ICCJ. Decizia nr. 1763/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1763/2014

Dosar nr. 7357/117/2013

Şedinţa publică din 23 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 318 din 18 iulie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 7357/117/2013 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:

1. T.M., în baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit C. pen. la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de:

- 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reţinerii pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 şi până la data de 07 noiembrie 2012.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., stabilit de instanţă la 6 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. .

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura luată faţă de inculpată, respectiv cea a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) şi la art. 1357 din Noul C. civ. s-a admis acţiunea civilă a părţii civile D.G. şi în consecinţă obligă inculpata să-i plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 17 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) şi la art. 14 alin. (3) lit. b) şi la art. 1357 din Noul C. civ. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părţii civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

2. M.I.L., înlătură aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13, alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) condamnatul, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durate pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 şi până k data de 07 noiembrie 2012.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., stabilit de instanţă la 7 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată, până la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 17 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) şi la art. 14 alin. (3) lit. b) şi la art. 1357 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile minore D.A. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-au stabilit onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru partea vătămată D.G. în sumă de 150 lei şi pentru inculpatul M.I.L. în sumă de 300 lei, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Cluj, domnilor avocaţi D.I. şi respectiv C.I.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare astfel:

- inculpata T.M. în sumă de câte 1.875 lei, din care suma de 75 lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu iniţial;

- inculpatul M.I.L. în sumă de 2.100 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că părţile vătămate D.G., în prezent în vârstă de 21 de ani şi D.A., în prezent în vârstă de 17 ani provin dintr-o familie monoparentală, cu încă 4 fraţi şi surori, tatăl acestora decedând în anul 2006.

Din anul 2005, de la vârsta de 13 ani partea vătămată D.G. a început să fugă de acasă. În perioada 2005 - 2007 aceasta a fost depistată de mai multe ori pe raza municipiului Cluj-Napoca şi internată în Adăpostul de zi şi de noapte "Arlechino" din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţiei Copilului (DGASPC) Cluj. În cursul lunii iulie 2005 partea vătămată a fost evaluată de către consilieri din cadrul direcţiei, ocazie cu care partea vătămată a declarat că a fugit de acasă întrucât părinţii o băteau şi îi adresau injurii. Evaluarea a pus în evidenţă că partea vătămată prezenta un nivel ridicat al anxietăţii generale, stimă de sine scăzută, manifesta un comportament agresiv cu tente sexuale, avea limbaj vulgar, prezenta un uşor retard în achiziţia deprinderilor intelectuale caracteristice vârstei, imposibilitatea susţinerii atenţiei concentrate în sarcini academice.

După fiecare internare în adăpost, partea vătămată a fost încredinţată mamei, inculpata T.M., la cererea acesteia.

Această situaţie s-a repetat şi cu privire la partea vătămată D.A. care de la vârsta de 13 ani a fugit în mod repetat de la domiciliu. În perioada 2008 - 2009 aceasta a fost găsită vagabondând în Cluj-Napoca, în zona gării CFR, precum şi în trenuri, fiind, de asemenea, internată de mai multe ori în adăpostul "Arlechino".

Din anul 2006, la vârsta de 14 ani, partea vătămată D.G. a început să practice prostituţia iniţial pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar ulterior în zona T., situată la ieşirea din Turda spre municipiul Cluj-Napoca. După ce a aflat de ocupaţia fiicei ei, inculpata T.M. a început să primească sume de bani de la aceasta. La început, partea vătămată i-a dat mamei ei suma de 20 - 30 lei pe săptămână din banii încasaţi din prostituţie după un timp, suma pe care inculpata o primea a ajuns la 30 - 50 lei pe zi, în funcţie de încasări. Inculpata ţinea legătura telefonică cu fiica ei în timp ce aceasta era la stradă. Partea vătămată îi povestea mamei ei despre clienţii pe care îi avea şi sumele de bani încasate de la aceştia. Inculpata obişnuia să îi ceară părţii vătămate să o ajute cu bani sau să-i cumpere ţigări, iar partea vătămată se conforma, dându-i o parte din sumele încasate din prostituţie.

