ICCJ. Decizia nr. 2157/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2157/2014
Dosar nr. 28012/3/2013
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 745 din data de 10 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.S.I., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul P.S.I., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul P.S.I. să execute pedeapsa închisorii rezultantă de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul P.S.I., având de executat, în final, pedeapsa închisorii rezultante de 2 (doi) ani închisoare.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.
În baza art. 350 alin. (1) C.proc.pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 22 iulie 2013 la zi.
În baza art. 255 alin. (4) C. pen. şi art. 257 alin. (2) C. pen., au fost confiscate sumele de 1.800 euro + 1.450 euro + 2.250 euro + 2.000 euro + 350 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 199 alin. (3) C.proc.pen., s-a dispus scutirea avocatului M.I.L. de amenda judiciară în cuantum de 3.000 RON aplicată prin încheierea din 6 septembrie 2013.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, următoarea situaţie de fapt:
La data de 14 martie 2013, lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de Autovehicule s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către numitul N.A.S. a infracţiunilor prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (1) C. pen. şi de către o persoană neidentificată, numitul "I.", ce are calitatea de poliţist, a infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 257 alin. (1) C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 3245/P/2013 din 18 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti faţă de numitul N.A.S. şi o persoană rămasă neidentificată, numitul "I." ce are calitatea de poliţist, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. 1699/P/2013.
În cauză a fost emisă Autorizaţia de interceptare nr. 431/AI/2013 din 19 aprilie 2013 de către Tribunalul Bucureşti ce a fost reînnoită prin Încheierea nr. 574/AI/2013 emisă de Tribunalul Bucureşti. Prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 710/AI/2013 s-a dispus prelungirea Autorizaţiei nr. 431/AI/2013 şi s-au emis noi autorizaţii.
Urmare interceptărilor efectuate în cauză, numitul I. a fost identificat ca fiind inculpatul P.S.I.
Astfel, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul P.S.I., zis B., împreună cu inculpatul D.B.M., au pretins şi primit suma de 1.800 de euro de la martorul O.V.M. zis V. (cunoscut prin intermediul martorului D.V.F. zis V1. în luna decembrie 2012), pentru a-şi folosi influenţa faţă de persoanele ce aveau spre soluţionare Dosarul penal al acestuia nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Dosarul nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea are ca obiect săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 de către O.V.M.
Activitatea infracţională a rezultat din declaraţia martorului O.V.M. cât şi din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.
Conform convorbirilor purtate la data de 22 aprilie 2013 orele 14:46:43, 20:19:01 şi 23 aprilie 2013 orele 14:14:00, 17:23:02, 17:29:30 s-a reţinut că se urmărea determinarea unui funcţionar - neidentificat în acel moment - de a face un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu - soluţionarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat O.V.M. şi restituirea faţă de acesta a permisului de conducere. Dosarul celui din urmă pentru care inculpatul pretinsese banii în scopul folosirii influenţei avea ca obiect infracţiunea de conducere pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, iar rezultatele analizelor privind alcoolemia în sânge erau pentru prima probă 1,35‰, la cea de a doua probă 1,15‰, iar în urma recalculării s-a stabilit o alcoolemie de 1‰.
Cu privire la permisul de conducere, inculpatul a folosit termenii "buletinul" sau "abecedarul".
Anterior, la data de 20 aprilie 2013 ora 13:22:02, inculpatul P.S.I. i-a comunicat telefonic martorului O.V.M. să aibă răbdare deoarece "am trimes omul acolo şi luni sunt la masa tratativelor cu ei, să vedem ce şi cum" şi faţă de nerăbdarea acestuia de a fi soluţionat mai repede dosarul său penal, acesta l-a liniştit, explicându-i că a vorbit cu "omul" care a promis că va verifica stadiul dosarului şi îl va anunţa "a zis, bine, tată, în regulă, mă duc acolo, văd care e treaba, te sun şi ne întâlnim...".
