ICCJ. Decizia nr. 2117/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2117/2014

Dosar nr. 7862/111/2011

Şedinţa publică din 23 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21/P din 6 februarie 2013, Tribunalul Bihor, în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V.A.M.B., având cetăţenia română, studii superioare, administrator la SC F. SRL Oradea, necăsătorită, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata B.D.A., având cetăţenia română, studii superioare, fără ocupaţie, necăsătorită, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a respins cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpata B.D.A.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpata P.V.A.M.B., la plata sumei 24.0021,72 euro sau echivalentul în RON a acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Dosar nr. 14605/3/2008).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art. 999 C. civ. a obligat pe inculpata B.D.A., la plata sumei de 10.9633,42 euro sau echivalentul în RON a acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Dosar nr. 14605/3/2008).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998, 999 şi art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatele P.V.A.M.B. şi B.D.A., în solidar, la plata sumei de 32.342,64 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a penală, Dosar nr. 14605//3/2008).

În baza art. 7 din Legea 26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeaşi lege s-a dispus comunicarea unei copii a sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, în vederea efectuării înregistrărilor ce se impun în Registrul Comerţului.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatele P.V.A.M.B şi B.D.A. la plata a câte 2500 RON fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a stabilit ca din fondurile Ministerului Justiţiei, să se vireze în contul Baroului de Avocaţi Bihor sumele de 300 RON, 300 RON reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu av. P.F. conform Delegaţiei nr. 4498 din 11 august 2011, respectiv av. P.C. conform Delegaţiei nr. 4502 din 11 august 2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor au fost trimise în judecată inculpatele P.V.A.M.B şi B.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt în sarcina acestora că în perioada noiembrie 2002 - martie 2003 au falsificat facturi fiscale în numele a două societăţi comerciale şi anume SC F. SRL, SC A. SRL (respectiv inculpata P.V.A.M.B. singură în numele SC D.I. SRL) atestând în mod nereal livrări de produse petroliere către SC E.C. SRL Oradea, administrată de M.V., ajutându-l astfel pe acesta să-i inducă în eroare pe reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de livrare de combustibil, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu părţii civile.

În faza de cercetare judecătorească ambele inculpate au uzat de dreptul la tăcere.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi probatoriul administrat în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 232/P/2003 din 31 martie 2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie comise de militari, s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 18 inculpaţi, militari şi civili, printre care şi M.V., pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie (dare şi luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000), de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi efectuarea de cercetări printre alţii, faţă de P.V.A.M.B. şi B.D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, prin Ordonanţa nr. 28/P/2004 din data de 30 aprilie 2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, s-a dispus, printre altele, disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de către P.V.A.M.B., B.D.A., şi alţii în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În fapt, s-a reţinut că la data de 16 septembrie 2002, UMX1 Oradea, unitate care la 1 ianuarie 2003 şi-a mutat sediul în Cluj-Napoca, a încheiat cu SC E.C. SRL Oradea, reprezentată de M.V., Contractul nr. A1 pentru achiziţionarea cantităţii de 5.778 tone CLU tip III şi 110 tone CL tip M, în valoare totală de 62.637.376.096 ROL.

Împrejurările în care a fost încheiat şi executat acest contract au făcut obiectul Dosarului penal nr. 232/P/2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie comise de militari, stabilindu-se că M.V., folosind înscrisuri false, a livrat către UMX1, 2.020,257 tone de reziduuri petroliere neaccizate, aşadar produse petroliere de calitate inferioară celor din contract, cauzându-se un prejudiciu de 14.211.850.115 ROL.

În consecinţă, prin Rechizitoriul nr. 232/P/2003 din data de 31 martie 2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie comise de militari, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că, pentru a livra către unităţile militare cantitatea totală de 4.616,09 tone combustibil lichid, SC E.C. SRL s-a aprovizionat de la un număr de 14 furnizori, printre care se regăsesc 3 societăţi comerciale vizate de prezenta cauză, respectiv de la:

- SC A. SRL (administrată de S.G.) cu cantitatea totală de 215,3 tone în valoare de 2.418.819.222 ROL;

- SC D.I. SRL (administrată de F.D.A.) cu cantitatea totală de 688,21 tone în valoare de 11.159.140.510 ROL;

- SC F. SRL Oradea (administrată de inculpata P.V.A.M.B.) cu cantitatea totală de 1.017,348 tone în valoare de 12.451.824251 ROL.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că, în perioada 7 noiembrie 2002 - 3 martie 2003, SC F. SRL Oradea, reprezentată de inculpata P.V.A.M.B., ar fi vândut către SC E.C. SRL cantitatea de 1.017,348 tone combustibil lichid în valoare de 12.451.824.251 ROL. Pentru achiziţia acestei cantităţi de produse petroliere, M.V. le-a contactat pe inculpatele P.V.A.M.B. şi prietena ei B.D.A. pentru ca acestea să fie de acord, ca prin intermediul SC F. SRL să se efectueze tranzacţiile cu produse petroliere procurate direct de la cetăţeanul moldovean C.V.

Inculpatele au acceptat propunerea lui M.V. şi, fără a vedea produsele petroliere, la solicitarea acestuia, inculpatele au întocmit un număr de 6 facturi fiscale (nr. F1 din 7 noiembrie 2002, nr. F2 din 29 noiembrie 2002, nr. F3 din 5 decembrie 2002, nr. F4 din 14 decembrie 2002, nr. F5 din 21 decembrie 2002 şi nr. F6 din 18 februarie 2003) potrivit cărora ar fi livrat către SC E.C. SRL CLU tip III.

De menţionat că pentru aceste produse petroliere astfel "livrate", SC F. SRL nu a întocmit acte de intrare, nu a fost condusă evidenţa contabilă iar denumirea produsului CLU tip III a fost scrisă în facturile de livrare, la indicaţia şi solicitarea expresă a lui M.V. De altfel, aşa cum recunoaşte chiar inculpata P.V.A.M.B., societatea F. SRL nu a funcţionat niciodată la sediul declarat, nu a condus evidenţa contabilă iar singurele operaţiuni reale desfăşurate au constat în deschiderea unor conturi bancare, la solicitarea inculpatei B.D.A.

În acest mod, SC E.C. SRL s-a înregistrat cu intrarea cantităţii de 395,970 tone CLU tip III, pentru care nu s-au plătit accize, dar în urma valorificării la UMX1 Oradea, contravaloarea lor a fost încasată de M.V.

Ulterior, conform facturilor fiscale nr. F7 din 12 martie 2003, nr. F8 din 10 martie 2003 şi nr. F9 din 3 martie 2003, SC F. SRL ar mai fi vândut către SC E.C. SRL cantitatea de 611,37 tone CLU tip III în valoare de 817.5129.851 ROL. În cursul cercetărilor s-a stabilit însă că acest produs petrolier "CLU tip III" facturat, este în fapt păcură tip Dărmăneşti, care provine de la SC M.O. SRL Marghita, administrată de Ş.M., produs care doar scriptic a ajuns la SC F. SRL Oradea, în realitate fiind dirijat imediat către unităţile militare după descărcarea din vagoanele cisternă în gara Marghita, de către M.V. şi angajatul său R.C.A. În legătură cu aceste împrejurări, audiat fiind martorul Ş.M. la data de 25 octombrie 2007, acesta relatează cum, după ce a desfăşurat o anumită perioadă de timp relaţii comerciale cu SC E.C. SRL, constând în livrarea de diferite produse petroliere (CLU tip III, păcură, combustibil pentru focare industriale, combustibil tip M), despre care a aflat de la M.V. că erau apoi livrate de firma sa către diferite unităţi militare, acesta din urmă i-a solicitat ca relaţiile comerciale să se deruleze prin intermediul SC F. SRL. Ş.M. a mai declarat că le-a cunoscut pe cele două inculpate ca fiind reprezentantele SC F. SRL, societate căreia i-a livrat apoi produse petroliere în baza unor facturi semnate de către inculpate chiar în biroul lui M.V., unde facturile şi rămâneau.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, inculpata P.V.A.M.B. a recunoscut că a completat facturile fiscale false şi a arătat că a făcut aceasta la solicitarea lui B.D.A. şi M.V., în biroul acestuia din urmă din blocul "M." din Oradea. Inculpata a mai precizat că de activitatea celor trei societăţi comerciale pe numele cărora a completat facturile false (SC F. SRL, SC D.I. SRL şi SC A. SRL) s-a ocupat inculpata B.D.A., care avea asupra ei actele acestor societăţi.

Declaraţiile ei se coroborează cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 78311 din 14 noiembrie 2007 al I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, din care rezultă că scrisul olograf de completare depus pe copiile facturilor fiscale nr. F3 din 5 decembrie 2002, nr. F4 din 14 decembrie 2002, nr. F5 din 21 decembrie 2002, nr. F9 din 3 martie 2003, nr. F7 din 12 martie 2003, reproduce scrisul executat de inculpată.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.D.A., o parte din facturile false au fost completate de aceasta. Astfel, conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 78469 din 18 decembrie 2007 al I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, scrisul de completare depus pe copiile facturilor fiscale nr. F1 din 7 noiembrie 2002, nr. F2 din 29 noiembrie 2002 şi nr. F8 din 10 martie 2003 reproduce scrisul executat de inculpată.

M.V. a folosit în activitatea infracţională şi SC D.I. SRL Oradea, administrată de făptuitorul F.D.A., societatea fiind radiată din oficiu în data de 22 octombrie 2003. În cursul lunii martie 2003, făptuitorul F.D.A. a împuternicit-o pe inculpata P.V.A.M.B. cu specimen de semnătură pentru contul bancar al SC D.I. SRL.

Procedând similar ca şi în cazul SC F. SRL, inculpata P.V.A.M.B. a întocmit apoi facturile fiscale false nr. F10 din 4 martie 2003, nr. F11 din 31 martie 2003, nr. F12 din 31 martie 2003, prin care se atesta nereal că SC D.I. SRL ar fi vândut către SC E.C. SRL cantitatea totală de 688,210 tone combustibil CLU tip III în valoare totală de 11.159.140.510 ROL.

În cursul cercetărilor s-a stabilit însă că facturile numerele menţionate aparţin SC M.C. SRL Aleşd, aşa cum rezultă din Adresa nr. 101030/BH din 13 februarie 2004 a Autorităţii Naţionale a Controlului - Garda Financiară. Şi în cazul acestei societăţi comerciale s-a stabilit că nu există documente din care să rezulte intrarea în gestiune a combustibilului petrolier facturat către SC E.C. SRL şi vândut apoi unităţilor militare.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, inculpata P.V.A.M.B. a recunoscut că a întocmit facturi false şi în numele acestei societăţi, deşi era împuternicită de către administrator doar pentru contul bancar al societăţii, care i-a retras împuternicirea în momentul în care a descoperit o factură falsificată de către B.D.A., prin care SC D.I. SRL ar fi livrat marfă de cca. 7 miliarde ROL către SC E.C. SRL.

Declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei s-au coroborat cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 78311 din 14 noiembrie 2007 al I.P.J. Bihor - Serviciul criminalistic, din care rezultă că scrisul olograf de completare depus pe copiile facturilor fiscale nr. F11 din 31 martie 2003 şi nr. F12 din 31 martie 2003, reproduce scrisul executat de inculpată.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul F.D.A. a decedat în data de 28 decembrie 2007, conform Certificatului de deces C1 eliberat de Primăria Municipiului Oradea.

În mod similar a fost folosită în activitatea infracţională şi SC A. SRL Carei, administrată de făptuitorul S.G., care a împuternicit-o pentru contul firmei pe inculpata P.V.A.M.B.

Tot la solicitarea lui M.V., inculpata a întocmit un nr. de 8 facturi fiscale (nr. F13 din 3 ianuarie 2003, nr. F14 din 3 ianuarie 2003, nr. F15 din 5 ianuarie 2003, nr. F16 din 15 ianuarie 2003, nr. F17 din 16 ianuarie 2003, nr. F18 din 20 ianuarie 2003, nr. F19 din 20 ianuarie 2003 şi nr. F20 din 22 ianuarie 2003), prin care se atesta, nereal, că SC A. SRL ar fi livrat cantitatea de 215,30 tone combustibil petrolier CLU tip III în valoare de 2.418.819.222 ROL către SC E.C. SRL, combustibilul fiind apoi valorificat de către M.V. către UMX1.

