ICCJ. Decizia nr. 2121/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2121/2014
Dosar nr. 1980/116/2013
Şedinţa publică din 23 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 154 din 20 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 1980/116/2013, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.D., fiul lui M. şi N., născut în municipiul Călăraşi, domiciliat în Călăraşi, str. R., jud Călăraşi la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.N., fiul lui A. şi C., născut în Călăraşi, domiciliat în Călăraşi, str. D., jud Călăraşi, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 - 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate celor 2 inculpaţi, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, au fost obligaţi inculpaţii:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să se supună măsurilor de tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.
În temeiul art 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.D. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 06 august 2013 emis de Tribunalul Călăraşi, dacă nu este arestat în altă cauză şi în baza art 88 C. pen. deduce din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 05 august 2013 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii cantităţilor de droguri rămase în urma efectuării analizelor de laborator, cantităţi de droguri ridicate de la inculpatul D.D. şi aflate în Camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii de predare din 05 august 2013, precum şi a sumei totale de 360 lei obţinută de inculpatul D.D. din vânzarea drogurilor.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cântarului de precizie, ridicat de la domiciliul inculpatului D.D., cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, cântar aflat la Camera de corpuri delicte a I.P.J., conform dovezii de predare din 08 august 2013.
În baza art. 1182 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială extinsă a sumei de 1200 lei, sumă găsită la domiciliul inculpatului D.D., cu ocazia percheziţiei domiciliare, având în vedere faptul că inculpatul nu a obţinut în această perioadă venituri licite.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.D. la plata sumei de 1200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezintă onorariu apărător oficiu -S.F. - în faza de urmărire penală, sumă ce se va avansa din fondurile MJ, 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferenţa reprezentând cheltuieli efectuate în faza de judecată.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.I.N. la plata sumei de 900 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezintă 25% onorariu apărător oficiu - G.M. - în faza de judecată, sumă ce se va avansa din fondurile MJ, 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferenţa reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Călăraşi, din 28 august 2013 au fost trimişi în judecată inculpaţii D.D. şi C.I.N. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Din actele şi lucrările dosarului, respectiv declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, declaraţii colaboratori sub acoperire, procese-verbale de desfăşurare a cumpărărilor autorizate, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a celor de redare în formă scrisă, a convorbirilor ambientale, proces-verbal de constatare al infracţiunii flagrante, tribunalul a reţinut, în fapt, următoarea situaţie:
În perioada august 2013, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D.D. a comercializat către diferite persoane din judeţul Călăraşi droguri de risc (cannabis) atât personal cât şi prin intermediari.
Din probele administrate la dosar a rezultat faptul că, inculpatul D.D. s-a aprovizionat în această perioadă de timp cu droguri de la inculpatul G.L. prin intermediul numitului C.M., precum şi de la alţi distribuitori rămaşi neidentificaţi.
Inculpatul D.D. achiziţiona drogurile vrac, droguri pe care le porţiona şi le revindea consumatorilor la preţul de 60 lei doza.
Astfel, în această perioadă s-a efectuat un număr de 6 cumpărări autorizate de droguri provenind de la inculpatul D.D., din care 3 cumpărări prin intermediul numiţilor M.C.A., P.A. şi D.B.A. şi 3 cumpărări direct de la inculpatul D.D. din care două cumpărări cu tehnică audio video.
La data de 15 ianuarie 2013, colaboratorul sub acoperire T.A. şi investigatorul sub acoperire I.C. s-au deplasat în zona trecerii la nivel cu cale ferată din cartierul Măgureni municipiul Călăraşi unde colaboratorul T.A. s-a întâlnit cu numitul P.A.. Anterior întâlnirii, colaboratorul T.A. a luat legătura telefonic cu numitul P.A., pe care l-a întrebat dacă îl poate ajuta cu ceva la preţul de 60 de lei, aspect acceptat de către numitul P.A. Acesta s-a întâlnit cu T.A. şi i-a înmânat acestuia o doză formată din fragmente vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.