În cursul anului 2008 partea vătămată D.G. l-a cunoscut pe martorul S.T.M. Acesta a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul inculpatei T.M., care i-a propus să aibă o relaţie cu fiica ei. Inculpata i-a relatat martorului că D.G. se afla la Cluj-Napoca, împreună cu un bărbat şi că practica prostituţia. La insistenţele inculpatei, martorul a acceptat să o cunoască pe partea vătămată D.G. şi să aibă o relaţie cu aceasta. După ce aceştia s-au cunoscut, partea vătămată D.G. s-a mutat din Cluj-Napoca, înapoi la domiciliul mamei ei şi şi-a continuat activitatea de prostituţie în zona T.. Martorul a arătat că i-a cerut părţii vătămate D.G. să nu mai practice prostituţia; aceasta i-a promis că va face acest lucru, dar după un timp martorul a aflat că partea vătămată a continuat să se prostitueze. Martorul arată că partea vătămată ţinea legătura cu mama ei care, în dese rânduri o suna să îi ceară bani. Martorul arată că cel mai des inculpata îi spunea fiicei ei că are nevoie de bani, pentru că nu mai are ţigări. În general partea vătămată îi dădea mamei ei sume de bani, dar erau şi momente în care îi spunea martorului că nu mai vrea să îi dea bani inculpatei şi i se plângea acestuia că pe inculpată o interesează doar banii. Partea vătămată i-a relatat martorului că în perioada în care a practicat prostituţia în Cluj-Napoca, atunci când mergea în vizită la mama ei fără bani, inculpata T.M. o alunga.

Martorul S.T.M. a arătat că la începutul relaţiei sale cu partea vătămată, inculpata T.M. era mulţumită şi chiar i-a spus martorului că motivul pentru care a făcut tot ce a putut pentru a o aduce pe partea vătămată din Cluj-Napoca înapoi în Turda a fost acela ca partea vătămată să o ajute cu bani. Martorul arată că ulterior şi-a dat seama că părţii vătămate D.G. îi era frică de mama ei, care o ameninţa că nu o mai primeşte în casă, dacă nu îi dă bani. De asemenea, martorul a aflat că inculpata refuza să întocmească formalităţile necesare pentru ca părţii vătămate D.G. să-i fie eliberată cartea de identitate, sub motiv că nu avea bani să plătească taxele necesare. Taxa pentru obţinerea actului de identitate este de 7 lei.

În anul 2010, după ce partea vătămată D.G. a împlinit vârsta de 18 ani, aceasta s-a mutat la domiciliul martorului S.T.M. Martorul S.T.M. a declarat că în perioada cât partea vătămată a locuit la el, era sunată de 2 - 3 ori pe săptămână de către mama ei, inculpata T.M., care îi cerea bani, iar partea vătămată îi dădea acesteia sume de bani provenite din prostituţie.

Din primăvara anului 2012 partea vătămată D.G. a început să refuze cererile inculpatei şi a încercat să se angajeze, pentru a nu mai practica prostituţia. Martorul S.T.M. a arătat că după ce partea vătămată a început să o refuze pe mama ei, aceasta a determinat-o să se despartă de martor şi să se mute înapoi la domiciliu, pentru a avea control asupra ei şi a banilor pe care îi câştiga. Datorită influenţei exercitate de către inculpată, în luna iunie 2012 partea vătămată s-a despărţit de martor.

În luna august a anului 2012 partea vătămată şi-a găsit un loc de muncă, în calitate de muncitor necalificat, pe durată determinată de 2 luni. Toţi banii încasaţi în această perioadă, precum şi majoritatea bonurilor de masă i-au fost ceruţi părţii vătămate de către inculpata T.M.

Faptul că partea vătămată îi dădea sume de bani mamei ei este confirmat şi de declaraţiile martorilor N.S., K.V.D., care este concubinul surorii părţilor vătămate, numita D.L., dar şi de convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Din anul 2010, la vârsta de 15 ani, partea vătămată D.A. a început să practice prostituţia la stradă, în zona T..

Ambele tinere au declarat că au început să se prostitueze de bunăvoie, că nu au fost trimise de nimeni să facă acest lucru. Din declaraţiile celor două tinere, coroborate cu procesele-verbale de sancţionare contravenţională, rezultă că la început partea vătămată D.A. ieşea mai rar la stradă, o dată - de două ori pe săptămână. După o perioadă de timp inculpata T.M. a aflat că şi partea vătămată D.A. practică prostituţia. Iniţial aceasta i-a spus fiicei ei să renunţe la această ocupaţie. Partea vătămată D.A. a declarat că nu a vrut să renunţe la activitatea de prostituţie, deoarece nu avea din ce să trăiască, veniturile familiei fiind mici. Din actele transmise la dosar de către Primăria Municipiului Turda - Serviciul Public de asistenţă socială, rezultă că de la decesul numitului D.I.Z., familia părţilor vătămate, compusă din inculpata T.M. şi 4 copii, din care unul major, aflaţi în întreţinerea acesteia, avea venituri lunare în sumă de 206 lei pensie de urmaş, 76 lei - alocaţie monoparentală şi 40 lei alocaţie de stat. Aceste sume de bani erau încasate şi gestionate de inculpata T.M. Cu excepţia minorului D.A.Z., niciunul dintre copii nu mai urma cursurile vreunei şcoli şi niciun membru al familiei nu era angajat. Inculpata T.M. obţinea venituri ocazionale muncind cu ziua în gospodăria unor persoane.

