ICCJ. Decizia nr. 2112/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2112/2014

Dosar nr. 2408/109/2012*

Şedinţa publică din 23 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 11/MP din data de 27 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş.

A fost condamnat inculpatul T.I.G., fiul lui I. şi M., născut în Curtea de Argeş, judeţul Argeş, domiciliat în comuna Băiculeşti, sat Tutana, judeţul Argeş, la:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen.;

- 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului şi s-a dispus executarea celei mai grele de 16 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare, în total s-a dispus a se executa 18 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.N., fiul lui F. şi V., născut în comuna Băiculeşti, judeţul Argeş, domiciliat în comuna Băiculeşti, sat Tutana, judeţul Argeş la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen.;

- 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului şi s-a dispus executarea celei mai grele de 16 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total s-a dispus a se executa 18 ani închisoare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.I.C., fiul lui M. şi G., născut în Curtea de Argeş, judeţul Argeş, domiciliat în comuna Băiculeşti, sat Tutana, judeţul Argeş la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 99 C. pen. şi 320¹ C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 99 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului şi s-a dispus executarea celei mai grele de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în total va executa 8 ani închisoare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reţinerii şi a arestului preventiv faţă de cei trei inculpaţi începând cu data da de 26 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de câte 76,66 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţi a probelor genetice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a luat act că partea vătămată N.L., domiciliată în Curtea de Argeş str. L. judeţul Argeş, nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 51/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor majori P.N. şi T.I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen. şi de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., precum şi a inculpatului minor D.I.C., pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni, cu reţinerea art. 99 şi art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în noaptea de 21/22 ianuarie 2012, cei trei inculpaţi au intrat fără drept în locuinţa numitei S.E. şi, după întrebuinţarea de violente şi ameninţări, au sustras de la această victimă suma de 230 lei, ulterior victima decedând.

Cauza a fost judecată în primul ciclu procesual, iar prin Sentinţa penală nr. 9/MF din 18 mai 2012 Tribunalul Argeş a pronunţat condamnarea inculpaţilor, astfel:

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.N., la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 16 ani şi 8 luni, şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa închisorii de 16 ani şi 8 luni închisoare, şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 16 ani şi 8 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 3 ani şi 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.G., la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, T.I.G., la pedeapsa închisorii de 16 ani şi 8 luni şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.G. şi la pedeapsa închisorii de 16 ani şi 8 luni închisoare, şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 16 ani şi 8 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 3 ani şi 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 4 luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 4 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 2 ani şi 8 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pedeapsă ce s-a aplicat de la împlinirea majoratului.

Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de inculpaţi şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş au fost admise prin Decizia penală nr. 131/A/MF din 08 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, desfiinţându-se în totalitate sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

S-a motivat că sentinţa este lovită de nulitate absolută, deoarece procedeul folosit de prima instanţă în ce priveşte schimbarea de încadrare juridică este nelegal. Această dispoziţie, deşi discutată şi soluţionată în practicaua hotărârii, trebuia să se regăsească şi în minuta şi dispozitivul sentinţei pronunţate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 15 februarie 2013, iar în cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, inculpaţii P.N. şi D.I.C. au menţinut declaraţiile anterioare şi au solicitat aplicarea în favoarea lor a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul T.I.G. a recunoscut săvârşirea faptelor din actul de sesizare, cu excepţia aspectului ce viza folosirea de către acesta a cozii unui topor la agresarea victimei în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Faţă de declaraţia acestuia şi văzând faptul că singurele mijloace de probă de administrat erau audierea celor trei martori din acte, instanţa nu a disjuns soluţionarea cauzei, ci a procedat cu celeritate la administrarea acestor probe.

S-a stabilit următoarea situaţie de fapt: în seara zilei de 21 ianuarie 2012, inculpaţii P.N., D.I.C. şi T.I.G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, au pătruns fără drept în locuinţa numitei S.E., în vârstă de 88 de ani, din comuna Băiculeşti, sat Tutana. Aici, cei trei au supus-o pe victimă la ameninţări şi violenţe de o intensitate extremă, ce au culminat cu comiterea unor acte sexuale extrem de dureroase, săvârşite cu scopul de a-i înfrânge voinţa şi de a-şi însuşi de la aceasta banii pe care îi avea în casă. Cei trei inculpaţi au reuşit, până la urmă, să sustragă suma de 230 de lei, însă, la scurt timp după ce inculpaţii au părăsit locuinţa victimei, aceasta a decedat.

