tema cu care se pretinde că ar fi participat la competiţie nici nu face parte din domeniul său de activitate, relatând că predă cursuri de "management".

În cuprinsul celor două documente se arată că Comisia de selecţie a granturilor, din cadrul Universităţii de Vest "V.G." Arad, numită prin Ordinul Rectorului nr. 250/2007" a analizat şi evaluat prin punctaj conform metodologiei C.N.C.S.I.S., granturile multianuale de tip A, care au participat la concurs", şi că Comisia a apreciat fiecare grant prin punctaje, pe baza unei grile de la 1 la 100 puncte, având în vedere criteriile de evaluare stabilite de C.N.C.S.I.S.

Prin declaraţiile date în instanţă, inculpaţii au recunoscut că nu au participat efectiv într-o comisie, că nu au evaluat în calitate de membrii ai "comisiei de selecţie" niciun grant, că nu au acordat punctaje candidaţilor, că nu ştiu care sunt criteriile C.N.C.S.I.S. (inculpatul B.M.) şi că au acceptat să semneze acele înscrisuri în considerarea reputaţiei inculpatului B.I., cu convingerea că tema cu punctajul cel mai mare va fi propusă la finanţare din surse private.

În ce priveşte contractul din 16 mai 2007, denumit "Contract de finanţare pentru proiecte multianuale de cercetare ştiinţifică finanţate din resurse private", instanţa a apreciat că iniţiativa încheierii lui a aparţinut inculpatului I.S., care avea nevoie de acel contract pentru a îndeplini una din condiţiile prevăzute de lege pentru a deveni conferenţiar universitar şi nu martorului I.I., administratorul societăţii, care la vremea respectivă era student şi îl avea pe inculpat coordonatorul lucrării de licenţă. Aşa cum s-a arătat, contractul a fost semnat în condiţiile menţionate anterior, de Universitatea de Vest "V.G." Arad şi SC T. SA Bistriţa, prin administratorul I.I., la data la care inculpatul R.S. şi-a înregistrat cererea de înscriere la concursul pentru ocuparea gradului didactic de conferenţiar. Lucrarea care urma a fi întocmită în baza contractului intitulată "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţii întreprinderilor româneşti pe piaţa europeană. Modele statistice de optimizare a trezoreriei" nu există în realitate, pentru că altfel ar fi fost depusă la dosar de părţi.

Examinând actele din dosarul de concurs, se mai constată că membrii comisiei de concurs, desemnaţi de rectorul universităţii prin Decizia nr. 41/2007, au întocmit referate prin care au recomandat acordarea titlului didactic de conferenţiar inculpatului I.S.

Din conţinutul acestor referate rezultă cu claritate că toţi membrii comisiei de concurs pentru ocuparea titlului de conferenţiar au evaluat activitatea inculpatului I.S. prin prisma criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 5099/2005, aspect consemnat explicit în cuprinsul referatelor.

Este de subliniat că membrii comisiei de concurs au întocmit acele referate, prin care au propus acordarea titlului didactic de conferenţiar pentru inculpatul I.S., înainte de a fi numiţi în comisie prin Decizia nr. 41/2007. Astfel, cu excepţia profesorului F.P., care a întocmit referatul cu propunerea de promovare a inculpatului I.S. pe postul de conferenţiar, la data la care I.S. nu era încă înscris la concurs, toţi ceilalţi membri ai comisiei de concurs au întocmit referatele la data de 18 mai 2007, respectiv la un moment la care nu erau numiţi în acea comisie.

Examinând în continuare documentaţia din dosarul de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar se constată că în "Fişa candidatului", inculpatul I.S. a precizat expres că este ".. director de grant de cercetare - grant tip A din 16 mai 2007, în derulare prin Universitatea de Vest "V.G." Arad, cu titlul "Modalităţi de perfecţionare a managementului trezoreriei în condiţiile sporirii competitivităţii ..", în valoare de 9.825 RON (3.000 euro). În cuprinsul aceluiaşi document se precizează că acest grant a fost obţinut "printr-o competiţie internă" la Universitatea de Vest "V.G.", contractul fiind finanţat de SC T. SA Bistriţa. Menţiuni similare au fost făcute de inculpat şi în "Fişa de autoevaluare", dar şi în "Tabelul de autoevaluare a activităţii didactice", în care inculpatul consemnează că este director de grant naţional, finanţator fiind societatea menţionată.

Aşadar, cele două înscrisuri semnate de membrii "comisiei de selecţie" au avut ca scop să creeze aparenţa că a existat o "competiţie" iar contractul din 16 mai 2007 pentru a justifica finanţarea, toate aceste documente fiind depuse la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar şi avute în vedere la acordarea gradului didactic.

Pe parcursul cercetărilor inculpatul I.S. şi B.I. dar şi ceilalţi coinculpaţi (D.F., B.M., V.D.) au arătat că şi în lipsa procesului-verbal de validare a concursului de granturi falsificat era îndeplinit "Criteriul 2" referitor la activitatea de cercetare ştiinţifică, prevăzut în Ordinul Ministrului nr. 5099/2005, deoarece inculpatul I.S. era director în cadrul unui contract de cercetare ştiinţifică finanţat din surse private a cărui valoare depăşea 3.000 euro.

Inculpatul B.I. a mai afirmat că acea condiţie ca, contractul de cercetare finanţat de mediul de afaceri să aibă o valoare mai mare de 3.000 euro, pentru a fi echivalat cu un contract de grant obţinut prin competiţie a fost stabilită de A.F.E.R. şi acceptată ca şi grilă de evaluare de către Ministerul Educaţiei.

Susţinerile inculpaţilor nu corespund realităţii întrucât prin Anexa la Ordinul Ministrului nr. 5099/2005 modificat prin Ordinul Ministrului nr. 3548/2006 se precizează, aşa cum s-a arătat mai sus, că pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar activitatea de cercetare ştiinţifică se evaluează prin proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare obţinute prin competiţie pe bază de contract sau grant, în ţară sau străinătate, ca membru în echipa de cercetare sau ca director de proiect, cu referire distinctă la realizările din ultimii cinci ani. Standardul minim stabilit prevedea ca, participantul la concurs să aibă un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii cinci ani prin competiţie, ca director de proiect.

La dosar a fost depus şi "Regulamentul de ocupare a posturilor didactice" emis de Universitatea de Vest "V.G." din Arad, adoptat de Senatul Universităţii la data de 27 octombrie 2006. Potrivit art. 43 din acest Regulament, în vigoare la data săvârşirii faptelor, activitatea de cercetare, care face obiectul "Criteriului 2" pentru candidaţii înscrişi pentru ocuparea postului de conferenţiar ".. se evaluează prin proiecte de cercetare-dezvoltare-invocare obţinute prin competiţie pe bază de contract/grant, în ţară/străinătate, ca membru în echipa de cercetare sau ca director de proiect, cu referire distinctă la realizările din ultimii cinci ani". Acelaşi articol arată că standardul minim îl constituie un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii cinci ani, prin competiţie, ca director de proiect şi că un grant/contract de cercetare la nivel naţional obţinut prin competiţie în calitate de director de proiect se echivalează cu trei participări în echipe de cercetare (în ultimul an).

Aşadar, "Criteriul 2" referitor la activitatea de cercetare avea o reglementare similară atât în Ordinul Ministrului nr. 5099/2005 modificat prin Ordinul Ministerului nr. 3548/2006 cât şi în Regulamentul de ocupare a posturilor didactice emis de Universitatea "V.G." Arad.

Acesta este motivul real pentru care inculpatul B.I., la vremea respectivă membru în Comisia de soluţionare a contestaţiilor depuse de candidaţii respinşi la concursul pentru obţinerea titlului universitar, cunoscând care erau condiţiile de evaluare, i-a spus inculpatului I.S. că este nevoie de o competiţie, iar ulterior a întocmit în fals procesul-verbal şi sinteza rezultatului concursului de granturi tocmai pentru a face dovada obţinerii prin competiţie a unui contract de cercetare ca director de proiect.

Este de menţionat că membrii comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar, care au analizat dosarul depus de inculpatul I.S. şi care au întocmit referate au arătat, fără deosebire, că propun acordarea titlului de conferenţiar inculpatului I.S., întrucât îndeplineşte criteriile de evaluare prevăzute de Ordinul Ministrului nr. 5099/2005. Altfel spus, membrii comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar, au evaluat activitatea de cercetare a inculpatului I.S. prin prisma dispoziţiilor legale ale Ordinului ministrului nr. 5099/2005.

Susţinerea inculpatului B.I. că prin Ordinul Ministrului nr. 5897/2008 s-ar fi modificat criteriile de evaluare şi că prin acest act normativ ar fi fost asimilate granturilor de cercetare obţinute prin competiţie, contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituţii din ţară sau străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 euro, nu are nicio justificare, câtă vreme la momentul depunerii dosarului pentru ocuparea postului de conferenţiar de către inculpatul I.S., sistemul de evaluare pentru conferirea acestui titlu era cel din Ordinul Ministrului nr. 5099/2005, care se regăseşte în Anexa la acest ordin, criteriile de evaluare fiind aproximativ similare cu cele din Regulamentul de ocupare a posturilor didactice emis de Universitatea "V.G." Arad la 27 octombrie 2006. Că la data înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar de către inculpatul I.S. era necesară dovada faptului că a câştigat prin competiţie un grant/contract de cercetare, este elocventă "Lista cu persoanele cărora pe baza rezoluţiei C.N.A.T.D.C.U. adoptată la reuniunea din 27 aprilie 2007, nu li s-a acordat titlul didactic de profesor universitar şi respectiv conferenţiar universitar, document emis de Universitatea de Vest "V.G." din Arad, Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului nr. 1034/2007.

Pe această listă a figurat şi inculpatul D.F. referitor la care prin Rezoluţia C.N.A.T.D.C.U. nu s-a confirmat titlul didactic de profesor universitar deoarece "candidatul nu are granturi câştigate prin competiţie (C.N.C.S.I.S., C.E.E.X. etc.) ..". În acest context este de precizat că Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar, respectiv Anexa la Ordinul Ministrului nr. 5098/2005, reglementează similar criteriul 2 referitor la "activitatea de cercetare", deosebirea fiind că sub aspectul "standardului minim", privitor la care cerinţa era de două granturi obţinute prin competiţie, în care cel puţin unul să fie internaţional.

Dacă nu ar fi fost relevante criteriile de evaluare prevăzute de Ordinul Ministrului nr. 5099/2005, inculpatul I.S. nu ar fi menţionat în "Fişa candidatului" depusă la dosarul de conferenţiar că în cursul anului 2007 a obţinut printr-o competiţie internă de la Universitatea de Vest "V.G.", contractul de cercetare finanţat de SC T. SA, "contract în valoare de 3.000 euro".

Examinând modul în care au fost tehnoredactate cele două documente (proces-verbal de validare a concursului de granturi şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale, desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007 se constată că au fost tehnoredactate şi concepute de aceiaşi persoană, care s-a dovedit a fi inculpatul B.I.

Astfel, s-au folosit aceleaşi caractere pentru scriere şi aceeaşi distanţă de scriere între rânduri. Antetul este acelaşi pentru cele două acte şi diferă de antetul utilizat de către Universitatea de Vest "V.G." Arad. Ghilimelele de la antet sunt poziţionate identic iar distanţa linei punctate dintre cuvintele "nr. " şi "din" din antet este identică, conţinând acelaşi număr de puncte, respectiv 22 în cazul ambelor documente. Denumirile documentelor şi datelor membrilor comisiei de la finalul acestora, în ambele cazuri sunt scrise cu litere îngroşate. Semnul grafic "-" dintre cuvintele "Financiară" şi "director de grant" în cazul prezentării denumirii proiectului lui V.P., redactat pe cele două acte în cauză este identic. Aceiaşi situaţie este şi în cazul semnelor grafice "-" dintre cuvintele "trezorerie" şi "director de grant" şi dintre "România" şi "director de grant", în cazul prezentării celorlalte proiecte, acestea fiind mai mari decât în primul caz.

S-a mai constatat că titlurile proiectelor sunt scrise în aceiaşi ordine în amândouă actele falsificate. Modul de aşezare în pagină a paragrafului unde se menţionează cele trei proiecte în cazul "sintezei rezultatului concursului de granturi" este acelaşi cu cel din "procesul-verbal de validare a concursului de granturi" unde se menţionează şi punctajul, singura deosebire fiind că în cel de-al doilea caz s-a menţionat în plus cuvintele "a obţinut .. puncte".

În fine, distanţele dintre marginile celor două acte falsificate este aceeaşi, atât în partea de sus cât şi în partea stângă şi în cea dreaptă, observându-se că şi colile de hârtie pe care au fost imprimate cele două acte falsificate prezintă aceiaşi nuanţă cromatică.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din următoarele probe: declaraţiile inculpatului B.I., declaraţiile inculpatului D.F. şi; declaraţia inculpatului B.M.; declaraţiile martorilor V.D., P.V., A.A., V.A., I.I., D.S., M.R., M.D., adresa trimisă de Universitatea de Vest din Arad, Sinteza rezultatului concursului de granturi desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, înregistrat la 7 mai 2007 şi procesul verbal de validare a concursului de granturi înregistrat la 3 mai 2007, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, xerocopia dosarului de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar al inculpatului I.S., adresa Universităţii "V.G." de înaintare a procesului-verbal al şedinţei senatului universităţii din data de 15 iunie 2007 şi procesul-verbal al şedinţei Consiliului Facultăţii de Ştiinţe Economice din 11 iunie 2007, Ordin de aprobare a sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar nr. 5099/2005 şi Anexa la ordin, Ordinul Ministrului nr. 3548/2006 şi Anexa, H.G. nr. 735/1996 privind aprobarea regulamentului de aprobare a granturilor pentru cercetare ştiinţifică, adresa nr. 2329/2009 emisă de Universitatea de Vest "V.G." Arad, proces-verbal al şedinţei consiliului Facultăţii de Ştiinţe Economice din 2009, contract de finanţare pentru proiecte multianuale de cercetare ştiinţifică finanţat din resurse private din 16 mai 2007, Hotărârea nr. 125/2008 a Universităţii de Vest "V.G." din Arad de suspendare din funcţia de prodecan a inculpatului I.S., copii de pe registrele de intrări-ieşiri ale Universităţii de Vest "V.G."din Arad şi ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi, Regulamentul intern al Universităţii de Vest "V.G.".

Fapta inculpatului I.S. care în cursul lunii iunie 2007, l-a ajutat pe inculpatul B.I. să redacteze în fals înscrisurile intitulate "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, înregistrat la subscrisa instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007, comunicându-i numele cadrelor didactice universitare ce urmau a fi menţionate în aceste înscrisuri, care ulterior au fost depuse la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar de către acesta, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului I.S. care, în cursul lunii iunie 2007, a depus la dosarul său pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar cele două înscrisuri falsificate menţionate mai sus şi s-a folosit de acestea în scopul indicat, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului B.I. care, în cursul lunii iunie 2007 a tehnoredactat în fals înscrisurile intitulate "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, înregistrat la subscrisa instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007, pentru a se face dovada îndeplinirii de către inculpatul I.S. a unuia dintre criteriile de evaluare (criteriul 2 - activitatea de cercetare) cerute de legislaţia în vigoare la acea dată pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D.F., decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, care în cursul luni iunie 2007, cunoscând că înscrisurile intitulate "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", înregistrat la subscrisa instituţie de învăţământ universitar la 7 mai 2007 sunt falsificate, a semnat aceste acte în calitate de preşedinte al comisiei de selecţie a granturilor, dându-le o aparenţă de legalitate, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B.M., cadru didactic universitar, profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad care, în cursul lunii iunie 2007, cunoscând că înscrisul intitulat "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat în registrul de intrări-ieşiri de la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 este falsificat, a semnat acest act în calitate de "membru al comisiei de selecţie a granturilor" dându-i o aparenţă de legalitate, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului V.D., cadru didactic universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad care, în cursul lunii iunie 2007, cunoscând că înscrisul intitulat "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" înregistrat la Universitatea de Vest "V.G." din Arad la 3 mai 2007 este falsificat, a semnat acest act în calitate de "membru al comisiei de selecţie a granturilor" dându-i o aparenţă de legalitate, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Apărările inculpatului I.S. şi susţinerile sale de nevinovăţie, sunt înlăturate cu motivarea de mai jos:

În baza dispoziţiilor legale în vigoare la data săvârşirii faptei, expuse în detaliu în considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, inculpatul I.S. trebuia să îndeplinească cumulativ criteriile de evaluare conform Ordinului nr. 5099/2005 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, modificat prin Ordinul nr. 3548/2006. Din conţinutul convorbirilor telefonice din data de 6 iunie 2007, a căror transcriere se află la dosar, rezultă că inculpatul I.S. nu îndeplinea cerinţele criteriului 2 - activitate de cercetare. Aceleaşi convorbiri telefonice relevă faptul că inculpatul B.I. s-a oferit să-l ajute pe inculpatul I.S. să întocmească documente false din care să rezulte că acesta din urma ar fi câştigat un concurs de grant multianual de tip A. Cu aceeaşi ocazie inculpatul B.I. (la vremea respectivă membru în comisia de contestaţii, pentru neacordarea titlurilor universitare, din cadrul C.N.A.T.D.C.U.) a insistat asupra faptului că era absolut necesar să se dovedească împrejurarea că a existat o "competiţie".

Că era nevoie de o "competiţie" în urma căreia un candidat la titlul universitar să câştige un grant multianual de tip A ştia şi inculpatul D.F., căruia în aceiaşi perioadă prin Rezoluţia din 27 aprilie 2007 C.N.A.T.D.C.U. i-a respins cererea de acordare a gradului didactic de profesor universitar. Acest aspect rezultă din "Lista" emisă de Universitatea de Vest "V.G." Arad, la Ordinul Ministrului nr. 1034/2007 potrivit căreia, inculpatului D.F. nu i s-a acordat titlul didactic deoarece ".. nu are granturi câştigate prin competiţie C.N.C.S.I.S., C.E.E.X. etc.".

Raportat la aceste împrejurări se apreciază că inculpaţii au acţionat în cunoştinţă de cauză atunci când au întocmit în fals cele două înscrisuri.

Cele două înscrisuri - Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, înregistrat la 7 mai 2007 la Universitatea de Vest "V.G." Arad, nu au fost "ciorne", din moment ce au primit numere de înregistrare în registrele de intrare-ieşire ale Universităţii şi Facultăţii de Ştiinţe Economice. Fără a relua descrierea faptelor expusă în detaliu în considerentele sentinţei, este de observat că după semnarea primelor exemplare ale acestor documente cu conţinut fals, fără ştirea inculpatului B.M., s-a procedat la semnarea altora, acestea din urmă fiind înregistrate în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii şi ulterior depuse la dosarul inculpatului I.S., pentru obţinerea titlului de conferenţiar.

Raportat la probele dosarului, instanţa a apreciat că Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, au fost depuse cu ştiinţă la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar, după ce unul dintre inculpaţi a contrafăcut semnătura inculpatului B.M.

Din conţinutul referatelor întocmite de membrii comisiei de concurs, desemnaţi prin Decizia nr. 41/2007 de către rectorul Universităţii de Vest "V.G." Arad, rezultă că aceste înscrisuri false au fost avute în vedere la formularea propunerilor de acordare a gradului didactic. De altfel şi inculpatul I.S. în documentele depuse la dosar a făcut vorbire despre obţinerea prin "competiţie" a unui contract de cercetare. În acest sens este relevantă "Fişa candidatului" depusă la dosarul de concurs de către inculpatul I.S., în cuprinsul căreia acesta arată că "în anul 2007 am obţinut printr-o competiţie internă de la Universitatea de Vest "V.G.", contractul de cercetare finanţat de SC T. SA. ..".

Raportat la împrejurările reţinute mai sus, instanţa a apreciat fără temei afirmaţia inculpatului că cele două înscrisuri false ar fi fost ".. ciorne, care ulterior nu au mai fost folosite, însă din eroare s-a procedat la înregistrarea lor ..".

În realitate cele două înscrisuri false din 3 mai 2007 şi 7 mai 2007 au fost depuse în original la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului didactic de conferenţiar, care ulterior a fost înaintat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Că aceste două înscrisuri false au fost depuse la dosarul de concurs, rezultă cu claritate din adresa nr. 32736/2007, prin care se înaintează organului de urmărire penală toate cele 84 de file care au format dosarul respectiv, între acestea fiind "Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianual desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007 din 7 mai 2007". Cum toate cele 84 file poartă ştampila Ministerului Educaţiei şi Cercetării, este în afară de orice discuţie că cele două înscrisuri false au fost depuse la dosarul de concurs înaintat la C.N.A.T.D.C.U. şi că nu au fost preluate de organul de urmărire penală dintr-un alt exemplar al dosarului de concurs, respectiv din cel rămas la dispoziţia Universităţii sau Facultăţii, cum afirmă contrar realităţii inculpaţii.

În realitate exemplarul de proces-verbal de validare a concursului de granturi care a fost depus la dosarul de concurs păstrat la Universitatea de Vest "V.G.", a fost înaintat organelor de urmărire penală prin adresa nr. 4681/2009 şi se află la dosar, unde a fost ataşat din eroare. Exemplarul de proces-verbal depus la dosarul de concurs înaintat la C.N.A.T.D.C.U., aflat în copie xerox la dosar diferă de cel aflat în dosarul de concurs păstrat de universitate, deşi au acelaşi număr de înregistrare. Diferenţa dintre cele două înscrisuri vizează exclusiv corectura de la nr. de înregistrare, semnăturile aplicate şi amprenta de ştampilă, pe ambele exemplare din 3 mai 2007 semnătura inculpatului B.M. fiind executată de o altă persoană.

Procedând la examinarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului I.S. (în forma complicităţii) şi a celorlalţi coinculpaţi, în contextul în care se invocă în apărare, că acestea nu ar fi întrunite cumulativ, instanţa a reţinut următoarele:

Înscrisurile care aparţin unei unităţi dintre cele la care face referire art. 145 C. pen. sunt înscrisuri depuse şi înregistrate la o asemenea unitate, indiferent dacă emană de la o altă asemenea unitate sau de la un particular.

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial "este orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi". Este de observat că textul de lege menţionat foloseşte sintagma de înscris care "emană" şi nu înscris "emis" de o unitate dintre cele arătate la art. 145 C. pen., întrucât niciodată o persoană juridică nu poate prin ea însăşi să emită înscrisuri decât prin intermediul unor "particulari".

Ca urmare, faptul că înscrisurile în discuţie au fost tehnoredactate de o persoană fizică nu poate justifica concluzia că ar avea caracterul unor înscrisuri sub semnătură privată deoarece nu este îndeplinită condiţia oficialităţii. Această condiţie este îndeplinită în cauza de faţă întrucât printr-o acţiune de plăsmuire cele două înscrisuri reproduc în mod fraudulos conţinutul unor înscrisuri oficiale adevărate (autentice). Astfel spus, cele două înscrisuri falsificate au aparent însuşirile unui înscris oficial adevărat care prin folosire sunt apte să producă aceleaşi efecte juridice. Acest aspect a fost implicit relevat de inculpaţi în cuprinsul declaraţiilor date dar şi prin concluziile scrise.

Astfel, inculpatul B.M., a declarat că a semnat documentul având convingerea că în baza lui va fi propus la finanţare proiectul care figura cu punctajul cel mai mare. Ceilalţi inculpaţi au afirmat că şi fără semnarea şi depunerea celor două înscrisuri în discuţie, inculpatul I.S. ar fi îndeplinit oricum cerinţele pentru dobândirea titlului universitar, ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au anticipat că erau susceptibile de efecte juridice.

Aşadar, se poate constata că inculpaţii au comis faptele cu intenţie, dându-şi seama că prin acţiunea lor falsifică material un înscris oficial.

Consumarea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. s-a realizat în momentul în care executarea - acţiunea de falsificare - a ajuns la capăt şi s-a produs urmarea imediată, respectiv starea de pericol prin realizarea unui înscris oficial care prezintă aparent toate însuşirile unui înscris oficial adevărat (cu antet, nr. de înregistrare, ştampilă, conţinut adecvat, inclusiv referirea la un Ordin al rectorului).

Pentru consumarea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. nu are relevanţă împrejurarea că înscrisul oficial falsificat a fost ulterior folosit sau nu, fiind suficient ca acesta să poată fi acceptat ca valabil, ceea ce în cauza de faţă s-a realizat.

Susţinerea inculpatului I.S. şi a celorlalţi inculpaţi că în cauză ar trebui îndeplinită cerinţa ca "înscrisul oficial să preexiste acţiunii de falsificare" ori că pentru "confecţionarea prin imitarea scrierii" era necesar să "preexiste unul original", nu va fi însuşită de instanţă întrucât, aşa cum s-a arătat, falsificarea unui înscris oficial prin plăsmuirea documentelor oficiale înseamnă nu numai alcătuirea frauduloasă a unui înscris oficial după altul preexistent ci şi alcătuirea frauduloasă a unui înscris oficial care are aparenţa unuia autentic.

Totuşi examinând acest aspect, este de amintit că în cauza de faţă, înscrisurile false depuse în original la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar, respectiv - Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, din 7 mai 2007 - au fost în mod cert redactate, semnate şi înregistrate, la o dată ulterioară celei la care au fost înregistrate în registrul de intrări-ieşiri al Universităţii.