Partea vătămată D.A. a declarat că iniţial a fost certată de mama sa, care i-ar fi cerut să renunţe la prostituţie, însă ea ar fi refuzat şi i-ar fi spus mamei ei că doreşte să-şi ajute familia prin practicarea prostituţiei. După această discuţie, partea vătămată D.A. a continuat să se prostitueze şi, din anul 2011 a ieşit la stradă zilnic, atât dimineaţa cât şi pe timpul nopţii. Partea vătămată D.A. a început să îi dea inculpatei zilnic sume cuprinse între 30 - 50 lei în funcţie de sumele pe care le încasa.

Banii primiţi de către inculpată de la ambele părţi vătămate erau cheltuiţi pentru întreţinerea ei, a familiei, plata unor utilităţi, dar şi pentru ţigări, cafea şi alte asemenea produse.

Din declaraţiile părţilor vătămate şi ale unor martori rezultă că la început inculpata T.M. a discutat cu cele două fiice şi le-a cerut să renunţe la practicarea prostituţiei, însă ulterior şi-a schimbat atitudinea şi nu doar a acceptat situaţia ci a început să pretindă sume de bani de la acestea. Mai mult, în mod repetat, inculpata le-a ameninţat că dacă nu îi vor da bani le va alunga de acasă. Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 07 aprilie - 25 iunie 2012 rezultă că partea vătămată D.A. se temea că va ajunge pe drumuri dacă nu îi va da mamei ei sume de bani. De asemenea, au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice între partea vătămată şi inculpata T.M. din care rezultă că aceasta era la curent cu activitatea de prostituţie desfăşurată de cele două fiice, îi cunoştea pe unii dintre clienţii acestora cu care şi discuta, când era nemulţumită de sumele de bani primită de la partea vătămată D.A. inculpata o certa, îi cerea să se mute de acasă, o lua la rost reproşându-i că cheltuieşte bani şi o lasă fără bani de cafea sau ţigări.

După ce partea vătămată D.A. a început să practice prostituţia, în cursul anului 2010, l-a cunoscut pe inculpatul M.I.L. Acesta a racolat-o în scopul de a o exploata şi a-şi însuşi beneficiile obţinute de partea vătămată din această activitate. Sub pretextul dorinţei de a avea o relaţie sentimentală, inculpatul a acţionat pentru a obţine afecţiunea părţii vătămate, iar ulterior s-a folosit de ataşamentul tinerei pentru a obţine o parte din sumele de bani pe care ea le câştiga din prostituţie. Încă de la început inculpatul M.I.L. ştia că partea vătămată este minoră. La momentul când s-au cunoscut inculpatul lucra ca şi taximetrist la o firmă din Turda. După racolarea părţii vătămate, acesta s-a folosit de meseria sa pentru a o transporta pe partea vătămată la locul unde practica prostituţia, respectiv la localul T., situat la ieşirea din Turda spre Cluj-Napoca. În timp ce partea vătămată racola clienţi, inculpatul aştepta cu taxiul în apropierea zonei supraveghind-o pe aceasta vizual. Peste zi atunci când partea vătămată găsea clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale la hoteluri sau pensiuni, inculpatul îi transporta pe partea vătămată şi clienţi de la T. la hotel şi uneori o aştepta pe partea vătămată şi o transporta înapoi la locul practicării prostituţiei. Datorită acestui fapt, inculpatul M.I.L. şi-a redus activitatea de taximetrie în cele din urmă a fost concediat.

Din declaraţia martorului S.B.G., taximetrist, rezultă că din vara anului 2010 acesta a fost coleg cu inculpatul M.I.L. Acesta a declarat că a observat-o pe partea vătămată D.A. în compania inculpatului şi de mai multe ori chiar la domiciliul acestuia. Martorul arată că a discutat cu inculpatul şi l-a sfătuit să nu se complice cu partea vătămată deoarece este minoră şi practică prostituţia, dar inculpatul i-a reproşat că îi este ciudă. Martorul a declarat că în mod frecvent inculpatul M.I.L. staţiona cu taximetrul în zona în care D.A. practica prostituţia la stradă şi după fiecare cursă se întorcea în acelaşi loc. Datorită acestui fapt, inculpatul a avut probleme la locul de muncă întrucât s-a constatat că parcurgea distanţe mari fără a avea clienţi. De asemenea, încasările pe care inculpatul le realiza din activitatea de taximetrie, erau mult mai mici decât cele realizate de colegii săi.

Într-o discuţie cu inculpatul M.I.L., acesta i s-a lăudat martorului că "s-a ajuns" explicându-i că partea vătămată D.A. îi cumpără ţigări şi băuturi din banii pe care îi câştigă la stradă.

