ICCJ. Decizia nr. 2155/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2155/2014

Dosar nr. 5512/98/2010

Şedinţa publică din 25 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 362 din 5 noiembrie 2012, Tribunalul Ialomiţa a hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

2. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.R., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.R.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86 ind. 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

3. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.A.G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.A.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

4. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N.R.S., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - 76 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.R.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

A luat act că inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în perioada 26 mai 2010 - 16 noiembrie 2010.

A luat act că părţile vătămate T.M.N., C.R.M.A. şi L.G., nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţi a 5 (cinci) agende, aflate la camera de corpuri delicte a tribunalului.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii T.I.V., C.R.C., N.R.S. şi V.A.G., la câte 7.500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

A obligat inculpatul V.A.G., la plata sumei de 300 lei către stat, reprezentând onorariu avocat oficiu.

A obligat inculpaţii T.I.V., C.R.C., N.R.S. şi V.A.G. la câte 113 lei, fiecare către stat, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru părţile vătămate.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Ialomiţa nr. 99/D/P/2007 din 3 noiembrie 2010, înregistrat la Tribunalul Ialomiţa la nr. 5512/98/2010 din 4 noiembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

• T.I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

• C.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

• V.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

• N.R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V.A.G., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.C., fostă S., pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V.A., pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa din 25 mai 2010, au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în perioada 25 mai 2010 - 16 noiembrie 2010.

La data de 16 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1824 a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145 ind. 1 C. proc. pen. pe toată durata soluţionării cauzei.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul T.I.V. s-a asociat cu inculpatul C.R.C., într-un grup infracţional, structurat, de durată, şi au acţionat în baza unui plan în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008, în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea/găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite).

Inculpatul T.I.V. s-a asociat cu inculpatul V.A.G., într-un grup infracţional, structurat, de durată, şi au acţionat în baza unui plan în perioada februarie 2008 - primăvara/vara anului 2009 (cel mai probabil luna aprilie 2009), în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea unor persoane de sex feminin majore, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite).

Inculpatul C.R.C. s-a asociat cu inculpatul N.R.S., într-un grup infracţional, structurat, de durată, şi au acţionat în baza unui plan în perioada februarie 2008 - primăvara/vara anului 2009 (cel mai probabil luna aprilie 2009), în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea/găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite).

Inculpatul T.I.V. a recrutat singur (în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009), împreună cu C.R.C. (în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008) sau împreună cu inculpatul V.A.G. (în perioada februarie 2008 - aprilie 2009), a transportat, singur sau împreună cu inculpatul C.R.C., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, a cazat în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin majore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate (dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M.), sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional (familii monoparentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc), acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale (întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul C.R.C. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie).

Inculpatul T.I.V. a recrutat singur (în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009) sau împreună cu C.R.C. (în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008), a transportat, singur sau împreună cu inculpatul C.R.C., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, a cazat victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin minore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate (dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M.), sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional (familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc), acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale (întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul C.R.C. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie).

Inculpatul C.R.C. a recrutat singur (în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009), împreună cu T.I.V. (în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008) sau împreună cu inculpatul N.R.S. (în perioada februarie 2008 - aprilie 2009), a transportat, singur sau împreună cu inculpatul T.I.V. sau inculpatul N.R.S., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, a cazat victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin majore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate (dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M.), sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional (familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc), acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale (întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpaţii T.I.V. şi inculpatul N.R.S. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie).

Inculpatul C.R.C. a recrutat singur (în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009), împreună cu T.I.V. (m perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008) sau împreună cu inculpatul N.R.S. (în perioada februarie 2008 - aprilie 2009), a transportat, singur sau împreună cu inculpatul T.I.V. sau inculpatul N.R.S., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, a cazat victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin minore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate (dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M.), sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional (familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc), acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale (întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul T.I.V., inculpatul N.R.S. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie).

Inculpatul V.A.G. l-a ajutat pe inculpatul T.I.V. să le convingă pe B.I.D., M.C., P.L., D. - fostă M. - C. şi V.A.G., să îl însoţească în Austria la o şedinţă foto, pretextul cazării lor în clubul B., unde au acceptat să lucreze impresionate de câştigurile relativ mari de bani pe care le-ar fi putut obţine într-o perioadă scurtă de timp, asigurarea confidenţialităţii identităţii lor, posibilitatea de a veni şi pleca oricând, dreptul de a refuza clienţi, caracterul civilizat, organizat şi supravegheat medical al activităţii, privită acolo ca o activitate licită, o muncă, departe de prejudecăţile din ţară.

A convins-o împreună cu inculpatul T.I.V. chiar şi pe prietena sa R.M. să accepte să practice prostituţia în Austria (în clubul B.). A abuzat astfel de autoritatea sa şi de situaţia de vulnerabilitate emoţională a victimei care îi era iubită.

A încercat să convingă mai multe participante la concursul M.A. să accepte să meargă împreună cu inculpatul T.I.V. la acele des invocate şedinţe foto în Austria, pretextul introducerii victimelor în atmosfera din clubul B. unde ştiau că vor fi mai uşor determinate să cedeze datorită persuasiunii exercitate de B.P. şi alte fete care lucrau deja în club, încântării lor la vederea condiţiilor concrete în care urmau să practice prostituţia legală şi la perspectiva câştigării unor sume mari de bani.

A purtat astfel de convorbiri cu M.A., P.L.L., A.I.F., B.M.A. şi D.C.V.

Inculpatul N.R.S. a contribuit la recrutarea victimei C.B.G., le-a transportat pe victimele T.I. (la recrutarea căreia a participat, printr-un abuz de autoritate), V.S.L., D.A., M.S.A., O.O.M., B.O., I.M.R., P.A.M., D.S.F. şi S.I. în diferite locaţii din Constanţa sau Bucureşti, ori chiar la cluburile B. din Viena şi Klagenfurt pentru ca acestea să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

De asemenea, a exercitat acte de recrutare şi transportare, la instigarea sau cu complicitatea inculpatului C.R.C. în cazul minorelor P.A.G. (prin abuz de autoritate - la limita unei constrângeri morale), P.F.A. (cu privire la care există date că a încercat s-o determine să meargă în Austria pentru o şedinţă foto încă de când era minoră) şi S.I., în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

În rechizitoriu faptele comise de inculpaţi sunt descrise pe baza analizei probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.

La cercetarea judecătorească au dat declaraţii inculpaţii, partea vătămată C.R.M.A. şi majoritatea martorilor de la urmărirea penală.

Partea civilă L.G. a arătat că nu doreşte să mai declare în faţa instanţei şi îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală.

Cât priveşte suma de 100.000 lei cu care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, aceasta ar reprezenta disconfortul psihic pe care l-a avut în aceea perioadă precum şi costul transportului între Slobozia şi Constanţa.

Aceasta a arătat că nu mai are nici o pretenţie de la inculpaţi, că în declaraţia dată la procuror a arătat amănunţit cum s-au petrecut faptele şi este complet adevărat şi că nu a făcut nimeni, nici o presiune asupra sa.

Partea vătămată T.M.N. a arătat că nu mai doreşte să declare în faţa instanţei, că este suficient ce a declarat la procuror.

Acolo a declarat de bună voie în prezenţa unui apărător, a citit şi semnat acea declaraţie care corespunde adevărului - a spus cum s-au petrecut faptele.

Pentru martorii a căror audiere în instanţă nu a mai fost posibilă, deoarece sunt plecaţi în străinătate şi nu se cunoaşte adresa lor - s-a dispus citirea declaraţiilor date la urmărirea penală potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen., instanţa ţinând cont de declaraţii la soluţionarea cauzei.

Au fost avuţi în vedere martorii: B.M.L., A.E.M., R.D.F., I.P.R., R.E.A., P.A.M., P.G., S.A., C.M.A., C.M.E., V.S.L., A.E., V.A.G., B.I., D.S.A., B.I.D., P.B., S.I.C. şi C.C., martor cu identitate protejată.

Cât priveşte martora cu identitate protejată "C.C." audiată de procuror potrivit art. 86 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat că în instanţă nu a fost posibilă audierea acesteia, întrucât nu a putut fi contactată de procuror, tribunalul având în vedere procesul-verbal încheiat de procuror în acest sens, ţinând cont totodată la soluţionarea cauzei şi de declaraţiile acestor martori, întrucât se corobora cu celelalte probe administrate la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească.

Analizând materialul probatoriu administrat la faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul T.I.V. asociat şi administrator al SC S.M. SRL şi SC S & SVU SRL Slobozia a înfiinţat o agenţie de fotomodele - S.M. A. cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa.

Inculpatul C.R.C. asociat şi administrator la SC D.F. SRL Constanţa a înfiinţat o firmă de selecţie şi promovare fotomodele cunoscută ca D.M. A. sau SC D.E. SRL, cu sediul în Constanţa.

Inculpaţii recrutau tinere minore şi majore, din toată ţara în general şi în special din zonele judeţelor Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi pentru a participa la diverse şedinţe foto de promovare, Casting, concursuri, etc, cărora le oferea mici sume de bani, deplasări în ţară şi în străinătate drept premii.

Deplasările în străinătate ale tinerelor minore sau majore se făceau sub pretextul unor şedinţe foto sau concurs de frumuseţe.

Şi în declaraţiile autentificate la notar pentru însoţitor major inculpatul T.I.V., date de părinţii minorelor se făcea aceleaşi menţiuni la scopul deplasării - şedinţe foto cu un fotograf profesionist sau concurs de frumuseţe.

În momentul când ajungeau la Clubul B., fotograful "profesionist" era în vacanţă, astfel că, pentru a justifica părinţilor din ţară, inculpatul T.I.V., neprofesionist, le făcea fotografii.

Astfel tinerele minore sau majore erau plasate de inculpat pe piaţa prostituţiei de lux în anturajul oamenilor de afaceri români şi străini în ţară şi în străinătate sub paravanul acestor agenţii.

Inculpaţii le transportau cu autoturismul ori, la solicitare, călătoreau cu avionul în străinătate, Austria, Italia, Germania la diferite cluburi de noapte, bordeluri, etc, cum ar fi clubul B. din Austria, Germania.

Inculpaţii le facilitau şi îndemnau tinerele să aibă relaţii sexuale cu ei şi cu diverşi oameni de afaceri din ţară şi din străinătate în schimbul unor foloase, cadouri şi în special sume de bani în lei şi valută, din care le reţineau un comision substanţial din care acopereau costul transportului şi alte cheltuieli.

Sumele erau încasate de inculpaţi în numerar ori erau trimise prin corespondenţă - mandat on line.

Unele tinere erau recrutate de când erau minore, din liceu, de către inculpaţi prin agenţiile lor.

Iniţial au acţionat decât cei doi inculpaţi, însă ulterior li s-au alăturat şi inculpaţii V.A.G. lui T.I.V. şi N.R.S. lui C.R.C.

Întrucât minorelor li se interzicea să părăsească ţara neînsoţite de părinţi, aceştia din urmă se prezentau la notariat şi solicitau procură notarială pentru însoţitor major inculpatul T.I.V. Cu titlu de exemplu, s-a indicat cazul minorelor T.M.N. pentru Austria, M.M. pentru Europa, I.S.D. pentru Austria şi Italia, I.M. pentru Austria, Viena, S.C.A. pentru Austria - Viena, Italia - Milano, D.A.M. pentru Italia, S.A. pentru Austria, B.C. pentru Grecia, etc.

Întrucât minorele nu aveau acces în bordelurile din străinătate erau ţinute în cameră, ferite de controalele organelor de poliţie, de exemplu, cazul minorei T.M.N.

Inculpatul C.R.C. a solicitat celor trei modele din agenţie, D.A.R., B.B.G.N. şi S.A. (minoră) să participe la o şedinţă foto în Germania, astfel că la începutul lunii noiembrie 2006 le-a transportat cu autoturismul său în acea ţară.

În Austria la Viena s-au întâlnit, însă, cu un reprezentant local al F. TV, un anume M.P. Inculpatul a aflat de la M. despre clubul B. din Viena, obiectul său de activitate - un bordel de lux în care tarifele practicate erau avantajoase - şi a intrat în contact cu reprezentanţii clubului prin intermediul acestuia. Cele trei victime au lucrat în clubul B. aproximativ o săptămână, timp în care inculpatul le-a pretins un sfert din câştigurile lor totale, ba chiar a început să le supravegheze pentru a se convinge că nu-l minţeau cu privire la câştigurile lor zilnice. Le-a pretins atunci şi o sumă de 1.000 euro, plata transportului din România în Austria/Germania.

În urma unei înţelegeri dintre inculpatul C.R.C. şi B.P. pentru promovarea clubului B. la televiziune - F. TV, la începutul lunii decembrie 2006 mai multe modele au participat la filmări în Viena, într-un muzeu, fiind cazate la clubul B.

Inculpatul nu le-a dat suma promisă - 1000 euro de persoană, ci numai câte 300 - 400 euro.

Au fost identificate R.O., P.A.L., D.A.R., P.M., T.A.M., D.E.G.

Deşi filmările au durat doar 3 - 4 zile, inculpatul le-a spus unora dintre modelele prezente - victimelor P.A.L. şi D.A.R., să stea în club în total două săptămâni, timp în care să practice prostituţia pentru a nu suporta ele cheltuielile de cazare. Le-a pretins o parte din câştigurile zilnice, ba chiar a încercat să le reţină actele de identitate/documente de călătorie pentru a nu se putea întoarce în ţară cu banii câştigaţi, mai înainte de a-i remite lui suma pretinsă.

Atitudinea sa a determinat o ripostă, apelarea la arbitrajul lui B.P. care a hotărât ca fiecare fată adusă de inculpat în club să-i dea acestuia o sumă de 3.000 de euro din câştigurile sale totale. Practic se oprea o anumită sumă de bani din câştigurile zilnice până la concurenţa sumei de 3.000 de euro, situaţie ce nu a durat însă foarte mult pentru că una dintre fete s-a plâns unui client, avocat de profesie, iar acesta l-a determinat pe B.P. să renunţe la acele reţineri de bani din câştigurile zilnice, să stabilească cu inculpatul C.R.C. o altă înţelegere, ce presupunea ca plata comisionului pentru fiecare fată adusă de inculpat în club care accepta să lucreze acolo, să fie executată de reprezentanţii clubului, adică chiar de B.P.

Inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. se cunoscuseră la diferite evenimente de modă organizate de M.I. reprezentantul în România al F. TV. Au ajuns astfel să se împrietenească şi să colaboreze, prin organizarea împreună de evenimente, împrumutul reciproc de modele.

În perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, odată ce îşi consolidase legătura cu B.P., proprietarul cluburilor B., inculpatul C.R.C. i-a făcut cunoştinţă acestuia cu T.I.V. şi s-a stabilit ca ambii inculpaţi să furnizeze clubului persoane de sex feminin care să practice (legal) prostituţia pe teritoriul statului austriac.

Inculpatul T.I.V. a început să ducă modele ale Agenţiei S.M. în Austria la începutul anului 2007, pentru şedinţe foto şi "shopping". Întrucât C.R.C. a fost cel care i-a făcut cunoştinţă cu reprezentanţii cuburilor B., inculpatul T.I.V. trebuia să-i plătească acestuia, conform unei înţelegeri bilaterale, un comision de 1.000 de euro, pentru fiecare fată adusă.

De cele mai multe ori în perioada în care au colaborat, victimele recrutate de inculpatul T.I.V., dar şi de inculpatul C.R.C. - au fost transportate în Viena de inculpatul T.I.V. cu autoturismul său S.F. Inculpatul C.R.C. prefera călătoria cu avionul, mai puţin atunci când a trebuit să transporte el însuşi victimele în Austria.

Au fost duse în cluburile B. nu numai persoane majore, ci şi minore, contrar legislaţiei austriece, atât în perioada în care cei doi inculpaţi au colaborat cât şi după ce s-au certat însă numai inculpatul T.I.V. şi-a asumat rolul de a recruta şi transporta victime minore în scopul exploatării lor sexuale în cluburile B., cu complicitatea inculpatului C.R.C. în perioada în care cei doi se asociaseră pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane.

În perioada în care au colaborat inculpatul C.R.C. a participat totuşi activ la cazarea victimelor în cluburile B., la definitivarea acţiunii de recrutare iniţiată de T.I.V. în ţară, dacă era cazul, la exploatarea efectivă a victimelor - determinarea acestora să întreţină cu el sau cu celălalt inculpat, acte sexuale neplătite, acţiuni percepute uneori de victime ca o condiţie prealabilă desfăşurării activităţii în club.

Ruptura dintre cei doi inculpaţi s-a produs la sfârşitul anului 2007, în luna ianuarie a anului 2008, când inculpatul T.I.V. a considerat că legătura sa cu reprezentanţii cluburilor B. se consolidase suficient încât să poarte cu ei negocieri directe, mai ales că în anul anterior majoritatea fetelor aduse în club fuseseră recrutate de el, nu de inculpatul C.R.C., care obţinea astfel nişte beneficii materiale nemeritate - martora A.A.R. a auzit o ceartă a inculpaţilor în care se invoca o sumă de 8.000 euro şi de practica "furtului" de modele din agenţia celuilalt.

S-au certat şi din cauza plecării unor modele - P.C. şi D.M. - de la agenţia S.M. la agenţia D.M. De cele mai multe ori inculpatul T.I.V. declara la frontieră şi le sfătuia şi pe fetele care-l însoţeau să declare, că mergeau în Austria la cumpărături, în vizită sau cel mult pentru şedinţe foto.

Din această perioadă s-a constatat o tendinţă de denigrare a celuilalt în raporturile cu reprezentanţii cluburilor B. sau în raporturile cu diferiţi oameni de afaceri cărora inculpaţii le furnizau fete pentru a întreţine cu ele acte sexuale plătite. Ruptura a determinat totodată reorientarea inculpaţilor spre alte persoane care i-ar fi putut ajuta să convingă un număr cât mai mare de persoane de sex feminin să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi, atât aici în ţară cât şi în Austria, în cluburile B.

De atunci s-a putut vorbi de o veritabilă asociere pentru săvârşirea de infracţiuni între T.I.V. şi.V.A.G., în ceea ce priveşte activitatea de recrutare a unor modele care colaborau cu Agenţia S.M., în scopul exploatării lor sexuale şi de o veritabilă asociere pentru săvârşirea de infracţiuni între C.R.C. şi N.R.S., al cărei scop a fost recrutarea în scopul exploatării a unor modele care colaborau cu Agenţia D.M.

Inculpatul V.A.G. colaborase până atunci cu Agenţia S.M. mai mult în calitate de model şi membru al unei trupe de dans şi striptease masculin. Atribuţiile sale au sporit, a început să se implice în organizarea unor evenimente de modă, în special concursuri de miss, din care se alegeau, în funcţie de anumite atitudini, gesturi, răspunsuri, persoanele care trebuia să fie recrutate în scopul exploatării. A devenit fotograf al unor aşa-zise şedinţe foto - neprofesioniste, a primit însărcinarea să determine gradul lor de vulnerabilitate, să contribuie la convingerea unor modele să participe la şedinţele foto promise a fi ţinute în Austria.

Inculpatul N.R.S. colaborase până atunci cu Agenţia D.M., tot ca model sau ca prezentator al unor evenimente. Atribuţiile sale au sporit. A început să se implice în organizarea.unor evenimente de modă, în recrutarea unora dintre victime asupra cărora avea autoritate - cunoştinţe de-ale sale, persoane aduse de el în agenţie. întrucât avea carnet şi autoturism propriu a transportat de mai multe ori victimele în diferitele locaţii din ţară, dar chiar şi la cluburile B. din Viena şi Klagenfurt pentru ca acestea să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

A negociat cu unii dintre clienţi, de regulă în numele lui C.R.C., diferite sume de bani care trebuia să le fie plătite lor ca intermediari sau victimelor ca remuneraţie a actelor sexuale întreţinute.

Inculpatul C.R.C. în perioada în care au fost asociaţi i-a făcut cunoştinţă lui T.I.V. cu N.R.S., cu reprezentanţii legali ai C.Q., cu N.B., P.K., M.F. (de la radio S.) şi cu reprezentanţii T., R.N. - director general şi S.S. - producător de emisiuni.

Inculpaţii au abuzat de autoritatea lor şi de situaţia de vulnerabilitate a unora dintre modelele din agenţiile lor - persoane minore, persoane care proveneau din familii monoparentale, din familii în care diferenţa de vârstă între victime şi fraţii săi era destul de mare, cu părinţi în vârstă, ocupaţi, aşa încât victima nu mai era supravegheată corespunzător, în general persoane care proveneau din familii cu venituri modeste sau medii, în curs de formare a educaţiei lor, încântate evident de posibilitatea obţinerii relativ uşor a unor mari sume de bani, cel puţin 150 - 200 de euro pentru flecare act sexual întreţinut.

Din cele declarate de victimele majore, victimele minore şi martorii audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a apreciat că este dovedită activitatea infracţional a inculpaţilor. Instanţa de fond a mai reţinut că din administrarea probelor privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice există dovezi ale activităţii infracţionale ale inculpaţilor, întrucât în dosare de urmărirea penală sunt redate, în cele 900 file, toate convorbirile telefonice din care majoritatea nu interesează cauza, au fost făcute trimiteri la convorbirile telefonice selectate în dosar urmărire penală fără a mai fi redate în prezenta hotărâre.

S-a observat că, parcursul procesului atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească s-a manifestat reticenţa unor victime de a recunoaşte acţiunile inculpatului de recrutare, transportare, cazarea lor în scopul exploatării sexuale sau denaturarea sensului real al unor acţiuni, exemplu deplasarea la Clubul B. pentru şedinţe foto în loc de practicarea prostituţiei, intenţia victimelor fiind de a-şi apăra reputaţia.

De asemenea, inculpaţii au negat asocierile, existenţa unor structuri în care fiecare îndeplineau un anumit rol.

În aceste împrejurări, s-a apreciat că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, prestate de inculpaţi între ei şi cu martori coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, contribuie la stabilirea unei corecte situaţii de fapt.

Astfel inculpatul N.R.S. s-a implicat efectiv la începutul lunii aprilie 2008 - perioada 4 - 6 aprilie - în recrutarea victimelor P.A.G. şi V.S.L. L-a ajutat pe inculpatul C.R.C. prin îndeplinirea rolului său în asocierea constituită pentru transportarea, convingerea, recrutarea şi supravegherea victimelor P.A.G., V.S.L., T.I., D.A. şi C.A.C.

S-a constatat că aceleaşi convorbiri telefonice conţin dovezi ale abuzului de autoritate - la limita unei constrângeri morale - exercitat de inculpatul C.R.C., direct sau indirect, prin intermediul inculpatului, asupra celor cinci victime, îndeosebi asupra victimelor P.A.G., V.S.L.

De asemenea, s-a constatat că există dovezi ale recrutării de către inculpatul T.I.V. a minorei B.C. şi ale încercării de recrutare a minorei Z.M. în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale plătite cu T. în cazul minorei B.C. s-a reţinut că ar fi vorba despre o recrutare în scopul exploatării ei sexuale ulterioare în Austria, în clubul B.

S-a observat că convorbirile telefonice conţin dovezi ale implicării inculpatului V.A.G. în recrutarea victimelor M.A., B.I.D., M.C. şi D. - fostă M. - C. (la care se face referire prin apelativul C.), prin folosirea unor mijloace frauduloase, prin înşelăciune, în scopul exploatării lor sexuale în Austria - practicarea prostituţiei în cluburile B., dovezi ale executării rolului său în cadrul asocierii constituite (recrutarea/convingerea şi transportarea victimelor), de asemenea, ale planificării de către cei doi membrii ai asocierii a acţiunilor viitoare, o coordonare pentru recrutarea unui număr cât mai mare de persoane de sex feminin majore, unele identificate cert (P.L.L., V.A.G., C.M.A., D.C.V., R.M., pe lângă cele enumerate deja) altele nu (A., C. şi A. din Petroşani) ori chiar persoane minore, neidentificate însă cert (C., A., L. din Urziceni).

De asemenea, din probe reiese ca inculpatul V.A.G. cunoştea deja identitatea mai multor tinere recrutate anterior de inculpatul T.I.V. în scopul exploatării lor sexuale (S.A., S.D.M., S.R. - indicată prin pseudonimul M. folosit de victimă în cluburile B. - T.M.N., R.D.F.), existând dovezi ale inducerii în eroare, a folosirii de către inculpatul T.I.V., a unor mijloace frauduloase pentru a obţine consimţământul victimelor majore M.C., D. - fostă M. - C. şi P.L.

S-a mai reţinut că din înregistrări rezultă alte dovezi ale inducerii în eroare, a folosirii de către inculpatul T.I.V., în mod exclusiv, a unor mijloace frauduloase - promisiunea unor şedinţe foto, job-uri în modeling - pentru a le recruta pe M. (corect M.) A., B.I.D., V.A.G. în scopul exploatării sexuale - practicarea prostituţiei în cluburile B. din Austria, dovezi ale recrutării de către inculpatul T.I.V. prin inducere în eroare (promisiunea unor şedinţe foto, cunoaşterea unor persoane influente, avansarea în cariera de model) a victimei N. (fostă S.) A. în scopul exploatării ei sexuale - practicarea prostituţiei în Austria, în cluburile B. şi dovezi ale exploatării sexuale efective pe teritoriul României, dovezi ale recrutării victimei minore D.A.M. prin înşelăciune - promisiunea unei şedinţe foto în Austria - în scopul exploatării sexuale, practicarea prostituţiei în Austria, în cluburile B., întreţinerea de acte sexuale plătite cu N.R.S.

Tot din înregistrări se desprind dovezi ale recunoaşterii de către potenţialii clienţi a autorităţii inculpaţilor asupra persoanelor de sex feminin pe care le controlau, inculpaţii stabilind împrejurările de timp şi de loc în care se întreţineau actele sexuale plătite, persoanele de sex feminin participante, tarifele şi modalitatea de plată.

Din cuprinsul aceloraşi înregistrări instanţa de fond a reţinut că în cazul martorului M.F. - foloasele obţinute de inculpaţi în calitatea lor de reprezentanţi legali ai persoanelor juridice pe care le administrau, de drept sau de facto în urma raporturilor stabilite cu acest martor au fost publicitatea gratuită, cazarea gratuită perioade nedeterminate de timp în V.S., atât cazarea lor cât şi cazarea unor modele din agenţiile lor, şi mai puţin bani sau alte bunuri, în cazul martorului T.C. - inculpatul C.R.C. a obţinut foloase băneşti atât indirect, în calitatea sa de reprezentant al agenţiei D.M. - sponsorizări ale unor evenimente organizate de agenţie cât şi direct/imediat, în cazul lui Y.O., unul dintre reprezentanţii Q.C. - inculpatul T.I.V. a fost sprijinit în raporturile cu această persoană şi de A.A.R. şi a obţinut foloase băneşti atât direct - prin perceperea unui comision - cât şi indirect, prin obţinerea unor sponsorizări ale evenimentelor pe care agenţia sa le organiza.

S-a mai reţinut că în cazul lui N.B. - inculpaţii au urmărit obţinerea unor foloase băneşti directe, însă N.B. exercita influenţă asupra reprezentanţilor legali ai Q.C., în cazul martorului O.Z. (Z. - Ze.) - pe lângă raporturile martorului cu cei doi inculpaţi, s-a observat că există dovezi ale existenţei unui raport direct cu învinuitul N.R.S., referitor la martorul N.R.S. - ambii inculpaţi au încercat să păstreze "bune oficii" cu acest martor, proprietarul unui lanţ hotelier în care au fost cazaţi gratuit, ei şi modelele din agenţiile lor, ori de câte ori se aflau în Bucureşti, chiar şi în tranzit spre Austria şi a unui parc acvatic, locaţii ideale pentru organizarea unor evenimente, o persoană influentă, care organiza din când în când petreceri în Delta Dunării.

De asemenea s-a reţinut că discuţiile fac dovada cunoaşterii de către martor a activităţii infracţionale a inculpaţilor, apelând la ei pentru a întreţine acte sexuale, de regulă plătite, cu diferite modele din agenţiile lor, deşi martorul a negat atât la declaraţia dată la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de judecată - dosar urmărire penală, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul martorilor B.L. şi G.G., în cazul martorului D.E.C., un alt important om de afaceri, persoană influentă, se puteau obţine bani, fie direct, sub forma unor comisioane, fie indirect, prin sponsorizarea unor evenimente, prin încheierea unor contracte, martorul N.R.M. era director general al TVR 2, post tv la emisiunile căruia au participat mai multe modele din cele două agenţii, un mijloc de reclamă pentru cele două agenţii, în cazul lui P.K., s-a urmărit obţinerea unor foloase materiale - comisioane, în cazul martorului P.M., de la care inculpatul T.I.V. a urmărit obţinerea imediată a unor foloase materiale, în ceea ce îl priveşte pe B.P. sau a altor reprezentanţi ai cluburilor B., se urmărea obţinerea de foloase materiale, acel des vehiculat comision de 3.000 euro pentru fiecare fată dusă în cluburile B., situaţia fiind similară şi în cazul lui A.A., precum şi în cazul altor potenţiali clienţi/beneficiari, majoritatea neidentificaţi cert.

S-a observat, de instanţa de fond, că în convorbirile telefonice există dovezi ale încercării inculpatului T.I.V. de a identifica un alt club - administrat de un anume D. - în care să se prostitueze o parte dintre victime, în acest sens fiind importante convorbirile telefonice ce pot constitui probe ale raporturilor dintre inculpatul C.R.C. şi N.R.S., raporturi de conducere-execuţie, de comitent şi prepus, probe ce fac dovada unui plan, a rolurilor îndeplinite de fiecare în asociere şi, mai ales scopul asocierii, reieşind dovezi ale executării de către învinuitul N.R.S. a atribuţiilor sale în cadrul asocierii, recrutarea sau transportarea victimelor, supravegherea acestora, înlesnirea întreţinerii de acte sexuale plătite, a raporturilor inculpatului C.R.C. cu surorile S.I.-I. majoră şi S.I. - minoră, în perioada în care inculpatul N.R.S. era asociat pentru săvârşirea de infracţiuni cu C.R.C., dovezi ale raporturilor dintre inculpaţii C.R.C. şi I.D. victimă a traficului de persoane, a raporturilor dintre T.I.V. şi B.G., persoană considerată victimă a traficului de persoane, a raporturilor dintre inculpatul T.I.V. şi S.R., persoană considerată victimă a traficului de persoane, a raporturilor dintre inculpatul T.I.V. cu D.M., persoană considerată victimă a traficului de persoane, dintre inculpatul T.I.V. şi V.M.D., persoană considerată victimă a traficului de persoane, dintre inculpatul T.I.V. şi N.A.C., persoană considerată victimă a traficului de persoane.