Din această perspectivă se poate aprecia că la momentul semnării şi înregistrării înscrisurilor false depuse în original la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar, "preexistau" deja alte înscrisuri oficiale (false) înregistrate la Universitatea de Vest "V.G." Arad. Acest aspect, nu a fost contestat de inculpaţi şi a fost lămurit la ultimul termen de judecată, când inculpatul B.M. a declarat că nu a semnat procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 depus la dosarul de concurs pentru obţinerea titlului de conferenţiar. Susţinerea inculpatului B.M. nu a fost contestată de inculpaţii prezenţi şi ei la ultimul termen de judecată, ci doar au afirmat că nu ştiu cine a semnat în locul acestui inculpat.

Raportat la cele reţinute mai sus instanţa a apreciat că elementul volitiv al intenţiei a fost întrunit în persoana fiecăruia dintre inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Apărarea inculpatului I.S. în sensul că înscrisurile intitulate "Proces-verbal de validare a concursului de granturi" şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi .." nu pot să producă efecte juridice pentru motivele detaliate în cuprinsul concluziilor scrise a fost examinată în considerentele sentinţei, astfel că va fi înlăturată. De altfel, această apărare este înlăturată, chiar prin declaraţiile date de inculpaţi în faţa instanţei, întrucât deşi au susţinut că sunt nevinovaţi, au recunoscut totuşi că prin semnarea celor două înscrisuri cu conţinut fals au anticipat producerea de efecte juridice, cel puţin prin propunerea la finanţare a proiectului care figura cu punctajul cel mai mare.

Aşadar, la momentul semnării înscrisurilor inculpaţii au realizat că au un conţinut fals şi că sunt susceptibile de efecte juridice. în realitate, cu excepţia inculpatului B.M., ceilalţi inculpaţi membri în comisia de concurs, ştiau că înscrisurile false pe care le-au semnat vor fi folosite de inculpatul I.S. pentru a dovedi criteriul 2 - activitatea de cercetare pe care acesta nu-l îndeplinea la momentul înscrierii la concurs.

Apărările formulate de inculpaţii D.F., V.D. şi B.M., prin concluziile scrise depuse la dosar, referitoare la neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi solicitarea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost examinate de instanţă şi au fost înlăturate pentru considerentele expuse anterior.

Examinând în continuare lipsa de vinovăţie argumentată de inculpaţi prin "eroarea de fapt" în care s-ar fi aflat la momentul semnării documentelor false, motivat de faptul că înscrisurile au fost concepute şi întocmite de profesorul universitar doctor B.I., care se bucura de un prestigiu profesional deosebit şi făcea parte din Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul C.N.A.T.D.C.U. şi care astfel era ".. în măsură să aprecieze dacă din dosarul inculpatului I.S. lipsesc sau nu documentele necesare ..", se constată că împrejurările relevate nu se circumscriu cerinţelor art. 51 C. pen.

Dimpotrivă, din probele dosarului rezultă că inculpaţii au lecturat înscrisurile prezentate spre semnare de către inculpatul D.F., au realizat că au un conţinut fals şi apoi le-au semnat. Cele două înscrisuri au fost semnate de inculpaţii D.F. şi V.D. în două rânduri, la intervale diferite de timp, în cunoştinţă de cauză, ştiind că urmează a fi folosite pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, aspect recunoscut,de altfel, prin concluziile scrise depuse la dosar.

Este de subliniat că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul B.I. i-ar fi convins pe ceilalţi inculpaţi să semneze înscrisurile pe care le-a tehnoredactat (după discuţia purtată la data de 6 iunie 2007 cu inculpatul I.S.) şi nici că le-ar fi cerat personal acest lucru. Dimpotrivă, inculpaţii D.F., V.D. şi B.I., fiind în comisia de concurs desemnată de rector pentru ocuparea postului de conferenţiar, se poate justificat aprecia că nu a existat din partea vreunei persoane vreo acţiune de inducere în eroare sau de surprindere a bunei-credinţe la momentul semnării înscrisurilor false. De altfel, este de amintit că încă înainte de a se pune problema semnării înscrisurilor, la data de 6 iunie 2007, inculpaţii I.S., B.I. şi D.F. au discutat asupra persoanelor care să fie menţionate în cuprinsul lor ca făcând parte din "comisia de selecţie", care să fie numele cadrelor didactice participante la "concurs" şi punctajul acordat proiectelor "prezentate".

Solicitarea inculpaţilor D.F., B.M. şi V.D., de a fi achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., art. 18¹ C. pen., nu a fost acceptată raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările şi circumstanţele în care a fost săvârşită, urmarea produsă şi conduita inculpaţilor, elemente faţă de care nu se poate aprecia că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracţiunii prevăzute de art. 28 8 alin. (1) C. pen.

Prin atingerea adusă valorii apărate prin dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen. şi prin conţinutul concret al faptei săvârşite împreună de cei cinci inculpaţi, nu se poate aprecia că ar fi în mod vădit lipsită de importanţă.

La aprecierea pericolului social concret al infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., nu se poate face abstracţie de o împrejurare care dă o gravitate sporită faptelor descrise la pct. III şi care nu a fost examinată penal. Este vorba în esenţă, de faptul că un candidat apelează la membrii unei comisii de concurs pentru a-l sprijini să "câştige" un concurs, după care toţi împreună cooperează în acest scop. Această realitate, dovedită prin probele dosarului şi recunoscută prin concluziile scrise imprimă o gravitate sporită faptei prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi în niciun caz nu poate fi invocată, în apărare, ca o circumstanţă atenuantă.

Apărările inculpatului B.I., formulate prin concluziile scrise, în care invocă neîntrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. precum şi împrejurarea că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracţiunii pentru care este trimis în judecată, au fost deja examinate şi neînsuşite de instanţă.

În apărarea sa inculpatul B.I. a invocat că cele două înscrisuri întocmite în fals, respectiv Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, poartă o dată anterioară celei de 18 mai 2007, când dosarul inculpatului I.S. a fost depus efectiv la registratura Universităţii de Vest "V.G." Arad şi că din acest considerent nu au cum să aibă caracter oficial pentru că nu au fost emise de Universitate, din moment ce rectorul a aprobat componenţa Comisiei de concurs prin Decizia nr. 41/2007. De asemenea, inculpatul B.I. a invocat că nu a avut niciodată calitatea de cadru didactic al Universităţii de Vest "V.G." Arad şi că nu a desfăşurat activităţi didactice la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul acestei Universităţi, sens în care a făcut referire la adresa nr. 172/2013. Faţă de această împrejurare, inculpatul B.I. a susţinut că, chiar admiţând că ar fi întocmit în fals cele două documente, din moment ce nu avea calitatea de reprezentant al Universităţii, nici actele pe care le-a întocmit nu pot fi considerate ca emanând de la Universitatea de Vest "V.G." Arad şi, cu atât mai mult, că ar avea caracter oficial.

Raportat la aceste apărări instanţa a reţinut şi a argumentat deja că problema întocmirii în fals a celor două acte s-a pus la data de 6 iunie 2007, astfel cum rezultă din transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpatul I.S. şi B.I., deci ulterior înscrierii inculpatului I.S. la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar, fapt petrecut la 18 mai 2007. Decizia rectorului de numire a comisiei de concurs a fost emisă la 7 iunie 2007 şi i-a avut în componenţă pe inculpaţii D.F., B.I. şi V.D. Din probele existente la dosar rezultă că întocmirea şi semnarea documentelor false a avut loc, cu certitudine, după desemnarea comisiei de concurs.

În ce priveşte data trecută pe cele două înscrisuri false, este de precizat că şi asupra acestui detaliu inculpaţii B.I. şi I.S. au convenit telefonic la data de 6 iunie 2007, înţelegându-se să se treacă "luna mai". Aşadar nu există niciun dubiu că cele două înscrisuri au fost falsificate în luna iunie 2007, au fost antedatate şi ulterior depuse la dosarul de concurs, după ce inculpatul I.S. a înregistrat cererea de înscriere la concurs (la 18 mai 2007).

Raportat la modul în care s-au derulat evenimentele este sigur că la momentul tehnoredactării înscrisurilor inculpatul B.I. deşi nu era cadru didactic al Universităţii de Vest "V.G." Arad, era desemnat oficial printr-o decizie a rectorului în Comisia de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar şi în calitate de membru a propus aprobarea promovării inculpatului I.S. pe postul de conferenţiar universitar. De asemenea inculpatul B.I. a întocmit Referatul privind ocuparea postului de conferenţiar, aflat la dosar pe care apare antetul Facultăţii de Ştiinţe Economice - Universitatea de Vest "V.G." Arad, astfel că nu se poate spune că nu avea prerogative de a reprezenta această unitate de învăţământ superior şi nici că nu a desfăşurat activităţi didactice la această Universitate.

Raportat la conţinutul discuţiilor telefonice din 6 iunie 2007, dar mai ales din data de 12 iulie 2007 şi 13 iulie 2007, declaraţiile inculpaţilor V.D. şi D.F. se poate concluziona că inculpatul B.I. a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată cu intenţie directă, cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul I.S. să obţină titlul de conferenţiar universitar.

Invocarea confuziei ce se susţine că ar fi existat între grant, care se finanţează din fonduri aparţinând bugetului de stat şi contractul de cercetare finanţat de mediul de afaceri (fonduri private) nu are nicio relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. În privinţa inculpatului B.I., ca de altfel şi a celorlalţi inculpaţi, infracţiunea prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., s-a consumat în momentul în care executarea acţiunii de falsificare a ajuns la capăt şi s-a produs urmarea imediată, adică s-a creat starea de pericol prin realizarea unui înscris oficial fals care prezintă aparent toate însuşirile unui înscris adevărat. Aşa cum s-a arătat anterior, pentru consumarea infracţiunii nu are importanţă dacă înscrisurile falsificate au fost sau nu folosite, pentru existenţa faptei prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. fiind suficient ca menţiunile neadevărate făcute în cuprinsul înscrisului să inspire încredere cu privire la autenticitatea şi sinceritatea lor. În fine, este cert stabilit în cauza de faţă că menţiunile din cuprinsul celor două înscrisuri au fost apte să producă consecinţe juridice atâta vreme cât promovarea la un grad didactic universitar a fost condiţionată de dovedirea unei "competiţii". Din acest motiv inculpatul B.I. a conceput înscrisurile pornind de la necesitatea dovedirii unei "competiţii", premisă în raport de care le-a dat conţinutul şi forma adecvate şi a indicat "sursa" înscrisurilor oficiale prin antetul şi nr. de înregistrare din cuprinsul lor, dar şi prin menţionarea unui ordin al rectorului. Cert este că înscrisurile false, concepute şi tehnoredactarea de către inculpatul B.I. au fost apte de a produce consecinţe juridice şi au fost folosite efectiv pentru obţinerea titlului de conferenţiar, aspecte detaliate în considerentele sentinţei.

Împrejurarea că, în aprecierea sa, inculpatul B.I. consideră că oricum inculpatul I.S. îndeplinea criteriul 2 - activitatea de cercetare, în raport de sistemul de evaluare A.F.E.R. (potrivit Ordinului M.E.C. nr. 5099/2005 şi Ordinului M.E.C. nr. 3548/2006) nu are nicio relevanţă şi nu înlătură retroactiv elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., întrunite cumulativ în privinţa sa la momentul în care acţiunea de falsificare a ajuns la capăt şi s-a produs urmarea imediată, respectiv starea de pericol pentru încrederea pe care trebuie să o inspire înscrisurile oficiale.

Aspectele referitoare la criteriile şi grilele de evaluare pentru candidaţii înscrişi la concurs, expuse în cuprinsul "concluziilor scrise", precum şi interpretarea neunitară a dispoziţiilor legale cu privire la cerinţele care trebuie îndeplinite de cei care participă la competiţie, nu au nicio relevanţă din moment ce înscrisurile pe care le-a conceput şi tehnoredactat au conţinut fals, au avut aparenţa şi însuşirile unor înscrisuri oficiale adevărate iar prin folosirea lor au fost apte să producă aceleaşi efecte ca şi acestea din urmă.

În pofida argumentelor aduse de inculpaţi referitoare la deosebirea dintre grant şi contract de cercetare finanţat din surse private şi la faptul că nu ar fi fost necesară o competiţie în cazul acestuia din urmă, este de subliniat că prin rezoluţia C.N.A.T.D.C.U. din 22 iulie 2008 nu i s-a acordat titlul didactic de profesor/conferenţiar universitar martorului V.A. (candidat în cauză) cu motivarea "lipsă contract de cercetare prin competiţie". Pe baza acestei probe dar şi pentru celelalte considerente expuse, instanţa va înlătura apărarea inculpatului B.I. referitoare la faptul că în aprecierea sa nu era necesară o "competiţie", urmând a se reţine că în realitate competiţia era necesară atât în cazul granturilor cât şi în cazul contractelor de cercetare finanţate din surse private şi că prin întocmirea în fals a celor două înscrisuri s-a urmărit tocmai dovedirea acestui aspect, al desfăşurării unei competiţii.

Aspectele invocate de inculpatul B.I. referitoare la modalitatea de înregistrare a înscrisurilor false în registrele de intrare-ieşire ale Universităţii şi Facultăţii au fost lămurite în considerentele sentinţei, astfel că această apărare nu va mai fi examinată.

În ce priveşte susţinerea inculpatului B.I. că la 16 februarie 2007 în registrul de intrări-ieşiri al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G."Arad s-a înregistrat documentul din 15 ianuarie 2007, cu conţinutul: "privind numirea comisiei de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar", concurs care ulterior nu s-a desfăşurat în intervalul ianuarie - februarie 2007 şi în consecinţă acea înregistrare s-a referit tocmai la numirea "comisiei de granturi" în vederea concursului pentru ocuparea postului de conferenţiar la care a participat inculpatul I.S., este o simplă afirmaţie neprobată, care va fi de asemenea înlăturată, în principal în baza declaraţiei rectorului universităţii profesor doctor A.D. care a arătat explicit: "La solicitarea unei instituţii private, nu am organizat concursuri de granturi sau concursuri de cercetare ştiinţifică".

Afirmaţiile inculpatului B.I. dezvoltate în cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că cele două înscrisuri false pe care le-a tehnoredactat nu ar fi fost depuse la dosarul inculpatului I.S. pentru obţinerea titlului de conferenţiar (dosarul care a fost înaintat la C.N.A.T.D.C.U.) a fost deja înlăturată în baza adresei nr. 32736/2009, motivele fiind redate anterior.

Apărările inculpatului B.I. întemeiate pe declaraţiile şi opiniile exprimate de martorii M.D. şi R.M. au fost examinate în considerentele sentinţei astfel că nu se vor relua.

Cererea subsidiară de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b¹), art. 18¹ C. pen., formulată de inculpatul B.I. nu va fi însuşită pentru considerentele expuse în cazul inculpaţilor D.F., V.D. şi B.M. care au înaintat cereri similare. Aşadar gravitatea concretă a faptelor, la care au cooperat toţi cei cinci inculpaţi, scopul urmărit, urmările produse, poziţia sa de membru în comisia de contestaţii pentru neacordarea titlurilor universitare din cadrul C.N.A.T.D.C.U., dar şi împrejurarea că nu a recunoscut fapta pentru care este trimis în judecată, nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuate şi implicit nici a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., în pofida prestigioasei cariere universitare şi a înaltei reputaţii profesionale.

Apărările inculpatului I.S. în legătură cu infracţiunea de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., referitor la care a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că înscrisurile sunt folosite impropriu, nu prezintă o aparenţă de legalitate şi lipseşte vinovăţia, sunt de asemenea înlăturate.

În prealabil este de subliniat că situaţia premisă de la care se porneşte în examinarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., respectiv existenţa unui înscris fals, a fost deja reţinută şi argumentată atât în considerentele sentinţei (pct. 111) cât şi cu prilejul înlăturării apărărilor inculpaţilor trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Aşadar, Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, din 7 mai 2007, constituie înscrisurile false, raportat la care se reţine existenţa "situaţiei premisă" care intră în structura infracţiunii de uz de fals. Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. s-a realizat prin depunerea în original, a celor două înscrisuri ca acte doveditoare ale criteriului 2 - activitatea de cercetare - la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar. Aspectul esenţial care s-a urmărit a fi dovedit prin depunerea înscrisurilor a fost existenţa unei "competiţii". Existenţa unei competiţii era necesară atât în cazul unui grant finanţat din surse publice/guvernamentale cât şi în cazul unor contracte finanţate din surse private puse la dispoziţie de mediul de afaceri. În acest context este de amintit că inculpatului D.F. nu i s-a acordat titlul didactic de profesor universitar întrucât "candidatul nu are granturi câştigate prin competiţie C.N.C.S.I.S., C.E.E.X. etc." iar martorului V.A. nu i s-a acordat titlul didactic de conferenţiar universitar cu motivarea "lipsă contracte de cercetare prin competiţie", aspecte verificate de C.N.A.T.D.C.U.

Cele două înscrisuri false depuse la dosar pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, au fost efectiv avute în vedere la acordarea gradului didactic, de către membrii Comisiei de concurs desemnaţi prin Decizia nr. 41/2007 emisă de rectorul Universităţii de Vest "V.G." Arad, aspect care rezultă din cuprinsul referatelor pe care le-au întocmit cât şi din conţinutul adresei nr. 32736/2007 emisă de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării - Direcţia Generală Învăţământ Superior, care înaintând în copie xerox toate filele din dosarul de concurs a specificat că de acele documente (între care şi cele două înscrisuri) s-a ţinut seama la acordarea titlului universitar.

Pentru aceste considerente nu va fi însuşită apărarea inculpatului în sensul că respectivele înscrisuri ar fi fost "ciorne" şi că nu există dovezi că ar fi fost efectiv folosite pentru obţinerea titlului universitar. Afirmaţia inculpatului I.S. că acele înscrisuri false ar fi fost depuse la dosar de către nepotul său, asistentul universitar I.C., nu este dovedită. De altfel I.C. (în prezent decedat) prin declaraţia dată la urmărirea penală nu a făcut referire la acest aspect.

Cert este că prin acţiunea de folosire a Procesului-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi a documentului intitulat "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007" din 7 mai 2007, care sunt înscrisuri false, s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii de uz de fals care a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru aflarea adevărului şi deci pentru justa soluţionare a dosarului pentru acordarea titlului de conferenţiar pentru susţinerea căruia au fost de altfel depuse înscrisurile.

Este de remarcat şi existenţa legăturii de cauzalitate între folosirea efectivă a celor două înscrisuri depuse voit la dosar şi urmarea produsă.

În fine, s-a dovedit prin probele administrate că documentele în discuţie au fost depuse la dosar cu ştiinţă, în vederea producerii de consecinţe juridice, care au avut ca finalitate obţinerea titlului de conferenţiar. Prin urmare, deşi cele două înscrisuri false nu au fost enumerate în opisul dosarului înaintat la Ministerul Educaţiei, prin depunerea lor inculpatul a urmărit rezolvarea unei situaţii concrete, respectiv aparenţa îndeplinirii criteriului 2 despre care s-a făcut vorbire anterior. Oricum, raportat la cerinţele art. 291 C. pen. ar fi fost fără relevanţă împrejurarea că acele documente, au fost sau nu luate în considerare de comisie, dacă au fost apte să inducă în eroare comisia ori dacă s-au produs sau nu consecinţele anticipate. Sub aspectul întrunirii elementelor constitutive este relevant că inculpatul a depus la dosar cele două înscrisuri false şi că astfel a pretins să fie luate în considerare la verificarea dosarului său de concurs.

În ce priveşte referirile făcute la declaraţiile martorilor M.R. şi M.D. invocate în apărare sa de inculpatul I.S., cu trimitere la îndeplinirea criteriului 2 prin raport la valoarea mai mare de 3.000 euro a contractului de cercetare, la tipizatul pe care s-a încheiat un astfel de contract finanţat din surse private ori la faptul că cele două înscrisuri false nu ar fi opozabile beneficiarului contractului şi că nu au nicio valoare pentru C.N.A.T.D.C.U., au fost deja examinate în considerentele sentinţei şi totodată, nu constituie împrejurări prin prisma cărora să se poată demonstra că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

IV. Inculpatul I.S. a deţinut funcţia de consilier judeţean în Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în mandatul 2004 - 2008, în perioada 24 iunie 2004 - 4 aprilie 2006, din partea P.N.L., astfel cum rezultă din adresa nr. 2072/2008 emisă de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Potrivit adresei din 11 august 2008 emisă de P.N.L., semnată de preşedintele Organizaţiei P.N.L. Bistriţa, inculpatul I.S., în perioada 2002 - noiembrie 2006, a ocupat funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., până în noiembrie 2006.

De asemenea, până în luna ianuarie 2008, inculpatul I.S. a deţinut funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.L.D., iar după această dată a ocupat funcţia de prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Bistriţa-Năsăud a P.D.L., împrejurare care rezultă din adresa nr. 10/2009 emisă de P.D.L. - Organizaţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud.

În cursul anului 2007 inculpatul I.S. a deţinut şi funcţia de prodecan în cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, la Facultatea de Ştiinţe Economice. Acesta preda cursuri la anumite materii în domeniul economic în calitate de lector doctor la Filiala Bistriţa a Facultăţii de Ştiinţe Economice.

Prin Hotărârea nr. 125/2008 a Senatului Universităţii de Vest "V.G.", inculpatul I.S. a fost suspendat din funcţia de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice.

În perioada anilor 2005 - 2007 inculpatul I.S. şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., respectiv P.L.D., în raporturile cu conducerea instituţiilor publice de nivel judeţean (Primăria Municipiului Bistriţa, Garda Financiară, D.G.F.P., D.J.P.C.A.S.), în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţiile fiscale neevidenţiate sau neachitate) la firme cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud (SC G.I. SRL Prundu Bîrgăului, administrată de P.E., SC D. SRL Anieş administrată de C.M., SC M. SRL administrată de M.M.) precum şi pentru angajarea unor cunoştinţe în cadrul instituţiei publice prin "aranjarea"concursului (în cazul postului de consilier juridic al D.J.P.C.A.S.).

Aceste fapte urmează a fi descrise în continuare în detaliu la punctele A, B, C, D.

A. La pct. I în considerentele acestei sentinţe a fost descrisă pe larg fapta de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului I.S., constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2005, când avea calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, a lăsat să se creadă faţă de P.E., administrator al SC G.I. SRL, că are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi, pe lângă conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi contra sumei de 6.000 euro, pe care a primit-o în două tranşe, poate interveni pe lângă aceştia pentru ca reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate să întocmească acte de control favorabile societăţii anterior arătate.

Totodată, inculpatul I.S. a săvârşit fapta descrisă la pct. I, folosindu-se de influenţa şi autoritatea pe care o avea în calitate de preşedinte de partid pentru a interveni pe lângă şeful Gărzi Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud, comisarul şef M.F. şi pe lângă directorii adjuncţi din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, S.R.A. şi N.M.A., solicitându-le acestora ca reprezentanţii instituţiilor pe care aceştia le conduceau să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL, administrată de P.E.

Relevante în sensul celor de mai sus sunt declaraţiile martorilor N.M.A., S.A. şi M.F.

Toţi aceşti martori au declarat că inculpatul I.S. era o persoană publică, că la vremea respectivă era şeful P.N.L. Bistriţa-Năsăud şi ulterior şef al P.L.D. Organizaţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud.

Martorul S.R.A., audiat în faza de urmărire penală, a relatat că inculpatul I.S. "Profitând de funcţiile pe care le deţinea acesta intervenea la conducerea instituţiilor publice din judeţul Bistriţa-Năsăud, inclusiv la mine, pentru diferite persoane şi administratori ai unor societăţi comerciale care erau verificate de instituţia noastră". Martorul a declarat că în discuţiile sale cu inculpatul I.S. acesta lasă să se înţeleagă că dacă va răspunde afirmativ solicitărilor sale poate să-i asigure protecţie funcţiei pe care o ocupa la acea dată, aceea de director executiv adjunct la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud. Referindu-se la intervenţiile inculpatului I.S., martorul S.R.A. a declarat: "Nu l-am refuzat pe faţă având în vedere că era şeful unui partid aflat la putere, era consilier judeţean şi nu doream să-şi folosească poziţia şi influenţa împotriva mea. Intervenţia acestuia se făcea prin intermediul a zeci de telefoane pe care mi le-a dat şi întâlniri directe provocate de acesta".

Este de menţionat că martorul S.R.A., cu ocazia audierii sale în faza de cercetare judecătorească în prezenţa inculpatului I.S., a revenit asupra celor declarate la urmărire penală. Întrucât nu a oferit o justificare pentru schimbarea declaraţiei sale, iar cea dată în faţa instanţei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, instanţa a apreciat că declaraţia care exprimă adevărul este cea dată organelor de urmărire penală.

Martorul N.M.A. a declarat că în perioada februarie - martie 2006 a fost contactat de inculpatul I.S. care i-a spus că Garda Financiară a finalizat un act de control la SC G.I. SRL Prundu Bîrgăului şi că, cu acea ocazie i-a cerut (textual): ".. să am grijă de această societate pentru că administratorul societăţii este un om de bază de-al lor, de pe Valea Bîrgăului, eu înţelegând că ar fi vorba de un sponsor al P.N.L.-ului".

Este de subliniat că şi denunţătoarea P.E. a relatat că a apelat la inculpatul I.S. în considerarea faptului că ".. este membru P.N.L., partid care se află la putere şi are multă influenţă în oraş".

B. Folosindu-se tot de calitatea de lider de partid, astfel cum a fost descris la pct. I în considerentele sentinţei, inculpatul I.S. a intervenit pe lângă directorul R.M.V. de la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud pentru a o ajuta pe D.D.I. să câştige concursul pentru ocuparea postului de consilier juridic în cadrul acestei instituţii.

În sensul celor de mai sus este relevantă declaraţia martorei D.L.V., ".. I.S. mi-a spus că-l cunoaşte pe directorul acestei instituţii pe care el l-a pus în funcţie, fiind coleg de partid cu acesta". Aceiaşi martoră a mai declarat: "La începutul anului 2007 S.I. mi-a spus că nu mă mai poate ajuta deoarece a plecat de la P.N.L. la P.D.L. iar directorul era membru P.N.L.".

Prin declaraţia dată martorul R.M.V. a relatat că ".. pe I.S. îl cunosc din anul 2000, acesta fiind preşedinte al organizaţiei Bistriţa a P.N.L., iar eu membru al acestui partid".

C. În cursul lunii mai 2007, reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud au efectuat un control la SC D. SRL Anieş administrată de C.M., ocazie cu care au constatat existenţa mai multor nereguli.

Din acest motiv, SC D. SRL Anieş a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 1.500 RON în baza procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 22 mai 2007, emis de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, A.I.F. Bistriţa-Năsăud.

Întrucât reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud intenţionau să efectueze un nou control ce viza inventarierea faptică a stocului de marfă la SC D. SRL, C.M. a apelat la B.V., la vremea respectivă primarul comunei Maieru, pentru a găsi pe cineva care să intervină la organele de control în scopul de a nu se mai efectua inventarierea mărfii.

Pentru a se interesa dacă poate ajunge prin "cineva" la directorul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, B.V. l-a contactat pe inculpatul I.S., pe care îl cunoştea încă din anul 2004, cu ocazia alegerilor parlamentare. Audiat în calitate de martor, B.V. a declarat "M-am gândit să apelez la acesta întrucât I.S. este cunoscut în judeţul Bistriţa-Năsăud, atât ca şi om politic, fiind preşedintele organizaţiei judeţene a P.N.L. şi consilier judeţean iar în prezent preşedintele organizaţiei judeţene a P.L.D., cât şi ca şi profesor universitar".

B.V. s-a întâlnit cu inculpatul I.S. la biroul societăţii pe care acesta din urmă o administra. Cu acea ocazie B.V. i-a adus la cunoştinţă inculpatului problema numitei C.M., ocazie cu care acesta i-a spus că "se va interesa şi va vedea ce se poate rezolva, sens în care îl va contacta pe domul N.M., director executiv adjunct la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, pe care îl cunoaşte".

Inculpatul I.S. a fost de acord cu solicitarea lui B.V. de a interveni pe lângă reprezentanţii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, astfel că a luat legătura cu directorul adjunct N.M.A. căruia i-a cerut să o ajute pe C.M. pentru a nu i se mai efectua inventarierea mărfii la societatea pe care o administra.

În sensul celor de mai sus este declaraţia martorului N.M.A.: "Am desemnat o echipă pentru efectuarea inventarului şi în aceeaşi zi am fost contactat de I.S. care mi-a spus că d-na C.M., administrator al SC D. SRL, este un om de-al lui de pe Valea Someşului şi să o ajut pe aceasta în sensul ca să nu mai efectuăm inventarul la această societate deoarece aceasta activitate i-ar strica imaginea firmei în zonă".

Totodată, ca urmare a intervenţiei inculpatului I.S., atât B.V. cât şi C.M. au fost în audienţă la N.M.A. pentru a-i expune problema. Acest din urmă aspect rezultă din declaraţia martorului N.M.A., B.V., C.M., dar şi din declaraţiile date de aceştia în faza de cercetare judecătorească, precum şi transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar.

Aşadar, B.V. a apelat la inculpatul I.S. în considerarea faptului că acesta era lider de partid. Elocventă în acest sens este declaraţia martorului B.V., care întrebat referitor la motivul care l-a determinat să-l contacteze pe inculpatul I.S., "pentru a-i face intrarea lui C.M. la conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud" a fost acela că ".. la momentul respectiv se formase alianţa "D.A" şi acesta era prim-vicepreşedinte la P.D.L.".

Cu ocazia aceleaşi audieri martorul B.V. a declarat că pentru intervenţia la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, inculpatul I.S. nu i-a cerut vreo sumă de bani sau alte foloase, dar că ".. anterior au existat între mine şi acesta o serie de discuţii, amicale pentru acordarea sprijinului politic pe Valea Someşului, în eventualitatea în care acesta va candida pentru un post de parlamentar. Anterior am mai fost abordat de S.I. în legătură cu posibila trecere a mea de la P.D., în perioada în care eram primar, la P.N.L.".

Din probaţiunea administrată în cauză rezultă că N.M.A., nu a dat curs solicitărilor sus-numiţilor, reprezentanţi D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud efectuând controlul.

Potrivit procesului-verbal de control din 12 iunie 2007 emis de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, Activitatea de Control Fiscal, Biroul de Control Financiar diferenţa în minus dintre stocul faptic şi cel scriptic era de 40.813 RON şi reprezenta marfa ieşită din gestiunea SC D. SRL Anieş, nejustificată cu documente legale.

D. În cursul lunii iunie 2007, inculpatul I.S. folosindu-se de aceeaşi calitate de lider de partid, la solicitarea lui M.M., administrator la SC M. SRL, a intervenit pe lângă viceprimarul de la acea dată al Primăriei municipiului Bistriţa, T.I., pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri formulate de către sus-numita la Primăria municipiului Bistriţa.

În concret cererea numitei M.M. viza emiterea unei autorizaţii de extindere a unei construcţii, respectiv a unui spaţiu comercial, pe domeniul public. După ce cererea iniţială i-a fost respinsă, cu motivarea că a solicitat emiterea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă de teren mai mare decât cea aprobată şi care nu se încadra în planul de urbanism, M.M. a apelat la inculpatul I.S.

Prin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, M.M. a arătat că îl cunoaşte pe I.S. de mult timp, respectiv din anul 1984 când erau împreună angajaţi la Cooperativa Confecţia Bistriţa, dar că a apelat la acesta pentru a o ajuta să rezolve problema de la firma sa, având în vedere că la vremea respectivă era consilier judeţean şi din această poziţie, poate să intervină pe lângă consilieri sau alţi funcţionari ai primăriei pentru soluţionarea favorabilă a cererii sale. În acest sens este relevantă declaraţia martorei M.M. aflată la dosar în care arată: ".. Revin şi arăt faptul că i-am solicitat lui S.I., datorită funcţiei lui, să intervină pe lângă consilieri sau alţi funcţionari din cadrul primăriei pentru a mi se soluţiona favorabil cererea depusă. S.I. mi-a promis că va vorbi la Primărie pentru a mi se aproba favorabil cererea; ".. Revin cu precizarea că S.I. mi-a spus că a vorbit cu T. care era viceprimar şi că se rezolvă problema. Totodată mi-a spus să merg la el să discut ..".

Prin declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţă T.I. a recunoscut că inculpatul I.S. a intervenit pe lângă el pentru a se emite o soluţie favorabilă la cererea formulată de M.M. şi că a acceptat solicitarea inculpatului datorită funcţiei politice pe care acesta o deţinea la acel moment. Elocventă în acest sens este îndeosebi un fragment din declaraţia de la urmărire penală în care martorul T.I. relatează: ".. în cursul anului 2007, nu pot preciza data, am fost contactat telefonic de către S.I. care m-a rugat să o ajut pe M.M. cu problema referitoare la extinderea unei construcţii pe domeniul public .."; "Solicitarea formulată de S.I. a fost aceea ca eu să îi preiau problema lui M.M. şi să încerc să o ajut. Problema avută de M.M. referitoare la autorizaţia de construire era una mai veche. Precizez că am acceptat cererea lui S.I. de a încerca soluţionarea favorabilă a cererii formulate de M.M. datorită colaborării politice din perioada în care am fost colegi de partid".

Solicitarea formulată de M.M. cât şi intervenţia inculpatului I.S. pe lângă fostul viceprimar T.I. sunt demonstrate şi de convorbirile purtate de sus-numiţii în legătură cu problema respectivă.

În acest sens sunt relevante convorbirile telefonice purtate de M.M. cu inculpatul I.S. în perioada 29 mai 2007 - 27 iunie 2007, precum şi discuţiile telefonice dintre T.I. şi I.S. din ziua de 26 iunie 2007 transcrise la dosar. Din aceste din urmă convorbiri, rezultă fără echivoc înţelegerea dintre I.S. şi T.I. referitoare la demersurile ce urmau a fi făcute pentru ca în şedinţa consiliului local să fie aprobată cererea lui M.M.

În cele din urmă, deşi inculpatul I.S. a intervenit pe lângă viceprimarul T.I., cererea formulată de M.M. nu a fost aprobată de autorităţile locale pentru suprafaţa solicitată, ci s-a emis autorizaţie de construire pentru o suprafaţă de teren mai mică.

E. Inculpatul I.S., în perioada anului 2007, folosindu-se de calitatea de prodecan a Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad, a intervenit de mai multe ori pe lângă celelalte cadre didactice din cadrul Facultăţii în favoarea unor studenţi pentru a fi promovaţi la anumite materii sau pentru a li se acorda note mai mari decât cele real obţinute cu ocazia examinărilor.

La data de 3 iulie 2007, inculpatul I.S. a fost contactat telefonic de către martora B.A., studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa, ocazie cu care aceasta îi solicita să intervină pe lângă lectorul universitar M.L. să o "treacă" pe studenta N.B. la materia "Contabilitate de gestiune", unde nu promovase examenul, examen care a avut loc la data de 2 iulie 2007.

După alte câteva zile, la data de 6 iulie 2007, B.A. a apelat din nou la inculpatul I.S., însă de această dată în interesul său, deoarece "picase" la un examen susţinut cu profesorul D.V. şi i-a solicitat să intervină pe lângă acest profesor pentru a o promova.

Deşi cu ocazia audierii inculpatul I.S. a negat că ar fi intervenit în favoarea lui N.B. şi B.A. sau pentru alţi studenţi pe lângă cadrele didactice cu scopul de a le solicita acestora să îi promoveze la examenele la care studenţii nu au luat note de trecere sau să le mărească notele, aceasta intervenţie este dovedită fără echivoc prin procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice. Referitor la B.A. şi N.B. este relevant procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice aflat la precum şi procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice de la dosar. În concret, este vorba de transcrierea unor discuţii telefonice care au avut loc la data de 3 iulie 2007 ora 18,15 între B.A. şi inculpatul I.S., între inculpatul I.S. şi M.L. (profesor) din 3 iulie 2007 orele 18,19 (referitoare la promovarea lui N.B.), apoi între inculpatul I.S. şi B.A. din 3 iulie 2007 orele 18,20 şi din 6 iulie 2007 orele 18,30, între inculpatul I.S. şi profesorul D.V. din data de 6 iulie 2007 orele 18,32 şi din 6 iulie 2007 orele 18,33, dintre I.S. şi B.A., toate vizând intervenţia inculpatului la profesorii M.L. şi D.V. pentru promovarea examenelor de către N.B. şi B.A.

Audiată, B.A. a negat că i-a solicitat inculpatului I.S. să intervină pe lângă profesori să o promoveze pe ea şi pe N.B., iar N.B. a afirmat că nu-şi aminteşte să fi avut probleme la materia "Contabilitate". Însă, vinovăţia inculpatului rezultă fără echivoc din transcrierea convorbirilor telefonice care se coroborează cu declaraţiile de la urmărire penală, date de profesorii D.V. şi M.L., dar şi din interesul manifestat de inculpat de a afla motivele pentru care B.A. a fost citată la D.N.A.

Este de menţionat, că în declaraţia de la urmărire penală profesorul D.V. a relatat: "Au fost situaţii în care inculpatul I.S. mi-a dat bileţele pe care a scris numele unor studenţi şi mi-a cerut să îi trec la examene". Afirmaţia profesorului D.V. se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 6 iulie 2007 orele 18,32 în care inculpatul I.S. îi reproşează acestuia că "a picat-o" pe B.A., deşi aceasta era scrisă pe lista care i-o înmânase anterior. "Mi-aţi picat pe una din lista aia, pe B.A. .. " Păi nu mi-o picaţi". Prin declaraţia dată în faţa instanţei martorul D.V. a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală şi a susţinut că inculpatul I.S. a intervenit pentru toţi studenţii în sensul că i-a cerut la modul general să fie mai indulgent. Cu aceeaşi ocazie martorul a afirmat că inculpatul I.S. nu i-a cerut "să treacă" studenţii la examene. Întrucât declaraţia din faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar, instanţa va reţine că declaraţia dată de martorul D.V. la urmărire penală este cea care exprimă adevărul.

Sub aspectul vinovăţiei inculpatului I.S. este relevantă şi declaraţia de la urmărire penală a martorei M.L. Această martoră a relatat despre intervenţia inculpatului I.S. şi că s-au certat din acest motiv, aspect care se coroborează cu transcrierea convorbirilor telefonice din data de 3 iulie 2007 ora 18,19. În faţa instanţei martora a revenit asupra celor declarate la urmărirea penală fără o justificare serioasă astfel că se va reţine declaraţia dată la urmărirea penală care se coroborează cu transcrierea convorbirilor telefonice existente la dosar.

F. În data de 6 iulie 2007, un alt student din anul trei la Facultatea de Ştiinţe Economice, respectiv B.N. l-a contactat pe inculpatul I.S. pentru a-i solicita să intervină pe lângă profesorul D.V. pentru a-1 promova pe el şi pe alţi doi colegi la materia "Gestiunea financiară" la care urmau să aibă examen în sesiunea respectivă. Ceilalţi doi colegi pe care B.N. i-a menţionat sunt P.O.I. şi D.S.V.

Inculpatul I.S. a acceptat să intervină pe lângă profesorul D.V. pentru a-i promova la examen pe B.N., P.O.I. şi D.S.V., astfel că l-a contactat imediat.

Intervenţia inculpatului I.S. este dovedită prin procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 6 iulie 2007, ora 14,32 şi prin procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 6 iulie 2007, ora 14,33.

Prima transcriere vizează convorbirea (din data de 6 iulie 2007, ora 14,31) dintre inculpatul I.S. şi B.N., din care rezultă că acesta din urmă îi cere inculpatului să intervină la profesorul D.V. pentru a-i promova la examen. Cu acea ocazie, în cadrul discuţiilor, inculpatul I.S. îi spune ".. Da de ce nu mi-ai zis mai repede? Tre să-i dau ceva" după care, pe parcurs adaugă "A! No lasă vă vorbesc. Pentru tine? ..".

Este de subliniat că imediat, respectiv la ora 14,33 (din data de 6 iulie 2007) inculpatul I.S. îl contactează pe profesorul D.V. căruia îi cere să-i promoveze pe cei trei studenţi, dictându-i explicit numele acestora, pe care profesorul îi notează. O altă intervenţie făcută de inculpatul I.S. în favoarea lui B.N. a fost pe lângă lectorul universitar M.L. Această intervenţie rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice din data de 3 iulie 2007, ora 18,29, redată în cuprinsul procesului-verbal în care inculpatul I.S. îi cere lectorului să-l promoveze la examen pe B.N. Este de observat că din această convorbire transcrisă rezultă că la solicitarea inculpatului I.S. au fost promovaţi la examen şi P.O.I. şi D.S.V.

Prin declaraţia dată la urmărirea penală B.N. a negat că ar fi apelat la inculpatul I.S. şi la alţi profesori pentru a promova examenele, susţinând că şi-a luat examenele, "prin forţe proprii". A recunoscut însă că a apelat la inculpatul I.S. pentru a-l reprograma la examen atât pe el cât şi pe P.O.I. şi D.S.V. şi că ulterior inculpatul i-a comunicat că a discutat cu profesorul D.V. În ce priveşte pe D.S.V. şi P.O.I., aceştia au negat că ar fi apelat la B.N. pentru a discuta cu profesorii în scopul de a-i promova la examene şi au susţinut că au promovat prin forţe proprii.

Din catalogul de examene rezultă că B.N. figurează că a susţinut examenul la data de 6 iulie 2007 şi a obţinut nota 6 iar P.O.I. şi D.S.V. au fost absenţi.

Referitor la examenul "Contabilitate de gestiune" pe care cei trei studenţi l-au susţinut cu profesorul M.L. în data de 2 iulie 2007, privitor la care, în data de 3 iulie 2007, ora 18,29 inculpatul I.S. discuta la telefon cu acest profesor, se constată că această convorbire se coroborează cu menţiunile din "catalogul de examen" aflat la dosar. În cadrul acestei discuţii, inculpatul I.S. îi cere explicit profesorului M.L. să-l promoveze pe "B.N.: ".. Hai, ajută şi tu .." apoi "..Trece-l şi acum. Bine?". Cu aceiaşi ocazie M.L. îi spune inculpatului că "nu-i trece" pe P.O.I. şi D.S.V. după care se adresează inculpatului: ".. Pe altul mai ai pe "cineva?".. "Bun. Că acum închei catalogul ..". Examinând catalogul cu notele acordate în ziua anterioară respectiv la 2 iulie 2007 se constată că într-adevăr la acea sesiune B.N. a promovat cu nota cinci iar ceilalţi doi studenţi (P.O.I. şi D.S.V.) au căzut la examen.

Raportat la probele de mai sus, coroborate cu declaraţiile martorilor M.L. şi D.V., instanţa a apreciat că intervenţia inculpatului I.S. pentru promovarea la examen a celor trei studenţi nu poate fi contestată.

G. Alţi studenţi din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru care inculpatul I.S. a intervenit pentru a fi promovaţi la examen sunt O.M.L. şi O.A. (B.O.L.).

Inculpatul I.S. a făcut intervenţii tot pe lângă profesorul D.V., la data de 21 iunie 2007, după ce anterior i s-a solicitat acest lucru de către O.I., soţul lui O.M.L.

Elocventă în acest sens este convorbirea transcrisă în cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice aflate la. În cuprinsul acestei convorbiri, din data de 21 iunie 2007, ora 20,04, martorul O.I., îi spune inculpatului I.S. că soţia sa a avut examen în acea zi după care îl întreabă dacă a vorbit cu profesorul D.V. Din conţinutul discuţiei rezultă cu claritate că aceasta se poartă referitor la examenul susţinut de O.M.L. şi B.O., inculpatul I.S. spunându-i celui cu care conversa: ".. Trebuia să-mi zice şi tu înainte, acum las c-oi încerca să-l sun acuma, da" o să rezolv că nu pune note încă. Las, că rezolv, bine?".

Imediat după discuţia cu O.I., la ora 20,05, inculpatul I.S. îl contactează pe profesorul D.V. şi îi comunică numele celor două studente, nume pe care acesta şi le notează (B.O. şi M.O.).

Cu ocazia audierilor O.I. a declarat că nu-şi aminteşte să fi apelat la I.S. pentru ca acesta să intervină la alţi profesori pentru ca soţia sa, O.M.L. să promoveze la examen. În schimb, soţia acestuia O.M.L., a recunoscut că, o singură dată, a apelat la soţul ei pentru ca acesta să intervină la inculpatul I.S. cu scopul de a interveni la un alt profesor, al cărui nume nu şi-l aminteşte, pentru a-i mări nota la un examen promovat. De asemenea, în faza de urmărire penală O.M.L. a recunoscut că la solicitarea unei colege de facultate, respectiv B.O.L. (O.A.), tot prin intermediul soţului ei, a intervenit în acelaşi scop la inculpatul I.S., iar ca urmare a acestei intervenţii, acel profesor le-a mărit nota cu câte un punct.

Martora B.O.L. (respectiv O.A.) a declarat în faza de urmărire penală că a promovat examenele prin forţe proprii şi că nu a apelat la colegii săi sau la profesori pentru a promova sau pentru a-şi mări notele. Declaraţia acestei martore nu se coroborează cu cele date de martorii O.I. şi O.M.L., precum şi cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 21 iunie 2007 ora 20,04 şi ora 20,05 şi din data de 5 iulie 2007 ora 15,11 astfel că va fi înlăturată de instanţă.

Probele de mai se coroborează cu transcrierea convorbirilor telefonice din data de 23 iunie 2007 ora 11,50, dintre inculpatul I.S. şi I.C. care de asemenea discută despre examenul susţinut de M.O.M. - "nevasta lui O." şi B.O.A. - "colegă cu ea, îs prieteni". Este de menţionat că I.C. a fost asistentul profesorului D.V., cu care discuta frecvent de notele studenţilor.

H. Inculpatul I.S., folosindu-se de funcţia de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, a intervenit şi în favoarea lui M.T.I., student la Secţia contabilitate, informatică de gestiune, din cadrul Facultăţii mai sus menţionate, pentru a promova examenul restant la materia "Gestiune financiară" predată de profesorul D.V.

Intervenţia inculpatului I.S. a avut loc la data de 6 iulie 2007, când de altfel, acesta a intervenit la acelaşi profesor atât în favoarea lui B.A. cât şi în favoarea lui B.N.

Intervenţia este probată prin transcrierea convorbirii din data de 6 iulie 2007, ora 15,15 şi a convorbirii din data de 6 iulie 2007, ora 16,51, cuprinse în procesul-verbal de certificare a înregistrărilor.

Cea dintâi convorbire surprinde momentul în care M.T.I. apelează la inculpatul I.S. pentru ca acesta să intervină la profesorul D.V. cu scopul de a-l promova la examen. Astfel M.T.I. se adresează inculpatului spunându-i explicit: ".. Dacă, puteţi să vorbiţi cu domnu" de-un 5 ..".

După ce în prima convorbire inculpatul I.S. îi spune lui M.T.I. să vorbească direct cu profesorul (".. Du-te vorbeşte direct, mă, tu cu el că eu nu mai pot acum, mă", ulterior, în aceeaşi zi, la ora 16,51 acesta îl contactează pe profesorul D.V. şi îi cere să-l promoveze: ".. Domn profesor, este un mocofete, M., acolo dacă puteţi să rezolvaţi, eu nu i-am luat nimica, dar poate rezolvaţi dvs. pe plan local. Eu ..".

Audiat în faza de urmărire penală M.T.I. a recunoscut că a solicitat sprijinul inculpatului I.S. pentru a putea să promoveze examenul la materia predată de D.V. A declarat că iniţial tatăl său a vorbit cu inculpatul I.S. după care el a mers la sediul firmei acestuia unde l-a rugat să intervină pe lângă profesorul D.V. pentru a-l trece la examen. M.T.I. a afirmat în aceiaşi declaraţie de la urmărire penală că în acel moment i-a remis din proprie iniţiativă inculpatului I.S. o bancnotă de 50 RON. A susţinut că aceşti bani i-a pus pe birou în faţa inculpatului I.S., că acesta i-a spus că nu este nevoie, după care i-a mulţumit şi lăsând banii în locul în care i-a pus a ieşit şi a plecat.

Martorul a mai relatat că în aceiaşi zi s-a prezentat la examenul de restanţă, fiind convins că inculpatul I.S. a vorbit cu profesorul D.V.

În această împrejurare, înainte de examen, profitând că în sală nu era multă lume s-a deplasat la catedră pentru a-i comunica profesorului D.V. că inculpatul I.S. a vorbit pentru el însă profesorul i-a cerut să iasă din clasă şi să se prezinte la examen. În această situaţie martorul M.T.I. a declarat că l-a contactat din nou pe inculpatul I.S., care i-a transmis că va vorbi cu profesorul D.V. Potrivit datelor menţionate în catalog, M.T.I. a promovat examenul cu nota 5.

După ce a fost audiat de organele de urmărire penală, M.T.I. a fost contactat de inculpatul I.S. pentru a se interesa ce a declarat la D.N.A. După ce i-a spus care a fost declaraţia sa, inculpatul I.S. i-a cerut lui M.T.I. să scrie o declaraţie olografă, în care să retracteze cele menţionate la D.N.A. referitor la suma de 50 RON.

Martorul M.T.I. a declarat că în împrejurarea de mai sus, după dictarea lui I.S., la data de 1 septembrie 2008 a scris o declaraţie olografă, respectiv cea de la, pe care i-a înmânat-o acestuia. Ulterior, inculpatul I.S., prin intermediul avocatului său ales, a depus acea declaraţie la dosar.

Fiind audiat de organele de urmărire penală la data de 30 iulie 2009, în prezenţa avocatului ales al inculpatului I.S., martorul M.T.I. şi-a retractat declaraţia olografă la care s-a făcut referire mai sus.

Întrebat cu privire la aceste aspecte,în faza de urmărire penală inculpatul I.S. a relatat că s-a întâlnit întâmplător cu M.T.I., care i-ar fi spus că, fiind speriat, a declarat la D.N.A. că i-ar fi dat suma de 50 RON în loc de 5 RON, ce reprezenta contravaloarea unui suport optic pe care era inscripţionat un alt curs al său, fapt pentru care i-a cerut să scrie acea declaraţie olografă de la dosar.

Aceste apărări ale inculpatului vor fi înlăturate având în vedere circumstanţele în care s-au derulat faptele, respectiv în biroul privat al inculpatului, în ziua examenului cu un alt profesor, ţinându-se seama totodată că nu s-a dovedit că acel suport optic s-a remis efectiv, că acestea se vindeau direct de profesori şi nu prin secretariatul universităţii. Pe de altă parte, M.T.I. a formulat şi un denunţ în cuprinsul căruia a arătat explicit că a remis suma de 50 RON inculpatului I.S., în biroul firmei sale, pentru a ".. discuta cu d-l profesor D. Pentru acest serviciu am considerat că este normal să-i dau acestuia 50 RON, banii pe care i-am lăsat pe birou în faţa acestuia".

Potrivit catalogului de examen la materia "Gestiune financiară", examen restant susţinut la data de 6 iulie 2007 cu profesorul D.V. şi asistentul universitar I.C. care se coroborează cu transcrierea convorbiri telefonice din data de 6 iulie 2007, martorul M.T.I. a fost notat în cele din urmă cu nota 5. În faţa instanţei martorul şi-a menţinut doar parţial declaraţia dată la urmărirea penală.

I. La data de 5 iulie 2007, inculpatul I.S. a intervenit pe lângă profesorul D.V., respectiv pe lângă asistentul universitar I.C., pentru a o promova la examen pe H. (S.) F., studentă în anul II, ce susţinea examen la materia "Monedă şi credit". Conform celor menţionate în catalogul de examen această studentă a promovat examenul cu nota 9.

Această intervenţie este redată în transcrierea convorbirilor telefonice din data de 5 iulie 2007, ora 15,12 (dintre inculpatul I.S. şi I.C., la care intervine profesorul D.V.), din 5 iulie 2007, ora 16,00 (dintre inculpatul I.S. şi numitul H.L.) şi din 5 iulie 2007, ora 16,01 (dintre inculpatul I.S. şi I.C.), aflate la dosar.

Din conţinutul celei dintâi convorbiri rezultă că inculpatul îi contactează în timpul examenului pe profesorul D.V. şi asistentul universitar I.C. cărora le spune între altele: ".. A, auziţi, nu le daţi note încă până nu vin eu".. referirea fiind evidentă la studenţii pe care îi examinau în acel moment.

Într-o convorbire ulterioară, numitul H.L. îi comunică inculpatului I.S. numele studentei care avea examen în acea zi, respectiv S.H.F., pentru care imediat inculpatul la contactat pe asistentul universitar I.C., căruia i-a comunica acelaşi nume şi i-a cerut într-o formă voalată să o promoveze: ". .No, te rog să ai ..".

Audiată în faza de urmărire penală H.F. a susţinut că şi-a promovat examenele prin forţe proprii şi că nu a intervenit niciodată la inculpatul I.S. s-au la alţi profesori pentru a o promova la examene sau pentru a-şi mări nota. Totuşi, a recunoscut că a discutat despre restanţele care le avea cu soţul ei, H.L. despre care a declarat că nu ştie dacă a intervenit la inculpatul I.S. În schimb, prin declaraţia dată la urmărirea penală, H.L. a recunoscut că l-a contactat pe inculpatul I.S., cu scopul de "a pune o vorbă bună" pentru soţia sa, care la acel moment avea o restanţă la materia predată de profesorul D.V. De asemenea, H.L. a declarat că şi în cursul anului 2008, cu ocazia susţinerii examenului de licenţă l-a contactat pe inculpatul I.S. "şi l-a rugat să pună o vorbă bună" pentru soţia sa care susţinea examene de licenţă la Arad.

J. O altă intervenţie făcută de inculpatul I.S. pe lângă cadrele universitare din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a fost în favoarea studentului K.F.V. pentru o mărire de notă.

În acest sens, la data de 6 iunie 2007 inculpatul I.S. a intervenit pe lângă asistentul universitar C.R.E.

Această intervenţie rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, în care sunt transcrise mai multe discuţii telefonice dintre inculpatul I.S. şi K.F.V. (din data de 6 iunie 2007, ora 8,48) şi dintre inculpatul I.S. şi asistentul universitar C.R.E. (din data de 6 iunie 2007, ora 10,10). Relevante sunt şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul I.S. cu studentul K.F.V. la data de 9 iunie 2007, ora 12,46, din data de 19 iunie 2007, ora 11,07, din data de 21 iunie 2007, ora 10,56, din data de 9 iulie 2007, ora 11,37, respectiv data de 13 iulie 2007, ora 15,39 şi ora 15,44, care se regăsesc transcrise la dosar.

Convorbirea din data de 6 iunie 2007, ora 8,48 surprinde o discuţie telefonică în care studentul K.F. îi spune inculpatului că are note mici la materiile pe care le predă, iar acesta se oferă să meargă chiar atunci la secretariatul facultăţii "la D." şi să le schimbe. Din actele dosarului rezultă că D.M. este secretară la Filiala Bistriţa a Universităţii "V.G." din Arad şi are ca atribuţii de serviciu, între altele, evidenţa examenelor, păstrarea cataloagelor, menţionarea notelor primite de către studenţi în registrele matricole etc.

Tot în data de 6 iunie 2007, însă la ora 10,10, a avut loc o convorbire telefonică între inculpatul I.S. şi asistentul universitar C.R.E., referitoare la acelaşi student K.F. Din transcrierea acestei convorbiri rezultă că inculpatul I.S. îi cere asistentului universitar să acorde note mari la "familia K.", întrucât l-a ajutat "într-o chestie". În concret inculpatul I.S. se adresează asistentului universitar astfel: "No, La birou. Acuma am venit de .. Nu .. Nu mergi .. Când mergi la şcoală odată, să-i dai la familia K. o notă mai mare? I-ai dat cinci, numai ..".

În cadrul aceleaşi convorbiri inculpatul I.S. îi spune lui C.R.E.: ".. Nu .. Nu, am fost cu el, că era .. Era maşina dusă .. Eu i-am dat .. Eu i-am dat nota maximă. M-am dus şi i-am schimbat toate notele. A avut şi cinic şi şase. Acum, i-am dat şi lui şi la nevastă-sa note mari ca să iasă .. Ca să putem da zece la .. teza. La licenţă, ştii? Alo? ..".

Prin declaraţiile date la urmărire penală şi în instanţă martorul K.F. nu a recunoscut că a apelat la inculpatul I.S. pentru ca acesta să intervină la asistentul universitar C.R.E. pentru majorarea notei. A declarat însă că în sesiunea din anul IV universitar, în 2007, a susţinut un examen de majorare a notei la materia "Finanţe" cu profesorul I.S. şi asistentul universitar I.C., dar că nu ştie ce notă a primit.

De asemenea, martorul K.F. a recunoscut că foloseşte "postul telefonic " de pe care au fost interceptate la data de 6 iunie 2007 discuţiile transcrise mai sus.

Elocventă este şi xerocopia filei din Registrul Universităţii de Vest "V.G." Arad - Facultatea de Ştiinţe Economice, referitor la situaţia notelor şi disciplinelor din anii de stadii, din care rezultă că o notă din anul II a fost corectată din "5" în "10".

Prin declaraţia dată la urmărire penală asistentul universitar C.R.E. a declarat: "începând din anul 2004, în timpul sesiunilor, înainte de examene domnul I.S. m-a contactat de mai multe ori şi mi-a spus să îmi noteze nişte nume, studenţi, pentru a-i ajuta la examen, în sensul că trebuia să-i promovez. Din câte reţin d-l I.S. avea 2 - 3 studenţi pe sesiune, studenţi pentru care mă contacta şi îmi dădea de înţeles că trebuie să-i promovez. Au fost şi situaţii în care l-am refuzat deoarece studentul în cauză chiar nu ştia nimic". Cu aceiaşi ocazie martora a declarat ".. că au fost mai indulgentă cu studenţii, de care mi-a amintit acesta".

K. În cursul sesiunii din vara anului 2007, inculpatul I.S. a intervenit pe lângă profesorii în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi în favoarea studenţilor S.G.D., O.C.A., V.V., C.I.O. şi C.G.O. pentru a fi promovaţi la anumite materii la care susţineau examene în acea sesiune.

În concret este vorba de intervenţia la profesorii R.N., D.V. şi S.P. Aceste intervenţii sunt transcrise în cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice.

Convorbirea telefonică din data de 22 iunie 2007, ora 16,39, transcrisă la dosar, surprinde o discuţie dintre inculpatul I.S. şi studentul S.G.D. în care acesta din urmă apelează la inculpat pentru a interveni la profesorul R.N., cu care a avut examen în acea zi la materia "Relaţii economice internaţionale". Studentul S.G.D. se adresează inculpatului spunându-i, după mai multe discuţii: ".. Am avut cu domnul R., cu acela ce-am mai avut atunci. Nu puteţi să-l sunaţi?". Apoi, după ce i-a spus inculpatului "Ba da, da, deci, acuma - am ieşit de la examen şi nu prea am ştiut", acesta a răspuns ".. Ştiu, mă, da" tre" să-i dam ceva .. nu ştiu ce să-i dăm .. bine ..".

Este de menţionat că anterior convorbiri redate succint mai sus, însă în aceiaşi zi de 22 iunie 2007, inculpatul I.S. l-a contactat pe profesorul R.N., căruia între altele i-a spus ".. Vedeţi că sunt nişte mocofeţi, pe-acolo, să nu mi-i picaţi, în anu" 4 care-i aveţi pe acolo. Da vin eu, mâine ne întâlnim".

Din xerocopia filei din "Catalogul de examen", rezultă că la examenul din data de 22 iunie 2007 susţinut cu profesorul R.N., studentul S.G.D. a primit nota "5".

Convorbirea telefonică din data de 13 iunie 2007, ora 18,08, dintre inculpatul I.S. şi studentul O.C.A., transcrisă la, surprinde tot o discuţie referitoare la un examen cu profesorul R.N. ba cadrul acestei discuţii inculpatul I.S., referindu-se la acel examen îi spune lui O.C.A. că "Ală se rezolvă". Este de observat că în convorbirea cu inculpatul, O.C.A. i-a comunicat că anterior a "rezolvat" mai multe examen, în final întrebându-l pe inculpat "îl putem rezolva şi ăsta cumva?", întrebarea fiind evidentă în legătură cu examenul la materia predată de profesorul R.N., astfel cum rezultă cu claritate din conţinutul convorbirii.

În favoarea studentului O.C.A., inculpatul I.S. a intervenit şi la profesorul D.V., împrejurare care rezultă din conţinutul convorbirii din ziua de 9 iunie 2007, ora 11,52, transcrisă la dosar. Din conţinutul acestei convorbiri rezultă explicit că inculpatul I.S. îi cere profesorului D.V. să-l promoveze pe O.C.A. care avea examen chiar în acea zi, la ora 12,00. În concret, inculpatul se adresează profesorului ".. Am o rugăminte, mă decontez eu, O.C., să nu-l picaţi, vă rog. Are acum la 12". Răspunsul profesorului D.V. a fost: " Da, am înţeles, am înţeles".

Din conţinutul convorbirii din data de 12 iunie 2007, ora 18,41 transcrisă la dosar, rezultă intervenţia inculpatului I.S. la asistentul universitar C.R.E. în favoarea lui S.G.D. şi a unui alt student cu numele P.". Este de amintit că, la vremea respectivă C.R.E. era asistenta cadrului didactic P.S.

În cuprinsul convorbirii din data de 13 iunie 2007, ora 14,43, transcrisă la dosar, este redată convorbirea lui V.V. cu inculpatul I.S., referitoare la examenul pe care îl avea la disciplina "Statistică". Studenta V.V. se adresează inculpatului spunându-i, între altele: ".. A vorbit M. cu dumneavoastră despre statistică, da", unde vă găsesc ca să vin, nu trebuie să vă dau nimic?". Răspunsul inculpatului a constat în următoarele replici: ".. Păi am dat io de la mine, lasă că-mi dai tu măi încolo, lasă-n sărăcie .." şi apoi "Am dat, am vorbit deja, îi rezolvat".

În favoarea studentei V.V. inculpatul I.S. a intervenit şi la profesorul D.V., aspect care reiese cu claritate din conţinutul convorbirilor transcrise la dosar. Transcrierea virează o convorbire din data de 23 iunie 2007, ora 8,22, dintre inculpatul I.S. şi V.V. privitor la examenul la o disciplină predată de profesorul D.V., discuţie reluată de către cei doi în aceiaşi zi, după examen la ora 13,23. Din cuprinsul acestei din urmă convorbiri rezultă fără echivoc că inculpatul I.S. a discutat cu profesorul D.V. pentru promovarea studentei V.V.

Intervenţia inculpatului la profesorul S.P. în favoarea studentului C.I.O. rezultă cu claritate din convorbirile transcrise la dosar. Din conţinutul acestei convorbiri, din data de 6 iunie 2007 ora 16,25, rezultă că inculpatul I.S. îi cere profesorului S.P. să-l promoveze la examen şi mai mult decât atât, să-l aştepte până se prezintă la examen. Din convorbirea din aceiaşi zi, ora 16,26, rezultă că inculpatul face demersuri ca C.I.O. să se prezinte la acel examen, scop în care îi telefonează numitei C.M.

Intervenţia inculpatului I.S. în favoarea lui C.G.O. rezultă din conţinutul convorbirii din data de 9 iunie 2007, ora 13,44, transcrisă la dosar. În această convorbire studentul C.G.O. întreabă pe inculpatul I.S. despre rezultatul unui examen pe care l-a susţinut anterior: "Aţi făcut oareceva cu noi?, .. "Cu informatica aia, cu lista aia; "cu lista aia care v-am dat-o eu?". Din răspunsul inculpatului rezultă că acesta a intervenit pe lângă profesorul examinator. "Da, da, da. Am .. atunci. Eu sunt la restaurant ..".

Prin declaraţia dată S.G.D. a recunoscut că a apelat la inculpatul I.S. pentru a-1 ajuta să promoveze examenul pe care îl avea cu profesorul R.N., ocazie cu care inculpatul i-a spus că îl va ajuta dar că trebuie să-i dea ceva profesorului. A relatat că din acea discuţie a înţeles că trebuie să dea profesorului "bani sau alte produse cum ar fi cafea", însă ulterior nu a dat astfel de foloase ci s-a prezentat la examen şi l-a promovat "prin forţe proprii". Martorul a mai susţinut că a apelat la inculpatul I.S. şi l-a contactat telefonic într-un moment în care a "fost băut" şi a avut mai mult curaj. În faza de cercetare judecătorească şi-a menţinut doar parţial poziţia de la urmărirea penală însă instanţa a apreciat că cea dată în faţa organelor de urmărire penală este cea care exprimă adevărul întrucât se coroborează cu celelalte probe.

Declaraţiile lui S.G.D. nu corespund realităţii şi sunt contrazise de convorbirea telefonică din data de 22 iunie 2007, la care s-a făcut referire mai sus. Potrivit "catalogului de examen" aflat la dosar în xerocopie, la disciplina "Relaţii economice internaţionale" la care a susţinut examen la 22 iunie 2007 cu profesorul R.N., S.G.D. a promovat cu nota 5.

V.V., audiată în cursul urmării penale a recunoscut că a solicitat sprijinul inculpatului I.S. pentru a promova la anumite examene, acesta lăsându-i de înţeles că a discutat cu profesorii respectivi, făcând referire la profesorii D.V. şi C.R. Martora a mai relatat că pentru ajutorul primit de la inculpatul I.S. s-a gândit să se revanşeze cu un cadou însă acesta a refuzat categoric.

C.G.O. a negat că inculpatul I.S. ar fi intervenit pentru el pe lângă profesori pentru a-1 promova la anumite examene. După ce i s-a prezentat convorbirea telefonică din data de 9 iunie 2007, purtată cu inculpatul I.S. şi a fost "întrebat de lista de la informatică", martorul nu a dorit să facă vreo declaraţie. în faţa instanţei martorul a afirmat, fără justificare, că este vorba de o "listă" referitoare la activitatea politică în care era implicat.

În faza de urmărire penală martorul C.G.O. a recunoscut că el a folosit postul telefonic cu nr. xxx.

Cu ocazia audierii C.M. a negat că i-a solicitat inculpatului I.S. să intervină pe lângă anumiţi profesori pentru a-l trece la examene pe fiul ei C.I.O., declarând în mod nereal că doar l-a rugat pe inculpat să se intereseze când sunt planificate restanţele. Martora a mai declarat că în vara anului 2007, inculpatul I.S. a contactat-o telefonic la un moment dat şi i-a spus că fiul ei are examen şi este aşteptat de profesorul examinator, situaţie în care a luat legătura cu fiul ei şi i-a comunicat cele transmise de inculpat, aflând că în acel moment tocmai căuta sala în care se da examen.

Din discuţia telefonică din data de 6 iunie 2007, dintre inculpatul I.S. şi P.S. pe de o parte şi inculpatul I.S. şi C.M. pe de altă parte rezultă fără dubii că era vorba de intervenţia pe lângă cadrul didactic universitar P.S. pentru a-l promova pe C.I.O. la materia "Contabilitate de gestiune I". Restanţa la materia în cauză a fost susţinută pe data de 6 iunie 2007, asistent titular de curs fiind P.S. iar cadrul didactic examinator M.L.

Din xerocopia "Catalogul de examen" rezultă că studentul C.I.O. figurează la examenul susţinut la disciplina "Contabilitate de gestiune I" cu nota 5. Este de observat că spre deosebire de toţi ceilalţi studenţi care figurează înscrişi în catalog care au primit anterior trei note pe parcurs (pentru activitatea la semestriale la seminarii, la lucrările de verificare pe parcurs), în cazul studentului C.I.O. a fost trecută o singură notă, respectiv nota finală "5" fără nicio altă menţiune.

O.C.A., prin declaraţia dată la urmărirea penală a recunoscut că în timp ce era în anul IV şi avea mai multe restanţe a apelat la inculpatul I.S. căruia i-a cerut să-l ajute să promoveze examenele. A declarat că la vremea respectivă avea mai multe restanţe la materiile predate de profesorii D.V., M.L., V. şi R.N. Martorul a susţinut că ştie că inculpatul I.S. a vorbit referitor la situaţia sa doar cu profesorul R.N. şi nu ştie dacă a discutat şi cu ceilalţi profesori cu care avea restante. În cele din urmă O.C.A. a afirmat în faţa organelor de urmărire penală că examenul cu profesorul R.N. l-a promovat prin "forţe proprii". Această afirmaţie este însă infirmată de conţinutul convorbirilor telefonice, respectiv cea din data de 13 iunie 2007, la care s-a făcut referire anterior şi pe care a purtat-o cu inculpatul I.S. În fine, O.C.A. a recunoscut că la acel moment el utiliza postul telefonic cu nr. xxx, menţionat în transcrierea convorbirii telefonice din data de 13 iunie 2007, ora 18,08.

L. Un alt caz în care inculpatul I.S. a intervenit pe lângă profesori în favoarea unor studenţi este cel în care acesta îi solicită cadrului universitar S.P. să mărească nota studenţilor I.I. şi I.G.M. (soţia).

Această intervenţie rezultă din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice în care se regăseşte transcrierea discuţiei telefonice din data de 31 mai 2007, ora 11,09, purtată de inculpatul I.S. cu asistentul universitar S.P.

În cadrul acestei convorbiri inculpatul I.S. se adresează asistentei universitare astfel: "i-ai dat la un prieten de-al meu, i-ai dat la un prieten de-al meu, la familia I. opt, mă, cea mai mică notă, dă-i mă, zece, că au mai mici note decât angajaţii, mă". După ce P.S. îi explică faptul că cei doi studenţi nu şi-au adus referatele şi că nu a fost avertizată referitor la aceştia înainte de examen, inculpatul I.S. îi cere să schimbe notele: "Na, hai, că-ţi dă altă foaie, tu schimbă foaia, te rog, schimb-o". Replica asistentei universitare P.S. a fost: "No, lasă, că i-am zis la C. că fac asta când îs restanţele".

Cu ocazia audierii I.I. a negat că i-ar fi solicitat inculpatului I.S. să intervină pe lângă profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru a-i mări nota la vreo materie lui sau soţiei sale, I.G.M. Tot în declaraţia de la urmărire penală I.I. a susţinut că nu s-a plâns niciodată inculpatului I.S. că el şi soţia sa aveau note mici decât angajaţii săi de la SC T. SA Bistriţa, dar că este posibil să-l fi sunat pe inculpat şi să-i ceară să-l reprogrameze la unele examene.

În faţa instanţei martorul şi-a menţinut poziţia de la dosar. Este de subliniat că la momentul în care a fost interceptată convorbirea despre care s-a făcut vorbire mai sus, inculpatul I.S. avea interes în privinţa "familiei I." întrucât aşa cum s-a arătat la pct. III în considerentele acestei sentinţe, I.I., în calitate de administrator la SC T. SA, a încheiat cu Universitatea de Vest "V.G." din Arad, contractul de cercetare din 16 mai 2007, în care director de proiect era chiar inculpatul I.S. Este de amintit că acest contract a fost ulterior folosit de inculpatul I.S. şi depus la dosarul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar.

Raportat la conţinutul convorbirii telefonice dintre inculpatul I.S. şi S.P., care nu a fost contestat, instanţa a apreciat că intervenţia inculpatului pe lângă acest din urmă cadru didactic nu poate fi pusă la îndoială.

M. Inculpatul I.S. a făcut intervenţii pe lângă profesori şi în favoarea studentei T.F.C. pentru a promova la anumite examene, fiind contactat în acest sens şi de numita B.D.

Această intervenţie rezultă din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice aflate la dosar.

Din cuprinsul convorbiri telefonice din data de 11 iunie 2007, ora 9,46 coroborată cu convorbirile din perioada ulterioară, dintre inculpatul I.S. şi studenta T.F.C., rezultă că aceasta din urmă apelează la inculpat pentru a interveni la profesori în vederea promovării examenelor.

În acelaşi scop la data de 18 iunie 2007, ora 10,27 inculpatul I.S. este contactat de numita B.D., care îi spune telefonic că nepoata sa "C." are examen.

Ulterior, între inculpatul I.S. şi martorele T.F.C. şi B.D. au loc mai multe discuţii referitoare la promovarea la examene şi reprogramarea altora, convorbiri transcrise la dosar.

Din conţinutul convorbirilor telefonice din ziua de 12 iunie 2007, ora 9,21, transcrisă la dosar, rezultă că B.D. şi inculpatul I.S. discută referitor la examenul la disciplina "Statistică" pe care urmează să-l susţină "C.". După ce îi dă asigurări că va "rezolva" această problemă ("Da, da, da. No bine, lasă că o rezolv") inculpatul îi spune "Trimite-i pe ea ceva, îi dai ei direct". Referitor la examenul la "Economie" unde "C." nu s-a prezentat, replica inculpatului este "Las" că aia rezolvăm noi, lasă ..".

Din conţinutul convorbirii din ziua de 22 iunie 2007, ora 8,55 dintre inculpatul I.S. şi B.D., discuţie transcrisă dosar rezultă că cea în cauză nu s-a prezentat la un examen avut în ziua de 21 iunie 2007, cu profesorul D.V.

După ce B.D. îi spune inculpatului că profesorul D.V. a trecut-o absentă la examen, inculpatul I.S. îi răspunde: "Nu te-a trecut. Dacă-ţi spun io că am vorbit cu el" "Te-o trecut faţă de lume numa".."Las că mă întâlnesc eu cu el, nu-ţi face .. Lasă".

În cuprinsul convorbirii din data de 21 iunie 2007, ora 13,31, transcrisă la dosar, dintre inculpatul I.S. şi studenta T.F.C., se discuta despre posibilitatea ca aceasta din urmă să promoveze la două examene la care nu se va prezenta deoarece urma să plece în străinătate. În acest context, T.F.C. se adresează inculpatului astfel: "Ă, a intervenit o mică problemă şi ar trebui poate să mă întorc mai repede la, în M. Credeţi că aţi putea să-mi rezolvaţi ultimele examene?" Din context rezultă că această studentă avea examen la "Contabilitate şi gestiune". După o scurtă conversaţie pe această temă, inculpatul I.S. îi spune celei în cauză: "Da, da, se poate. Mai rezolvăm noi ceva, dar ..; "Bine. Deci ăsta de mâine ţi-1 rezolv, da?".

Într-o altă convorbire din 3 august 2007, ora 15,17 transcrisă integral la dosar, T.F.C. îi spune inculpatului I.S. că nu se va putea prezenta la examenele pe care le va avea în luna septembrie: "Eu ştiu, ştiu, da" .. deci .. m-a .. mi-aţi promis că m-ajutaţi, mă puteţi ajuta cu profesorii?". Răspunsul inculpatului a fost "Cum să nu".

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală B.D., a negat că a apelat la inculpatul I.S. pentru a interveni pe lângă profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice în scopul de a o promova pe ea sau pe T.F.C., afirmând că doar a apelat la inculpat pentru a interveni la profesorul D.V. cu scopul de a-i permite să dea examenul mai înainte deoarece urma să plece în Irlanda.

Referitor la convorbirea telefonică din data de 12 iunie 2007, ora 9,21, la care s-a făcut referire mai sus, în care inculpatul I.S. îi spune să îi trimită pe T.F.C. "ceva" pentru rezolvarea examenelor, B.D. a declarat iniţial că nu-şi aduce aminte la ce se referea discuţia respectivă. Ulterior, cu ocazia unor noi audieri, B.D. şi-a amintit că în contextul acelei discuţii telefonice din data de 12 iunie 2007, ora 9,21 în care se vorbea de examenul la statistică pe care-l avea de susţinut T.C., iar inculpatul I.S. i-a comunicat "că rezolvă şi că trebuie să-i dea "ceva" profesorului cu care dă examenul, ea s-a referit la un folos material, putând "fi vorba de bani, flori sau alte bunuri". Cu aceiaşi ocazie B.D. a declarat că nu i-a dat nimic profesorului de statistică şi nici inculpatului I.S. De asemenea, potrivit propriei declaraţii, B.D. a apelat la inculpatul I.S. "atât în virtutea faptului că îl cunoştea cât şi datorită poziţiei pe care o avea în cadrul Facultăţii, aceea de prodecan".