În iarna anului 2011, inculpatul a convins-o pe partea vătămată D.A. să se mute împreună cu el. Timp de mai multe luni, până în luna ianuarie 2012, cei doi au locuit în Turda str. Z. nr. 7 la domiciliul inculpatului unde mai locuiau fratele acestuia, martorul M.T.Ş. şi concubina lui, martora R.D.M.. Martora a declarat că partea vătămată D.A. i-a relatat că s-a mutat cu inculpatul deoarece nu se mai înţelegea cu mama ei, motivul fiind acela că inculpata o certa pe partea vătămată pentru că nu îi dădea suficienţi bani. Martora a precizat că atât inculpatul cât şi partea vătămată i-au relatat că inculpata nu mergea nicăieri la muncă şi o trimitea pe A. "la traseu" ca să-i aducă bani. Aceasta trebuia să-i cumpere mamei sale ţigări şi mâncare şi să-i dea toţi banii pe care ii producea din practicarea prostituţiei. Din discuţiile purtate de inculpatul M.I.L. cu partea vătămată D.A., martora a aflat că între cei doi inculpaţi exista o situaţie conflictuală, că inculpata nu-l suporta deoarece de când trăia cu fiica ei aceasta îi dă şi lui o parte din banii proveniţi din prostituţie, astfel că inculpata nu prea primea bani.

În perioada în care cei doi au locuit la familia inculpatului, partea vătămată D.A. a practicat în continuare prostituţia. Dimineaţa inculpatul o conducea pe partea vătămată la locul practicării prostituţiei, peste zi o supraveghea telefonic şi la terminarea activităţii o însoţea înapoi spre domiciliu. De mai multe ori, când partea vătămată era acasă, aceasta era sunată de diferiţi clienţi care o chemau la întâlniri pentru a întreţine relaţii sexuale, aspect confirmat şi de martora R.D.M.

În toată perioada cât inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată D.A. acesta i-a luat jumătate din banii pe care ea îi încasa din prostituţie. Din banii ce rămâneau la partea vătămată aceasta achita note de plată la baruri şi restaurante unde mergea împreună cu inculpatul. Majoritatea sumelor încasate de la partea vătămată au fost cheltuite de inculpat pe alcool şi ţigări.

Deşi încasa sume semnificative, inculpatul nu contribuia cu nimic la cheltuielile gospodăriei, motiv pentru care rudele acestuia i-au cerut să se mute împreună cu partea vătămată. Cei doi s-au mutat pentru câteva săptămâni la domiciliul martorului S.T.M. unde au locuit gratuit, ulterior, pentru câteva săptămâni la domiciliul inculpatului C.N. şi la o prietenă a părţii vătămate identificată în persoana martorei R.I.C.

Martorul R.S. a declarat că în perioada martie - iunie 2012, obişnuia să o viziteze des pe inculpata T.M. împreună cu concubina lui C.M.M., nepoata inculpatei, şi chiar să rămână peste noapte acolo. În perioada cât martorul a frecventat familia inculpatei, părţile vătămate D.A. şi D.G. locuiau cu concubinii lor. Martorul R.S. a constatat că inculpata T.M. discuta zilnic cu cele două părţi vătămate cărora li se plângea că nu are bani de pâine, bani de ţigări, bani pentru întreţinere şi le reproşa că deşi câştigă bani în fiecare zi din prostituţie nu contribuie suficient cu bani în casă. Martorul a declarat că inculpata le chema pe părţile vătămate să vină pe acasă şi să îi aducă bani sau să-i cumpere mâncare şi ţigări. Urmare a insistenţelor inculpatei, părţile vătămate D.A. şi D.G. o vizitau pe aceasta şi îi dădeau bani, alimente sau ţigări. Martorul a mai arătat că inculpata T.M. obişnuia să-i spună părţii vătămate D.A. că dacă nu o să-i aducă bani nu o să o mai primească în casă. Practic de fiecare dată când cele două părţi vătămate veneau pe la inculpată, aceasta ajungea să le certe din cauza nemulţumirii legate de sumele de bani pe care le primea. Martorul arată că la un moment dat fiind nemulţumită, inculpata T.M. a început să i se plângă că deşi le-a dat viaţă şi le-a crescut, cele două fiice nu o ajută cu nimic deşi fac bani Martorul a arătat că în perioada cât a frecventat locuinţa inculpatei nu a asistat la vreo discuţie la care aceasta să încerce să le determine pe părţile vătămate să nu mai practice prostituţia.