Tot din înregistrarea convorbirilor, instanţa de fond a reţinut a fi dovedite raporturile inculpatului T.I.V. cu S.C.A., persoană considerată victimă a traficului de persoane, raporturile inculpatului T.I.V. cu S.I.M., persoană minoră atunci, considerată victimă a traficului de persoane, raporturile inculpatului C.R.C. cu B.O.V. cum i se adresează el, o altă persoană considerată victimă a traficului de persoane, raporturile inculpatului C.R.C. cu O.O.M., persoană considerată victimă a traficului de persoane şi dovezi ale raporturilor ulterioare dintre inculpatul T.I.V. şi victimele deja recrutate - M.C., D. - fostă M. - C., C.M.E., S.D.M., T.M.N., C.M.A., C.C. şi P.L.

S-au mai reţinut a fi dovedite raporturile inculpatului T.I.V. cu victima I.M. (minoră la data recrutării, transportării şi găzduirii în clubul B. din Viena, în scopul exploatării ei sexuale, acţiuni exercitate individual de inculpatul T.I.V. sau împreună cu C.R.C., de cel puţin două ori în intervalul 21 mai - 15 septembrie 2007), raporturile ulterioare ale inculpaţilor (după destrămarea asocierii lor) cu R.D.F. una dintre victimele recrutate, transportate sau găzduite împreună, raporturile ulterioare ale inculpatului C.R.C. cu victimele deja recrutate - P.A.L., A.R.A., V.S., T.I., P.A.D., raporturi care indică autoritate, control.

S-a mai apreciat că există dovezi ale încercărilor inculpatului T.I.V. de a recruta noi victime majore: R.A.T., D.V.C., B.M.-A., P.C.-Ş., P.L.L., A.I.F., ale raporturilor inculpatului T.I.V. cu victimele infracţiunii de trafic de persoane, modalitatea de recrutare, identitatea unora dintre victime, scopul recrutării, identitatea unor clienţi, beneficiile aduse de activitatea infracţională, colaborarea cu învinuitul V.A.G., dar şi cu alte persoane - altele decât cele acuzate - aşa cum rezultă din convorbirile telefonice ale inculpatului cu P.A.C., I.D.E., M. (fostă P.) R.D., A.A.R. şi T.A.C., ale raporturilor dintre inculpaţi în primăvara - vara anului 2008, perioada imediat următoare destrămării asocierii lor infracţionale, modalitatea de recrutare, identitatea unora dintre victime, scopul recrutării, identitatea unor clienţi, beneficiile aduse de activitatea infracţională, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice ale inculpatului C.R.C. cu T.A.C. şi Ş.R., ale raporturilor inculpatului C.R.C. cu C.B.G., persoană majoră pe care a recrutat-o şi/sau transportat-o împreună cu învinuitul N.R.S. în scopul exploatării ei sexuale, precum şi ale raporturilor inculpatului C.R.C. cu I.M.R., persoană pe care a încercat să o recruteze în scopul exploatării sexuale.

S-a reţinut şi existenţa de dovezi ale unor acţiuni de recrutare prin înşelăciune în scopul exploatării sexuale exercitate de inculpatul T.I.V. asupra mai multor persoane de sex feminin neidentificate cert, ale raporturilor dintre inculpatul T.I.V. şi G.A. (A. cum i se adresează el, neidentificată cert), o posibilă victimă a traficului de persoane, a raporturilor dintre inculpatul T.I.V. şi mai multe persoane de sex feminin, neidentificate cert (M., M., S., A., A., M.), victime ale traficului de persoane la care s-a făcut referire deja sau altele, aşa cum rezultă din convorbirile/comunicările telefonice purtate cu ele sau cu alte persoane. De asemenea, dovezi ale unor probleme cu care s-a confruntat inculpatul la trecerea frontierei de stat cu Ungaria, ca însoţitor major al minorei B.C., şi modalitatea de rezolvare, ale raporturilor inculpatului C.R.C. cu mai multe persoane de sex feminin, neidentificate cert (O., R., M., R., L.), victime ale traficului de persoane la care s-a făcut referire deja sau altele, aşa cum rezultă din convorbirile/comunicările telefonice purtate cu ele sau cu alte persoane.

Cu privire la atitudinea inculpaţilor în raport de faptele comise, tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpaţii au dat declaraţii pe parcursul urmăririi penale inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească.

Dacă inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. au negat comiterea faptelor, arătând că nu s-au abătut de la activitatea profesională în cadrul celor două agenţii de modeling, inculpaţii N.R.S. şi V.A.G. au dat declaraţii care au contribuit la aflarea adevărului omiţând însă a arăta contribuţia lor la activitatea infracţională.

Astfel inculpatul T.I.V. a declarat la urmărirea penală că nu a intermediat întreţinerea de acte sexuale, plătite sau nu, între tinerele care participau la evenimentele organizate de agenţia sa de modele şi diferiţi bărbaţi, clienţi sau cunoştinţe, parteneri de afaceri; au fost câteva situaţii în care la rugămintea acelor parteneri de afaceri a transmis fetelor dorinţa lor de a se întâlni cu cele pe care le plăceau; nu ştie însă ce s-a întâmplat în continuare; a fost în Viena de mai multe ori însă niciodată împreună cu C.R.C.; s-au întâlnit în clubul B. unde organiza şedinţe foto cu modelele din agenţie asta pentru că B.P., patronul clubului avea o agenţie de modele şi colabora cu mai multe reviste şi posturi de televiziune de modă; a vrut să le promoveze aşa că ele au apărut în cataloagele editate de B. şi au participat ca hostess la diferite evenimente organizate pe teritoriul statului austriac. A avut relaţii (intime) cu trei modele din agenţie: P. (actual M.) R.D., C.M.A. şi B.I.

În faţa instanţei a arătat că participa la activităţi de modeling de peste 15 ani în ţară şi în străinătate.

Nu a cunoscut faptul că fete din cadrul agenţiei făceau sex cu diferiţi sponsori.

Cu privire la deplasările la Viena a arătat că au fost pentru fotografii şi nu au participat minore.

Inculpatul C.R.C. a declarat la urmărirea penală că nu a determinat pe nimeni să întreţină acte sexuale plătite; a auzit că mai multe fete din agenţie care participaseră la diferite campanii publicitare în Austria au fost chemate de alte fete în acea ţară, pe cont propriu, ca să nu plătească comision agenţiei; a întreţinut acte sexuale cu unele dintre modelele agenţiei sale; a fost în Viena numai în interes de afaceri, la şedinţe foto.

În faţa instanţei iniţial a refuzat să dea declaraţie prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., însă ulterior, după ce au fost administrate majoritatea probelor a declarat că diferite modele au plecat singure, separat, pentru a practica prostituţia în străinătate.

Cu privire la plata unor sume de bani de către modele a susţinut că aveau un contract de exclusivitate şi atunci când plecau înainte de 2 ani din agenţie erau obligate să achite contravaloarea contractului.

Aşa a explicat încasarea sumei de 2.000 euro de la P., proprietarul Clubului B. din Viena pentru victima A.R.D.

A susţinut că nu s-a asociat cu ceilalţi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpatul N.R.S. a început colaborarea cu agenţia D.M. în anul 2004. Cu timpul a început să-l ajute pe inculpatul C.R.C. în organizarea unor evenimente, inclusiv concursuri de frumuseţe, de la instalarea scenei până la fotografiere, deşi nu este fotograf profesionist şi nu era plătit (în afara sumelor de bani primite pentru prezentările de modă la care participa).

Inculpatul îi promitea încheierea unor contracte, recomandarea sa unor oameni influenţi, cunoştinţe de-ale lui sau îi permitea să folosească camera foto în interes personal. A participat de mai multe ori alături de inculpat şi modele din agenţie la diferite reuniuni de persoane, evenimente la care participau şi N.R.S., R.M.T., O.Z. (Ze.) sau P.K. - sponsori sau cunoştinţe. A auzit discuţii că unele modele au ajuns să întreţină relaţii de mai lungă sau mai scurtă durată cu unii dintre acei bărbaţi. Majoritatea fetelor proveneau din familii destrămate, cu venituri medii, care vroiau să facă modeling pentru a câştiga bani. Aveau studii medii, nu erau foarte inteligente.

Inculpatul a întreţinut acte sexuale cu multe dintre ele. I-a dat de înţeles că sponsorii evenimentelor la care participau modelele trebuia să fie mulţumiţi sexual. Nu a recrutat niciodată fete în scopul exploatării lor sexuale. A recomandat doar colaborarea cu agenţia D.M. unor fete - P.F.A., N.Ş., de exemplu - pe care le cunoştea. A fost de câteva ori în Austria împreună cu inculpatul şi vreo 3 - 6 fete - de fiecare dată - exclusiv pentru şedinţe foto cu E.G. A declarat că nu ştie dacă fetele au întreţinut acte sexuale în clubul B. - în care a negat că ar fi fost cazaţi - în perioada în care s-au aflat acolo.

A încetat colaborarea cu inculpatul la începutul verii 2009 întrucât nu i se părea normal ce se întâmpla în agenţie - acele acte sexuale întreţinute de fete. Inculpatul i-a spus că una din modalităţile în care agenţia câştiga bani era sponsorizarea oferită de un client bărbat căruia i se făcea cunoştinţă cu un model al agenţiei. Acel client devenea generos şi aşa se încasau bani. Unele dintre fete îi cereau inculpatului să le facă cunoştinţă cu diferiţi bărbaţi bogaţi. A fost trimis de mai multe ori de inculpat să ia bani de la diferiţi bărbaţi aparent plăţi pentru evenimentele la care participaseră modelele agenţiei.

Inculpatul i-a spus clar că unele modele erau întreţinute de cunoştinţe de-ale lui, nu se mai ferea de el să-i spună să le sune atunci când existau doritori să se întâlnească cu ele. Nu a făcut altceva decât să le transmită ce-i spunea/cerea inculpatul C.R.C. întrucât lucrurile erau aranjate deja. S-a referit la C.M., P.A.L., I.D., D.S.F., R.O., T.C., M.S.A. sau I.D.C..

În faţa instanţei de fond, inculpatul a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul C.R.C. din anul 2004 şi a participat la diferite prezentări de modă până în anul 2009 când a încetat colaborarea cu agenţia lui C.R.C.

Personal încasa banii de la sponsori şi îi depunea la agenţie.

A declarat că a fost de câteva ori în anul 2008 în Austria împreună cu C.R.C. şi cu câteva fete pentru şedinţe foto, însă că nu cunoaşte nimic despre practicarea prostituţiei sau despre participarea minorelor.

Inculpatul V.A.G. a câştigat concursul M.B. organizat de agenţia S.M. în anul 2006. Atunci a început colaborarea cu agenţia. Le-a indicat pe V.D.M., C.M.A., printre persoanele care-l ajutau pe T.I.V. în recrutarea de noi fete pentru participarea la diferite evenimente organizate de agenţie dar şi pentru întreţinerea de acte sexuale cu diferiţi bărbaţi.

S-a ocupat de pregătirea tehnică a fetelor.

A susţinut că T.I.V. avea relaţii sexuale cu majoritatea fetelor din agenţie cărora le dădea diferite sume de bani sau cadouri.

Fetele erau plasate în ţară şi în străinătate la G.H. Bucureşti şi în Austria - Viena la Clubul B.

Inculpatul a declarat că a participat la o orgie sexuală într-o seară din toamna anului 2008, în Slobozia la localul din fosta cantină a partidului.

Aici a făcut sex oral cu E., iar T. s-a îmbrăcat cu o rochie vaporoasă.

A precizat că a primit diferite sarcini de la T.I.V., să verifice gradul de vulnerabilitate al fetelor din agenţie şi să aprecieze dacă ele vor să se culce cu diferiţi bărbaţi.

Astfel că era folosit de inculpatul T.I.V. să discute cu fetele din agenţie, să ia legătura cu acestea pentru a practica prostituţia.

În drept, s-a constatat că faptele inculpaţilor, aşa cum au fost prezentate, constituie infracţiuni, după cum urmează:

Asocierea inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C., într-un grup infracţional, de durată, în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008 care a acţionat în baza unui plan în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore.

Activităţile inculpaţilor se refereau la recrutarea, transportarea, cazarea, găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore în scopul exploatării lor sexuale, întreţinerea de acte sexuale cu ei sau cu alţi bărbaţi, plătite, în ţară şi în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite.

În perioada funcţionării asocierii grupului infracţional s-a constatat diviziunea unirii între cei doi inculpaţi şi o ierarhie între membrii grupului, inculpatul C.R.C., având rol de conducere, planificare, organizare, control.

S-a constatat că această asociere a inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit legii un grup infracţional, organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Întrucât cei doi inculpaţi s-au certat la sfârşitul anului 2007 datorită migraţiei unor modele - P.C. şi D.M. de la agenţia inculpatului T.I.V. la agenţia inculpatului C.R.C. -furtul unor modele sau datorită unui comision 8.000 euro cuvenit inculpatului C.R.C. şi neachitat de T.I.V., fiecare dintre ei s-a asociat cu o altă persoană.

Astfel, inculpatul T.I.V. s-a asociat în acelaşi mod cu inculpatul V.A.G. în perioada februarie 2008 - primăvara anului 2009, iar C.R.C. cu inculpatul N.R.S. în perioada februarie 2008 - aprilie 2009.

Inculpatul V.A.G. colaborase până atunci cu Agenţia S.M. mai mult în calitate de model şi membra al unei trupe de dans şi striptease masculin. Atribuţiile sale au sporit, a început să se implice în organizarea unor evenimente de modă, în special concursuri de miss, de cele mai multe ori creuzetul aparent legal din care se alegeau, în funcţie de anumite atitudini, gesturi, răspunsuri, persoanele care trebuia să fie recrutate în scopul exploatării. A devenit fotograf al unor aşa-zise şedinţe foto (neprofesioniste), a primit însărcinarea să determine gradul lor de vulnerabilitate, să contribuie la convingerea unor modele să participe la şedinţele foto promise a fi ţinute în Austria.

Inculpatul N.R.S. colaborase până atunci cu Agenţia D.M., tot ca model sau ca prezentator al unor evenimente. Atribuţiile sale au sporit. A început să se implice în organizarea unor evenimente de modă, în recrutarea unora dintre victime asupra cărora avea autoritate - cunoştinţe de-ale sale, persoane aduse de el în agenţie întrucât avea carnet şi autoturism propriu a transportat de mai multe ori victimele în diferitele locaţii din ţară, dar chiar şi la cluburile B. din Viena şi Klagenfurt pentru ca acestea să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

S-a constatat că faptele inculpaţilor C.R.C. şi N.R.S. de a se asocia într-un grup infracţional, structurat, de durată, de a acţiona în baza unui plan în perioada februarie 2008 - primăvara/vara anului 2009 (cel mai probabil luna aprilie 2009), în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea/găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. În perioada de funcţionare a asocierii (grupului infracţional) s-a constatat nu numai o diviziune a muncii, ci şi o anumită ierarhie între membrii, cu rol de conducere, planificare, organizare, control a inculpatului C.R.C.

De asemenea, s-a constatat că faptele inculpaţilor T.I.V. şi V.A.G. de a se asocia într-un grup infracţional, structurat, de durată, de a acţiona în baza unui plan în perioada februarie 2008 - primăvara/vara anului 2009 (cel mai probabil luna aprilie 2009), în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea unor persoane de sex feminin majore, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. în perioada de funcţionare a asocierii (grupului infracţional) s-a constatat nu numai o diviziune a muncii, ci şi o anumită ierarhie între membrii, cu rol de conducere, planificare, organizare, control a inculpatului T.I.V.

Cu privire la aceste infracţiuni inculpaţii au solicitat achitarea, apreciind că nu rezultă o asemenea asociere într-un grup infracţional, iar grupul constituit trebuie să fie alcătuit din cel puţin 3 persoane.

Apărările inculpaţilor în acest sens nu au putut fi primite.

S-a considerat că numai în înţelesul art. 7 din Legea nr. 39/2003 la constituirea unui grup infracţional organizat se impune existenţa unui număr minim de 3 membri.

În cauză inculpaţii s-au asociat în grup infracţional în înţelesul art. 8 din aceeaşi lege raportat la art. 323 C. pen. Această asociere s-a apreciat că poate fi şi din două persoane.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen.

La art. 2 lit. a) din aceeaşi lege este definiţia grupului infracţional organizat - grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mau multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

De aici a reieşit că în cadrul asocierii într-un grup infracţional în înţelesul art. 8 din lege, raportat la art. 323 C. pen. nu este necesar ca grupul infracţional să aibă în componenţă 3 sau mai multe persoane.

S-a observat că în cauză asocierea în grup infracţional cuprinde câte două persoane pentru fiecare grup.

Caracterul structurat al grupului este strâns legat de condiţia de a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, adică o activitate de planificare, organizare, control, procurare de instrumente, mijloace, informaţii şi, în cele din urmă, dar nu în mod obligatoriu, o activitate de executare.

Caracterul structurat se manifestă nu numai obiectiv ci şi subiectiv, prin atitudinea psihică a membrilor grupului care ştiu că aparţin unui grup ce are ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave, că trebuie să acţioneze după anumite reguli, prestabilite, că există o diviziune a muncii şi o anumită ierarhie între ei. Există o pluralitate constituită nu o participaţie penală.

Participaţia penală sau pluralitatea ocazională cum mai este denumită (posibilă în anumite limite şi la o pluralitate constituită) presupune pentru fiecare dintre participanţi un rol în săvârşirea infracţiunii. În cazul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, membrii acesteia, pot să nu participe toţi la săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor proiectate, pot stabili ca infracţiunea sau infracţiunile să fie săvârşite numai de unul sau de unii dintre ei şi, mai mult decât atât, pot recruta pentru săvârşirea infracţiunilor executanţi din afară.

S-a creat, în acest mod, un organism autonom, distinct de cei ce au rolul de autori sau participanţi la săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor, organism menit să organizeze, să găsească mijloacele, să delibereze şi să hotărască cu privire la infracţiunea sau infracţiunile ce urmează să fie săvârşite.

Pericolul provine din însăşi constituirea şi fiinţarea grupului, al cărei scop este comiterea unei sau mai multor infracţiuni; asocierea are o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o activitatea de organizare a acţiunii infracţionale. Grupul trebuie să existe o anumită perioadă de timp.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori săvârşite în formă continuată, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

În temeiul art. 12 alin. (2) din aceea lege, traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

S-a observat că traficul de persoane este definit şi de art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi de art. 4 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane - acte juridice internaţionale ratificate fără rezerve de România, ce fac astfel parte din dreptul intern - constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plăţi sau de avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.

Inculpaţii au săvârşit aceste infracţiuni ce cuprind acte materiale consumate sau rămase în faza de tentativă.

Unitatea legală de infracţiune cuprinde infracţiuni - acte materiale consumate cât şi cele rămase în faza de tentativă.

Inculpaţii au recrutat, transportat victimele singuri sau împreună cu alţi inculpaţi în funcţie de perioada cât au fost asociaţi în grup infracţional.

Inculpaţii au săvârşit infracţiuni în formă continuată întrucât la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au săvârşit acţiuni sau inacţiuni care reprezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În acest sens s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului T.I.V. de a recruta singur în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009, împreună cu C.R.C. în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008 sau împreună cu inculpatul V.A.G. în perioada februarie 2008 - aprilie 2009, de a transporta, singur sau împreună cu inculpatul C.R.C., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, de a caza în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin majore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto prin abuz de autoritate dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M., sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional familii monoparentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc, acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul C.R.C. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea legală de infracţiune înglobează atât infracţiuni aici acte materiale consumate cât şi rămase în faza de tentativă.

Au fost identificate următoarele victime: A.A.M., S.O., A.E.M., R.A.T. şi N.A.C. -tentative, singur - S.I.A., B.M.L., C.M. şi L.G. - pe care doar le-a transportat -, R.D.F., D.M., S.D.M., C. - fostă R. - M.A. şi D.L.E. - împreună cu inc. C.R.C., S.R., C.M.E., N.A.V., N. - fostă S. - A., C.C., C.M.A., G.A.M., D.S.I., N.A.D., G.I.F., O.M.A., B.G., Z.R., P.C.S. şi Z.S. - singur - B.I.D., M.C., P.L., D. - fostă M. - C., R.M., P.B., V.D.M., V.A.G. - acte consumate, săvârşite împreună cu învinuitul V.A.G. sau cu alte persoane, şi ele victime -, M.A., P.L.L., A.I.F., B.M.A. şi D.C.V. - tentative, săvârşită împreună cu V.A.G.

De asemenea, s-a constatat că fapta inculpatului T.I.V. de a recruta singur - în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009 - sau împreună cu C.R.C. - în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008, de a transporta, singur sau împreună cu inculpatul C.R.C., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, de a caza victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin minore, prin înşelăciune - promisiunea participării la o şedinţă foto -, prin abuz de autoritate - dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M., sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional - familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc., acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul C.R.C. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie-, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea legală de infracţiune înglobează atât infracţiuni - aici acte materiale - consumate cât şi rămase în faza de tentativă.

Au fost identificate următoarele victime: I.S.D. şi Z.I.G. - tentativă, singur -, D.A.M., S.A., B.C. şi S.C.A. (acte consumate, săvârşite singur, I.M., S.A., M.M. şi T.M.N. - acte consumate, săvârşite împreună cu inc. C.R.C., S.I.M. - act consumat, săvârşit împreună cu o altă persoană, victimă şi ea.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului C.R.C. de a recruta singur - în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009, împreună cu T.I.V. - în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008 - sau împreună cu inculpatul N.R.S. - în perioada februarie 2008 - aprilie 2009, de a transporta, singur sau împreună cu inculpatul T.I.V. sau inculpatul N.R.S., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, de a caza victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin majore, prin înşelăciune - promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate - dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M., sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional - familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc., acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul T.I.V., inculpatul N.R.S. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea legală de infracţiune înglobează atât infracţiuni - aici acte materiale - consumate cât şi rămase în faza de tentativă.

Au fost identificate următoarele victime: S.I.A., B.M.L., C.M. şi L.G., R.D.F., D.M., S.D.M., C. - fostă R. - M.A., D.L.E., R.D.F. şi D.M. - împreună cu inc. T.I.V.-, T.I. şi C.B.G. - împreună cu inculpatul N.R.S.-, V.S.L., D.A., M.S.A., O.O.M., B.O., I.M.R., P.A.M., D.S.F. şi S.I. - acte de recrutare individuale, consumate sau rămase în faza de tentativă, victime transportate în scopul exploatării sexuale împreună cu N.R.S.-, R.O., D.R.A., B.G.N., P.A.L., V.S., P.C., D.S.I., D.S.A., B.R.A. şi I.D. - singur -, B.A. -împreună cu o altă persoană, şi ea victimă.

De asemenea, s-a constatat că fapta inculpatului C.R.C. de a recruta singur - în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009, împreună cu T.I.V. - în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008 - sau împreună cu învinuitul N.R.S. - în perioada februarie 2008 - aprilie 2009, de a transporta, singur sau împreună cu inculpatul T.I.V. sau învinuitul N.R.S., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, de a caza victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin minore, prin înşelăciune - promisiunea participării la o şedinţă foto, prin abuz de autoritate -dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M., sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional - familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc., acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul T.I.V., învinuitul N.R.S. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 - rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Unitatea legală de infracţiune înglobează atât infracţiuni - aici acte materiale - consumate cât şi rămase în faza de tentativă.

Au fost identificate următoarele victime: S.A., M.M. şi T.M.N. - împreună cu inc. T.I.V., C.C., S.A. şi C.A.C. - singur -, S.I., P.F.A. şi P.A.G. - împreună cu inculpatul N.R.S.

A convins-o împreună cu inculpatul chiar şi pe prietena sa R.M. să accepte să practice prostituţia în Austria (în clubul B.). A abuzat astfel de autoritatea sa şi de situaţia de vulnerabilitate emoţională a victimei care îi era iubită.

A încercat să convingă mai multe participante la concursul M.A. să accepte să meargă împreună cu inculpatul T.I.V. la acele des invocate şedinţe foto în Austria, pretextul aşa cum am mai arătat introducerii victimelor în atmosfera din clubul B. unde ştiau că vor fi mai uşor determinate să cedeze datorită persuasiunii exercitate de B.P. şi alte fete care lucrau deja în club, încântării lor la vederea condiţiilor concrete în care urmau să practice prostituţia legală şi la perspectiva câştigării unor sume mari de bani. A purtat astfel de convorbiri cu M.A., P.L.L., A.I.F., B.M.A. şi D.C.V.

Faptele inculpatului V.A.G., aşa cum au fost prezentate constituie infracţiunile de trafic de persoane săvârşite în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul N.R.S. a contribuit la recrutarea victimei C.B.G., le-a transportat pe victimele T.I. - la recrutarea căreia a participat, printr-un abuz de autoritate -, V.S.L., D.A., M.S.A., O.O.M., B.O., I.M.R., P.A.M., D.S.F. şi S.I. în diferite locaţii din Constanţa sau Bucureşti, ori chiar la cluburile B. din Viena şi Klagenfurt pentru ca acestea să întreţină acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

În drept, s-a constatat că faptele inculpatului N.R.S., aşa cum au fost prezentate, constituie infracţiunile de trafic de persoane săvârşite în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a exercitat acte de recrutare şi transportare, la instigarea sau cu complicitatea inculpatului C.R.C. în cazul minorelor P.A.G. (prin abuz de autoritate - la limita unei constrângeri morale), C.A.C. - a executat foto şi a transportat-o în Austria-, P.F.A. (cu privire la care există date că a încercat s-o determine să meargă în Austria pentru o şedinţă foto încă de când era minoră) şi S.I., în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

În drept, s-a constatat că faptele inculpatului N.R.S., aşa cum au fost prezentate constituie infracţiunile de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Textele de lege au fost enunţate în şedinţă publică iar în baza lor inculpaţii urmează a fi condamnaţi.

Inculpaţii au solicitat achitarea atât pentru infracţiunile de asociere în grup infracţional, precum şi pentru trafic de persoane şi de minori, arătând că nu au comis faptele arătate în rechizitoriu.

Inculpatului C.R.C. a invocat din nou nulitatea actelor de urmărire penală în special referitor la percheziţiile efectuate.

De asemenea, a arătat că sumele încasate de la victimele infracţiunilor erau ca urmare a unei clauze de exclusivitate, ceea ce însemna că dacă o persoană părăsea agenţia înainte de expirarea contractului, urma să restituie suma de 2.000 euro, aşa cum s-a întâmplat cu martora D.A.R.

Tribunalul a constatat că apărările inculpaţilor sunt o încercare de a denatura adevărul şi nu sunt susţinute de ansamblul probator administrat în cauză.

Activitatea infracţională a inculpaţilor a rezultat din declaraţiile victimelor, ale celorlalţi martori, actele materiale pentru minore - vezi însoţitor major inculpatul T.I.V., acte privind transferuri de bani, însemnările în agendele inculpatului T.I.V., convorbirile telefonice, convorbirile pe y.m., analizate în detaliu în această sentinţă.

Chiar inculpaţii V.A.G. şi N.R.S. au descris în declaraţiile lor participarea inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C. la activitatea infracţională. Cu privire la nulitatea percheziţiilor invocate de inculpatul C.R.C., atât pe parcursul urmăririi penale cât şi la cercetarea judecătorească se a constatat că nu s-a produs inculpatului nici o vătămare prin aceste acte, în plus percheziţia se coroborează cu celelalte probe care conduc la aflarea adevărului.

În consecinţă analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză a format pe deplin convingerea instanţei că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată în modalităţile arătate în considerentele sentinţei, astfel că aceştia au fost condamnaţi.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prev. de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptelor urmările faptelor precum şi persoana inculpaţilor, încât să se realizeze eficient scopul pedepselor aşa cum este definit la art. 52 C. pen.

Pericolul social generic al faptelor s-a apreciat a fi determinat de legiuitor, faptele ce constituie infracţiunile de asociere în grup infracţional trafic de persoane şi trafic de minori, privind fapte grave sancţionate ca atare.

În concret, s-a apreciat că faptele inculpaţilor săvârşite în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009, numărul mare de victime majore şi minore recrutate pentru practicarea prostituţiei în ţară şi în străinătate sub paravanele unor agenţii de modeling constituie fapte grave.

Referitor la împrejurările comiterii faptelor s-a constatat că inculpaţii au acţionat organizat într-o perioadă mai mare de timp sub paravanul agenţiilor de modeling profitând de vulnerabilităţile victimelor - provenind din familii monoparentale, sărăcie, vârstă, handicap, etc.

Inculpaţii aveau un ascendent asupra victimelor majoritatea colaboratoare ale agenţiilor lor încă din minoritate. Se stabilise o relaţie de încredere chiar de dependenţă - a se vedea procurile notariale pentru inculpatul T.I.V. de a însoţi victimele minore în străinătate.

Victimele minore manifestau şi o teamă ca inculpaţii sau alte părţi să nu divulge părinţilor lor scopul adevărat al deplasărilor în străinătate.

S-a avut în vedere şi contribuţia substanţială a victimelor la comiterea infracţiunilor în prezenta cauză.

Într-adevăr, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimţământul persoanei, victimă a traficului de persoane, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

În cauză, majoritatea victimelor majore sau minore nu numai că îşi dădeau consimţământul de a fi traficate pentru practicarea prostituţiei în ţară şi în străinătate, dar solicitau insistent inculpaţilor acest lucru.

Doreau să "lucreze" mai mult în străinătate ferite de părinţi, rude, etc.

Mânate în special de situaţia materială precară, minore sau majore insistau pe lângă inculpaţi să le caute persoane înstărite, oameni de afaceri pentru practicarea prostituţiei.

Cât priveşte persoana inculpaţilor, tribunalul a reţinut ca relevante sub aspectul personalităţii şi comportamentului inculpaţilor, datele reieşite din referatele de evaluare întocmite de Serviciile de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa pentru inculpaţii T.I.V. şi V.A.G. şi a Tribunalului Constanţa pentru inculpaţii C.R.C. şi N.R.S.

De asemenea, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă comportamentul inculpaţilor în familie şi societate, caracterizări de la locurile de muncă şi de la autorităţile locale.

S-a constatat că inculpaţii nu au antecedente penale şi au o conduită generală bună în familie şi societate.

Pe parcursul procesului inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. nu au recunoscut comiterea faptelor ce constituie infracţiuni, iar inculpaţii V.A.G. şi N.R.S. au recunoscut parţial făcând în special referiri în detaliu la activitatea infracţională a inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzută de art. 72 C. pen.: gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptelor, urmările faptelor, precum şi persoana inculpaţilor, încât să se realizeze eficient scopul pedepselor aşa cum este definit la art. 52 C. pen.

Victimele minore manifestau şi o teamă ca inculpaţii sau alte părţi să nu divulge părinţilor lor scopul adevărat al deplasărilor în străinătate.

S-a avut în vedere şi contribuţia substanţială a victimelor la comiterea infracţiunilor în prezenta cauză.

Într-adevăr, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimţământul persoanei, victimă a traficului de persoane, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Doreau să "lucreze" mai mult în străinătate ferite de părinţi, rude, etc.

Mânate în special de situaţia materială precară, minore sau majore insistau pe lângă inculpaţi să le caute persoane înstărite, oameni de afaceri pentru practicarea prostituţiei.

S-a constatat că inculpaţii nu au antecedente penale şi au o conduită generală bună în familie şi societate.

Având în vedere cele ce preced, instanţa de fond a considerat că se justifică la individualizarea pedepselor aplicarea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi reducerea pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator pentru flecare infracţiune, în limitele prevăzute de art. 76 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea, pentru infracţiunea de trafic de persoane şi de minori săvârşite la diferite intervale de timp - acţiuni ce realizează prin aceea rezoluţie conţinutul aceleiaşi infracţiuni, s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând forma continuată.

Pentru fiecare inculpat condamnat pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, s-a aplicat şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen. a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Întrucât, inculpaţii au comis infracţiunile înainte de a fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna din ele acestea sunt în concurs real, s-a aplicat art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pentru fiecare inculpat, aceştia având astfel de executat pedeapsa cea mai grea.

S-a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (Hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (Hotărârea din 30 martie 2004), instanţa de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen., ci a analizat mai întâi, în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune, faţă de natura infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

În plus, faţă de jurisprudenţa Curţii în materie, instanţa de fond a avut în vedere şi Decizia nr. LXXW (74) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârşite a determinat prima instanţă a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţie Europene a Drepturilor Omului, a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor în raport de criteriile arătate mai sus şi de conduita generală bună a inculpaţilor, instanţa de fond a constatat că pentru toţi inculpaţii scopul pedepselor poate fi atins chiar fără privarea de libertate.

A rezultat că faptele au fost comise în urmă cu aproape şase ani, că victimele au avut o contribuţie substanţială în acest sens, iar inculpaţii prin conduita lor ulterioară au arătat că pericolul social al faptelor comise a fost estompat şi prezintă garanţia reeducării printr-o pedeapsă neprivativă de libertate.

Având în vedere condiţiile prevăzute de art. 86¹ şi art. 81 C. pen. privind aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere şi suspendării condiţionate a executării pedepselor, precum şi limitele de pedeapsă rezultate în urma aplicării circumstanţelor personale pentru fiecare infracţiune, s-a constatat că se justifică aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii T.I.V., C.R.C. şi N.R.S. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru inculpatul V.A.G.

În consecinţă, în temeiul art. 86 C. pen., urmează a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen., pentru inculpaţii T.I.V., C.R.C. şi N.R.S.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpaţii T.I.V., C.R.C. şi N.R.S.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. 5512/98/2010.

Apelul declarat de Parchet a vizat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor T.I.V., C.R.C. şi N.R.S., apreciind că acestea sunt insuficiente atât sub aspectul cuantumului pedepselor în raport de natura şi modalitatea de săvârşire a faptelor, solicitând majorarea acestora, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acestora.

Prin apelul declarat, inculpatul T.I.V., prin apărător ales, a solicitat să fie achitat pentru toate cele 3 infracţiuni pentru care este cercetat.

Astfel, acesta a arătat că instanţa de fond, în mod greşit a dispus condamnarea sa, în condiţiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că martorele şi părţile vătămate au mers de bună voie la Viena unde au practicat prostituţia, fără ca inculpatul să aibă vreo contribuţie.

Referitor la acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional, acesta a precizat că fapta nu există, deoarece acesta îl cunoştea şi interacţiona doar cu V.G.

Motivele de apel invocate oral de inculpatul C.R.C., prin apărător ales, au fost consemnate în practicaua hotărârii.

Astfel, acesta a solicitat instanţei de prim control achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada că vreuna dintre martore sau părţile vătămate ce au practicat prostituţia ar fi fost minoră, iar prostituţia în aceea ţară este legală.

De asemenea, acesta a solicitat a se aprecia şi asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată la instanţa de fond, arătând, totodată, că reiterează toate excepţiile invocate la instanţa de fond, precum şi asupra circumstanţelor sale personale.

Prin apelul declarat, inculpatul N.R.S., prin apărător ales, a solicitat de asemenea, să fie achitat pentru toate cele 3 infracţiuni pentru care este cercetat, în baza art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. la art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., apreciind că din declaraţiile martorilor nu a rezultat că acesta ar fi înlesnit determinarea sau facilitarea practicării prostituţiei.

În ceea ce priveşte scopul săvârşirii infracţiunilor acesta a arătat că nu a avut nici un scop material în săvârşirea acestora.

La termenul de judecată din 4 martie 2013, Curtea a procedat la audierea apelantului inculpat C.R.C., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

La termenul din 19 septembrie 2013, apelantul inculpat T.I.V. a depus la dosarul cauzei un memoriu.

Ulterior, la data de 2 octombrie 2013, apelanţii inculpaţi N.R.S. şi T.I.V. au depus concluzii scrise, ce au fost ataşate la dosarul cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 267/A din 3 octombrie 2013 a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva Sentinţei penale nr. 362 din 5 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 5512/98/2010.

A desfiinţat în parte sentinţa şi, în rejudecare:

1. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul T.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) şi lit. e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) - art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) şi lit. e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.I.V. urma să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) şi lit. e) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) şi lit. e) C. pen., pedeapsa accesorie.

2. În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul C.R.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.R.C. urma să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) şi lit. e) C. pen., ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

S-a dedus prevenţia pentru inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. de la 26 mai 2010 - 16 noiembrie 2010.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor T.I.V., C.R.C. şi N.R.S., pe care i-a obligat la câte 400 lei, fiecare către stat.

Onorariul avocaţilor din oficiu pentru părţile vătămate, în cuantum de câte 150 lei fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut următoarele:

Sub un prim aspect, preliminar, Curtea a constatat că inculpatul C.R.C. a solicitat să se constate nulitatea (în fapt, inadmisibilitatea) apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa; inculpatul, prin apărător ales, a argumentat că apelul ar fi trebuit declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Ialomiţa, iar nu de către unitatea de parchet sus-menţionată.

Curtea de Apel a constatat că solicitarea inculpatului nu este fondată, întrucât competenţa specială, pentru anumite infracţiuni, a DIICOT (ori DNA, după caz) se referă numai la faza de urmărire penală, fără a avea nicio relevanţă în privinţa fazei de judecată, guvernată de regulile de procedură obişnuită. În mod evident, neexistând instanţe speciale similare DIICOT ori DNA, competenţa în faza de judecată urmează regulile generale, inclusiv cu privire la reprezentantul Ministerului Public, îndrituit să formuleze concluzii, cereri, căi de atac. Prin urmare, s-a apreciat că nu există nici un impediment în cauza de faţă pentru ca Ministerul Public să fie reprezentat în primă instanţă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa (corespunzător instanţei competente să judece în primă instanţă cauza), ori ca acesta să formuleze calea de atac; de asemenea, nu ar fi existat nici un impediment legal ca Ministerul Public să fie reprezentat de un procuror din cadrul DIICOT, ori ca acesta să formuleze calea de atac.

Sub un alt aspect, referitor la încălcările drepturilor procedurale ale inculpatului C.R.C. în cursul urmăririi penale, invocate de acesta în faţa primei instanţe, Curtea a constatat că inculpatul a invocat nulitatea percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul său, în absenţa sa şi a unui martor asistent, precum şi încălcări ale dreptului la apărare rezultate din împrejurarea că nu ar fi fost înştiinţat apărătorul său cu privire la audierea unor martori, iar procedura percheziţiei informatice s-ar fi desfăşurat cu încălcare dispoziţiilor de procedură penală.

Inculpatul a invocat nulitatea relativă a mijloacelor de probă sus-amintite, în condiţiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen., întrucât nu ar fi fost efectuate în condiţii de legalitate. Condiţia esenţială prevăzută de art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen., pentru a opera nulitatea relativă în cazul încălcării dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, s-a apreciat a fi aceea a producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a observat că, în cuprinsul cererilor sale, prin care invocă nereguli procedurale din faza de urmărire penală inculpatul nu a indicat nicio vătămare reală a drepturilor sale procesuale, limitându-se să invoce o încălcare generică a dreptului său la apărare.

În acest sens, Curtea a apreciat că inculpatul nu a suferit, de fapt, nicio vătămare a drepturilor sale procesuale. Astfel, este adevărat că percheziţia domiciliară a fost efectuată în absenţa inculpatului şi a unui martor asistent (a se vedea declaraţia persoanei ce a semnat procesul-verbal de percheziţie, R.M., dosar primă instanţă), dar această încălcare a normelor nu a produs nici un efect negativ asupra drepturilor inculpatului, în condiţiile în care, la efectuarea percheziţiei au asistat membri ai familiei inculpatului. De asemenea, s-a reţinut că, la dosarul de urmărire penală există dovada că apărătorul inculpatului C.R.C. a fost înştiinţat cu privire la administrarea probei cu martori, fără ca acesta să se prezinte; totodată, inculpatul nu a indicat nici în acest caz vătămarea produsă, în condiţiile în care la cele mai multe dintre audieri a fost prezent apărătorul ales al inculpatului T.I.V. Nici în cazul pretinselor încălcări ale procedurii de efectuare a percheziţiei informatice nu a fost indicată, în concret, vătămarea produsă, în condiţiile în care, inculpatul a fost prezent la această activitate.

Inculpatul a mai pretins că deşi i-a fost pus la dispoziţie dosarul de urmărire penală, nu ar fi avut timp să-l studieze în cadrul procedurii prezentării materialului de urmărire penală, afirmaţie pe care Curtea a apreciat-o ca fiind pur subiectivă.

Cel mai important aspect însă este acela că inculpatul C.R.C. şi-a exercitat fără nicio restricţie dreptul la apărare în cursul judecăţii în primă instanţă, când au fost reaudiaţi aproape toţi martorii, s-au pus în discuţie toate probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpaţii au avut posibilitatea să studieze convorbirile telefonice redate la dosar urmărire penală, să audieze aceste convorbiri de pe suporturile optice şi să comunice instanţei eventualele neconcordanţe; de asemenea li s-au pus la dispoziţie copii de pe CD-urile aflate la dosarul de urmărire penală, precum şi listing-uri ale unor convorbiri purtate pe y.m. de către inculpaţii T.I.V., V.A.G. şi martora R.M.

Inculpatul C.R.C., în urma desfăşurării acestor activităţi, nu a formulat nicio observaţie cu privire la mijloacele de probă sus-amintite, ceea ce s-a apreciat a indica, o dată în plus, că acesta nu a suferit vătămări ale drepturilor sale procesuale în cursul urmăririi penale.

Inculpatul T.I.V. a arătat că listele cuprinzând discuţii prin messenger sunt incomplete, depunând în acest sens înscrisuri cuprinzând discuţii ce ar fi lipsit de la dosarul de urmărire penală. Din analiza acestor înscrisuri, rezultă însă că discuţiile redate nu au o relevanţă deosebită în ansamblul mijloacelor de probaţiune administrate în cauză.

În privinţa situaţiei de fapt, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect desfăşurarea activităţii infracţionale, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţii de părţi vătămate, declaraţii de martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate, procese-verbale de redare a rezultatului percheziţiilor în sisteme informatice, listinguri cuprinzând convorbiri prin intermediul messenger, declaraţii inculpat, în conformitate şi cu mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv reaudierea martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale (cu excepţia celor a căror audiere nu a fost posibilă fiind plecaţi din ţară), audierea unor martori propuşi de inculpaţi, depunerea unor referate de evaluare a inculpaţilor, declaraţii inculpaţi, înscrisuri în circumstanţiere.

Sub acest aspect, Curtea de Apel a constatat că situaţia de fapt a fost redată in extenso atât în actul de sesizare cât şi în sentinţa primei instanţe, astfel încât nu s-au mai reluat în întregime descrierea activităţii infracţionale a fiecărui inculpat în parte, apreciind că situaţia de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate.

În esenţă, Curtea a reţinut că inculpatul T.I.V. s-a asociat cu inculpatul C.R.C., într-un grup infracţional, structurat, şi au acţionat în baza unui plan în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008, în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea/găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite).

Inculpatul C.R.C. s-a asociat cu inculpatul N.R.S., într-un grup infracţional, structurat, de durată, şi au acţionat în baza unui plan în perioada februarie 2008 - primăvara/vara anului 2009 (cel mai probabil luna aprilie 2009), în scopul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de persoane, majore sau minore (recrutarea, transportarea şi/sau cazarea/găzduirea unor persoane de sex feminin, majore sau minore, în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale cu ei sau alţi bărbaţi, în acest caz plătite, în ţară sau în străinătate, roluri exercitate independent sau împreună, conform unor reguli prestabilite).

Au fost identificate următoarele victime: A.A.M., S.O., A.E.M., R.A.T. şi N.A.C. (singur) S.I.A., B.M.L., C.M. şi L.G. (pe care doar le-a transportat), R.D.F., D.M., S.D.M., C. - fostă R. - M.A. şi D.L.E. (împreună cu inc. C.R.C.), S.R., C.M.E., N.A.V., N. - fostă S. - A., C.C., C.M.A., G.A.M., D.S.I., N.A.D., G.I.F., O.M.A., B.G., Z.R., P.C.S. şi Z.S. (singur) B.I.D., M.C., P.L., D. - fostă M. - C., R.M., P.B., V.D.M., V.A.G. (acte consumate, săvârşite împreună cu învinuitul V.A.G. sau cu alte persoane, şi ele victime), M.A., P.L.L., A.I.F., B.M.A. şi D.C.V. ( săvârşită împreună cu V.A.G.).

Au fost identificate următoarele victime: I.S.D. şi Z.I.G. (singur), D.A.M., S.A., B.C. şi S.C.A. (acte săvârşite singur), I.M., S.A., M.M. şi T.M.N. (acte consumate, săvârşite împreună cu inc. C.R.C.), S.I.M. (act consumat, săvârşit împreună cu o altă persoană, victimă şi ea).

Au fost identificate următoarele victime: S.I.A., B.M.L., C.M., L.G., R.D.F., D.M., S.D.M., C. - fostă R. - M.A., D.L.E., R.D.F. şi D.M. (împreună cu inc. T.I.V.), T.I. şi C.B.G. (împreună cu învinuitul N.R.S.), V.S.L., D.A., M.S.A., O.O.M., B.O., I.M.R., P.A.M., D.S.F. şi S.I. (acte de recrutare individuale, victime transportate în scopul exploatării sexuale împreună cu N.R.S.), R.O., D.R.A., B.G.N., P.A.L., V.S., P.C., D.S.I., D.S.A., B.R.A. şi I.D. (singur), B.A. (împreună cu o altă persoană, şi ea victimă).

Inculpatul C.R.C. a recrutat singur (în perioada decembrie 2006 - aprilie 2009), împreună cu T.I.V. (în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008) sau împreună cu inculpatul N.R.S. (în perioada februarie 2008 - aprilie 2009), a transportat, singur sau împreună cu inculpatul T.I.V. sau inculpatul N.R.S., în perioada în care s-au asociat pentru săvârşirea de infracţiuni, a cazat victimele în clubul B., prin mijlocirea lui B.P. sau în alte imobile - R.G.H., V.S., C.Q., prin mijlocirea martorilor N.R.S., M.F., şi alţii, clienţii victimelor, mai multe persoane de sex feminin minore, prin înşelăciune (promisiunea participării la o şedinţă foto), prin abuz de autoritate (dobândită în perioada în care victimele au colaborat cu agenţia S.M.), sau de o situaţie de vulnerabilitate de ordin social, economic, chiar şi emoţional (familii mono parentale din care provin victimele, cu venituri modeste sau medii, vârsta victimelor, etc), acţiuni exercitate în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări de timp şi loc diferite, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul exploatării lor sexuale (întreţinerea de acte sexuale cu el, cu inculpatul T.I.V., inculpatul N.R.S. sau cu alţi bărbaţi, în acest din urmă caz acte sexuale plătite - prostituţie).

Au fost identificate următoarele victime: S.A., M.M. şi T.M.N. (împreună cu inc. T.I.V.), C.C., S.A. şi C.A.C. (singur), S.I., P.F.A. şi P.A.G. (împreună cu N.R.S.).

A purtat astfel de convorbiri cu M.A., P.L.L., A.I.F., B.M.A. şi D.C.V.

De asemenea, a exercitat acte de recrutare şi transportare, la instigarea sau cu complicitatea inculpatului C.R.C. în cazul minorelor P.A.G. (prin abuz de autoritate), P.F.A. (cu privire la care există date că a încercat s-o determine să meargă în Austria pentru o şedinţă foto încă de când era minoră) şi S.I., în scopul exploatării lor sexuale - întreţinerea de acte sexuale plătite cu diferiţi bărbaţi.

Atât în cuprinsul actului de sesizare cât şi în cuprinsul sentinţei atacate, au fost redate pe larg declaraţii date de părţi vătămate, martori şi inculpaţi, dar şi pasaje din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, astfel încât instanţa de apel nu le va relua, urmând să analizeze apărările inculpaţilor în raport de mijloace de probă exemplificative.

Analiza instanţei de apel a fost concentrată, în principal asupra inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C., având în vedere rolul preponderent al acestora în desfăşurarea activităţii infracţionale, dar şi asupra inculpatului N.R.S. şi inculpatului V.A.G., ce au avut roluri secundare.

În privinţa atitudinii procesuale a inculpaţilor, Curtea a reţinut că inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. nu recunosc niciuna dintre acuzaţiile aduse, negând orice implicare în desfăşurarea activităţii de prostituţie de către fetele din cadrul agenţiilor de modelling conduse de fiecare; poziţia inculpaţilor a fost similară, în sensul că au arătat că fetele respective au practicat de bună-voie prostituţia şi au întreţinut relaţii sexuale consimţite cu inculpaţii. Inculpatul N.R.S. a avut o poziţie uşor nuanţată, nerecunoscând totuşi propria implicare în săvârşirea infracţiunilor; singurul inculpat care a recunoscut şi propria implicare şi participare la săvârşirea infracţiunilor a fost V.A.G., deşi şi acesta a încercat o minimalizare a contribuţiei sale, încercând să deplaseze în totalitate răspunderea asupra coinculpatului T.I.V.

Din conţinutul declaraţiilor martorelor, audiate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti (cu unele excepţii, martorii neputând fi audiaţi din cauze obiective), conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, listinguri conţinând discuţii messenger, alte înscrisuri depuse la dosar, rezultă însă cu claritate implicarea inculpaţilor T.I.V., C.R.C. şi N.R.S. în desfăşurarea activităţii infracţionale, având ca obiect practicarea de acte de prostituţie de către fete majore şi minore, în scopul obţinerii unor sume de bani, fie direct, fie prin sponsorizări acordate firmelor de către diverşi oameni de afaceri, precum şi alte beneficii (cazări gratuite în hoteluri aparţinând martorului N.R.S., etc).

În privinţa martorilor audiaţi de către prima instanţă, inculpaţii au arătat că o parte dintre aceştia şi-au schimbat declaraţia, din motivul că ar fi fost ameninţaţi şi supuşi la presiuni din partea procurorului în cursul urmăririi penale.

Cu privire la acest aspect, analizând declaraţiile date în faţa primei instanţe, Curtea a constatat că raportat la declaraţiile date în faţa procurorului, există modificări substanţiale în declaraţiile martorilor S.C.A. (dosar primă instanţă), B.C. (dosar primă instanţă), S.A. (dosar primă instanţă), C.M. (dosar primă instanţă), I.M. (dosar primă instanţă), A.A.M. (dosar primă instanţă), P.A. (dosar primă instanţă), D.S. (dosar primă instanţă), P.A. (dosar primă instanţă), M.R. (dosar primă instanţă), A.R. (dosar primă instanţă), T.A. (dosar primă instanţă), I.D. (dosar primă instanţă).

În privinţa acestor martori, instanţa de apel a observat sub un prim aspect împrejurarea că reprezintă un număr relativ mic raportat la numărul total al martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, ceilalţi martori menţinându-şi declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală (în unele cazuri depoziţiile prezentând uşoare modificări, ce nu schimbă sensul general al declaraţiilor), fără a arăta că ar fi fost supuşi la presiuni ori ameninţări pentru a da declaraţii într-un anumit sens.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a constatat că martorii care şi-au schimbat declaraţiile au indicat motive necorespunzătoare pentru modificarea conţinutului depoziţiilor; astfel, o parte au arătat că au fost supuşi la presiuni pentru a declara împotriva inculpaţilor, ameninţaţi de procuror, alte martore au arătat că au semnat declaraţiile fără să le citească, invocând oboseala, ori că au fost speriate etc. Curtea a apreciat că aceste motivări pentru schimbarea conţinutului declaraţiile sunt neserioase, reprezentând simple afirmaţii ale martorelor, care nu au propus nici un mijloc de probă în sprijinul acestora. După cum s-a arătat mai sus, în mare majoritate martorii şi-au menţinut declaraţiile date la urmărire penală, fără a arăta că ar fi fost supuşi la vreo presiune din partea organelor de urmărire penală; dimpotrivă, martorii au arătat că audierile s-au desfăşurat corespunzător, consemnându-se exact afirmaţiile acestora.

Totodată, Curtea de apel a observat că în faza de urmărire penală o parte dintre martori au dat declaraţii ce nu îi incriminează pe inculpaţi (a se vedea declaraţia martorei A. - dosar u.p., R. - dosar u.p., N. - dosar u.p. etc.), ceea ce este un indiciu în plus legat de corectitudinea procurorului în desfăşurarea anchetei.

Mai mult, în multe cazuri la audieri au fost prezenţi şi avocaţi aleşi ai inculpaţilor, care nu au indicat nereguli în procedura de audiere.

Din toate aceste împrejurări, Curtea a constatat că declaraţiile date în faţa instanţei de către martorii sus-menţionaţi nu corespund adevărului, urmând a reţine doar declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă, Curtea a reţinut că inculpaţii au desfăşurat activităţile infracţionale reţinute în sarcina acestora.

Astfel, declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorelor, sub aspectul modalităţii de a acţiona, au fost în cea mai mare parte similare, nefiind util a fi reluate în totalitate.

Exemplificativ, Curtea a amintit declaraţia părţii vătămate C. (fostă R.) M.A. (dosar primă instanţă), care a relatat (ca şi în cuprinsul declaraţiei date la procuror) detaliat modalitatea de acţiunea a inculpaţilor T.I.V. şi C.R.C. (la acel moment, încă asociaţi), în sensul că a ajuns la Viena sub pretextul efectuării unei şedinţe foto, condusă de T.I.V., împreună şi alte fete, a fost cazată la clubul B., iar aici a aflat că acolo se practica prostituţia. În continuare, partea a arătat că atât inculpatul T.I.V. cât şi coinculpatul C.R.C. au insistat ca partea să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii clubului, explicându-i că este mai bine pentru ea, reprezentând o modalitate facilă de a obţine bani; ambii inculpaţi au încercat să întreţină ei înşişi relaţii sexuale cu partea vătămată, de altfel. De asemenea, partea a arătat că, întrucât a refuzat, la un moment dat a fost uşor bruscată fizic de către C.R.C., acesta luându-i telefonul mobil pentru a nu mai comunica. Partea a mai arătat că, în fapt, nu era programată nicio şedinţă foto, deplasarea efectuându-se în cu totul alt scop. Partea a mai arătat că în aceeaşi împrejurare a fost transportată şi minora S.A., tot în scopul ca aceasta să practice acte sexuale contra cost la Clubul B.

Relevantă a fost şi declaraţia părţii vătămate L.G. (dosar u.p., menţinută în faţa primei instanţe), din care a rezultat că a fost condusă împreună cu C. (fostă R.) M.A. de către T.I.V. la Viena, pentru efectuarea unor fotografii. Aici a fost cazată la B., a aflat că de fapt trebuia să se prostitueze, iar în urma insistenţelor inculpatului C.R.C. a întreţinut relaţii sexuale cu acesta şi cu altă fată. Partea a relatat ulterior împrejurări legate de către cealaltă parte vătămată, precum şi de minora S.A. Totodată, partea vătămată a arătat că după câteva zile a plecat cu inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. în Germania, unde a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu o persoană, la indicaţiile acestora, într-o parcare, fiind retribuită cu suma de 100 euro.

S-a apreciat a fi detaliată şi relatarea părţii vătămate T.M.N. (dosar u.p., menţinută în faţa primei instanţe, aceasta arătând că, fiind minoră, a fost transportată de T.I.V. la B., cazată acolo, după care inculpatul a plecat, fără explicaţii. Partea a arătat că după plecarea inculpatului i s-a interzis să părăsească clubul şi, aflându-se într-o atare situaţie, a acceptat să practice prostituţia. Minora a arătat că înainte de plecarea la Viena a avut o relaţie sexuală cu T., precum şi că inculpatul a adus mai multe fete la club în perioada respectivă, ca şi coinculpatul C.R.C. Tot partea a arătat că din discuţiile purtate acolo a aflat că inculpatul T.I.V. primea diferite sume de bani de la B.P., responsabilul clubului. Partea vătămată a relatat şi că între T.I.V. şi C.R.C. C.R.C. s-a produs la un moment dat o ruptură, din cauza unor neînţelegeri legate de trecerea unor fete de la agenţia primului la agenţia celui de-al doilea.

Detalii relevante au fost conţinute şi de declaraţiile martorelor (spre exemplu, S.A. (dosar primă instanţă), S.I.A. (dosar primă instanţă), D.R.A. (dosar primă instanţă; martora a arătat, referitor la inculpatul C.R.C., că acesta a pretins sume de bani direct de la fetele pe care le transportase la clubul B.), C.A. (dosar u.p.; martora oferă o relatare extrem de detaliată despre activitatea infracţională a inculpaţilor, modalitatea de acţiunea, împrejurarea că obţineau beneficii materiale în urma desfăşurării activităţii), P.C. (dosar primă instanţă, martora a relatat aspecte legate de activitatea lui C.R.C., precum şi împrejurarea că inculpatul T.I.V. a lovit-o la Viena, întrucât l-ar fi "trădat", în condiţiile în care iniţial martora a făcut parte din S.M.) etc.

După cum s-a arătat, declaraţiile martorelor sunt similare sub aspectul modalităţii generale în care s-a desfăşurat activitatea infracţională a inculpaţilor, inclusiv sub aspectul asocierii iniţiale dintre inculpaţii T.I.V. şi C.R.C., iar ulterior între T.I.V. şi V.A.G., pe de o parte, şi C.R.C. şi N.R.S., pe de altă parte.

Inculpatul V.A.G. a dat declaraţii în care a recunoscut, în principiu, săvârşirea infracţiunilor, încercând totuşi să minimalizeze propria participaţie, arătând că este rodul exclusiv al influenţelor la care a fost supus din partea inculpatului T.I.V.

Detalii relevante s-au regăsit şi în cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Astfel, convorbirile redate în dosarul de urmărire penală conţin nenumărate împrejurări ce atestă amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de către toţi cei patru inculpaţi. Exemplificativ, Curtea a amintit convorbirile aflate la dos. u.p., ce relevă implicarea inculpaţilor C.R.C. şi N.R.S. şi atestă legătura dintre aceştia, convorbiri aflate la dos. u.p. referitoare la activitatea infracţională a inculpatului T.I.V. etc. Cele mai multe dintre convorbirile telefonice au cuprins detalii semnificative legate de activitatea infracţională a inculpaţilor T.I.V., C.R.C. şi N.R.S., inclusiv convorbiri cu diverşi oameni de afaceri (martorii N.R.S., R.M.T., N.B.), din care a rezultat că aceştia apelau cu regularitate la serviciile oferite de inculpaţi, care le puneau la dispoziţie fete din cadrul agenţiilor de modelling contra a diverse beneficii (sume de bani, sponsorizări, cazări gratuite la hotel etc); de asemenea, fetele primeau sume de bani şi direct de la clienţi.

Convorbirile telefonice au atestat fără putinţă de tăgadă şi rolul inculpatului N.R.S., asociat cu inculpatul C.R.C., având totuşi rol de executant în raport de acesta; astfel, inculpatul N.R.S. avea atribuţii în privinţa recrutării de noi tinere, transport al acestora la diferiţi clienţi, negociere cu clienţii etc.

După cum în mod justificat a observat şi prima instanţă, convorbirile telefonice abundă de expresii jignitoare, descalificante, la adresa tinerelor, multe dintre acestea neputând fi reproduse. Din cuprinsul acestora a rezultat o atitudine generală a inculpaţilor faţă de tinerele supuse traficului de fiinţe umane, acestea fiind văzute ca o simplă marfa, pe care inculpaţii le clasificau în funcţie de însuşirile fizice şi performanţele sexuale majoritatea tinerelor audiate.

În cauză întreţinând raporturi sexuale şi cu inculpaţii; definitoriu pentru modul în care erau percepute tinerele este o expresie folosită de un client, martorul N.R.S., care atunci când solicita inculpatului C.R.C. să-i aducă tinere folosea expresia de "pachete".

Împrejurarea că tinerele reprezentau pentru inculpaţi o simplă marfă este atestată şi de înscrisurile cuprinzând adnotări efectuate de inculpatul T.I.V. cu ocazia unor preselecţii pentru recrutarea de noi fete pentru agenţia S.M. Astfel, acesta îşi nota diferite detalii legate de aspectul fizic al tinerelor, cu sugestii legate de faptul că unele ar trebui să mai slăbească, în câteva cazuri notându-şi interogativ cuvântul Viena, însemnând o proiecţie viitoare cu privire la fata respectivă, dacă ar fi fost potrivită pentru transport în vederea exploatării sexuale la clubul B.

Deşi faptele au fost probate pe deplin prin administrarea mijloacelor de probă sus-amintite, Curtea a reţinut că detalii suplimentare sunt cuprinse şi de listingurile cuprinzând convorbiri messenger; în acest sens, legat de inculpatul T.I.V., chiar din listingurile depuse de acesta la dosar, întrucât ar lipsi de la dosarul de urmărire penală, au rezultat detalii legate de activitatea sa infracţională, în condiţiile în care într-o convorbire acesta îşi exprima dorinţa ca pe viitor să managerieze o reală activitate de modelling, întrucât se pot obţine bani şi din aceasta, fără a se mai duce la Viena.

S-a reţinut fără dubiu că inculpaţii au fost animaţi de dorinţa de a câştiga sume de bani, în afara declaraţiilor martorelor ce atestă aceasta împrejurare existând şi înscrisuri, respectiv agenda din anul 2007 ridicată de la domiciliul inculpatului T.I.V., în care acesta şi-a notat numele fetelor pe care le transportase la Viena, comisionul obţinut de la B.P., precum şi comisionul pe care îl datora coinculpatului C.R.C. (acesta fiind cel care intermediase legătura între T.I.V. şi B.P., pretinzând comision pentru aceasta).

Având în vedere toate aspectele anterior menţionate, Curtea a constatat fără dubiu, în contradictoriu cu apărările lor, că toţi inculpaţii (în primul rând C.R.C. şi T.I.V.) au cunoscut că fetele din agenţiile lor practică prostituţia, ba chiar mai mult, au fost cei care le-au îndemnat, determinat şi tras foloase din practicarea acestei activităţi de către tinerele din cauză, inclusiv minore. Activitatea infracţională s-a desfăşurat atât pe teritoriul ţării, cât şi în străinătate, cu predilecţie pe teritoriul Austriei.

O altă împrejurare invocată de către inculpaţi în apărare este aceea că decizia de a practica prostituţia este expresia voinţei libere, neviciate, a tinerelor, aceştia neavând nicio implicare sub acest aspect.

În acest sens, dacă ar fi adevărată afirmaţia, s-a constatat că activitatea infracţională a inculpaţilor s-ar circumscrie mai degrabă noţiunii de proxenetism, în sensul de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de bună voie de către tinere, iar nu a celei de trafic de persoane (ori minori, după caz).

Curtea a analizat distinct această apărare, pe care a înlăturat-o ca netemeinică, cu observaţia că analiza este valabilă şi pentru latura obiectivă a infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori de care sunt acuzaţi inculpaţii.

Astfel, pentru ca o anume activitate să fie considerată proxenetism, iar nu trafic de fiinţe umane, este necesar ca decizia de a practica prostituţia să fie luată de persoana în cauză în mod liber, exprimându-şi un consimţământ neviciat, în deplină cunoştinţă cu privire la consecinţele unei asemenea decizii; activitatea de îndemn la practicarea prostituţiei, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., presupune absenţa oricărei forme de constrângere fizică ori morală asupra persoanei ţintă.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii. Astfel, potrivit acesteia:

"În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 C. pen. şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:

1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.

4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

5. În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi de art. 4 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane - acte juridice internaţionale ratificate fără rezerve de România, ce fac astfel parte din dreptul intern - potrivit cărora constituie infracţiunea de trafic de persoane "recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate sau prin oferirea ori acceptarea de plăţi sau de avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării".

Prin urmare, cu privire la activitatea inculpaţilor din cauză, mai cu seamă inculpaţii C.R.C. şi T.I.V., s-a apreciat că trebuie să se stabilească dacă aceştia prin acţiunile lor au încălcat bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, ori au încălcat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, în scopul exploatării sexuale a acesteia, în sensul art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 (respectiv, exploatarea sexuală a tinerelor din cauză, printr-o formă subtilă de obligare a tinerelor să practice prostituţia, ori să întreţină acte sexuale chiar cu inculpaţii ori cu alte persoane, în schimbul a diferite avantaje).

În această privinţă, Curtea consideră că trebuie să se ţină seama de anumite circumstanţe specifice ale cauzei, legate de caracteristicile tinerelor traficate precum şi de modalitatea de acţiune a inculpaţilor.

Astfel, se observă că toate tinerele supuse acţiunilor inculpaţilor aveau vârste cuprinse între 17 şi 18 ani la momentul la care au început să practice prostituţia; tinerele erau însă recrutate mai devreme ca modele în agenţiile conduse de inculpaţii N.R.S. şi T.I.V., respectiv de la vârste cuprinse între 13 şi 15 ani.

Sub acest aspect, Curtea a observat că tinerele se aflau într-o perioadă de dezvoltare fizică, psihică şi socială denumită adolescenţă. Perioada adolescenţei, potrivit definiţiilor psihologice, reprezintă o perioadă de tranziţie între pubertate şi vârsta adultă, una dintre etapele esenţiale de dezvoltare individuală a unei persoane, debutul perioadei respective apreciindu-se ca fiind vârsta de 12 - 13 ani, iar perioada de sfârşit mergând până la 19 - 20 de ani.

În perioada adolescenţei, tinerii suferă importante transformări fizice şi psihice, marcând progresul lor ca indivizi; astfel, este o perioadă de afirmare a individualităţii persoanei în raport de părinţi, o perioadă de descoperire şi conştientizare a sexualităţii, de formare a anumitor atitudini, conduite, de modificări fizice drastice, copiii devenind treptat adulţi.

Din punct de vedere psihologic, însă, această perioadă este apreciată ca fiind una de tulburare psihologică, adolescentul încercând să-şi descopere o identitate proprie raportat la modificările intrinseci şi stimulii externi la care este supus. Din acest motiv apar şi comportamente nedorite, începând de la fronda faţă de părinţi până la diferite excese şi comportamente antisociale (inclusiv comiterea de infracţiuni, care însă au un tratament juridic specific, axat pe măsuri educative, tocmai în considerarea vârstei). Ideea ce se desprinde însă din aceasta este că adolescentul este extrem de vulnerabil şi influenţabil, fiind uşor supus manipulării, prin inocularea unui sistem de valori şi inducerea anumitor comportamente, formându-şi astfel o anumită atitudine faţă de sine şi de valorile sociale în general.

În condiţiile în care asemenea influenţe (în familie, la şcoală, anturaj, alte persoane) sunt pozitive, adolescentul se dezvoltă în general armonios, însă în condiţiile în care i se inoculează, de la debutul adolescenţei chiar, anumite valori negative, acesta va dezvolta comportamente antisociale şi îşi va însuşi valori sociale distorsionate.

În cauză, toate tinerele au fost recrutate ca fotomodele la vârste reduse, unele chiar la debutul adolescenţei, fiind astfel expuse influenţei inculpaţilor de la vârste mici, până la împlinirea vârstei de 17 - 18 ani când au fost efectiv traficate.

Vulnerabilitatea naturală a tinerelor din cauză a fost dublată şi de vulnerabilităţi de ordin familial şi financiar. Astfel, aproape toate tinerele traficate proveneau din familii cu diferite probleme: monoparentale (deces, divorţ), cu probleme financiare, părinţi bolnavi etc. Dificultăţile de ordin financiar reprezentau vulnerabilitatea comună a tuturor tinerelor, constituind şi principalul mijloc de persuasiune folosit de către inculpaţi.

Pe acest fond au acţionat inculpaţii, bărbaţi maturi, cu experienţă de viaţă deja (inculpatul N.R.S. avea 26 de ani în 2008, inculpatul T.I.V. avea vârsta de aproximativ 29 de ani la debutul activităţii infracţionale, iar C.R.C. aproximativ 32 de ani).

În acest sens, modalitatea specifică de a acţiona, cu referire la inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. (ceilalţi doi inculpaţi având mai degrabă roluri de execuţie), era acela de a recruta fete aflate la debutul adolescenţei, vulnerabile sub mai multe aspecte, şi de a le pregăti psihologic în scopul exploatării sexuale, pe perioada în care desfăşurau diferite activităţi de modelling (este de necontestat că inculpaţii au desfăşurat şi activităţi licite, specifice obiectului de activitate al firmelor pe care le conduceau).

S-a remarcat că inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. au acţionat sistematic, cu multă răbdare, în privinţa pregătirii tinerelor pentru exploatarea lor sexuală, acestea fiind efectiv traficate, în majoritatea cazurilor, la vârsta de 17 - 18 ani.

Ambii inculpaţi au inoculat, în fapt, tinerelor traficate, încă din perioada minorităţii, anumite idei şi conduite referitoare la posibilitatea acestora de a obţine sume de bani şi de promova social şi profesional prin oferirea de servicii sexuale. Astfel, treptat, inculpaţii au creat tinerelor din agenţiile de modelling un sistem de valori distorsionat, în care punctul central îl reprezenta obţinerea de bani şi alte avantaje din vânzarea propriului trup, prezentată de inculpaţi ca singura modalitate pentru victime de a reuşi în viaţă.

Deşi unul dintre martori, referitor la acţiunile inculpaţilor asupra tinerelor, a folosit expresia "spălare de creier", Curtea a constatat că expresia este inexactă, întrucât inculpaţii nu au înlocuit un sistem de valori cu altul, ci au inoculat victimelor ce erau la vârsta specifică formării unei personalităţi proprii un sistem de valori distorsionat, apărând ca veritabili modelatori de atitudini şi caractere.

În acest sens, s-a remarcat şi modalitatea insidioasă în care inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. au reuşit să se apropie de tinere.

Astfel, inculpatul T.I.V. s-a prezentat ca prieten, uneori confident al tinerelor, interesându-se de problemele familiale ale acestora (în scopul de a le cunoaşte vulnerabilităţile); coinculpatul C.R.C., cel mai adesea, a apărut ca bărbatul puternic, cu bani, cu prieteni influenţi şi bogaţi, ce poate să le ajute pe tinerele ale căror probleme le cunoştea, de asemenea.

Ambii inculpaţi au reuşit în acest mod să întreţină ei înşişi relaţii sexuale cu tinerele din cauză (unele fete, în perioada de colaborare dintre cei doi, au întreţinut raporturi sexuale cu ambii), aceasta fiind de altfel o modalitate de a inocula ideea că întreţinerea de relaţii sexuale în afara unor relaţii sentimentale este un aspect de normalitate (trebuie să ne raportăm sub acest aspect la vârsta şi lipsa de experienţă a victimelor), iar pe de altă parte reprezenta o modalitate de pregătire psihologică, întrucât inculpaţii induceau victimelor ideea că urmau să le introducă pe acestea în anumite cercuri unde aveau posibilitatea de a obţine câştiguri materiale substanţiale, condiţia fiind ca acestea să fie testate prealabil de inculpaţi.

Ambii inculpaţi au reuşit să inoculeze tinerelor ideea că este cel mai bine pentru acestea să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi oameni cu bani, fiind singura modalitate de a câştiga rapid sume mari de bani şi de a promova social şi profesional (aspect relatat de un număr foarte mare de martore şi de părţile vătămate). S-a remarcat şi perseverenţa şi răbdarea de care au dat dovadă inculpaţii, în sensul că în faţa unui refuz iniţial, aceştia au continuat să facă demersuri, reuşind în cele din urmă să convingă tinerele să întreţină raporturi sexuale cu ei ori cu alte persoane, contra cost.

Pe acest fond, inculpaţii le-au transportat pe tinere (unele minore) la clubul B., folosind şi o prealabilă inducere în eroare, pretextul fiind acela al efectuării unor fotografii cu un fotograf renumit. După ce erau cazate la clubul de noapte, tinerele aflau adevăratul scop al călătoriei (unele îl cunoşteau ori îl intuiau încă de la început, aflându-se sub influenţa inculpaţilor); aproape toate tinerele audiate, după unele ezitări, au acceptat să practice prostituţia, ulterior practicând-o şi pe teritoriul ţării, fiind plasate către diverşi oameni de afaceri. În lumina celor arătate mai sus, acest consimţământ era profund viciat prin chiar acţiunile prealabile ale inculpaţilor, care le formaseră victimelor un anume mod de a gândi şi acţiona.

Prin urmare, apărarea inculpaţilor în sensul că decizia de a practica prostituţia este expresia voinţei libere şi neviciate a tinerelor a fost una cinică, în condiţiile în care aceştia le formaseră în prealabil un anumit sistem de valori şi le condiţionaseră să gândească într-un anumit mod.

De altfel, acţiunea inculpaţilor a fost atât de eficientă încât câteva martore (spre exemplu, A.A.) a declarat şi la judecata în apel că nu au fost influenţate de nimeni, decizia de a întreţine relaţii sexuale contra cost aparţinându-le în întregime.

Aceste aspecte au relevat faptul că inculpaţii au încălcat, de fapt, libertatea de voinţă şi acţiune a victimelor traficului, inoculându-le anumite idei de viaţă şi conduite ce le-au pus pe acestea în imposibilitate de a exprima un consimţământ în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la practicarea activităţii de prostituţie; dimpotrivă, inculpaţii au acţionat asupra tinerelor prin înşelăciune (în sensul de inducere în eroare cu privire la valorile sociale şi modelele de urmat în viaţă, dar şi cu privire la scopul real al deplasărilor în străinătate), prin abuz de autoritate (acţionând atât ca patroni ai agenţiilor de modele, cât şi în calitate de prieteni ori mentori, chiar pretinşi protectori ai intereselor tinerelor, în scopul de a le exploata sexual), dar şi profitând de starea de vulnerabilitate specifică vârstei, precum şi vulnerabilităţile de ordin familial şi financiar ale victimelor.

Inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. au acţionat în scopul exploatării sexuale a tinerelor (scop care s-a şi realizat în cele mai multe cazuri); aceştia au încasat diferite sume de bani de la B.P. pentru fiecare dintre fetele aduse la club B. şi care au rămas să lucreze, ori chiar direct de la tinere (inculpatul C.R.C.), precum şi sume de bani ori alte avantaje de la diferiţi oameni de afaceri cărora le plasau tinere din cadrul agenţiilor.

Curtea, astfel cum a arătat mai sus, a reţinut că inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. s-au asociat în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2008 în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, acţionând după reguli prestabilite, în structura acestui grup rolul de coordonare revenindu-i inculpatului C.R.C., inculpatul T.I.V. achitând chiar o taxă către primul pentru fiecare fată transportată în Austria; ulterior, între cei doi s-a produs o ruptură, din cauză că inculpatul T.I.V. l-a acuzat pe celălalt că i-a luat unele fete din agenţia S.M. şi le-a transportat la Viena.

De asemenea, ulterior, inculpatul T.I.V. s-a asociat pentru săvârşirea aceloraşi fapte cu inculpatul V.A.G., iar coinculpatul C.R.C. s-a asociat cu inculpatul N.R.S. (în perioada februarie 2008 - aproximativ aprilie 2009); şi în cadrul acestor două grupuri s-a remarcat rolul de coordonare îndeplinit de către fiecare dintre inculpaţii C.R.C. şi T.I.V., ceilalţi doi având mai degrabă roluri de execuţie, acţionând în conformitate cu atribuţiile acordate.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului T.I.V. întrunesc elementele a două infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. (asociere cu inculpatul C.R.C., iar ulterior cu inculpatul V.A.G.), a uneia prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum şi a uneia prevăzute d e art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului C.R.C. întrunesc elementele a două infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. (asociere cu inculpatul T.I.V., iar ulterior cu inculpatul N.R.S.), a uneia prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum şi a uneia prevăzute de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, s-a considerat că faptele inculpatului N.R.S. întrunesc elementele unei infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. (asociere cu inculpatul C.R.C.), a uneia prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi a uneia prevăzute de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului V.A.G. întrunesc elementele unei infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. (asociere cu inculpatul T.I.V.) şi a uneia prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acord cu prima instanţă, având în vedere şi considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sus-menţionate, în formă agravată, cu referire la infracţiunile de trafic de fiinţe umane în cele două modalităţi. Totodată, inculpaţii au săvârşit infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în formă continuată, având în vedere că în virtutea aceleiaşi rezoluţii infracţionale au recrutat, transportat, cazat, la diferite intervale de timp, un număr ridicat de tinere (o parte dintre acestea minore), în scopul de a le exploata sexual în diferite forme; în contradictoriu cu cele reţinute în actul de sesizare şi în sentinţa primei instanţe, Curtea a constatat că fiecare act material este consumat, iar nu în fază de tentativă, întrucât acţiunile ce se circumscriu elementului material al infracţiunilor analizate prezintă forma consumată, iar nu tentată, îndată ce se comite acţiunea specifică în scopul exploatării sexuale a victimei, neexistând cerinţa atingerii acestui scop.

În acest sens, cu privire la noţiunea de exploatare sexuală, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. c) teza finală din Legea nr. 678/2001 (respectiv alte forme de exploatare sexuală), apreciind că, neîndoielnic acţiunile la care au fost supuse tinerele se circumscriu ideii de exploatare cu caracter sexual.

Fiecare dintre inculpaţi a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, în scopul exploatării sexuale a tinerelor, mobilul fiind obţinerea de sume de bani ori alte avantaje, materiale ori de natură sexuală.

În privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate faţă de inculpaţi, Curtea a constatat că este întemeiat apelul Ministerului Public cu referire la inculpaţii C.R.C. şi T.I.V., şi nefondat cu privire la inculpatul N.R.S.

Sub un prim aspect, Curtea a reţinut, cu valabilitate pentru fiecare inculpat, că aceştia au săvârşit infracţiuni de o gravitate ridicată, pe o perioadă mare de timp, în mod repetat, asociindu-se pentru săvârşirea de infracţiuni de trafic de persoane şi trafic de minori.

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă, în favoarea inculpaţilor, circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ţinând seama de conduita bună a acestora, în familie şi societate, înainte de săvârşirea infracţiunilor în cauză, de concluziile rapoartelor de evaluare, din care rezultă că inculpaţii au familii organizate şi un comportament general bun, precum şi de împrejurarea că aceştia nu au antecedente penale; totodată, este relevant şi că aceştia nu au mai fost acuzaţi de săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală de le debutul cercetărilor în prezenta cauză şi până în prezent.

În contradictoriu cu pruna instanţă, Curtea nu a reţinut ca şi circumstanţă atenuantă împrejurarea că victimele ar fi contribuit substanţial la săvârşirea faptelor (ceea ce oricum este un nonsens). Dincolo de prevederile art. 16 din Legea nr. 678/2001, Curtea a trimis la analiza de mai sus cu privire la pretinsul consimţământ şi pretinsa contribuţie la săvârşirea infracţiunile de către tinerele supuse traficului; de altfel, din majoritatea declaraţiilor tinerelor audiate în cauză nu a rezultat că acestea ar fi insistat pe lângă inculpaţi să le pună în legătură cu diferiţi oameni cu bani pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost, ci exact contrariul, respectiv că inculpaţii erau cei care, prin diferite modalităţi, le propuneau tinerelor să practice prostituţia, acestea acceptând, fie imediat, fie după mai multe astfel de intervenţii, fie respingând propunerile (partea vătămată C.), după caz.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prima instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen. cu privire la inculpaţii V.A.G. şi N.R.S.

Astfel, inculpatul V.A.G. a fost singurul inculpat care a avut o atitudine relativ sinceră, asumându-şi săvârşirea infracţiunilor, chiar dacă a arătat că s-a aflat sub influenţa coinculpatului T.I.V. Instanţa a avut în vedere şi că acest inculpat a avut un rol secundar, de execuţie în raport de inculpatul sus-amintit, dar şi faptul că acesta nu a săvârşit infracţiunea de trafic de minori. Prin urmare, cuantumul pedepselor stabilite, ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare au fost pe deplin justificate în cazul acestui inculpat.

Şi în privinţa inculpatului N.R.S., Curtea a constatat că pedepsele sunt judicios stabilite sub aspectul cuantumului, ţinând seama de împrejurarea că acest inculpat, cu toate că a negat propria implicare, a oferit unele detalii legate de activitatea infracţională a inculpatului C.R.C. Totodată, Curtea având în vedere şi că inculpatul şi-a desfăşurat activitatea sub controlul inculpatului C.R.C., dar şi că a acţionat o perioadă mai scurtă de timp, întrerupând colaborarea cu celălalt inculpat la un moment dat. Şi în privinţa acestui inculpat instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei principale rezultante, având în vedere gradul de participare mai redus la săvârşirea infracţiunilor şi celelalte date legate de persoana inculpatului. Totuşi, ţinând seama că inculpatul neagă, în ciuda probelor existente, orice implicare în desfăşurarea activităţii de trafic de fiinţe umane, dar şi faptul că acesta a participat şi la traficarea unor minore, Curtea a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere, mai cu seamă pentru a controla mijloacele acestuia de existenţă, în condiţiile în care a săvârşit infracţiunile şi pentru a obţine câştiguri materiale.

Cu totul altă situaţie s-a reţinut în sarcina inculpaţilor C.R.C. şi T.I.V.

Curtea de Apel a constatat că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pe o perioadă foarte lungă de timp, de aproximativ 3 ani, dând dovadă de perseverenţă infracţională, fără a se opri până la intervenţia organelor de urmărire penală; scopul urmărit insistent de inculpaţi a fost exploatarea sexuală a tinerelor, prin întreţinerea de raporturi sexuale chiar cu inculpaţii, în faza incipientă, şi ulterior pentru obţinerea de sume de bani ori alte avantaje materiale în urma practicării prostituţiei de către adolescente. Pentru asigurarea reuşitei activităţii infracţionale, inculpaţii s-au asociat mai întâi între ei, ulterior atrăgând şi alte persoane (coinculpaţii N.R.S. şi V.A.G.) pentru a săvârşi infracţiunile grave ce fac obiectul cauzei.

Astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a remarcat modalitatea insidioasă în care au acţionat inculpaţii, treptat, cu răbdare, fără a se descuraja în faţa unui refuz, reuşind să inducă tinerelor idei şi conduite care au înlesnit acţiunile ulterioare ale inculpaţilor, îndreptate către scopul real, exploatarea sexuală a tinerelor din cadrul agenţiilor de modelling. Curtea a avut în vedere, suplimentar, şi faptul că inculpaţii s-au erijat în prieteni, mentori şi protectori ai adolescentelor, tocmai pentru ca activitatea lor infracţională să fie mai uşoară, deşi în realitate tinerele reprezentau o simplă marfă. De asemenea, s-a remarcat că inculpaţii au acţionat, de fapt, în toate cazurile asupra unor minore, deoarece întreaga activitate prealabilă, de formare a unui anumit sistem de valori, s-a desfăşurat înainte ca tinerele să împlinească vârsta de 18 ani.

Curtea a mai avut în vedere şi consecinţele săvârşirii faptelor de către inculpaţi, aceştia afectând grav şi probabil ireversibil dezvoltarea psiho-fizică normală a adolescentelor în cauză, în condiţiile în care mai multe tinere şi-au însuşit modul de viaţă promovat insistent de inculpaţi şi au continuat să practice prostituţia şi după încetarea colaborării cu aceştia, iar altele au arătat în faţa primei instanţe că a fost o perioadă extrem de urâtă în viaţa lor, pe care doresc să o uite cât mai repede.

Totodată, Curtea a avut în vedere şi că inculpaţii neagă orice legătură cu faptele reţinute, în condiţiile în care probele administrate în cursul procesului penal demonstrează fără dubiu contrariul; mai mult, inculpaţii dau dovadă de cinism, continuând să afirme că nu au avut cunoştinţă de împrejurarea că tinerele din cadrul agenţiilor de modelling ar fi practicat prostituţia, şi că oricum a fost expresia voinţei libere a victimelor.

Având în vedere toate aceste împrejurări, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori este într-un cuantum prea redus, nefiind aptă să asigure atingerea scopului pedepselor, conform art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, ori pentru ca aceştia să-şi formeze o atitudine corectă faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Ca atare, Curtea a mărit pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate de la 3 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca aplicând regulile contopirii fiecare dintre inculpaţii C.R.C. şi T.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 4 ani şi 6 luni închisoare.

Desigur că faţă de cuantumul pedepsei rezultante aplicate, faţă de fiecare dintre inculpaţi, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi decât cu executare efectivă; oricum, faţă de împrejurările sus-menţionate, se impunea ca pentru atingerea scopului pedepsei inculpaţii să execute efectiv pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.R.C. şi T.I.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 10 decembrie 2013.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, în limitele cazurilor de casare invocate de către inculpaţi şi a cazurilor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, se constată că recursurile declarate de inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte constată că, după formularea cererilor de recurs, în data de 8 octombrie 2013, respectiv 9 octombrie 2013, a intrat în vigoare Noul C. proc. pen., însă potrivit dispoziţiilor tranzitorii, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2012 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestui cod rămân în competenţa instanţei legal investite şi vor fi soluţionate în conformitate cu vechile dispoziţii procedurale ce reglementează soluţionarea recursului.

Având în vedere data pronunţării deciziei atacate, mai precis 3 octombrie 2013 se constată aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, aşa încât instanţa de recurs va avea în vedere aceste prevederi legale, fără a mai face de fiecare dată cuvenita precizare.

Prin raportare la aceste dispoziţii, se constată că recursurile au fost declarate în termen, dar motivarea acestora a fost făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile legale numai de către inculpatul T.I.V. Astfel, motivarea recursului a fost înaintată instanţei la data de 25 aprilie 2014 de către inculpatul T.I.V., respectiv la data de 5 iunie 2014 cu încălcarea dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, care stabilesc că motivele de recurs se formulează în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată stabilit la data de 30 aprilie 2014 (termenul prevăzut pentru motivarea recursului fiind un termen procedural de regresiune, calculat pe zile libere) pentru inculpatul C.R.C.

În conformitate cu modificarea intervenită prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a stabilit un cadru strict şi limitativ de atacare a hotărârilor penale prin intermediul recursului, după soluţionarea apelului care este total devolutiv, restrângând posibilitatea formulării criticilor şi, în mod corespunzător, posibilitatea instanţei de recurs de a examina cauza, doar la chestiuni de drept, excluzând în totalitate posibilitatea analizării cauzei în recurs sub aspectul chestiunilor de fapt.

Conform art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Potrivit dispoziţiilor procedurale modificate prin Legea nr. 2/2013, criticile referitoare la contestarea situaţiei de fapt şi la modalitatea de apreciere a probatoriului nu mai pot face obiectul examenului instanţei de recurs, dispoziţiile art. 385 pct. 18 C. proc. pen. fiind abrogate expres prin dispoziţiile legale menţionate.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul T.I.V., acesta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în cea mai mare parte, criticile formulate de inculpat vizând tocmai concluziile instanţei de fond şi a instanţei de apel referitoare la fapta ce a fost reţinută, precum şi modul în care instanţele au apreciat veridicitatea probelor administrate, în special, a declaraţiilor date de martori date în faza de urmărire penală, iar inculpatul C.R.C. a solicitat, în baza aceluiaşi temei juridic, pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. achitarea, şi în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., motivele fiind expuse pe larg în încheierea de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din prezenta.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior precum şi cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat C.R.C. acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Critica formulată de inculpatul T.I.V. referitoare la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei nu poate fi analizată prin prisma disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., având în vedere că prin Legea nr. 2/2013 s-au modificat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., instanţa de recurs putând analiza doar ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, aceasta nu a fost dezincriminată, fiind prevăzută în prezent în disp. art. 367 C. pen., în acest sens pronunţându-se şi I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014.

Din oficiu, dată fiind intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, se impune analiza legii penale mai favorabile, analiză care nu este condiţionată de încadrarea în vreunul din cazurile de casare, pentru următoarele motive: legea penală mai favorabilă constituie o chestiune de ordine publică ce are fundament constituţional (art. 15 alin. (2) din Constituţia României), este consacrată la nivel de principiu şi din perspectiva art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, nu în ultimul rând, inculpatul nu mai poate solicita pe altă cale determinarea legii mai blânde în cursul judecăţii.

Trebuie însă respectate toate celelalte rigori impuse de soluţionarea recursului, în sensul că analiza este limitată doar la chestiuni de drept, prin compararea vechii şi noii reglementări de drept substanţial, pe baza situaţiei de fapt şi a tipului de infracţiune stabilite prin hotărârile atacate.

Din acest punct de vedere, se constată că inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. au fost condamnaţii, fiecare, la câte o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuate judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi în temeiul art. 76 din acelaşi cod, care impuneau aplicarea unei pedepse sub minimul special.

Niciuna din circumstanţele favorabile pe care instanţa de fond şi cea de apel le-au avut în vedere, nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 C. pen., care nu mai au în vedere împrejurări favorabile care să privească persoana inculpatului.

De asemenea în sarcina acestora s-a reţinut comiterea a două infracţiuni în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar pedeapsa a fost dată în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracţiuni, raportat la dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior.

Dispoziţiile referitoare la infracţiunea continuată au corespondenţă în cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., care condiţionează existenţa infracţiunii în formă continuată de cazul în care este săvârşită împotriva aceluiaşi subiect pasiv.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, acesta este reglementat în noul C. pen. în cuprinsul dispoziţiilor art. 38, iar art. 39 C. pen. stabileşte modalitatea de calcul a pedepsei în situaţia concursului de infracţiuni, la alin. (1) lit. b) prevăzând "se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Cum în sarcina ambilor inculpaţi s-a reţinut că au săvârşit infracţiuni împotriva unui număr foarte mare de victime, pedepsele ce s-ar stabili în urma aplicării regulilor de la concursul de infracţiuni, conform actualei reglementări ar duce la depăşirea cuantumului stabilit de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Cute apreciază că în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi legea penală anterioară este mai favorabilă.

Faţă de cele reţinute, constatând că nu există temeiuri de casare a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.I.V. şi C.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 267/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat C.R.C. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat T.I.V. la plata sumei de 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 754/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2509/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2155/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7