Prin declaraţia dată iniţial la urmărirea penală, T.F.C., a afirmat că nu i-a solicitat niciodată inculpatului I.S. să intervină pe lângă profesori pentru a o promova la examene. Ulterior şi-a amintit că în primul an de facultate a apelat la inculpatul I.S. pentru a o ajuta să promoveze la un examen iar acesta iar fi răspuns că nu poate şi că trebuie să se prezinte la examen. În realitate T.F.C. s-a referit exclusiv la împrejurarea în care i-a solicitat inculpatului să o ajute să promoveze la examenul de "Drept civil", când într-adevăr acesta i-a spus că trebuie să înveţe deoarece, în fapt, nu avea trecere la cadrul didactic universitar care preda această materie, care aşa cum rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice din data de 18 iunie 2007, ora 10,36, era vicepreşedintele Tribunalului. În concret inculpatul I.S. i-a răspuns lui T.F.C. astfel: "Veniţi că-ncerc să .. da" aţi învăţat un pic acolo, chiar nu se poate, tre" să-nvăţaţi", că aie-i vicepreşedinta tribunalului", .. "Deci, tre" să citiţi un pic acolo".."No bine, no bine, Haideţi staţi că vorbesc cu ea şi ..".

După cum a fost prezentat mai sus, declaraţiile celor două martore corespund realităţii doar în mică măsură, întrucât din probele dosarului rezultă fără echivoc că au apelat la inculpatul I.S., nu doar pentru "drept civil" ci şi pentru alte examene, cum ar fi "Contabilitate, statistică, calitologie etc.".

Raportat la discuţia telefonică din data de 22 iunie 2007 ora 8,55 dintre inculpatul I.S. şi B.D. în care aceasta îi spune că nu s-a prezentat la examenul avut cu profesorul D.V. din ziua precedentă (21 iunie 2007) şi că profesorul a pus-o absentă la acest examen, iar inculpatul îi spune că a fost trecută absentă doar pentru ceilalţi participanţi la examen ("Te-a trecut faţă de lume numai"), verificând catalogul de examen, instanţa a constatat că cele spuse de inculpat sunt reale. În concret, din catalog rezultă că la examenul din 21 iunie 2007, susţinut la disciplina "Gestiune financiară a întreprinderi I", la care B.D. a lipsit, profesorul D.V. i-a acordat nota 9. Ca urmare, menţiunile din catalog se coroborează cu transcrierea convorbirilor telefonice din data de 22 iunie 2007, ora 8,55.

Un alt exemplu este cel al studentei T.F.C. care, în convorbirea telefonică din 3 august 2008, ora 15,17 îi spune explicit inculpatului I.S. că nu se va prezenta la examenele din septembrie 2007 ("Da, io nu mă pot prezenta. Deci nu am cum să vin" iar inculpatul I.S. îi răspunde: "Lasă că rezolvăm), din probele dosarului rezultă că într-adevăr, a promovat acele examene. în concret, din "catalogul de examen" la disciplina "Matematici economice" rezultă că în sesiunea de toamnă, la data de 10 septembrie 2007, T.F.C. a promovat cu nota 10. În privinţa acestei studente, T.F.C., este de observat că este trecută ultima, pe ultima filă a catalogului şi că, spre deosebire de ceilalţi studenţi, a fost singura care a promovat cu nota 10 fără să figureze cu note pentru activitatea la seminarii şi la lucrările de verificare pe parcurs, cum s-a procedat în cazul celorlalţi studenţi.

N. Altă intervenţie făcută de către inculpatul I.S. pe lângă profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a fost cea în favoarea lui B.I. şi B.A.M., care aveau mai multe restanţe la anumite materii şi trebuiau să le promoveze întrucât urma să susţină examenul de licenţă.

Dacă cu alţi profesori la care B.I. şi B.A.M. aveau restanţe, inculpatul I.S. nu a avut probleme în a-i convinge să îi promoveze, în ceea ce o priveşte pe M.L. inculpatul s-a lovit de refuzul iniţial al acesteia, gândindu-se chiar să schimbe profesorul cu care să susţină cei doi studenţi restanţele pe care le aveau la materiile predate de către aceasta.

Faptul că B.I. şi B.A.M. au apelat la inculpatul I.S. pentru ca acesta să intervină la alţi profesori pentru a-i promova la examene rezultă fără echivoc din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice.

Este relevantă, în sensul celor de mai sus, convorbirea dintre inculpatul I.S. şi B.I., din ziua de 6 iunie 2007, ora 13,17, din conţinutul căreia rezultă cu claritate că, cei doi discutau despre examene. Această discuţie telefonică pe tema examenelor, continua pe parcursul aceleiaşi zile de 6 iunie 2007, în care B.I. a susţinut mai multe examene restante din mai mulţi ani de studii, referitor la care îl înştiinţează pe inculpat.

Este relevantă îndeosebi discuţia telefonică referitoare la examenul la disciplina "Contabilitate", din ziua de 6 iunie 2007 ora 16,23, despre care B.I. îi spune inculpatului că l-a "dat ieri", că nu ştie la ce s-au trecut note, dar că au fost examinaţi de o doamnă "drăguţă". În concret, B.I. se adresează inculpatului I.S. astfel: "Păi nu ştiu .. sigur. No .. şi nu ştiu la ce ne-a trecut note .. Auziţi .., sunaţi-o pe doamna asta, că vă las nişte bani să-i daţi .. că asta a fost tare drăguţă ..", Ulterior, pe parcursul aceleiaşi convorbiri, referindu-se la aceiaşi "doamnă drăguţă", B.I. i-a spus inculpatului: "Deci la doamna asta, îi dai dumitale, că amu, nu m-oi duce înapoi să ..".

Convorbirea din data de 6 iunie 2007, ora 17,05 dintre inculpatul I.S. şi B.I. transcrisă la scoate în evidenţă refuzul profesorului M.L. de a-l promova la examen pe B.I. şi nemulţumirea acestuia din urmă, care nu ştie dacă trece sau nu examenul. Totodată, această convorbire redă cu claritate neînţelegerile grave dintre inculpatul I.S. şi profesorul M.L. la adresa căreia ambii vorbesc indecent. Totodată inculpatul insistă ca B.I. să meargă la examen (.. "Deci du-te acolo, mă .. deci n-ai tu treabă ce am discutat cu ea; "Mă, du-te te rog frumos acolo, că eu vreau să ştiu ce face .., ca s-o dau afară ..").

În cadrul aceleiaşi convorbiri, după ce vorbeşte ameninţător la adresa profesorului M.L., inculpatul se revoltă: (".. Am pierdut eu nervi, mă enervez, mă umilesc în faţa ei .. Nu m-am umilit în viaţa mea la femei".) după care, într-o convorbire ulterioară din aceiaşi zi I.S. îi spune lui B.I. că se va interesa dacă nu-şi poate da examenul cu o altă profesoară ("Mă interesez .., lasă că rezolv cu .., că dai cu altă profesoară .., nu dai cu ea"; "Pot să scot altă profesoară .."; "Să-ţi deie nota altă profesoară").

Discuţiile telefonice din zilele următoare 7 iunie 2007, 8 iunie 2007, 11 iunie 2007, 14 iunie 2007, 18 iunie 2007, 19 iunie 2007, 20 iunie 2007, 27 iunie 2007, evidenţiază demersurile şi intervenţiile inculpatului I.S. pe lângă profesorii facultăţii pentru ca B.I. să promoveze la examene.

În intervalul de timp mai sus menţionat, respectiv în ziua de 6 iunie 2007 ora 16,44 inculpatul I.S., a contactat-o telefonic pe profesoara M.L., cu intenţia vădită de a-i propune să-i promoveze la examen pe B.I. şi B.A.M., referitor la care inculpatul s-a exprimat în sensul că iar fi prieteni. Din cuprinsul acestei convorbiri rezultă refuzul profesoarei M.L. redat în continuare în câteva fragmente extrase din transcrierea aflată la dosar: "Poftim!!??. Bineînţeles că trebuie să vină .. Stai că nu şi-au dat un examen .., cum ..? Aia au şapte examene .., au toate disciplinele cu mine şi vrei să le dau să meargă la licenţă? Pe cuvântul meu de poţi să fi normal. Deci eu una nu mai risc altu" să mai vin la facultatea asta .. Poţi să cauţi pe cine vrei dacă ..". ".. Ar trebui să .., ar trebui să te opreşti o dată .. că toate lucrurile au un început şi un sfârşit, da?. Păi dacă vrei să .. De ce nu ai luat tu toate disciplinele să le pui note? Şi să le dai diploma ca pe bandă şi cu asta am terminat toată treaba .. Nu pe alte persoane să le pui în situaţii proaste .. şi să mai zici că "încă ţie şi groază să vorbeşti cu mine, ştii?" "Deci eu vreau să-ţi spun un singur lucru .." "Eu ţin la demnitatea de om .. Eu nu .. eu nu am nevoie de nimic să-mi aducă să-mi facă, să-mi dreagă şi să-mi nu ştiu ce, da? Dar fiecare până la o limită are .., are un .. Deci orice lucru are o limită .. da?". "Clar". Nu mă interesează .. Poţi să vorbeşti sau să nu vorbeşti .., da? Şi să mai ai curajul să-mi scrii mie pe mail că nu ştiu ce şi nu ştiu câte .. Să fie clar .., poţi să-ţi cauţi pe cine vrei din toamnă .. Deci mă jur .. şi dacă mai intru prin facultatea aia, să mi se rupă picioarele! Ai înţeles? Eu altu nu mai vin .. Deci cu astfel cu oameni eu nu mă duc pe drum .. Eu nu am venit la tine să-ţi spun în spate să le dai note la toţi tâmpiţii care n-au venit niciodată la şcoală! Ai înţeles? Deci eu nu îmi bat joc de studenţi şi de mine ca persoană .. Deci eu nu vreau să vorbească la adresa mea cum vorbesc de D. .. că le-a dat două milioane .. Vorbesc în curtea şcolii .. Ai înţeles? Deci eu n-am nevoie de milioanele lor, de banii lor, să se ducă să-i bage la mă-sa-n .. c .. da" eu nu scriu note, n-ai înţeles? Eu nu scriu note la tâmpiţi .. Şi cu asta am terminat. Deci dacă ştiu, ştiu, .. dacă nu .."., transcriere parţială din convorbirea telefonică dintre inculpatul I.S. şi profesoara M.L. din data de 6 iunie 2007, ora 16,44.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, B.I. a recunoscut că a apelat la inculpatul I.S. pentru a interveni pe lângă profesorii la care el şi soţia sa aveau examene nepromovate. B.I. a declarat că, din câte îşi aminteşte, în anul IV avea restanţe la profesorii D.V., B.I., M.L., S.P., C.R.E. şi Ţ.A. A mai declarat că i-a arătat o listă cu toate restanţele inculpatului I.S. iar acesta i-a spus că se va interesa şi va vorbi cu domnii profesori pentru a-l ajuta pe el şi pe soţia sa să promoveze examenele. B.I. a menţionat explicit că: "Am promovat toate aceste materii pentru că domnul I.S. a discutat cu profesorii respectivi".

B.A.M. a precizat că ea personal nu a discutat cu niciun profesor pentru a o promova la examene şi că nu ştie dacă soţul ei a discutat cu inculpatul I.S.

Faptul că cei doi studenţi, B.I. şi B.A.M. au promovat acele examene, rezultă din xerocopia filelor din catalogul de examen aflate la dosar, în care cei în cauză sunt trecuţi pe ultimele poziţii în catalog.

În faţa instanţei martora B.M.A. şi-a menţinut în cea mai mare parte declaraţia de la urmărire penală, în schimb martorul B.I. a revenit asupra relatărilor de la urmărirea penală. O. Inculpatul I.S. s-a folosit de poziţia pe care o are în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru a înscrie în anul 2007 pe P. (G.) A.A. la această facultate în anul I de studii, deşi termenul pentru înscrierea în anul universitar 2006 - 2007 se încheiase de mult. În fapt, înscrierea în anul I de facultate a avut loc în cursul lunii iunie 2007. Aceasta a achitat taxa de înscriere în data de 13 iunie 2007.

Deşi a solicitat să fie înscrisă la Facultatea de Ştiinţe Economice în luna iunie 2007, pe cererea de înscriere şi pe contractul de studii universitare de licenţă din 25 septembrie 2006, figurează în fals ca şi dată a înscrierii data de 25 septembrie 2006.

Mai mult, P. (G.) A.A., figurează cu examene susţinute în semestrul I şi cu credite la un număr de 6 materii (microeconomie, matematica economiei, geografia resurselor şi economia mediului, bazele merceologiei, bazele informaticii, limba engleză).

În fine, Universitatea "B.B." Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (unde P.A.A. a fost înscrisă la Colegiul Contabilitate şi exmatriculată la data de 29 octombrie 2007 prin Decizia nr. 17425) a comunicat că sus-numitei i s-a eliberat diploma de bacalaureat în original la data de 20 mai 2009.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpatul I.S. a declarat că P. (G.) A.A., în sesiunea de iarnă, fără a-şi putea aminti despre ce an universitar era vorba, a dorit să se transfere la Universitatea de Vest "V.G." din Arad, depunând în acest sens o cerere şi foia matricolă, transfer care iniţial i s-ar fi aprobat, însă ulterior a fost nevoită să se înscrie în anul I de facultate. Potrivit propriei declaraţii, inculpatul I.S. a fost contactat de către sus-numita, însă nu a intervenit pentru ea ci a îndrumat-o la secretariatul Facultăţii.

Raportat la probaţiunea administrată în cauză, declaraţia inculpatului I.S. nu corespunde realităţii fiind contrabătută de celelalte probe administrate în cauză.

Prin declaraţia dată la urmărirea penală, P. (G.) A.A. a declară că: "în fapt, m-am înscris la facultate în data de 13 iunie 2007, dată la care am achitat taxa pentru anul I de şcolarizare". Aceasta a susţinut că pe cererea de înscriere la facultate şi contract, a menţionat data de 25 septembrie 2006 pentru că acest lucru i-a fost cerut de secretara universităţii. Martora a mai afirmat că după ce s-a înscris la facultate, i-a solicitat inculpatului I.S. să-i "pună o vorbă bună" la profesorii C.R.E. şi D.V. pentru a o ajuta să promoveze examenele la materiile predate de aceştia şi că inculpatul i-a promis că o va ajuta, fără a-i pretinde vreun folos. Aceasta a mai adăugat că are convingerea că inculpatul a vorbit cu cei doi profesori deoarece a şi promovat acele examene, dar a susţinut că nu i-a pretins vreun folos (bani sau alte bunuri) pentru a trece la examene.

P. (G.) A.A. a declarat referitor la studiile efectuate la Universitatea B.B. că a urmat doar doi ani, între 1998 - 2000 cursurile "Colegiului de Ştiinţe Economice" după care şi-a întrerupt studiile, iar în anul 2005, când a încercat să le finalizeze nu s-a mai putut.

G.L., mama lui P. (G.) A.A., a afirmat că în cursul lunii februarie 2007, după ce fiica sa s-a mutat în localitatea Şieuţ, a luat legătura cu inculpatul I.S. pentru a o ajuta pe fiica sa să se transfere la Facultatea de Ştiinţe Economice, însă nu a fost posibil, fapt pentru care l-a contactat din nou pe inculpat care i-a promis că va discuta cu decanul pentru a o înscrie în anul I de studii.

Martora G.L., a afirmat că pentru acest "serviciu" inculpatul I.S. nu i-a cerut bani dar a rugat-o să-i acorde sprijin politic, în sensul convingerii oamenilor din zonă să se înscrie în P.D.L. O declaraţie în sensul celor de mai sus a dat P.F. soţul martorei P. (G.) A.A.

Împrejurările de mai sus sunt probate şi cu transcrierea convorbirii telefonice din ziua de 11 iunie 2007, ora 12,53, dintre inculpatul I.S. şi G.L. Din conţinutul acestei convorbiri rezultă că înscrierea numitei P. (G.) A.A. la facultatea s-a făcut în zilele următoare celei de 11 iunie 2006, respectiv la 13 iunie 2007 când s-a achitat taxa de înscriere, precum şi îndemnul inculpatului de a lua legătura cu M.D., secretara facultăţii. Relevantă este şi convorbirea din data de 12 iunie 2007, ora 8,49 între inculpatul I.S. şi M.D., transcrisă la dosar, în care cei doi discută despre faptul că P. (G.) A.A. doreşte să se înscrie la facultate în afara intervalului admis de regulamentul universităţii. Cu acea ocazie M.D. îi spune inculpatului: "Dar de ce n-o venit de la bun, măcar în iarnă". Discuţiile dintre inculpatul I.S. şi secretara M.D., referitoare la înscrierea la facultate a martorei P. (G.) A.A. continuă şi în ziua de 13 iunie 2007. Faptul că taxa de şcolarizare a fost achitată la 13 iunie 2007 rezultă din aceiaşi convorbire: "No, o plătit familia .. ă, aşa .. aia .. ă, taxa, vine acum să te caute ..".

Tot despre înscrierea la facultate în fără regulamentului este şi convorbirea telefonică din 12 iunie 2007, ora 8,39 dintre G.L. şi inculpatul I.S. precum şi cea din 12 iunie 2007, ora 8,44 dintre inculpatul I.S. şi secretara M.D. În această din urmă convorbire, inculpatul I.S. se adresează secretarei M.D. astfel: " Doamna aia de ieri de la Şieuţ care cu .. care are colegiu şi să vezi să se înscrie acuma, să vorbeşti".

Referitor la înscrierea lui P. (G.) A.A., inculpatul I.S. discută telefonic la data de 12 iunie 2007 şi cu decanul facultăţii, D.F., convorbirea fiind transcrisă la dosar, ocazie cu care, într-o primă fază, acesta se opune: "Eu am înţeles, da" suntem de râsul lumii să-l primesc un om în 15 iunie când îi gata şcoala, suntem în sesiune. Ce dracu să faci cu el? Tre să i se facă foaia de diferenţă. Dar examene .. o grămadă de dat".

În cele din urmă după insistenţele din partea inculpatului I.S., decanul D.F. acceptă înscrierea însă în cadrul convorbiri îi spune: "El primeşte parolă cu data de 1 octombrie înţelegi? Dacă-l bagă în 15 iunie, îmi apare parola în 15 iunie. Toată lumea ştie că atunci o venit. Deci nu se mai pot face chestii de felul ăsta aşa. Ştii? De când îi treaba cu examenele online îs multe chestii care se complică. Bagă-l acum şi ia să vezi ce face cu el, dacă poţi".

Ulterior, transcrierea convorbirilor telefonice dintre inculpatul I.S. şi F.P. se referă la "recunoaşterea" unor examene pentru P. (G.) A.A. şi examenele pe care să le susţină aceasta în sesiunea din vara anului 2007.

În convorbirea din 15 iunie 2007, ora 18,10 dintre inculpatul I.S. şi G.L. se discută referitor la sprijinul politic despre care a făcut vorbire în declaraţia sa aceasta din urmă: ".. Şi cu Ş. şi cu ceilalţi când venim că ăia duminică se duc la biserică, când venim să facem o organizaţie acolo".

P. Inculpatul I.S. şi-a folosit poziţia pe care o avea în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice pentru a interveni şi în favoarea lui M.G., în scopul de a-l înscrie la masterat, deşi înscrierile se finalizaseră de mult timp.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul I.S. a făcut acest demersuri în cursul lunii iunie 2007. În fapt, la data de 4 iunie 2007 inculpatul I.S. a contactat-o pe secretara Facultăţii de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa, martora M.D.C., căreia i-a solicitat să facă demersurile necesare în vederea înscrierii lui M.G. la masterat, specializarea Marketing, audit şi expertize contabile.

Ca urmare a intervenţiei efectuate de inculpatul I.S., M.G. a fost înregistrat în evidenţele Facultăţii de Ştiinţe Economice ca fiind înscris în cursul anului 2006.

Potrivit adresei nr. 4666/2009 emisă de Universitatea de Vest "V.G." Arad cererile de înscriere la programele de masterat din cadrul acestei universităţi nu se înregistrează, fiind vorba despre un formular tipizat care rămâne la dosarul personal al studentului (masterandului) pe toată perioada şcolarizării, masteranzii fiind înmatriculaţi în registrele matricole conform Regulamentului profesional al studenţilor (masteranzilor) în baza deciziei Rectorului Universităţii.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, martorul M.G. a susţinut că s-a înscris la masterat în vara anului 2007 şi că după ce s-a înscris, a susţinut examene în vara anului 2007 şi iarna anului 2008. A mai declarat că nu a susţinut examene în sesiunea de iarnă a anului 2007 (ianuarie - februarie) ci doar după ce s-a înscris la masterat şi după achitarea taxelor. Din copia foii matricole a lui M.G. rezultă că acesta ar fi susţinut în semestrul I, examene la patru materii (Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor comerciale I, control financiar şi expertize contabile, managementul şi marketingul IMM-urilor) unde a obţinut nota maximă şi i s-au acordat credite.

Examinând xerocopia după cataloagele de examen la disciplinele menţionate se constată că M.G. figurează înscris la poziţia 63 în fiecare dintre cataloage în care masteranzii sunt înscrişi la specializarea "Marketing audit şi expertize contabile" în anul universitar 2006/2007. În aceste cataloage M.G. figurează cu nota 10 la examenul pe care l-ar fi susţinut în data de 3 februarie 2007 la disciplina "Tehnici comerciale şi tot cu nota 10 la examenul pe care l-a susţinut la disciplina "Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor comerciale I" în data de 3 februarie 2007, iar în celelalte cataloage, pentru disciplinele "Control financiar şi expertize contabile" figurează absent la 11 februarie 2007, la disciplina "Marketingul şi managementul IMM-urilor", figurează absent la data de 29 ianuarie 2007 la disciplina "Auditul afacerilor" figurează absent la 11 februarie 2007.

M.G. a arătat prin declaraţia dată în faţa instanţei că nu-şi explică cum a primit note în sesiunea de iarnă 2007, câtă vreme s-a înscris la maşter abia în vara anului 2007 şi că nu ştie ce "date au fost trecute în catalog", adăugând că este o greşeală în redactarea catalogului. Susţinerea martorului referitoare la greşita redactare/completare a catalogului nu va fi examinată în acest cadru procesual întrucât nu face obiectul dosarului,

Din probele existente la dosar rezultă că M.G. s-a înscris la masterat după terminarea perioadei de înscriere, aspect care rezultă cu claritate atât din susţinerile celui în cauză cât şi din transcrierea convorbiri telefonice din data de 4 iunie 2007, ora 13,06 dintre inculpatul I.S. şi M.D., secretara facultăţii, convorbire continuată de M.D. şi M.G., care a preluat telefonul de la inculpat.

Prin declaraţia dată M.D.C. a conformat faptul că inculpatul I.S. i-a solicitat să accepte pentru înscriere dosarele unor studenţi şi după expirarea perioadei de înscriere, acelaşi lucru întâmplându-se şi în cazul unor cursanţi la master. Aceasta a afirmat că a făcut acest lucru datorită funcţiei de prodecan pe care o îndeplinea inculpatul I.S. în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice. Acelaşi lucru a fost relatat şi de F.L.L., secretara Facultăţii de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului I.S. rezultă din următoarele probe: Hotărârea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud privind constatarea încetării mandatelor unor consilieri judeţeni; Adresa nr. 10/2009 emisă de P.D.L.; Adresa emisă de P.N.L.; Adresa nr. 2072/2008 emisă de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, referitoare la mandatele de consilier judeţean al inculpatului I.S.; fişa postului inculpatului I.S.; documente emise de A.N.A.F. referitoare la controlul efectuat la SC D. SRL; declaraţiile martorilor T.I.; C.M., M.M., M.D.C., S.P., B.V., I.C.V., R.N., F.G.E., C.R.E., M.L., F.L.L., H.F., H.L., B.D., O.I., M.V., O.C.A., B.N., P.O.I., B.A., D.S.V., N.B., V.V., S.G.D., D.V., C.G.O., M.G., documentele depuse de M.G. pentru înscrierea la master în 2007 şi dovada plăţii taxei de înscriere, adresa nr. 4466/2009 emisă de Universitatea de Vest "V.G." Arad, foaia matricolă a lui M.G. şi cataloagele de examen ale acestuia, adresa nr. 423/2007 emisă de Universitatea "B.B." Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor şi înscrisuri înaintate de această instituţie referitoare la P. (G.) A.A., documente de înscriere ale lui P. (G.) A.A. la Facultatea de Ştiinţe Economice şi dovada achitării taxei de înscriere, declaraţiile martorilor P. (G.) A.A., G.L., P.F., T.F.C., O.M.L., M.T.I., K.F.V., B.I., B.A.M., C.M., L.M., O.A., cataloage de examen, registrul matricol S.F., cataloage examen, adresa nr. 4330/2008 emisă de Universitatea de Vest "V.G." Arad şi documente însoţitoare, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, xerocopia actelor din Dosarul nr. 8262/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Faptele inculpatului I.S. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada octombrie 2005 - iulie 2007, şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., respectiv P.L.D., în raporturile cu conducerea instituţiilor publice de nivel judeţean (Garda Financiară, D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, D.J.P.C.A.S., Primăria municipiului Bistriţa) intervenind de mai multe ori pentru stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la societăţi comerciale cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud (SC G.I. SRL, SC D. SRL), angajarea unor cunoştinţe în cadrul instituţiei publice prin "aranjarea" concursului (în cazul postului de consilier juridic al D.J.P.C.A.S.) precum şi pentru eliberarea unor autorizaţii de construire (în cazul cererii formulate de SC M. SRL) şi totodată, în calitate de prodecan la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad şi-a folosit influenţa şi autoritatea în raporturile cu subordonaţii săi (cadre didactice, secretarele filialei Bistriţa a Facultăţii) intervenind de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea ori acordarea notelor indicate (în cazul studenţilor O.M.L., O.A., C.O.I., O.C.A., I.I., I.G.M., B.N., P.O.I., D.S.V., N.B., V.V., S.G.D., C.G.O., B.I., B.A.M., B.A., S.H.F., T.F.C., M.T.I., K.F.V. şi B.D.) şi pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate a unor cursanţi deşi anul universitar începuse cu mult timp în urmă (în cazul lui M.G. şi P.A.A.), toate acestea în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru alţii (obţinerea unor sume de bani, neplata obligaţiilor fiscale către stat, obţinerea unei autorizaţii de construire pe o suprafaţă mai mare de teren, obţinerea unui post de consilier juridic în mod nelegal, promovarea examenelor şi în final absolvirea facultăţii cu obţinerea diplomei de licenţă ori a diplomei de masterat), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărările inculpatului I.S. şi solicitarea sa de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în esenţă, cu motivarea că nu s-a probat elementul material al acestei fapte şi anume folosirea influenţei sau a autorităţii care să se circumscrie unui scop determinat şi nici forma de vinovăţie cerută de textul de lege încriminator, respectiv intenţia directă şi un scop special, acela al obţinerii unor foloase necuvenite sub formă de bani, bunuri sau alte avantaje, sunt înlăturate pentru considerentele expuse în continuare.

Acţiunile concrete întreprinse de inculpatul I.S., constând în folosirea influenţei şi autorităţii ce decurg din funcţiile de conducere, de preşedinte în cadrul organizaţiilor judeţene Bistriţa-Năsăud a P.N.L., respectiv a P.L.D. dar şi din cea de consilier judeţean, în raporturile cu conducerea Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud, D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi D.J.P.C.A.S. Bistriţa-Năsăud, au fost descrise în detaliu la pct. I şi II din considerentele sentinţei şi au fost examinate cu prilejul verificării întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale infracţiunilor de trafic de influenţă pentru care este trimis în judecată.

Prin descrierea detaliată a circumstanţelor în care au fost săvârşite infracţiunile de trafic de influenţă au fost evidenţiate în acelaşi timp acte şi fapte din care se poate deduce şi reţine că inculpatul şi-a folosit autoritatea şi influenţa ce decurgeau din calitatea de consilier judeţean şi lider de partid (preşedinte al organizaţiei judeţene a P.L.D.) în scopul de a obţine bani şi foloase necuvenite.

Că inculpatul şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul interzis de lege, respectiv prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000, sunt elocvente declaraţiile martorilor S.R.A., N.M.A. şi M.F., îndeosebi cele date în faza de urmărire penală care se coroborează cu transcrierea unor convorbiri telefonice aflate la dosar.

În sensul celor de mai sus este declaraţia martorului S.R.A., director executiv al D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud care a arătat în faza de urmărire penală: "Profitând de funcţiile pe care le deţinea acesta intervenea la conducerea instituţiilor publice din judeţul Bistriţa-Năsăud, inclusiv la mine, pentru persoane şi administratori ai unor societăţi comerciale care erau verificate de instituţia noastră". Acelaşi martor a relevat că inculpatul I.S. ".. este o persoană publică în judeţul Bistriţa-Năsăud, fost preşedinte al P.N.L., organizaţia judeţeană, actual preşedinte al P.D. Bistriţa-Năsăud, consilier judeţean şi profesor universitar la Facultatea "V.G." din Arad - Filiala Bistriţa-Năsăud". Martorul S.R.A. a adăugat şi faptul că "nu l-am refuzat pe faţă având în vedere că era şeful unui partid aflat la putere, era consilier judeţean şi nu doream să-şi folosească poziţia şi influenţa împotriva mea".

În acelaşi sens sunt relevante şi declaraţiile martorului N.M.A., care a fost director la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi care se cunoştea cu inculpatul, despre care a arătat că era lider de partid, respectiv "şef al P.L.D. organizaţia judeţeană Bistriţa-Năsăud". Martorul a declarat că a fost contactat de inculpat, ocazie cu care acesta i-a spus: ".. Garda Financiară a finalizat un act de control la SC G.I. SRL Prundu-Bîrgăului şi să am grijă de această societate pentru că administratorul societăţii este un om de bază de-al lor, de pe Valea Bîrgăului, eu înţelegând că ar fi vorba de un sponsor al P.N.L.-ului".

Referitor la martorul N.M., este de precizat şi faptul că în convorbirile telefonice purtate cu inculpatul I.S., acesta i se adresa cu formula "domnu" preşedinte". Ceea ce justifică concluzia că în relaţia cu şefii instituţiilor inculpatul îşi folosea autoritatea ce decurgea din calitatea de şef al organizaţiei judeţene a P.N.L.

Martorul M.F., la vremea respectiv şeful Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud, a declarat că îl cunoştea pe I.S. de "aproximativ 10 ani, acesta fiind implicat în politică şi profesor la Universitatea de Vest "V.G." Arad - Filiala Bistriţa", menţionând că la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii acesta avea funcţia de şef al P.N.L. - Organizaţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud, iar înainte, aceea de secretar general al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Martorul a declarat că inculpatul I.S. l-a rugat să se deplaseze la sediul firmei sale, loc în care l-a întrebat ".. despre controalele ce se efectuează de comisarii Gărzii Financiare la SC G.I. SRL ..". Deşi acest martor nu a relatat aspecte care să-l incrimineze în mod direct pe inculpat, este evident că deplasarea sa la biroul inculpatului de la societatea pe care o administra a fost făcută şi în considerarea funcţiilor pe care acesta le deţinea, deşi în final nu a dat curs celor solicitate.

Referitor la fapta descrisă în considerentele sentinţei, este relevantă sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, declaraţia martorei D.L.V.: "I.S. mi-a spus că-l cunoaşte pe directorul acestei instituţii pe care el l-a pus în funcţie, fiind coleg de partid cu acesta". Audiată în faţa instanţei martora a declarat referitor la R.M.V., director la D.G.A.S.P.C. Bistriţa-Năsăud, că inculpatul I.S. i-ar fi spus că: "i-ar fi dator pentru numirea în acea funcţie".

Raportat la declaraţiile martorilor anterior menţionaţi şi transcrierea convorbirilor telefonice instanţa a reţinut că inculpatul I.S. şi-a folosit influenţa şi autoritatea de care beneficia în calitate de consilier judeţean şi lider de partid, împrejurare care rezultă din acţiunile sale concrete, încadrabile în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Acţiunile concrete la care a recurs inculpatul I.S. au fost percepute de directorii instituţiilor menţionate precum şi de denunţătoare ca acte de folosire efectivă a influenţei ce decurgea din funcţiile publice pe care acesta le deţinea.

Deşi nu toţi martorii audiaţi nu au relevat fapte sau împrejurări care să-l incrimineze direct pe inculpatul I.S., printr-un raţionament logic-juridic se poate justifica concluzia că sumele de bani obţinute de inculpat de la denunţătoare sunt implicit şi consecinţa săvârşirii de către acesta a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Raportat la infracţiunea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, instanţa a reţinut că pentru existenţa ei este necesar ca făptuitorul să recurgă la acte comisive, identificabile, de exercitare efectivă a influenţei şi autorităţii ce decurg din funcţiile publice pe care le deţine, percepute ca atare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase. Instanţa a apreciat că această infracţiune este "de pericol", ceea ce înseamnă că pentru subzistenţa şi consumarea ei nu se cere neapărat ca beneficiul urmărit să se realizeze efectiv.

Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 nu exclud posibilitatea ca această infracţiune să fie săvârşită în concurs ideal cu infracţiunea de trafic de influenţă, care are o altă structură juridică.

În concret, în cauza de faţă inculpatul I.S. a săvârşit de fiecare dată o singură activitate infracţională (descrisă la pct. I şi pct. II) însă aceasta avut urmări distincte, relevante atât pentru infracţiunea prevăzute de art. 257 C. pen. cât şi pentru cea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Latura materială a celor două infracţiuni s-a contopit sub aspectul activităţii infracţionale însă fiecare infracţiune şi-a păstrat individualitatea sub aspectul laturii obiective, laturii subiective, a raportului de cauzalitate şi a urmărilor produse.

Pluralitatea de rezultate ce decurge din activitatea infracţională săvârşită de inculpat, în baza unei hotărârii unice dar în care, sub aspect subiectiv, se împletesc elemente care caracterizează intenţia directă în raport cu ambele infracţiuni, împrejurarea că inculpatul şi-a dat seama că folosirea funcţiei şi autorităţii are aptitudinea de a produce urmări multiple, constituie argumente suficiente pentru a reţine concursul ideal de infracţiuni, contestat de inculpatul I.S. prin concluziile scrise.

Nu a fost însuşită nici susţinerea inculpatului I.S. referitoare la faptul că infracţiunea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ar avea "caracter subsidiar" faţă de fapta de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. şi că aceste infracţiuni nu pot fi niciodată săvârşite în concurs ideal. În acest context este de subliniat că acţiunile întreprinse de inculpat au avut urmări relevante pentru fiecare din cele două texte de lege şi că nu există niciun temei în baza căruia să se reţină că urmările infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 decurg din cele aparţinând infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen.

Aşadar, instanţa a apreciat că acţiunea materială unică a inculpatului, care şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurgeau din funcţiile pe care le-a deţinut, a condus la realizarea conţinutului a două infracţiuni distincte, ale căror elemente constitutive sunt îndeplinite cumulativ, atât în ce priveşte infracţiunea prevăzute de art. 257 C. pen. cât şi referitor la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Pentru considerentele expuse anterior au fost înlăturate şi apărările inculpatului I.S. referitoare la faptele descrise la pct. IV lit. C şi D în cuprinsul concluziilor scrise.

Referitor la martorii C.M., T.I., B.V. şi M.M., deşi nu au dat declaraţii care să-l incrimineze în mod direct pe inculpat, instanţa a apreciat că este vorba de o situaţie explicabilă şi întâlnită frecvent în dovedirea infracţiunii de corupţie, care se comit în condiţii clandestine, cei în cauză luându-şi măsuri care să-i pună la adăpost de răspunderea penală. Ca urmare, în astfel de situaţii se recurge la examinarea unor elemente de fapt, care evaluate printr-un raţionament logic, conduc la stabilirea vinovăţiei chiar şi în lipsa unor mărturii relevante.

Astfel, deşi martorul T.I. nu face declaraţii acuzatoare, din conţinutul convorbirilor telefonice din data de 26 iunie 2007 ora 9,02, transcrisă la dosar, rezultă că inculpatul I.S. şi-a folosit influenţa şi autoritatea ce decurgeau din funcţia politică, atunci când a intervenit pentru rezolvarea situaţiei pe care M.M. o avea la societatea pe care o administra (referitor la extinderea suprafeţei de construire pe domeniul public). În cadrul acelei convorbiri dar şi în altele, la adresa inculpatului martorul foloseşte formula "domnu" preşedinte", care coroborată cu conţinutul convorbirii, duce la concluzia certă că este vorba de funcţia politică a celui în cauză.

O situaţie similară, când de asemenea inculpatul I.S. a intervenit la şefii instituţiilor, este cea surprinsă în convorbirea telefonică din data de 4 iunie 2007, ora 10,33, transcrisă la, purtată de această dată cu directorul de la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, martorul N.M., referitor la situaţia numitei C.M., administrator al SC D. SRL. Sub acest aspect este relevantă şi convorbirea din data de 4 iunie 2007 ora 13,00, transcrisă la dosar din care de asemenea rezultă că inculpatul I.S. şi-a folosit autoritatea şi influenţa, ("Păi să nu-i mai faci nimic că a dat 15 milioane deja amendă), acţiunile sale fiind percepute ca atare de directorul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, care i s-a adresat cu formula "domnu preşedinte". Prin intervenţia la şefii acestei instituţii s-a avut în vedere de către inculpat realizarea unui folos ("Ne-a ajutat atunci când am avut nevoie şi după aia". Acest aspect a fost confirmat de martorul B.V. în declaraţia sa de la urmărire penală care relatând că inculpatul I.S. nu i-a cerut bani, bunuri sau alte foloase, a abordat problema "sprijinul politic pe Valea Someşului".

Actele materiale constând în folosirea influenţei şi autorităţii în calitate de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad în raporturile cu colegii săi, cadrele didactice şi secretarele Filialei Bistriţa a Facultăţii, la care inculpatul I.S. a intervenit de nenumărate ori pentru promovarea examenelor, mărirea notelor şi acordarea unor note indicate, în cazul mai multor studenţi (enumeraţi în considerentele sentinţei), ori pentru înscrierea la cursurile de masterat sau facultate după ce perioada de înscriere a expirat, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru alţii) sunt dovedite prin probele indicate concret la pct. IV lit. E - P în considerentele sentinţei.

Este de menţionat că martorii (studenţii în cauză) au fost audiaţi şi nu au contestat conţinutul convorbirilor telefonice transcrise şi depuse la dosar, ci doar le-au dat, în anumite situaţii, un alt înţeles. Transcrierea convorbirilor telefonice a fost adusă la cunoştinţa martorilor integral în faza de urmărire penală, precum şi parţial în faţa instanţei, astfel că se va reţine că declaraţiile acestora din faza de urmărire penală exprimă mai exact adevărul, fiind mai apropiate de momentul comiterii faptelor.

Reţinând vinovăţia inculpatului I.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. şi referitor la infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa va proceda la individualizarea pedepselor prin prisma dispoziţiilor art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările cauzate şi datele care caracterizează persoana inculpatului.

La dozarea pedepsei s-a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea concretă în care au fost comise, iar în cazul cazul celei din urmă fapte, săvârşită în formă continuată, numărul mare al actelor materiale componente.

S-a avut în vedere şi scopul urmărit de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor de corupţie, acelea de a beneficia în interes personal de bani sau alte foloase prin traficarea funcţiilor deţinute la momentul comiterii faptelor. Infracţiunile săvârşite de inculpatul I.S. au o gravitate sporită în raport cu cele reţinute în sarcina celorlalte două inculpate (M.A. şi M.C.), întrucât s-a folosit de funcţiile deţinute. Modalitatea concretă în care au fost săvârşite faptele ("pretinderea de bani"), valoarea foloaselor primite şi scopul urmărit în plan profesional (aceea de a obţine titlul de conferenţiar universitar), constituie alte împrejurări care dau o gravitate sporită infracţiunilor pentru care inculpatul I.S. a fost trimis în judecată.

Întrucât a comis infracţiunile împreună cu ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, în pofida faptului că nu are antecedente penale şi are o conduită dezirabilă pe plan familial, social şi profesional, aspect care rezultă din Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului I.S. circumstanţele atenuante.

În vederea unei juste individualizări a pedepselor şi pentru a stabili o echivalenţă între gradul de pericol social concret al infracţiunilor de corupţie şi necesitatea combaterii unor asemenea fapte, se vor aplicarea pedepse complementare pentru a completa pedepsele principale.

Pentru aceste considerente instanţa a aplicat inculpatului I.S., în cazul infracţiunilor de corupţie şi a celei asimilate infracţiuni de corupţie, pedepse complementare, în conţinutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dar şi interdicţia de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor, respectiv aceea de decan/prodecan al unei facultăţi (din exercitarea căreia a fost suspendat).

Aşa fiind, instanţa a dispus condamnarea inculpatului I.S. la următoarele pedepse: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pentru fapta descrisă la pct. I în considerentele sentinţei); 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, (pentru fapta descrisă la pct. II în considerentele sentinţei); 1 an şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.; 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. şi la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru comiterea infracţiunii asimilate infracţiunii de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reţinând că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real şi ideal prevăzute de art. 33 lit. a) şi b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate conform art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, în total acesta urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c). C. pen., pe o durată de 2 ani.

Sporul de pedeapsă aplicat, de 6 luni închisoare, este justificat de gravitatea activităţii infracţionale în ansamblu.

Instanţa a dispus executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie pentru a se asigura finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.

Pedeapsa accesorie va fi aplicată inculpatului I.S. în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. Sub acest aspect s-a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite în concurs, numărul mare al actelor materiale componente ale infracţiunii continuate dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor M.C. şi M.A., s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările cauzate şi persoana acestora. Cu prilejul dozării pedepsei se va ţine seama de faptul că inculpatele nu au antecedente penale, manifestă o conduită generală dezirabilă şi că nu există factori care să poată influenţa negativ conduita acestora în viitor.

Întrucât inculpatele nu au recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând fără temei, la ultimul termen de judecată, alături de inculpatul I.S., că ar fi fost vorba de un împrumut acordat de denunţătoarea P.E., nu se vor reţine în favoarea acestora circumstanţele atenuante. Deşi fapta descrisă la pct. I în considerentele sentinţei a fost comisă în împrejurări care constituie circumstanţe agravante [".. trei sau mai multe persoane împreună" - art. 75 lit. a) C. pen.], întrucât contribuţia concretă a inculpatelor a constat doar în acte de complicitate, de intermediere a înţelegerii dintre denunţătoarea P.E. şi inculpatul I.S., întărind convingerea denunţătoarei că inculpatul are influenţă pe lângă comisarul şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud şi directorii D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud pentru a interveni în scopul rezolvării favorabile a problemelor financiare de la SC G.I. SRL, instanţa a aplicat inculpatelor M.C. şi M.A. pedepse orientate spre minimul special.

Aşa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatelor M.A. şi M.C. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată inculpatelor M.A. şi M.C. în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. La aplicarea pedepsei accesorii s-au avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunii dar şi datele care caracterizează persoana inculpatelor, astfel cum rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Apreciind că scopul pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor M.A. şi M.C., poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie şi sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 86¹ C. pen., instanţa a dispus în privinţa acestora suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., instanţa a dispus ca pe durata termenelor de încercare inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud potrivit programului care li se va stabili; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare. De asemenea, inculpatele sunt atenţionate şi asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestora.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatelor pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Procedând la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului B.I., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la care s-a făcut referire anterior, respectiv: limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei săvârşite urmările cauzate şi datele care caracterizează persoana sa. De asemenea în favoarea inculpatului s-a reţinut că a participat la majoritatea termenelor de judecată.

La individualizarea pedepsei nu se poate face abstracţie de faptul că la data comiterii faptei, B.I. era membru desemnat de rectorul Universităţii de Vest "V.G." Arad, în comisia de concurs pentru acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar şi că din această poziţie l-a ajutat pe inculpatul I.S. să obţină acest grad didactic, conceptând şi redactând în fals, iar apoi punând la dispoziţia acestuia cele două documente, (Proces-verbal de validare a concursului de granturi şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale) care ulterior au fost depuse la dosarul pentru obţinerea titlului didactic pentru a dovedi, contrar realităţii, îndeplinirea unuia dintre criteriile de evaluare (criteriul 2 - activitatea de cercetare). În contextul în care la vremea respectivă inculpatul B.I. făcea parte şi din Comisia de soluţionare a contestaţiilor la neacordarea gradelor universitare din cadrul C.N.A.T.D.C.U., datorită pregătirii sale profesionale deosebite, de necontestat în mediul universitar, fapta sa va fi evaluată cu o mai mare exigenţă, astfel că nu se vor reţine circumstanţele atenuante.

Pentru aceste considerente inculpatul B.I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Raportat la natura şi gravitatea faptei şi ţinând seama de aspectele care caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa accesorie a fost aplicată în conţinutul prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice, în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie şi că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului B.I. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate.

Este de menţionat că potrivit art. 86¹ C. pen., dacă inculpatul nu va săvârşi din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu se va pronunţa revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 C. pen., va fi reabilitat de drept.

La individualizarea pedepselor ce a fost aplicate inculpaţilor D.F. şi V.D. s-au avut în vedere aceleaşi criterii prevăzute de art. 72 C. pen., anterior menţionate. S-a ţinut seama de faptul că au săvârşit faptele în cunoştinţă de cauză, cu intenţie directă, pentru ca în final inculpatul I.S. să poată obţine titlul didactic de conferenţiar universitar. Faptele acestora sunt cu atât mai grave cu cât au fost săvârşite de inculpaţi din poziţia de membri ai comisiei de concurs, pentru ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar, comisie care se impunea să manifeste obiectivitate în aprecierile sale. Susţinerile inculpaţilor D.F. şi V.D. că au fost induşi în eroare la momentul săvârşirii faptelor de către inculpatul B.I. nu au niciun temei în contextul în care făceau parte din aceeaşi comisie, câtă vreme au urmărit realizarea aceluiaşi scop (obţinerea gradului didactic) şi aveau posibilitatea ca prin simpla citire a celor două documente să realizeze că au un conţinut fals. Pe de altă parte, la dosar nu există probe din care să rezulte că anterior semnării documentelor cei doi inculpaţi au discutat cu inculpatul B.I. şi că acesta i-ar fi convins să le semneze. În schimb, cei doi inculpaţi - V.D. şi D.F. - nu au oferit nicio explicaţie referitor la faptul că nu au spus inculpatului B.M. adevăratul motiv pentru care era necesar să semneze procesul-verbal de validare a concursului de granturi, considerent pentru care acesta din urmă a semnat doar un singur exemplar cu convingerea că proiectul inculpatului I.S. va fi propus pentru finanţare, neştiind că în realitate, era în derulare un concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar din a cărui comisie făceau parte ceilalţi trei inculpaţi.

Întrucât implicarea inculpatului D.F., decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, unde au fost înregistrate documentele a fost mai amplă comparativ cu cea inculpatului V.D. şi chiar a inculpatului B.I., s-a procedat la sancţionarea sa mai severă. Raportat la circumstanţele concrete în care au fost comise faptele şi scopul urmărit, (obţinerea titlului didactic de către inculpatul I.S.), deşi nu au antecedente penale şi se bucură de un real prestigiu profesional în mediul academic, instanţa nu a reţinut circumstanţele atenuante.

Aşa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului D.F. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., iar a inculpatului V.D. la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru comiterea unei fapte similare de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată celor doi inculpaţi în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Sub acest aspect s-a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor.

Apreciind că scopul pedepselor aplicate celor doi inculpaţi poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie şi că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea acestora.

Ca urmare s-a stabilit, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani şi 3 luni în cazul inculpatului D.F. şi de 2 ani şi 10 luni în cazul inculpatului V.D.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., la care s-a făcut referire anterior iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei, stabilit pentru fiecare inculpat.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului B.M., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările anticipate de inculpat şi cele produse în fapt, datele care caracterizează persoana inculpatului). Întrucât inculpatul B.M. nu are antecedente penale, a declarat sincer motivul real pentru care a semnat în fals unul din exemplarele procesului-verbal de validare a concursului de granturi, neavând cunoştinţă la momentul semnării că toţi ceilalţi inculpaţi erau implicaţi în desfăşurarea unui concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar de către inculpatul I.S., că este cadru universitar din anul 1960, iar în calitate de profesor universitar doctor s-a implicat activ în activitatea de cercetare ştiinţifică, inclusiv în calitate de coordonator al tezelor de doctorat, instanţa a reţinut circumstanţele atenuante.

Ca urmare, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M. la pedeapsa de 1.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 C. pen.

Împrejurarea că în favoarea inculpatului B.M. au fost reţinute circumstanţele atenuante cu ocazia deliberării rezultă din încheierea penală din 11 aprilie 2013, prin care s-a înlăturat din oficiu, în baza art. 196 C. proc. pen., omisiunea vădită strecurată în minuta sentinţei în sensul de a se menţiona prevederile art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 lit. e) teza I C. pen., în încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat.

Apreciind că sunt îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a stabilit, conform art. 82 alin. (2) C. pen., un termen de încercare de 1 an.

S-a atras atenţia inculpatului B.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14, 170, 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat înscrisurile falsificate respectiv: respectiv Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007 şi Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, din 7 mai 2007, ridicate în original de la Universitatea de Vest "V.G." Arad, precum şi a exemplarelor aflate în dosarul de concurs al inculpatului I.S., pentru ocuparea titlului de conferenţiar, respectiv Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, din 7 mai 2007 şi Procesul-verbal de validare a concursului de granturi din 3 mai 2007.

S-a constatat restituirea de către inculpatul I.S. a sumei de 5.200 euro către martora-denunţătoare P.E. şi a sumei de 1.500 euro către martora-denunţătoare D.L.V.

În temeiul art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpatul I.S. a fost obligat să restituie diferenţa de 800 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii, către martora-denunţătoare P.E.

Conform art. 191 C. proc. pen., inculpatul I.S. a fost obligat să plătească în favoarea statului 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza aceluiaşi text de lege, au fost obligate inculpatele M.C. şi M.A. să plătească în favoarea statului câte 550 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpaţii B.I., B.M., D.F. şi V.D. au fost obligaţi să plătească fiecare, câte 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.S., M.C., M.A., B.I., D.F., V.D. şi B.M.

Inculpatul I.S. a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achitarea sa cu motivarea ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special, concomitent cu stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau 86¹ C. pen.

În motivarea apelului inculpatul I.S. a invocat ca motiv de nelegalitate faptul că instanţa de fond nu a procedat la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă administrate în cauză şi a avut în vedere la soluţionarea cauzei mijloace de probă obţinute în mod nelegal. În acest sens s-a arătat că între declaraţiile martorilor există contradicţii evidente cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei şi care nu au fost examinate de către prima instanţa şi că declaraţiile denunţătoarelor P.E. şi D.L.V. au fost date sub presiune, fapt ce rezultă din afirmaţiile acestora referitor la modul şi mijloacele care le-au determinat să facă denunţurile. A mai invocat nelegalitatea interceptărilor şi înregistrărilor de convorbiri în mediul ambiental realizate de denunţătoarea P.E., persoana interesata în cauză şi căreia, fără a avea calitatea cerută de art. 91² alin. (1) C. proc. pen. (procuror sau de organ de cercetare penală), i s-a pus la dispoziţie tehnica specială de înregistrare, aceasta având o conduită provocatorie în scopul de a-l determina la săvârşirea unei infracţiuni ori la continuarea acesteia, precum şi în scopul obţinerii de probe astfel că se impune înlăturarea declaraţiilor acesteia deoarece nu pot constitui declaraţii de martor în sensul art. 78 C. proc. pen., neavând nicio valoare probatorie. S-a mai invocat inexistenţa intenţiei directe în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. În acest sens a arătat că prin intermediul inculpatelor M.A. şi M.C. a împrumutat banii de la denunţătoarea P.E. fără a cunoaşte identitatea acesteia şi anterior declanşării controlului la firma sa, fără a avea cunoştinţă despre derularea acestuia control, că între acordarea împrumutului şi faptul că s-a interesat de modalitatea în care se efectua controlul la societatea denunţătoarei nu exista nicio legătură de cauzalitate şi că nu a întreprins niciun demers pentru a influenţa în vreun fel actul de control.

Referitor la suma de bani primită de la martora D.L.V. a arătat că reprezintă o parte din împrumutul pe care l-am luat de la aceasta în anul 2007 ulterior organizării concursului pentru postul de jurist în cadrul D.G.A.S.P.C., fără a fi îndeplinită cerinţa scopului, fiind neadevărată susţinerea denunţătoarei D.L.V. potrivit căreia ar fi primit cu o zi înainte de examen subiectele de la concurs deoarece, pe de o parte, subiectele au fost stabilite cu două ore înainte de concurs, iar pe de altă parte membrii comisiei au arătat fie că nu îl cunosc, fie ca nu a intervenit pe lângă aceştia pentru a obţine subiectele.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale arăta că s-a aflat în eroare cu privire la procedurile ce trebuiesc urmate cu privire la încheierea unui contract de finanţare din resurse private, ca procesul-verbal de validare a concursului de granturi şi sinteza rezultatului de granturi multianuale desfăşurate în perioada 1 - 30 aprilie 2007 reprezintă ciorne fără valoare juridica, că nu sunt opozabile beneficiarului şi fără valoare pentru C.N.A.T.D.C.U. deoarece proiectul de cercetare a fost finanţat din fonduri private, că înscrisurile arătate nu au fost folosite astfel cum rezulta din opisul dosarului de concurs pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar, că nu exista o contrafacere deoarece nu este imitat un înscris oficial şi că emană de la un particular, iar aparenţa de înscris oficial este dată de înregistrarea efectuată de personalul Universităţii.

Sub aspectul existenţei laturii subiective a infracţiunii de uz de fals a invocat lipsa scopul special, deoarece înscrisurile nu au putut produce consecinţe juridice întrucât pentru proiectul realizat de inculpat nu era necesară organizarea unei competiţii de granturi, întrucât nu a fost finanţat de la bugetul de stat, iar pe de altă parte, criteriul nr. 2 prevăzut de Ordinul nr. 5099/2005 al M.E.C. referitor la activitatea de cercetare era îndeplinit, datorita existenţei contractului de finanţare.

Referitor la infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie arată că nu există probe indubitabile care să confirme vinovăţia sa după cum nu s-a probat existenţa elementelor constitutive, respectiv sub aspectul elementului material, folosirea influenţei ori autorităţii funcţiei în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen. inculpatul a arătat că se impune a fi reţinute circumstanţe atenuante raportat la persoana sa şi comportamentul său anterior şi după comiterea faptelor şi se poate aprecia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, că nu va mai săvârşi infracţiuni, motiv pentru care suspendarea condiţionată sau suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei este suficientă pentru realizarea scopului cerut de lege.

Inculpata M.A. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar in tertio, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei având ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.

În motivarea apelului inculpata M.A. a invocat că nu-i pot fi aplicate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 deoarece nu deţine calitatea specială cerută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv nu deţine funcţii publice şi administrative astfel încât, se impune achitarea sa.

În ceea ce priveşte probele administrate, solicită înlăturarea declaraţiilor denunţătoarei şi a soţului acesteia deoarece sunt persoane interesate dat fiind existenţa dosarului de evaziune fiscală. Apreciază că, atâta timp cât a acordat ajutor doar cumpărătoarei de influenţă P.E. deoarece numai pe aceasta a cunoscut-o, cerinţele textului de incriminare nu sunt îndeplinite.

Referitor la reindividualizarea pedepsei a arătat că reducerea cuantumului sancţiunii şi aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei se justifică fată de circumstanţele în care a fost atrasă în activitatea infracţională şi lipsa antecedentelor penale.

Inculpata M.C. a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute cu referire atât la latura obiectivă cât şi la latura subiectivă.

În motivarea apelului a arătat că, fiind vorba despre o complicitate, nu s-a dovedit că ar fi cunoscut eventualul acord de voinţă între cumpărătorul şi vânzătorul de influenţă, după cum din niciun mijloc de probă nu rezultă că ar fi ajutat sau înlesnit pe inc. I.S. să pretindă ori să primească bunuri sau sume de bani în scopul intervenţiei la vreun comisar al Gărzii Financiare sau persoana din conducerea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, pentru a-i determina să întocmească acte de control favorabile SC G.I. SRL.

Solicită înlăturarea declaraţiilor denunţătoarei P.E. deoarece nu sunt dovedite de niciun alt mijloc de probă, declaraţiile acesteia şi a soţului ei sunt contradictorii cu privire la elementele esenţiale ale cauzei, iar denunţul este lovit de nulitate deoarece sesizarea organelor abilitate nu s-a realizat ca urmare a iniţiativei denunţătoarei. În ceea ce priveşte înregistrările ambientale efectuate de denunţătoare cu aparatura pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală şi înregistrările audio efectuate de aceeaşi denunţătoare apreciază că trebuiau avizate de către un judecător şi nu întrunesc condiţiile art. 91³ C. proc. pen., respectiv nu sunt redate integral, iar o parte nu se regăsesc în desfăşurătorul telefonic astfel că se impun a fi înlăturate deoarece sunt probe obţinute în mod nelegal.

Inculpatul B.I. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b¹ C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen., apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar in tertio, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpatului, cu aplicarea art. 76 C. pen. şi aplicarea pedeapsei amenzii a cărei executare să fie suspendată condiţionat potrivit art. 81 C. pen.

Apelul a fost motivat arătându-se că în cauză lipseşte obiectul infracţiunii, vinovăţia sub forma specifică a intenţiei şi scopul special arătând că cele două acte nu reprezintă înscrisuri oficiale deoarece nu emană de la o autoritate oficială publică, ci de la o universitate privată, că nu a avut intenţia de a comite fapta deoarece, prin consilierea inculpatului I. nu a avut reprezentarea că se implică în săvârşirea unor fapte penale şi că cerinţa scopului special nu este prevăzută în conţinutul normativ al art. 288 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul elementului material a arătat că documentul considerat a fi întocmit în fals nu reproduce un înscris identic preexistent, acesta fiind doar un model care nu conţinea semnătura sa, că nu i-a determinat pe inculpaţii D.F., V.D. şi B.I. să semneze acele înscrisuri, că acele înscrisuri nu erau de natură a produce consecinţe juridice deoarece inculpatul I. îndeplinea condiţiile de a obţine titlul de conferenţiar universitar dat fiind faptul că deţinea un contract de cercetare cu mediul privat mai mare de 3.000 euro în care figura director de proiect. A mai invocat faptul ca din evidenţele Facultăţii de Ştiinţe Economice confruntate cu evidenţele Universităţii "V.G." din Arad rezultă că datele de înregistrare de pe acele documente sunt reale, împrejurare ce confirmă că au fost întocmite şi înregistrate anterior convorbirii telefonice din data de 6 iunie 2007.

Referitor la cererea subsidiară, solicită a se reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 18¹ C. pen. deoarece este un cadru didactic universitar cu o reală vocaţie de formator al tinerei generaţii de profesionişti în activitatea economică, iar caracterizările depuse la dosar evidenţiază reale calităţi ale acestuia şi disponibilitatea de a evita în viitor orice confruntare cu legea penală, are o meritorie şi prestigioasă carieră universitară, bucurându-se de o binemeritată reputaţie profesională, este autor al unei impresionante contribuţii ştiinţifice în domeniul ştiinţelor economice.

În final, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi făcând aplicarea art. 76 lit. e) C. pen., să se aplice o pedeapsă cu amendă a cărei executare să fie suspendată condiţionat în condiţiile art. 81 C. pen.

Inculpaţii D.F., B.M. şi V.D. au susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate şi au solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru existenta unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzute; in tertio, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen. să se dispună achitarea pentru lipsa de pericol social deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În motivarea apelului inculpaţii au arătat că niciunul dintre înscrisurile considerate ca fiind false nu realizează aparenţa de înscris adevărat, nefiind înscrisuri similare cu cele oficiale şi nici nu s-a realizat un înscris similar cu cel oficial deoarece nu există vreun înscris oficial asemănător cu cel care a fost contrafăcut. Au mai invocat greşita interpretare dată dispoziţiilor legale în materia acordării titlului de conferenţiar universitar deoarece, fiind vorba de un grant obţinut din fonduri private, contractele se obţin fără competiţie astfel că nu se impunea realizarea înscrisului care prevedea competiţia cu alte proiecte, consecinţa fiind lipsa consecinţelor juridice a înscrisurilor pretins false, că orice document întocmit de o altă comisie de selecţie nu are nicio valoare deoarece comisia respectivă nu a fost desemnată de beneficiar, că selecţia temei nu se referea la instituţia de învăţământ superior ci la agentul economic care prin finanţarea temei urmărea să-şi rezolve o problemă practică şi că era îndeplinit criteriul 2 referitor la activitatea de cercetare pentru că are toate datele necesare. Referitor la cererea subsidiară, au invocat lipsa vinovăţiei justificată prin existenţa erorii cu privire la cele două înscrisuri, semnându-le fără a avea reprezentarea că acestea ar fi false, notorietatea profesorului universitar B.I., a cărui calitate profesională şi morală nu putea fi contestată, fiind de natură a considera înscrisurile ca fiind autentice.

Cu privire la reţinerea art. 18¹ C. pen. consideră că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul propus, de împrejurările şi circumstanţele în care a fost săvârşită, de urmarea produsă şi conduita inculpaţilor, la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei de scopul propus, de împrejurările şi circumstanţele în care a fost săvârşită, urmarea produsă şi persoana inculpaţilor, cunoscuţi ca fiind cadre universitare cu o conduită demnă, apreciată în societate şi mediul universitar.

Procedând la soluţionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza şi interpretarea judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate direct şi nemijlocit în cursul judecăţii în toate fazele procesuale.

Fără a relua argumentaţia extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C.E.D.O. şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), s-a subliniat cu privire la criticile invocate şi apărările formulate următoarele:

Din perspectiva art. 62 C. proc. pen. instanţa este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilită [art. 63 alin. (2) C. proc. pen.].

De asemenea inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie garantată de prevederile art. 5² C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală şi instanţei de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nicio declaraţie în faţa organelor judiciare exercitându-şi dreptul la tăcere, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.]. Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăţie inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Pe de altă parte, conform art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, faţă de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea a concluzionat că prezumţia de nevinovăţie garantată de dispoziţiile art. 5² C. proc. pen. şi art. 66 C. proc. pen. de care se bucură inculpaţii a fost răsturnată, vinovăţia acestora rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parţial din propriile declaraţii ale inculpaţilor, precum şi din declaraţiile martorilor şi din restul probelor administrate în cauză.

Examinând în prealabil criticile privind existenţa unor vicii de procedură în legătură cu probele administrate în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Având în vedere modul de administrare a mijloacelor de probă în acest dosar de către procurori, curtea a apreciat că în speţă nu sunt incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. potrivit căruia "probele obţinute în mod ilegal, nu pot fi folosite în procesul penal", neexistând nicio încălcare a principiului loialităţii în realizarea acestora.

Potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue comiterea unei fapte, în scopul obţinerii de probe. Acest text de lege nu trebuie privit însă izolat, rupt de context, ci integrat unitar în titlul din care face parte, respectiv interzicerea mijloacelor de constrângere.

Deşi legiuitorul nu a indicat expres în ce constă acţiunea de determinare, este incontestabil că aceasta nu poate avea loc decât prin modalităţile alternative prevăzute în alin. (1) al articolului indicat: violenţe, ameninţări, ori alte mijloace de convingere, precum şi promisiuni sau îndemnuri. În lipsa unor asemenea acţiuni insidioase, nu se poate reţine că există o determinare, întrucât numai prin modalităţile alternative de mai sus se influenţează voinţa persoanei asupra căreia acestea se exercită, ea fiind în situaţia în care nu mai gândeşte şi acţionează liber. A considera că, dincolo de exigenţele textului de lege, orice acţiune din partea unei persoane se poate circumscrie noţiunii de "determinare" înseamnă, pe de o parte, a ignora împrejurarea că cel asupra căruia se exercită determinarea are deplină capacitate de exerciţiu, iar, pe de altă parte, a adăuga la lege, dând noţiunii şi alte semnificaţii decât cele pe care legiuitorul însuşi le-a dat.

Curtea a observat că mijloacele de probă administrate în prezenta speţă au fost obţinute în mod legal, neexistând nicio provocare din partea procurorilor în determinarea acestora la comiterea infracţiunii. Poziţia constantă a denunţătoarelor şi conţinutul concordant al declaraţiilor fiecăreia cu privire la elementele esenţiale ale cauzei, coroborat cu lipsa oricărei menţiuni privind vreo eventuală influenţare sau sugestionare din partea organelor de urmărire penală probează inexistenţa exercitării de presiuni în efectuarea denunţurilor şi, apoi, în redactarea declaraţiilor. Pe de altă parte, depoziţiile martorelor denunţătoare în prezenta cauză nu pot fi excluse din materialul probator, întrucât faptele pe care acestea le atribuie inculpatului I.S. se probează prin alte probe apreciate ca obiective în cauză.

Cât priveşte nerespectarea prevederilor legale vizând procedura efectuării înregistrării comunicărilor sau a celor realizate în mediul ambiental, Curtea a reţinut că acestea reprezintă mijloace de probă legal realizate, cu respectarea deplină a aceluiaşi principiu al loialităţii obţinerii probelor, fiind obţinute cu autorizarea magistratului de la instanţa competentă. Aceste acte sunt depuse în mod valabil la dosarul de urmărire penală, discuţia la data de 19 aprilie 2006, fiind interceptată şi înregistrată legal de organele de urmărire penală în baza unei ordonanţe provizorii emise de procuror la data de 18 aprilie 2006 şi confirmată de instanţă prin Încheierea nr. 71 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, aflate la dosar.

În consecinţă, ţinând seama şi de celelalte garanţii procedurale reglementate detaliat în art. 91¹ - 91⁴ C. proc. pen., cea mai importantă referindu-se la autorizarea şi confirmarea înregistrărilor făcute de judecător, Curtea nu consideră necesar să înlăture de la analiză convorbirile înregistrate.

În ceea ce priveşte pretinsa determinare a inculpatului de către denunţătoare să comită fapta prevăzută de legea penală pentru care s-a formulat denunţul sau la continuarea comiterii de infracţiuni, este de observat că infracţiunile de trafic de influenţă s-au consumat anterior sesizării organului de urmărire penală şi, tot anterior aceluiaşi moment, au fost purtate discuţii pe aceeaşi temă, următoarele întrevederi apărând ca o consecinţă firească a celor stabilite la momentul consumării faptelor şi a evenimentelor ce le-au urmat.

Pe de altă parte, atât în modalitatea determinării săvârşirii unei infracţiuni, cât şi în cea a determinării continuării săvârşirii ei, o condiţie prealabilă o constituie lipsa luării unei hotărâri infracţionale şi adoptarea ei ca urmare a activităţii unei alte persoane, aflată sub controlul organelor judiciare, aspect care nu este îndeplinit.

În final, înregistrarea convorbirii dintre inculpatul I.S. cu denunţătoarea P.E. pe telefonul marca Z., Curtea a constatat că înregistrarea a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în condiţii de clandestinitate şi deci, obţinută contrar prevederilor legale, însă, chiar dacă nu poate fi folosită ca probă, poate fi valorificată în sensul constatării existenţei unor indicii de comitere a faptei.

Referitor la infracţiunile de trafic de influenţă, Curtea a constatat că deşi inculpatul I.S. a negat împotriva evidenţei că s-ar face vinovat de săvârşirea acestor fapte pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că sumele primite de la denunţătoarele P.E. şi D.L.V. ar constitui împrumuturi, fără legătură cu actele imputate, aceste apărări au fost înlăturate corespunzător ca fiind nesincere, fiind combătute prin probele testimoniale, ştiinţifice şi conţinutul interceptărilor efectuate.

C. pen. incriminează infracţiunea de trafic de influenţă în art. 257 C. pen. şi constată primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Pentru existenţa şi implicit, consumarea infracţiunii de trafic de influenţă, nu interesează dacă intervenţia este reală sau presupusă ori dacă aceasta s-a produs sau nu, nici dacă se urmăreşte determinarea unei acţiuni licite sau ilicite în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului.

De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este indiferent faptul că iniţiativa aparţine traficantului sau persoanei interesate ca influenţa să fie exercitată. Acţiunea, care constituie elementul material al infracţiunii, se săvârşeşte numai cu intenţie directă, fiind necesară voinţa inculpatului de a primi bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv să existe un contraechivalent al conduitei sale ilicite.

În cauză, s-a dovedit că iniţiativa a aparţinut denunţătoarelor, dar şi faptul că inculpatul I.S. a acceptat primirea sumelor de bani în schimbul intervenirii pe lângă funcţionari în vederea realizării interesului celor două.

Astfel, referitor la infracţiunea denunţată de P.E., comiterea acesteia rezultă atât din conţinutul denunţului şi declaraţiilor acesteia, dar şi din conţinutul discuţiei înregistrată ambiental şi transcrisă la dosar din 19 aprilie 2006 în cuprinsul cărora sus-numitul inculpat face referire expresă la intervenţia sa în sensul influenţării actului de control ("mai stau de vorbă cu ăştia care au fost în control") afirmând, în esenţă, că sprijinul său a fost unul substanţial şi a depăşit chiar cerinţa denunţătoarei ("Tu nu ştii cât te-am ajutat eu", "te-am ajutat de atâtea ori că nu ştii tu, nici tu nu ştii, .. te mazileau ăştia, erai arestată dacă nu eram eu acolo ..") şi că scopul urmărit de denunţătoare chiar a fost realizat ("mi-o zis că ţi-o scăzut faţă de gardă că nu ştiu").

Dovada intervenţiei inculpatului I.S. în favoarea lui P.E. este confirmată şi de martorii M.F. (comisarul-şef al Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud), S.R.A. (directorul executiv adjunct din cadrul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud) şi N.M.A. (directorul adjunct al D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud), cu toţii relatând despre demersurile făcute de inculpat pe lângă fiecare dintre martori pentru ca denunţătoarea să beneficieze de clemenţă în urma realizării controlului la firma sa.

Totodată, pentru a-i întări convingerea denunţătoarei P.E. că prin influenţa sa îi poate rezolva problema a solicitat să fie prezentă la sediul firmei sus-numitului unde, în condiţii de clandestinitate, să observe plecarea martorului M.F. cu care, afirmativ, ar fi purtat discuţii legat de controlul efectuat la firma denunţătoarei.

Referitor la infracţiunea denunţată de D.L.V., semnificativă este declaraţia martorei D.D.I., care cu ocazia audierii în instanţă a precizat explicit "suma de 1.500 euro a fost dată de mama cu titlu de mită". Totodată, împrejurarea că inculpatul a pus la dispoziţia denunţătoarei înscrisuri care afirmativ ar fi conţinut subiectele concursului de la ambele probe (scris şi oral) probează faptul că inculpatul s-a prevalat de influenţa sa asupra membrilor comisiei, acţiunea fiind menită a-i întări convingerea denunţătoarei asupra demersurilor sale.

Apărarea potrivit căreia subiectele au fost concepute înainte cu două ore de susţinerea examenului este irelevantă sub aspectul existenţei infracţiunii deoarece, aşa cum s-a arătat, nu prezintă importanţă dacă influenţa este reală sau nu ori dacă, în fapt, s-a realizat sau nu s-a produs.

Argumentul potrivit căruia banii ar fi reprezentat împrumuturi este unul necredibil, dovadă fiind că returnarea sumelor a fost motivată fie de faptul depunerii denunţului, fie ca urmare a demersurilor denunţătoarei D.L.V. efectuate în urma demisiei fiicei sale, şi nicidecum ca urmare a respectării vreunui raportat contractual guvernat de termene ori condiţii.

Chiar acceptând că sumele de bani primite de la denunţătoare ar fi reprezentat împrumuturi, acestea ar fi constituit o contraprestaţie, un folos, deoarece este neîndoielnic că obţinerea aşa-ziselor creditări nu poate fi separată de faptul că inculpatul I.S. a afirmat influenţarea unor funcţionari publici.

Cert este faptul că inculpatul I.S. a avut, în ambele cazuri, de la început reprezentarea faptului că demersul său nu putea fi unul gratuit (declaraţia denunţătoarei D.L.V. în care arată că inculpatul a întrebat-o cum se va revanşa, precum şi declaraţia denunţătoarei P.E. potrivit căreia inculpatul s-a exprimat în sensul că "trebuie să dăm ceva, că trebuie să dea şi la persoana cu care vorbeşte", denunţătoarea înţelegând că este vorba de martorul M.F.).

Cu privire la inculpatele M.A. şi M.C., Curtea a observat că elementele care definesc complicitatea materială la o infracţiune vizează pe de-o parte existenţa unei legături subiective între autor şi complice şi ajutorul efectiv oferit de către complice autorului pentru comiterea infracţiunii, pe de altă parte. În cazul infracţiunii de trafic de influentă, având în vedere particularităţile sale de comitere, acest "ajutor" specific complicităţii materiale ia de cele mai multe ori forma ajutorului la primirea sumei de bani, bunuri, folos, etc. de la cumpărătorul de influenţă către autorul infracţiunii de trafic de influenţă.

În cauză s-a probat că sprijinul acestor inculpate a fost esenţial deoarece fără contribuţia acestora denunţătoarea P.E. nu ar fi fost în măsură să intre în legătură cu inculpatul I.S. De asemenea, ambele au cunoscut scopul urmărit de denunţătoare, acela ca prin influenţa inculpatului să se stopeze controlul la firma sa. În acest sens, inculpata M.A. cunoştea de la denunţătoare că firma acesteia face obiectul unui control al gărzii financiare şi că doreşte stoparea verificărilor şi, în virtutea relaţiilor de prietenie cu denunţătoarea şi a celor de rudenie cu inculpata M.C., ştiind că aceasta din urmă este în relaţii apropiate cu inculpatul I.S., a contactat-o, i-a expus situaţia şi că doreşte sprijinul inculpatului, inculpata M.C. fiind cea care a obţinut întrevederea denunţătoarei cu inculpatul şi la care au participat ambele inculpate.

Totodată, s-a probat că ambele inculpate aveau cunoştinţă despre remiterea sumei de 6.000 euro de către denunţătoare, precum şi scopul pentru care au fost daţi banii, inculpata M.A. fiind prezentă chiar la momentul remiterii unei tranşe de către soţul denunţătoarei, iar ulterior, ambele au intermediat restituirea banilor. Cert este că, deşi iniţial au negat orice fel de implicare, în final, ambele au recunoscut că prin intermediul lor inculpatul a primit suma de 6.000 euro de la denunţătoare şi, deşi au susţinut că a reprezentat un împrumut, apărarea este nesinceră şi irelevantă sub aspectul existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii, pentru aceleaşi argumente care au fost expuse mai sus.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, respectiv uz de fals, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 152 C. pen. prevăd că înscrisul oficial este orice înscris care emană de la o unitate la care se referă art. 145 C. pen. sau care aparţine unei asemenea unităţi, iar în literatura de specialitate se arată că din prima categorie fac parte înscrisurile care sunt întocmite, emise sau confirmate de o unitate dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen., iar din cea de-a doua categorie fac parte înscrisurile care sunt depuse şi înregistrate la o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., indiferent dacă emană de la o astfel de unitate sau de la un particular.

Totodată, a falsifica un înscris oficial prin contrafacerea scrierii înseamnă reproducerea frauduloasă, plăsmuirea, ticluirea unui înscris, atribuindu-i aparenţa unui înscris oficial autentic, adevărat.

Din cele arătate rezultă că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen. nu interesează dacă preexistă un înscris oficial care să fie reprodus, cerinţa legii fiind îndeplinită şi atunci când un asemenea înscris este produsul concepţiei autorului.

În cauză s-a probat că înscrisurile "Procesul-verbal de validare a concursului de granturi" şi "Sinteza rezultatului concursului de granturi multianuale desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007", înregistrate în evidenţele Universităţii de Vest "V.G." Arad şi ale Facultăţii de Ştiinţe Economice sunt falsificate, fiind redactate de inculpatul B.I. şi concepute de acesta din urmă împreună cu inculpatul I.S., fiind ulterior depuse la dosarul său pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea titlului universitar de conferenţiar.

Curtea a observat că prin Ordinul Ministrului nr. 5099/2005 modificat prin Ordinul Ministrului nr. 3548/2006 evaluarea unui candidat pentru obţinerea titlului universitar arătat se face în raport de patru criterii, din care criteriul 2 se referă la "activitatea de cercetare" şi care presupune proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare, obţinute prin competiţie pe bază de contract/grant, în ţară/străinătate, ca membru în echipa de cercetare sau ca director de proiect, cu referire distinctă la realizările din ultimii cinci ani, iar ca standard minim pentru a se aprecia ca fiind îndeplinit acest criteriu: "un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii cinci ani, prin competiţie, ca director de proiect".

Din cele arătate rezultă că cerinţa unei competiţii vizează atât grantul, cât şi contractul de cercetare, aspect evidenţiat şi de inculpatul B.I. în discuţia purtată cu inculpatul I.S. din 6 iunie 2007.

De altfel, necesitatea competiţiei la data de 16 mai 2007 a înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar de către inculpatul I.S. rezultă şi din faptul că prin rezoluţia Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare adoptată la reuniunea din 27 aprilie 2007, inculpatului D.F. nu i s-a confirmat titlul didactic de profesor universitar deoarece "candidatul nu are granturi câştigate prin competiţie ".

Faptul că o asemenea competiţie nu a avut loc rezultă din declaraţia martorului A.A., rectorul Universităţii de Vest "V.G.", care a precizat că "la solicitarea unei instituţii private nu am organizat concursuri de granturi sau concursuri de cercetare ştiinţifică", dar şi din transcrierea convorbirilor telefonice purtate în data de 6 iulie 2007 de inculpatul I.S. cu inculpatul B.I. (din cuprinsul cărora rezultă că aceştia se înţeleg asupra componentei aşa-zisei comisii de evaluare, a punctajului şi datei când se afirmă că ar fi avut loc competiţia, respectiv 16 mai 2007, dată care coincide cu cea a înregistrării cererii inculpatului I.S. de acordare a titlului universitar), precum şi cu inculpatul D.F. (căruia îi solicită numele unor presupuşi contracandidaţi - oare pe cine să mai pun că ar fi avut grant cu mine şi am câştigat eu .. şi pe care îl informează că inculpatul B.I. l-a atenţionat asupra necesităţii aparenţei unei competiţii).

Apoi, în realitate nu a existat pretinsa "comisie de selecţie a granturilor" (prin urmare, nici competiţia care să justifice îndeplinirea criteriului de evaluare) aspect confirmat prin adresa nr. 2329/2009 a Universităţii de Vest "V.G." din Arad de unde rezultă că "Ordinul Rectorului nr. 250/2007" (de înfiinţare a aşa-zisei comisii) nu este înregistrat la Universitate şi prin procesul-verbal din 29 aprilie 2009 al Consiliului Facultăţii de Ştiinţe Economice care arată că un astfel de înscris nu se găseşte nici la Facultate. Mai mult, audiate în calitate de martori, cadrele didactice P.V. şi V.A., pretinşii contracandidaţi la concursul desfăşurat în perioada 1 - 30 aprilie 2007, au infirmat participarea lor la selecţie, iar profesorul P.V. a susţinut că tema cu care se pretinde că ar fi participat la competiţie nici nu face parte din domeniul său de activitate.

Apărarea potrivit căreia inculpatul I.S. era beneficiarul unui contract de cercetare finanţat de mediul de afaceri cu o valoare mai mare de 3.000 euro, care reprezintă echivalentul unui contract de grant obţinut prin competiţie, criteriu stabilit de A.E.R. şi acceptat ca şi grilă de evaluare de către Ministerul Educaţiei nu poate fi primită raportat la actele normative menţionate, dispoziţiile referitoare la cerinţa competiţiei fiind reluate şi în Regulamentul de ocupare a posturilor didactice" emis de Universitatea de Vest "V.G." din Arad, adoptat de Senatul Universităţii la data de 27 octombrie 2006.

Este discutabilă şi realitatea existenţei contractului la care s-a făcut referire mai sus. Astfel, din declaraţia martorului M.R. membru în Comisia de Drept şi Ordine Publică în cadrul C.N.A.T.D.C.U. din cadrul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării contractul din 16 mai 2007 fiind unul de cercetare finanţat din surse private, beneficiarul trebuia să se adreseze cu cerere universităţii, că nu putea să aibă ca parte contractantă universitatea, beneficiarul trebuia să desemneze comisia de evaluare a ofertelor pe care le primeşte de la competitori şi că la dosarul pentru acordarea titlului de conferenţiar nu se depune contractul semnat de părţi, ci doar lucrarea de cercetare. Semnificativ este faptul că acest contract a fost întocmit pe un formular care se foloseşte la "contractele încheiate în baza concursurilor de granturi de tip A", situaţie care, potrivit martorului M.D. nu a mai fost întâlnită.

Concluzia care se desprinde este aceea că la data înscrierii inculpatul I.S. nu îndeplinea criteriul 2 pentru acordarea tirului universitar de conferenţiar, că înscrisurile de mai sus au fost întocmite cel puţin începând cu data convorbirilor din 6 iulie 2007, au fost antedatate şi înregistrate la 3 mai 2007 şi 7 mai 2007 în Registrul de intrări-ieşiri al Universităţii de Vest "V.G" pentru a crea aparenţa că cerinţele legale ar fi fost întrunite în persoana inculpatului arătat, fiind depuse la dosarul de candidat al sus-numitului inculpat în scopul menţionat.

Inculpaţii D.F., V.D. şi B.M. au acceptat să semneze aceste înscrisuri deşi ştiau că nu au fost desemnaţi în nicio comisie de selecţie, că nu au văzut proiectele celorlalţi "participanţi" la competiţie şi nu au participat la acordarea punctajelor, ultimii doi inculpaţi recunoscând că au acceptat să semneze deoarece inculpatul D.F. i-a informat că înscrisurile au fost întocmite de inculpatul B.I., cadru universitar cu o notorietate şi reputaţie cunoscută, ştiind că înscrisurile false pe care le-au semnat vor fi folosite de inculpatul I.S. pentru a dovedi criteriul 2 - "activitatea de cercetare" pe care acesta nu-l îndeplinea la momentul înscrierii la concurs.

Din acest motiv apărarea potrivit căreia s-ar fi aflat în eroare cu privire la realitatea exprimată de conţinutul înscrisurilor ori cu privire la procedurile de urmat (în cazul inculpatului I.S.) nu poate fi primită.

Curtea a reţinut că autorul înscrisurilor falsificate este inculpatul B.I., fiind ajutat prin sugestii şi informaţii de inculpatul I.S., aspect rezultând din declaraţiile inculpaţilor V.D. şi B.M., astfel cum s-a arătat mai sus, dar şi din transcrierea convorbirii din 6 iulie 2006, inculpatul B.I. arătând că "dacă vreţi, eu vă fac toată documentaţia asta, v-o trimit cu M. ..", coroborat cu recunoaşterea meritelor acestuia de către inculpatul I.

Este irelevantă şi apărarea potrivit căreia înscrisurile menţionate reprezentau "ciorne" şi nu erau în măsură să producă consecinţe juridice deoarece, pe de o parte, au fost înregistrate la universitate, iar pe de altă parte, inculpatul I.S. şi le-a însuşit în totalitate, fiind enumerate în "Fişa candidatului" depusă la dosarul de conferenţiar. Totodată, evaluarea cerinţelor a fost verificată şi prin prisma existenţei documentelor arătate, fiind avute în vedere la acordarea gradului didactic, existenţa scopului urmărit prin întocmirea şi folosirea înscrisurilor false rezultând fără dubiu.

Cu privire la infracţiunea prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 comiterea acesteia de către inculpatul I.S. s-a probat indubitabil cu declaraţiile martorilor şi interceptările telefonice, transcrise la dosarul cauzei.

Instanţa de fond a analizat fiecare din aceste categorii de probe, a arătat care sunt reţinute în sprijinul soluţiei ce s-a dat în cauză şi cele care au fost înlăturate, precum şi motivele pentru care s-a procedat în acest fel.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) constituie infracţiune fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori într-o persoană juridică fără scop lucrativ, de a folosi influenţa ori autoritatea sa, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii se înţelege întrebuinţarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre ca urmare a funcţiei pe care o deţine.

Influenţa, în sensul în care interesează, reprezintă aptitudinea/capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, etc. de a avea trecere, de a înrâuri pe cineva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, ca urmare a funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate, ale persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

Atât influenţa, cât şi autoritatea derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale/personale ale persoanei învestită cu funcţie de conducere într-un partid, etc. fiind inerente acestora.

Exercitarea influenţei ca urmare a funcţiei politice deţinute într-un partid politic şi membru în consiliu judeţean este probată direct de martorii S.R.A., N.M.A. şi M.F., îndeosebi prin declaraţiile date în faza de urmărire penală care se coroborează cu transcrierea unor convorbiri telefonice aflate la dosar, P.E. şi D.V. şi, indirect, de martorii C.M., T.I., B.V. şi M.M. Martorii menţionaţi fac referire expresă la funcţia politică deţinută de inculpat (fie prin menţionarea apartenenţei politice, fie prin apelativul "preşedinte") şi la posibilitatea acestuia de a decide asupra funcţiilor deţinute de alţii (martorul S.R.A. a arătat că "nu l-am refuzat pe faţă având în vedere că era şeful unui partid aflat la putere, era consilier judeţean şi nu doream să-şi folosească poziţia şi influenţa împotriva mea", iar martora D.L.V. precizează că "I.S. mi-a spus că-l cunoaşte pe directorul acestei instituţii pe care el l-a pus în funcţie, fiind coleg de partid cu acesta".

De asemenea, martorii fac referire şi la interesul justificat de inculpatul I.S. în efectuarea demersului său, interes decurgând tot din funcţia politică deţinută, respectiv fie prin obţinerea ulterioară a susţinerii politice (martorul B.V. a arătat că inculpatul I.S. a abordat problema "sprijinul politic pe Valea Someşului"), fie pentru a recompensa contribuţia anterioară adusă formaţiunii sale politice de beneficiarii exercitării influenţei sale ("Ne-a ajutat atunci când am avut nevoie şi după aia"; martorul N.M.A. a arătat că "să am grijă de această societate pentru că administratorul societăţii este un om de bază de-al lor, de pe Valea Bîrgăului, eu înţelegând că ar fi vorba de un sponsor al P.N.L.-ului"). În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor G.L. şi P.F. - mama şi, respectiv soţul numitei P. (G.) A.A. -, care au confirmat că în schimbul acceptări înscrierii acesteia din urmă la facultate la finele anului universitar, a solicitat acordarea de sprijin politic, în sensul convingerii oamenilor din zonă să se înscrie în P.D.L.

Totodată, a urmărit obţinerea unui folos injust şi pentru solicitanţii demersurilor sale constând în stoparea unor controale sau inspecţii fiscale ori pentru diminuarea prejudiciilor constatate (privind obligaţii fiscale neevidenţiate sau neachitate) la societăţi comerciale cu sediul pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud, pentru angajarea în cadrul unei instituţii publice prin "aranjarea" unui concurs, precum şi pentru eliberarea unei autorizaţii de construcţie.

Inculpatul a invocat, referitor la starea de fapt care se circumscrie activităţii legată denunţătoarele P.E. şi D.V., că există o dublă incriminare prin reţinerea art. 257 C. pen. şi art 13 din legea specială.

Curtea a respins această apărare ca fiind lipsită de suport juridic deoarece ne aflăm în prezenţa unei pluralităţi de acte materiale şi urmări socialmente periculoase. Astfel, infracţiunea de trafic de influenţă a constat în primirea de bani în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă un funcţionar în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, urmarea periculoasă constând în crearea suspiciunii că funcţionarii pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor, infracţiunea existând indiferent dacă intervenţia s-a realizat sau nu. Dimpotrivă, infracţiunea din legea specială presupune exercitarea efectivă a actelor de influenţare (obţinerea foloaselor nefiind o condiţie de existenţă a infracţiunii), iar urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol privind reputaţia entităţii la conducerea căreia se află subiectul activ (partid politic, patronat etc).

În ceea ce priveşte folosirea influenţei şi autorităţii în calitate de prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest "V.G." din Arad în raporturile cu cadrele didactice şi secretarele Filialei Bistriţa a Facultăţii, starea de fapt este probată prin interceptările telefonice (a căror conţinut, explicit de altfel, nu a fost contestat), declaraţiile martorilor (studenţi, cadre didactice, secretare) şi înscrisuri (cataloage, documente administrative) dovedindu-se că inculpatul I.S. a intervenit pentru ca anumiţi studenţi să promoveze examene, să obţină note majorate, să fie înmatriculaţi la finele anului universitar concomitent cu înregistrarea în documente a susţinerii examenelor aferente.

Semnificative sunt declaraţiile martorelor M.D.C. şi F.L.L., secretare la Facultatea de Ştiinţe Economice - Filiala Bistriţa care au arătat că au acceptat solicitarea inculpatului I.S. pentru înscrierea unor studenţi şi masteranzi după expirarea perioadei de înscriere, în virtutea funcţiei de prodecan pe care o îndeplinea inculpatul.

Faptul că inculpatul I.S. reprezenta un factor decident pentru menţinerea în funcţie a profesorilor şi că acest fapt a constituit un factor suficient pentru ca autoritatea sa să fie determinantă în conduita adoptată în sensul celor solicitate de inculpat rezultă explicit din conţinutul discuţiei purtate cu numitul B.I. din data de 6 iunie 2007, ora 17,05 şi unde, ca urmare a refuzului profesoarei M.L. de a-i promova la examene pe B.I. şi soţia acestuia (7 examene şi fără a se prezenta la examinare), inculpatul I.S. insistă ca B.I. să meargă la examen motivând "că eu vreau să ştiu ce face .., ca s-o dau afară .." şi că "lasă că rezolv cu .., că dai cu altă profesoară .., nu dai cu ea"; "Pot să scot altă profesoară .. "; "Să-ţi deie nota altă profesoară".

În mod corect au fost înlăturate acele depoziţii care infirmă existenţa unor asemenea demersuri deoarece martorii audiaţi sunt persoane interesate în cauză fiind beneficiari ai influenţei exercitate de inculpat sau, în cazul cadrelor didactice ori secretarelor, cei care au dat curs solicitărilor, urmărind a se disculpa şi a evita o eventuală consecinţă (penală, profesională, etc.).

Raportat la starea de fapt reţinută, instanţa de fond a stabilit lucrări juridice legale în raport cu normele de incriminare incidente.

Critica inculpatei M.A. potrivit căreia reţinerea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ceea ce o priveşte este nelegală deoarece nu poate şi subiect activ potrivit art. 1 din legea menţionată nu poate fi primită deoarece activitatea infracţională a inculpatei este strâns legată de cea inculpatului I.S. (persoană care deţinea o funcţie publică şi o funcţie de conducere într-un partid) astfel că aplicarea dispoziţiilor legii speciale este dată de textul art. 1 lit. g) care vizează alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) - f), în condiţiile prevăzute de lege.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea a reţinut că potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancţiunile penale aplicate inculpaţilor, diferenţiate între autor şi complice, Curtea a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate, atât sub aspectul duratei, cât şi al modalităţii de executare, printr-o evaluare corespunzătoare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen. şi ţinându-se seama de scopul urmărit prin stabilirea acelor pedepse, potrivit art. 52 din C. pen.

Instanţa de fond a făcut o analiză detaliată a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., cu raportare concretă la situaţia de fapt reţinută fiecărui inculpat - gradul de implicare şi rolul fiecărui inculpat în ansamblul activităţii infracţionale deduse judecăţii; actele la care a participat fiecare inculpat; atitudinea fiecăruia relativ la faptele imputate şi la derularea procesului, prezentarea în instanţă; atitudinea inculpaţilor anterior comiterii prezentelor fapte; situaţia personală a fiecăruia - gradul de instruire, starea de sănătate, etc.

În acest sens, Curtea a reţinut ca pedepsele sunt proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite de fiecare dintre inculpaţi şi, în acelaşi timp, juste în raport cu datele personale favorabile acestora, remarcând că, deşi inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au înţeles să adopte o conduită procesuală nesinceră.

Solicitarea privind diminuarea cuantumului pedepselor şi stabilirea unei modalităţi neprivative de libertate ori reţinerea art. 81 C. pen. (pentru inculpatele M.) nu poate fi primită. Curtea nu poate face abstracţie de complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunilor, impactul social produs de săvârşirea unei astfel de fapte, gravul prejudiciu de imagine adus administraţiei publice şi mediului universitar în ansamblu, dar şi încrederii în incoruptibilitatea funcţionarilor publici şi cadrelor didactice universitare.

Din această perspectivă nu poate fi primită nici susţinerea lipsei de pericol social invocată de inculpaţii B., V., D. şi B.I. deoarece faptele acestora au adus o atingere profundă valorilor apărate prin textele de incriminare şi, ca atare, nu pot fi calificate ca fiind în mod vădit lipsite de importanţă.

Raţionamentul instanţei de fond care a condus la nereţinerea de circumstanţe atenuante este justificat. Aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al instanţei de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanţele comiterii faptei şi să aibă în vedere şi consecinţele acesteia. Totodată, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În cauză, numai lipsa antecedentelor penale şi caracterizările favorabile constituie elemente insuficiente pentru reţinerea circumstanţelor atenuante, gravitatea faptelor şi persoana inculpaţilor (evaluată prin atitudinea constant nesinceră), impunând aplicarea unor pedepse severe atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Corespunzător, aplicarea sporului de pedeapsă pentru inculpatul I.S. se justifică din perspectiva numărului de fapte comise şi care impune o agravare a răspunderii penale.

În prezenta cauză, Curtea a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale a inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi a dreptului de a ocupa funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., toate acestea presupunând responsabilitate civică, încrederea publică şi probitate morală, motive pentru care exerciţiul acestora a fost corect interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpaţilor, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.S. şi pe perioada stabilită de instanţa de fond, ulterior executării pedepsei principale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 230/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au formulat recurs inculpaţii M.C., B.M., D.F., V.D., B.I., M.A. şi I.S.

În susţinerea recursului, inculpaţii B.M., V.D. şi D.F. au invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, însă au solicitat o reapreciere a probatorului administrat care să conducă la schimbarea situaţiei de fapt şi, implicit, la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Inculpatul B.I. a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea Sentinţei penale nr. 71/F din 9 aprilie 2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi a Deciziei penale nr. 230/A din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, reaprecierea între probator şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale întrucât lipseşte un element constitutiv al infracţiunii.

Inculpata M.A. a solicitat ca, în temeiul art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa, considerând că din probele aflate la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa nu sunt îndeplinite.

Inculpata M.C. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cluj şi achitarea sa, după reexaminarea probatorului.

Inculpatul I.S., a depus motivele de recurs la data de 29 mai 2014, după primul termen de judecată ce a avut loc la data de 23 aprilie 2014, solicitând în temeiul art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei pronunţând achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii M.C., B.M., D.F., V.D., B.I., M.A. şi I.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 19 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 decembrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ din C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) din C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului,prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 3 85¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior.

Din analiza criticilor invocate de recurenţii inculpaţi M.C., B.M., D.F., V.D., B.I., M.A. şi I.S., Înalta Curte constată că, în realitate, motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 din C. proc. pen. anterior, abrogat în mod expres prin Legea nr. 2/2013, care permitea în mod excepţional examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs.

Cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre, s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 385⁹ alin. (1) din C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât criticile recurenţilor inculpaţi privind greşita condamnare şi cererea de achitare, prin reanalizarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţa de apel, excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) din C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 12 şi 17² invocate de recurenţi, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Înalta Curte, apreciază că, pe de-o parte motivele invocate vizează netemeinicia deciziei şi nu nelegalitatea acesteia, iar pe de altă parte, se constată că aceleaşi critici au fost invocate de inculpaţi şi în faţa instanţelor de fond şi apel, instanţe care au analizat judicios criticile formulate, argumentând respingerea acestora, motivarea instanţelor, fiind însuşită pe deplin de către instanţa de recurs.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., instanţa constată că, inculpaţii au indicat în mod formal acest motiv de recurs, în realitate, aceştia dorind o reevaluare şi o reinterpretare a materialului probator, fapt ce nu se poate realiza în această etapă procesuală.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.S., Înalta Curte are în vedere faptul că acesta a înţeles să depună motivele de recurs la data de 29 aprilie 2014, după expirarea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., primul termen de judecată având loc la data de 23 aprilie 2014, astfel încât se vor lua în considerare numai cazurile de casare ce trebuie analizate din oficiu aşa cum prevede art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014.

De la data pronunţării deciziei din apel, 19 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., a intrat în vigoare Legea nr. 1 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 257, art. 288, art. 291 C. pen. anterior şi incriminarea acestora în art. 291, art. 320 şi art. 323 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, C. pen. anterior şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art. 257 C. pen. anterior. Traficul de influenţă

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 10 ani.

Art. 291 C. pen. Traficul de influenţă

Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 288 C. pen. anterior. Fals material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Art. 320 C. pen. Fals material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 291 C. pen. anterior. Uz de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 323 C. pen. Uzul de fals.

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere numai limitele de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile de fals material în înscrisuri oficial şi uzul de fals, în timp ce pentru infracţiunea de trafic de influenţă legea nouă conturează mai precis latura obiectivă a infracţiunii, subiectul activ promiţând că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Astfel, legiuitorul incriminează şi ipoteza în care făptuitorul promite că îl va determina pe funcţionar să urgenteze îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu. De asemenea, C. pen. actual micşorează maximul special al pedepsei de la 10 ani la 7 ani.

Astfel, la 1 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 257 C. pen. anterior, a intrat în vigoare art. 291 C. pen. care cuprinde toate celelalte elemente din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.S., dar şi inculpatele M.C. şi M.A. (complicitate la trafic de influenţă). Aşa cum s-a arătat noul text legal conturează mai precis latura obiectivă a infracţiunii, incriminând şi o nouă ipoteză, fără însă a modifica elementele constitutive ale infracţiunii aşa cum erau ele prevăzute în vechea reglementare.

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uzul de fals, se observă că noua incriminare preia întocmai vechiul text legal, singura diferenţă fiind numai sub aspectul tratamentului sancţionator.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 257 C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 291 C. pen.):

- legea veche prevedea sancţiunea închisorii de la 2 la 10 ani;

- legea nouă prevede sancţiunea cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă, şi, poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituţii ori în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Schimbarea încadrării juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare mai favorabilă, însă în limitele individualizării realizate de instanţele anterioare, aspectul temeiniciei sancţiunilor neputând fi devoluat în recurs.

Se constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut însă pe o durată de 1 an, în condiţiile art. 68 C. pen. Însă, ca urmare a realizării contopirii pedepselor, inculpatului I.S. i se vor interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

Cu privire la inculpatele M.C. şi M.A., în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă, se constată că se impune schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.

Înalta Curte va observa şi faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă, deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică, de 7 ani în loc de 10 de ani şi astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituţii ori în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale reţinută în sarcina inculpaţilor B.I., D.F., V.D., B.M. şi I.S. (complicitate la fals material în înscrisuri oficiale) se constată că limitele de pedeapsă sunt mai mari în noua incriminare, astfel că nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

Referitor la infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului I.S. se constată că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi succesive ce incriminează această infracţiune şi de pedeapsa concretă aplicată inculpatului, nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

În privinţa infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului I.S., Înalta Curte constată că acestei infracţiuni nu i-a fost adusă nicio modificare ca urmare a revirimentului jurisprudenţial realizat cu ocazia intrării în vigoare a C. pen. a data de 1 februarie 2014, astfel încât nu se impune analiza acestuia în raport de art. 5 C. pen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii I.S., M.C. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 230/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 71/F/2013 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe durata a 2 ani aplicată inculpatului I.S., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. anterior;

- 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru comiterea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- sporul de 6 luni închisoare.

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului I.S.:

- din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna inculpatul I.S. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

- din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 m infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna inculpatul I.S. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopi pedepsele astfel stabilite cu pedepsele de 1 an şi 3 luni, 1 an şi 6 luni, respectiv 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, în final inculpatul I.S. urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatelor M.C. şi M.A. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna inculpatele M.C. şi M.A. la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

Va menţine modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatelor, precum şi termenul de încercare.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M., D.F., V.D. şi B.I., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii I.S., M.C. şi M.A. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat I.S., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele inculpate M.C. şi M.A. în sumă de câte 400 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi B.M., D.F., V.D. şi B.I. la plata sumelor de câte 600 RON, cu de titlu cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

I. Admite recursurile declarate de inculpaţii I.S., M.C. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 230/A din 19 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în totalitate decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 71/F/2013 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

1.1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe durata a 2 ani aplicată inculpatului I.S., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 1 an şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. anterior;

- 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pentru comiterea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- sporul de 6 luni închisoare.

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului I.S.:

- din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpatul I.S. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

- din infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpatul I.S. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele astfel stabilite cu pedepsele de 1 an şi 3 luni, 1 an şi 6 luni, respectiv 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, în final inculpatul I.S. urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

1.2. Schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatelor M.C. şi M.A. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpatele M.C. şi M.A. la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

Menţine modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatelor, precum şi termenul de încercare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M., D.F., V.D. şi B.I., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii I.S., M.C. şi M.A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat I.S., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele inculpate M.C. şi M.A. în sumă de câte 400 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.M., D.F., V.D. şi B.I. la plata sumelor de câte 600 RON, cu de titlu cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor,aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 2064/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1970/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2064/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2068/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2083/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2084/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs