ICCJ. Decizia nr. 2094/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2094/2014
Dosar nr. 2371/2/2013
Şedinţa Publică din 20 iunie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 209 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus respingerea ca inadmisibila a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea R.A. cu privire la Sentinţa penală nr. 401/F pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 21 septembrie 2011 în Dosarul nr. 5275/2/2011.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2371/2/2013, condamnata R.A., a formulat contestaţie la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 401/F pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 21 septembrie 2011 în Dosarul nr. 5275/2/2011, solicitând instanţei modificarea modalităţii de executare a Sentinţei penale nr. 401 din 21 septembrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 5275/2/2011, în sensul măririi intervalului la care trebuie să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul Probaţiune) de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 401 din 21 septembrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 5275/2/2011 a fost condamnată - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă - la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere. Termenul de încercare a fost stabilit la 3 ani şi 8 luni, fiind obligata pe durata acestui termen de încercare să se prezinte lunar la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Contestatoarea a arătat că, până în prezent a îndeplinit întocmai dispoziţia instanţei, prezentându-se la Serviciul Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la termenele stabilite prin hotărârea de condamnare, respectându-şi riguros obligaţiile care îi incumbă însă, datorită faptului că nu a reuşit să găsească un loc de muncă în România, a acceptat, încă din anul 2008, un serviciu în Oslo, Norvegia unde s-a integrat foarte bine.
Având în vedere eforturile deosebite pe care trebuie să le facă în prezent pentru a reuşi să respecte dispoziţia instanţei de judecată, petenta a solicitat instanţei ca, pe calea contestaţiei la executare formulate, să-i permită să se prezinte la intervale de trei luni la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul Probaţiune) de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei, în copie certificată, fişele de plată a salariului emise de către societatea comercială W.B. S. AS pe perioada iulie 2010 - mai 2011, recomandări şi caracterizări, contractul de muncă încheiat cu F.C. AS, contractul de închiriere a locuinţei, dovezile de plată a chiriei, fişa fiscală pe anul 2011, dovada eliberării de card bancar emisă de către Banca F., contractul de muncă încheiat cu X. B. & S. AS.
Instanţa, din oficiu în baza rolului activ a dispus ataşarea dosarului de fond în care s-a pronunţat sentinţa penală de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Sentinţa penală nr. 401/F, respectiv dosarul Dosarul nr. 5275/2/2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 401/F pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 21 septembrie 2011 în Dosarul nr. 5275/2/2011, în temeiul art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata R.A. la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată şi, în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 8 luni, în cursul căruia inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte lunar la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
Prin prezenta contestaţie la executare, s-a solicitat instanţei modificarea modalităţii de executare, în sensul măririi intervalului la care trebuie petenta trebuie să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul Probaţiune) de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În raport de motivele invocate de contestator, prin prisma cazului prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanţa a constatat că, cererea este inadmisibilă.
Astfel, contestaţia la executare este un mijloc procesual care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acel moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa dar în legătură cu executarea, fără a schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.
În cauză, motivele invocate de petenta, deşi pertinente, nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care vizează situaţia în care se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Aprecierea că, prezentarea persoanei condamnate la Serviciul de probaţiune o dată pe lună, aşa cum a fost fixat de instanţa de judecată, nu se mai justifică, avându-se în vedere buna colaborare şi simţul de responsabilitate al acesteia, nu este un argument legal de admisibilitate a cererii întrucât se opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale de condamnare, care se executa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea R.A.
Contestatoarea nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs.
Examinând recursul formulat de contestatoarea R.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Cu titlu de premisă, Înalta Curte aminteşte că contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătura cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea dispoziţiilor de drept penal şi de drept procesual penal.
Analizând susţinerile contestatoarei, precum şi actele dosarului, Înalta Curte reţine că în speţă contestatoarea R.A. a invocat cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv „când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", solicitând în esenţă modificarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 401 din 21 septembrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 5275/2/2011, în sensul măririi intervalului la care trebuie să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Serviciul Probaţiune) de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Înalta Curte constată că, ceea ce a invocat contestatoarea nu tine de executarea sentinţei penale sus-menţionate, neconstituind nici nelămurire cu privire la respectiva hotărâre şi nici împiedicare la executare, astfel că în mod corect instanţa fondului a respins prezenta contestaţie, apreciind că este inadmisibilă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea R.A. împotriva Sentinţei penale nr. 209 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va obliga recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea R.A. împotriva Sentinţei penale nr. 209 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 2095/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
