ICCJ. Decizia nr. 208/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 208/2014
Dosar nr. 13932/62/2012
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117/S din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 13932/62/2012, a fost condamnat inculpatul P.F., domiciliat în sat Feldioara; comuna Feldioara, jud. Braşov la:
- 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, infracţiune prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.;
- 12 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea tenetativei la infracţiunea de omor deosebit de grav - parte vătămată U.l., prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat Ia art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.;
- 4 pedepse a câte 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea a patru tentative Ia infracţiunea de omor calificat - părţi vătămate P.A., F.M.N., T.L.l. şi D.G. - prevăzute de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.
- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice în varianta agravantă, prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de port fără drept de armă albă, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991;
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi s-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 27 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18 octombrie 2012 la 03 septembrie 2012 şi din data de 7 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2/2012 emis de Tribunalul Braşov.
În baza art. 113 C. pen. s-a dispus luarea faţă de inculpatul P.F.D. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice de sânge, prelevare ce se va realiza la eliberarea din penitenciar la finalizarea pedepsei.
S-a constatat că următoarele obiecte - aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov - constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului: un cuţit de 24 cm cu mâner maro; un pieptene galben; material textil alb cu flori şi material textil verde; telefon; un topor fără coadă; o bucată de lemn coadă de topor de 10 cm şi coadă de topor ruptă 60 cm; o foarfecă metalică cu mâner din plastic negru de 26 cm; pantaloni tip blugi de culoare albastru, tricou alb, probe de referinţă A.D.N. recoltate de la inculpatul P.F.D.; sutien roz şi pantaloni gri aparţinând victimei, tricou şi chiloţi aparţinând victimei.
S-a luat act că nicio unitate medicală şi nici părţile vătămate L.T.l., U.l., F.N.M. şi P.A. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate D.G. echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale, instanţa respingând restul pretenţiilor formulate de D.G.
În baza art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.F.A. prin reprezentant A.M. suma de 1.750 lei cu titlu de prestaţie periodică globală pentru perioada 17 iulie 2012 la 25 aprilie 2013, lunar minorului P.F.A. suma 175. lei cu titlu de prestaţie periodică începând cu data de 26 iulie 2013 şi până la majoratul minorului - 20 decembrie 2028 - sau până la alte dispoziţii ale instanţei.
În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească minorului P.F.A., reprezentat de A.M., echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor formulate pentru această parte civilă.
În baza art. 189, 191 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorarii avocat oficiu de câte 200 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că în data de 17 iulie 2012 între inculpat şi victimă au intervenit discuţii, amplificate şi de sentimentul de gelozie al inculpatului. Datorită stării tensionate ce s-a creat, inculpatul a ameninţat victima cu moartea şi, ignorând prezenţa fiului său care plângea în locuinţă, a luat un cuţit de bucătărie cu care a încearcat să înjunghie pe D.N.M. Loviturile aplicate de inculpat victimei s-au centrat în zona abdomenului - starea de graviditate fiind evidentă - şi a gâtului, însă nu au intrat în corpul victimei. Din acest motiv inculpatul a pus mâna pe un topor şi a început s-o izbească pe D.N.M. în cap şi în zona abdomenului de mai multe ori, arma rupându-se. Cât victima se afla în viaţă, inculpatul a luat-o de păr şi a izbit-o cu capul de pereţi, alternând lovirea victimei cu toporul.
Toate aceste scene au fost comise în prezenţa fiului inculpatului în vârstă de doar un an şi câteva luni, care stătea pe pat şi plângea, speriat de zgomotele şi ţipetele produse şi îi privea. Inculpatul i-a spus fiului său să nu plângă şi să fie ca el, „adică tare".
După ce a constatat că victima nu mai mişcă, inculpatul a luat din locuinţă un foarfece cu o lungime de aproximativ 30 de cm, a mânjit lama cu sângele victimei, l-a luat pe fiul său din locuinţă şi au ieşit din casă intenţionând să părăsească localitatea.
Hainele pline de sânge ale inculpatului, precum şi prezenţa acestuia cu o foarfecă în mână, au determinat persoanele care se aflau în apropiere şi pe lângă care trecea să reacţioneze, speriate fiind.
Pe strada G.R. din localitatea Feldioara, în dreptul imobilului cu nr. 13, inculpatul, care se deplasa cu fiul său pe care îl ţinea pe spate, s-a întâlnit cu P.A. care se afla împreună cu G.P. în vârstă de 84 de ani. Ajuns în dreptul numitei P.A. inculpatul a determinat-o să îngenuncheze în faţa lui, poziţie în care a reuşit să o înjunghie în zona fesieră de trei ori, după care a împins-o într-o râpă din apropiere; din râpă urcau T.L.l. şi tatăl său, alertaţi de strigătele de ajutor ale numitei G.T., care, alarmată de strigătele de pe stradă, a ieşit la poarta şi, observând agresarea lui P.A., a intervenit, împreună cu martorul T.L.l., în ajutorul acesteia.
Martora T.G. a susţinut în faţa instanţei că inculpatul era conştient de ceea ce făcea şi chiar proceda la selecţii în rândul celor pe care îi ataca: "inculpatul s-a repezit cu foarfecele şi asupra mătuşii lui, însă " recunoscând-o nu a mai lovit-o.
Inculpatul l-a văzut pe T.L.l. urcând râpa în care fusese aruncată P.A. şi a încercat să-l înjunghie şi pe acesta, cu foarfecele, în zona pieptului, însă nu a reuşit rănirea părţii vătămate T.L.l. Situaţia creată a determinat ca acesta din urmă, dar şi alte persoane din Iocalitate,deranjate de comportamentul inculpatului şi de faptul că acesta şi fiul său erau plini de sânge - să-l urmărească pe inculpat prin localitate.
În aceste condiţii, inculpatul a intrat pe strada 1 Mai, unde s-a întâlnit cu F.N.M. care;a observat că inculpatul era plin de sânge şi îşi ţinea copilul în spate; speriată de situaţia creată, F.N.M. îl întreabă pe inculpat ce a făcut însă acesta o ameninţă: "pleacă de aici, că te omor". F.N.M. s-a întoars cu spatele la inculpat şi s-a lipit de o remorcă din apropiere, iar inculpatul a venit spre ea şi, cu foarfecele pe care îl avea asupra lui, a lovit partea vătămată în zona spatelui. Situaţia creată a fost observată de fratele părţii vătămate F.N.M. - S.I. - care împreună cu celelalte persoane aflate în spatele inculpatului, au continuat să-l urmărească.
Pe strada O.G., inculpatul s-a intersectat cu tatăl numitei D.N., partea vătămată D.G., care iniţial a crezut că inculpatul este "victima" acestei mase de oameni. Speriat că ginerele său ar putea păţi ceva, D.G. se apropie de inculpat în ideea.de a-l ajuta şi de a-i lua copilul din braţe. Inculpatul I-a înjunghiat şi pe acesta cu foarfecele în braţul drept; lovitura aplicată a fost puternică, astfel încât lama a pătruns prin biceps atingând coastele părţii vătămate. în tot acest timp inculpatul striga Ia D.G.:„la şi ţie ca şi lui fie-ta". Datorită lui T.l.L. care a intervenit şi I- a împins inculpatul cu un par, D.G. a fost lovit doar la braţ.
În continuare inculpatul P.F. s-a deplasea înspre centrul oraşului, fiind urmat de localnicii care, deranjaţi de cele întâmplate, doreau să-l prindă. Aproape de centrul localităţii, inculpatul s-a întâlnit cu U.l., despre care ştia că este poliţist acesta intenţionând să-l oprească; poliţistul a ezitat să uzeze arma din dotare din cauza minorului pe care inculpatul îl purta în spate, astfel că inculpatul a încercat, de mai multe ori, să-l înjunghie pe U.l., rănindu-l uşor în zona palmei; poliţistul a reuşit să pulverizeze spray lacrimogen asupra inculpatului şi, cu ajutorul altor persoane din localitate, au reuşit să-l imobilizeze.
Potrivit concluziilor raportului de autopsie, decesul N.D. s-a datorat hemoragiei şi diiacerării cerebrale consecutive plăgii tăiate - despicate frontal dreapta; moartea victimei a fost violentă, victima era gravida în 36-37 de săptămâni, iar fătul, de sex feminin, a fost găsit mort intrauterin.
A considerat prima instanţă că, în drept, fapta inculpatului P.F.D. care, Ia data de 17 iulie 2012, în jurul orelor 19.00, a aplicat multiple lovituri cu ajutorul unui obiect tăietor - înţepător şi a unui obiect despicător (topor), precum şi prin izbirea victimei de pereţii locuinţei în prezenţa minorului P.F.A. în vârstă de aproximativ 1 an şi 6 luni, acţiuni ce au condus la suprimarea vieţii concubinei sale D.N.M. (persoană însărcinată - 36 - 37 săptămâni), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
Starea de graviditate a victimei a fost cunoscută inculpatului, acesta din urmă susţinând că fătul ce urma a fi născut nu era conceput cu el . Indiferent dacă această susţinere este sau nu adevărată, inculpatul cunoştea că starea fizică a victimei nu permitea acesteia să se apere, iar modalitatea de agresare - prin utilizarea foarfecelui şi mai apoi a toporului asupra abdomenului victimei - conduc la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia vădită de a ucide atât victima cât şi pe fătul pe care aceasta T.I. purta. Inculpatul a recunoscut de la urmărire penală că a dorit pur şi simplu uciderea victimei, însă acţiunile sale ulterioare dovedesc că a acest fapt s-a produs prin întrebuinţare de cruzimi deosebite care au fost determinate de sentimente de gelozie, răzbunare, slaba gestionare a problemelor familiale.
S-a reţinut că fapta inculpatului de a încerca, prin înjunghiere, suprimarea vieţii poliţistului U.l., poliţist aflat la momentul respectiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ajutorul unei perechi de foarfece, faptă petrecută în loc public realizează elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.
Faptele aceluiaşi inculpat care, prin întrebuinţare de violenţe fizice, a încercat suprimarea vieţii numiţilor F.N.M., P.A., D.G. şi T.L.l., prin înjunghiere cu ajutorul unui foarfece, fapte petrecute în loc public (traseul: strada Griviţa Roşie, strada 1 Mai, strada O.G. şi proximitatea Primăriei - Feldioara), întrunesc elementele constitutive a patru tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzute de art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A considerat prima instanţă că, în drept, fapta aceluiaşi inculpat care, în public - pe străzi din localitatea Feldioara (până în centrul comunei Feldioara), pe timp de zi, de faţă fiind un număr impresionant de persoane indignate de comportamentul său - a încercat suprimarea vieţii numiţilor U.l., F.N.M., P.A., D.G. şi T.L.l., producând o stare de temere comunităţii locale, tulburând prin aceasta în mod grav ordinea şi liniştea publică, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice în varianta agravată prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. iar fapta aceluiaşi inculpat care a purtat în public (în locurile arătate mai sus şi în împrejurările aferente) un foarfece - obiect tăietor - cu care a atacat pe numiţii U.l., F.N.M., P.A., D.G. şi T.L.l., punându-le în pericol acestora şi altor persoane prezente viaţa şi integritatea corporală, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate- sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La individualizarea judiciară a sancţiunilor pe care Ie-a aplicat inculpatului instanţa a avut în vedere gradul de pericol social generic şi concret al faptelor comise şi persoana inculpatului.
Instanţa a reţinut că fapta de omor deosebit de grav s-a produs asupra unei persoane însărcinate, o persoană cunoscută şi apropiată inculpatului, cu care acesta a intenţionat să dezvolte o relaţie de familie - mama copilului său. Starea de graviditate a victimei era nu doar evidentă, dar şi unul dintre motivele pentru care inculpatul a comis fapta: a susţinut că victima îl înşelase. Fapta s-a comis în locuinţa comună a inculpatului şi a victimei, de faţă la incident a fost fiul celor doi concubini şi se pare că inculpatul a dorit ca fiul său - de doar 1 an şi 6 luni la acel moment - să fie martor al acestor evenimente pentru a-i produce astfel victimei suferinţe psihice deosebite.
Numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei - persoană aflată într-o evidentă inferioritate fizică faţă de agresor - denotă împrejurarea că inculpatul a comis fapta pentru a se răzbuna pe concubina sa despre care credea că-l înşeală şi că-i transmisese diverse boli, concubină care nu era de acord cu dorinţa sa de a pleca în străinătate.