În acelaşi mod, în aceleaşi împrejurări şi în acelaşi scop, inculpata P.V.A.M.B. a completat şi factura fiscală nr. F21 din 6 ianuarie 2003, conform căreia ar fi livrat către SC E.C. SRL cantitatea de 27 tone de CL tip M.

Toate aceste facturi sunt false, stabilindu-se că ele aparţin în fapt SC F. SRL, facturile fiind completate însă de către inculpata P.V.A.M.B. la indicaţiile inculpatei B.D.A., fără să vadă documentele de livrate sau de calitate (aspect ce rezultă din declaraţiile date de inculpata P.V.A.M.B., în cursul urmăririi penale).

Şi în cazul acestei societăţi comerciale s-a stabilit că nu există documente din care să rezulte intrarea în gestiune a combustibilului petrolier facturat către SC E.C. SRL şi vândut apoi unităţilor militare.

În cursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 232/P/2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus prelevarea de probe de produse petroliere de la toate unităţile militare aprovizionate de SC E.C. SRL, din bazinele sau rezervoarele unde se afla numai combustibil petrolier adus de această firmă. De asemenea, de la aceste unităţi militare s-au ridicat toate actele de livrare şi recepţie a produselor furnizate de către SC E.C. SRL.

O parte din probele astfel ridicate au fost analizate la SC R. SA, care prin certificatele de calitate, a comunicat că "probele declarate CLU tip III nu corespunde standardului de produs CLU - STAS 54 - 80. Probele nu pot fi considerate CLU tip III".

Rezultatele analizelor efectuate de SC R. SA au confirmat concluziile desprinse din verificarea actelor contabile ale SC E.C. SRL şi ale sub-furnizorilor săi, referitoare la aprovizionarea cu combustibil petrolier, indicând cert că M.V. a livrat unităţilor militare un alt produs petrolier şi nu CLU tip III.

Combustibilul lichid ajuns la armată a avut parametrii calitativi cu mult inferiori CLU tip III, generând dereglări în lanţ în activitatea multor unităţi militare, soldate cu afectarea moralului militarilor, a capacităţii de pregătire militară a acestora, îmbolnăvirea unor cadre, defectarea centralelor termice în plină iarnă, defectarea instalaţiilor de producere a hranei pentru soldaţi şi cadrele militare.

Prejudiciul cauzat de către M.V. Ministerului Apărării Naţionale, ca urmare a furnizării unor produse petroliere provenite din reziduuri şi neaccizate şi nu a unui CLU tip III, aşa cum se specificase în Contractul A1 din 16 martie 2002 pe care l-a încheiat cu UMX1, a fost stabilit la 349.005,43 euro, adică 14.211.850.115,030 ROL la cursul ROL/euro din data de 13 februarie 2004, când specialiştii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie au finalizat constatarea tehnico-ştiinţifică dispusă în cauză. La stabilirea acestui prejudiciu s-a luat în considerare cantitatea de 2.020,257 tone combustibil din totalul de 4.304,687 tone pe care SC E.C. SRL le-a livrat unităţilor militare ca urmare a derulării Contractului A1 din 16 septembrie 2003, deoarece din actele contabile a rezultat că firma lui M.V. a furnizat 2.020,257 tone de produse petroliere pentru care s-au falsificat facturile fiscale, notele de recepţie şi constatare diferenţe, actele de calitate şi origine, stabilindu-se că produsul livrat a fost păcură sau reziduuri petroliere.

Structura prejudiciului este formată din suma de 293.281,875 euro, adică 11.942.731.231,875 ROL reprezentând încasarea fără drept a accizelor aferente cantităţii de 2.020,257 tone combustibil, precum şi din suma de 55.723,56 euro, adică 2.269.119.086,76 ROL reprezentând TVA-ul de 19%, calculat la valoarea accizelor plătite pentru cele 2.020,257 tone.

Prin Rechizitoriul nr. 232/P/2003 din 31 martie 2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie comise de militari, s-a reţinut că fapta inculpatului civil M.V., care a încheiat cu UMX1 Oradea Contractul A1 din 16 septembrie 2002, conform căruia trebuia să furnizeze 5.778 tone CLU tip III şi 110 tone CL tip M, însă folosindu-se de înscrisuri false a livrat 2.020,257 tone de reziduuri petroliere neaccizate, producând un prejudiciu de 14.211.850.115,030 ROL, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului civil M.V., care a falsificat notele de recepţie şi constatare a diferenţei pentru produsele petroliere cumpărate de la sub-furnizorii firmei sale, facturile fiscale cu care a livrat aceste produse către unităţile militare, notele şi declaraţiile de conformitate a combustibilului petrolier, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În vederea soluţionării prezentei cauze, în faza de cercetare judecătorească, instanţa s-a adresat Tribunalului Bucureşti, respectiv Curţii de Apel Bucureşti pentru a se verifica stadiu procesual al dosarului, din care s-a disjuns cauza ce face obiectul prezentei judecăţi, respectiv pentru a se remite câte o copie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Ca răspuns la adresă a fost înaintată instanţei copia Sentinţei penale nr. 292/F din 31 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 14605/3/2008.

Potrivit dispozitivului sentinţei înaintate, inculpatul M.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interdicţia drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. În continuare s-a făcut aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare în regim de detenţie şi 5 ani interdicţia drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul M.V. a fost obligat în solidar cu inculpatul V.I. la plata sumei de 14.211.653.195.030 ROL în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale reprezentând despăgubiri civile privind derularea Contractului A1 din 16 septembrie 2002 încheiat de SC E.C. SRL, la această sumă urmând a se calcula dobânda aferentă până la momentul achitării integrale a debitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, atât inculpaţii cât şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin Decizia penală nr. 105/A din 2 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis printre altele apelul declarat de inculpatul M.V., s-au repus pedepsele aplicate în individualitatea lor, s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare făcându-se aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. S-a procedat în continuare la contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., dispunându-se ca în final acesta să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare în regim de detenţie şi 5 ani interdicţia drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Starea de fapt expusă şi vinovăţia celor două inculpate au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, după cum urmează:

Audiată fiind în Dosarul nr. 232/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, P.V.A.M.B. relatează modalitatea în care a achiziţionat firma SC F. SRL precum şi faptul că persoana care conducea efectiv activitatea firmei a fost B.D.A. Sursele de aprovizionare şi beneficiarii produselor comercializate de SC F. SRL erau găsite de B.D.A., aceasta i-a prezentat un tânăr în vârstă de aprox. 40 ani cu accent moldovenesc despre care i-a spus că îl chema C.V. şi că ar fi din Chişinău. În baza înţelegerii perfectată de B.D.A. şi C.V. acesta a început să transporte la Oradea un produs petrolier despre care ei i se spunea că este CLU tip III, care apoi era livrat direct la SC E.C. SRL, firma administrată de M.V. cunoscut de asemenea al numitei B.D.A. Pentru combustibilul respectiv SC F. SRL Oradea nu primea documente de intrare şi nici acte de calitate iar produsul era achitat în numerar numitului C.V. P.V.A.M.B. declară că B.D.A. îi solicita de fiecare dată să întocmească factură fiscală specială către SC E.C. SRL în care să menţioneze CLU tip III, lucru pe care aceasta l-a şi făcut. La începutul lunii martie 2003, în urma blocării conturilor SC F. SRL, B.D.A. i l-a prezentat pe numitul S.G., administrator la SC A. SRL Carei, precizându-i în continuare că vor comercializa produse petroliere prin firma acestuia. În acest scop S.G. i-a dat o împuternicire numitei P.V.A.M.B. pentru a efectua operaţiuni prin contul firmei, asta în condiţiile în care B.D.A. a refuzat să primească împuternicire de la S.G., motivând că nu îi place. Prin SC A. SRL au fost livrate la SC E.C. SRL cantitatea de aprox. 215 tone combustibil primit tot de la C.V., activităţi care nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii deoarece produsul era primit fără documente de livrare şi de calitate iar denumirea produsului la expediere către SC E.C. SRL era specificată la indicaţia numitei B.D.A. Pe perioada cât a fost folosită firma A. pentru livrări de produse la SC E.C. SRL, facturile fiscale speciale erau primite de P.V.A.M.B de la S.G. care îi dădea numărul necesar de exemplare pentru un transport. În esenţă, primea de la S.G. toate cele trei exemplare, le întocmea, după care exemplarul de culoare albastră îl preda fie ea fie B.D.A., fără nici un act de calitate, numitului M.V., în biroul acestuia din blocul M. În condiţiile în care la sfârşitul lunii martie 2003 numitul S.G. i-a retras din bancă numitei P.V.A.M.B. împuternicirea, B.D.A. a venit cu iniţiativa cumpărării SC D.I. SRL Oradea de la F.D.A., iar până la întocmirea formalităţilor, acesta din urmă i-a dat o împuternicire numitei P.V.A.M.B. pentru a efectua operaţiuni prin contul său. Şi prin această societate s-a livrat la SC E.C. SRL tot combustibil primit de la C.V., care de asemenea nu a fost înregistrat în evidenţele SC D.I. SRL iar la livrare la SC E.C. SRL, M.V. primea numai facturi speciale cu inscripţia uleiuri minerale fără documente de calitate şi fără avize de expediere. P.V.A.M.B. concluzionează că la toate livrările de combustibil către SC E.C. SRL nu s-au folosit avize de expediere şi niciodată nu au fost solicitate de către M.V. documente de calitate. Susţine de asemenea cu tărie că M.V. ştia că, combustibilul livrat este achiziţionat de B.D.A. şi de ea, de la C.V., afirmaţie bazată pe faptul că în momentul în care se aflau în biroul numitului M.V., B.D.A. i-a spus acestuia provenienţa mărfii. Separat de relaţia cu SC E.C. SRL Oradea, tot prin intermediul numitei B.D.A., P.V.A.M.B. susţine că l-a cunoscut în biroul lui M.V. şi pe numitul Ş.M. administrator la SC M.O. SRL. Cu acea ocazie, de comun acord, s-a hotărât ca Ş.M., administratorul SC M.O. SRL, să întocmească documente pentru livrarea unei cantităţi de păcură la SC F. SRL, marfă care în fapt nu va ajunge la această firmă iar de la SC F. SRL să i se întocmească facturi fiscale din care să rezulte că ar fi primit în schimb CLU tip III. De ordin practic, păcura nu a circulat de la S M.O. SRL către SC F. SRL. P.V.A.M.B. susţine că la discuţia respectivă a fost prezent şi M.V. Nu în ultimul rând aceasta concluzionează că numitul C.V. folosea două cisterne cu nr. de înmatriculare străine, ea personal nu a discutat cu conducătorii auto, însă precizează că SC F. SRL, SC A. SRL şi SC D.I. SRL, pe perioada cât ea a avut împuternicire în cont, nu au descărcat produsele petroliere în depozitele proprii, marfa fiind dirijată de B.D.A. către SC E.C. SRL, mai precis la locurile indicate de M.V., tot timpul la diferite unităţi militare.

În completarea declaraţiei date în data de 12 februarie 2004, P.V.A.M.B. a precizat cu referire la relaţia SC M.O. SRL că, după consultarea documentelor, întreaga cantitate livrată de SC M.O. SRL a fost expediată de SC F. SRL către SC E.C. SRL sub denumirea de CLU tip III şi în acest caz facturile fiind întocmite de ea la solicitarea lui B.D.A.

Audiată fiind în prezenta cauză în cursul urmăririi penale, inculpata P.V.A.M.B. a relatat:

"În vara anului 2001 am cumpărat o societate comercială F. SRL Oradea de la o persoană din Oradea pe nume L.P. Nu mai reţin exact în ce împrejurări l-am cunoscut, ştiu doar că această firmă am luat-o în contul a 3 milioane RON pe care L.P. o avea faţă de soţul H.Z. Întrucât L.P. nu a reuşit să restituie suma am convenit să încheiem formalităţile de cesionare către mine, în final SC F. SRL devenind firma mea, eu fiind unic asociat şi administrator al acesteia. Nu am desfăşurat nici o activitate pe SC F. SRL la început, până în vara anului 2002 când am cunoscut-o pe numita B.D.A. din Oradea. Ştiind că aveam nevoie de o locuinţă în chirie în Oradea, o cunoştinţă pe nume ML mi-a prezentat-o pe B.D.A., ca şi "A." spunându-mi că e persoana care mă poate ajuta cu o locuinţă în chirie. Am discutat cu B.D.A. şi aceasta mi-a spus că pot să locuiesc la ea în chirie, unde şi ea locuia cu cei trei copii, urmând ca eu să achit jumătate din chirie şi cheltuielile de întreţinere. Într-o discuţie dintre noi eu i-am spus numitei B.D.A. că deţin o firmă, spunându-i şi numele, dar ea nu mi-a propus absolut nimic. După circa 3 luni de zile, ştiind că mă descurc greu cu banii, B.D.A. mi-a propus să lucrăm împreună pe firma mea, fără a-mi spune în concret ce anume, doar că în această modalitate am să câştig mai mulţi bani să mă pot întreţine eu şi copilul meu. Deoarece câştigam destul de puţin la barul unde lucram, am fost de acord cu propunere ei. Am adus actele firmei F. de la domiciliul tatălui meu şi le-am dat lui B.D.A., spunând că le verifică dacă sunt în regulă. Prin toamna anului 2002 fiind cu B.D.A. la blocul M. unde ea avea închiriat un birou pe o firmă a lui U.L. (tot o cunoştinţă a numitei B.D.A.), l-am cunoscut pe M.V. care din spusele lui B.D.A. am înţeles că are o firmă, SC E.C. SRL, care se ocupa cu comercializarea de produse petroliere. B.D.A. mi-a spus că de fapt cu această persoană vom lucra pe firma mea, prin SC F. SRL urma să se vândă şi cumpere produse petroliere. B.D.A. mi-a spus că o să cumpărăm combustibil lichid pe care urma să îl vindem la M.V., combustibilul o să ajungă în final la ceva unităţi militare. B.D.A. mi-a spus că ea se va ocupa de procurarea combustibilului iar ea urma să emită facturi către SC E.C. SRL. B.D.A. mi-a spus că marfa o procură de la o cunoştinţă pe nume C.V. el fiind din Republica Moldova, iar numele de C. l-ar fi obţinut în urma căsătoriei cu o orădeancă. La blocul M. mi l-a prezentat pe C.V., care ştiu că folosea un autoturism marca Z1, cu numere străine.

Deci toate activităţile ce urmau să se desfăşoare pe firma mea erau aranjate de B.D.A., eu fiind doar persoana care emitea facturi. În baza înţelegerii dintre B.D.A. şi C.V., acesta a început să transporte la Oradea un produs petrolier, despre care B.D.A. spunea că este CLU tip III care apoi era livrat direct la SC E.C. SRL, firma lui M.V. În cele mai multe cazuri eu nu am văzut combustibilul adus de C.V. mie, doar mi se spune de B.D.A. să întocmesc facturi fiscale către SC E.C. SRL, în care să menţionez produsul CLU tip III, lucru pe care l-am şi făcut. În câteva rânduri m-am deplasat cu B.D.A în faţa grădinii zoologice unde se aflau parcate cisterne, iar B.D.A îmi spunea că este combustibilul cumpărat de firma mea urmând să ajungă la M.V. Pentru combustibil respectiv eu nu am primit documente de intrare şi nici acte de calitate a mărfii. Nu cunosc firma sau firmele care mi-ar fi livrat combustibil lichid prin C.V. Am întrebat-o pe B.D.A. cum se plătea marfa adusă de C.V., la care ea a zis că îi plăteşte numerar, dar nu cunosc amănunte deoarece nu îmi dădea detalii. Pe relaţia cu C.V. am livrat la SC E.C. SRL în cea mai mare parte acest combustibil lichid. După ce B.D.A mi l-a prezentat pe M.V., ne-am dus la M.B. unde am deschis cont bancar în numele SC F. SRL şi mi-a făcut şi specimen de semnătură în bancă. Prin acest cont bancar se derulau încasările şi plăţile pe care eu le făceam în numele SC F. SRL. În mod concret banii erau viraţi în contul SC F. SRL de către firma lui M.V. după care B.D.A. îmi spunea că banii erau în cont şi trebuie să mergem la bancă pentru a vira banii mai departe la diverşi furnizori. Împreună cu B.D.A. mă deplasam la M.B. unde îmi spunea să fac ordine de plată către mai multe firme. Declar că toate aceste activităţi desfăşurate pe SC F. SRL nu au fost evidenţiate de mine în contabilitatea societăţii însă B.D.A. mi-a spus la început că se va ocupa ea personal de evidenţa contabilă, dar în final nu s-a condus nici un fel de evidenţă. După circa de 5 luni, am fost căutată de organele de poliţie şi cu această ocazie B.D.A. a decis să vindem SC F. SRL. Prin primăvara anului 2003 B.D.A. a găsit o persoană care să cumpere firma, reţin doar că ne-am deplasat la notarul public M2 din Oradea împreună cu un bărbat al cărui nume nu îl cunosc fiind o cunoştinţă de a lui B.D.A. care a semnat actele de cesionare. După ce am ieşit de la notar, din discuţii am aflat că această persoană urma să plece în Spania. De atunci nu l-am mai văzut pe acest bărbat.

Arăt că pe timpul desfăşurării activităţilor comerciale pe firma mea nu s-au depus la finanţate raportări fiscale, bilanţ contabil.

În cea mai mare parte facturile fiscale emise de SC F. SRL către SC E.C. SRL au fost emise de mine, dar cunosc faptul că şi B.D.A. a emis facturi de la SC F. SRL către SC E.C. SRL dar eu am aflat mai târziu de acest lucru. Cu ocazia audierii mi se prezintă în copii, facturile fiscale nr. F3 din 5 decembrie 2002, nr. F4 din 14 decembrie 2002, nr. F5 din 21 decembrie 2002, F9 din 3 martie 2003, nr. F7 din 12 martie 2003 şi declar că scrisul de completare pe aceste facturi îmi aparţin mie. Totodată, mi se prezintă în copii facturile fiscale nr. F1 din 7 noiembrie 2002, nr. F2 din 29 noiembrie 2002, nr. F8 din 10 martie 2003 şi arăt că scrisul de completare pe aceste facturi nu îmi aparţine.

Declar că actele SC F. SRL au fost permanent la B.D.A. din momentul în care am cunoscut-o şi până la cesionarea firmei.

Mai declar că la sediul societăţii nu s-a desfăşurat nici o activitate şi nu se aflau nici un fel de acte."

În completarea acestei declaraţii la data de 18 octombrie 2007, audiată fiind inculpata P.V.A.M.B. a declarat:

"Declar că eu am deschis şi alte conturi bancare în numele SC F. SRL şi la alte bănci din Oradea, precum B.C.T., respectiv B.C.D. Oradea, conturi pe care le-am deschis tot la sugestia lui B.D.A. care mi-a plătit deschiderea conturilor. Prin aceste conturi bancare am încasat şi plătit sume de bani în mod identic ca şi contul de la M.B. încasând de la SC E.C. SRL, firma lui M.V. şi plătind la diferiţi furnizori. Şi de relaţia cu aceste bănci s-a ocupat B.D.A. care mă ducea la bancă, îmi spunea că avem de încasat sume de bani, respectiv de plătit sume de bani, spunându-mi să fac ordine de plată către diverşi furnizori. Cu privire la SC E.C. SRL precizez că în vara anului 2006, M.V. mi-a propus să o cumpăr, promiţându-mi o sumă de bani. Eu având nevoie de bani am fost de acord. La data de 1 iunie 2006 am preluat părţile sociale ale SC E.C. SRL Oradea conform actului adiţional autentificat la notarul public M.G., ocazie cu care am semnat şi actul anexat acestuia, care atestă că acesta mi-a predat actele societăţii şi actele contabile şi de asemenea că mă oblig să fac menţiunile la ORC Bihor. După încheierea Actului adiţional în data de 2 iunie 2006 am plecat din Oradea la Iaşi unde am stat aproximativ 4 luni şi jumătate iar actele menţionate în această declaraţie au fost predate de M.V. unei colege de muncă care la vremea respectivă locuia cu mine în Oradea. Ulterior aceasta a plecat din Oradea fără ca eu să ştiu locul unde se află iar actele au rămas probabil în acel apartament care a fost închiriat de proprietară altor persoane. La întoarcerea mea în Oradea am încercat să găsesc actele, discutând cu acea colegă de muncă care mi-a spus că a aşteptat o lună să vin după acte după care le-a aruncat. Ulterior am încercat să le găsesc dar nu am mai reuşit să intru în posesia acestora.

Pe la începutul lunii martie 2003 numita B.D.A. mi-a făcut cunoştinţă cu numitul S.G. administrator la SC A. SRL Carei, judeţul Satu-Mare. Ulterior ne-am întâlnit toţi trei la cofetăria A. din Oradea ocazie cu care B.D.A. mi-a spus că vom comercializa tot produse petroliere pe firma acestuia. Din discuţie am înţeles că era vorba ca eu şi B.D.A. să îi cumpărăm firma, fapt care nu s-a mai materializat deoarece B.D.A. şi cu acesta nu s-au mai înţeles la sumele de bani convenite între ei, astfel că a rămas ca noi să lucrăm pe firma acestuia. Astfel eu împreună cu B.D.A. şi cu S.G. ne-am deplasat la B.C.T. din Oradea ocazie cu care acesta mi-a dat o împuternicire pentru a efectua operaţiuni prin contul firmei sale. B.D.A. a refuzat să primească şi ea împuternicire la bancă de la .G. motivând că ei nu îi place şi nu vrea să meargă la bănci. Aceeaşi motivaţia mi-a invocat-o şi în cadrul SC F. SRL, spunându-mi că se fereşte să aibă relaţii bancare refuzând pur şi simplu să intre în incinta băncilor. În numele SC A. SRL am emis câteva facturi prin care am livrat tot la SC E.C. SRL combustibil lichid primit tot de la C.V. Şi în acest caz eu nu am văzut documentele de livrare sau de calitate iar denumirea produsului pe care îl menţionam pe facturile emise le-am specificat tot la indicaţia lui B.D.A. Presupun să S.G. îl cunoştea pe C.V. deoarece plăţile în numerar a combustibilului primit de la C.V. erau efectuate uneori de S.G., care primea sumele de bani de la mine, după ce acestea erau ridicate de mine din bancă. S.G. şi B.D.A. îmi spuneau că sumele de bani ajung la C.V.

La sfârşitul lunii martie, S.G. mi-a retras împuternicirea pe SC A. SRL pe motiv că ar cesiona această firmă către o altă persoană. În perioada cât am folosit firma A. SRL pentru a livra combustibil la SC E.C. SRL, facturile fiscale le-am primit de la S.G. prin intermediul lui B.D.A., care îmi preda numărul de exemplare necesare pentru fiecare transport. Primeam câte un set de trei exemplare de la B.D.A. în biroul lui M.V. de la blocul M. şi după ce emiteam factura, exemplarul albastru îl dădeam la B.D.A. fără nici un act de calitate, care îl preda apoi la M.V. Celelalte două exemplare, roşu şi verde, au rămas tot timpul în posesia lui B.D.A.

După retragerea împuternicirii bancare de către S.G., B.D.A. a venit cu iniţiativa de a cumpăra SC D.I. SRL Oradea, firma unui prieten de al meu pe nume F.D.A. ce lucra ca şi taximetrist. Iniţial F.D.A. a fost de acord să ne vândă societatea dar în final nu ne-a mai cesionat părţile sociale ale firmei. Totuşi, la solicitarea lui B.D.A., F.D.A. mi-a făcut împuternicire de a efectua operaţiuni bancare tot la B.C.T. Oradea. Nu mai reţin exact câte facturi am întocmit şi în numele acestei firme. Combustibilul, din spusele lui B.D.A. era primit tot de la C.V., identic ca şi în cazul firmelor A. şi F. Din contul bancar al SC D.I. SRL am ridicat sume de bani pe care le dădeam lui B.D.A. pentru a efectua plăţile la C.V. Am emis şi ordine de plată în numele acestei firme, către aceeaşi furnizori ca şi la F. sau A. dar care nu îi mai reţin. Declar că B.D.A. ştia de provenienţa combustibilului, aceasta spunându-i lui M.V. în biroul acestuia, că combustibilul provine de la C.V. Activitatea numitei B.D.A. şi a mea pe firma D.I. SRL a fost întreruptă pe la sfârşitul lunii martie 2003, în momentul în care F.D.A. a găsit la B.D.A. o factură de 7 miliarde ROL întocmită de B.D.A. în numele SC D.I. SRL către SC E.C. SRL tot pentru combustibil. În acel moment F.D.A. mi-a retras împuternicirea bancară şi a blocat conturile bancare.

Mai arat că, prin intermediul lui M.V. l-am cunoscut pe numitul Ş.M. administrator la SC M.O. SRL căruia i-am livrat păcură în numele SC F. SRL, pentru firma acestuia. De asemenea am primit facturi de la Ş.M., prin care SC M.O. SRL îmi livra păcură pe SC F. SRL, după care eu facturam către SC E.C. SRL CLU tip III. Am întrebat-o pe B.D.A. de acest aspect şi ea mi-a spus că păcura livrată de Ş.M. a fost livrată la altcineva după care am primit CLU de la C.V. pentru a livra mai departe la SC E.C. SRL. Cunosc că, C.V. folosea două cisterne, cu numere străine de Ucraina, Moldova sau Rusia, nu am discutat cu conducătorii auto, dar pot preciza că cele trei firme pe care am lucrat nu au avut depozite proprii de produse petroliere, marfa fiind dirijată de B.D.A. la unităţile militare indicate de M.V.

Cu ocazia audierii mi se prezintă în copii, facturile fiscale nr. F11 din 31 martie 2003, nr. F12 din 31 martie 2003 emise de SC D.I. SRL pentru SC E.C. SRL de combustibil CLU tip III cu privire la care declar că scrisul de completare al acestor facturi îmi aparţine în totalitate şi de asemenea semnătura la poziţia furnizori îmi aparţine".

Audiată fiind în faţa organelor de cercetare penală la data de 3 aprilie 2008, inculpata P.V.A.M.B. şi-a menţinut integral declaraţiile date până în acel moment, a recunoscut comiterea infracţiunii de care este învinuită şi a precizat că facturile fiscale în cauză le-a emis în numele celor 3 societăţi comerciale F., D.I. şi A., la solicitarea lui B.D.A., în posesia căreia se aflau tot timpul actele acestor societăţi. Precizează, de asemenea, că facturile emise către firma lui M.V. la solicitarea lui B.D.A. au fost întocmite în biroul lui M.V. situat la blocul M. din Oradea, însă ea nu avea cunoştinţă de natura mărfurilor înscrise în facturi întrucât nu a văzut faptic produsele petroliere menţionate în aceste facturi. De altfel, în realitate, de toată activitatea acestor societăţi s-a ocupat B.D.A. în posesia căreia au fost şi actele societăţilor în cauză şi care la rândul ei a emis şi ea facturi fiscale în numele celor 3 societăţi.

În prezenta cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei inculpata B.D.A. a refuzat să dea declaraţii prevalându-se de dreptul la tăcere. Audiată fiind însă în Dosarul nr. 28/P/2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie, în calitate de martor, la data de 13 februarie 2004 aceasta a relatat:

"Am lucrat în calitate de secretară la SC M.C. SRL Oradea care avea sediul în Oradea, în blocul cunoscut de localnici ca blocul M. unde avea sediul social şi birourile o societate administrată de M.V., respectiv SC E.C. SRL Oradea. În acele împrejurări, urmare a relaţiilor comerciale pe care le-am avut cu angajatele SC E.C. SRL Oradea, l-am cunoscut şi pe administratorul societăţii M.V. În toamna anului 2002 am cunoscut-o pe numita P.V.A.M.B. care nu avea unde să locuiască şi fiindu-mi milă de ea am acceptat să se mute la mine. După ce s-a mutat la mine şi-a adus o parte din lucrurile personale împrejurare în care am văzut că are şi documente specifice unei societăţi comerciale. Pe acest fond am purtat discuţii cu ea şi mi-a spus că a cumpărat o firmă care ulterior am aflat că se numeşte SC F. SRL Oradea şi că este administrată chiar de ea. Urmarea împrejurării că s-a mutat la mine m-a vizitat şi la locul de muncă, ocazie cu care şi ea l-a cunoscut pe M.V. În toamna anului 2002, eu împreună cu P.V.A.M.B. ne găseam în biroul care era folosit drept secretariat al SC E.C. SRL, timp în care a sosit la firmă M.V. De obicei în situaţii similare eu cu P.V.A.M.B. plecam, atunci însă ne-a chemat pe mine şi pe P.V.A.M.B. în biroul său, ne-a servit cu câte o cafea, timp în care ne-a întrebat la modul general dacă avem cumva vreo firmă care avea drept obiect de activitate comercializarea produselor petroliere. Ştiam că societăţile care se ocupă cu comercializarea produselor petroliere în 2002 trebuiau să folosească formulare speciale. Cu acea ocazie P.V.A.M.B. i-a spus lui M.V., în prezenţa mea, că are o firmă care are ca obiect de activitate şi comercializarea produselor petroliere. În aceeaşi zi M.V.şi P.V.A.M.B. au convenit să îşi dea reciproc numerele de telefon pe care le folosesc urmând să stabilească legături prin acest mijloc. Cred că în după amiaza aceleaşi zile, sau cel târziu în ziua următoare M.V. a sunat-o la telefon pe P.V.A.M.B. şi a stabilit o întâlnire în oraş. S-a dus la întâlnirea respectivă, sau cel puţin aşa mi-a spus, cu M.V. şi s-a reîntors la locuinţa mea, ocazie cu care mi-a spus că au consumat vin. Ulterior acelei întâlniri ne-am întâlnit la biroul lui M.V. de aprox. 2 - 3 ori ocazie cu care am văzut şi respectiv am auzit când M.V. îi cerea lui P.V.A.M.B. să întocmească facturi în care să menţioneze că îi dă lui M.V. ceva combustibil lichid, ocazie cu care i-a indicat cantitatea care trebuia să o treacă, inclusiv preţul. Tot el îi spunea şi denumirea produsului dar întrucât pe mine nu mă interesau activităţile desfăşurate de ei nu am reţinut denumirea produsului făcută în acele documente. Urmare a întâlnirilor cu M.V. şi a faptului că am văzut că P.V.A.M.B. întocmeşte facturi în care a menţionat livrarea unor combustibili petrolieri la SC E.C. SRL, am întrebat-o pe aceasta unde sunt cisternele cu care transportă produsele respective şi de ce nu recoltează probe. Am făcut acest lucru deoarece şi firma unde lucram eu secretară se ocupa cu produse petroliere iar eu cunoşteam în mare modul în care se desfăşura activitatea cu astfel de produse. Eu mi-am dat seama că prin SC F. SRL se întocmesc doar acte de livrare a produselor către SC E.C. SRL. Fac această afirmaţie pentru că nu am auzit-o niciodată discutând cu vreun furnizor de produse, cu vreun şofer, ci am văzut-o întocmind doar documente. Nu am văzut-o aşteptând vreo cisternă. Cunosc faptul că P.V.A.M.B. a întocmit facturi în numele SC F. SRL până în momentul în care B.C.T. din Oradea i-a blocat conturile firmei SC F. SRL Oradea.

În biroul firmei SC M.C. SRL Oradea unde lucram eu, numita P.V.A.M.B. l-a cunoscut pe S.G., administratorul SC A. SRL Carei. Întrucât prin SC F. SRL Oradea nu se puteau derula operaţiuni financiare, numita P.V.A.M.B. i-a cerut lui S.G. iniţial să îi vândă firma sa. Cei doi au ajuns la o înţelegere de principiu dar care până la urmă nu s-a finalizat. Pe perioada cât cei doi erau în discuţii pentru cesionarea SC A. SRL, numitul S.G. i-a dat o împuternicire pe cont numitei P.V.A.M.B. Din câte ştiu eu SC A. SRL Carei avea cont deschis la B.C.T. Oradea. Din câte mi-am dat eu seama numitul S.G. nu ştia de modul în care numita P.V.A.M.B. foloseşte împuternicirea dată de el. Este adevărat că în iarna anului 2002 - 2003 ne-am întâlnit cu P.V.A.M.B. şi S.G. la cofetăria A. din Oradea, de asemenea şi la ştrandul Ap., dar niciodată nu s-au discutat probele legate de modul de lucru prin firma SC A. SRL. Arat faptul că şi în acea perioadă numita P.V.A.M.B. era sunată de către M.V. şi ea se ducea la întâlnire, dar aceasta nu mi-a spus dacă şi cu firma A. procedează la fel cum a făcut şi cu SC F. SRL.

În ceea ce priveşte persoana numitului F.D.A. arat că în urma discuţiilor care nu erau prea clare am aflat că P.V.A.M.B. ar fi lucrat şi cu firma acestuia, mai exact am dedus. Îl cunosc pe numitul Ş.M. dar foarte puţin, eu l-am văzut o dată sau de două ori în biroul lui M.V. în timp ce intra în biroul acestuia fără să fi discutat personal cu acesta, practic eu l-am văzut pe el fiindu-mi indicat de personalul de la SC E.C. SRL. Nu ştiu dacă P.V.A.M.B. ar fi lucrat cu el sau cu firma acestuia. Nu cunosc locul de unde P.V.A.M.B. primea facturi şi din câte îmi dau eu seama ea nu conducea evidenţa contabilă a firmei nici personal şi nici nu avea vreo contabilă care să o ţină. Cunosc că numita P.V.A.M.B. se deplasa des la bancă, dar niciodată nu am însoţit-o şi nu ştiu ce făcea acolo. Arat faptul că P.V.A.M.B. nu dispunea de sume de bani, dar fac această remarcă deoarece pe perioada cât a stat la mine nu a contribuit cu bani la plata chiriei şi a întreţinerii nu a făcut cumpărături însemnate. Arat faptul că îl cunosc pe C.V. care era prietenul concubinului meu V.C. Ştiu că C.V. se ocupa cu comerţul de produse petroliere şi că ar fi avut probleme cu poliţia inclusiv cu organele judiciare deoarece am auzit că ar fi fost arestat mai demult pentru substituire de produse petroliere. Pe perioada cât P.V.A.M.B. a locuit la mine eu nu am văzut asupra acesteia documente de atestare a produselor petroliere respectiv note de conformitate, certificate de calitate".

Procedându-se la efectuarea unei confruntări în Dosarul 232/P/2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie între B.D.A., pe de o parte şi M.V. pe de altă parte, aceasta a relatat că de două sau de trei ori s-a aflat în biroul lui M.V. în timp ce P.V.A.M.B. întocmea facturi în numele SC F. SRL către SC E.C. SRL, iar sortimentul de produs petrolier, preţul şi cantitatea erau indicate de M.V. A relatat de asemenea că în perioada în care a fost în relaţii apropiate cu P.V.A.M.B. nu a auzit-o pe aceasta să discute cu furnizorii de produse petroliere, cu conducători de pe cisterne şi nu a văzut să aibă produse petroliere, susţinând că niciodată P.V.A.M.B. nu a văzut documente de calitate specifice produselor petroliere".

Audiat fiind în faţa organelor de cercetare penală, martorul Ş.M. a arătat că, la începutul lunii octombrie 2002, l-a cunoscut pe M.V., administrator la SC E.C. SRL la blocul M. din Oradea, iar discuţia purtată între cei doi a constat în faptul că M.V. i-a solicitat să livreze combustibil, respectiv păcură, CLU, combustibil pentru focare industriale, combustibil M, martorul înţelegând că cea mai mare parte din aceşti combustibili urma să fie livrată la unităţi militare. Produsele petroliere urmau să fie livrate atât vagonabil cât şi cu autocisterne, plata contravalorii acestora urmând să se facă în termen de 15 zile de la livrare numai prin bancă.

Astfel, la sfârşitul anului 2002 şi începutului anului 2003, SC M.O. SRL a livrat către SC E.C. SRL aprox. 2 tone de combustibil de diferite tipuri. Pe la începutul lunii martie 2003 M.V. l-a chemat la firmă, solicitându-i de asemenea să îi livreze păcură. Când a ajuns în biroul său de la blocul M., M.V. le-a prezentat două persoane de sex feminin, pe care le-a reţinut sub numele de P.V.A.M.B. şi B.D.A., iar din câte a înţeles, cele două femei erau reprezentantele SC F. SRL Oradea şi în continuare livrările urmau să se facă direct către firma SC F. SRL. M.V. nu i-a motivat de ce intervine firma SC F. SRL dar a garantat plata mărfii livrate la firma F. cu bilete la ordin ce urmau să fie emise de SC E.C. SRL pentru SC F. SRL şi girat pe mai departe către SC M.O. SRL.

În aceste condiţii, martorul a precizat că a livrat marfă către SC F. SRL, diverse cantităţi de combustibil, păcură, CLU, ulei de decofrat betoane şi alte tipuri de uleiuri minerale, de fiecare dată facturile de livrare către SC F. SRL fiind emise în biroul lui M.V. din blocul M. în prezenţa lui şi a celor două femei. Facturile emise erau semnate de primire de una din cele două femei şi ştampilate cu ştampila SC F. SRL. Produsele petroliere livrate la SC F. SRL erau staţionate în vagoane, în gara Marghita, fiind apoi descărcate în autocisterne, operaţiuni de care se ocupa R.C.A., reprezentant al SC E.C. SRL. Vagoanele cu păcură staţionate în gara Marghita erau predate lui R.C.A., de angajatul său B.F.

Audiat fiind în faţa instanţei, martorul Ş.M. şi-a menţinut declaraţiile date, confirmând împrejurarea că, la un moment dat în martie 2003, M.V. i-a făcut cunoştinţă cu două persoane de sex feminin. A înţeles din discuţiile purtate, că acestor două femei urma să le livreze în continuare marfă, iar M.V. i-a spus că îi garantează plata mărfii livrate la firma F. cu bilete la ordin emise de SC E.C. SRL. Cu privire la modalitatea de transport, martorul relatează că la rândul său se aproviziona de la A.H., combustibilul era transportat pe calea ferată, vagonabil până în gara Marghita, unde era descărcat, dar unde el nu mai avea nici o atribuţie şi nu cunoaşte mijlocul de transport în care se descărca marfa şi nici unde mergea mai departe această marfă. Facturile emise de martor erau completate la blocul M., cu acea ocazie fiind prezente cele două femei sau câte o dată una dintre ele. Martorul susţine că în relaţia comercială cu SC E.C. SRL, înţelegerea a fost aceea că i se cerea să emită facturi doar în momentul în care M.V. avea confirmarea de primire din punct de vedere calitativ şi cantitativ a produselor care ajungeau la unităţile militare şi care erau acolo recepţionate şi verificate. Doar pe baza acelor procese-verbale de recepţie întocmea apoi facturile, până atunci marfa mergea pe bază de aviz. Nu acelaşi lucru poate să îl susţină însă despre relaţia cu cele două femei, pentru că nu avea cunoştinţă de destinatarul final al mărfii livrate societăţilor conduse de ele.

Audiată fiind în faţa organelor de cercetare penală, martora F.A. a susţinut că firma SC D.I. SRL a aparţinut soţului ei F.D.A., iar la începutul anului 2003 acesta a cunoscut-o pe P.V.A.M.B. care la acea vreme deţinea firma SC F. SRL. Soţul ei a stat în concubinaj cu această persoană aproximativ 3 luni de zile, martie 2003 - iunie 2003, timp în care actele SC D.I. SRL au ajuns în posesia lui P.V.A.M.B. Martora relatează că soţul ei a împuternicit-o pe P.V.A.M.B. cu specimen de semnătură în contul bancar al societăţii deschis la B.C.T. Oradea. Tot de la soţul ei a aflat că P.V.A.M.B. a desfăşurat pe firmă operaţiuni cu produse petroliere împreună cu alte persoane pe care nu le cunoaşte dar despre care a aflat că se numesc B.D.A. şi M.V.

Audiată fiind în fata instanţei martora F.A. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, susţinând în plus că, la un moment dat a hotărât să ridice de la inculpata P.V.A.M.B. toate actele firmei rămase, deoarece a constatat că pe firmă se desfăşoară acţiuni cu produse petroliere cu valoare însemnată. A considerat că se impune să i se restituie toate actele firmei, deoarece în opinia sa, inculpata P.V.A.M.B. nu dispunea de fonduri suficiente pentru a desfăşura tranzacţii comerciale cu o sumă atât de însemnată, iar când face această afirmaţie se referă la fondurile financiare ale soţului ei.

Audiat fiind în faţa organelor de cercetare penală coinculpatul M.V., confirmă implicarea celor două inculpate în relaţiile comerciale ale SC F. SRL, SC D.I. SRL şi SC A. SRL cu SC E.C. SRL şi arată că cele două au facturat către firma sa produse petroliere iar apoi el a facturat produsele petroliere către diferite unităţi militare.

Audiat fiind în faţa instanţei, coinculpatul M.V. a arătat că, în iarna anului 2002, le-a cunoscut pe ambele inculpate şi cu acel prilej a aflat că se ocupau de comercializarea de produse petroliere. Le-a întrebat pe cele două inculpate dacă urmare a genului de activităţi comerciale pe care le desfăşurau au posibilitatea de a livra firmei sale acest tip de combustibil lichid CLU tip III.

Nu le-a întrebat pe inculpate de unde cumpără ele aceste produse petroliere şi oricum nu crede că i-ar fi răspuns, deoarece exista riscul să le elimine pe inculpate din ecuaţie şi să cumpere el direct marfă de la furnizorul respectiv. Ceea ce îl interesa în relaţia cu firmele inculpatelor era că odată ajunsă marfa la unităţile militare, să fie verificată cantitativ şi calitativ, moment în care se puteau întocmi facturile corespunzătoare de către inculpate, după care urma să achite contravaloarea lor conform înţelegerii. Coinculpatul arată că el nu se ocupa de transport, ceea ce făcea era să ia legătura cu inculpatele, acestea îl sunau şi îi spuneau că au o cisternă în zona X, în funcţie de locaţie el le indica cea mai apropiată unitate militară unde dânsele se ocupau să ajungă marfa, aceasta impunându-se pentru reducerea cheltuielilor de transport. Unitatea militară făcea recepţia mărfii, îi confirma calitatea şi cantitatea produsului primit şi niciodată nu a avut probleme în legătura cu marfa livrată de cele trei societăţi, F., D.I. şi A., în sensul de a exista reclamaţii privind cantitatea şi calitatea. După ce primea de la unităţile militare actele de primire a mărfii şi procesele-verbale de recepţie, le chema pe cele două inculpate, după care acestea întocmeau facturile corespunzător cantităţii recepţionate de unitatea militară. Deoarece existau mici discrepanţe între cantităţile enunţate de inculpate şi cele primite efectiv de unitatea militară, el le cerea să consemneze în factură cantitatea efectiv recepţionată de unitatea militară. Coinculpatul neagă existenţa vreunei înţelegeri potrivit căreia le-ar fi cerut să îl ajute scriptic cu facturile la care se face referire în rechizitoriu, în sensul că deşi el a achiziţionat direct marfă de la un anume C.V., ele scriptic să-i livreze acesta marfă, cu toate că ele niciodată nu au făcut achiziţii de astfel de materii petroliere şi susţine că nu l-a cunoscut niciodată pe C.V.

Martora M.M. audiată fiind în cursul urmării penale, declaraţie menţinută în faţa instanţei de judecată, a susţinut că, în legătură cu societăţile D.I., F. şi A. nu cunoaşte amănunte, nu a avut relaţii comerciale de achiziţii sau livrări de produse petroliere sau de altă natură.

Sub aspectul relevanţei probelor mai sus expuse, instanţa a reţinut următoarele:

Implicarea inculpatei P.V.A.M.B. în completarea în fals a facturilor fiscale emise pe seama SC F. SRL, SC A. SRL şi SC D.I. SRL, este probată prin coroborarea declaraţiilor constante de recunoaştere date de aceasta atât în Dosarul nr. 28/P/2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie cât şi cele date în prezentul dosar în cursul urmării penale, cu declaraţiile coinculpatului M.V., ale martorului Ş.M., respectiv concluziile rapoartelor de constatare tehnico - ştiinţifică, potrivit cărora scrisul de completare depus pe facturile fiscale reproduc scrisul executat de această inculpată.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.D.A., instanţa de fond a reţinut că, audiată fiind în calitate de martoră, în Dosarul 28/P/2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie, a acreditat ideea că nu a avut nici o implicare în emiterea facturilor fiscale, doar inculpata P.V.A.M.B. ar fi procedat la întocmirea unor astfel de facturi, la solicitarea lui M.V.

În condiţiile în care, în prezenta cauză, pe întreg parcursul procesului penal, inculpata a uzat de dreptul la tăcere, nu a oferit o explicaţie plauzibilă cu privire la completarea de către ea a facturilor fiscale nr. F1 din 7 noiembrie 2002, nr. F2 din 29 noiembrie 2002, nr. F8 din 10 martie 2003, asta în condiţiile în care conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 78469 din 18 decembrie 2007, scrisul de completare depus pe aceste facturi reproduce scrisul executat de inculpată. De altfel susţinerile inculpatei potrivit cărora nu a avut nici un fel de implicare în activitatea infracţională desfăşurată exclusiv de P.V.A.M.B. sunt infirmate de depoziţiile martorilor Ş.M., F.A., respectiv a coinculpatului M.V. Astfel Ş.M. a declarat că le-a cunoscut pe cele două inculpate ca fiind reprezentantele SC F. SRL, fiindu-i prezentate de către M.V. la blocul M. După ce a desfăşurat o anumită perioadă de timp relaţii comerciale cu SC E.C. SRL constând în livrarea de produse petroliere, M.V. le-a prezentat pe cele două inculpate precizând că în continuare livrările urmau să se facă direct către firma SC F. SRL, fără ca martorului să i se ofere vreo explicaţie de ce intervine firma F. În schimb M.V. a garantat plata mărfii livrată la firma F. cu bilete la ordin emise de SC E.C. SRL pentru SC F. SRL şi girate mai departe către SC M.O. SRL. Esenţial de reţinut faptul că potrivit depoziţiei martorului, facturile de livrare către SC F. SRL erau emise în biroul lui M.V. din blocul M., în prezenţa acestuia şi a celor două inculpate.

Implicarea inculpatei B.D.A. în emiterea de facturi fiscale pe seama SC F. SRL şi SC A. SRL este confirmată şi de coinculpatul M.V. care arată că cele două inculpate au facturat către firma sa produse petroliere (exclusiv CLU tip III şi CL tip M, conform susţinerilor nefondate ale acestuia) iar apoi el a livrat produsele petroliere către diferite unităţi militare. Remarcăm faptul că acest inculpat la rândul său invocă propria sa nevinovăţie afirmând că nu îl cunoaşte pe C.V. (susţinere infirmată însă de P.V.A.M.B.) şi că nu a avut niciodată probleme în legătură cu marfa livrată de cele trei societăţi - F., D.I. şi A. - în sensul că nu au existat reclamaţii privind cantitatea şi calitatea. Precizează că abia după ce obţinea de la unităţile militare actele de primire a mărfii, procesele-verbale de recepţie, le chema pe cele două inculpate, după care acestea întocmeau facturile corespunzător cantităţii recepţionate de unitatea militară. Apărarea acestui coinculpat, potrivit căreia a livrat unităţilor militare CLU tip III, a fost analizată în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, potrivit considerentelor sentinţei şi deciziei pronunţate, în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească fiind audiaţi 150 de martori proveniţi în cea mai mare măsură din cadrul unităţilor militare, beneficiare a combustibilului livrat, partenerii ei fiind membri ai comisiei de recepţie. Pe baza probatoriului amplu administrat în cauză, s-a concluzionat că problemele apărute la unităţile militare, privind folosirea combustibilului, s-a datorat faptului că M.V. a achiziţionat în realitate păcură, pe care a transformat-o, numai în acte, în produs CLU tip III sau tip M, în momentul recepţiei. În sprijinul acestei concluzii este şi rezultatul analizelor efectuate de SC R. SA potrivit căruia "probele declarate CLU tip III nu corespund standardului de produs, CLU - STAS 54 - 80; probele nu pot fi considerate CLU tip III". În aceste condiţii, combustibilul lichid ajuns la armată a avut parametri calitativi cu mult inferiori CLU tip III generând dereglări în lanţ în activitatea multor unităţi militare, defectarea centralelor termice în plină iarnă, defectarea instalaţiilor de producere a hranei pentru soldaţi şi cadre militare etc.

Despre implicarea inculpatei B.D.A., a relatat şi martora F.A., care cunoaşte de la soţul ei că P.V.A.M.B. a desfăşurat pe firma SC D.I. SRL operaţiuni cu produse petroliere împreună cu alte două persoane despre care a aflat că se numesc B.D.A. şi M.V.