Totodată lanţul activităţii infracţionale rezultă din convorbirile telefonice purtate la data de 26 aprilie 2013 ora 20:14:47, respectiv faţă de "dificultăţile" apărute încrederea martorului O.V.M. a dispărut şi acesta a insistat să-i fie înapoiaţi banii, moment în care la data de 5 iulie 2013, ora 15:39:08, inculpatul P.S.I. i-a comunicat telefonic numitului D.M.B. - identificat în acest moment ca fiind funcţionarul obiect al traficului de influenţă - că îl sună "ăsta" disperat că "nu a primit hârtia", motiv pentru care cere să îi fie restituiţi banii. Din această cauză, inculpatul a discutat şi cu avocatul N.G.G., care i-a explicat că în cazul unei alcoolemii de 1‰, singura soluţie ce se poate aplica este condamnarea cu suspendarea condiţionată.
De altfel, neînţelegerea a rezultat din atitudinea inculpatului P.S.I. care a lăsat să se înţeleagă că are o influenţă mai mare în scopul determinării unei soluţii de netrimitere în judecată. Conform convorbirii purtate la data de 23 aprilie 2013 ora 17:29:30, menţionată mai sus, D.M.B. i-ar fi explicat ulterior inculpatului P.S.I. că, în cursul urmăririi penale îşi va folosi influenţa doar faţă de funcţionarii din cadrul I.N.M.L. Bucureşti, în vederea reducerii rezultatului alcoolemiei, iar soluţia favorabilă urma a fi pronunţată de către instanţa de judecată prin folosirea influenţei faţă de judecătorul ce urma să soluţioneze dosarul. Judecătorul fondului apreciază ca importantă reluarea acestei convorbiri, pentru importanţa sa probatorie, în contextul lanţului cronologic.
Relevanţa probatorie a fost dată - în opinia instanţei de fond - de explicarea acestei poziţii infracţionale din partea celor doi subiecţi - autorul şi funcţionarul determinat în convorbirea din 5 iulie 2013, când D.M.B. i-a cerut inculpatului P.S.I. să-i explice din nou care fusese înţelegerea pe care o aveau cu martorul O.V.M.
Ulterior, la data de 8 iulie 2013 ora 14:59:15, inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. un SMS cu numele şi CNP -ul martorului O.V.M., iar în data de 9 iulie 2013, ora 11:17:22, inculpatul P.S.I. i-a cerut martorului numărul dosarului penal, sens în care la data de 9 iulie 2013 ora 11:56:14, martorul O.V.M. i-a comunicat telefonic inculpatului P.S.I. numărul său de dosar penal, respectiv 4818/P/2012.
Întrucât inculpatul P.S.I. nu reuşea să îl contacteze pe numitul D.M.B., la data de 11 iulie 2013 ora 22:02:54 l-a apelat pe numitul D.E. (fratele numitului D.M.B.) şi i-a explicat problema pe care o are cu martorul, precum şi faptul că D.M.B. nu a rezolvat ca dosarul să fie soluţionat favorabil, deşi promisese, iar martorul deja a realizat cine este poliţistul care trebuia să îşi folosească influenţa.
S-a mai reţinut de judecătorul fondului că, la prezentarea planşei fotografice, martorul O.V.M. l-a recunoscut pe numitul D.M.B. ca fiind persoana care se afla în incinta restaurantului din vecinătatea sediului Poliţiei Rutiere de pe strada L. U. la momentul întâlnirii cu P.S.I. şi care îi fusese prezentat de cel din urmă ca fiind "patronul restaurantului".
Pentru că martorul O.V.M. insista să-i fie restituiţi banii daţi dacă problema nu se rezolvă până la sfârşitul lunii, inculpatul P.S.I. i-a comunicat acestuia în convorbirea telefonică din 15 iulie 2013 ora 18:44:01 că în data de 17 iulie 2013 îi va face cunoştinţă cu persoana prin intermediul căreia îşi folosea influenţa, pentru a se înţelege direct ei doi.
Urmare acestei discuţii telefonice, inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. la data de 15 iulie 2013 ora 19:56:11 un SMS în care îi transmitea că trebuie să se întâlnească cu martorul O.V.M. pentru a se achita de acesta.
Ulterior, în data de 17 iulie 2013 ora 14:32:03 inculpatul P.S.I. i-a trimis numitului D.M.B. un nou SMS prin care îi solicita să se întâlnească să încheie socotelile cu O.V.M. pentru ca acesta să nu mai răspundă de nimic.
În aceeaşi zi de 17 iulie 2013, la ora 18:06:22, inculpatul P.S.I. a fost apelat de numitul D.M.B. şi au discutat cu privire la faptul că martorul doreşte să-i fie restituiţi banii, în caz contrar va face scandal, deşi a încercat să mai amâne acest moment. Cel din urmă a încercat să-i explice primului că înţelege situaţia, dar nu are posibilitatea să facă rost atât de repede de bani. Din acest motiv, numitul D.M.B. i-a comunicat celuilalt inculpat că a discutat şi cu numita A. (martora S.E.A.M., de profesie avocat) pe care a rugat-o să identifice dosarul şi să afle stadiul de soluţionare a acestuia.
În data de 18 iulie 2013, orele 10:04:34 şi 12:00:26 inculpatul P.S.I. a discutat cu martorul O.V.M. despre întâlnirea pe care ar trebui să o aibă în aceeaşi zi cu numitul D.M.B., primul explicându-i celui de-al doilea că întâi va discuta el cu acesta şi abia apoi îl va chema şi pe el. În aceeaşi zi, la orele 12:54:18, în timp ce inculpatul P.S.I. se afla în zona de acoperire a releului de telefonie aflat în Bucureşti, str. L.U., în drept Poliţie, i-a comunicat telefonic numitului D.M.B. că se află lângă locul de muncă al acestuia şi îl aşteaptă. La scurt timp de la momentul întâlnirii cu numitul D.M.B., la ora 13:03:59, inculpatul P.S.I. l-a apelat pe martorul O.V.M. căruia i-a spus că a doua zi poate merge la Buftea pentru a-şi lua "hârtia, abecedarul" întrucât în dosar s-a dispus o soluţie favorabilă lui.
Întrucât nu a înţeles cele transmise de inculpat, la ora 13:10:31, martorul l-a contactat pe inculpatul P.S.I. care i-a explicat că a doua zi va merge o avocată cu el la Parchetul sau la Judecătoria Buftea ca "să ţi se dea hârtia aia şi cu hârtia aia te duci şi-ţi iei abecedarul. Şi asta este tot! Ai înţeles?"
Ulterior, la ora 13:53:09, inculpatul P.S.I. a discutat telefonic cu martorul D.V.F. faţă de care s-a arătat jignit de martorul O.V.M. care, nerecunoscător, solicita restituirea banilor, deşi el îi rezolvase problema.
Toate aspectele menţionate au fost reiterate în declaraţiile martorilor O.V.M., D.V.F. şi S.E.A.M. din cursul urmăririi penale.
Prin Ordonanţa nr. 4818/P/2012 din data de 18 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului O.V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de RON.
În luna ianuarie 2013, inculpatul P.S.I. a pretins şi primit de la martorul G.D.V. zis B. suma de 1.450 de euro pentru a-şi folosi influenţa faţă de persoanele ce aveau spre soluţionare Dosarul penal al acestuia nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Dosarul nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, avea ca obiect săvârşirea de către G.D.V. a infracţiunilor de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului şi vătămare corporală din culpă.
În acest caz, martorul G.D.V. l-a cunoscut pe inculpatul P.S.I. prin intermediul martorului O.V.M. despre care ştia că şi acesta avea reţinut permisul de conducere.
Martorul G.D.V. a luat de la martorul O.V.M. numărul de telefon al inculpatului P.S.I. pe care l-a contactat şi cu care s-a întâlnit în aceeaşi zi.
După ce s-au întâlnit şi i-a explicat dosarul său, inculpatul P.S.I., stabilind cadrul genezei infracţionale, i-a spus că îl poate ajuta să obţină o soluţie favorabilă în dosarul penal întrucât îl cunoaşte pe lucrătorul de poliţie căruia îi fusese repartizat dosarul. Totodată, inculpatul i-a explicat că, în acest scop, martorul va trebui să solicite recalcularea alcoolemiei şi, întrucât are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul I.N.M.L., poate obţine rezultatul expertizei într-o lună.
În schimbul folosirii influenţei în scopul arătat anterior, inculpatul P.S.I. i-a pretins martorului G.D.V. suma de 1.450 de euro pe care a primit-o în aceeaşi zi, după ce l-a reasigurat pe acesta că într-o perioadă extrem de scurtă îi va fi restituit permisul de conducere. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a cerut martorului să-l angajeze ca avocat pe martorul N.G.G. căruia va trebui să îi achite onorariul, separat de suma de 1.450 de euro pe care i-o dăduse lui.
Toate aceste aspecte au rezultat atât din declaraţiile martorilor D.V.F. zis V., O.V.M. şi G.D.V., cât şi din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.
Conform convorbirilor purtate la data de 27 mai 2013 orele 18:46:38, 19:20:32, 28 iunie 2013 ora 11:38:28, "dificultăţile" apărute în atingerea scopului activităţii infracţionale desfăşurate în favoarea martorului O.V.M., au dus la pierderea încrederii martorului G.D.V., inculpatul a încercat să-i explice că situaţia martorului O.V.M. a fost mult mai dificilă, dar situaţia lui este alta, mult mai bună, şansele fiind de 99,9 ‰ în sensul obţinerii unei soluţii favorabile.
Astfel, cu toate că, inculpatul a justificat faptul că dosarul său nu a fost încă soluţionat deoarece persoana vătămată din accidentul rutier pe care l-a produs a solicitat despăgubiri şi, abia în momentul în care vor fi achitate despăgubirile de către martor, dosarul poate fi soluţionat favorabil, martorul G.D.V. a cerut restituirea banilor de la persoanele faţă de care a intervenit inculpatul (referire la D.M.B.), fiind avertizat de acesta că situaţia sa în dosar va fi mai grea.
A apreciat judecătorul fondului că, faptul că numitul D.M.B. era obiectul traficului de influenţă, a fost confirmat atât de declaraţia martorului N.G.G. care a declarat că a fost angajat ca avocat de către martorul G.D.V. în dosarul acestuia la solicitarea inculpatului P.S.I. care avea numărul său de telefon de la D.B.M. Martorul a fost cel care i-a plătit onorariul de avocat. Aproximativ la sfârşitul lunii iunie 2013, D.B.M. l-a întrebat dacă este de acord să asiste o persoană căreia îi ieşise mare alcoolemia cu ocazia recalculării, persoană ce urma a fi trimisă în judecată. Martorul a precizat că fapta fusese săvârşită pe raza judeţului Ilfov. Deşi şi-a arătat disponibilitatea de a asista persoana respectivă, nu a mai fost contactat de către D.B.M.
În perioada mai - iunie 2013 inculpatul P.S.I. a pretins şi primit bani de la martora H.C. pentru a-şi folosi influenţa faţă de lucrătorul de poliţie care avea în atribuţii soluţionarea Lucrării nr. 898 din 10 mai 2013 a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră privind accidentul rutier fără victime în care a fost implicat autoturismul cu număr de înmatriculare X, în vederea soluţionării favorabile a lucrării (nereţinerea permisului de conducere faţă de D.Y.H., ginerele lui H.C.).
Toate aceste împrejurări au fost reţinute atât pe baza declaraţiilor martorei H.C., cât şi pe baza proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.
Conform convorbirilor purtate la data de 28 mai 2013, ora 17:17:22, 29 mai 2013, orele 12:43:07, 13:33:39, 17:44:07 şi 4 iunie 2013, orele 08:36:49, 12:31:33, 14:03:22, 18:15:30, a rezultat faptul că funcţionarul - obiect al traficului - martorul M.M.F., agent de poliţie la D.G.P.M.B. Brigada Rutieră - Serviciul Accidente Uşoare, a arătat în declaraţia sa, că i-a fost repartizat spre soluţionare Lucrarea nr. 898. În data de 4 iunie 2013, la biroul său s-a prezentat inculpatul P.S.I. pe care îl ştia de mai mulţi ani, întrucât asigurase paza în calitate de poliţist comunitar la punctul principal de acces al Brigăzii Rutiere din str. L. U. Acesta i-a comunicat că are nişte cunoştinţe care primiseră o invitaţie de la această instituţie, în lucrarea anterior menţionată.
Martorul a constatat că lucrarea respectivă era repartizată chiar lui spre soluţionare. Aflând că inculpatul venise însoţit de un reprezentant al firmei la care era înregistrat autoturismul implicat în accident, a procedat la audierea acestei persoane. După audiere, persoana respectivă a plecat fără ca inculpatul să revină în biroul său.
La sfârşitul anului 2011, inculpatul P.S.I. a pretins şi a primit de la P.D.M. suma de 2.250 de euro pentru a-şi folosi influenţa faţă de numitul D.E. căruia îi fusese repartizat pentru soluţionare Dosarul penal nr. 11254/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti ce avea ca obiect săvârşirea de către A.D. (concubinul acesteia) a infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în vederea soluţionării favorabile a dosarului.
Deşi inculpatul promisese că dosarul va fi soluţionat favorabil, în februarie 2012 dosarul a fost repartizat spre soluţionare unui alt lucrător de poliţie întrucât numitul D.E. a intrat în concediu medical şi, ulterior, prin rechizitoriul din. 3 iunie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a lui A.D.
Din Adresa nr. 537083/2013 emisă de D.G.P.M.B. Brigada Rutieră rezultă că Dosarul nr. 11254/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a aflat în lucru la numitul D.E. de la data înregistrării sale, respectiv 9 iunie 2011, până la data de 20 februarie 2012 când a fost predat cms. şef T.N. întrucât a intrat în concediu medical pe o perioadă mai mare de timp.
A arătat judecătorul fondului că toate aceste aspecte rezultă atât din declaraţiile martorei P.D.M., cât şi din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor administrate.
Conform convorbirilor purtate la data de 5 iunie 2013 ora 12:20:48, 12 iunie 2013 ora 19:52:43, 13 iunie 2013 ora 10:54:29, 18 iunie 2013, ora 10:16:51, 19 iunie 2013, ora 13:23:46, 22 iunie 2013, la ora 19:34:21, 24 iunie 2013 ora 19:35:01, şi 28 iunie 2013 ora 11:38:28, martora P.D.M. era nemulţumită de faptul că deşi plătise suma pretinsă de inculpat, aceasta a tras concluzia că cei doi - inclusiv E. - nu şi-au folosit influenţa astfel cum promiseseră, întrucât rezultatele la recalcularea alcoolemiei ieşiseră şi mai mari decât cele de la primele două recoltări de sânge şi pentru a o calma, inculpatul P.S.I. i-a spus martorei că toate cheltuielile ce vor fi efectuate în faza de judecată vor fi suportate de către inculpatul D.E.
Astfel, martora P.D.M. a acceptat să meargă cu inculpatul P.S.I. la un avocat (martorul P.G.) recomandat de inculpatul D.E., iar ulterior, a discutat cu inculpatul P.S.I. cu privire la modul în care va fi efectuată plata avocatului. În cuprinsul acestei discuţii P.S.I. i-a povestit martorei că a discutat cu inculpatul D.E. care a promis că îi va duce el personal banii avocatului. În aceeaşi convorbire, martora i-a explicat inculpatului P.S.I. că ar fi trebuit să îi fie restituiţi mai mulţi bani, nu doar onorariul avocatului, pentru că nu l-a ajutat. Potrivit declaraţiei martorei P.D.M., la cererea inculpatului P.S.I. s-a întâlnit cu acesta în perioada 26-30 iunie 2013, în zona Parcului F., împrejurare în care acesta i-a restituit suma de 1.000 de dolari SUA.
În cauză, a fost audiat în calitate de martor şi avocatul P.G., persoană la care martora P.D.M. a fost împreună cu inculpatul P.S.I. şi care fusese recomandat de către inculpatul D.E. Martorul a precizat că a fost întrebat inculpatul D.E. dacă poate să îi trimită un client şi să îi dea numărul lui de telefon. La biroul său s-au prezentat martora P.D.M. împreună cu inculpatul P.S.I. şi au discutat despre dosarul penal al concubinului acesteia, A.D. În momentul în care i-a comunicat acesteia că trebuie să îi achite un onorariu de 800 de euro pentru a-l asista pe A.D., martora a rămas uimită. Ulterior, a aflat de la aceasta că ea dăduse ca "şpagă" suma de 2.500 de euro pentru ca dosarul penal "să nu ajungă pe instanţă". Din discuţiile cu aceasta a aflat că banii îi dăduse inculpatului P.S.I. care i-a spus că o parte din bani au fost daţi inculpatului D.E. Martorul a descris-o pe P.D.M. ca o persoană înaltă, slabă, cu păr şaten spre blond.
Martorul C.R.E. a declarat că, în cursul anului 2011, martora P.D.M. i-a cerut să-i recomande un avocat, întrucât avea nevoie să îl asiste pe concubinul ei cercetat într-un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Întrucât îl cunoştea pe inculpatul P.S.I. ca fiind lucrător al poliţiei rutiere, i l-a prezentat pe acesta în scopul ajutării cu un avocat specializat. Nu a participat la aceste întâlniri, însă în urmă cu câteva luni de la momentul audierii (9 august 2013) a aflat de la P.D.M. că aceasta i-a dat bani lui P.S.I. pentru a-i rezolva favorabil dosarul penal, iar în urma recalculării alcoolemiei, rezultatul a fost mai mare decât cel iniţial. În aceste condiţii l-a contactat telefonic şi prin SMS pe inculpat şi i-a cerut să îi restituie martorei banii.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel inculpaţii P.S.I. şi D.E.
Inculpatul P.S.I. a solicitat reindividualizarea pedepsei, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi, ca modalitate de executare, aplicarea art. 861 C. pen., având în vedere actele în circumstanţiere depuse la dosar.
Inculpatul D.E. a criticat hotărârea de disjungere a cauzei şi aplicare a procedurii simplificate.
Prin Decizia penală nr. 4/A din 13 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul P.S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 745 din 10 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
A înlăturat măsura confiscării speciale de la inculpatul apelant P.S.I., a sumei de 2.250 euro (primită de la numita P.D.M.) şi a sumei de 2.000 euro (remisă de inculpatul apelant, coinculpatului D.E.).
În temeiul art. 255 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 257 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.S.I., a sumei de 250 euro.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., a dedus prevenţia inculpatului apelant P.S.I., de la data de 22 iulie 2013 până la zi.
În temeiul art. 383 alin. (1)/1 şi art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului apelant P.S.I.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul D.E. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, cum şi împotriva Încheierii de şedinţă din data de 4 octombrie 2013.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului P.S.I., au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul D.E. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parţial al avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpaţii apelanţi P.S.I. şi D.E., în sumă de câte 75 RON, cum şi onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat D.B.M., de 200 RON s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele:
În ceea ce priveşte apelul inculpatului D.E., s-a constatat că este inadmisibil, întrucât Sentinţa penală nr. 745 îl priveşte doar pe inculpatul P.S.I., faţă de care s-a aplicat procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen., iar încheierea de şedinţă prin care s-a dispus disjungerea nu a putut fi atacată separat, cauza privind pe inculpatul D.E. aflându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Reducerea pedepsei solicitată de inculpatul P.S.I. nu se justifică în condiţiile aplicării unei pedepse orientate spre minimul special, după aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi al reţinerii unei fapte continuate, care constituie motiv de agravare a răspunderii penale.
Înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, reprezintă, în principal, caracterizări de la locul de muncă, Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a municipiului Bucureşti, unde inculpatul a fost poliţist local, funcţie care a creat posibilitatea comiterii faptei de trafic de influenţă şi nu a putut constitui, în acelaşi timp, şi o circumstanţă atenuantă, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special.
De asemenea, lipsa antecedentelor penale nu reprezintă o stare excepţională care să determine reducerea pedepsei, fiind o normalitate în comportamentul unei persoane.
Fapta continuată fiind comisă pe parcursul unei perioade mari de timp şi fiind întreruptă prin intervenţia organelor de cercetare, a arătat faptul că inculpatul poate fi reeducat prin executarea pedepsei, scopul acesteia neputând fi atins fără executare.
Pe aspectele arătate, s-a apreciat că apelul inculpatului nu a putut fi primit, însă, din probatoriul administrat şi însuşit de inculpat, a reieşit că, din suma de 2.250 euro, primită de la P.D.M., inculpatul a dat 2.000 euro inculpatului D.E., beneficiind astfel de suma de 250 euro, care s-a dispus a fi confiscată, în temeiul art. 255 alin. (4) şi art. 257 alin. (2) C. pen., în loc de sumele de 2.200 euro şi 2.000 euro, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond, fiind o dispoziţie în favoarea inculpatului apelant.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.S.I., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei şi înlăturarea sporului aplicat şi D.E., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, inclusiv a încheierii prin care s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.S.I. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat P.S.I., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat P.S.I. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul individualizării pedepselor şi a sporului aplicat, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data pronunţării sentinţei, 13 ianuarie 2014, şi până la data soluţionării apelului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen..
În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpatul P.S.I., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării apelului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).
Inculpatul P.S.I. a fost condamnat după cum urmează;
- pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an şi 9 luni,
În baza art. 71 alin. (1) C.pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
- pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (1) C.pen. au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
- pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de un an.
În baza art. 71 alin. (1) C.pen., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, dispunând ca inculpatul P.S.I. să execute pedeapsa rezultantă de un an şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul P.S.I., având de executat, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante.
Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat inculpatul P.S.I., Înalta Curte constată următoarele:
Astfel, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 10 ani.
Această infracţiune este incriminată în noul C. pen. în art. 291 alin. (1) şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Referitor la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani se constată că este incriminată, cu o serie de modificări în noul C. pen. la art. 290 alin. (1), pedeapsa fiind de la 2 la 7 ani.
Se observă că pentru infracţiunile săvârşite de inculpatul P.S.I., legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, întrucât în cazul infracţiunii de trafic de influenţă minimul special al pedepsei este acelaşi, fiind redus maximul special, în timp ce pentru infracţiunea de dare de mită, atât minimul cât şi maximul special al pedepsei a fost majorat. De asemenea şi aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei aplicate acestuia.
Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.
Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpatul P.S.I. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. 10 din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit Codului penal anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.
Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului P.S.I. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru infracţiuni care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Referitor la recursul declarat de inculpatul D.E., se constată că Sentinţa penală nr. 745 pronunţată de Tribunalul Bucureşti îl vizează doar pe inculpatul P.S.I., faţă de care s-a aplicat procedura prev. la art. 3201 C. proc. pen., iar încheierea de şedinţă prin care s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul D.E., nu este printre cele supuse apelului prevăzute de art. 361 C. proc. pen. anterior, deci nu ar fi putut atacată separat, cu apel şi, prin urmare neavând calea de atac a apelului iar hotărârea dispusă în apel, în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat nici nu se regăseşte printre cele care pot fi atacate cu recurs prevăzute la art. 3851 C. proc. pen. anterior, recursul apare ca inadmisibil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 4/A din 13 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.S.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2013 până la data de 25 iunie 2014.
Va obliga recurentul inculpat P.S.I. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentul inculpat D.E. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 4/A din 13 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.S.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2013 până la data de 25 iunie 2014.
Obligă recurentul inculpat P.S.I. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat D.E. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2014. Penal → |
|---|