Referitor la tentativele la infracţiunea la omor deosebit de grav şi tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, port fără drept de arma alba în loc public, instanţa a reţinut că faptele s-au produs în public, de faţă fiind mai multe persoane care au fost indignate de comportamentul inculpatului, inculpat care prin acţiunile sale putea vătăma mai multe persoane. Utilizarea în spaţiul public a obiectului - armă albă -denotă periculozitate sporită din partea autorului.
Au fost luate în considerare vârsta de 32 de ani a inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi concluziile referatului de evaluare socială. Cu privire la discernământul avut de inculpat la data faptelor, prima instanţă a analizat coroborat rapoartele de expertiză psihiatrică cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu declaraţiile inculpatului, manifestările sale în cursul judecăţii, declaraţiile martorilor şi lipsa oricăror alte dovezi în sensul unor probleme psihice ale inculpatului anterior comiterii faptelor şi a concluzionat că inculpatul a avut discernământ la momentul comiterii faptei, discernământ ce a fost uşor diminuat, pe fondul marilor carenţe educative şi sociale.
În ceea ce priveşte latura civilă, prima instanţa a constatat că prin acţiunile sale inculpatul a creat suferinţe fizice şi psihice părţii vătămate D.G. astfel că l-a.obligat la plata sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale precum şi că i s-a produs părţii civile P.F.A. o traumă psihică care se impune a fi remediată prin acordarea unei satisfacţii materiale pe care a apreciat-o la echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro. Totodată a acordat minorului suma de 1.750 Iei cu titlu de prestaţie periodică globală pentru perioada 17 iulie 2012 la 25 aprilie 2013 şi lunar suma de 175 lei începând cu data de 26 aprilie 2013 şi până la majoratul minorului - 20 decembrie 2028.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul P.F.D. şi partea civilă P.F.A.
În dezvoltarea motivelor Parchetul a arătat în esenţă că apelul vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov.
Aspectele de nelegalitate invocate au vizat omisiunea instanţei de a deduce perioada reţinerii din data.de 6 decembrie 2012, dată la care inculpatul a fost reţinut pentru a doua oară, urmare extinderii urmăririi penale pentru alte fapte decât cele care făcuse iniţial obiectul urmăririi penale.
Un alt motiv de nelegalitate a constat în omisiunea instanţei de a confisca toporul şi foarfecele folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Referitor la aspectele de netemeinicie acestea au vizeat pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare pe care a considerat-o insuficientă raportat la împrejurările reale de comitere a infracţiunilor .în subsidiar, în situaţia în care instanţa va considera că nu este necesară aplicarea detenţiei pe viaţă s-a solicitat orientarea acesteia către pedeapsa maximă potrivit dispoziţiilor art. 53 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi aplicarea unui spor mai consistent.
Suplimentar faţă de motivele scrise de apel s-a solicitat extinderea ariei drepturilor civile care să îi fie interzise inculpatului, printre acestea urmând să fie evidenţiate şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I, d) şi e) C. pen. considerând că un cetăţean care atentează la viaţa semenilor săi îl fac nedemn de exercitarea dreptului de vota, precum şi exercitarea drepturilor de a fi părinte, tutore sau curator.
Partea civilă a solicitat în latură civilă majorarea cuantumului daunelor materiale la echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro.
Inculpatul, prin apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia, cu motivarea că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor, a recunoscut şi regretat faptele comise, iar din actele existente la dosar se naşte un dubiu cu privire la discernământul pe care l-a avut la momentul comiterii faptelor.
Prin Decizia penală nr. 90/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 117/S din 25 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Braşov în a fost desfiinţată în parte sentinţa şi în rejudecare:
În baza art. 88 C. pen.a fost dedusă din pedeapsa stabilită şi durata reţinerii de 24 de ore, din data de 06 decembrie 2012.
În baza art. 118 alin. (1) lit b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a toporului şi foarfecele folosite la săvârşirea infracţiunilor.
Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, şi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie, şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza I, lit. d) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de partea civilă P.F.A. şi inculpatul P.F.D.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului P.F.D. şi dedusă prevenţia la zi.
În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 350 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat şi partea civilă, s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2). C. proc. pen. apelantul inculpat P.F.D. a fost obligat Ia plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul partea civilă P.F.A. a fost obligat la plata sumei de 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a stabilit corect limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii, aplicând o pedeapsă legală şi că la stabilirea acestor pedepse s-au avut în vedere atât circumstanţele reale în care au fost comise faptele, respectiv modalitatea de săvârşire, calitatea de concubină şi de mamă a copilului inculpatului, urmărire faptelor (atingerea minimă adusă integrităţii fizice a părţilor vătămate în cazul infracţiunilor rămase în faza tentativei) şi pluralitatea de părţi vătămate precum şi cele personale, privind lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, fiind analizate inclusiv, menţiunile din referatul de evaluare întocmit şi că nu s eimpune mejorarea acesteia în sesnul celor solicitate de parchet.
Cu privire la existenţa discernământului la data faptelor,instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o atentă analiză a celor două rapoarte de expertiză psihiatrică, şi a mijloacelor de probă constând în declaraţia dată de inculpat imediat după faptă, în care a relatat în detaliu modalitatea de săvârşire a faptelor, declaraţia martorei G.T. ce a precizat că acesta îşi alegea victimele, toate conducând la concluzia adoptată şi de medicii specialişti în raportul de nouă expertiză medico legală din 2012 avizat de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti că la momentul comiterii faptelor inculpatul a avut uşor scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi mai ales asupra consecinţelor social negative ale faptelor sale şi faţă de care discernământul a fost uşor diminuat.
Această diminuare a discernământului nu poate constitui un aspect care să impună o reducere a pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul prin apărătorul său, din moment ce, din nicio probă de la dosar, nu rezultă că victima l-ar fi adus în această stare. Inculpatul a invocat că ar fi văzut un bărbat care tocmai ieşise din locuinţa sa în acea zi, bărbat cu care soţia ÎI înşela, aspecte nedovedite şi fiind greu de crezut că victima s-ar fi pretat la un astfel de comportament cu câteva zile înainte de a naşte, când actul sexual este interzis cu desăvârşire.
Inculpatul, pe fondul unei gelozii extreme, gelozie ce nu avea un fundament real, astfel cum rezultă îndeosebi din declaraţia tatălui victimei, şi-a indus această stare de agitaţie şi nervozitate, ce a condus la diminuarea discernământului, acesta fiind orbit de gelozie, nemaigândindu-se la consecinţele faptelor sale. Un astfel de comportament nu poate fi privit în favoarea inculpatului, astfel că a fost respinsă solicitarea acestuia de reducere a pedepsei pornind de la aspectul diminuării discernământului în momentul săvârşirii faptelor.
Cu privire la criticile de nelegalitate aduse de Parchet, instanţa de apel Ie-a considerat întemeiate, văzând, pe de-o parte, dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., iar pe de altă parte dispoziţiile art. 88 C. pen. şi ordonanţa de reţinere a inculpatului aflată la fila nr. 24 dosar de urmărire penală.
Cu privire la necesitatea interzicerii, ca pedeapsă complementară şi accesorie şi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I, lit. d) şi e) C. pen., instanţa de apel a apreciat că, raportat la infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită asupra concubinei însărcinate în săptămâna 37, infracţiune ce a avut ca urmare şi decesul intrauterin al fătului, fiind săvârşită şi în prezenţa copilului minor de 1 an şi câteva luni, ce plângea în aceeaşi cameră, inculpatul nu este demn să-şi mai exercite drepturile părinteşti sau acelea de a fi tutore sau curator, având în vedere că a manifestat, prin fapta săvârşită, un dispreţ profund faţă de proprii săi copii.
Luând în "considerare multitudinea de fapte săvârşite, toate cu un grad de pericol social abstract foarte mare şi pedepsite de legea penală foarte aspru, instanţa de apel a apreciat că inculpatul nu este demn să mai voteze, să mai participe" alături de ceilalţi cetăţeni oneşti, unii fiind chiar victimele infracţiunilor sale, la exercitarea acestui drept. Prin gravitatea faptelor săvârşite, inculpatul şi-a atras oprobriul societăţii ce nu trebuie să-i mai permită să participe la alegerea conducătorilor acestei societăţi, la nivel central, dar mai ales la nivelul comunităţii locale pe care a îngrozit-o cu faptele sale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul P.F.D. declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate în sensul reducerii acestuia.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.F.D. prin raportare la dispoziţiile art 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar putea cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (2)1, că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. procedură penală, se iau în considerare din oficiu.
Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 90/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 90/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 3 septembrie 2012 şi de la 6 decembrie 2012 la 22 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2079/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