Coroborând declaraţiile coinculpatei P.V.A.M.B. (care susţine constant că a completat facturile fiscale la solicitarea lui B.D.A. şi M.V., că de activitatea SC F. SRL şi SC A. SRL s-a ocupat B.D.A., care avea asupra ei toate actele acestor societăţi), cu depoziţiile martorilor mai sus enunţaţi, cu ale coinculpatului M.V., respectiv cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 78469 din 18 decembrie 2007, rezultă fără echivoc vinovăţia inculpatei B.D.A. Chiar dacă în cauză s-a apreciat că nu există probe din care să rezulte cu certitudine implicare inculpatei B.D.A. în legătură cu facturile emise pe seama SC D.I. SRL (acest act material nefiind inclus în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată reţinută în sarcina acestei inculpate) este esenţial de relevat în cauză faptul că seriile şi numerele facturilor fiscale nr. F10 din 4 martie 2003, F11 din 31 martie 2003, F12 din 31 martie 2003 aparţin SC M.C. SRL Aleşd, aşa cum rezultă din Adresa nr. 101030/BH din 13 februarie 2004 a Autorităţii Naţionale a Controlului - Garda Financiară, firmă la care nu întâmplător în perioada respectivă B.D.A. lucra ca şi secretară (potrivit propriei sale declaraţii).

În apărarea celor două inculpate s-a invocat lipsa laturii subiective, apreciindu-se că acestea nu au cunoscut faptul că facturile fiscale erau menite să îl ajute pe M.V. să inducă în eroare pe reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale. Instanţa a considerat nefondată această apărare în condiţiile în care întâi de toate inculpatele au cunoscut faptul că produsele petroliere ajungeau doar scriptic la SC F. SRL, SC A. SRL, SC D.I. SRL, în realitate fiind dirijate la diverse unităţi militare (a se vedea în acest sens declaraţia inculpatei P.V.A.M.B.). Această din urmă inculpată, specifică expres faptul că niciodată pentru produsele petroliere livrate de SC F. SRL, A. sau D.I. nu existau documente de intrare şi nici acte de calitate a mărfii iar denumirea produsului la expediere era specificat de B.D.A. şi M.V. De asemenea, la toate livrările de produse petroliere nu s-au folosit avize de expediere şi niciodată nu au fost solicitate de M.V. documente de calitate. În plus, inculpata a mai susţinut că în afară aprovizionării cu produse petroliere de la C.V., SC F. SRL a livrat la SC E.C. SRL şi păcură, achiziţionată de la Ş.M. În această privinţă inculpata P.V.A.M.B. precizează că de comun acord în biroul lui M.V. s-a hotărât ca după ce aceasta primea facturi de la Ş.M. prin care SC M.O. SRL îi livra păcură pe SC F. SRL, ea urma să factureze către SC E.C. SRL CLU tip III.

Atâta vreme cât inculpatele nu au văzut niciodată faptic produsele petroliere, nu există documente din care să rezulte intrarea în gestiune a produsului petrolier facturat către SC E.C. SRL şi vândut apoi unităţilor militare, au acceptat în aceste condiţii să întocmească facturile fiscale, fără să vadă documentele de livrare sau de calitate este evident că, din punct de vedere subiectiv, au acţionat cu intenţia de a-l ajuta pe coinculpatul M.V. pentru ca acesta să inducă în eroare unităţile militare. De precizat în plus că, în ceea ce priveşte SC F. SRL, nu a fost condusă niciodată evidenţa contabilă iar societatea nu a funcţionat niciodată la sediul declarat, singurele operaţiuni reale desfăşurate constând în deschiderea de către P.V.A.M.B. a unor conturi bancare la solicitarea inculpatei B.D.A.

Nu în ultimul rând, sub aspectul laturii subiective, s-a remarcat operaţiunea de cesionare de către M.V. a părţilor sociale ale SC E.C. SRL coinculpatei P.V.A.M.B., conform Actului adiţional autentificat la data de 1 iunie 2006.

În apărarea inculpatelor s-a invocat şi lipsa laturii obiective, pe considerent că în realitate, partea civilă nu a încercat vreun prejudiciu, aspect evidenţiat de diverse înscrisuri cum ar fi raport explicativ privind activitatea economico-financiară pe trimestrul IV din 2002, dare de seamă contabilă la data de 31 decembrie 2002, raport explicativ privind activitatea economico-financiară pe trimestrul I din 2003, dare de seamă contabilă la data de 31 martie 2003, raport explicativ privind activitatea economico-financiară pe trimestrul II din 2003, dare de seamă contabilă la data de 31 iunie 2003. Nici această din urmă apărare nu este întemeiată în condiţiile în care parte din aceste înscrisuri poartă semnătura unor persoane la rândul lor inculpate şi condamnate în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză (exemplu inculpatul V.I.), iar pe de altă parte potrivit considerentelor Sentinţei penale 292 din 2011 pronunţată de Tribunal Bucureşti, secţia II penală, în faza cercetării judecătoreşti s-a refăcut în totalitate Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care a avut ca principal obiectiv "eventualele pagube produse bugetului Ministerului Apărării Naţionale pentru fiecare Contract de achiziţie de produse petroliere derulat nr. A1 din 2002, A2 din 2002, A3 din 2003, A4 din 2003, A5 din 2003, A6 din 2003, respectiv A7 din 2003, urmând a fi evidenţiat, prin defalcarea concretă a sumelor incluse în eventualul prejudiciu, a diferenţelor valorice rezultate între calitatea produselor menţionate scriptic ca produse livrate şi separat accizele aferente cu indicarea concretă a produsului scutit sau nu de accize conform art. 26 din O.U.G. 158/2001. De precizat că acest raport a fost depus în copie şi în prezenta cauză în faza cercetării judecătoreşti. Nici raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat la solicitarea coinculpatului M.V., depus în prezenta cauză la dosar, nu este în măsură să ducă la o altă concluzie privind paguba produsă bugetului Ministerului Apărării Naţionale fiind o probă extrajudiciară infirmată de probaţiunea administrată în cursul cercetării judecătoreşti în Dosarul nr. 14605/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia II penală.

Refacerea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în faza de cercetare judecătorească în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză constituie şi motivul pentru care instanţa a respins cererea inculpatei P.V.A.M.B. de efectuare a unei expertize care să stabilească prejudiciul produs prin derularea Contractului nr. A1 din 2002, vizând expres activitatea desfăşurată pe seama celor trei firme SC F. SRL, SC D.I. SRL şi SC A. SRL.

Instanţa a respins de asemenea şi solicitarea inculpatei B.D.A. privind efectuarea unei expertize chimice a produsului livrat unităţilor militare în condiţiile în care potrivit răspunsurilor parvenite instanţei, la nici una din unităţile militare vizate nu mai există pe stoc produs petrolier livrat la nivelul anilor 2002 - 2003.

Fapta inculpatei P.V.A.M.B., care în perioada noiembrie 2002 - martie 2003 a falsificat facturi fiscale în numele a trei societăţi comerciale, respectiv SC F. SRL, SC D.I. SRL şi SC A. SRL cu SC E.C. SRL atestând în mod nereal livrări de produse petroliere către SC E.C. SRL Oradea administrată de M.V., ajutându-l astfel pe acesta să inducă în eroare pe reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de livrare de combustibil, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu părţii civile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere caracterul prestabilit şi organizat al activităţii infracţionale, complexitatea activităţii desfăşurată, întinderea în timp a acesteia, prejudiciul cauzat părţii civile, cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului M.V. prin Sentinţa penală nr. 292 din 2011 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 105/A din 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (7 ani închisoare în regim de detenţie), acest inculpat având calitatea de autor, iar prejudiciul ce se reţine că a fost cauzat de acesta prin derularea tuturor contractelor cu Ministerul Apărării Naţionale fiind estimat la 14.211.850.115.030 ROL, iar pe de altă parte, conduita sinceră a inculpatei în cursul urmării penale. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatei context în care a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei B.D.A. de a întocmi în fals în perioada noiembrie 2002 - martie 2003 facturi fiscale în numele societăţii SC F. SRL, respectiv de a-i indica coinculpatei P.V.A.M.B. datele pe care aceasta să le menţioneze în facturile fiscale false întocmite pe seama SC A. SRL Carei, facturi în care s-a atestat în mod nereal livrări de produse petroliere către SC E.C. SRL Oradea administrată de M.V. ajutându-l astfel pe acesta să inducă în eroare pe reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale cu ocazia încheierii şi executării unor contracte de livrare de combustibil, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu părţii civile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanţa a avut în vedere caracterul prestabilit şi organizat al activităţii infracţionale, complexitatea activităţii desfăşurată, întinderea în timp a acesteia, prejudiciul cauzat părţii civile, cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului M.V. prin Sentinţa penală nr. 292 din 2011 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. l05/A din 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (7 ani închisoare în regim de detenţie), acest inculpat având calitatea de autor, iar prejudiciul ce se reţine că a fost cauzat de acesta prin derularea tuturor contractelor cu M.A.N fiind estimat la 14.211.850.115.030 ROL. Pe de altă parte instanţa a avut în vedere faptul că inculpata nu are condamnări anterioare definitive iar împrejurarea că este cercetată în prezent în mai multe dosare pe rolul instanţelor, pentru fapte concurente, urmează a fi avută în vedere în cadrul unei eventuale cereri de contopire a pedepselor. În acest context instanţa a reţinut prin sarcina inculpatei circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a respins cererea de contopire a pedepsei aplicată în prezenta cauză, cu alte pedepse aplicate inculpatei pentru fapte concurente, cu motivarea că situaţia juridică a inculpatei nu este definitivată până în prezent. Nu se cunoaşte în momentul de faţă situaţia completă a condamnărilor inculpatei, care are pe rolul instanţelor o serie de cauze, nu puţine la număr, aflate în diferite stadii (primă instanţă - Dosar nr. 5665/111 din 2008, apel sau recurs). Mai mult, în prezent, aceasta a formulat distinct o cerere de contopire a pedepselor, aplicate cu caracter definitiv, cerere ce face obiectul Dosarului nr. 442/111 din 2013 al Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la data de 21 martie 2013. Apare ca evident inutilă o contopire parţială în prezenta cauză (cerere formulată de altfel la ultimul termen de judecată), inculpata având posibilitatea de a formula o cerere de contopire în temeiul art. 449 C. proc. pen. atunci când se va pronunţa în prezenta cauză o soluţie cu caracter definitiv şi irevocabil.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că potrivit constituirii de parte civilă formulată de Ministerul Apărării Naţionale, partea vătămată a formulat pretenţii faţă de inculpata P.V.A.M.B. în cuantum de 977.377,54 RON; faţă de inculpata B.D.A. în cuantum de 352.053,93 RON, respectiv faţă de ambele inculpate în cuantum de 226.086,82 RON, solicitând de asemenea actualizarea prejudiciului cu rata inflaţiei la data plăţii efective precum şi dobânda legală de la data pronunţării până la data plăţii efective.

Prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea civilă formulată, în condiţiile în care SC E.C. SRL a livrat iar UMX1 Cluj a achitat în mod nejustificat accize şi TVA aferentă acestor accize pentru cantitatea de combustibil, care a fost livrată cu declaraţii de conformitate (certificate de calitate) care în fapt nu aparţin emitenţilor acestora.

La stabilirea prejudiciului, instanţa a avut în vedere în mod distinct facturile fiscale completate de fiecare inculpată în parte (este cazul SC F. SRL), respectiv faptul că în ceea ce priveşte SC A. SRL Carei s-a dovedit vinovăţia ambelor inculpate, fiind obligate în solidar la prejudiciul cauzat. Sumele stabilite de instanţă au fost acordate în euro, dată fiind fluctuaţia monedei străine în raport cu moneda naţională, neputându-se avea în vedere cursul de 40.721 ROL/euro indicat în cererea de constituire de parte civilă, urmând ca la suma stabilită în euro să fie acordată dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului.