Din analiza convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că drogurile cumpărate de T.A. proveneau de la inculpatul D.D.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 30 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central de analiză şi profil al drogurilor s-a stabilit că doza conţinea cantitatea de 0,42 gr de cannabis.
La data de 4 februarie 2013 colaboratorul sub acoperire D.V. şi investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona "Frână" din municipiul Călăraşi, D.V. întâlnindu-se cu numitul D.B.A. în scopul cumpărării unor doze de droguri.
Pentru a-i pune la dispoziţie drogurile/ numitul D.B.A. însoţit de D.V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului D.D. D.B. a intrat singur în domiciliul inculpatului D.D. iar, la ieşire i-a înmânat colaboratorului sub acoperire o doză de substanţe vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.
Prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 6 martie 2013 al IGPR - laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor s-a stabilit că doza conţinea cantitatea de 0,18 gr cannabis.
La data de 7 martie 2013 investigatorul sub acoperire M.R. a cumpărat o doză de cannabis de la numitul M.C.A., acesta conducându-l pe investigator la domiciliul inculpatului D.D., unde, în urma unei convorbiri telefonice purtate cu inculpatul D., a intrat în domiciliul acestuia de unde a ieşit cu o doză de cannabis pe care a vândut-oi investigatorului în schimbul sumei de 60 de lei.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 15 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor s-a stabilit că doza conţinea cantitatea de 0,31 gr cannabis.
La datele de 14 februarie 2013,21 februarie 2013 şi 7 martie 2013, prin intermediul colaboratorului sub acoperire D.V., s-a reuşit procurarea de la inculpatul D.D. a trei doze de droguri de risc cannabis, din care două cumpărări autorizate efectuate cu tehnică audio video.
La data de 14 februarie 2013 colaboratorul D.V. şi investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona Şcolii Generale nr. 9 din municipiul Călăraşi unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D. întâlnire ce a fost înregistrată cu tehnică audio-video.
Cu această ocazie, inculpatul D.D. i-a înmânat colaboratorului D.V. o doză formată din fragmente vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 18 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor s-a stabilit că doza cumpărată în data de 14 februarie 2013, contra sumei de 60 lei a fost în greutate de 0,21 gr, fiind pusă în evidenţă substanţa cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.
La data de 21 februarie 2013, colaboratorul sub acoperire D.V. şi investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona "breb" Călăraşi, unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D., întâlnire ce a fost înregistrată cu tehnică audio video.
Cu această ocazie, inculpatul D.D. i-a înmânat lui D.V. o doză formată din fragmente vegetale primind în schimb suma de 60 lei.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 8 martie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor rezultă faptul că, doza cumpărată în data de 21 februarie 2013, contra sumei de 60 lei a fost în greutate de 0,24 gr, fiind pusă în evidenţă substanţa cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.
La data de 7 martie 2013, colaboratorul sub acoperire D.V. şi investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în jurul orelor 14,00 în zona "breb" Călăraşi, unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D.
Cu această ocazie, D.V. i-a înmânat inculpatului D.D. suma de 60 lei necesar achiziţionării unei doze de cannabis, stabilind să se întâlnească ulterior în acelaşi loc.
La ora 17,30, D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D. ocazie cu care, acesta din urmă i-a înmânat lui D.V. o doză formată din fragmente vegetale.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 15 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor rezultă faptul că, doza cumpărată în data de 7 martie 2013, contra sumei de 60 lei, a fost în greutate de 0,32 gr, fiind pusă în evidenţă substanţa cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate în data de 5 august 2013 la domiciliul inculpatului D.D., în camera folosită de acesta, au fost găsite 9 plicuri de plastic conţinând fragmente vegetale de culoare verde olive, un cântar de precizie şi suma de 1200 lei.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 5 august 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor rezultă faptul că, fragmentele vegetale ridicate de la domiciliul inculpatului D.D. sunt în greutate totală de 75,35 grame în acestea fiind puse în evidenţă delta nouă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotrofă biosintetizată de planta cannabis.
Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.D., a rezultat faptul că acesta purta zilnic convorbiri telefonice cu diverşi clienţi.
Convorbirile telefonice sunt în mare parte codate, inculpatul stabilind cu clienţii să se întâlnească în oraş, în cazurile în care avea marfă, iar în cazurile în care nu avea droguri, le comunica faptul că nu iese în oraş pentru că nu are treabă.
Din analiza discuţiilor telefonice rezultă faptul că, cuvântul "treabă" înseamnă droguri în general, iar "căcat sau maro" înseamnă cannabis.
De asemenea "răcit" semnifică faptul că persoana respectivă se află sub influenţa substanţelor psihotrofe.
În perioada ianuarie 2013 - iulie 2013 inculpatul G.L. a comercializat către mai mulţi traficanţi de droguri şi consumatori de droguri din judeţul Călăraşi, diferite cantităţi de droguri pe care le-a introdus personal în ţară.
Din probele administrate la dosar a rezultat faptul că, inculpatul G.L. îl aproviziona cu droguri pe numitul C.M., acesta din urmă fiind persoana care strângea bani de la mai mulţi traficanţi şi consumatori de droguri din Călăraşi printre care inculpatul D.D. şi martorii D.S.I. şi P.A.
La sfârşitul lunii iulie 2013, inculpatul G.L. s-a hotărât să părăsească ţara pentru a aduce droguri.
În acest scop, a luat legătura cu inculpatul C.I.N. căruia i-a propus să-l însoţească până în Grecia, la Atena, pentru a cumpăra droguri, promiţându-i că la întoarcerea în ţară, îi va da suma de 200 euro pentru sprijinul acordat.
Inculpatul G.L. a achiziţionat biletele de autocar de la firma SC L.E. iar în ziua de 23 iulie 2013, însoţit de inculpatul C.I.N., s-au îmbarcat din municipiul Giurgiu cu destinaţia Grecia. Ajunşi în Atena, inculpatul C.I.N. l-a condus pe inculpatul G.L. la un cetăţean de naţionalitate bulgară cu cunoştinţe printre traficanţii de droguri de origine albaneză. De la aceste din urmă persoane, inculpatul G.L. a cumpărat 413,57 gr de cannabis plătind suma de 650 euro. Cei doi inculpaţi au revenit în ţară cu drogurile cumpărate.
În urma unei informaţii primite de organele de poliţie, în data de 27 iulie 2013 acestea s-au deplasat la ora 18,20 la autogara Călăraşi Nord, unde au constatat că dintr-un autocar al SC L.E. au coborât inculpatul G.L. ce avea asupra sa un rucsac negru şi inculpatul C.I.N. Ambii au urcat în autoturismul marca V., la volanul căruia se afla martorul G.I. Organele de poliţie au procedat la imobilizarea persoanelor suspecte ocazie cu care inculpatul G.L. s-a opus acţiunii coercitive a organelor de anchetă, a abandonat tricoul şi papucii cu care era îmbrăcat precum şi rucsacul pe care îl avea asupra sa şi a fugit.
În urma percheziţionării rucsacului ce aparţinea inculpatului G.L., au fost identificate 2 pachete care conţineau substanţe vegetale de culoare verde olive, ambalate în folie de aluminiu şi învelite în folie transparentă.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 30 iulie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor rezultă faptul că substanţele vegetale introduse în ţară de către inculpatul G.L. sunt în greutate de 413,57 grame fiind pusă în evidenţă substanţa cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpatul G.L. a fost ridicat un cântar de precizie, obiect ce urmează a fi supus confiscării speciale ca urmare a utilizării sale la săvârşirea de infracţiuni.
Deşi au fost depuse toate diligentele legale în vederea audierii inculpatului G.L. nu s-a reuşit acest lucru motiv pentru care, la data de 20 septembrie 2013, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat.
Faţă de numiţii P.A., M.C.A., D.B.A. şi C.M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
Audiaţi în faza de judecată, inculpaţii D.D. şi C.I.N. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prin actul de inculpare, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.I.N. - pe care ulterior, l-a retras - şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, care a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciind că acestea nu corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în raport de activitatea intensă a inculpaţilor pe linia traficului de droguri, aceştia luându-şi măsuri de precauţie - în vederea aprovizionării, folosindu-se de C.M. Totodată, procurorul şi-a extins motivele de apel, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În apelul său, parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de datele reale ale faptei şi personale ale inculpatului, iar inculpatul, recunoscându-şi vinovăţia, a invocat sancţionarea prea severă de către instanţa de fond.
Examinând hotărârea atacată conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a apreciat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, dar şi vinovăţia inculpaţilor, în ceea ce priveşte acuzaţiile care li se aduc prin actul de inculpare.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.D., curtea de apel a reţinut că, instanţa de fond nu a evaluat şi valorificat suficient în procesul individualizării sancţiunii elementele obiective şi specifice cazului (modalitatea de săvârşire a faptelor, atitudinea sa de desconsiderare a normelor morale şi implicit datele lui personale), aplicând în speţă, o sancţiune prea blândă în raport cu criteriile legale.
Este adevărat că în faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă această împrejurare nu are caracter de excelenţă, ci se încadrează în standardele normalităţii.
Mai mult decât atât, curtea de apel a apreciat că, nu poate căpăta semnificaţie în aplicarea tratamentului sancţionator, câtă vreme în speţă este vorba de un infractor care a dovedit persistenţă infracţională, concretizată în caracterul continuat al ilicitului penal, iar această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul celorlalte circumstanţe reale ale faptei şi personale ale inculpatului.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I.N., Curtea a constatat că faţă de contribuţia sa infracţională, dar şi de datele sale personale, care indică un potenţial ridicat de reintegrare în societate, nu se impune reindividualizarea tratamentului sancţionator, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.
Drept urmare, prin Decizia penală nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bucureşti.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând, a fost înlăturată, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D., aplicarea dispoziţiilor art 861 - 863 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., atât cu privire la inculpatul D.D., cât şi cu privire la inculpatul C.I.N.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului C.I.N.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de către inculpatul C.I.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpatul D.D.
Potrivit motivelor de recurs depuse la data de 15 noiembrie 2013, Parchetul a criticat decizia atacată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casare în parte a deciziei instanţei de apel, şi rejudecând, în fond să se dispună înlăturarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi art. 71 alin. (5) C. pen. faţă de inculpatul C.I.N.
S-a apreciat de către parchet, în cuprinsul motivelor de recurs formulate, că aplicarea pedepselor accesorii faţă de inculpatul C.I.N. este nelegală, în condiţiile în care, pentru acest inculpat, hotărârea primei instanţe a rămas definitivă la data retragerii apelului, conform art. 416 pct. 3 C. proc. pen., iar extinderea efectelor apelului declarat de procuror şi cu privire la acest inculpat nu este posibilă.
Inculpatul D.D., a depus motivele de recurs, prin apărător ales, la data de 08 aprilie 2014, solicitând, în esenţă, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv în condiţiile art. 861 C. pen.
Analizând decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual-penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Cum decizia atacată a fost pronunţată la data de 14 noiembrie 2013 sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin legea anterior menţionată s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., intenţia clara a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Atât parchetul cât şi inculpatul D.D. au motivat recursurile cu respectarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
I. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti este fondat.
Critica referitoare la încălcarea efectului devolutiv al apelului se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că împotriva Sentinţei penale nr. 154 din 20 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi a declarat apel numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.D., astfel cum rezultă din declaraţia de apel.
Inculpatul C.I.N., şi-a retras apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (1) C. proc. pen. instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
Potrivit acestor dispoziţii legale efectul devolutiv al apelului limitează examinarea cauzei în apel numai la acele dispoziţii ce se referă la persoana care a declarat apelul sau la care apelul se referă.
Având în vedere că, în speţă, apelul - în defavoare al procurorului - s-a referit în mod explicit numai la inculpatul D.D., în mod greşit instanţa de apel a dispus extinderea efectelor apelului declarat de procuror şi cu privire la inculpatul C.I.N., aplicând acestuia pedepse accesorii în condiţiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere că, hotărârea primei instanţe a rămas definitivă pentru acest inculpat la data retragerii apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 pct. 3 C. proc. pen.
Totodată, extinderea efectelor apelului declarat de procuror şi cu privire la inculpatul C.I.N. nu este posibilă, faţă de limitele efectului extensiv date de neagravarea situaţiei părţii la care se referă extinderea.
II. Recursul declarat de inculpatul D.D. este nefondat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, circumscrisă de inculpat cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că, în realitate, vizează procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, instanţa de recurs nu are însă posibilitatea de a examina hotărârea atacată din perspectiva criticii invocate, întrucât aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, şi niciunui alt caz de casare expres şi limitativ prev de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin acelaşi act normativ.
Individualizarea pedepsei, chiar şi numai în ce priveşte modalitatea de executare a acesteia, este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.
Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este, aşadar, strict legată de aplicarea legii.
În consecinţă, având în vedere că înlăturarea posibilităţii reindividualizării pedepsei din conţinutul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina, în cauza de faţă, critica referitoare la individualizarea pedepsei chiar şi numai în ce priveşte modalitatea de executare a acesteia.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecăţii se au în vedere următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi - august 2013 până la soluţionarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de faţă.
Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.
În speţă, inculpatul D.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Referitor la inculpatul C.I.N., se observă că, a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. şi art. 861 - 863 C. pen.
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri a fost modificată prin art. 81 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, modificată, prevede că producerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Aşadar, conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de risc este acelaşi cu cel prevăzut în reglementarea anterioară a Legii nr. 143/2000 şi s-au modificat numai limitele de pedeapsă, de la 3 la 15 ani cu interzicerea unor drepturi la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală.
Fapta inculpatului C.I.N. prev. de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, potrivit legii vechi era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu legea nouă, fapta întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni, însă limitele de pedeapsă au fost reduse de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală.
Numai aparent tratamentul sancţionator este mai favorabil potrivit legii noi, căci stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se realizeze în concret.
Din acest punct de vedere se constată că în favoarea inculpatului C.I.N. au fost reţinute circumstanţe atenuante judecătoreşti prev. de art. 74, 76 C. pen.
Niciuna din aceste circumstanţe favorabile nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 C. pen., care nu au în vedere împrejurări favorabile care să privească persoana inculpatului.
La stabilirea legii penale mai blânde trebuie avute însă în vedere toate dispoziţiile de drept substanţial, inclusiv cele referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, obligaţiile impuse pe perioada termenului de încercare şi, nu în ultimul rând, consecinţele condamnării din perspectiva modului de reglementare al reabilitării de drept.
Astfel, se constată că inculpatul C.I.N. a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi următoarele C. pen. anterior.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 861 şi următoarele C. pen. anterior aplicată inculpatului ca măsura de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de dispoziţiile art. 91 şi următoarele din noul C. pen.
Sub acest aspect, este de menţionat că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen., instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Astfel, faţă de împrejurarea că inculpatul C.I.N. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea executării sub supraveghere, Înalta Curte constată că, deşi art. 92 din noul C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 862 C. pen. anterior, noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (aşa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 din noul C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, din această perspectivă, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.
Deşi aparent, codul penal în vigoare pare a fi legea penală mai favorabilă inculpaţilor D.D. şi C.I.N. în raport de reducerea limitelor de pedeapsă, având în vedere criteriile ce trebuie avute în vedere la identificarea legii penale mai favorabile mai sus menţionate, privite în ansamblul lor şi cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor - 3 ani închisoare care se situează în limite legale -, se apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.
Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte greşita aplicare a pedepsei accesorii pentru intimatul - inculpat C.I.N. şi rejudecând cauza în aceste limite, va înlătura din dispozitivul deciziei penale dispoziţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpatului C.I.N. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va înlătura din dispozitivul deciziei dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii, pentru acelaşi inculpat.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.I.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.LI.C.O.T - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte greşita aplicare a pedepsei accesorii pentru intimatul inculpat C.I.N.
Rejudecând cauza în aceste limite, înlătură din dispozitivul deciziei penale dispoziţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpatului C.I.N. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Înlătură din dispozitivul deciziei art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii, pentru acelaşi inculpat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.I.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. SECŢIA PENALĂ. Ucidere din culpă... | ICCJ. Decizia nr. 2173/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
---|