În declaraţiile lor, inculpaţii au arătat că, în seara zilei de 21 ianuarie 2012, au consumat împreună cu martorii C.A., D.C.N. şi M.I. mai multe cantităţi de băuturi alcoolice în barul din localitatea Tutana zis "L.", până la ora închiderii. În timp ce se deplasau către locuinţele lor, martorul C.A. le-a propus tuturor să meargă în localitatea Valea Danului, pentru a continua distracţia la alt bar.

Cum cei trei inculpaţi nu mai aveau bani asupra lor, aceştia s-au gândit să meargă la domiciliul numitei S.E. pentru a sustrage bani, mai ales că ştiau despre aceasta că este o femeie în vârstă care locuieşte singură şi care nu se poate apăra.

După ce le-au spus celor trei martori care îi însoţeau să îi aştepte în apropierea magazinului "T." deoarece "ei se duc să facă rost de bani", inculpaţii au plecat spre locuinţa numitei S.E. Au escaladat gardul şi au pătruns în gospodăria acesteia, iar de aici s-au îndreptat către camera unde ştiau că obişnuieşte să doarmă proprietara.

Inculpatul T.I.G. a împins cu umărul în uşa de acces şi, după ce a deschis-o, tot el a trântit-o la pământ pe S.E. şi a imobilizat-o, urcându-se cu genunchii pe pieptul acesteia. Pentru a o împiedica să ţipe, inculpatul T.I.G. i-a pus acesteia peste gură o căciulă pe care a găsit-o în locuinţă. În acest timp, inculpaţii P.N. şi D.I.C. au căutat în cameră după bani, dar fără succes. Pentru a o obliga pe bătrână să le spună unde ţine banii, inculpaţii T.I.G. şi P.N. trecut la comiterea unor acte sexuale asupra acesteia de o intensitate şi suferinţă atroce.

Practic, cei doi şi-au înfăşurat mâinile într-o pungă pe care au găsit-o în încăpere, după care şi le-au introdus în vaginul acesteia, cu intenţia de a-i produce suferinţe cât mai mari. Tot în acest scop, inculpatul T.I.G. a lovit-o pe S.E. în zona abdominală cu coada unui topor, după care, continuând agresiunea sexuală, i-a introdus-o victimei în vagin. în faţa unor violenţe de acest gen, victima a cedat şi până la urmă le-a spus agresorilor unde avea ascunşi banii. Inculpatul P.N. s-a îndreptat în acel loc, de unde a sustras suma de 230 de lei.

Cei trei inculpaţi au părăsit locuinţa victimei, lăsând-o pe aceasta căzută la pământ. La scurt timp a survenit decesul bătrânei. Inculpatul T.I.G. a luat cu el toporul cu care o agresase pe victimă şi l-a aruncat în tomberonul din faţa magazinului "T.", de unde a fost recuperat de organele de urmărire penală.

Până la urmă, inculpaţii nu au mai cheltuit banii sustraşi în acea noapte, "distracţia" fiindu-le întreruptă de tatăl lui P.N., care a produs plecarea intempestivă a acestui din urmă inculpat din rândul grupului din care făcea parte. A doua zi, inculpatul P.N., asupra căruia rămăsese întreaga sumă de bani, a cheltuit cei 230 de lei la bar "L.", împreună cu martorii C.A. şi M.I.

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 15/B/2012 întocmit de S.M.L. Argeş, a rezultat că moartea numitei S.E. a fost violentă. Ea s-a datorat unui şoc traumatic care a survenit în urma unui politraumatism forte, cu multiple leziuni traumatice - echimoze, escoriaţii, infiltrate hemoragice, inclusiv în sfera vaginală, fracturi, care au putut fi produse prin lovire cu şi de corp dur, posibil în condiţiile unei agresiuni sexuale. S-a apreciat că decesul a survenit aproximativ în jurul datei de 21/22 ianuarie 2012.

În cauză s-a mai dispus efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice biocriminalistice genetice de către experţi din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici. Din constatările preliminarii nr. A15/1720 din 02 aprilie 2012, a rezultat că în depozitele subunghiale, tampoane cu secreţie vaginală şi anală, prelevate de la victima S.E., nu s-a pus în evidenţă prezenţa spermei de natură umană; la nivelul pungii de plastic folosite de inculpaţi pentru a-şi proteja mâna şi a lamei toporului ridicate de la faţa locului, testul de identificare a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană, iar analiza genetică a evidenţiat profilul ADN aparţinând victimei S.E.; profilurile genetice ale celor trei inculpaţi nu au fost evidenţiate la nivelul probelor judiciare înaintate.

Un alt raport de expertiză medico-legală, nr. 29/A7/2012 întocmit de S.M.L. Argeş, a evidenţiat faptul că inculpatul T.I.G. prezenta leziuni traumatice la nivelul mâinii drepte, produse posibil prin zgâriere, ce puteau data din 21/22 ianuarie 2012, aspecte ce se coroborează cu afirmaţiile inculpatului că aceste zgârieturi i-au fost făcute de victimă, în încercarea de a se apăra.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, tribunalul a considerat că acesta dovedeşte atât existenţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea acestora, respectiv a infracţiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a precizat că fost obligată să ţină seama de regula neagravării situaţiei inculpatului în propriul apel şi în apelul procurorului declarat în favoarea sa.

S-a analizat în ce măsură procurorul putea reformula apelul, apreciat de judecător ca fiind declarat în favoarea inculpaţilor şi transformat ulterior în defavoarea acestora, infracţiunea de omor deosebit de grav fiind o încadrare juridică ce atrage acest lucru.

Acest aspect a fost avut în vedere şi în ceea ce priveşte înlăturarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. faţă de inculpatul T.I.G., în motivele scrise neinvocându-se înlăturarea acestei dispoziţii legale.

Plecând de la aceste considerente, tribunalul a concluzionat că, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut folosirea toporului la săvârşirea infracţiunii, în rejudecare nu ar fi putut înlătura beneficiul acordat de legiuitor.

În acest context, tribunalul a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror, în sensul reţinerii şi a infracţiunii de omor deosebit de grav, este neîntemeiată.

S-a observat că obiectul juridic al infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei şi al infracţiunii de omor deosebit de grav este diferit. Astfel, infracţiunea de omor deosebit de grav este o infracţiune contra persoanei, pe când infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, este o infracţiune atât împotriva persoanei cât şi a patrimoniului. Cum inculpaţii au vizat, prin acţiunea principală, patrimoniul victimei, intenţia lor fiind clară şi fără echivoc că au pătruns în domiciliul victimei în scopul de "a face rost de bani", iar violenţele ce le-au exercitat asupra victimei s-au subsumat acestui scop şi au fost urmate de rezultatul praeterintenţional survenit, s-a apreciat că este evident că o atare faptă are un caracter complex şi trebuie încadrată în dispoziţiile ce reglementează infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni implică, pe de o parte, realizarea raportului de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei, iar pe de altă parte, se cere ca inculpatul să acţioneze cu intenţie în ce priveşte fapta de tâlhărie şi, totodată, să fie în culpă faţă de producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul victimei.

Intenţia inculpaţilor a fost aceea de a fura banii victimei, iar prin întrebuinţarea violenţelor s-a ajuns la deznodământul cunoscut, adică la moartea victimei din culpă.

Ca formă a vinovăţiei, praeterintenţia (intenţia depăşită) a rezultat din suprapunerea culpei fără previziune peste intenţia directă, în acest caz producându-se un rezultat mai amplu decât cel prevăzut şi urmărit de către inculpaţi.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., din care a rezultat dublul caracter al pedepsei, aceasta fiind nu numai o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare al inculpatului.

Tribunalul nu a reţinut în favoarea acuzaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât acordarea acestora nu este obligatorie pentru instanţa de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor şi cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.

Spre deosebire de stările, situaţiile şi împrejurările arătate de art. 73 C. pen., care odată reţinute, se impun judecătorului ca circumstanţe atenuante legale, celelalte situaţii şi împrejurări enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 230 lei sustrasă de cei trei inculpaţi de la victima S.E., respectiv a sumei de câte 76,66 lei de la fiecare inculpat.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că fiica victimei, respectiv partea vătămată N.L. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţii P.N., T.I.G. şi D.I.C.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi în actul se sesizare, din infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei şi violare de domiciliu în concurs real, în trei infracţiuni, respectiv: omorul deosebit de grav - infracţiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., infracţiunea de tâlhărie calificată - prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi violarea de domiciliu - infracţiune prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., cu reţinerea agravantei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpaţii majori P.N. şi T.I.G., precum, şi a dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen. - pentru inculpatul D.I.C.

Cererea de schimbarea a încadrării juridice, formulată de procuror şi cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, înainte de acordarea cuvântului în dezbateri asupra fondului, se întemeiază pe faptul că actele de violenţă ale inculpaţilor au fost săvârşite în mod clar cu intenţia de a ucide victima, în circumstanţele menţionate la art. 175 lit. d) şi 176 alin. (a) şi d) C. pen., raportat la concluziile raportului medical de necropsie şi la împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta.

Se susţine de către recurent că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror ca neîntemeiată, considerând că procurorul de şedinţă de la instanţa de apel nu ar fi putut cere desfiinţarea hotărârii pentru alte motive decât cele invocate în scris.

Decizia Curţii de Apel Piteşti prin care s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond nu hotărăşte asupra încadrării juridice şi nici asupra împrejurării că în mod greşit s-a reţinut pentru inculpatul minor D.I.C. circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., respectiv "săvârşirea infracţiunii împreună cu un minor".

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise de inculpaţi, mijloacele de săvârşire, urmările produse, zona vizată de aceştia în aplicarea loviturilor, precum şi corpul delict folosit de către aceştia şi, nu în ultimul rând, rezonanţa pe care o produce o astfel de faptă în rândul opiniei publice, este pe deplin justificată schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute inculpaţilor prin rechizitoriu, cu consecinţa înlăturării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, parchetul a criticat sentinţa şi sub aspectul cuantumului pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor P.N., T.I.G. şi D.I.C.

S-a atras atenţia asupra gradului de pericol social concret al infracţiunilor comise de inculpaţi, precum şi asupra dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi art. 53 din Constituţia României, privind principiul proporţionalităţii pedepselor.

În ce-i priveşte pe apelanţii-inculpaţi, aceştia au adus critici modului de individualizare a pedepselor, cerând a se reduce aceste pedepse, ţinându-se seama de împrejurarea că au acţionat pe fondul consumului de alcool şi că nu au realizat pe deplin gravitatea faptelor lor. Au mai invocat recurenţii circumstanţele care le caracterizează persoana, şi anume lipsa antecedentelor penale şi starea de minoritate în care se găseau.

Fiind pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice dată faptelor în infracţiunea de omor deosebit de grav, în apel Curtea a dispus, în temeiul art. 117 alin. (1) C. proc. pen., expertizarea apelanţilor-inculpaţi din punct de vedere psihiatric, pentru a se stabili dacă la data comiterii faptelor deduse judecăţii au acţionat cu discernământ ori au avut discernământul diminuat sau abolit.

Experţii din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici au răspuns solicitării instanţei, întocmind, după consultarea celor în cauză, Rapoartele de expertiză nr. A1/10484/2013, nr. A1/10483/2013 şi nr. A1/10482/2013. Concluziile formulate de medicii legişti sunt în sensul că toţi cei trei inculpaţi au discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetaţi.

În şedinţa publică din data de 03 octombrie 2013, le-a fost adus la cunoştinţă acuzaţilor dreptul prevăzut de art. 70 C. proc. pen., precum şi faptul că au posibilitatea de a da o declaraţie.

Aceştia s-au prevalat de dreptul la tăcere (poziţie pe care au exprimat-o din nou, fără echivoc, în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2013 şi care a fost consemnată în practicaua prezentei hotărâri), precizând că îşi menţin atitudinea sinceră, de însuşire în totalitate a acuzaţiilor, avută în faţa judecătorului fondului, iar T.I.G. a precizat, de asemenea, că are de făcut aceeaşi obiecţiune în privinţa situaţiei de fapt stabilite de procuror, anume că nu a folosit toporul la comiterea faptelor.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 371, 372 şi art. 378 C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a reţinut următoarele:

1). Referitor la limitele rejudecării:

Aşa cum judicios a observat tribunalul, cauza se află în rejudecare în al doilea ciclul procesual, după pronunţarea unei condamnări de către prima instanţă şi desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a acesteia, în apelul declarat atât de procuror, cât şi de acuzaţi.

Într-adevăr, judecătorul era dator a se supune dispoziţiilor art. 385 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul părţii vătămate, instanţa care rejudecă poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 alin. (2) şi art. 373.

În cauza pendinte, faptele comise de inculpaţi au fost calificate de procurorul care a întocmit rechizitoriul ca fiind infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravată, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., comise în concurs real, potrivit prevederilor art. 33 lit. a) din acelaşi Cod. Faţă de inculpaţii majori P.N. şi T.I.G. s-a reţinut agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpatului D.I.C. i-au fost aplicate prevederile legale vizând starea de minoritate, respectiv art. 99 şi urm. C. pen.

În primul ciclu procesual, judecătorul fondului a dispus, în şedinţa publică din data de 17 mai 2012, schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reţine în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi şi săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a C. pen.

Pronunţând hotărârea, i-a condamnat pe cei trei inculpaţi pentru comiterea a trei infracţiuni în concurs real (în loc de două, aşa cum erau reţinute în rechizitoriu), şi anume: violare de domiciliu în formă agravată, prev. de art. 192 alin. (2), viol având ca urmare moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza a II-a C. pen. şi tâlhărie în formă agravată, prev. de 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen.

Această sentinţă a fost criticată de procuror nu sub aspectul încadrării juridice date faptelor, ci doar al procedeului utilizat de instanţă, considerat ca nelegal, întrucât judecătorul nu a consemnat dispoziţia de schimbare a calificării juridice în minuta sentinţei pronunţate la aceeaşi dată, 17 mai 2012.

Un alt motiv de apel formulat de procuror viza omisiunea introducerii în cauză şi citării Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

Inculpaţii au formulat critici în privinţa modului de individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora, în raport cu contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa de control judiciar, pronunţând Decizia nr. T31/A/MF/2012, a primit prima critică, vizând nelegalitatea, ca fiind pertinentă, constatând că au fost încălcate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi precizând că, oricum, judecătorul care a procedat la schimbarea încadrării juridice devenise incompatibil şi era dator a se abţine de la soluţionarea cauzei.

În decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, ca urmare a desfiinţării sentinţei, se menţionează că toate celelalte critici formulate de parchet şi de către inculpaţi "urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei (...)".

În raport cu împrejurările de fapt expuse, Curtea apreciază că este eronată concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, învestit a soluţiona cauza în cel de-al doilea ciclu procesual, aceea că apelul procurorului ar fi fost formulat doar în favoarea inculpaţilor şi că ar opera principiul prevăzut de art. 372 C. proc. pen.

De aceea, argumentul pentru care a fost respinsă de plano cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror în şedinţa publică din 21 mai 2013, acela că s-ar fi "reformulat apelul", în sensul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti ar fi declarat apel în favoarea inculpaţilor şi l-ar fi "transformat ulterior în defavoarea acestora", nu poate fi primit de Curte.

Tribunalul se afla în situaţia prevăzută la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., text de lege care îi permitea să facă o analiză asupra temeiniciei cererii cu a cărei soluţionare fusese învestit, în temeiul art. 334 C. proc. pen.

2). În ceea ce priveşte aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.:

Reţinând incidenţa art. 372 din Cod în procedura rejudecării, instanţa de fond s-a considerat obligată a face aplicaţiunea art. 320¹, referitor la procedura simplificată, chiar şi faţă de inculpatul T.I.G., care a declarat: "nu este adevărată reţinerea din actul de sesizare în sensul că aş fi lovit-o pe victimă cu coada unui topor pe care ulterior aş fi introdus-o în vaginul acesteia".

Aceasta, deşi prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2013, văzând poziţia inculpatului sus-numit, a dispus citarea martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi a procedat apoi la audierea acestora.

În considerentele sentinţei de condamnare nr. 11/MF/2013 se face aprecierea (de asemenea eronată, în opinia Curţii) că, deşi inculpatul T.I.G. nu a recunoscut folosirea toporului la săvârşirea infracţiunii, nu s-ar fi putut înlătura beneficiul acordat de legiuitor şi reţinut de prima instanţă.

Procedând la rejudecarea cauzei, ca urmare a desfiinţării primei sentinţe în apelul declarat şi de procuror, vizând motive de nelegalitate şi prin care se cerea menţinerea schimbării calificării juridice date faptelor, din două infracţiuni comise în concurs, în trei infracţiuni (cu reţinerea şi a violului în formă agravată, urmat de moartea victimei), instanţa de fond era datoare să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică, cu citarea legală a tuturor părţilor (inclusiv a Serviciului de probaţiune, aşa cum a şi procedat) şi să facă o analiză asupra temeiniciei acuzaţiilor, a calificării date în drept faptelor, a textelor de lege aplicabile speţei, conform art. 343 C. proc. pen.

În condiţiile în care unul dintre inculpaţi a contestat fapta descrisă în rechizitoriu, sub aspectul modalităţii în care ea a fost comisă (cu sau fără topor), judecătorul nu mai putea face aplicaţiunea art. 320¹, care presupune o asumare în întregime a acuzaţiei aduse prin rechizitoriu, iar nu parţială (alin. (2) al art. 320¹).

Aceasta, mai ales în condiţiile în care acest "amănunt nesemnificativ" al utilizării toporului în provocarea de suferinţe victimei, negat de către inculpatul T.I.G., are o importanţă covârşitoare în stabilirea corectei încadrări juridice a faptelor, după cum se va arăta în continuare.

3). Asupra calificării juridice a faptelor:

Curtea de apel a reţinut că starea de fapt stabilită de judecătorul fondului corespunde întocmai probatoriului administrat în cauză, fiind fără dubiu că, după consumarea de băuturi alcoolice în barul din localitatea Tutana, cei trei coinculpaţi, rămaşi fără bani, au hotărât să meargă la domiciliul victimei S.E., pentru a sustrage bani.

Aceasta a fost intenţia iniţială a infractorilor şi, în realizarea ei, în noaptea de 21 spre 22 ianuarie 2012 au pătruns fără drept în domiciliul bătrânei în vârstă de 88 de ani. Inculpatul T.I.G. a împins cu umărul uşa de la intrarea în casă, deschizând-o, după care a trântit-o la pământ pe victimă şi a imobilizat-o, urcându-se cu genunchii pe pieptul acesteia.

Pentru ca victima să nu strige după ajutor, inculpatul sus-numit i-a pus peste gură o căciulă găsită în casă, iar ceilalţi doi au căutat în cameră bani, fără a găsi.

Cele întâmplate ulterior vorbesc în mod clar despre faptul că inculpaţii au acţionat cu cruzime, supunând-o pe victimă la acte sexuale de o intensitate şi o suferinţă atroce, după cum menţionează chiar judecătorul fondului, în sentinţa atacată.

Astfel, inculpaţii T.I.G. şi P.N. şi-au înfăşurat mâinile într-o pungă pe care au găsit-o în încăpere şi le-au introdus pe rând în vaginul victimei, cu intenţia de a-i produce suferinţe cât mai mari. Inculpatul T.I.G. a lovit-o pe victimă cu coada unui topor în zona abdominală, după care, continuând agresiunea sexuală, a introdus coada toporului în vaginul victimei.

Nemaiputând suporta durerile cumplite, victima le-a spus celor trei unde ţinea suma de 230 lei, bani pe care inculpaţii şi i-au însuşit şi au plecat de la locul faptei, lăsând-o pe victimă să zacă pe podea într-o baltă de sânge, aşa cum a fost găsită decedată în dimineaţa zilei următoare.

Deşi inculpatul T.I.G. a negat că a folosit toporul în comiterea agresiunii asupra victimei, atât în prima declaraţie dată în faţa instanţei de fond, cât şi în rejudecare, susţinerea sa este înlăturată de constatarea preliminară în vederea întocmirii expertizei tehnico-ştiinţifice biocriminalistice genetice de către I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, din care reiese că la nivelul pungii de plastic folosite de inculpaţi pentru a-şi proteja mâna şi al lamei toporului ridicat de la faţa locului s-a evidenţiat profilul ADN aparţinând victimei S.E., precum şi de declaraţiile coinculpaţilor, care se coroborează cu expertiza medico-legală realizată de S.M.L. Argeş, potrivit căreia moartea numitei S.E. a fost violentă, datorându-se unui şoc traumatic care a survenit pe fondul unui politraumatism forte, cu multiple leziuni în sfera vaginală şi fracturi.

În acelaşi sens sunt şi planşele fotografice efectuate la examinarea cadavrului victimei, declaraţia inculpatului minor D.I.C., în care acesta descrie cum cei doi coinculpaţi au introdus mâna în vaginul victimei "până a început să curgă sângele", declaraţia dată de P.N., în care arată că toată această acţiune, a introducerii în vaginul victimei a mâinii protejate de pungă şi a bucăţii de lemn care "arăta ca o coadă de topor", se petrecea în timp ce inculpatul D.I.C. o ţinea pe victimă de mâini.

În contextul arătat, victima a îndurat suferinţe mari, fizice şi psihice, timp îndelungat, iar actele materiale comise de inculpaţi se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de omor deosebit de grav, prin cruzimi, pentru a săvârşi o tâlhărie, prevăzute de art 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, intenţia, Curtea de apel a apreciat că inculpaţii au acţionat în condiţiile art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că rezultatul faptelor atroce lor a fost prevăzut (supunerea victimei la lovituri şi chinuri de o asemenea intensitate, de natură a provoca fracturi şi sângerări), iar lor nu le-a păsat de aceasta, acceptând un atare rezultat, constând în moartea victimei.

Pentru existenta praeterintenţiei ori a intenţiei depăşite (la care face referire judecătorul fondului), instanţa de apel a apreciat că este necesar ca fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată să producă un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. Nu acesta este cazul în speţă, întrucât agresarea victimei nu a constat într-o singură lovitură, care să fi avut o urmare pe care inculpaţii să fi nu fi acceptat-o, socotind fără temei că nu se va produce, ci în folosirea unor procedee care au provocat victimei chinuri mari, prelungite. Faptul că cei în cauză au prevăzut rezultatul letal şi că au acceptat producerea acestuia este relevat în chiar declaraţiile inculpatului minor, care la un moment dat "i-a spus lui I. să o lase, că o omoară".

S-a avut în vedere de către instanţa de apel şi constituţia fragilă a victimei (o femeie în vârstă de 88 de ani) şi disproporţia vădită în care aceasta se găsea cu cei trei inculpaţi tineri, obiectivată în multiplele leziuni traumatice produse.

Faţă de cele mai sus expuse, Curtea de apel a apreciat că încadrarea juridică ce se impunea a fi dată faptelor descrise este:

- pentru inculpatul T.I.G., în infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P.N., în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul D.I.C., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. d) comb. cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, Curtea de apel a ţinut seama şi de prevederile art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv, educativ al sancţiunii penale.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (6) ale acestui articol nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă. Potrivit art. 141¹ C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Potrivit art. 176 C. pen., omorul deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În acest context, solicitarea inculpaţilor, în sensul aplicării procedurii simplificate şi, drept consecinţă, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, a fost considerată de către instanţa de apel, ca fiind nefondată.

Faţă de cele menţionate, prin Decizia penală nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva Sentinţei penale nr. 11/MF din 27 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 2408/109/2012*.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi rejudecând, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost înlăturată aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. faţă de toţi inculpaţii.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor şi schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel:

- pentru inculpatul T.I.G., din infracţiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul P.N., din infracţiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul D.I.C., din infracţiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. d) comb. cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii T.I.G., fiul lui I. şi M., născut în Curtea de Argeş, judeţul Argeş şi P.N., fiul lui F. şi V., născut în comuna Băiculeşti, judeţul Argeş în prezent aflaţi în Penitenciarul Colibaşi, astfel:

- la câte 18 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi e) C. pen.;

- la câte 16 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prev. de art 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor, de 18 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 5 ani închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.I.C., fiul lui M. şi G., născut în Curtea de Argeş, judeţul Argeş la:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. d) C. pen. comb.cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm.C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 8 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 8 ani închisoare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

A fost menţinută starea de arest a apelanţilor - inculpaţi P.N., T.I.G. şi D.I.C. şi deduce la zi prevenţia.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii -inculpaţi P.N., T.I.G. şi D.I.C.

Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu şi câte 135 lei reprezentând taxa expertizei medico-legală, avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii P.N. şi T.I.G.

Niciunul dintre recurenţi nu a motivat calea de atac prin declaraţia de recurs.

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2014, apărătorul din oficiu al inculpatului T.I.G., a depus la dosar un înscris prin care a învederat instanţei că motivul de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

La data de 30 aprilie 2014, apărătorul din oficiu al inculpatului P.N. a depus motive de recurs în scris, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 72 şi 74 C. pen., cărora să li se dea o mai mare eficienţă, luând în considerare că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă în vederea aflării adevărului, a recunoscut faptele, a avut o conduită bună şi după săvârşirea acestora, precum şi a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate.

De asemenea, a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie ce avut ca urmare moartea victimei, în omor deosebit de grav, întrucât în cadrul rezoluţiei infracţionale a inculpatului nu a existat intenţia de omor, ci doar aceea de tâlhărie.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat T.I.G. a solicitat reaprecierea probelor aflate la dosar şi micşorarea pedepselor, iar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, a solicitat în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, să se facă aplicarea legii vechi, iar în ceea ce priveşte infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie a apreciat legea nouă ca fiind mai favorabilă inculpatului, în concluzie solicitând contopirea pedepselor pe legea veche.

Cu aceeaşi ocazie, apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat P.G., a susţinut cazul de casare invocat în motivele scrise de recurs, fără a formula critici suplimentare.

Ambele recursuri au fost motivate cu respectarea dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual-penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cum decizia atacată a fost pronunţată la data de 11 decembrie 2013 sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menţionată s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

1. Recursul inculpatului T.I.G.

Recursul declarat de inculpatul T.I.G. a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În realitate, prin motivul de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel.

Şi sub acest aspect, Legea nr. 2/2013 a limitat posibilitatea instanţei de recurs de a analiza cauza, abrogând în mod expres cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., singurul care dădea posibilitatea instanţei de recurs să analizeze situaţia de fapt, dar şi atunci, numai în anumite condiţii.

2. Recursul inculpatului P.N.

Referitor la critica formulată de recurentul inculpat P.N. cu privire la greşita individualizare a pedepsei, se constată că nu se încadrează în cazul de casare invocat, prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Stabilirea pedepsei pe baza criteriilor prev. de art. 72 C. pen. constituie o operaţiune de apreciere şi este atributul exclusiv al primei instanţe şi al instanţei de apel (aceasta din urmă în virtutea caracterului devolutiv total al apelului), neputând face obiectul examinării cauzei de către instanţa de recurs.

Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanţa de recurs în limitele procedurale stabilite de Legea nr. 2/2013.

Intenţia legiuitorului a fost clară sub acest aspect şi rezultă din conţinutul cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., care în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, dădea posibilitatea reindividualizării pedepsei.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpat, în sensul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, schimbând încadrarea juridică a faptei din infracţiunile de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior şi tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) şi alin. (3) teza a II-a C. pen. anterior, în infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) C. pen. anterior combinat cu art. 176 lit. a) şi d) din acelaşi Cod, tâlhărie în formă agravată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., instanţa de recurs constată că aceasta este nefondată.

Deşi Legea nr. 2/2013 a abrogat pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., care se referea în mod expres la casarea hotărârilor - când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică -această critică poate fi examinată după modificarea Codului de procedură penală în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., fiind vorba despre o greşită aplicare a legii.

Nu se poate considera că voinţa legiuitorului a fost aceea de a exclude posibilitatea instanţei de recurs de a examina corecta încadrare juridică a faptei, aceasta fiind prima chestiune de drept ce trebuie dezlegată de către instanţe ulterior stabilirii situaţiei de fapt.

Potrivit art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a restrâns controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept, fără a se putea reanaliza mijloacele de probă şi a se stabili o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin hotărârile atacate.

Prin Decizia penală nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.N. din infracţiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., respectiv art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi prin urmare, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor, în mod corect.

De altfel, situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs, astfel cum s-a menţionat anterior.

În acest context, solicitarea formulată de către inculpatul P.N. de a fi judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. nu mai este posibilă, având în vedere împrejurarea că această procedură nu este incidenţă în cazul infracţiunilor sancţionate cu detenţiunea pe viaţă, conform art. 320¹ alin. (7) teza ultimă C. proc. pen.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecăţii se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi - ianuarie 2012 până la soluţionarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de faţă.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

În speţă, inculpaţii P.N. şi T.I.G. au fost condamnaţi la câte 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi e) C. pen. şi la câte 16 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)/1 lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor, de 18 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 5 ani închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi e) C. pen.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunea de omor deosebit de grav, în modalitatea concretă în care a fost săvârşită de inculpaţi, continuă să fie incriminată de noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, fapta de a ucide o persoană profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, prin cruzimi şi pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii este în continuare incriminată, fiind prevăzută ca infracţiune în art. 189 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

La data săvârşirii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de apel, era incriminată de art. 174, art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi d) din C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor este infracţiunea de tâlhărie prevăzută la art. 234 lit. d) şi f) C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea, la data săvârşirii, infracţiunea de tâlhărie, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de apel, era incriminată de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa de la 7 la 20 de ani închisoare.

Se constată aşadar că, dacă în cazul infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen. anterior limitele de pedeapsă au rămas aceleaşi, în cazul infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin 2 lit. b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. anterior limitele de pedeapsă, atât în ceea ce priveşte minimul cât şi maximul special, au fost reduse după intrarea în vigoare a noului C. pen.

Potrivit art. 34 lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Aşadar, în cazul concursului de infracţiuni, legea veche prevedea că atât sporirea pedepsei până la maximul ei special cât şi adăugarea unui spor de pedeapsă erau facultative.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen.

Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză legea veche este favorabilă inculpaţilor întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, dacă în speţă, s-ar aplica regulile care reglementează, în prezent, concursul de infracţiuni respectiv dispoziţiile art. 38 raportat la art. 39 lit. b) C. pen. şi s-ar aplica un spor de pedeapsă de o treime din pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, ar determina ca în final, pedeapsa rezultantă de executat a inculpaţilor să fie mult mai mare decât cea aplicată sub imperiul legii penale anterioare.

În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai grea aplicată inculpaţilor care au rămas aceleaşi şi după intrarea în vigoare a noului C. pen., precum şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, rezultă că legea penală anterioară este mai favorabilă.

Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.N. şi T.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmând a fi obligaţi recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În acest sens, se are în vedere încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 iunie 2014 în Dosarul nr. 2408/109/2012* prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurată în minuta prezentei decizii penale, în sensul că alin. (4) din cuprinsul minutei va avea următorul conţinut "Obligă recurentul inculpat T.I.G. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.N. şi T.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 ianuarie 2012 la 23 iunie 2014.

Obligă recurentul inculpat P.N. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat T.I.G. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2093/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. SECŢIA PENALĂ. Ucidere din culpă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2052/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2091/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2092/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2093/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. SECŢIA PENALĂ. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2121/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2173/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs