ICCJ. Decizia nr. 2092/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2092/2014
Dosar nr. 2973/83/2013
Şedinţa publică din 20 iunie 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 229 din 8 octombrie 2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută şi pedepsită de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I., fiul lui N. şi I., născut în Vişeu de Sus, jud. Maramureş, cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în Craşna Vişeului, jud. Maramureş, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind termen de încercare o perioadă de 3 ani, conform prevederilor art. 82 C. pen.
În baza art 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 5500 pachete de ţigări care se află depuse la Camera Corpurilor Delicte a Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Satu Mare.
În baza art 14 C. proc. pen. şi a art 346 C. proc. pen. s-a respins constituirea de parte civilă formulată de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, cu sediul în Oradea, str. A., nr. 4, jud. Bihor.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli, judiciare către stat.
A reţinut tribunalul că, pin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 5 aprilie 2013 în Dosar nr. 842/P/2011 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.O., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 1.000 ţigarete, faptă prev. şi ped. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; şi I.I., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de: contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 1.000 ţigarete, faptă prev. şi ped. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpaţilor, prin rechizitoriu, s-a reţinut în esenţă următoarea stare de fapt:
În data de 27 noiembrie 2011 inculpatul P.O. a fost identificat pe str. G., în timp ce conducea autoturismul marca C., culoare gri, iar la controlul efectuat în autoturism s-au descoperit un număr de 2.000 pachete ţigări marca V., cu timbru fiscal ucrainean. Fiind întrebat de provenienţa ţigărilor inculpatul a declarat că la barul T. situat în str. U. din mun. Satu Mare, o persoană necunoscută i-a predat maşina pentru a fi condusă până în Cartierul Solidarităţii, contra sumei de 100 lei.
Autoturismul şi ţigările găsite în acesta au fost ridicate şi indisponibilitate la sediul IJPF Satu Mare.
Autoturismul figurează înmatriculat pe numele numitului K.G., care declară că în cursul anului 2009 i-a lăsat numitului T.P. drept garanţie pentru o sumă de bani împrumutată, nu au făcut demersuri pentru transcrierea autoturismului, iar numitul T.P. în cursul lunii iulie 2011 a vândut unei persoane necunoscute.
Direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale Cluj se constituie parte civilă în cauză cu sumă de 59.551 lei privind neplata taxelor şi impozitelor, prejudiciu creat bugetului de stat, pentru cantitatea de 2.000 pachete ţigări V.
Întrucât declaraţia inculpatului privind modul de dobândire a ţigărilor nu poate fi acceptată ca plauzibilă, în cadrul investigaţiilor efectuate s-a stabilit faptul că înainte cu câteva minute de a fi oprit, inculpatul a ieşit cu autoturismul din curtea Hotelului A., situat pe str. W., şi continuându-se investigaţiile în curtea respectivului hotel, s-a identificat autoturismul marca F., culoare albă, în care organele de poliţie au mai găsit depozitată cantitatea de 5.500 pachete ţigări V.
În legătură cu aceste ţigări, inculpatul I.I. a declarat faptul că el a găsit ţigările în pădurea Hera din apropierea localităţii Rona de Sus, jud. Maramureş, nu ştie cine le-a depozitat în locul respectiv, a încărcat în autoutilitară iar ulterior a parcat-o în parcarea Hotelului A. Tot acesta declară că, lucrând la Hotelul A., administrat de o rudenie - P.S., făcea deplasări ocazionale la domiciliu cu autoutilitara respectivă.
Din verificările efectuate rezultă că autoutilitara marca F. aparţine numitului P.V. şi a fost predată spre folosinţă administratorilor Hotelului A., aceştia fiind rudenii.
În cursul cercetărilor, atât autoutilitara cât şi ţigările identificate în aceasta au fost ridicate şi indisponibilizate la IJPF Satu Mare.
Direcţia regională pentru accize şi operaţiuni vamale Cluj se constituie parte civilă în cauză cu suma de 59.551 lei privind neplata taxelor şi impozitelor, prejudiciu creat bugetului de stat, pentru cantitatea de 5.500 pachete ţigări V.
După ce instanţa a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispoziţiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul în prezenţa apărătorului său ales în cauză la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013, acesta a solicitat soluţionarea cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
În declaraţia dată în faţa instanţei aflată la dosar, acesta a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, nu solicită administrarea altor probe, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală pe care şi le însuşeşte.
După ce instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 3201 C. proc. pen. a trecut la judecata cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că fapta inculpatului de a transporta în autoturismul aparţinând verişoarei sale P.S., cantitatea de 5500 pachete de ţigări, marca V., fără timbru fiscal, de provenienţă ucrainiană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
În acest context, tribunalul a reţinut că prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 296 din C. fisc. dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi a celei prevăzute de Codul vamal, şi anume art. 270 alin. (3) care sancţionează faptele de contrabandă şi a celor asimilate.
Apreciind că fapta săvârşită de către inculpat şi recunoscută de către acesta întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunile de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută şi pedepsită de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
Analizând în paralel infracţiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală şi cea prevăzută în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, tribunalul a constatat că deşi există unele similitudini în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esenţiale.
Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră şi relaţiile sociale ce apar şi se desfăşoară în raport cu acesta.
Prin săvârşirea acesteia sunt, în principal, periclitate relaţiile sociale referitoare la operaţiunile vamale, formalităţile specifice şi drepturile statului în legături cu importul sau exportul de mărfuri.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal şi taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.
Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în "ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale".
Obiectul juridic al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor şi a altor persoane.
Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile, îl constituie declaraţia de impunere sau evidenţele financiar contabile al căror conţinut a fost alterat de către contribuabil.
În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligaţiilor fiscale privind în materialitatea sa.
Pentru a se putea discuta despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligaţia fiscală.
Noţiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plăteşte în fapt impozitul sau taxa.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, din analiza Codului fiscal aceasta se referă la obligaţiile fiscale care decurg din săvârşirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată, şi plata accizelor şi taxelor speciale.
Faţă de cele arătate se poate considera în mod firesc că acest impozit este datorat implicit şi de persoanele care obţin venituri din acte de comerţ. Totuşi, având în vedere că desfăşurarea actelor de comerţ cu produse accizabile în cadrul nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracţiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.
În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plăţii acesteia pentru operaţiuni de comerţ de către persoana fizică rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 125 - 127 din C. fisc., aceasta se naşte şi este exigibilă odată cu punerea în liberă circulaţie a mărfii.
Deşi ambele infracţiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării resurselor acestora, totuşi cele două infracţiuni au obiecte juridice distincte.
De asemenea, în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni există diferenţă notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.
A apreciat tribunalul că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă în conţinutul său constitutiv fiind absorbit implicit şi conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reţinute în concurs ideal, aceeaşi fiind şi argumentaţia în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete.
Un alt argument ar fi şi acela de normare a acestor activităţi, în sensul în care reglementarea specială a circuitului acestor produse accizabile este realizată prin prevederile Codului fiscal, care sancţionează încălcările normelor stabilite prin această lege, incriminând ca şi infracţiune încălcările acestui regim special.
Pentru aceste considerente tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o singură infracţiune, în raport de circumstanţele concrete ale săvârşirii acesteia, în sensul în care acuzarea nu a dovedit decât deţinerea acestor produse supuse, în mod normal unui regim de accizare, într-o singură infracţiune, cea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
S-a reţinut că săvârşirea acestei fapte de către inculpat, rezultă cu prisosinţă din probele administrate în faza de urmărire penală şi anume proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesul-verbal de constatare, cel de percheziţie a autovehiculului, declaraţiile inculpatului, precum şi ale martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale.
În consecinţă, instanţa a reţinut comiterea de către inculpatul I.I. cu vinovăţie, a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia şi a dispus condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art 72 C. pen., şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare a acestei infracţiuni, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fără a reţine alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatului, tribunalul i-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an închisoare.
În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul preventiv şi punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului şi fără privare de libertate. În acest sens s-a avut în vedere persoana inculpatului, care a conştientizat consecinţele faptelor comise, recunoscând comiterea acestora şi descriind modul de săvârşire a acestora.
Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei urmând a se fixa termen de încercare de 3 ani, în condiţiile art. 82 C. pen.
Tribunalul a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. privind pedepsele accesorii şi va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar urmare a suspendării condiţionate a pedepsei principale, a dispus şi suspendarea pedepsele accesorii mai sus indicate, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor şi obligaţiilor impuse, respectiv în cazul săvârşirii de noi infracţiuni pe durata termenului de încercare stabilit.
S-a dispus, de asemenea, confiscarea întregii cantităţi de ţigări ridicate de la inculpat, în vederea distrugerii de către antrepozitarii fiscali autorizaţi.
Ca urmare a confiscării cantităţii de ţigări, obiect al infracţiunii speciale prevăzute de Codul fiscal, tribunalul a apreciat că prejudiciul calculat de către partea civilă este unul prezumat, estimativ, atâta vreme cât produsul accizabil nu a fost eliberat spre consum, pe cale de consecinţă lipsind condiţia exigibilităţii prejudiciului, în condiţiile în care operează confiscarea specială, instanţa a respins constituirea de parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, solicitând desfiinţarea sentinţei în sensul schimbării încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului prin hotărârea atacată în infracţiunea prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi admiterea acţiunii civile, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, astfel cum a fost precizat, a susţinut partea civilă că fapta comisă de inculpatul intimat este cea asimilată contrabandei, prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În fapt, infracţiunea asimilată contrabandei este o formă de tăinuire de mărfuri de provin din contrabandă, având acelaşi obiect juridic ca şi infracţiunea de contrabandă, ambele având ca obiect juridic atât colectarea taxelor şi impozitelor, cât şi protejarea frontierei de stat.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că prejudiciul cauzat bugetului de stat, în speţă prin deţinerea ţigărilor care provin din afara Uniunii Europene şi au fost introduse ilegal în comunitate se compune din: taxe vamale, accize şi TVA, sens în care s-a făcut referire la art. 202 din Regulamentul (CCE) nr. 2913 din 92 de instituire a Codului vamal comunitar, la dispoziţiile art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006, art. 2065 lit. b), art. 2066 şi art. 2067, art. 131 alin. (1) şi art. 136 din Legea nr. 571/2003.
De asemenea, s-a făcut referire la cauza C-230/08 a Curţii Europene de Justiţie, potrivit căreia în condiţiile în care mărfurile au fost puse sub sechestru ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul comunităţii, odată ce au trecut de primul birou vamal situat pe acel teritoriu, cu privire la acestea se datorează accize şi TVA, neavând relevanţă dacă inculpatul este sau nu plătitor de TVA, sens în care s-a făcut referire la cauzele C158/98 şi C111/92 ale CJE.
S-a mai precizat că, în raport de prevederile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013, pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, AJSTAF şi direcţiile regionale ale finanţelor publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale a Vămilor şi dobândesc calitatea procesuală a acestora.
Prin Decizia penală nr. 150/A din 12 decembrie 2013. Curtea de Apel a admis apelul declarat de partea "vătămată şi civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, Piaţa Avram Iancu nr. 19, judeţul Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 08 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare pe care o desfiinţează în sensul că:
A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului I.I. la pedeapsa principală de 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi. marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
În baza art 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile de contrabandă prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 în infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.I. la o pedeapsă de:
- 1 an 4 luni închisoare.
În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
A menţinut dispoziţia de suspendare condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii şi majorează termenul de încercare de la 3 ani la 3 ani 4 luni.
În baza art 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. şi art 85 C. pen. a căror nerespectare are drept consecinţă revocarea respectiv anularea suspendării condiţionate.
A înlăturat dispoziţia de respingere a acţiunii civile formulată de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.
A obligat inculpatul la plata sumei de 59.551 lei şi accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este temeinică sub aspectul reţinerii stării de fapt, dar netemeinică şi nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de inculpat şi a soluţionării laturii civile a cauzei.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că, existând suspiciuni că în incinta Hotelului A. există ţigări de contrabandă, s-a solicitat prezenţa unui echipaj de la DJAOV Satu Mare, cu câine dresat, pentru descoperirea urmelor din tutun, împreună cu care s-a procedat la efectuarea unui control la Hotelul A.
La ora 16,40, câinele a descoperit în parcarea acestui hotel autoutilitara marca F., de culoare albă, care era parcată şi încuiată, în habitaclul căreia s-au observat mai multe colete învelite în folie neagră.
Cu ocazia efectuării percheziţiei, în autoturism a fost descoperită în compartimentul pentru marfă cantitatea de 5.500 parchete ţigări marca V. roşu timbru fiscal ucrainean în valoare de 23.375 lei, ambalate în unsprezece colete învelite în folie neagră.
În urma activităţilor specifice efectuate de către lucrătorii Biroului CMIIT a fost identificat inculpatul I.I., care avea asupra sa cheile de contact de la autoturismul F.
Inculpatul I.I., atât în declaraţia dată în faza de urmărire penală, cât şi în cele date în faţa instanţelor, a susţinut că a găsit ţigările într-o pădure la ieşirea dinspre localitatea Petrova, jud. Satu Mare, în care căuta ciuperci, că a încărcat baxurile de ţigări în maşina F., cu care se deplasa şi că s-a întors în mun. Satu Mare şi a lăsat maşina în parcarea hotelului A., neprecizând ce avea de gând să facă cu ţigările.
Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de contrabandă prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, iar tribunalul, prin sentinţa atacată, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
Curtea a apreciat că în cauză suntem în prezenţa infracţiunii asimilate contrabandei, prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
Astfel, art 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006) incriminează, printre altele, deţinerea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate comiterii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracţiunea de contrabandă.
Art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), incriminează deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Românei a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete.
Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reglementează ca infracţiune de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile comise în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 are drept scop asigurarea colectării taxelor şi impozitelor, la fel ca infracţiunea de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, acesta din urmă nefiind decât o formă specială de evaziune fiscală, o modalitate concretă de sustragere de la plata taxelor şi impozitelor.
La rândul ei, infracţiunea asimilată contrabandei, prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, este o infracţiune specială faţă de cea de evaziune fiscală.
Curtea a precizat că potrivit art. 71 C. vam., mărfurilor străine introduse în ţară li se atribuie o destinaţie vamală, iar potrivit art. 4 pct. 19 lit. a) din acelaşi Cod, destinaţia vamală poate fi plasarea mărfurilor sub un regim vamal iar regimul vamal, conform art. 4 pct. 20 lit. a), poate fi punerea în liberă circulaţie.
Punerea în circulaţie a mărfurilor supuse dreptului de import dă naştere datoriei vamale la import, conform art. 223 alin. (1) C. vam., aceasta, într-o procedură legală de introducere a mărfurilor în ţară, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 86/2006.
Totuşi, chiar şi introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse dreptului de import dă naştere datoriei vamale la import, conform art. 224 alin. (2) C. vam.
Debitor al acestei datorii este şi orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau trebuia să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal, conform art. 224 alin. (3) lit. c) C. vam.
În consecinţă, a rezultat că în momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul României de produse (bunuri sau mărfuri) accizabile care totodată trebuie supuse unui regim vamal se nasc în persoana autorului faptei două obligaţii fiscale, respectiv datoria vamală şi acciza. Acestea sunt, de altfel, expresii ale valorilor sociale ocrotite prin cele două legi speciale, Codul fiscal şi cel vamal inclusiv prin norme cu caracter penal.
În aceste condiţii, fapta inculpatului de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării peste limitele prevăzute de lege, respectiv 2.000 pachete ţigări V., cu timbru fiscal ucrainean, constituie infracţiunea prevăzută în art. 279 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, curtea a constatat că, astfel cum s-a statuat prin deciziile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-230/08 şi C-459/07 - ambele hotărâri preliminare - pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
De asemenea, prin decizia dată în cauza C-230/08, s-a stabilit că articolul 5 alin. (1) al treilea paragraf şi art. 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că mărfurile care sunt puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunităţii, şi anume din momentul în care au ieşit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, şi care sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţi, fără a fi ieşit vreun moment din posesia acestora nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", în sensul dispoziţiilor coroborate ale art. 5 alin. (2) primul paragraf şi ale art. 6 alin. (1) lit. c) din directivă, precum şi ale art. 84 alin. (1) lit. a) şi ale art. 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99 şi ale art. 867a din Regulamentul (CCE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce şi, prin urmare, acciza devine exigibilă.
Prin aceeaşi decizie s-a stabilit că şi taxa pe valoare adăugată este exigibilă cu privite la aceste mărfuri, introduse ilegal pe teritoriul unui stat membru şi, implicit, pe teritoriul Comunităţii.
Curtea a precizat că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a consacrat principiul supremaţiei dreptului european în hotărârea Costa împotriva Enel iar în cauza C-283/81 a statuat că, fără a fi direct obligatorii, dezlegările date prin hotărâri preliminare se impune tuturor instanţelor naţionale privind respectivele probleme de drept comunitar.
Astfel fiind, în mod evident, confiscarea produselor introduse ilegal în ţară nu duce la stingerea datoriei vamale şi nici a celei fiscale, condiţii în care, în urma admiterii apelului declarat de partea civilă, s-a desfiinţat sentinţa, s-a înlăturat dispoziţia privind respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi s-a admis acţiunea civilă, în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului intimat la plata sumei de 59.551 lei şi accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului, reprezentând taxe vamale - 8.700 lei, accize - 36.402 lei şi TVA - 14.449 lei, plus accesoriile aferente de la data comiterii faptei şi până la plata efectivă, în raport de dispoziţiile art. 110 C. proc. fisc., potrivit cărora pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor se datorează majorări de întârziere.
A mai arătat Curtea că, de altfel, DRAOPV Cluj s-a constituit parte civilă faţă de inculpatul intimat doar cu această sumă şi nu şi cu suma de 81.207 lei, aşa cum se susţine prin apelul declarat de DGRFP Cluj-Napoca.
Suma de 81.208 lei este suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă atât faţă de inculpatul intimat, cât şi faţă de inculpatul P.O., faţă de care, prin încheierea dată în şedinţa publică din 23 septembrie 2013, instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.I.
A susţinut că în mod greşit instanţa de apel a obligat inculpatul la plata taxelor şi accizelor rezultate ca urmare a săvârşirii faptei reţinute în sarcina sa.
Totodată, a solicitat admiterea recursului formulat şi casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel sub aspectul laturii civile.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute expres de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Cu privire la motivul de recurs invocat de către inculpat, şi anume că în mod greşit instanţa de apel a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 59.551 lei şi accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului, Înalta Curte apreciază acesta este nefondat.
În mod judicios, Curtea de Apel a constatat că, confiscarea produselor introduse ilegal în ţară nu duce la stingerea datoriei vamale şi nici a celei fiscale, astfel cum s-a statuat prin deciziile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-230/08 şi C-459/07, ambele hotărâri preliminare, pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
În speţă, inculpatul a fost prins în jud. Maramureş, având asupra sa 5.500 pachete de ţigări V., pe care încerca să le vândă. Faţă de această împrejurare, în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză se impune achitarea de către inculpat a obligaţiilor fiscale, reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat.
Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.
În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.
Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. Înalta Curte va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 raportat la art. 175 C. proc. pen.
Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunea prevăzută de noul C. pen. pentru această infracţiune şi dacă se circumscrie unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor legii penale noi, legea penală mai favorabilă fiind legea penală veche.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită... | ICCJ. Decizia nr. 2093/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