Facturi emise pe seama SC F. SRL:

Cantitatea totală de 459,4 tone de combustibil care nu deţine declaraţii de conformitate a fost livrată la UMX1 conform facturilor fiscale nr. F3 din 5 decembrie 2002, F4 din 14 decembrie 2002, F5 din 21 decembrie 2002 - în cantitate totală de 179,38 tone emise de inculpata P.V.A.M.B. în perioada 5 decembrie 2002 - 21 decembrie 2002, respectiv conform facturilor fiscale F9 din 3 martie 2003, F6 din 18 februarie 2003, F7 din 12 martie 2003 - în cantitate totală de 280,08 tone, emisă de inculpata P.V.A.M.B. în perioada 18 februarie 2003 - 12 martie 2003.

Prejudiciul cauzat urmează a fi calculat astfel: 179,38 tone în perioada 5 decembrie 2002 - 21 decembrie 2002: acciza 115 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001; 280,08 tone în perioada 18 februarie 2003 - 12 martie 2003: acciza 187 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001 modificată de O.G. nr. 3 din 9 ianuarie 2003; 179,38 tone x 115 euro/tonă = 20.628,7 euro acciză necuvenită; 20.628,7 tone x 19% TVA = 3.919,453 euro TVA necuvenit. Total 24.548,15 euro. 280,08 tone x 187 euro/tonă = 52.374,96 euro acciză necuvenită; 52.374,96 tone x l9% TVA = 9.951,24 euro TVA necuvenit. Total 62.326,2 euro.

Total 24.548,15 + 62.326,2 = 86.874,35 euro - P.V.A.M.B.

Cantitatea totală de 557,88 tone de combustibil care nu deţine declaraţii de conformitate a fost livrată la UMX1 conform facturilor fiscale nr. F1 din 7 noiembrie 2002, F2 din 29 noiembrie 2002 - în cantitate totală de 169,37 tone emise de inculpata B.D.A. în perioada 7 noiembrie 2002 - 29 noiembrie 2002, respectiv conform facturii fiscale F8 din 10 martie 2003 - în cantitate totală de 388,51 tone, emisă de inculpata B.D.A. la data de 10 martie 2003.

Prejudiciul cauzat urmează a fi calculat astfel: 169,37 tone în perioada 7 noiembrie 2002 - 29 noiembrie 2002: acciza 115 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001; 388,51 tone la data de 10 martie 2003: acciza 187 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001 modificată de O.G. nr. 3 din 9 ianuarie 2003; 169,37 tone x 115 euro/tonă = 19.477,55 euro acciză necuvenită; 19.477,55 tone x 19% TVA = 3.700,74 euro TVA necuvenit. Total 23.178,29 euro. 388,51 tone x 187 euro/tonă = 72.651,37 euro acciză necuvenită; 72.651,37 tone x 19% TVA = 13.803,76 euro TVA necuvenit. Total 86.455,13 euro.

Total: 23.178,29 + 86.455,13 = 109.633,42 euro - B.D.A.

Facturi emise pe seama SC D.I. SRL

Cantitatea totală de 688,21 tone de combustibil care nu deţine declaraţii de conformitate a fost livrată la UMX1 conform facturilor fiscale nr. F10 din 4 martie 2003, F11 din 31 martie 2003, F12 din 31 martie 2003 emise de inculpata P.V.A.M.B. în perioada 4 martie 2003 - 31 martie 2003.

Prejudiciul cauzat urmează a fi calculat astfel: 688,21 tone în perioada 4 martie 2003 - 31 martie 2003: acciza 187 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001 modificată de O.G. nr. 3 din 9 ianuarie 2003; 688,21 tone x 187 euro/tonă = 128.695,27 euro acciză necuvenită; 128.695,27 tone x l9% TVA = 24.452,10 euro TVA necuvenit.

Total 153.147,37 euro - P.V.A.M.B.

Facturi emise pe seama SC A. SRL Carei, completate de P.V.A.M.B. la indicaţiile coinculpatei B.D.A.

Cantitatea totală de 215,3 tone de combustibil care nu deţine declaraţii de conformitate a fost livrată la UMX1 conform facturilor fiscale nr. F13 din 3 ianuarie 2003, F14 din 5 ianuarie 2003, F16 din 3 ianuarie 2003, F17 din 16 ianuarie 2003, F18 din 20 ianuarie 2003, F19 din 20 ianuarie 2003, în cantitate totală de 181,70 tone emise în perioada 3 ianuarie 2003 - 20 ianuarie 2003, respectiv conform facturii fiscale F20 din 22 ianuarie 2003, în cantitate totală de 33,60 tone, emisă la data de 22 ianuarie 2003.

Prejudiciul cauzat urmează a fi calculat astfel: 181,70 tone în perioada 3 ianuarie 2003 - 20 ianuarie 2003: acciza 115 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001; 33,60 tone în data de 22 ianuarie 2003: acciza 187 euro/t în conformitate cu anexa 1 din O.U.G. 158/2001 modificată de O.G. nr. 3 din 9 ianuarie 2003; 181,70 tone x 115 euro/tonă = 20.895,5 euro acciză necuvenită; 20.895,5 tone x 19% TVA = 3.970,14 euro TVA necuvenit. Total 24. 865,64 euro; 33,60 tone x 187 euro/tonă = 6.283,2 euro acciză necuvenită; 6.283,2 tone x 19% TVA = 1.193,80 euro TVA necuvenit. Total 7.477 euro.

Total 24.865,64 + 7.477 = 32.342,64 euro - în solidar P.V.A.M.B. şi B.D.A.

Totalizând sumele în ceea ce o priveşte pe inculpata P.V.A.M.B. (vizând facturile emise pe SC F. SRL şi SC D.I. SRL se obţine un total de 240.021,72 euro. (86.874,35 euro - F. + 153.147,37 euro - D.I.).

Faţă de cele de mai sus, instanţa în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art. 999 C. civ. a obligat pe inculpata P.V.A.M.B., la plata sumei 240.021,72 euro sau echivalentul în RON a acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Dosar nr. 14605/3/2008).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998 şi art. 999 C. civ. a obligat pe inculpata B.D.A., la plata sumei, de 109.633,42 euro sau echivalentul în RON a acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile, la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Dosar nr. 14605/3/2008).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire art. 998, 999 şi art. 1003 C. civ. au fost obligate inculpatele P.V.A.M.B şi B.D.A. în solidar la plata sumei de 32.342,64 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial al zilei la care se va face plata, sumă la care urmează a se calcula dobânda aferentă până la data achitării integrale a debitului, în favoarea părţii civile Ministerul Apărării Naţionale cu titlu de despăgubiri (sumă ce reprezintă o parte din prejudiciul integral cauzat părţii civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.V. şi V.I. prin Sentinţa penală nr. 292/F din 31 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Dosar nr. 14605/3/2008).

În baza art. 7 din Legea 26/1990 republicată corelat cu art. 21 lit. g) din aceeaşi lege a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerţului Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea efectuării înregistrărilor ce se impun în Registrul Comerţului.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatele B.D.A. şi P.V.A.M.B. la plata a câte 2500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Din fondurile Ministerului Justiţiei se vor vira în contul Baroului de Avocaţi Bihor sumele de 300 RON, 300 RON reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu av. P.F. conform Delegaţiei nr. 4498 din 11 august 2011, respectiv av. P.C. conform Delegaţiei nr. 4502 din 11 august 2011.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatele B.D.A. şi P.V.A.M.B.

În apelul parchetului se critică hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor şi dispoziţia de respingere a cererii de contopire a pedepselor formulată de inculpata B.D.A. Se apreciază de către parchet că nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatelor a circumstanţelor atenuante şi de asemenea că, nu se puteau aplica pedepse în acelaşi cuantum celor două inculpate, având în vedere disproporţia vădită dintre prejudiciul produs de inculpata P.V.A.M.B. (240.021,72 euro) şi cel produs de inculpata B.D.A. (109.633,42 euro).

De asemenea, în motivele de apel, parchetul a arătat că trebuie avut în vedere şi faptul că inculpata B.D.A. este cea care a cooptat-o pe inculpata P.V.A.M.B. în grupul infracţional. Apoi, inculpata B.D.A. are numeroase alte condamnări, iar inculpata P.V.A.M.B. nu are antecedente penale. Totodată, inculpata P.V.A.M.B. a adoptat o atitudine cooperantă în anumite limite, pe când inculpata B.D.A. a înţeles să uzeze de dreptul la tăcere. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că instanţa era obligată să procedeze la efectuarea operaţiunilor de contopire solicitate de inculpata B.D.A. Era o cerere esenţială pentru aceasta, de natură să garanteze drepturile pe care le are şi ar fi influenţat soluţia din cauză.

Apelurile declarate de inculpate nu au fost motivate în scris.

Cu ocazia susţinerii orale a motivelor de apel, inculpata B.D.A. a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare având în vedere că i s-a respins cererea de contopire a pedepselor pe care a formulat-o.

În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece activitatea reţinută în sarcina sa nu se circumscrie complicităţii, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfii prevăzută de art. 297 C. pen., sau reducerea pedepsei aplicate.

Inculpata P.V.A.M.B. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Din probele administrate în cauză, instanţa de apel, similar primei instanţe a reţinut, în esenţă că, la data de 13 septembrie 2002, UMX1 Oradea a încheiat cu SC E.C. SRL Oradea reprezentată de M.V. un contract de livrare de combustibili şi anume CLU tip III şi CL tip M. pentru achiziţionarea de 5778 tone CLU tip III şi 110 tone CL tip M în valoare de 6.263.737,6096 RON.

Potrivit înscrisurilor existente, o parte din combustibilul livrat, ar fi provenit de la SC F. SRL (administrată de inculpata P.V.A.M.B.), SC D.I. SRL (administrată de F.D.A. care a împuternicit-o pe inculpata P.V.A.M.B.) şi SC A. SRL (administrată de S.G. care a împuternicit-o pe inculpata P.V.A.M.B.).

Inculpatul M.V. le-a contactat pe inculpatele P.V.A.M.B. şi B.D.A., cerându-le să emită facturi în numele SC F. SRL din care să rezulte că aceasta ar fi vândut produse petroliere către SC E.C. SRL. Inculpatele au acceptat şi au întocmit un număr de 6 facturi care atestau că livrarea de produse petroliere (7 noiembrie 2002 - 18 februarie 2003). În fapt aceste tranzacţii nu au avut loc, M.V. cumpărând în realitate produsele petroliere direct de la C.V. Marfa respectivă nu a intrat nici măcar scriptic în evidenţa acestei societăţi. Facturile prin care se atesta "livrarea" către SC E.C. SRL au fost completate conform înţelegerii cu inculpatul M.V. Potrivit acestora SC E.C. SRL a achiziţionat de la SC F. SRL o cantitate de 395,970 tone CLU tip III. Denumirea produsului vândut a fost trecută aşa la solicitarea expresă a inculpatului M.V. Facturile astfel emise au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC E.C. SRL, iar marfa a fost vândută UMX1 Oradea.

Au procedat de această manieră deoarece marfa achiziţionată de la C.V. nu era purtătoare de accize. Prin acest procedeu, scriptic, marfa a devenit purtătoare de accize, iar contravaloarea acestora, inculpatul M.V. a încasat-o de la unitatea militară.

Ulterior, în martie 2003, inculpatele au mai emis către SC E.C. SRL încă trei facturi potrivit cărora SC F. SRL ar mai fi livrat o cantitate de 611,37 tone CLU tip III în valoare de 817.512,9851 RON. În realitate şi această operaţiune este fictivă, produsul petrolier achiziţionat provine de la SC M.O. SRL, administrată de martorul Ş.M. şi este păcură tip Dărmăneşti. Această marfă nu a ajuns decât scriptic la SC F. SRL, inculpatul M.V. şi angajatul său, R.C.A. au dirijat-o către unităţile militare imediat ce a fost descărcată din vagoanele cisternă în gara din Marghita.

Martorul Ş.M. a arătat că a vândut diverse tipuri de produse petroliere şi anume CLU tip III, păcură, combustibil pentru focare industriale, combustibil tip M, către SC E.C. SRL. Ştie că acestea au fost revândute către diferite unităţi militare. Mai arată că inculpatul M.V. i-a cerut ca facturile să fie întocmite nu pentru SC E.C. SRL ci către SC F. SRL. Astfel, le-a cunoscut pe cele două inculpate. A dat curs solicitării inculpatului M.V., iar facturile pe care le-a emis către SC F. SRL, au fost semnate de primire de către inculpate. Operaţiune de predare şi semnare a acestor acte se realiza în biroul inculpatului M.V.

Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză, 3 facturi au fost completate de inculpata B.D.A., iar diferenţa de inculpata P.V.A.M.B. Aceasta de altfel şi recunoaşte acest aspect cu precizarea că a procedat de această manieră la solicitarea inculpaţilor M.V. şi B.D.A.

O altă societate implicată este SC D.I. SRL, ce a fost administrată de F.D.A., în prezent decedat. În martie 2003, acesta a împuternicit-o pe inculpata P.V.A.M.B. pentru efectuarea de operaţiuni bancare, aceasta dobândind drept de semnătură.

La fel ca şi în cazul SC F. SRL, inculpata P.V.A.M.B. a întocmit 3 facturi fiscale pentru SC E.C. SRL, fapt recunoscut de aceasta şi confirmat de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză ce concluzionează că scrisul de completare de pe două facturi este realizat de ea. Potrivit acestora, prima societate livra celei de-a doua 688,201 tone CLU tip III în valoare de 1.115.914,051 RON. Operaţiunile de livrare nu au avut loc în realitate. Facturile completate de inculpata P.V.A.M.B. nu aparţin SC D.I. SRL ci au fost eliberate pentru SC M.C. SRL.

SC D.I. SRL nu are documente din care să rezulte că marfa înscrisă în acele facturi ar fi intrat efectiv în gestiunea sa.

Cea de-a treia societate implicată în aceste livrări fictive de produse petroliere către SC E.C. SRL este SC A. SRL, administrată de S.G. Şi aceasta a împuternicit-o pe inculpata P.V.A.M.B. să efectueze operaţiuni bancare.

Şi în numele acestei societăţi, inculpata P.V.A.M.B., la solicitarea lui M.V., a emis 8 facturi fiscale. Acestea atestau livrarea de către SC A. SRL către SC E.C. SRL a 215.3 tone CLU tip III în valoare totală de 241.881,9222 RON. De asemenea, inculpata a mai completat încă o factură prin care se atesta vânzarea -cumpărarea între cele două societăţi a unei cantităţi de 27 tone CL tip M.

Toate aceste facturi nu corespund unor operaţiuni reale. Facturile completate de inculpata P.V.A.M.B. nu aparţin acestei societăţi ci SC F. SRL. Nu există documente din care să rezulte că marfa "vândută" ar fi intrat în gestiunea acestei societăţi.

În cursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 232/P din 2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul pentru cercetarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie - au fost prelevate probe de produse petroliere de la toate unităţile militare aprovizionate de SC E.C. SRL, din bazinele sau rezervoarele unde se afla numai combustibil petrolier adus de această firmă. De asemenea, de la aceste unităţi militare s-au ridicat toate actele de livrare şi recepţie a produselor furnizate de către SC E.C. SRL.

SC R. SA a efectuat analiza acestor probe şi prin certificatele de calitate a comunicat că "probele declarate CLU tip III nu corespund standardului de produs CLU - STAS 54 - 80. Probele nu pot fi considerate CLU tip III".

Rezultatele analizelor efectuate de SC R. SA au confirmat concluziile desprinse din verificarea actelor contabile ale SC E.C. SRL şi ale furnizorilor săi, referitoare la aprovizionarea cu combustibil petrolier, indicând cert că M.V. a livrat unităţilor militare un alt produs petrolier şi nu CLU tip III.

Combustibilul lichid ajuns la unităţile militare a avut parametri calitativi cu mult inferiori CLU tip III, generând dereglări în lanţ în activitatea acestora. În acel dosar, s-a reţinut că prejudiciul cauzat de către M.V. Ministerului Apărării Naţionale, ca urmare a furnizării unor produse petroliere provenite din reziduuri şi neaccizate şi nu a unui CLU tip III, aşa cum se specificase în Contractul A1 din 16 martie 2002 pe care l-a încheiat cu UMX1, a fost stabilit la 349.005,43 euro. La stabilirea acestui prejudiciu s-a luat în considerare cantitatea de 2.020,257 tone combustibil din totalul de 4.304,687 tone pe care SC E.C. SRL le-a livrat unităţilor militare ca urmare a derulării Contractului A1 din 16 septembrie 2003, deoarece din actele contabile a rezultat că firma lui M.V. a furnizat 2.020,257 tone de produse petroliere pentru care s-au falsificat facturile fiscale, notele de recepţie şi constatare diferenţe, actele de calitate şi origine, stabilindu-se că produsul livrat a fost păcură sau reziduuri petroliere. Structura prejudiciului este formată din suma de 293.281,875 euro, reprezentând încasarea fără drept a accizelor aferente cantităţii de 2.020,257 tone combustibil, precum şi din suma de 55.723,56 euro reprezentând TVA-ul de 19 %, calculat la valoarea accizelor plătite pentru cele 2.020,257 tone.

Astfel, Curtea, reanalizând probele administrate a constatat că, în mod corect instanţa de fond a stabilit încadrarea juridică a faptelor, faptele inculpatelor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., iar pedepsele aplicate celor două inculpate au fost just individualizate, şi corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a constatat că latura civilă a cauzei nu a fost criticată în niciunul din apelurile formulate.

Cu privire la solicitarea formulată de parchet în sensul de a se desfiinţa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se efectua operaţiunea de contopire a pedepselor solicitată de către inculpata B.D.A., Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât în speţă nu se regăseşte niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 379 alin. (1) pct. 2 lit b) C. proc. pen.

S-a apreciat că, în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de inculpată pe motiv de oportunitate şi că nu se impune efectuarea operaţiunii de contopire, având în vedere pe de o parte că inculpata a formulat distinct o astfel de cerere care face obiectul Dosarului nr. 442/111 din 2013 al Tribunalului Bihor, iar pe de altă parte că aceasta mai are pe rolul instanţelor şi alte cauze şi efectuarea unei contopiri parţiale nu se impunea la acel moment.

În această ordine de idei, s-a reţinut că aprecierea primei instanţe a fost corectă, inculpata având posibilitatea de a solicita contopirea pedepselor în temeiul dispoziţiilor art. 449 C. proc. pen.

În aceste condiţii, s-a reţinut că efectuarea operaţiunii de contopire nu poate fi efectuată nici de instanţa de apel, deoarece potrivit dispoziţiilor Deciziei nr. 70 din 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente pentru care există o condamnare definitivă nu poate fi dispusă de instanţa de control judiciar direct în căile de atac.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatelor circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. proc. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale.

S-a apreciat că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatelor având în vedere forma de participaţie reţinută în sarcina acestora - complicitate, având în vedere că autorului i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare în cauza disjunsă.

În ceea ce priveşte aplicarea de pedepse diferenţiate celor două inculpate, critică susţinută de către parchet în motivele de apel, Curtea a apreciat că inculpata P.V.A.M.B. a recunoscut comiterea faptei, dar valoarea prejudiciului reţinut în sarcina sa este mult mai mare decât al coinculpatei B.D.A., iar în ceea ce o priveşte pe inculpata B.D.A. s-a reţinut că existenţa condamnărilor pentru infracţiuni concurente nu poate conduce la aplicarea unei pedepse mai mari în cauză, pluralitatea de infracţiuni putând avea ca efect agravarea pedepsei atunci când se va efectua operaţiunea de contopire.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatei B.D.A. săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 C. pen. şi nu infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 26 raportat la art. 297 C. pen., deoarece în speţă, produsele petroliere nepurtătoare de accize au fost vândute ca fiind produse accizabile, acestea nefiind falsificate, nici alterate şi nici substituite, ci au primit o altă denumire şi un preţ care includea şi acciza.

Astfel, s-a reţinut că întrucât denumirea sub care s-au vândut aceste produse petroliere inferioare, scutite de accize, a fost aceea a unor produse accizabile, preţul incluzând şi cuantumul acesteia, cumpărătorul a fost indus în eroare atât cu privire la calitate cât şi la cost, ceea ce face ca fapta să se încadreze în dispoziţiile art. 215 C. pen.

Curtea a apreciat că nu se justifică o reducere a pedepselor, astfel cum a fost solicitată de către cele două inculpate, având în vedere caracterul organizat al activităţii infracţionale şi cuantumul prejudiciului care nu permit coborârea şi mai mult a pedepsei.

Din aceste considerente, prin Decizia penală nr. 108/A pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatele B.D.A. şi P.V.A.M.B.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatele B.D.A. şi P.V.A.M.B., fără să expună motivele, precizând că le vor depune printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs nu au fost depuse la dosar, iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu a solicitat pentru recurentele inculpate, aplicarea legii penale mai favorabile şi invocând dispoziţiile art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, având în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămâne în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cum decizia atacată a fost pronunţată în 10 octombrie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Având în vedere că inculpatele nu au motivat recursurile în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, sunt aplicabile dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai din perspectiva cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Analizând cazurile de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa niciunui motiv care să se circumscrie cazurilor de casare arătate mai sus.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpate, noiembrie 2002 - martie 2003 până la soluţionarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de faţă.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014, publicată în M.Of. din 20.05.2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

În speţă, inculpata P.V.A.M.B. a fost condamnată, în primă instanţă, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76. lit a) din acelaşi cod la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

De asemenea, inculpata B.D.A. a fost condamnată, în primă instanţă, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) din acelaşi cod la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

Potrivit legii vechi, faptele inculpatelor întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., ce era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării anumitor drepturi.

Potrivit legii noi, aceleaşi fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani ( art. 244 alin. (2) C. pen. în vigoare).

Se constată că legea nouă este mai favorabilă datorită limitelor de pedeapsă mai reduse, dar şi împrejurării că potrivit art. 244 alin. (3) C. pen. în vigoare, în cazul infracţiunii de înşelăciune este prevăzută posibilitatea împăcării, ca şi cauză de înlăturare a acţiunii penale.

Efectuând o analiză a dispoziţiilor cuprinse în C. pen. anterior, precum şi în C. pen. actual, care reglementează prescripţia răspunderii penale, Înalta Curte constată următoarele:

În reglementarea anterioară, conform art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, conform art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

În speţă, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior este de 15 ani, iar prescripţia specială operează după trecerea unui termen de 22 ani şi 6 luni, termen care curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, respectiv martie 2003.

În actuala reglementare, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. în vigoare, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani. Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. în vigoare se prevede că termenul începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, acesta curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (momentul epuizării infracţiunii).

Conform art. 155 alin. (4) C. pen. în vigoare, termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni (prescripţia specială).

Pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. în vigoare raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din acelaşi cod, termenul de prescripţie prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. în vigoare este de 5 ani, iar prescripţia specială operează după trecerea unui termen de 10 ani, ambele curgând de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Astfel infracţiunile de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. în vigoare raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod săvârşite de către inculpatele P.V.A.M.B. şi B.D.A., s-au epuizat în anul 2003, data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Termenul de prescripţie specială s-a împlinit în anul 2013.

Prin urmare, având în vedere că, în condiţiile noului C. pen., în cursul procesului penal s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele deduse judecăţii, este evident că actuala reglementare constituie legea penală mai favorabilă, în sistemul C. pen. anterior termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nefiind încă împlinit.

Cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile exercitată de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, se reţine că nu poate fi analizată în recurs, întrucât nu se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior care se pot lua în considerare din oficiu.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, va admite recursurile declarate de inculpatele P.V.A.M.B. şi B.D.A., va casa în totalitate decizia şi în parte sentinţa atacată şi rejudecând în baza art. 385 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei P.V.A.M.B. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în baza art. 386 C. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei B.D.A. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. 2 lit. f) C. proc. pen. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatelor P.V.A.M.B. şi B.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială prev. de art. 154 lit. d) C. pen. cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen.

Va înlătura din dispozitivul sentinţei penale recurate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 întrucât s-a dispus încetarea procesului penal, iar dispoziţiile enunţate se referă numai la comunicarea hotărârii de condamnare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpatele P.V.A.M.B. şi B.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 108/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 21/P din 6 februarie 2013 a Tribunalului Bihor, numai în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei, respectiv împlinirea termenului de prescripţie.

Rejudecând cauza în aceste limite,

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei P.V.A.M.B.) din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatelor B.D.A. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 395 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatelor P.V.A.M.B. şi B.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială prev. de art. 154 lit. d) C. pen. cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen.

Înlătură din dispozitivul sentinţei penale recurate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 21/2014. Penal. Falsul în declaraţii...		ICCJ. Decizia nr. 2141/2014. Penal. Verificare măsuri... →

ICCJ. Decizia nr. 2117/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2117/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs