ICCJ. Decizia nr. 202/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 202/2014
Dosar nr. 7638/104/2012
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 de la 17 septembrie 2013, Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 7638/104/2012, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prev de art. 174 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului I.I., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev de art. 183 C. pen.
în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., domiciliat în municipiul Slatina, jud. Olt, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la data de 18 septembrie 2012 până la data pronunţării sentinţei, respectiv 17 septembrie 2013, inclusiv, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus - confiscarea ciocanului numerotat cu „jetonul 0" indicat la fila 61 up.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul I.I., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul naţional de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă G.H.A. - prin mandatar C.T. şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.H.A.
S-a luat act că partea civilă G.H.A. nu a solicitat daune morale în faţa instanţei de judecată; în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de: 280,83 lei cu titlu de despăgubiri civile, către S.J.U. Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii; 7.919,92 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.C.J.U. Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A fost obligat inculpatul la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat,
S-a respins, ca nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de partea civilă G.H.A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 498/P/2012 din 07 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului l.I. reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 3 septembrie 2012 în urma unei discuţii contradictorii cu concubina sa, G.V. i-a aplicat acesteia lovituri cu palmele şi deoarece aceasta din urmă i-a adresat injurii a lovit-o cu un ciocan cu coadă metalică în partea dreaptă a capului după care a părăsit locuinţa, victima decedând la data de 14 septembrie 2012.
În urma probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul şi victima au fost în relaţii de concubinaj de mai mulţi ani în urmă, după ce soţul victimei dar şi unul dintre fii acesteia au decedat.
Au fost audiaţi în calitate de martori vecinii părţilor care au declarat că aceştia consumau în mod frecvent băuturi alcoolice după care deveneau violenţi fizic şi verbal, în special inculpatul, care o agresa pe victimă după care arunca cu apă asupra acesteia.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că la data de 03 septembrie 2012, înjurai orelor 10,30, între inculpat şi victimă au avut loc discuţii contradictorii iar pe fondul consumului de alcool inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu palma în zona feţei, aceasta adresându-i în schimb injurii, motiv pentru care inculpatul s-a supărat şi a luat un ciocan cu coadă metalică şi i-a aplicat concubinei sale o lovitură în partea dreaptă a capului.
Ulterior inculpatul a plecat din locuinţa comună dar a revenit în seara aceleiaşi zile şi a încercat să intre în locuinţă, acest lucru fiindu-i imposibil deoarece uşa locuinţei era închisă iar cheia se afla în broască, pe dinăuntru.
În cursul zilei de 03 septembrie 2012 inculpatul s-a întâlnit cu martorul C.N.C. pe care l-a rugat să escaladeze geamul locuinţei pentru a intra în locuinţă însă acesta l-a refuzat de faţă la această discuţie fiind şi martorul B.D., tinerii plecând apoi.
Deoarece nu a găsit o modalitate de a pătrunde în locuinţă, în noaptea de 03/04 septembrie 2013 inculpatul a dormit în holul blocului, fapt observat de martorii R.P. (fila 49 u.p.), R.G. (fila 54 verso u.p.).
A doua zi acesta a încercat să găsească o posibilitate de a intra în apartament adresându-se inclusiv prestatorului de servicii de cablu, unde a reclamat o defecţiune, pentru a putea pătrunde cu ajutorul scării pe una dintre ferestrele locuinţei care era deschisă, însă nu a reuşit.
În seara zilei de 04 septembrie 2013, respectiv în jurul orelor 18,00 - 19,00 inculpatul s-a întâlnit cu martorii B.D. şi C.C.N. pe care i-a rugat să-l ajute să intre în locuinţă, aceştia spunându-i că „singura soluţie este să chemăm pompierii" (fila 50 u.p.), timp în care inculpatul a solicitat unui băiat mai slăbuţ care trecea pe stradă să urce pe exterior, folosindu-se de aparatele de aer condiţionat poziţionate pe exteriorul blocului, ceea ce acesta a şi făcut, primind în schimb de la inculpat o sumă de bani de 5 sau 10 lei.
Martorul B. şi inculpatul au urcat scările şi au ajuns în faţa locuinţei exact când tânărul menţionat deschidea uşa (fila 50 verso u.p.), acesta din urmă adăugând că „este o femeie căzută", însă inculpatul l-a liniştit spunând că „e beată".
Martorul B.D. a intrat în apartament şi a observat victima „pe podea, cu faţa în sus, în dormitorul din faţa uşii de la intrare, după uşă", după care, la solicitarea inculpatului de a primi ajutor, acesta a sunat la serviciul 112, apoi a plecat.
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal stat la fila 46 u.p., din apartamentul în care au locuit victima şi inculpatul au fost ridicate mai multe obiecte, respectiv ciocane, prezentate în planşa foto de la fila 61, iar în cuprinsul declaraţiei pe care inculpatul a dat-o la data 19 septembrie 2012, după ce i s-a adus la cunoştinţă că este învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev şi ped de art. 174 alin. (1) C. pen. acesta a precizat „In data de 03 septembrie 2012 înjurai orelor 10,00 - 10,30 am consumat 50 - 100 ml coniac la un bar din" oraş după care m-am întors acasă iar concubina mea mi-a reproşat că stau numai de băut, discuţia a degenerat eu i-am aplicat câteva palme în zona feţei, aceasta a ripostat şi m-a injuriat, după care eu fiind furios, am pus mâna pe un ciocan cu "coadă metalică şi i-am aplicat acesteia o lovitură cu coada ciocanului în partea dreaptă a a capului".
De asemenea, într-o altă declaraţie tot din aceeaşi dată inculpatul a precizat „cu 2 - 3 zile înainte de această dată (respectiv 01 septembrie 2012 - n.n.) între mine şi ea, în apartament a avut loc o ceartă mai aprinsă pe motiv că făcea în casă treabă în stare de ebrietate, eu am lovit-b cu o coadă de ciocan în cap. De la lovitură în zona capului i-a apărat o umflătură. Ea mi-a spus că o doare capul, eu i-am acordat îngrijiri, i-am pus cârpe cu apă rece pe umflătură şi i-am încălzit apă la aragaz să se spele la cap, în lighean. Nu îi curgea sânge de la lovitura de la cap. In data de 3 septembrie am avut o altă ceartă cu ea, aceasta fiind tot băută, insista să părăsesc apartamentul şi să mă duc la mine la ţară. Eu m-am necăjit şi i-am mai data iarăşi câteva palme, era cam la orele 14,00 - 15, 00 şi am plecat din apartament".
Şi anterior inculpatul a mai agresat victima după cum chiar el precizează în cuprinsul declaraţiei pe care a dat-o la dat-o la data de 05 septembrie 2012 „declar că înainte cu circa o săptămână eu am mai lovit-o pe concubina mea în zona spatelui, aplicându-i 3-4 lovituri cu un pieptene gros de plastic dar aceste lovituri i le-am aplicat în perioada 20 - 25 septembrie" (filele 64 - 65 u.p.).
Inculpatul şi victima au locuit singuri în apartament, astfel că nu au existat martori care să poată observa în mod direct agresiunile verbale şi fizice dintre aceştia, însă declaraţiile date de inculpat se coroborează cu concluziile autopsiei, şi anume, „Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, având o vechime de circa 2-3 zile anterior datei internării de 04 septembrie 2012 şi au legătură de cauzalitate cu decesul" ( fila 37 u.p.).
Prin concluziile raportului de constatare medico-legală s-a menţionat că „Numita G.V., în vârstă de 68 de ani, prezintă leziuni traumatice cu date de producere diferite : cu excepţia hematomului subdural cronic (a cărei dată de producere este cu cel puţin 2 săptămâni anterior datei ultimei agresiuni) celelalte pot data din 03 septembrie 2012. Au putut fi produse cu şi corpuri dure, un corp dur alungit şi mişcare" (fila 33 verso u.p.).
Acest raport a fost avizat de I.M.L. Craiova (fila 34 u.p.).
Inculpatului I.I. i-au fost prezentate cele trei ciocane ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului din locuinţa comună şi acesta a recunoscut ciocanul cu coadă metalică cu care a agresat-o pe victimă, astfel cum rezultă din foto nr. 2, planşa fotografică de la fila 61 u.p.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a precizat că nu a aplicat lovituri, rezultând că decesul victimei s-ar fi datorat împrejurării că victima ar fi consumat băuturi alcoolice în lipsa sa, apoi, din cauza stării de ebrietate a căzut s-a lovit, decesul neavând legătură cu vreo lovitură aplicată de el. A precizat că singurii martori care pot relata adevărul sunt B.D., C.C.N. şi N.C. (fila 78 verso dosar instanţă).
A menţionat că organele de urmărire penală i-au sugerat să facă o declaraţie de recunoaştere sub pretextul că se va reţine în sarcina sa infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte şi nu de omor.
Totuşi nu există nici un minim de dovezi din care să rezulte existenţa vreunor „presiuni" din partea organelor de urmărire penală şi în plus, dacă inculpatul ar fi apreciat că nu i-a aplicat vreo lovitură concubinei sale de natură să conducă la decesul acesteia, nu ar fi recunoscut săvârşirea niciunei fapte penale, nici măcar pe aceea de lovituri cauzatoare de moarte.
Pe de altă parte, infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpatului, nefiind săvârşită în public, nu se poate pretinde existenţa unor persoane care să observe în mod direct persoana care a săvârşit fapta, acesta fiind motivul pentru acre depoziţiile martorilor precizaţi nu-l incriminează pe inculpat în mod direct (pentru că ei nici nu putut observa direct cine a lovit victima, n-ar fi avut cum, nelocuind cu aceasta în apartament) dar nici nu-l exclud.
Astfel aceştia au menţionat că în mod frecvent inculpatul şi victima consumau băuturi alcoolice după care se agresau reciproc, victima fiind observată de aceştia cu urme de lovituri pe faţă iar aceste aspecte confirmă împrejurarea că inculpatul obişnuia să o agreseze fizic pe concubina sa, în speţă victimă.
Probele care dovedesc că inculpatul este autorul infracţiunii de omor asupra victimei G.V. sunt chiar declaraţiile pe care acesta le-a dat în faza de urmărire penală şi care nu pot fi excluse din materialul probator existent, coroborate cu concluziile actelor medico legale, astfel cum au fost expuse în cele de mai sus precum şi planşele foto de la dosar în care inculpatul însuşi arată obiectul cu care a exercitat violenţa.
De altfel, atitudinea inculpatului este una inconsecventă, în sensul că pe de o parte susţine că nu a săvârşit fapta de omor, în sensul că nu a lovit-o deloc pe victimă, iar pe de altă parte, a solicitat să i se schimbe în cadrarea juridică într-o faptă care prevede o pedeapsă mai uşoară.
Fapta inculpatului I.I. care la data de 03 septembrie 2012, în jurul orelor 10,00-10,30, în urma unor discuţii cu concubina sa G.V. i-a aplicat acesteia o lovitură cu un corp contondent, respectiv cu un ciocan cu coadă metalică în partea dreaptă a capului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prev şi ped de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev şi ped de art. 183 C. pen. instanţa fondului s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia, cu următoarea motivare:
Împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu un corp dur aşa cum este ciocanul cu coadă metalică pe care acesta l-a indicat că l-a folosit în foto nr. 2 din planşa foto de la fila 61, are ca semnificaţie juridică faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte, victima fiind o persoană în vârstă de 68 de ani, posibil şi sub influenţa băuturilor alcoolice, ceea ce ar fi trebuit să-l determine să se abţină de la aplicarea oricăror lovituri.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a ţinut seama de criteriile de prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei săvârşite, modul si condiţiile în care a fost săvârşită, precum si de persoana si conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât si în fata instanţei.
Inculpatul I.I. are antecedente penale conform fişei de cazier de la fila 74 dosar u.p. care însă nu constituie prim termen al recidivei întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză şi nici nu a încercat să despăgubească în vreun fel partea civilă, neexistând deci circumstanţe atenuante care să poată fi. recunoscute în favoarea acestuia.
Împrejurarea că eventual s-a aflat în stare de ebrietate când a aplicat lovituri victimei nu este o circumstanţă atenuată.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestului preventiv de la data de 18 septembrie 2012 până la data pronunţării sentinţei, respectiv 17 septembrie 2013 inclusiv (fila 57 u.p.).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea ciocanului numerotat cu „jetonul 0" indicat la fila 61 u.p.
Partea vătămată G.H.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale şi nu a solicitat daune morale, precizând că „nu pot preciza o sumă, deoarece valoarea este incomensurabilă" (fila 48 verso u.p.).
Tribunalul a reţinut că partea civilă a dovedit cu înscrisuri cheltuieli materiale în valoare de 7.000 lei (fila 181 de la dosar instanţă) dar şi efectuarea altor cheltuieli în legătură cu pomenirile ulterioare ale victimei după obiceiul locului, prin declaraţia martorei C.E. (fila 157 dosar instanţă), astfel că a fost obligat inculpatul I.I. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.H.A. şi a luat act că acesta nu a solicitat daune morale în faţa instanţei de judecată (fila 80 dosar cercetare jud).
În conformitate cu art. 313 alin. (1) din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, potrivit cărora „persoanele care- prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspuns potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată" astfel că în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. la plata:
- sumei de 280,83 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.U. Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii (fila 57 dosar cercetare judecătorească);
- sumei de 7.919,92 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.C.J.U. Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei G.V., sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii (fila 71 dosar cercetare judecătorească)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.I., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi reducerea pedepsei, ţinând cont de atitudinea sinceră.
A precizat că nu înţelege să formuleze critici asupra modului de soluţionare a laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 346 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului I.I., împotriva sentinţei penale nr. 148 de la 17 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 7638/104/2012, a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale şi, în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului I.I. la 13 ani închisoare.Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţă. S-a dedus în continuare detenţia preventivă de la 17 septembrie 2013 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a pronunţa decizia menţionată, Curtea â constatat că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 3 septembrie 2012, inculpatul i-a aplicat concubinei sale G.V. o lovitură cu un ciocan în zona capului, în urma căreia victima a decedat.
Deşi în faţa instanţei de fond inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, cu ocazia judecării apelului, a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu.Instanţa de apel a constatat că vinovăţia inculpatului rezultă din probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, respectiv acte medico-legale, declaraţiile martorilor R.P., B.D.C., C.N.C., R.G., C.A., dar şi din declaraţiile inculpatului date în faza urmăririi penale.
Deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa de apel a apreciat că nu se pot aplica dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., deoarece această recunoaştere a intervenit după"-începerea cercetării judecătoreşti, chiar şi după pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond.
Mai mult, inculpatul a fost întrebat în mod expres de instanţa de fond la data de 12 martie 2013, dacă înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., dar inculpatul a refuzat (fila 77 dosar fond).
În schimb, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate criticile privitoare la cuantumul pedepsei, ţinând cont de criteriile prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care s-a săvârşit, persoana inculpatului, vârsta înaintată a acestuia, atitudinea sinceră avută în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de apel, s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnarea suferită în trecut, aşa încât a redus pedeapsa la 13 ani închisoare, cuantum care este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul l.I., solicitând admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea comisă.
Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată în cauză de către instanţa de apel este legală şi temeinică şi constată recursul declarat de către recurentul inculpat l.I. ca fiind nefondat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în raport de preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul l.I. din data de 15 aprilie 2014 pentru acest termen de judecată, se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, motivele fiind expuse, prin apărător, oral, în ziua judecăţii, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385 alin. (2) C. proc. pen.
În legătură cu critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. privind greşita aplicare a legii în sensul reindividualizării pedepsei, se constată că în realitate, aceasta nu se circumscrie cazului de casare arătat, atât timp cât instanţei de recurs i se cere redozarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor.
Aşa fiind, se constată că aspectele invocate de recurentul inculpat privind greşita individualizare a pedepsei de către instanţă nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de ort. 385 pct. 17 C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor dispoziţii legale.
Aspectele invocate de către recurent ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când,^-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Având în vedere natura criticilor invocate de către inculpat, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţa de apel, rezultă cu evidenţă că acestea nu se mai circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.
Prin urmare, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile inculpatului privind greşita individualizare a pedepselor nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.; nici celui prevăzut de art 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei penale nr. 346 din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2079/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 206/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