În perioada în care partea vătămată D.A. a locuit cu inculpatul M.I.L., ea a continuat să dea sume de bani mamei ei însă mai rar decât înainte. Nemulţumită de această situaţie, inculpata T.M. a făcut presiuni pentru a o determina pe partea vătămată să se despartă de inculpat şi chiar l-a ameninţat pe acesta că îl va reclama la poliţie cerându-i să se despartă de partea vătămată. De asemenea, inculpata T.M. a apelat la martorul R.S. căruia i-a cerut să îl ameninţe pe inculpatul M.I.L. că îl va căuta şi îl va bate dacă nu se desparte de partea vătămată. Martorul R.S. a declarat că la un moment dat inculpata T.M. a convins-o pe partea vătămată D.A. să o viziteze. Când a sosit partea vătămată inculpata a încercat să o ţină cu forţa însă partea vătămată a fugit speriată din casă şi a urcat într-o maşină care o aştepta la poartă. Acest incident a fost confirmat de martorul N.S., cel care conducea autoturismul respectiv. Acesta a declarat chiar că la momentul incidentului dinspre casa părţii vătămate a venit spre maşina lui un bărbat care s-a prins cu mâinile de maşină, moment în care martorul fiind speriat a demarat. Martorul N.S. a aflat ulterior de la partea vătămată D.A. că bărbatul care a alergat după maşina lui se numeşte "V.", aceasta fiind porecla martorului R.S., şi că acesta l-a urmărit crezând că în maşină se află inculpatul M.I.L. pe care vroia să-l bată la cererea inculpatei T. M.

În cele din urmă nemaiavând unde să locuiască şi datorită presiunilor făcute de inculpata T.M., inculpatul M.I.L. şi partea vătămată D.A. au hotărât ca această din urmă să se mute înapoi la domiciliul mamei ei, dar să menţină relaţia şi partea vătămată să continue să-i dea jumătate din banii încasaţi din prostituţie. După acest moment, inculpatul a supravegheat-o pe partea vătămată prin intermediul convorbirilor telefonice cerându-i acesteia să-l anunţe cu privire la clienţii pe care îi are, la sumele de bani pe care le încasează. Dintr-o convorbire telefonică din data de 09 mai 2012 ora 10:53:39, purtată între inculpatul M.I.L. şi martora A.G.C. rezultă că între inculpatul şi inculpata T.M. era o situaţie tensionată datorită faptului că fiecare dintre ei era nemulţumit că celălalt primeşte bani de la partea vătămată. Inculpatul îi spune interlocutoarei că mama părţii vătămate nu îl suportă din cauză că nu o lasă pe aceasta să îi dea bani, că inculpata "nu îşi mai cunoaşte copiii dacă nu îi dau bani", că partea vătămată a locuit la el 4 luni timp în care "totul era frumos, aveam bani, de tăte. Ştii ce-i aia să ai de tăte?", dar că inculpata o suna mereu şi îi cerea bani în aceeaşi convorbire inculpatul precizează "la mine problema-i alta, eu nu fac, eu depind de ea". De asemenea, inculpatul îi relatează interlocutoarei că partea vătămată avea temerea că dacă nu o ajută financiar pe mama ei, aceasta o va alunga de acasă.

Profitând de ataşamentul părţii vătămate faţă de el, pentru a maximiza profiturile pe care le obţinea de la aceasta, inculpatul a condiţionat-o ameninţând-o în mod repetat că o va părăsi dacă nu iese la prostituţie şi dacă nu îi aduce bani. Totodată, inculpatul a acţionat şi prin violenţă în acelaşi scop ameninţând-o pe partea vătămată cu bătaia şi chiar lovind-o de mai multe ori atunci când nu era mulţumit de sumele pe care partea vătămată i le dădea. La convorbirea din data de 06 iunie 2012 ora 14:23:11 inculpatul îi spune părţii vătămate că va rămâne împreună cu ea numai dacă va împărţi în jumătate banii pe care aceasta îi câştigă.

Din declaraţiile părţilor vătămate D.A., D.G., ale martorilor S.T.M., R.D.M., C.E.R., R.I.C., H.F.I., S.R.P., A.G.C., D.A.Z. şi martorul sub altă identitate R.M., rezultă că pe parcursul comiterii infracţiunii de trafic de minori, inculpatul M.I.L. în mod repetat a lovit-o pe partea vătămată D.A., datorită nemulţumirii sale cu privire la cuantumul sumelor încasate de aceasta din prostituţie. Partea vătămată D.G. şi martorii au asistat la momente în care inculpatul îi reproşa părţii vătămate că nu câştigă suficienţi bani, discuţii care în mai multe rânduri s-au încheiat cu lovituri aplicate de către inculpatul M.I.L. părţii vătămate.

Din declaraţiile martorilor audiaţi până în prezent şi din convorbirile telefonice interceptate la dosarul cauzei, rezultă că începând cu anul 2008 inculpata T.M. a beneficiat de sume de bani pe care fiicele ei D.G. şi D.A. le obţineau din prostituţie la stradă.

Ambele părţi vătămate au arătat că îi înmânau inculpatei T.M. o parte din sumele pe care le câştigau la stradă respectiv partea vătămată D.G. sume între 10 şi 20 de lei pe zi, iar D.A. între 30 şi 50 de lei pe zi. În zilele în care părţile vătămate nu aduceau bani acasă, erau certate de T.M. şi ameninţate că vor fi date afară din casă.

Martorii C.E.R., R.D.M., R.I.C., H.F.I., M.T.Ş., C.M., A.G.C., R.S., T.C. şi D.L., au confirmat declaraţiile părţilor vătămate şi convorbirile telefonice de la dosar din care rezultă că inculpata T.M. pretindea sume de bani atât de la partea vătămată D.A. cât şi de la partea vătămată D.G., că atunci când cele două fete nu fi dădeau bani le ameninţa că le va da afară din casă, şi nu le dădea de mâncare. Martora R.A.M. a arătat că personal a văzut de mai multe ori pe cele două părţi vătămate D.A. şi D.G. în timp ce îi dădeau bani inculpatei T.M.

În drept, fapta inculpatului M.I.L. care în cursul anului 2010 a racolat-o pe partea vătămată D.A., la acea dată minoră, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, în perioada 2010 - 2012 a transportat-o în mod repetat pe raza municipiului Turda, în zona practicării prostituţiei sau la hoteluri şi pensiuni, iar în cursul anului 2012 a găzduit-o timp de mai multe luni, din care o perioadă împreună cu inculpatul C.N., exploatând-o sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei prin violenţe ameninţări şi abuz de autoritate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei T.M. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2008 - 2012 le-a racolat şi găzduit prin ameninţări şi abuz de autoritate pe părţile vătămate minore D.G. şi D.A., în scopul exploatării activităţii de prostituţie desfăşurate de acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (3) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin abuz de autoritate şi ameninţări a racolat-o şi găzduit-o pe partea vătămată D.G. după împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, în scopul exploatării activităţii de prostituţie desfăşurată de aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În dozarea şi cuantificarea pedepselor aplicabile celor doi inculpaţi, instanţa a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, limite reduse cu 1/3, conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., faţă de faptul că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor, şi au solicitat ca judecarea lor să aibă loc într-o procedură simplificată, şi anume închisoare de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea unor drepturi, în cazul inculpatului M.I.L., şi respectiv închisoare de la 4 ani şi 8 luni la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de trafic de minori, în cazul inculpatei T.M., şi închisoare de la 2 ani şa 6 ani şi 8 luni şi interzicerea unor drepturi, tot în situaţia acestei inculpate, pentru infracţiunea de trafic de persoane.

De asemenea instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor, concretizat în perioada de timp pe care s-a desfăşurat exploatarea părţilor vătămate, de formele în care acestea au fost exploatate, prin utilizarea autorităţii părinteşti, precum şi prin etichetarea părţilor vătămate, jignirea şi desconsiderarea acestora, de către inculpata T.M., ori prin utilizarea violenţelor fizice şi verbale de către inculpatul M.I.L. Instanţa a ţinut seama şi de faptul că ambii inculpaţi nu au manifestat niciun fel de sentiment de protecţie faţă de părţile vătămate, încercând doar ca prin orice mijloace să le menţină pe acestea în sfera lor de influenţă, pentru a le putea controla sentimental, şi în consecinţă să controleze şi veniturile obţinute de aceştia. Tot aici este momentul să se arate că sumele obţinute de către inculpaţi prin exploatarea părţilor vătămate, au fost modice, şi destinate doar satisfacerii unor nevoi primare, spre deosebire de alte cauze având acelaşi obiect, unde inculpaţii îşi achiziţionau diverse bunuri din banii obţinuţi de la părţile vătămate. S-a mai subliniat de asemenea că inculpaţii nu şi-au însuşit toţii banii câştigaţi de părţile vătămate, ci lăsau şi acestora sume de bani pentru diversele lor nevoi.

Instanţa a luat în considerare şi persoana inculpaţilor, care nu au antecedente penale, şi care au recunoscut cu sinceritate faptele comise. De asemenea s-a avut în vedere faptul că inculpata T.M. provine dintr-un mediu social şi familial total defavorizat, marcat de severe lipsuri materiale, dar şi de abuzuri şi violenţe fizice din partea soţului. Traiul cotidian, nuanţat de existenţa unor lipsuri majore, i-a determinat inculpatei dezvoltarea unor percepţii greşite asupra valorilor umane autentice, apreciind greşit că obţinerea unor sume de bani, necesare traiului cotidian, indiferent dacă acestea provin din exploatarea propriilor copii, reprezintă un deziderat suficient pentru a-şi scuza lipsa de compasiune şi empatie pentru propriii copii. Desigur, că pentru aceste aspecte nu este singură vinovată, condiţiile sociale în care şi-a petrecut întreaga viaţă fiind marcante din acest punct de vedere.

Instanţa a avut în vedere şi caracterizările depuse la dosar de către inculpatul M.I.L., din care reiese că acesta a dus o viaţă dificilă, în condiţiile în care a rămas orfan de tată la vârsta de 12 ani, dar paşnică, fiind perceput de către vecini ca o persoană cu respect faţă de semenii săi, care nu a creat probleme, şi care a încercat de mic să supravieţuiască şi să îşi câştige existenţa, într-un mediu social nu foarte prielnic şi protectiv.

Tribunalul a subliniat că, dat fiind mediul în care cei doi inculpaţi şi-au dus viaţa, în care comiterea de infracţiuni este un mod firesc de a trăi, lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpaţi până la această vârstă, reprezintă circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., şi vor dobândi eficienţa prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen.

Sintetizând aceste argumente, instanţa a aplicat inculpatei T.M., în baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

De asemenea, în baza art. 76 alin. (3) C. pen. instanţa a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, din aceleaşi considerente ca şi mai sus.

S-a apreciat că sancţiunile aplicate inculpatei, reprezintă o bună premisă pentru reeducarea acesteia, fiind apte a realiza atât reeducarea inculpatei, în particular, cât şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni, prin exemplaritatea lor.

Deoarece faptele au fost comise de către inculpată înainte de a fi condamnată pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 3 ani închisoare.

La baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

Inculpata T.M. a fost reţinută prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012. drept consecinţă, în temeiul art. 88 C. pen. tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reţinerii de 24 de ore, începând cu data de 06 noiembrie 2012 şi până la data de 07 noiembrie 2012.

Ţinând seama de criteriile de individualizare evidenţiate mai sus, în temeiul art. 13, alin. (1), alin. (2), alin. (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.I.L. pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. S-a apreciat că şi această pedeapsă este aptă să realizeze reeducarea inculpatului.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că în favoarea inculpatului M.I.L. au fost reţinute circumstanţe atenuante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

S-a criticat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pe motiv că acestea nu corespund sub aspectul duratei şi modalităţii de executare, gravităţii faptelor comise.

S-a apreciat că simpla constatare a unor circumstanţe personale nu poate justifica aplicarea unor pedepse blânde ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.

Prin Sentinţa penală nr. 221/A din data de 15 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 318 din 18 iulie 2013 Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi judecând:

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpaţilor: T.M. şi M.I.L. şi a dispus ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei T.M. şi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.L. să se execute în regim de detenţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În mod temeinic prima instanţă a reţinut starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpaţii şi le-au însuşit solicitând să fie judecaţi potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În mod temeinic prima instanţă a reţinut starea de fapt constând în aceea că din anul 2006 de la vârsta de 14 ani partea vătămată D.G. a început să practice prostituţia pe raza municipiului Cluj-Napoca, iar apoi la ieşirea din Turda spre Cluj-Napoca, mama sa inculpata T.M. pretinzând aproape zilnic câte 30 - 50 lei pe zi din această activitate, pentru ca să-şi cumpere ţigări; de asemenea, inculpata a determinat pe martorul S.T.M. să o cunoască pe partea vătămată deoarece aceasta la un moment dat s-a mutat în Cluj-Napoca, astfel încât datorită relaţiei, să revină în Turda, ceea ce s-a şi întâmplat, în acest mod continuând să practice prostituţia în folosul inculpatei. Chiar şi după ce a împlinit 18 ani în cursul anului 2010, partea vătămata la insistenţele inculpatei îi dădea bani de 2 - 3 ori pe săptămână până în luna august a anului 2012 când partea vătămată s-a angajat ca muncitor necalificat.

Justificat prima instanţă a reţinut, referitor la cea de-a doua parte vătămată D.A., că aceasta, de la 15 ani, din anul 2010, a început să practice prostituţia în zona de la ieşirea din Turda şi că din activitatea desfăşurată a ajuns să-i dea inculpatei zilnic sume între 30 - 50 lei, deoarece aceasta a ameninţat-o că o va alunga de acasă, această situaţie durând cu intermitenţe până în anul 2012.

Intermitenţele au fost cauzate de faptul că în anul 2010, inculpatul M.I.L. a racolat-o pe minoră pentru a o exploata şi a-şi însuşi o parte din veniturile obţinute de partea vătămată din prostituţie, ştiind că aceasta este minoră; astfel acesta o transporta, fiind taximetrist şi o supraveghea vizual din maşină, apoi o transporta cu clienţii la un hotel, după care o aducea în aceeaşi zonă.

Partea vătămată îi cumpăra acestuia ţigări şi băutură din banii pe care îi realiza, pe lângă banii pe care îi dădea direct inculpatului.

Din iarna anului 2011 până în ianuarie 2012 partea vătămată a locuit cu inculpatul acesta luând jumătate din banii câştigaţi din prostituţie iar din ceea ce îi rămânea ei, partea vătămată îi dădea diverse sume şi inculpatei.

În perioada martie - iunie 2012 inculpata s-a plâns martorului R.S., concubinul nepoatei sale, că părţile vătămate nu-i mai aduc suficienţi bani şi i-a cerut să-l ameninţe şi să-l bată pe inculpatul M. I.L. pentru a se despărţi de partea vătămată D.A.

Datorită acestor presiuni partea vătămată s-a mutat la inculpată, continuând însă să fie supravegheată de către inculpat ca să-i dea şi lui bani.

Este de menţionat că inculpatul a ameninţat-o şi a bătut-o pe aceasta când nu era mulţumit de sumele primite.

În final, partea vătămată a fost nevoită să apeleze la consiliere psihologică în cadrul D.G.A.S.P.C. Cluj pentru a scăpa de influenţa mamei sale.

Ca atare, în mod corespunzător prima instanţă a efectuat încadrarea juridică a faptelor inculpatului în infracţiunea de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar a inculpatei, în infracţiunile de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, faptei comise faţă de partea vătămată D.G. după majoratul acesteia, în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 67872001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor de 3 ani, respectiv 2 ani şi 6 luni aplicate inculpatei şi a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prima instanţă în mod corect a ţinut seama de limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 conform art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen., de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor ce rezultă din durata şi modul de comitere, precum şi de sumele obţinute de către inculpaţi de pe urma părţilor vătămate.

Contrar susţinerilor apelantului, în mod justificat prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, fiindcă, în mediul social din care aceştia provin, lipsa antecedentelor penale nu constituie o caracteristică generală cum a motivat parchetul în calea de atac, dimpotrivă majoritatea persoanelor implicate, inclusiv unii martori, au antecedente penale.

În mod greşit însă prima instanţă a valorificat încă o dată aceste circumstanţe când a individualizat modalitatea de executare a pedepselor, considerând că datorită antecedentelor, recunoaşterii faptelor şi vârstei lor, inculpaţii pot fi reeducaţi fără privarea de libertate dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Această concluzie este dificil de acceptat având în vedere că inculpaţii nu au manifestat empatie faţă de părţile vătămate, ci faţă de situaţia lor, aceştia fiind supuşi riscului executării unor pedepse cu închisoare, le-au exploatat pe parcursul câtorva ani, le-au şantajat emoţional şi au apelat la toate metodele necesare pentru a perpetua această stare de fapt, profitând de ataşamentul pe care minorele l-au manifestat faţă de ei.

Curtea de Apel a considerat că profilul moral al inculpaţilor este incompatibil cu concluzia primei instanţe că inculpaţii pot fi reeducaţi fără executarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.M. şi M.I.L.

1. Recursul formulat de inculpata T.M.

Prin motivele de recurs formulate, inculpata a solicitat instanţei să reţină dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen. şi să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A precizat că nu a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, că are o vârstă înaintată şi lucrează cu ziua pentru a "câştiga o bucată de pâine."

De asemenea, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Faţă de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

2. Recursul formulat de inculpatul M.I.L.

A solicitat, în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., admiterea recursului formulat, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

A arătat că instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficienţă juridică probelor administrate şi dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. raportat la art. 74 şi art. 76 C. pen.

De asemenea, a mai susţinut că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile formulat de inculpaţii M.I.L. şi T.M. sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de recurs invocat de ambii inculpaţi, respectiv individualizarea pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia, Înalta Curte aminteşte că art. 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalităţii executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 25 noiembrie 2013, respectiv 23 mai 2014 şi anterior pronunţării deciziei recurate, 15 noiembrie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menţionat, dar nici în contextul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., voinţa legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalităţii de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în. recurs.

Instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, cazul de casare de la pct. 14 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.

Drept urmare, deşi cazul de casare invocat de către inculpatul M.I.L., poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpaţii recurenţi face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este investită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actualul C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 12 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani.

Astfel, sub aspect sancţionator legea nouă deşi prevede limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 - 12 ani la 3 - 10 ani, totuşi aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituţii (infracţiunea continuată), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpaţilor o situaţie mai grea.

Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

O atenţie aparte trebuie alocată instituţiei "circumstanţelor atenuante", în speţă fiind aplicate inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 din Noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".

Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituţii juridice - reţinerea circumstanţelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa şi efectele circumstanţelor din aceeaşi lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicţia creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi.

În aceste condiţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I.L. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I.L şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1754/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 1765/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1763/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs