ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Primirea de foloase necuvenite (art.256C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 213/A/2014
Dosar nr. 1767/33/2011
Şedinţa publică din 7 iulie 2014
Asupra apelurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 25 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-au hotărât următoarele:
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.S., domiciliat în Cluj Napoca, jud. Cluj, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., luare de mită (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.S. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, infracţiune comisă în legătură cu D.A.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la spălare de bani, în formă continuată, faptă comisă în legătură cu D.A.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă comisă în legătură cu D.A.).
În baza art. 256 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (un) an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, faptă comisă în legătură cu cele două carduri de alimentare cu carburanţi emise de Rosal.
S-a dispus ca în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestului scurs de la 10 noiembrie 2011 şi până la 28 septembrie 2012.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.C.M., domiciliat în Cluj Napoca, jud. Cluj, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dare de mită în formă continuată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 31 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată sub forma participaţiei improprii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 31 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub forma participaţiei improprii.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.M.U., domiciliată în Cluj Napoca, jud. Cluj, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la luare de mită în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată ( faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M.U. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1),2 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.
În conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 862 C. pen., termenul de încercare este format din durata pedepsei la care se adaugă un termen de 4 ani, în total 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata A.M.U., trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei A.M.U. obligaţia ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu D.A.
S-a atras atenţia inculpatei asupra art. 864 C. pen. privitor la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a dispus confiscarea de la inculpaţii A.S. şi A.M.U., a sumei de 283.157,41 lei.
S-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţele din 11 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 19 decembrie 2011 de către D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj.
S-a dispus anularea contractelor de asistenţă juridică cu numerele 101 din 01 iulie 2008 şi 6 din 01 iulie 2009 încheiate între Cabinetul de Avocatură A.M.U. şi S.C. SC G.F.A.A. SRL precum şi facturile fiscale din 19 mai 2009, din 30 iunie 2009, din 01 iulie 2009, din 23 septembrie 2009, din 20 noiembrie 2009, din 25 februarie 2010, din 24 februarie 201, din 23 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011.
S-a dispus confiscarea cardurilor de carburanţi.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A.S. şi A.M.U. la câte 21.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj la data de 22 decembrie 2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii:
1. A.S., primar al Municipiului Cluj Napoca pentru comiterea infracţiunilor de: luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 73/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale);
- complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);
- instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- instigare Ia fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 5 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.;
- totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. S.C.M., administrator al SC C.S. B.V. S.A, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);
- spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- totul cu aplic, alt 33 lit. a) C. pen.
3. A.M.U., avocat în cadrul Baroului Cluj pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);
- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- complicitate la trafic de influentă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);
- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.
4. D.A., asociat al SC G.F. SRL, SC A.A. SRL Cluj Napoca, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- cumpărare de influenţă în formă continuată prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);
- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 1767/33/2011, la data de 18 decembrie 2011.
Având în vedere că prin sentinţa nr. 271 din 20 februarie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mureş, această instanţă a fost investită cu judecarea cauzei.
La Curtea de Apel Cluj, care a efectuat cercetarea judecătorească până la strămutarea cauzei, au fost audiaţi inculpaţii A.S. (fila 9 vol. II), S.C. (fila 15 vol. II) şi A.M.U. (fila 21 vol. II).
Curtea de Apel Tg.-Mureş, legal sesizată cu judecarea cauzei prin sentinţa penală nr. 271 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a procedat la audierea martorilor: I.O. (fila 225 vol. I), P.I. (fila 258 vol. I), T.A. (fila 259 vol. I), N.G.L. (fila 262 vol. I), M.R.M (fila 1 vol. II), L.A. (fila 4 vol. II), M.N. (fila 5 vol. II), P.B.N.D. (fila 149 vol. VI), H.S.H. (fila 151 vol. VI), L.A.A. (fila 154 vol. VI), V.A. (fila 156 vol. VI).
La data de 12 iulie 2012 (fila 95 vol. VII) în baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns soluţionarea cauzei privind-o pe D.A. formându-se Dosarul nr. 406/43/2012 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 37 din 13 iulie 2012 (fila 68 din Dosarul nr. 406/43/2012).
Această sentinţă a fost atacată cu recurs de către A.S. şi A.M.U., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 (fila 21 Dosar nr. 406/43/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a admis recursurile declarate de A.S. şi A.M.U., a casat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Tg.-Mureş.
La data de 21 august 2012 (fila 128 vol. VII Dosar nr. 1767/33/3011) s-a admis declaraţia de abţinere formulată de judecătorul care a soluţionat cauza faţă de D.A. şi s-a dispus continuarea cercetării judecătoreşti faţă de inculpaţii A.S., S.M.C. şi A.M.U.
În continuarea cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului A.S. (fila 216 vol. VII), a martorilor P.V. (fila 267 vol. VII), M.M. (fila 270 vol. VII), C.D. (fila 271 vol. VII), C.E. (fila 272 vol. VII), S.G. (fila 273 vol. VII), B.I. (fila 274 vol. VII), C.M.E. (fila 276 vol. VII), T.C.I. (fila 278 vol. VII), A.C.G. (fila 279 vol. VII), L.S.V. (fila 54 vol. VIII), M.A.L. (fila 56 vol. VIII), L.L. (fila 58 vol. VIII), L.F.A. (fila 60 vol. VIII), Ţ.A.A. (fila 61 vol. VIII), F.Ş. (fila 63 vol. VIII), P.M.C. (fila 64 vol. VIII), F.M.M. (fila 65 vol. VIII), C.M.N. (fila 66 vol. VIII), M.L.M. (fila 67 vol. VIII), M.R.H. (fila 142 vol. VIII), B.T.F. (fila 143 vol. VIII), S.M.C. (fila 144), M.C.G. (fila 45 vol. VIII), T.G. (fila 146 vol. VIII), G.E. (fila 147 vol. VIII), O.I. (fila 149 vol. VIII), M.O.M. (fila 150 vol. VIII), C.O.V. (fila 151 vol. VIII), V.E. (fila 152 vol. VIII), N.S. (fila 25 vol. IX), L.R.G. (fila 26 vol. IX), V.A. (fila 189 vol. IX), s-a luat un supliment de declaraţie inculpaţilor A.M.U.) fila 191 vol. IX) şi S.C.M.) fila 192 vol. IV).
La data de 14 ianuarie 2013 (fila 201 vol. IX) s-a admis audierea în calitate de martor a lui D.A.. În cauză au mai fost audiaţi, în calitate de martori P.V. (fila 284 vol. IX), C.V.M. (fila 249 vol. IX), R.A.A. (fila 250 vol. IX).
La termenul din 11 februarie 2013 (fila 165 vol. IX) se procedează la audierea convorbirilor telefonice şi la vizionarea înregistrărilor ambientale.
La termenul din 11 martie 2013 (fila 18 vol. X dosar instanţă de fond) s-a admis cererea vizând reunirea cauzei ce fac obiect al Dosarului nr. 1767/33/2011 al Curţii de Apel Tg.-Mureş cu Dosarul nr. 406/43/2012 al Curţii de Apel Tg.-Mureş, dosar vizând-o pe D.A., casat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Tg.-Mureş.
La termenul din 15 aprilie 2013 (fila 65 vol. X), ca urmare a reunirii la dosar a Dosarului nr. 406/43/2012, s-a constatat calitatea de inculpată a lui D.A., care a fost citată în cauză. La data de 03 iunie 2013 a fost reaudiat inculpatul A.S. (fila 238 vol. X).
I. În ceea ce priveşte faptele inculpaţilor A.S. şi A.M.U., reţinute a fi comise în legătură cu D.A., în urma analizei probelor din dosar s-au constatat următoarele:
1. Prin rechizitoriul întocmit în cauza de faţă, alături de inculpaţii A.S. şi A.M.U., a fost trimisă în judecată şi inculpata D.A.. Aşa cum s-a arătat, faţă de această inculpată s-a dispus disjungerea cauzei, la data de 12 iulie 2012, sens în care s-a format Dosarul nr. 406/43/2012 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 37 din 13 iulie 2012. Această sentinţă a fost atacată cu recurs de A.S. şi A.M.U., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sentinţa penală nr. 168 din 16 ianuarie 2013 a admis recursurile, a casat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pe care a trimis-o spre rejudecare Curţii de Apel Tg. Mureş. Prin urmare, latura penală a cauzei, privind-o pe inculpata D.A., a rămas definitivă.
La data de 13 martie 3013 s-a dispus reunirea Dosarului nr. 1767/33/2013 al Curţii de Apel Tg.-Mureş cu Dosarul nr. 406/43/2012 al aceleiaşi Curţi de Apel. S-a stabilit calitatea de inculpată a lui D.A., ţinându-se cont de dispoziţiile Deciziei nr. 168 din 13 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că anularea contractelor de asistenţă juridică şi a facturilor fiscale emise de Cabinetul de Avocat A.M.U. priveşte în mod direct latura penală a cauzei.
În ceea ce o priveşte pe D.A., s-a remarcat faptul că aceasta a fost audiată doar în faza de urmărire penală, la instanţă nu a fost audiată deoarece s-a prevalat de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
În faza de urmărire penală D.A. a dat trei declaraţii: una olografă, aflată la fila 146 d.u.p. vol.I, o declaraţie în calitate de învinuită, declaraţie dată la 08 noiembrie 2011, (filele 148-152 d.u.p. vol. I) şi o altă declaraţie luată, tot în calitate de învinuită, dată la data de 29 noiembrie 2011 (filele 153-154 vol. I d.u.p.), declaraţie dată în continuarea celei din 08 noiembrie 2011.
Cu privire le această declaraţie, din 29 noiembrie 2011, aflată la filele 153-154 vol. I d.u.p., apărătorul inculpatului A.S. a solicitat a se constata că a fost obţinută ilegal şi că nu poate fi folosită în proces, fiind incident art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
S-a susţinut, în argumentarea cererii, că învinuita D.A. a fost ascultată la 29 noiembrie 2011 fără ca apărătorul inculpatului să fie încunoştinţat despre acest lucru, cu toate că a formulat o cerere, în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând această solicitare s-au constatat următoarele:
Apărătorul inculpatului A.S., avocat B.T., formulează la data de 09 noiembrie 2011 o cerere prin care solicită să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării tuturor actelor de urmărire penală, în conformitate cu art. 172 alin. (1) C. proc. pen.(fila 47 vol. I d.u.p.).
La fila 425 vol. I d.u.p., există procesul-verbal din 23 noiembrie 2011 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din care rezultă că domnul avocat B.T. a fost anunţat telefonic că în perioada 28 noiembrie 2011 - 30 noiembrie 2011, începând cu ora 9:00 vor avea loc audieri în dosarul de faţă.
Ca urmare, având în vedere că din dosar rezultă că apărătorul inculpatului a fost încunoştinţat de efectuarea audierilor, declaraţia învinuitei D.A. din 29 noiembrie 2011 (filele 153-154 d.u.p.) este considerată ca fiind luată în condiţii legale, astfel că nu va fi înlăturată, cum s-a solicitat, ci va fi avută în vedere de către instanţă, urmând a fi coroborată cu restul probelor din dosar.
În legătură cu D.A., mai trebuie precizat că la fila 211 vol. I dosar al Curţii de Apel Cluj există declaraţia acesteia, autentificată de un birou notarial, în care arată că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare.
În ceea ce priveşte starea de fapt reţinută în rechizitoriu, cu privire la fapta inculpaţilor A.S. şi A.M.U. comisă în legătură cu D.A., instanţa a apreciat că la dosar există probe care confirmă cele reţinute de acuzare.
Astfel, rezultă, atât din declaraţiile inculpatului A.S. cât şi din declaraţia inculpatei D.A., că cei doi se cunosc de peste 10 ani, inculpata A.M.U. fiind cunoscută de către D.A. mai târziu.
D.A. a început să lucreze în asigurări încă din anul 2000 iar în anul 2003 a înfiinţat SC G.F.A.A. SRL ce avea ca principal obiect de activitate intermedieri de asigurări, printre societăţile pentru care încheia poliţe de asigurare fiind şi SC U. SA.
În cauza de faţă au avut loc discuţii legate de data la care D.A. l-a contactat pe inculpatul A.S. la biroul său.
În declaraţia dată de D.A., la fila 146 d.u.p., aceasta a susţinut că l-a contactat pe inculpat în anul 2008 sau începutul anului 2009. În declaraţia acesteia de la fila 149 vol.I d.u.p. se indică aceeaşi dată. În declaraţia de la fila 153 vol.I. d.u.p. D.A. a arătat că l-a contactat pe A.S. în vara anului 2008.
Această dată, vara anului 2008, a fost reţinută de către instanţă deoarece, această declaraţie a fost dată după ce D.A. a consultat actele pe care le deţinea, atât cu privire la cabinetul de avocatură cât şi cu privire la celelalte acte legate de asigurările cu SC R.A.T.U.C. SA. În atari condiţii este plauzibil că D.A. şi-a amintit mai bine data când l-a vizitat pe inculpatul A.S. prima dată la birou, ocazie cu care i-a cerut să o ajute şi să vorbească la SC R.A.T.U.C. SA Cluj pentru a fi sprijinită în vederea asigurării maşinilor ce se aflau în acel parc auto.
Cu acea ocazie inculpatul A.S. i-a spus că va încerca să o ajute şi o va trimite la directorul parcului SC R.A.T.U.C. SA, martorul L.N., spunându-i totodată că discuţia pe care o va avea cu acesta să o poarte în numele lui (fila 149 vol. I d.u.p.).
Ca urmare, D.A. s-a dus şi a discutat cu L.N., ocazie cu care a făcut referire la numele inculpatului A.S., spunându-i că vine din partea acestuia.
Deoarece discuţiile cu N.L., directorul parcului SC R.A.T.U.C. SA, au decurs bine, inculpata a dorit să se revanşeze faţă de A.S. astfel că a avut o altă întâlnire cu acesta. A.S. i-a spus să i-a legătura cu A.M.U. pentru a încheia un contract de consultanţă, sens în care D.A. s-a întâlnit cu A.M.U. căreia i-a comunicat ce a vorbit cu soţul ei. Ca urmare, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 nr. 101, pentru suma de 10.000 lei.
În baza acestui contract sunt emise 3 facturi, plăţile efectuându-se începând cu anul 2009, respectiv în 19 mai 2009, 30 iunie 2009 şi 01 iulie 2009.
Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei D.A., din contractul şi facturile fiscale existente la dosar, în anul 2009 s-a încheiat un nou contract, în valoare de 90.000 lei, din 01 iulie 2009, în baza acestuia fiind emise 6 facturi fiscale la datele de 23 septembrie 2009, 20 noiembrie 2009, 25 ianuarie 2010, 24 februarie 2010, 23 aprilie 2010 şi 26 mai 2010. Şi aceste sume de bani au fost date tot în acelaşi scop, al intervenţiei inculpatului A.S. în vederea obţinerii unui număr cât mai mare de contracte de asigurare pentru acelaşi parc auto SC R.A.T.U.C. SA.
Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei D.A., din facturile fiscale aflate la filele 195-206 vol. I d.u.p., din interceptările convorbirilor telefonice, din procesele de filaj şi planşele foto, aflate la dosarul de urmărire penală, după ce contractul din 01 iulie 2009 a expirat, între părţi nu s-a încheiat un alt contract de asistenţă juridică, părţile convenind ca plăţile să continue astfel încât D.A. să se revanşeze faţă de A.S. pentru intervenţiile ce urmau a fi făcute de acesta în vederea obţinerii pe mai departe a asigurării parcului auto SC R.A.T.U.C. SA.
În acest sens au fost emise 12 facturi fiscale: din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011.
Inculpaţii, în apărarea formulată, au susţinut că declaraţiile date de D.A. sunt contradictorii şi nu au corespondent în realitate.
Această susţinere, în opinia instanţei, nu este reală.
Astfel, din analiza declaraţiilor date de D.A., în calitate de învinuită, fila 146-153 vol. I d.u.p., nu rezultă contradicţii şi nici situaţii în care aceasta să fi revenit în legătură cu cele susţinute.
Este real faptul că declaraţia dată de D.A. la data de 29 noiembrie 2011 cuprinde mai multe detalii în legătură cu faptele reţinute, justificarea fiind aceea că această declaraţie a fost luată după ce D.A. a consultat actele pe care le deţinea.
În opinia instanţei, această declaraţie este de fapt o completare a celor declarate de D.A. anterior, la data de 08 noiembrie 2011, fiind credibil faptul că, în urma analizei tuturor actelor pe care le avea, aceasta şi-a amintit cu exactitate cum s-a procedat, începând cu anul 2008.
Martorul L.N., în declaraţiile date, face referire la anul 2009 ca fiind cel în care a fost contactat de D.A. însă, din analiza acelor declaraţii (fila 2 vol. II d.u.p.) rezultă că acesta s-a exprimat în sensul că, din câte îşi aminteşte, undeva în cursul anului 2009 D.A. a venit la biroul său.
Ca urmare, din declaraţiile martorului nu rezultă cu certitudine că în 2009 a fost contactat de D.A., fiind posibil ca acesta să fi fost contactat anterior, în 2008, cum a susţinut D.A.
În plus, din declaraţiile martorului L.N. rezultă cu claritate că acesta a avut o discuţie cu D.A., care i-a spus că vine din partea lui A.S. Din declaraţiile martorului mai rezultă şi faptul că A.S. i-ar fi spus că urmează să vină D.A., care urma să-i prezinte oferta societăţii, spre a fi avută în vedere la asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA, acest lucru părându-i-se martorului ca o recomandare.
Prin urmare, declaraţia inculpatei D.A. se coroborează cu declaraţia martorului L.N. şi susţine cele reţinute în rechizitoriu cu privire la starea de fapt.
În opinia instanţei, declaraţiile date de inculpatul A.S. în faza de urmărire penală, filele 59-66 şi în faţa instanţei, în care arată că până la începerea urmăririi penale nu a avut cunoştinţă că D.A. avea contracte de asigurări cu parcul SC R.A.T.U.C. SA şi că nu a încercat să-l influențeze pe N.L. la încheierea unor astfel de contracte, vin în contradicţie cu declaraţiile inculpatei D.A. şi ale martorului N.L.
Tot în apărare, inculpaţii au susţinut că acel contract de asistenţă juridică, din 01 iulie 2008, este unul real, fiind încheiat între A.M.U. şi D.A. pentru ca A.M.U. să-i acorde asistenţă juridică societăţi inculpatei în domeniul asigurărilor. Pentru a demonstra realitatea acestui contract au fost depuse la dosar, în vol. III, IV, V şi VI, o serie de acte care, în opinia apărării, dovedesc în ce a constat activitatea de asistenţă juridică acordată societăţii lui D.A. De asemenea au fost invocate şi convorbirile telefonice ce au avut loc între cele două şi care se găsesc transcrise la filele 308, 311, 313, 315, 316, 328-329, 337, 338, 346, 360-361, 378, 380, 382 vol. IV d.u.p.
În opinia instanţei, această apărare nu este verosimilă. Astfel, din declaraţiile inculpatei D.A. rezultă că inculpatul A.S. i-a spus să ia legătura cu soţia sa, că el i-a dat numărul de telefon a lui A.M.U. şi că cele două s-au întâlnit, convenind să încheie un contract de asistenţă juridică pentru suma de 10.000 lei. Tot din declaraţiile lui D.A. mai rezultă că A.M.U. nu a efectuat niciun act de consultanţă şi că atunci când a avut nevoie de un avocat a apelat la serviciile unei alte persoane. În opinia instanţei, această declaraţie se coroborează cu raportul de percheziţie informatică efectuat. Acest raport a evidenţiat cu claritate că cele 17 documente din perioada 19 aprilie 2008-11 iulie 2011 au fost create şi accesate la aceeaşi dată şi că documentele conţin doar legislaţie, fără a se regăsi vreun raport întocmit de A.M.U., aşa cum s-a susţinut de către aceasta în declaraţiile date.
Totodată, din actele de la dosar, constând în interceptări ale convorbirilor telefonice şi rapoarte privind supravegherea operativă mai rezultă că A.M.U. şi D.A. s-au întâlnit de mai multe ori, însă, nici din conţinutul convorbirilor şi nici din alte probe de la dosar nu rezultă că s-a acordat, fie societăţii Frarom, fie personal inculpatei D.A. asistenţă juridică de către A.M.U.
În opinia instanţei, susţinerea apărării, cum că s-a acordat asistenţă juridică este neconvingătoare şi nu se coroborează cu probele de la dosar.
Tot în apărare, inculpaţii au susţinut că procedura de selecţie a ofertelor în vederea asigurării parcului auto SC R.A.T.U.C. SA a fost realizată în deplină transparenţă, că din actele de la dosar rezultă că în perioada 2008-2011 societatea SC U. SRL a transmis cea mai bună ofertă prin intermediul societăţii lui D.A., că relaţiile contractuale dintre societatea inculpatei şi SC R.A.T.U.C. SA sunt anterioare presupusei cumpărări de influenţă, aceste elemente fiind de natură a constata inexistenţa faptei.
Chiar dacă cele arătate mai sus de către apărare sunt reale, esenţial pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este ca inculpatul A.S. să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului, ceea ce a făcut în acest dosar, inculpatul creând impresia lui D.A. că va interveni pe lângă N.L. astfel încât societatea F. să obţină încheierea unor contracte de asigurare.
Instanţa, făcând o analiză a declaraţiilor inculpaţilor A.S. şi A.M.U. a constatat că acestea sunt contradictorii şi nu se coroborează cu probele din dosar.
Astfel, în declaraţia dată de inculpatul A.S., la fila 59 d.u.p. vol. I, declaraţie olografă, acesta arată că nu a avut cunoştinţă că A.M.U. ar fi încheiat contracte de asistenţă juridică cu D.A., că nu avea cunoştinţă că D.A. dorea să asigure parcul SC R.A.T.U.C. SA. Ulterior, în declaraţia de la fila 66 vol. I d.u.p., din 29 noiembrie 2011, arată că abia în 2011 a aflat că D.A. se ocupa de asigurări, că de ceva vreme ştie că D.A. se cunoştea cu A.M.U. şi că a întâlnit-o pe D.A. odată la el acasă, când aceasta discuta cu soţia sa.
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond (fila 9 vol. II Curtea de Apel Cluj) inculpatul a susţinut că nu are cunoştinţă că D.A. are contracte de asigurare cu SC R.A.T.U.C. SA.
Inculpata A.M.U. arată, în declaraţia de la fila 124 vol.I dosar de urmărire penală, că nu ştie dacă soţul său A.S. o cunoaşte pe D.A., că nu a discutat cu el despre aceasta, că a încheiat cele două contracte cu acesta şi că plăţile se făceau pe baza facturilor pe care ea le emitea lunar sau la două luni, sumele venind în funcţie de munca prestată de ea. Mai arată că întâlnirile cu D.A. le realiza la domiciliu şi că nu s-a „întâmplat niciodată” ca D.A. să se întâlnească la domiciliu cu inculpatul A.S., că nu i-a intermediat vreo întâlnire lui D.A. cu soţul său.
Aceste declaraţii sunt infirmate de declaraţiile martorului L.N., care confirmă că inculpatul A.S. a vorbit cu el despre D.A., spunându-i că aceasta este interesată să asigure parcul auto SC R.A.T.U.C. SA, de declaraţia inculpatei D.A. şi de conţinutul convorbirilor telefonice şi al proceselor-verbale privind activitatea de supraveghere operativă.
Din toate acestea rezultă că inculpatul a vorbit cu L.N. despre asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA şi despre D.A., că s-a întâlnit cu D.A. la el acasă, de cel puţin trei ori şi că intermediar al acestor întâlniri a fost soţia sa, A.M.U. Mai mult, rezultă şi faptul că cea care fixa sumele pentru care se emiteau facturile fiscale era D.A. şi nu A.M.U.
În acest sens lămuritoare sunt procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice de la fila 333 vol. IV d.u.p. din care rezultă că A.M.U. a sunat-o pe D.A. spunându-i că „acum a ajuns şi după aia tre să plecăm”, făcând referire clară la soţul său. Ca urmare a acestei convorbiri D.A. vine la domiciliul soţilor (filele 50-63 vol. V d.u.p.) astfel că are loc o întâlnire între D.A. şi A.S. la data de 30 septembrie 2011.
Tot lămuritoare sunt şi convorbirile telefonice din 20 octombrie 2011 (fila 398 vol. V d.u.p.) din care rezultă că D.A. i-a cerut lui A.M.U. să-i spună lui Sorin că miercuri dimineaţă trece pe la ei la o cafea şi convorbirea din 26 octombrie 2011, din care rezultă că în data de 27 octombrie 2011 D.A. urma să se vadă şi „toţi să fie în formaţie”, ceea ce s-a întâmplat, din activităţile de supraveghere, filele 1237-133 vol. V d.u.p., rezultând că D.A. a fost la domiciliul soţilor A.
Ca urmare, s-a apreciat că la dosar există probe care confirmă starea de fapt reţinută de parchet şi prezentată de instanţă mai sus, că nu există dubii în ceea ce priveşte modalitatea în care inculpaţii au acţionat în legătură cu această faptă dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpaţilor, în raport de starea de fapt expusă mai sus, s-a apreciat că:
a) În drept, fapta inculpatului A.S. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pretins de la învinuita D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă faţă de aceasta că are influenţă pe lângă directorul SC R.A.T.U.C. SA Cluj, N.L.G. şi-l va determina pe acesta la încheierea unor poliţie de asigurare al parcului auto al regiei cu societatea învinuitei, primind în perioada mai 2009-septembrie 2011, în 21 de tranşe, suma totală de 274.330, 54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistenţă juridică încheiate între societatea învinuitei, SC G.F. SRL şi Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
În legătură cu această faptă, apărarea a susţinut că este necesară schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. şi a nu se reţine forma continuată a infracţiunii, nefiind întrunite condiţiile impuse de lege pentru aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a arătat, în esenţă că, pentru a reţine cele 21 de acte materiale este nevoie să se fi comis 21 de acţiuni de pretindere, aspect ce nu se desprinde din niciuna din probele de la dosar şi nici din declaraţia inculpatei D.A.
În opinia instanţei, modalitatea în care s-a acţionat în această cauză este de natură a atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, din actele de la dosar rezultă că în anul 2008, când inculpata D.A. i-a propus inculpatului A.S. să se revanşeze, cei doi nu au stabilit pe ce perioadă urmează să se exercite influenţa şi nici ce sumă de bani urmează a fi achitată, pentru exercitarea influenţei.
În opinia instanţei, dacă la data de atunci cei doi ar fi stabilit pe ce perioadă urma să se exercite influenţa, ce sumă de bani urma să se achite şi în câte rate să se achite suma de bani se putea reţine, cum s-a solicitat, infracţiunea prev.de art. 257 C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Rezultă din actele dosarului că D.A. se întâlnea cu A.S. înainte de organizarea fiecărei licitaţii vizând asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA, că de fiecare dată vorbea cu acesta să o sprijine în vederea obţinerii contractelor de asigurare. Cu aceste ocazii nu se fixa vreo sumă de bani, părţile convenind că se va proceda ca şi anterior, respectiv D.A. urma să încheie un contract fictiv de asistenţă juridică cu A.M.U., în baza căruia se emiteau facturi fictive.
Mai rezultă că cea care stabilea modalitatea în care se făceau plăţile şi cuantumul acestora, era D.A., inculpata A.M.U. fiind de acord cu sumele fixate sens în care elibera facturi pentru aceste sume.
Mai rezultă că, pentru anii 2009 şi 2010 s-au încheiat două contracte fictive în baza cărora au fost emise chitanţe fiscale iar pentru anul 2011 nu s-a încheiat un astfel de contract, făcându-se doar plăţi, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentată starea de fapt.
În această situaţie, în opinia primei instanţe nu se poate reţine, cum s-a solicitat, forma simplă a infracţiunii de trafic de influenţă ci forma continuată, astfel că cererea vizând schimbarea încadrării juridice a faptei, formulată de apărare a fost respinsă.
Tot în legătură cu această faptă, apărarea a solicitat achitarea, pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În opinia instanţei, această solicitare este nefondată.
S-a apreciat că, declaraţiile inculpatei D.A. nu sunt echivoce şi interesate, cum s-a arătat. Aceste declaraţii sunt credibile şi se coroborează cu probele din dosar, respectiv cu declaraţia martorului L.N., care confirmă că inculpatul A.S. a vorbit cu el în legătură cu D.A., cu interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere, cu cele două contracte de asistenţă juridică încheiate între părţi şi cu chitanţele fiscale existente la dosar.
În opinia instanţei, aşa cum s-a mai arătat, cele două contracte de asistenţă au fost fictive deoarece din probele de la dosar nu rezultă că inculpata A.M.U. ar fi exercitat vreo consultanţă juridică pentru societatea F. sau pentru D.A., cum s-a susţinut în apărare.
b) În drept, fapta inculpatului A.S., care cu intenţie , în baza unei rezoluţii infracţionale unice, le-a instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. la încheierea a două contracte de asistenţă juridică şi a unui număr de 21 de facturi fiscale, în perioada iulie 2008-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 274.330,54 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În apărare, s-a solicitat, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei, prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În opinia instanţei forma continuată a infracţiunii de spălare de bani există şi rezultă din modalitatea în care s-a comis fapta, activitatea inculpatului, descrisă mai sus, fiind comisă de acesta la diferite intervale de timp însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Ca urmare, s-a respins această cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Tot în apărare, inculpatul A.S. a susţinut că se impune achitarea pe temeiul prev.de art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Se arată că, în cazul de faţă nu există îndeplinită condiţia care impune ca pentru reţinerea infracţiunii de spălare de bani, să existe o infracţiune prealabilă din care provin sumele de bani supuse operaţiunii de spălare. S-a apreciat că, ori există infracţiunea de trafic de influenţă, comisă în modalitatea pretinderii şi disimulată prin încheierea contractelor de asistenţă juridică, ori există infracţiunea prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000, aceasta fiind condiţionată de existenţa unor probe certe că anterior a fost comisă o infracţiune din care provin sumele de bani spălate.
În opinia instanţei, infracţiunea prealabilă există, fiind vorba despre infracţiunea de trafic de influenţă, din această infracţiune provenind sumele de bani supuse operaţiunii de spălare.
Elementul esenţial care conduce la existenţa infracţiunii de spălare de bani, prev.de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2000, constă tocmai în intenţia inculpaţilor de a ascunde adevărata natură a provenienţei banilor. În cauza de faţă această intenţie rezultă din modalitatea în care s-a acţionat, constând în încheierea unor contracte de asistenţă juridică fictive şi emiterea unor facturi fictive, toate acestea fiind făcute pentru a ascunde adevăratul scop al efectuării plăţilor, traficul de influenţă exercitat de inculpatul A.S.
Probele care atestă comiterea infracţiunii de spălare de bani sunt evidente şi au fost arătate mai sus, astfel că nu există temei de achitare a inculpatului pentru această faptă, fiind dovedit şi faptul că inculpatul cu intenție le-a determinat pe D.A. şi pe A.M.U. la încheierea celor două contracte de asistenţă juridică şi a unui număr de 21 de facturi fiscale, prin care se evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale ce au avut drept scop disimularea adevăratei provenienţe a banilor, traficarea influenţei.
c) În drept, fapta inculpatului A.S. care, cu intenţie, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a instigat pe inculpatele A.M.U. şi D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 și din 01 iulie 2009 cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de trafic de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul A.S., prin apărător, a susţinut că această încadrare nu are bază faptică, nefiind dovedită fictivitatea contractelor deoarece cu ocazia percheziţiei informative asupra calculatorului au fost identificate 17 documente care conţineau legislaţie în materia asigurărilor iar din imaginile înregistrate şi din cuprinsul convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă că s-a acordat asistenţă juridică inculpatei D.A..
Instanţa nu a fost de acord cu cele susţinute în apărare. Aşa cum s-a arătat, cele 17 documente invocate de apărare conţin legislaţie în materia asigurărilor însă nu s-a confirmat, cum s-a susţinut de A.M.U., că s-au întocmit mai multe rapoarte. Din raportul percheziţiei informatice a rezultat că cele mai multe documente au fost create şi accesate la aceeaşi oră şi dată, datele fiind introduse în calculator şi păstrate, fără a mai fi accesate vreodată.
În plus, aşa cum s-a mai arătat, nici din conţinutul convorbirilor telefonice şi nici din alte probe nu rezultă că A.M.U. ar fi prestat vreo activitate de consultanţă juridică. În opinia instanţei, fictivitatea contractelor de consultanţă juridică şi a celor 21 de facturi este dovedită, fiind dovedit faptul că inculpatul A.S. le-a instigat pe D.A. şi A.M.U. la încheierea actelor în această modalitate.
Ca urmare, s-a reţinut că nu există temei de achitare, cum s-a solicitat.
De asemenea, nu există nici motiv de schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum s-a solicitat, instigarea inculpatelor A.M.U. şi D.A. la încheierea fictivă a contractelor şi facturilor fiscale fiind realizată în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
a) În drept, fapta inculpatei A.M.U. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în înţelegere cu inculpaţii A.S. şi inculpata D.A., a ajutat pe soţul său, inculpatul A.S., să primească de la inculpata D.A. ca obiect al traficului de influenţă, dis i mulat prin contractele de consultanţă juridică din 01 iulie 2008 şi din 01 iulie 2009 încheiate de aceasta cu SC G.F. SRL SRL, cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, virându-i-se în contul cabinetului de avocatură suma totală de 274.330,54 lei, banii fiind remişi pentru ca inculpatul A.S. să-şi trafice influenţa de care se prevala că o are asupra directorului SC R.A.T.U.C. SA Cluj Napoca, N.L., în scopul determinării acestuia la încheierea unor poliţe de asigurare a parcului auto al regiei cu societatea inculpatei D.A., SC G.F. SRL SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, inculpata A.M.U., prin apărător, a cerut, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată s-a solicitat achitarea, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În opinia instanţei, în raport de modalitatea în care a fost comisă fapta descrisă mai sus, nu se poate reţine forma simplă a infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă deoarece, aşa cum s-a arătat şi în situaţia inculpatului A.S., părţile nu au stabilit pe ce perioadă urma să se exercite influenţa şi nici ce sumă de bani urma să se plătească de către D.A. În cauză s-au dovedit că cea care stabilea sumele de bani era D.A., A.M.U. acceptând sumele de bani şi emiţând facturi. De asemenea s-a stabilit că la începutul fiecărei licitaţii D.A. se întâlnea cu A.S., prin mijlocirea lui A.M.U. Ca urmare, această modalitate de a acţiona este de natură a atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tot în apărare s-a arătat că din dosar nu rezultă existenţa vreunei înlesniri sau ajutorul dat la săvârşirea faptei. S-a arătat că declaraţia lui D.A. dată în acest sens este contrazisă de toate probele de la dosar, în acest sens făcând referire la cele 17 documente identificate în fişierul F. şi convorbirile telefonice din 07 octombrie 2011, 13 octombrie 2011.
În opinia instanţei mai degrabă declaraţiile inculpatei A.M.U. nu se coroborează cu probele din dosar.
Astfel, în declaraţiile date inculpata A.M.U. susţine că D.A. nu i-a cerut niciodată să se întâlnească cu A.S., că cei doi nu s-a întâlnit şi ea nu le-a intermediat vreo întâlnire.
S-a arătat că aceste susţineri sunt nereale deoarece din conţinutul convorbirilor telefonice aflate la dosar (filele 333, 398, 405, 406 vol. IV urmărire penală) şi din procesele-verbale de supraveghere aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpata A.M.U. a fost cea care intermedia întâlnirile între A.S. şi D.A.
De asemenea, susţinerile inculpatei, în sensul că ar fi acordat asistenţă juridică societăţii F., prin întocmirea unor rapoarte pentru întreaga perioadă de derulare a contractelor nu sunt reale.
Raportul de percheziţie informatică nu a constatat existenţa unor astfel de rapoarte iar alte dovezi nu s-au depus la dosar.
Pentru a justifica faptul că A.M.U. ar fi avut mai multe întâlniri de lucru, în calitate de avocat, cu D.A. au fost invocate convorbirile telefonice ce se găsesc transcrise la filele: 308, 311, 313, 315, 316, 328-329, 337, 338, 946, 360-361, 378, 380, 382 vol. IV d.u.p.
Din acele convorbiri nu rezultă că cele două urmau să discute vreo problemă legată de asigurări după cum nu rezultă că acele întâlniri erau de lucru, cum s-a susţinut.
În atari împrejurări, susţinerile inculpatei nu se confirmă, neavând corespondent în probele de la dosar.
În opinia instanţei, din probele de la dosar rezultă că inculpatul A.S. a fost ajutat de soţia sa să primească folosul obţinut de pe urma traficării influenţei. Ajutorul a constat în încheierea celor două contracte de asistenţă juridică nereale şi emiterea facturilor fiscale prin care se primeau banii.
Ca urmare, infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă există astfel că nu se impune achitarea, cum s-a solicitat.
b) În drept, fapta inculpatei A.M.U. , care în baza unei rezoluţii infracţionale unice în înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata D.A. a procedat la încheierea fictivă în numele Cabinetului său de avocatură a contractelor de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 şi din 01 iulie 2009 cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului său de avocatură suma de 274.330,54 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul A.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la această faptă, cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond s-a solicitat ca în baza art. 334 C. proc. pen. să se schimbe încadrarea juridică prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Această cerere este nefondată deoarece, aşa cum s-a arătat în situaţia inculpatului A.S., în raport de modalitatea în care a acţionat inculpata, modalitate descrisă mai sus, rezultă că faptele au fost comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Şi cu privire la această faptă s-a solicitat, în apărare, achitarea, pe temeiul prev.de art. 10 lit. a)
În opinia instanţei, odată ce există dovedit traficul de influenţă, ca infracţiune prealabilă, din care provin sumele de bani există şi spălarea de bani astfel că nu se impune achitarea inculpatei, cum s-a solicitat. C. pen., invocându-se aceleaşi motive, ca în cazul inculpatului A.S..
Instanţa, ca şi în cazul inculpatului A.S., apreciază că este dovedită intenţia inculpaţilor de a ascunde adevărata provenienţă a banilor, prin încheierea contractelor şi emiterea facturilor prin aceasta fiind ascuns adevăratul scop al plăţilor, traficul de influenţă.
c) În drept, fapta inculpatei A.M.U. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice în înţelegere cu inculpatul A.S. şi cu inculpata D.A. a procedat la încheierea fictivă în numele Cabinetului său de avocatură a contractelor de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 şi din 01 iulie 2009 cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, totodată urmărind ascunderea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul A.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).
În apărare, cu ocazia dezbaterii pe fond s-a solicitat în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe aceleaşi considerente, ca şi cele avute în vedere în situaţia inculpatului A.S., cererea va fi respinsă, fapta inculpatei, descrisă mai sus, fiind comisă la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Pentru această faptă s-a solicitat achitarea, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. susţinându-se că nu s-a dovedit fictivitatea contractelor, că ar fi vorba de un contract de tip dilligence care nu presupune prestaţii lunare ci doar periodice şi la solicitarea clientului.
În opinia instanţei, indiferent de tipul contractului, inclusiv unul de tip dilligence, în cauză este dovedit că inculpata A.M.U. nu a exercitat niciun tip de consultanţă juridică pentru societatea Frarom, că cele două contracte au fost încheiate fictiv, pentru a justifica sumele de bani pe care inculpatul A.S. le primea urmare a promisiunii făcute de a interveni pe lângă L.N. directorul SC R.A.T.U.C. SA astfel încât inculpata D.A. să obţină asigurarea maşinilor aferente parcului auto SC R.A.T.U.C. SA.
Aşa cum s-a arătat mai sus, nici discuţiile telefonice invocate şi nici raportul percheziţiei informative efectuate la calculatorul inculpatei A.M.U. nu sunt de natură a crea instanţei convingerea că A.M.U. a desfăşurat activităţi specifice unei consultaţii juridice.
Din conţinutul acelor interceptări rezultă faptul că cele două doresc să se întâlnească, că amână întâlnirile sau că urmează să se întâlnească şi că trebuie să lucreze pe nişte hârtii (fila 378). Nu rezultă din convorbiri, ca din nicio altă probă de la dosar, că cele două urmează a discuta probleme legate de asigurări.
Ca urmare, nu există temei de achitare a inculpatei, aşa cum s-a solicitat.
II. În legătură cu cele două carduri ale SC R. SRL, ce au fost găsite la domiciliul soţilor A., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 09 noiembrie 2011 instanţa, în urma analizei probelor de la dosar, respectiv declaraţiile inculpatului A.S., declaraţia inculpatei A.M.U. (fila 191 dosar instanţă), declaraţiile martorilor M.V. fila 12 d.u.p., H.S.H. fila 1 vol. III d.u.p. şi fila 151 vol. VI instanţă, L.A.A. fila 10 vol. III d.u.p. şi fila 154 dosar instanţă, V.A. fila 6 vol. III urmărire penală şi fila 156 vol.VI instanţă, N.S. fila 8 d.u.p. vol. III, fila 25 vol. IX dosar instanţă, a reţinut următoarele:
Cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 09 noiembrie 2011 la domiciliul soţilor A. au fost descoperite şi ridicate 2 carduri de alimentare cu carburanţi, emise de compania M. România pentru societatea SC R.G. SRL SRL. Cele două specificaţii ale cardului care însoţesc seria acestora, respectiv denumirile de „G." şi „B.", dau posibilitatea ca posesorul cardului să alimenteze orice autovehicul, indiferent de numărul de înmatriculare. Cardul „B." poate fi utilizat şi pentru recipiente, nu doar pentru alimentarea în rezervor, fără limită de cantitate sau sumă.
Aşa cum rezultă din contractele de utilizare a celor 2 carduri, aflate la filele 124-132 vol. III d.u.p., cardurile au fost emise de societatea M. România şi eliberate societăţii SC R.G. SRL SA.
Din actele aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv relaţiile primite de la M. România, a rezultat că în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011 cardul B., a fost folosit de 38 de ori. Totodată, la dosar au fost transmise 38 de chitanţe de confirmare a plăţii.
În urma efectuării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică s-a constatat că 29 chitanţe au fost confirmate la plată de A.M.U., fiind semnate de aceasta. Aceste chitanţe sunt din perioada 14 noiembrie 2010-01 noiembrie 2011 şi sunt în valoare de 8.826,93 lei. Această sumă de bani a fost achitată de SC SC R.G. SRL către M. România, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar la filele 145-138 vol. III d.u.p.
Inculpatul A.S., în declaraţia dată la fila 83 d.u.p., arată că nu îşi aminteşte cum au ajuns la primărie cele două carduri şi nici cum au ajuns acestea acasă la el. Mai arată că soţia lui nu avea posibilitatea să intre în posesia acestor carduri şi să le aducă acasă, cel mai probabil el le-a adus, cu alte documente însă nu îşi aminteşte împrejurările. Tot în acea declaraţie inculpatul arată că nu a discutat cu soţia sa şi nu a ştiut că aceasta ar fi făcut alimentări cu acele carduri şi că nu îşi aminteşte dacă el a efectuat alimentări la vreunul din autoturismele familiei întrucât în acea perioadă soţia se ocupa de alimentări.
În faţa instanţei, fila 240 vol. X, inculpatul arată că nu a ştiut despre cele 2 carduri până în momentul prezentării unui raport şi a câtorva semnături, contestate de avocat. Susţine că aceste carduri nu au fost folosite de el niciodată şi că nu avea cunoştinţă de ele.
Inculpata A.M.U., în faza de urmărire penală, nu a dorit să facă declaraţii cu privire la cele 2 carduri, care au fost găsite în portmoneul ei, fila 118-122 vol. I d.u.p. În faţa instanţei, la fila 191 vol. IV, arată că aceste carduri au fost găsite în poşeta ei, că au fost găsite de ea într-un plic sigilat în cutia poştală, pe plic fiind trecută adresa cabinetului de avocatură. Susţine că nu i-a spus soţului despre aceste carduri şi nici nu a considerat să-i spună. Acel plic a fost primit prin poştă şi nu avea expeditor iar cardurile au fost văzute de ea în momentul în care plicul a fost deschis. A crezut că acel plic vine de la M. România deoarece pe carduri era scris M. Mai arată că nu ştia cum să utilizeze cardurile, s-a dus cu ele la benzinărie, le-a arătat la casă, crezând că sunt carduri de puncte. Acolo a fost informată că nu este vorba despre acele carduri de puncte şi că nu trebuie să plătească contravaloarea combustibilului. Susţine că acele carduri au fost trimise undeva, în toamna anului 2011 şi că le-a folosit din toamna anului 2011 de 2-3 ori. Nu recunoaşte că a confirmat la plată cele 29 de chitanţe. În legătură cu modalitatea în care a procedat în cele 2-3 ocazii când a plătit cu cardul, arată că la casă se elibera un bon pe care ea îl semna, însă nu poate să spună dacă a semnat bonurile şi dacă le-a semnat o dată sau de două ori.
În opinia instanţei, declaraţiile inculpaţilor A.M.U. şi A.S. nu se coroborează cu probele de la dosar.
Astfel, atât din contractele aflate la filele 124-132 vol. III d.u.p. cât şi din declaraţiile martorei Vanica Anamaria (fila 6 d.u.p. şi 156 vol. VI dosar instanţă), gestionar la SC R. SRL Cluj, care a verificat situaţia cardurilor, rezultă că cele 2 carduri au plecat din gestiunea SC R.G. SRL Cluj şi au fost emise în anul 2010.
Din probele de la dosar nu s-a putut stabili cu exactitate modalitatea în care cardurile au ajuns în posesia soţilor A.
Astfel, din declaraţia martorului H.S.H., rezultă că din anul 2008 era o practică, în sensul că SC R. SRL oferea astfel de carduri de carburanţi Primăriei Municipiului Cluj, (fila 2 vol. III d.u.p.) astfel încât maşinile primăriei să se deplaseze în teren. Tot acest martor mai arată că el nu cunoaşte ca astfel de carduri să se fi dat vreunui reprezentant al Primăriei Cluj însă în perioada 2005-2006, vechiul conducător al SC R.G. SRL, care a decedat, a convenit ca reprezentanţilor primăriei să le fie date astfel de carduri.
Din adresa Primăriei Municipiului Cluj rezultă că nicio direcţie din cadrul acestei instituţii nu a primit spre folosinţă vreun card de alimentare cu carburanţi din partea SC R. SRL.
Inculpata A.M.U. a susţinut că a primit cele 2 carduri prin poştă.
Cert este că cele 2 carduri au ajuns în posesia familiei A. şi în opinia instanţei, acestea nu au ajuns acolo din întâmplare şi fără a se cunoaşte ce beneficii oferă.
În legătură cu data când au început a fi folosite cardurile, trebuie subliniat că inculpata A.M.U., în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 191 vol. XI) arată că a primit aceste carduri abia în toamna anului 2011 şi le-a folosit de 2-3 ori.
Din datele furnizate de către M. România a rezultat că, cardul B., a fost folosit în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011 de 38 de ori şi că s-au făcut alimentări în valoare de 11.244,90 lei.
De la staţiile de carburanţi au fost solicitate bonurile emise, fiind transmise un număr de 38 de chitanţe de confirmare a plăţii.
În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică (filele 217-224 vol. III d.u.p.) care a constatat că 29 chitanţe au fost semnate de A.M.U., prima chitanţă semnată datând din 14 noiembrie 2010, astfel că această dată va fi considerată de instanţă ca fiind cea în care cardul B. a început a fi folosit.
Aşa cum rezultă din înregistrările efectuate în diferite benzinării, înregistrări transpuse în planşele foto aflate la filele 25-46 d.u.p. vol.III, şi din declaraţiile martorului N.S.O. (fila 8 d.u.p. vol. III şi fila 25 vol. IX dosar instanţă), alimentarea cu cardul B. s-a realizat de către A.M.U. nu doar la autoturismele proprii ci şi la autoturismele proprietate personală sau ale firmei martorului N.S.O., prieten cu familia A.
Martorul N.S. a susţinut că începând cu vara anului 2011 a alimentat de 3-4 ori în acest mod, că inculpata A.M.U. îl însoţea şi achita contravaloarea carburantului, el nefiind de faţă când se efectuau plăţile. Martorul mai arată că maşinile erau alimentate cu 60-70 litri de carburanţi.
Toate aceste probe sunt, în opinia instanţei, de natură a contrazice declaraţia inculpatei A.M.U. cum că a primit cele 2 carduri abia în toamna anului 2011 şi le-a folosit de 2-3 ori.
În opinia instanţei, din modalitatea în care a acţionat inculpata A.M.U. rezultă că aceasta ştia cu exactitate la ce se foloseau cardurile şi pentru ce erau primite. Susţinerea inculpatei, cum că nu ştia despre ce carduri este vorba, că a crezut iniţial că este vorba de carduri de puncte emise de M., este puerilă şi neverosimilă.
Din probele de la dosar rezultă că aceste carduri au intrat în posesia familiei A. după 28 iulie 2010, când inculpatul A.S. a semnat în calitate de primar, cu SC R.G. SRL contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare.
În opinia instanţei, acele 2 carduri nu au ajuns din întâmplare în posesia familiei A. ci au fost date de SC R. SRL după semnarea acelui contract de salubrizare de către inculpatul A.S., care ştia cu exactitate despre provenienţa cardurilor. De fapt, în prima declaraţie dată în faza de urmărire penală (f.83), inculpatul a susţinut că este posibil ca acele carduri să fi ajuns acasă de la primărie, cu alte documente, ceea ce confirmă că inculpatul cunoştea despre existenţa cardurilor.
Aşa cum s-a dovedit, doar cu unul din acele carduri s-au făcut alimentări de către A.M.U., atât în maşinile familiei A. cât şi în maşinile personale sau ale firmei prietenului soţilor A.S., martorul N.S.. Relaţiile de prietenie cu acest martor fiind recunoscute atât de A.S. cât şi de A.M.U.
În apărare, inculpatul A.S. a arătat că acea constatare tehnic-ştiinţifică de natură grafică, aflată la filele 145-148 vol. III d.u.p. a fost dispusă şi efectuată cu încălcarea art. 112 C. proc. pen. şi că din probele de la dosar se poate deduce subiectivismul şi lipsa de imparţialitate a acelei constatări tehnico-ştiinţifice.
Trebuie subliniat că în faţa instanţei, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice (fila 24 vol. X instanţa de fond), fiind contestat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflat la filele 145-148 vol.III d.u.p., invocându-se şi la data de atunci aceleaşi aspecte ca cele arătate mai sus.
Cererea vizând efectuarea expertizei grafoscopice a fost respinsă de instanţă, apreciindu-se atunci, ca şi acum, că la fila 217-244 vol. III d.u.p. există un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică, raport întocmit de un expert criminalist autorizat în domeniul grafică. Acel raport de constatare tehnico-ştiinţifică a fost întocmit cu respectarea art. 112 C. proc. pen., în cauză dovedindu-se ca fiind necesar a se lămuri dacă bonurile fiscale emise de M. România, în datele de 14 noiembrie 2010 ora 18:46, 14 martie 2011, ora 19:18; 15 martie 2011, ora 11:46; 19 martie 2011, ora 13:30; 06 aprilie 2011 ora 13:04; 12 aprilie 2011 ora 15:58; 21 aprilie 2011 ora 16:49; 27 aprilie 2011 ora 16:14; 10 mai 2011, ora 11:15; 17 mai 2011, ora 18:31; 22 mai 2011, ora 15:16; 24 mai 2011, ora 15.32; 15 iunie 2011, ora. 12:16; 15 iunie 2011, ora 12:38; 05 iulie 2011 ora 16:06; 07 iulie 2011, ora 13:41; 14 iulie 2011 ora 09:23; 17 iulie 2011, ora 11:27; 08 august 2011, ora 16:24, 29 august 2011, ora 22:24; 10 septembrie 2011, ora 17:36; 15 septembrie 2011, ora 13:44; 18 septembrie 2011 ora 14:01; 26 septembrie 2011, ora 13:30; 30 septembrie 2011, ora 23:27; 13 octombrie 2011, ora 19:55; 17 octombrie 2011, ora 12:25; 30 octombrie 2011, ora 21:41; 02 noiembrie 2011 ora 10:50 au fost executate sau nu de inculpata A.M.
Se apreciază că, constatarea tehnico-ştiinţifică nu este un mijloc de probă propriu zis ci este un procedeu probatoriu deoarece specialistul sau tehnicianul pleacă de la date cunoscute şi în urma unor operaţii tehnico-ştiinţifice, cu aparatajul corespunzător, trage concluzii asupra împrejurării ce trebuie lămurită. Mijlocul de probă îl constituie raportul de constatare tehnico - ştiinţifică, aflat la filele 217- 224, volumul III d.u.p., în care sunt cuprinse concluziile expertizei.
Prin urmare, în opinia instanţei, acest raport de constatare tehnico - ştiinţifică a fost întocmit cu respectarea art. 112 C. proc. pen.
În plus, acest raport de constatare tehnico - ştiinţifică nu a fost contestat de către inculpatul A.S. sau de către inculpata A.M.U., în faza de urmărire penală, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, astfel că nu există temei a considera că raportul a fost întocmit cu încălcarea art. 112 C. proc. pen.
Susţinerea apărării, vizând subiectivismul şi lipsa de imparţialitate a persoanei care a efectuat constatarea tehnico - ştiinţifică este apreciată de către instanţa, ca nedovedită.
În legătură cu apărarea inculpatului A.S., în sensul că A.M.U. nu putea să semneze bonurile din data de 15 septembrie 2011 ora 13:44 şi din 26 septembrie 2011, ora l3:30 deoarece din procese-verbale din data de 05 noiembrie 2011 şi 07 noiembrie 2011, aflate la filele 147 şi 152 vol. V d.u.p., nu rezultă că A.M.U. s-ar fi aflat în acele locuri, trebuie subliniat următoarele:
Cele două procese-verbale, aflate la filele 147 şi 152 vol.V d.u.p., prezintă o analiză a activităţilor desfăşurate de A.M.U., analiză ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice şi din specificaţiile tehnice privind localizarea acesteia ce reies din datele furnizate de operatorul de telefonie mobilă. Prin urmare, în acea perioadă nu s-a efectuat o supraveghere permanentă a inculpatei astfel încât să se cunoască poziţia acesteia în fiecare moment din zi.
În opinia instanţei, în condiţiile în care nu s-a efectuat o supraveghere permanentă a inculpatei în zilele respective şi în condiţiile în care în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că semnătura de pe bonuri aparţine inculpatei, rezultă fără putinţă de tăgadă că A.M.U. a fost în cele 2 zile, la orele specificate în bonuri, în cele două benzinării.
În raport de toate cele de mai sus, instanţa a reţinut că la dosar există suficiente probe care stabilesc că inculpatul A.S., în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, după încheierea, la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj Napoca cu SC R. SRL Bucureşti, contract încheiat de acesta în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a primit de la reprezentanţii acestei societăţi 2 carduri de alimentare cu carburanţi din care unul a fost utilizat ulterior, în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011 de către A.M.U. care a alimentat autovehiculele proprietate personală şi nu numai cu carburanţi în valoare totală de 8.826,93 lei.
Această faptă întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.
III. În legătură cu faptele inculpaţilor A.M.U., A.S. şi S.M.C. s-au reţinut următoarele:
Inculpaţii A.S. şi S.M.C. sunt în relaţii de prietenie, aspect confirmat de cei doi.
SC T.T.C. SRL Cluj Napoca a fost înfiinţată la iniţiativa inculpatului S.M.C. La această firmă printre asociaţi mai sunt mama inculpatului S.M.C. şi I.O. Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului S.M.C. (fila 92 vol. I d.u.p., filele 15-18 vol. II dosar al Curţii de Apel Cluj, fila 192 vol. IX dosar al Curţii de Apel Tg.Mureş) el era cel ce se ocupa şi lua deciziile în legătură cu SC T.T. SA.
Inculpatul S.M.C. mai are calitatea de acţionar minoritar al SC B.R.H.G. SA, unde deţine 16% din acţiuni, pachetul majoritar de acţiuni al acestei firme fiind deţinut de SC W.G. SA din Austria.
Societatea Total Trading SRL a fost unul dintre membrii Consiliului de Administraţie al societăţii SC B.V. SRL, inculpatul S.M.C. având calitatea de administrator legal.
Aşa cum rezultă din actele de la dosar, la data de 02 aprilie 2010 între Cabinetul de Avocatură al inculpatei A.M.U. şi SC T.T.C. SA se încheie contractul de consultanţă juridică nr. 14, contract în baza căruia în perioada 02 aprilie 2010-01 septembrie 2011 au fost emise 18 facturi fiscale în valoare totală de 266.040 lei, fiind viraţi din contul SC T.T. SRL 262.560 lei, conform facturilor fiscale din 03 mai 2010, din 01 iunie 2010, din 01 iulie 2010, din 02 august 2010, din 01 septembrie 2010, din 01 octombrie 2010, din 01 noiembrie 2010, din 01 decembrie 2010, din 03 ianuarie 2011, din 01 februarie 2011, din 01 martie 2011, din 01 aprilie 2011, din 01 mai 2011, din 01 iunie 2011, din 01 iulie 2011, din 01 august 2011, din 01 septembrie 2011, filele 209-226, vol. I).
În legătură cu împrejurările în care s-a încheiat acest contract, inculpata A.M.U. susţine, în declaraţia de la fila 128 d.u.p., că S.M.C. i-a solicitat să încheie acest contract, că s-a întâlnit cu I.O., despre care afirmă că ar fi mama inculpatului S.M.C., o singură dată, la ea acasă, când a semnat contractul.
Ulterior, în faţa instanţei, inculpata arată că a încheiat acel contract în virtutea relaţiilor de prietenie cu inculpatul S.M.C., că la încheierea contractului s-a prezentat doar inculpatul S.M.C. căruia i l-a înmânat şi că atunci când S.M.C. s-a întors cu contractul semnat acesta a fost însoţit de o femeie care era mai în vârstă. Cum ea nu a cunoscut persoana respectivă a crezut că este mama inculpatului, făcând confuzie în legătură cu persoana ce l-a însoţit pe S.M.C.
Inculpatul S.M.C., în declaraţia de la fila 92 d.u.p. vol. I, arată că el a negociat cu A.M.U. încheierea contractului şi că tot el a dispus ca I.O. să-l semneze.
Inculpatul mai arată că nu cunoaște împrejurările în care s-a semnat contractul de cele două, că facturile emise de A.M.U. le lua el de la aceasta şi le ducea la firmă.
În declaraţia dată în faţa instanţei, fila 17 vol. II dosar al Curţii de Apel Cluj, inculpatul arată că i-a cerut inculpatei A.M.U. să încheie acel contract de asistenţă juridică, că acel contract a fost încheiat de martora I.O. şi că a luat facturi de la locuinţa lui A.M.U. pe care le ducea lui I.O..
Martora I.O., în declaraţiile de la filele 162 urmărire penală şi 255 vol. I al Curţii de Apel Cluj, susţine că acel contract de asistenţă juridică i-a fost adus de S.M.C., fiind semnat doar de A.M.U.. La primire contractul a fost semnat şi de ea. Tot din declaraţiile acestei martore mai rezultă că facturile emise de Cabinetul de Avocatură erau aduse în majoritate de S.M.C. dar că unele veneau şi prin poştă.
Din declaraţiile de mai sus rezultă unele neconcordanţe legate de modalitatea semnării contractului şi persoanele participante, însă instanţa a apreciat că acel contract a fost încheiat la iniţiativa inculpatului S.M.C., fiind semnat de A.M.U. şi mai apoi de I.O., în calitate de administrator al societăţii, tot ea fiind aceea care făcea plăţile, pe baza facturilor ce erau aduse în mare parte de inculpatul S.M.C.
În rechizitoriu se reţine că acest contract este unul fictiv şi că inculpata A.M.U. nu ar fi exercitat nicio consultanţă juridică, neavând nicio relaţie profesională cu societatea SC T.T. SRL care să justifice prestaţiile financiare de care a beneficiat A.M.U. Astfel, se arată că cei doi în perioada iulie-noiembrie 2011 au avut doar două contacte telefonice, în 03 august 20111 şi 16 septembrie 2011 şi o singură întâlnire, în 06 septembrie 2011, de 3 minute şi că martora I.O., care ar fi trebuit să ştie despre presupusele consultaţii nu ştia nimic.
Cu privire la acest aspect trebuie precizat că, într-adevăr din probele de la dosar nu rezultă că în perioada 02 aprilie 2010-01 septembrie 2011 s-ar fi acordat o asistenţă juridică consistentă din partea inculpatei A.M.U. însă, nu se poate susţine că nu s-a acordat asistenţă juridică.
Din declaraţiile celor doi inculpaţi rezultă că s-a solicitat inculpatei A.M.U. o analiză juridică cu privire la toate companiile pe care le reprezenta S.M.C. însă această analiză nu s-a putut concretiza. Cu ocazia percheziţiei informatice asupra calculatorului inculpatei A.M.U. a fost găsit un folder denumit SC T.T.C. SRL în care se aflau 2 documente. Unul denumit Raport de audit juridic, ce reprezenta un model al unui astfel de raport fără date care să identifice părți, societăţi, etc. şi altul denumit Raport Legal Due Diligence, ce conţinea de asemenea un model de raport fără date care să identifice părţi sau societăţi.
În opinia instanţei de fond, ceea ce s-a găsit în calculatorul inculpatei A.M.U. cu ocazia percheziţiei informatice vine în sprijinul declaraţiilor celor doi inculpaţi, care au susţinut, aşa cum s-a arătat, că analiza juridică solicitată nu s-a putut concretiza.
Tot din declaraţiile celor doi mai rezultă că A.M.U. l-a consiliat pe A.S. în legătură cu achiziţia unor terenuri şi în legătură cu unele probleme familiale. În opinia instanţei aceste susţineri nu au fost infirmate de probele de la dosar.
Problema care se pune este a stabili dacă aceste consultaţii, afirmativ a fi prestate, justifică sumele de bani de care a beneficiat A.M.U. sau sunt, aşa cum s-a susţinut de către D.N.A., foloase necuvenite ce au fost date inculpatului A.S. care, în calitate de primar, să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL precum şi să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
Inculpaţii S.M.C., A.M.U. şi A.S. în declaraţiile date au susţinut constant că nu s-au solicitat sau dat sume de bani în acest scop.
În legătură cu modalitatea de încheiere a contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare şi cu modalitatea derulării acestui contract ulterior, după încheierea lui, a fost administrat un vast probatoriu, fiind audiaţi, în calitate de martori persoane implicate în procedura de concesionare a serviciului public de salubrizare, angajaţi ai Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, reprezentanţii societăţii SC V.B. SRL. Niciuna din persoanele audiate nu a sesizat vreo intervenţie din partea inculpatului A.S. în legătură cu acest contract sau cu derularea lui ulterioară.
În rechizitoriu se reţine că implicarea inculpatului A.S. a constat în aceea că el a fost cel care a aprobat comisia de licitaţie propusă şi trecută printr-o şedinţă a Consiliului Local, comisia fiind aprobată întocmai, în acelaşi format aprobat anterior de primar.
Aşa cum rezultă din referatul privind numirea comisiei de evaluare a ofertelor pentru licitaţia deschisă privind delegarea, prin concesiune a gestiunii serviciului public de salubrizare, aflat la fila 416 vol. I d.u.p., acesta a fost semnat de directorul executiv al Municipiului Cluj - Napoca, V.P. şi de şeful de birou achiziţii publice L.L., fiind aprobat de primarul A.S. Acest referat a fost aprobat prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca din 28 aprilie 2009, hotărâre avizată de A.Ţ., în calitate de secretar.
Pentru a clarifica modalitatea în care a fost întocmit referatul de numire a comisiei şi modalitatea de adoptare a Hotărârea C.L. din 28 aprilie 2009 au fost audiaţi în calitate de martori V.P. - director executiv al Primăriei Municipiului Cluj - Napoca (fila 267 vol. VIII dosar instanţă), L.L. (fila 58 vol. VIII dosar instanţă), A.Ţ. (fila 61 vol. VIII dosar instanţă), S.M.D. (fila 276 vol. III). De asemenea au fost audiaţi martorii S.G. - consilier local (fila 274 vol. VII dosar instanţă), T.C. (fila 278 vol. VIII dosar instanţă) şi A.C. consilier local (fila 279 vol. VIII dosar instanţă). Aceşti martori au susţinut că toate procedurile au fost corecte şi că nu a existat vreo intervenţie din partea inculpatului A..
De asemenea, în cauză au fost audiaţi şi membrii comisiei de licitaţie, care au susţinut că pe parcursul desfăşurării licitaţiei inculpatul A.S. nu a intervenit în vreun fel, licitaţia respectând toate condiţiile legale.
Prin urmare, din probele de la dosar rezultă că s-a respectat procedura de concesionare a serviciului de salubrizare, că inculpatul A.S. a aprobat acel referat, aflat la fila 416 vol. I d.u.p., în virtutea atribuţiilor de serviciu şi că nu a intervenit în vreun fel în ceea ce priveşte numirea comisiei de licitaţie. Comisia de licitaţie a fost numită legal, prin hotărâre a Consiliului Local, fără vreo intervenţie din partea inculpatului A.S.
Se mai reţine, în rechizitoriu, că implicarea inculpatului A.S. a constat în aceea că a semnat contractul de delegare a serviciilor de salubrizare cu SC B.V. SRL SA înainte ca instanţa să soluţioneze definitiv contestaţiile depuse la licitaţie şi că cele susţinute de inculpat, că acel contract a fost încheiat după ce instanţa s-a pronunţat asupra corectitudinii licitaţiei, nu corespunde adevărului, în sensul că instanţa s-a pronunţat la câteva luni de la semnarea contractului.
Din actele de la dosar rezultă că, într-adevăr semnarea contractului s-a realizat înainte de pronunţarea unei decizii definitive de către Curtea de Apel Cluj însă, în cauză s-a dovedit că semnarea contractului s-a realizat după ce A.N.R.M.A.P. prin adresa din 12 iulie 2010 (filele 306-307) a comunicat Consiliului Local posibilitatea încheierii contractului conform deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestațiilor, care a respins contestațiile la licitaţie.
Totodată, se observă că şi legislaţia în materia procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 76 din 30 iunie 2010. În această ordonanţă fiind modificat art. 28716 alin. (2) care prevede în mod expres că „recursul nu suspendă executarea”, astfel că există posibilitatea încheierii anterioare a contractului.
În plus, din declaraţia martorei R.A., şef serviciu juridic, fila 250 vol. IX dosar instanţă de fond, rezultă că în momentul în care acest contract a ajuns la ea pentru semnare acesta era semnat de şeful Serviciului tehnic reparaţii imobiliare, de directorul Direcţiei tehnice şi de Direcţia economică, singurul care mai urma să-l semneze era primarul.
În cauză au fost audiaţi, în calitate de martori, toţi aceşti şefi de direcţie care au susţinut că inculpatul A.S. nu a intervenit în vreun fel.
Prin urmare, din nicio probă de la dosar nu rezultă că inculpatul A.S. ar fi exercitat vreo influenţă în ceea ce priveşte semnarea contractului de salubrizare.
În opinia instanţei, din nicio probă de la dosar nu rezultă că inculpatul A.S. s-ar fi implicat în derularea ulterioară a contractului, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a societăţii.
Din probele de la dosar, respectiv din declaraţiile martorilor L.S.V. (fila 54 vol. VIII dosar instanţă), M.A.L. (fila 56 vol. VIII dosar instanţă), L.F.A. (fila 60 vol. VIII dosar instanţă), F.Ş. (fila 63 vol. VIII dosar instanţă), P.C. (fila 64 vol. VIII dosar instanţă), F.M.M. (fila 65 vol. VIII instanţă), M.L.M. (fila 67 vol. VIII), rezultă că societatea SC B.V. SRL a fost sancţionată de către reprezentanţii Primăriei în mai multe rânduri şi că împotriva acestor sancţiuni s-au făcut contestaţii. Rezultă, din actele dosarului, că aceste contestaţii au fost trimise cu întârziere la instanţă în vederea soluţionării însă nu rezultă că inculpatul A.S. s-ar fi implicat în vreun fel.
Se mai reţine în rechizitoriu că, inculpatul A.S. s-ar fi implicat, la solicitarea lui S.M.C., în emiterea de către Primăria Cluj a unei recomandări, act de care compania SC B.V. SRL avea nevoie pentru a participa la o licitaţie organizată în judeţul Argeş.
Cu privire la această recomandare se arată că inculpatul A.S. a refuzat iniţial semnarea însă a doua zi, la solicitarea inculpatului S. şi după ce acesta a făcut o vizită inculpatei A.M.U. de unde a primit factura din luna septembrie 2011, pentru a se ocupa de plată, a semnat-o fiind eliberate două variante.
Ceea ce a determinat D.N.A. să reţină implicarea inculpatului A.S. în eliberarea acelei recomandări a fost interceptarea convorbirii telefonice din 15 septembrie 2011 dintre inculpatul S.M.C. şi martora T.A.
Din acea convorbire rezultă că cel care s-a dus la Primăria Cluj pentru a obţine acea recomandare, cu o zi înainte de această discuţie telefonică, a fost numitul Gerhard. Rezultă din interceptare că G. s-ar fi întâlnit cu A.S. care l-a trimis la V.P., să vorbească prima dată cu acesta. Rezultă că V.P. nu era în birou iar G. a lăsat recomandarea domnului Miron, care a fost la primărie şi a aflat că se semnează recomandarea doar pentru contractul de concesiune nu şi pentru perioada de dinainte şi că cel care nu semnează pentru perioada de dinainte este A.S. Inculpatul S.M.C. îi spune martorei T.A. că „să i se aducă lui a doua zi dimineaţă două variante, că le va lua el”.
Pentru a clarifica modalitatea în care a fost eliberată acea recomandare a fost audiată martora T.A. (fila 259 vol. I instanţă), care susţine că în luna august 2011 a fost organizată o şedinţă la care au participat şi reprezentanţii austrieci din partea firmei mame, ocazie cu care s-a hotărât ca firma SC B.S.E. SRL să participe la licitaţia lansată în judeţul Argeş în domeniul de salubritate. La acea şedinţă a participat şi inculpatul S.C.M. S-a hotărât ca cea care urma să se ocupe de întocmirea documentaţiei pentru compania de salubritate să fie martora. Pentru a dovedi experienţa societăţii printre alte acte era nevoie şi de recomandări. Aceste recomandări erau formulare tipizate pe care ea le-a completat. Cel care a dus la primărie recomandările a fost M.N. Acesta a sunat-o şi i-a spus că primarul nu vrea să le semneze. Martora arată că nu este sigură dacă în discuţia avută cu M.N. acesta i-a spus că primarul nu vrea să le semneze sau primăria. Mai arată că l-a sunat pe inculpatul S., căruia i-a relatat despre incident şi că i-a trimis actele, acestea fiind aduse a doua zi de şoferul inculpatului S.
De asemenea a fost audiat şi M.N. care a arătat, în declaraţia de la fila 5 vol. II dosar Curtea de Apel Tg. Mureş, că el asigura contactul dintre societatea SC B.S.E. SA punct de lucru Cluj şi Primăria Municipiului Cluj. A fost sunat de T.A. că trebuie să ia un înscris de la dânsa şi să-l ducă la primărie. Martorul susţine că s-a întâlnit cu dl P.u, care nu a fost de acord să semneze unul dintre înscrisurile prezentate, susţinând că este nelegal, astfel că a restituit martorei T. înscrisul.
Martorul P.V., în declaraţia de la fila 267 vol. VII Curtea de Apel Tg.-Mureş susţine că martorul Miron a venit la el în birou cu o recomandare, însă i-a spus că nu poate să-i dea recomandarea decât pentru contractul încheiat. Martorul mai susţine că ştia că s-a eliberat o recomandare, care a fost semnată de M.M. Mai arată că A.S. nu a făcut nicio intervenţie.
Martora M.M., în declaraţia de la fila 270 vol. VII dosar instanţă, arată că ea a semnat cele două recomandări, în locul directorului executiv P.V., iar în locul primarului a semnat viceprimarul L.A.
Martorul L.A., în declaraţia de la fila 4 vol. II dosar instanţă, arată că el era cel care semna marea majoritate a recomandărilor ce se eliberau la solicitarea diverşilor agenţi economici, el semnând şi recomandările din dosarul de faţă. Aceste recomandări i-au parvenit pentru semnare prin intermediul secretariatului primăriei. Martorul a arătat că a semnat cele două recomandări fără vreo intervenţie din partea primarului.
În declaraţiile date de inculpatul A.S. (fila 12 vol. II dosar Curtea de Apel Cluj), în legătură cu cele două recomandări, acesta susţine că s-a prezentat la biroul său reprezentantul SC B.V. SRL căruia i-a precizat că recomandările se emit doar de direcţia de specialitate. A doua zi s-a prezentat şi inculpatul S.M.C. care i-a cerut relaţii cu privire la recomandări şi căruia i-a relatat aceleaşi împrejurări. Inculpatul mai arată că recomandările au fost trimise la direcţia de specialitate şi că nu a intervenit cu privire la urgentarea acestora.
Inculpatul S.M.C. în declaraţia de la fila 15 vol. II dosar al Curţii de Apel Cluj, cu privire la aceste recomandări, arată că a fost surprins atunci când a fost sunat de d-na T. şi l-a informat că primarul refuză să semneze cele două recomandări, motiv pentru care a fost la el în audienţă. Susţine că s-a întâlnit cu A.S. care i-a spus că nu este în atribuţia lui să emită recomandările.
Din cele de mai sus, precum şi din conţinutul convorbirilor telefonice din data de 16 septembrie 2011 rezultă că, într-adevăr s-a refuzat eliberarea recomandărilor şi că cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi au discutat în legătură cu motivul refuzului. Din niciuna din probele de mai sus şi nici din alte declaraţii aflate la dosar nu rezultă că inculpatul A.S. ar fi intervenit pe lângă vreuna din persoanele care au semnat recomandările ca acestea să fie semnate.
Se reţine în rechizitoriu că martorul L.A. a susţinut că a semnat recomandările deoarece acestea i-au fost dispuse spre semnare de către primar.
Verificând declaraţia acestui martor, aflată la fila 264 vol. II d.u.p., rezultă că acesta a susţinut că el personal a semnat cele două recomandări care „mi-au fost date în mapă” de primarul A.. Ulterior, în declaraţia de la fila 4 vol.II dosar instanţa de fond, arată că acele recomandări i-au parvenit pentru semnare prin intermediul secretariatului primăriei.
Tot acest martor, în declaraţiile date, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, mai arată că nu s-a ridicat vreun semn de întrebare asupra datelor din recomandări şi că nu s-a intervenit din partea primarului pentru a fi semnate.
Ca urmare, nu se poate reţine că martorul a semnat cele două recomandări deoarece aşa i-a dispus inculpatul A., cum s-a susţinut de către acuză.
Se mai arată în rechizitoriu că transmiterea facturilor de Cabinetul de avocatură către SC T.T. SRL s-a făcut prin intermediul inculpatului A.S. În dovedirea acestui aspect se arată că inculpatul A.S. s-a întâlnit cu inculpatul S.M.C. în perioada iulie 2011 - noiembrie 2011 de 5 ori iar cu inculpata A.M.U. o singură dată. De asemenea, se arată că între cabinetul de avocatură şi SC T.T. SRL nu au avut loc trimiteri poştale, aspect confirmat de Poşta Română.
Inculpaţii, în declaraţiile date, nu au negat acele întâlniri, susţinând că în acele ocazii nu s-a transmis de către inculpatul A.S. facturile emise de Cabinetul A.M.U. pentru SC T.T.C. SA.
În opinia instanţei, susţinerile inculpaţilor sunt reale, din nicio probă de la dosar nu rezultă, cum s-a susţinut de D.N.A., că la acele întâlniri inculpatul A. a transmis inculpatului S. facturile emise de Cabinetul A.M.U.
Este real faptul că, C.P.R. a comunicat, prin adresa de la fila 175 vol. I d.u.p., că nu au fost identificate expediţii poştale de către Cabinetul de avocat A.M.U., către SC T.T. SRL însă trebuie reţinut că martora I.O.M., în declaraţia de la urmărire penală fila 168 vol. I şi în declaraţia de la filele 255-156 vol. I dosar instanţă, a susţinut că facturile erau aduse în majoritate de inculpatul S.M.C. iar altele au venit prin poştă. Această declaraţie a martorei se coroborează cu declaraţiile inculpatei A.M.U. şi ale inculpatului S.M.C. În plus, mai trebuie reţinut că Poşta Română nu are o evidenţă a tuturor expediţiilor poştale.
Ca urmare, din dosar nu rezultă nici faptul că inculpatul A.S. era cel care îi transmitea facturile inculpatului S.M.C. cu ocazia întâlnirilor dintre cei doi.
Faţă de cele de mai sus, în opinia instanţei, din probele de la dosar nu reiese că sumele de bani rezultate în urma încheierii contractului de consultanţă juridică din 01 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură A.M.U. şi SC T.T.C. SRL au fost date în scopul ca inculpatul A.S. semneze contractul de salubrizare cu SC B.V. SRL şi să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
În legătură cu încadrarea juridică a faptelor, trebuie subliniat că inculpaţii A.S. şi A.M.U. au solicitat, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării, prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de toate faptele reţinute, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru a se reţine forma continuată a infracţiunilor.
În opinia instanţei, această cerere formulată este nefondată deoarece, faptele presupus a fi comise de inculpaţi şi descrise mai sus, sunt comise la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrunind toate cerinţele art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul S.M.C., în legătură cu încadrarea juridică a faptelor, a cerut, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice doar pentru infracţiunea prev.de art. 255 C. pen. rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu 41 alin. (1) C. pen., prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea unei singure infracţiuni, prev.de art. 255 C. pen. rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Şi această cerere formulată a fost respinsă, pe aceleaşi considerente ca cele expuse mai sus.
Faţă de toate de cele de mai sus, s-a dispus achitarea inculpatului A.S., în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., luare de mită (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În ceea ce priveşte celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.S., de instigare la spălare de bani în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere soluţia pronunţată pentru infracţiunea de luare de mită, infracţiune scop, s-a dispus achitarea inculpatului, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata A.M.U., aşa cum s-a arătat şi în situaţia inculpatului A.S., s-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit că banii obţinuţi în vederea derulării contractului de asistenţă juridică au fost daţi cu scopul ca inculpatul A.S. în exercitarea atribuţiilor de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare dintre Primăria municipiului Cluj şi SC B.V. SRL precum şi să asigure derularea ulterioară fără incidente a contractului. Ca urmare, s-a dispus achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, nemaiexistând infracţiunea scop, se impune achitarea inculpatei şi pentru celelalte două fapte reţinute, prev.de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap.la art. art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. şi prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (1) C. pen., pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M.C., în condiţiile în care nu s-a dovedit că banii daţi ca urmare a derulării contractului de asistenţă juridică din 01 aprilie 2010 au fost daţi în scopul ca A.S. în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL precum şi să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii, se impune achitarea acestuia, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere soluţia pronunţată pentru infracţiunea scop, prev.de art. 255 C. pen., se impune achitarea inculpatului şi pentru celelalte două fapte, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.S. şi la stabilirea modalităţii de executare a acesteia s-a ţinut cont de prev.art. 72 C. pen., privitoare la calitatea şi funcţia inculpatului la data comiterii faptelor, la modalitatea de comitere a faptelor, la sumele de bani acceptate de inculpat şi la persoana acestuia.
Astfel, trebuie subliniat că inculpatul a comis faptele în legătură cu funcţia lui, de Primar al Municipiului Cluj-Napoca, că a angrenat în activitatea sa infracţională pe soţia sa, A.M.U. şi că nu a recunoscut comiterea faptelor.
În plus, trebuie subliniat că activitatea infracţională a inculpatului s-a derulat pe o perioadă mai lungă de timp şi a fost întreruptă datorită anchetei D.N.A., fiind foarte posibil ca această activitate infracţională să fi continuat, dacă nu s-ar fi intervenit.
Totodată, trebuie remarcat că suma de bani obţinută de inculpat, ca urmare a desfăşurării activităţii infracţionale, de 283.157, 41 lei este considerabilă.
S-a mai reţinut că din referatul de evaluare şi din declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă, în special persoane ce au lucrat cu inculpatul atunci când era primar al Municipiului Cluj-Napoca, rezultă că acesta este o persoană capabilă şi un bun părinte.
În raport de toate acestea s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului, pentru faptele comise, trebuie orientate spre minimum special prevăzut de lege, în cauză neimpunându-se aplicarea de circumstanţe atenuante sau aplicarea unor pedepse orientate la minimum special.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că doar executarea în detenţie este oportună în această situaţie şi de natură a asigura reeducarea inculpatului.
Astfel, rezultă din actele de la dosar că inculpatul a negat vehement faptele sale şi a încercat pe tot parcursul judecăţii să minimalizeze acţiunile sale, ceea ce denotă, aşa cum rezultă şi din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, o accentuată capacitate disimulativă şi de sfidare a legilor morale şi penale.
În plus, faptele comise de inculpat, în opinia instanţei, prezintă un grad sporit de pericol social nu numai datorită modalității în care a acţionat acesta ci şi în raport de calitatea în care a acţionat inculpatul, primar al Municipiului Cluj-Napoca şi de persoanele pe care acesta le-a angrenat în activitatea infracţională, cu referire expresă la soţia sa, inculpatul punându-şi astfel în pericol familia.
În ceea ce o priveşte pe inculpata A.M.U., la individualizarea pedepselor s-a ţinut cont de prevederile art. 72 C. pen. privitoare la faptele comise, la împrejurările în care acestea s-au comis şi la persoana inculpatei.
Astfel, s-a reţinut că această inculpată a fost angrenată în activitatea infracţională de soţul ei, inculpatul A.S., că nu a recunoscut faptele şi că aceste fapte sunt deosebit de periculoase, cu atât mai mult cu cât inculpata avea calitatea de avocat, iar faptele reţinute au fost comise în strânsă legătură cu această activitate a inculpatei.
Neasumarea faptelor comise de către inculpată indică, aşa cum s-a reţinut în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, lipsa de regret, de conştientizare a gravităţii faptelor, lipsă de motivaţie interioară de schimbare.
În atari condiţii nu se impune reţinerea circumstanței atenuante în favoarea inculpatei.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare trebuie subliniat că din actele dosarului, inclusiv din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultă că inculpata este la primul contact cu legea penală iar în societate este cunoscută ca o persoană demnă şi responsabilă, cu un comportament corespunzător.
Mai rezultă din actele dosarului că inculpata este dedicată familiei, ea ocupându-se mai mult de problemele gospodăriei şi de creşterea şi educarea copiilor.
În aceste condiţii, în opinia primei instanţe, scopul pedepsei, de reeducare, poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, existând suficiente garanţii că pe viitor inculpata nu va comite alte fapte de natură penală.
Ca urmare, s-a apreciat că suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 861 alin. (1) C. pen. este oportună în cauză.
În raport de soluţia pronunţată în cauză s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A.S. şi A.M.U., a sumei de 283.157,41 lei, în conformitate cu art. 112 lit. f) C. pen. rap. la art. 118 lit. c) C. pen. coroborat cu art. 19 din Legea nr. 78/2000 modificată.
S-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţele din 11 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 19 decembrie 2011 de către D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj.
S-a dispus anularea contractelor de asistenţă juridică cu numerele 101 din 01 iulie 2008 şi 6 din 01 iulie 2009 încheiate între Cabinetul de Avocatură A.M.U. şi S.C. SC G.F.A.A. SRL precum şi facturile fiscale: din 19 mai 2009, din 30 iunie 2009, din 01 iulie 2009, din 23 septembrie 2009, din 20 noiembrie 2009, din 25 februarie 2010, din 24 februarie 201, din 23 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011.
S-a dispus confiscarea cardurilor de carburanţi.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, inculpaţii A.S. şi A.M.U.
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii A.S. şi A.M.U. vor fi soluţionate conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Achitarea inculpaţilor A.S., S.C.M. şi A.M.U. este netemeinică şi nelegală, atât datorită interpretării eronate a probelor administrate în cauză, cât şi datorită aplicării greşite a textelor de lege ce incriminează infracţiunile de luare de mită şi dare de mită.
Astfel, argumentaţia instanţei în sensul că faptele inculpatului A.S. nu se circumscriu infracţiunii de luare de mită, întrucât acesta, în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, nu a exercitat niciun act de influenţare a angajaţilor Primăriei Cluj Napoca pentru favorizarea societăţii SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca (manageriată de SC T.T.C. SRL Cluj Napoca) pe parcursul procedurii de licitaţie a concesionării serviciilor de salubrizare vizează aspecte de fapt ce exced conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită.
În speţă, primirea de sume de bani de către inculpatul A.S. de la inculpatul S.C.M. este pe deplin dovedită.
Din probele dosarului, rezultă fără dubiu că între inculpaţi a intervenit o conivenţă privind folosul reciproc pe care îl poate obţine fiecare din poziţiile deţinute: inculpatul S.C.M. deţinea potenţa financiară pentru a remite, sistematic, sume de bani către inculpatul A.S., iar acesta din urmă, din poziţia sa de primar al municipiului, poate asigura protecţie societăţii SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca, pentru ca afacerile în relaţia cu primăria să se desfăşoare „ca unse”, ceea ce s-a şi întâmplat. Mita primită de inculpatul A.S. de la inculpatul S.C.M. prin intermediul contractelor de consultanţă fictive al cabinetului soţiei sale, îmbracă o formă caracteristică taxei de protecţie. În schimbul folosului material injust, inculpatul A.S., din poziţia sa cea mai de vârf a instituţiei, asigura protejarea derulării contractului dintre Primărie şi SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca.
Din actele cauzei a rezultat fără dubiu că cei doi inculpaţi au relaţii apropiate, relaţii pe care cei doi le-au recunoscut ca fiind de această factură. În acest context, este de neînţeles de ce era necesar ca, pentru intrarea în legătură, pentru comunicare, ei foloseau cartele telefonice anume destinate, dedicate. Explicaţia rezidă doar în caracterul ilicit al conivenţelor dintre ei.
Argumentaţia instanţei este eronată şi din punctul de vedere al scopului special cerut de art. 254 alin. (1) C. pen. şi, corelativ, de art. 255 C. pen.
Instanţa de fond a limitat scopurile enumerate de art. 254 alin. (1) C. pen. la efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, excluzând din analiză scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu, ceea ce în speţă s-a şi urmărit conform probelor administrate.
În al doilea rând, nu este necesar, pentru existenţa infracţiunii, ca vreunul din scopurile cerute de art. 254 alin. (1) C. pen. să fie atins, fiind suficient ca acesta să fie urmărit. Or, analiza instanţei se limitează la atingerea scopului de a asigura derularea ulterioară fără incidente a contractului, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
Referitor la eliberarea la data de 16 septembrie 2011 de către Primăria Cluj Napoca a unei „Recomandări” pentru SC C.S.B.V. SA, în motivele de apel se susţine că din coroborarea naturii relaţiilor dintre inculpaţii S. şi A.S., derularea evenimentelor în materialitatea lor şi rezultatul convorbirilor telefonice purtate în contextul emiterii recomandărilor respective, în zilele de 15 şi 16 septembrie 2011, rezultă cu puterea evidenţei că numai intervenţia inculpatului A.S. a determinat emiterea actelor, mai ales că ele au fost eliberate în două variante. Adică, la data de 15 septembrie 2011 instituţia a refuzat eliberarea actului, iar a doua zi a revenit asupra refuzului şi a eliberat recomandarea, chiar în două variante diferite, oferind societăţii SC B.V. SRL posibilitatea de a folosi la licitaţia din judeţul Argeş varianta cea mai avantajoasă faţă de condiţiile caietului de sarcini.
Se subliniază, de asemenea, în susţinerea acestei concluzii că întâlnirea din data de 16 septembrie 2011 dintre inculpaţii A.M.U. şi S.C.M., de aproximativ 5 minute, a fost singura întâlnire dintre cei doi din întreaga perioadă monitorizată prin mijloace tehnice. De asemenea, contactele telefonice dintre cei doi, pe aceeaşi perioadă au fost foarte reduse, în total 3 discuţii telefonice, iar pentru purtarea lor inculpatul S. folosea telefonul „la vedere”, cel înregistrat ca abonament pe firma SC B.V. SRL. Dimpotrivă, pentru contactele cu inculpatul A.S., telefonul folosit de inculpatul S. era o cartelă, inculpatul A.S. beneficiind de exclusivitate pe lista de contacte.
În privinţa disimulării sumelor de bani date de inculpatul S.C.M. inculpatului A.S. prin intermediul unor prestaţii juridice (activităţi de consultanţă) fictive, aferente contractului de consultanţă nr. 14 din 2 aprilie 2010, argumentaţia instanţei suferă prin inconsecvenţă şi lipsă de logică, reţinându-se, în esenţă, că aceste prestaţii juridice au existat.
Cele descoperite în calculatorul inculpatei A.M.U. privind rapoartele de audit juridic şi cel intitulat Raport legal Due Diligence, nu doar că nu confirmă vreo prestaţie a acesteia, dar nici nu se coroborează cu declaraţiile date de inculpaţi. Dimpotrivă, percheziţia informatică vine să susţină acuzarea, parte din probe pe care acuzarea se întemeiază privind fictivitatea contractelor de consultanţă juridică, a lipsei de contraprestaţie în schimbul sumelor de bani primite.
În condiţiile în care documentele descoperite la percheziţia informatică privind SC G.F. SRL şi cele privind SC T.T.C. SRL sunt exact acelaşi tip de documente, draft, create şi accesate o singură dată, ceea ce denotă descărcarea lor în calculator dintr-un alt mediu de stocare (hard extern, internet, etc) nefiind rezultatul unei activităţi de concepere, nu există nicio raţiune ca în prima situaţie să constituie probă de acuzare, iar în a doua situaţie să constituie probă pentru achitare.
Instanţa fondului a apreciat eronat că documentele descoperite în calculatorul inculpatei A.M.U. ar reprezenta rezultatul unei activităţi juridice de consultanţă, în condiţiile în care a reţinut ca şi corect faptul obiectiv relevat de raportul en case, cum că unul din cele două documente a fost creat la data de 1 martie 2011, ora 07.16,37 şi accesat ultima dată la 1 martie 2011 ora 07.16,37 iar celălalt document a fost creat la data de 11 mai 2011 ora 05.24,33 şi accesat ultima dată la 11 mai 2011 ora 05.24,33. Aşadar, ambele documente au fost create şi accesate o singură dată, contrazicând flagrant declaraţiile inculpaţilor, Cu toate acestea, instanţa, fără a mai face referire la această probă, dă eficienţă exclusiv susţinerilor inculpaţilor, apreciind fără argumente, că s-a realizat o prestaţie juridică.
În plus, nu există nicio dovadă a vreunei consultaţii sau asistenţe juridice acordate de Cabinetul de Avocatură al inculpatei A.M.U. societăţii administrate în fapt de inculpatul S.C.M., SC T.T.C. SRL.
Printr-o analiză în ansamblu a probelor administrate în cauză, cu respectarea principiului dolus ex re (intenţia infracţională se deduce din faptă), se ajunge la concluzia logică, respectiv fictivitatea serviciilor de consultanţă pretins prestate de Cabinetul de Avocatură al inculpatei A.M.U. societăţii administrate în fapt de inculpatul S.C.M., plăţile fiind efectuate pentru ca inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, în exercitarea funcţiei sale, să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare al municipiului cu societatea administrată de inculpatul S., precum şi pentru derularea ulterioară, fără incidente, a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), de sub acuza căreia a fost achitat inculpatul A.S., din probele administrate rezultă că acesta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a sprijinit moral pe inculpaţii A.M.U. şi S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică nr. 14/02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiază prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei şi, totodată, pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpat.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), de sub acuza căreia a fost achitat inculpatul A.S., din probele administrate rezultă că acesta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, i-a sprijinit moral pe inculpaţii A.M.U. şi S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită.
Cu privire la infracţiunile de spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), de sub acuza cărora a fost achitat inculpatul S.C.M., din probele administrate rezultă că acesta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpaţii A.S. şi A.M.U., cu intenţie, a determinat pe I.O., director al SC T.T.C. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi, totodată, pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei.
Cu privire la infracţiunile de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), de sub acuza cărora a fost achitată inculpata A.M.U., din probele administrate rezultă că aceasta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în înţelegere cu inculpaţii A.S. şi S.C.M. a procedat la încheierea fictivă în numele Cabinetului său de avocatură a contractului de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului său de avocatură suma de 262.560 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S.
2. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.S. şi A.M.U.
În motivarea apelului se arată că, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, cuantumul pedepselor aplicate acestora este mult prea mic, avându-se în vedere prevalenţa pe care instanţa de fond ar fi trebuit să o acorde desconsiderării funcţiei de autoritate publică de către ambii inculpaţi, faţă de aspectele de ordin familial şi personal, iar în cazul inculpatei A.M.U. se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
3. Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen., instanţa fondului omiţând deducerea din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.S. durata reţinerii acestuia, începând cu data de 9 noiembrie 2011.
Inculpatul A.S. critică hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile ce i se reţin în sarcină.
1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în motivele de apel se susţine de către inculpat că hotărârea de condamnare este lipsită de fundament probator pentru următoarele argumente:
- declaraţia martorei D.A. conţine elemente contradictorii cu privire la momentul în care s-a prezentat la biroul inculpatului A.S. pentru a discuta despre încheierea poliţelor de asigurare, iar depoziţia acesteia sub acest aspect este contrazisă de declaraţia martorului N.L.G. şi de proba cu înscrisuri administrată în faţa instanţei de apel, din care rezultă că martora s-a prezentat la biroul inculpatului A.S. în 2009 la un an de la încheierea contractului de asistenţă juridică cu inculpata A.M.U., la data de 1 iulie 2008;
- contractul de asistenţă juridică nr. 101 din 1 iulie 2008 încheiat între inculpatul A.M.U. şi D.A. este unul real, A.M.U. acordând asistenţă juridică societăţii aparţinând lui D.A.
- declaraţia martorei D.A. în sensul că nu a beneficiat de asistenţă juridică din partea inculpatei A.M.U. este contrazisă de probele administrate, astfel, cele 17 documente identificate în fişierul F. au fost create în perioada 19 aprilie 2008 - 11 iulie 2011, deci cu 3 luni înainte de încheierea contractului de asistenţă juridică şi cu mai bine de 1 an înainte de emiterea primei facturi.
- din examinarea imaginilor înregistrate rezultă că martora D.A. s-a întâlnit la data de 3 octombrie 2011 cu inculpata A.M.U., în faţa casei acesteia din urmă, a intrat în curtea locuinţei la ora 14:11:59 şi a ieşit la ora 15:22, având în mână o mapă cu acte despre care martora a afirmat că erau probabil ordine de deplasare şi facturi. În opinia apărării această afirmaţie este mincinoasă şi contrazisă de data emiterii ultimei facturi 1 septembrie 2011, precum şi de adeverinţa emisă de societatea ce conduce contabilitatea cabinetului de avocat şi din care rezultă că nu au fost achiziţionate formulare de ordine de deplasare, iar în contabilitatea cabinetului nu s-a înregistrat niciun ordin de deplasare pe numele inculpatei;
- referitor la numărul de poliţe pentru vehiculele asigurate, acesta a fost determinat doar de câştigarea licitaţiei ca urmare a depunerii celei mai avantajoase oferte pentru SC R.A.T.U.C. SA, iar în anul 2010 s-a încheiat un număr de poliţe mai redus decât în anul 2009 (doar 233 faţă de 247 în anul 2009).
- din declaraţiile martorilor N.L.G. şi O.A. coroborate cu înscrisurile existente la filele 5-176 vol. II d.u.p., precum şi cu adresa emisă de SC R.A.T.U.C. SA la data de 14 septembrie 2012 rezultă că s-a procedat la încheierea convenţiilor de asigurare şi a poliţelor de asigurare cu societatea ce a prezentat cea mai bună ofertă, iar desemnarea acestei societăţi nu intra în atribuţiile de serviciu ale martorului N.L.G., ci în atribuţiile comisiei de licitaţie.
- martora D.A. nu a indicat faptul că A.S. i-ar fi promis că îl va determina pe martorul N.L.G. să procedeze la încheierea poliţelor de asigurare. Infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de noul C. pen. în dispoziţiile art. 291 prevede o condiţie suplimentară în raport cu reglementarea anterioară şi anume persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public să promită că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
2. Referitor la infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. anterior, inculpatul A.S. arată în motivele de recurs că nu avea nicio atribuţie de serviciu privind încheierea contractului de salubrizare, competenţa exclusivă revenind Consiliului Local.
Pe de altă parte, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi primit cele două carduri de la SC R.G. SRL.
Pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, inculpatul A.S. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.
Pentru toate aceste motive, inculpatul A.S. solicită achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, pe cale de consecinţă, şi pentru instigare la infracţiunea de spălare de bani şi instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
Cu privire la această ultimă infracţiune, inculpatul A.S. a arătat că în cauză nu există niciun element de fapt din care să rezulte o alterare a conţinutului unui înscris, o contrafacere a scrierii sau a unei semnături.
Inculpata A.M.U. critică hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină.
1. Referitor la complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă, în motivele de apel se arată de către inculpată că nu există nicio probă din care să rezulte că a existat vreo înţelegere între inculpata A.M.U. şi martora D.A. sau între inculpată şi A.S. în vederea săvârşirii vreunei infracţiuni.
Pentru toate argumentele expuse în motivarea recursului inculpatului A.S., inculpata A.M.U. arată că infracţiunea de trafic de influenţă nu există, astfel că nu poate exista nici complicitatea la această infracţiune.
Contractele de asistenţă juridică încheiate cu martora D.A. sunt reale, în baza acestor contracte s-a prestat o activitate de asistenţă juridică, inculpata A.M.U. şi martora D.A. întâlnindu-se de mai multe ori şi purtând discuţii care au durat mai multe ore, aşa cum rezultă din procesele verbale de transcriere a convorbirilor interceptate şi din procesul-verbal de supraveghere operativă.
Faţă de aspectele arătate, inculpata A.M.U. solicită achitarea sa pentru toate infracţiunile ce i se s-au reţinut în sarcină în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.
În cursul soluţionării apelurilor declarate în cauză au fost audiaţi inculpaţii A.S., A.M.U. şi S.C.M., precum şi martorii D.A., L.A., N.L.G., I.O. Maria, M.N., T.A.E., C.R. Atena şi s-a încuviinţat inculpaţilor A.S. şi S.C.M. proba cu înscrisuri.
Examinând apelurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine că numai apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg.Mureş este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
I. Referitor la infracţiunile de trafic de influenţă, complicitate la trafic de influenţă, spălare de bani, instigare la spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată comise în legătură cu D.A., Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpaţii au săvârşit aceste infracţiuni în modalitatea reţinută de prima instanţă.
Săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpaţi rezultă din declaraţiile martorilor D.A., N.L.G., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpata A.M.U. şi de martorii N.L.G. şi D.A., procesul-verbal de percheziţie informatică, contractele de asistenţă juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi SC G.F.A.A. SRL, facturi emise de acelaşi cabinet de avocatură către SC G.F.A.A. SRL, înscrisuri vizând asigurarea parcului auto SC R.A.T.U.C. SA, procesele-verbale privind supravegherea operativă.
Din examinarea tuturor mijloacelor de probă rezultă că în vara anului 2008 D.A. l-a contactat pe inculpatul A.S., la acea dată viceprimar al municipiului Cluj Napoca, în legătură cu încheierea unor poliţe de asigurare pentru parcul auto al SC R.A.T.U.C. SA, D.A. fiind în relaţii de amiciţie cu inculpatul din anii 1998-1999.
Martora l-a rugat pe inculpat să o ajute în legătură cu încheierea acestor poliţe, în sensul de a o recomanda directorului parcului SC R.A.T.U.C. SA, martorul N.L.G., iar inculpatul A.S. i-a spus că o va ajuta, o va trimite la martorul N.L.G., spunându-i că discuţia pe care o va avea cu acesta să o poarte în numele lui.
Peste câteva zile, martora l-a căutat pe N.L.G., căruia i-a transmis că vine din partea inculpatului A.S. şi doreşte să încheie mai multe poliţe de asigurare pentru autovehiculele aparţinând SC R.A.T.U.C. SA.
Martorul N.L.G. i-a relatat lui D.A. că în perioada respectivă nu se desfăşura nicio licitaţie, aceasta urmând să aibă loc peste 2-3 luni, recomandându-i să se înscrie la licitaţie şi să efectueze demersurile necesare pentru a participa la aceasta.
Ulterior, după discuţia avută cu martorul N.L.G., D.A. a mers la biroul inculpatului A.S. din cadrul Primăriei Mun.Cluj Napoca, i-a relatat acestuia că discuţiile cu N.L. au mers bine şi că doreşte să se revanşeze pentru ajutorul pe care i l-a acordat.
În acest context, inculpatul A.S. i-a cerut martorei să ia legătura cu soţia sa, inculpata A.M.U., şi să încheie cu aceasta un contract de asistenţă juridică, punându-i la dispoziţie martorei numărul de telefon al soţiei sale.
Martora D.A. a contactat-o telefonic pe A.M.U., i-a spus că o sună din partea soţului său şi că trebuie să încheie cu aceasta un contract de asistenţă juridică. Inculpata a fost de acord, încheindu-se în acest sens contractul de asistenţă juridică din 1 iulie 2008, contract în baza căruia au fost emise 3 facturi fiscale în perioada mai-iulie 2009, în valoare totală de 49.785,70 lei, facturile fiind achitate de D.A. prin virament bancar.
În baza acestui contract, inculpata A.M.U. nu a acordat martorei niciun fel de consultanţă juridică.
SC G.F.A.A. SRL Cluj Napoca a participat la licitaţia organizată de SC R.A.T.U.C. SA la sfârşitul anului 2008, licitaţie pe care a câştigat-o.
În toamna anului 2009 şi respectiv în 2010, D.A. l-a contactat din nou pe A.S. pentru a o sprijini în continuare la încheierea poliţelor de asigurare pentru autovehiculele SC R.A.T.U.C. SA, iar în cadrul întâlnirilor avute, acesta i-a spus că vor continua tot aşa, martora înţelegând că trebuie să se recompenseze în continuare.
În aceste condiţii a fost încheiat şi contractul de asistenţă juridică din 1 iulie 2009 între Cabinetul de avocatură A.M.U. şi SC G.F. SRL, contract în baza căruia au fost emise un număr total de 6 facturi fiscale, în valoare de 89,934,28 lei (facturile fiscale din 23 septembrie 2009, din 20 noiembrie 2009, din 25 februarie 2010, din 24 februarie 2010, din 23 aprilie 2010, din 26 mai 2010.
După ce acest contract a expirat, între societatea martorei D.A. şi cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. nu s-a mai încheiat un nou contract, însă au fost emise în continuare un număr de 12 facturi fiscale (facturile fiscale din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011), D.A. achitând toate aceste facturi, ca „modalitate de revanşare” faţă de intervenţiile pe care inculpatul A.S. urma să le efectueze la directorul SC R.A.T.U.C. SA în vederea obţinerii contractelor privind asigurarea parcursului auto în continuare.
În perioada 2008- 2011 în care s-au încheiat cele două contracte de asistenţă juridică şi s-au emis un număr de 21 facturi fiscale în valoare totală de 274.330,54 lei, firma martorei D.A. sau aceasta nu au primit servicii de consultanţă juridică din partea inculpatei A.M.U.
Contractele de asigurare obţinute de societatea martorei, în calitate de broker de asigurare la Uniqa, au fost semnate de martorul N.L.G., directorul general al SC R.A.T.U.C. SA, iar numărul de autovehicule asigurate a crescut, în anul 2009 fiind asigurate 247 de autovehicule, în anul 2010 un număr de 233 de autovehicule, iar pentru anul 2011 un număr de 217 autovehicule.
Suma totală de 274.330,54 lei încasată de biroul de avocatură al inculpatei A.M.U. în baza celor două contracte de asistenţă juridică şi a facturilor emise ulterior reprezintă în realitate folosul necuvenit pretins şi primit de inculpatul A.S. în schimbul promisiunii pe care i-a făcut-o martorei D.A. că va interveni pe lângă martorul N.L.G., directorul general al SC R.A.T.U.C. SA pentru ca să-l determine pe acesta să încheie contractele de asigurări pentru parcul auto al SC R.A.T.U.C. SA.
Contrar celor susţinute de inculpaţii A.S. şi A.M.U. în motivele de apel, declaraţiile martorei D.A. nu sunt contradictorii şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.Cu privire la momentul când l-a contactat pe inculpatul A.S., martora a relatat în primele două declaraţii date la urmărirea penală că nu îşi aminteşte dacă în anul 2008 sau la începutul anului 2009 a mers în biroul lui A.S. din cadrul Primăriei mun.Cluj Napoca, însă în declaraţia din data de 29 noiembrie 2011 şi în cea dată în faţa instanţei de apel, martora a arătat că îşi aminteşte cu certitudine că în vara anului 2008 l-a căutat pe A.S., la biroul acestuia din cadrul primăriei, pe când îndeplinea funcţia de viceprimar.
Aceste susţineri ale martorei se coroborează şi cu înscrisurile depuse la dosar de inculpatul A.S. din care rezultă că prin Hotărârea din 18 iunie 2008 a Consiliului local al Mun.Cluj Napoca a fost ales în funcţia de viceprimar.
Martorul N.L.G. audiat în cursul urmăririi penale, al judecăţii în primă instanţă şi în apel a declarat că în anul 2009, pe când inculpatul A. era viceprimar sau primar interimar, nu-şi poate aminti exact, a purtat o discuţie cu acesta la una dintre întâlnirile de lucru, inculpatul spunându-i că va fi căutat de o persoană în legătură cu încheierea unor contracte pentru asigurarea parcului auto (fila 2 vol. II d.u.p., fila 262 vol. I instanţă, fila 311, vol. I dosar apel).
În declaraţia dată la instanţa de fond, martorul arată că discuţia cu martora D.A. legată de asigurarea parcului auto al SC R.A.T.U.C. SA s-a purtat „undeva în 2009”, fără ca martorul să poată preciza cu exactitate.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Înalta Curte apreciază că declaraţia martorei D.A. cu privire la momentul în care aceasta l-a contactat pe inculpatul A.S., respectiv vara anului 2008, corespunde realităţii.
Întâlnirea dintre martorii D.A. şi N.L.G. legate de asigurarea parcului auto SC R.A.T.U.C. SA sunt dovedite de declaraţiile celor doi martori ce se coroborează cu procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între aceştia (fila 390 vol. IV d.u.p.).
Înalta Curte mai reţine, de asemenea, că în baza contractelor de asistenţă juridică din 1 iulie 2008 şi din 1 iulie 2009 încheiate între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. şi societatea martorei D.A., inculpata A.M. nu a prestat niciun fel de serviciu de consultanţă juridică.
Astfel, audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii în apel, D.A. a declarat în mod constant că inculpata A.M. nu a prestat niciun serviciu juridic pentru D.A. sau pentru societatea acesteia şi, potrivit martorei, „nici nu a fost cazul, sumele virate în contul cabinetului acesteia reprezentau modul în care eu răsplăteam ajutorul pe care mi l-a dat A.S.” (fila 151 d.u.p., vol. I).Potrivit susţinerilor martorei D.A., din anul 2009 şi până la declanşarea cercetărilor în prezenta cauză, a avut nevoie de serviciile unui avocat însă a apelat la un alt profesionist şi nu la serviciile inculpatei A.M.
Or, dacă aceste contracte de asistenţă juridică exprimau realitatea, nu se explică de ce martora D.A. a apelat la serviciile altor avocaţi, în condiţiile în care achita cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. în mod constant anumite sume de bani.
În aceste condiţii este evident că sumele reprezentau o „recompensare” a inculpatului A.S. pentru intervenţia promisă de acesta martorei pentru încheierea contractelor de asigurare a parcului auto SC R.A.T.U.C. SA, sumele de bani primite de acesta, ce fac obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, fiind disimulate prin încheierea respectivelor contracte de asistenţă juridică.
Martora D.A. a mai arătat că ea era cea care stabilea sumele ce erau trecute în facturi în funcţie de numărul de poliţe de asigurare încheiate de SC R.A.T.U.C. SA, or în condiţiile în care cele două contracte de asistenţă juridică exprimau realitatea, nu se putea lăsa la latitudinea unei singur părţi stabilirea cuantumului sumei de bani ce urma a fi achitată pentru efectuarea serviciului prevăzut în contract.
Această declaraţie a martorei infirmă cele susţinute de inculpata A.M.U. în sensul că sumele achitate de către D.A. erau stabilite în funcţie de munca pe care o presta în calitate de avocat pentru firma martorei D.A.
Declaraţia martorei D.A. legată de contractele de asistenţă juridică este confirmată şi de raportul de percheziţie informatică, precum şi de rapoartele de supraveghere operativă.
Astfel, din raportul de percheziţie informatică efectuată asupra calculatorului ridicat de la domiciliul inculpatei A.M.U. rezultă că în folderul „F.” se găsesc un număr de 17 documente word din perioada 19 aprilie 2008 - 11 iulie 2011 conţinând legislaţie internă şi din Republica Moldova. Cele mai multe dintre aceste documente au fost create şi accesate la aceeaşi dată şi oră şi toate cuprind doar legislaţie, fără a fi identificat vreun raport întocmit de inculpata A.M.U. vizând activitatea SC G.F.A.A. SRL Cluj Napoca.
Pe lângă faptul că nu a fost identificat niciun raport întocmit de inculpata A.M.U. vizând activitatea SC G.F. SRL, este puţin probabil ca presupusele activităţi de consultanţă juridică să fie rezumate doar la consultaţiile verbale acordate lui D.A., în condițiile în care, aşa cum a arătat şi aceasta, în perioada 2009-2011 a avut nevoie de serviciile unui avocat însă a apelat la o altă persoană, iar inculpata A.M.U. nu i-a acordat niciun fel de asistenţă juridică.
Pe de altă parte, sumele de bani achitate Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M.U. în baza acelor 21 facturi fiscale, respectiv suma de 274.330,54 lei nu pot fi justificate doar de descărcarea unor documente cuprinzând legislaţia din domeniul asigurărilor, fără a fi demonstrată existenţa altor acte prin care inculpata să fi acordat asistenţă juridică martorei D.A. sau societăţii acesteia.
De asemenea, în calculatorul inculpatei A.M.U. nu a fost identificat niciun act adiţional prin care să se fi prelungit contractele de asistenţă juridică încheiate cu societatea martorei D.A., aşa cum a susţinut inculpata A.M.U., aspect ce confirmă declaraţia lui D.A., în sensul că ultimul contract de asistenţă juridică nu a mai fost prelungit pentru că la fiecare lună sau într-un anumit interval de timp se întâlnea cu A.M.U. şi îi comunica acesteia suma de bani ce trebuia trecută pe factură.
Inculpata A.M.U. a susţinut că i-a acordat lui D.A. consiliere juridică consistentă, cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână, or din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între acestea, din rapoartele de supraveghere operativă coroborate cu declaraţiile martorei D.A. rezultă că cele două s-au întâlnit la domiciliul soţilor A. doar pentru transmiterea facturilor fiscale, activitate, de regulă, ce nu dura mai mult de câteva minute.
În motivele de apel s-a susţinut de către inculpaţii A.S. şi A.M.U. că acele contracte de asistenţă juridică erau contracte tip „due diligence” ce nu presupun acordarea unor prestaţii lunare, ci doar periodice şi la solicitarea clientului, în măsura în care au nevoie de o opinie juridică.
Înalta Curte reţine că în baza acestor contracte nu s-a acordat niciun fel de asistenţă juridică, cu atât mai mult cu cât în perioada 2009-2011 societatea martorei D.A. a avut nevoie de serviciile unor avocaţi şi, prin urmare, nu se justifică achitarea sumei de aproximativ 64.000 euro către cabinetul inculpatei A.M.U.
Inculpaţii au mai susţinut că declaraţiile martorei D.A. nu corespund realităţii şi sunt contradictorii şi în ceea ce priveşte întâlnirea dintre aceasta şi soţii A. la data de 3 octombrie 2011, când martora a susţinut că a plecat de la domiciliul soţilor A. având asupra sa o mapă în care se găseau facturi şi ordine de deplasare, din probele administrate rezultând că ultima factură a fost emisă la data de 1 septembrie 2011, iar în contabilitatea Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M.U. nu au fost înregistrate ordine de deplasare către nicio firmă.
Din actele dosarului rezultă într-adevăr, că ultima factură a fost emisă la data de 1 septembrie 2011, însă aceasta nu este de natură să pună la îndoială declaraţia martorei, întrucât, potrivit declaraţiilor sale, aceasta se întâlnea personal cu inculpata A.M.U., după ce facturile erau emise, acestea fiind ridicate direct de către martoră şi apoi decontate de societatea acesteia.
În acest context, apare plauzibilă depoziţia martorei care a arătat că la plecare a luat într-o mapă factura şi ordinele de deplasare, chiar dacă această factură a fost emisă la data de 1 septembrie 2011.
Declaraţia martorei D.A. se coroborează cu declaraţia martorei G.E. - asociat şi administrator la SC G.S. SRL, ce a prestat servicii de contabilitate pentru Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. şi din care rezultă că facturile, ordinele de plată, extrasele de cont, etc., îi erau aduse la sediu de către inculpata A.M.U. pentru luna anterioară, în perioada 1-10 a lunii în curs.
Cu privire la ordinele de deplasare este firesc faptul că acestea nu apar înregistrate în contabilitatea Cabinetului de avocatură, din moment ce martora D.A. a arătat că ordinele de deplasare nu au fost transmise inculpatei A.M.U. pentru a fi înregistrate întrucât martora nu a avut timpul necesar pentru a completa aceste ordine din datele respective.
Deşi la urmărirea penală, la data de 8 noiembrie 2011, martora D.A. declară că de fapt nici nu a luat aceste ordine de deplasare de la inculpata A.M.U. pentru că nu erau completate, Înalta Curte apreciază că acest aspect vizând ordinele de deplasare - indiferent dacă martora le-a luat sau nu de la domiciliul inculpatei A.M.U.- nu este relevant pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpata A.M.U. nu a prestat nicio activitate juridică în baza celor două contracte încheiate cu firma martorei D.A., iar suma de 274.330,54 lei reprezintă suma oferită de martoră pentru a-i „răsplăti” serviciile inculpatului A.S. în legătură cu încheierea contractelor de asigurări privind parcul auto al SC R.A.T.U.C. SA în anii 2009-2011.
S-a mai susţinut în motivele de apel ale inculpaţilor A.S. şi A.M.U. că este nereală susţinerea din actul de sesizare potrivit căreia a crescut numărul de autovehicule asigurate de SC U. SA prin intermediul SC G.F.A.A. SRL Cluj Napoca, această afirmaţie fiind combătută de actele aflate la filele 6-176 vol. II d.u.p., potrivit cărora numărul de autovehicule asigurate a fost în anul 2009 de 247, în anul 2010 s-au încheiat poliţe de asigurare pentru un număr de 233 autovehicule, iar în anul 2011 numărul autovehiculelor SC R.A.T.U.C. SA asigurate de SC U. SA a scăzut la 179.
Examinând actele la care fac referire apelanţii inculpaţi, Înalta Curte constată că în anul 2009 au fost asigurate 247 autovehicule aparţinând SC R.A.T.U.C. SA de către SC U. SA (fostă U.) faţă de 145 autovehicule în anul 2008, 233 autovehicule în anul 2010, iar în anul 2011 au fost asigurate iniţial 24 autovehicule, iar apoi 193 autovehicule deci în total 217 (filele 104-105 vol. II d.u.p.).
Rezultă deci că numărul autovehiculelor aparţinând SC R.A.T.U.C. SA asigurate la SC U. SA a fost considerabil mai mare în anii 2009, 2010 şi 2011 raportat la anul 2008.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţei prin care inculpaţii A.S. şi A.M.U. au fost condamnaţi pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare este temeinică şi legală.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, inculpaţii A.S. şi A.M.U. au solicitat achitarea întrucât nu există niciun element de fapt din care să rezulte alterarea conţinutului contractelor de asistenţă juridică, contrafacerea scrierii sau a semnăturii.
Nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit art. 290 C. pen. anterior, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior constă în acţiunea de falsificare prin vreunul din modurile arătate în art. 288, respectiv prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris.
Contrafacerea scrierii înseamnă şi o imitare prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat, fără o astfel de reproducere a conţinutului, înscrisul falsificat neputând avea aparenţa unui înscris adevărat.
În speţă, acţiunea de falsificare a fost săvârşită prin contrafacerea scrierii care, aşa cum s-a arătat, nu se limitează numai la imitarea scrisului ci presupune şi plăsmuirea unui înscris ce conţine date false, înscris ce a fost prezentat ca având un conţinut adevărat.
Contractele de asistenţă juridică încheiate cu cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U., din 1 iulie 2009, precum şi cele 21 de facturi emise în baza acestora, conţin împrejurări nereale, în sensul că între părţi nu a intervenit nicio consultanţă juridică, actele fiind încheiate în scopul de a disimula adevărata natură a provenienţei banilor primiţi de inculpatul A.S.
II. Inculpatul A.S. a mai fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. anterior, hotărârea primei instanţe prin care inculpatul a fost condamnat şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni fiind legală şi temeinică.
În fapt, inculpatul A.S., în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, după încheierea la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a Municipiului Cluj Napoca cu SC R. SRL Bucureşti, contract încheiat de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a primit de la reprezentanţii acestei societăţi două carduri de alimentare cu carburanţi, din care unul a fost utilizat în perioada noiembrie 2010 - noiembrie 2011 de către inculpata A.M.U., care a alimentat autovehiculele proprietate personală şi alte autovehicule cu carburanţi în sumă totală de 8.826,93 lei.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că cele două carduri de alimentare cu carburanţi „B.” şi „G.” au fost emise de M. România pentru societatea SC R.G. SRL şi oferă posibilitatea posesorului cardului să alimenteze orice autovehicul indiferent de numărul de înmatriculare. Cardul „B.” poate fi utilizat şi pentru recipiente, dar şi pentru alimentarea autovehiculelor, fără limită de cantitate sau sumă (filele 124-132 vol. III d.u.p.).
În perioada noiembrie 2010 - noiembrie 2011, cardul „B.”, a fost folosit de 38 ori, la dosarul cauzei fiind transmise cele 38 de chitanţe de confirmare a plăţii.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 decembrie 2011 rezultă că 29 de chitanţe au fost confirmate la plată de către inculpata A.M., respectiv semnăturile de pe bonurile emise de M. România din datele de 31 octombrie 2011 ora 13.41, 02 noiembrie 2011 ora 10.50, 97 iulie 2011 ora 13.41, 30 septembrie 2011 ora 23.27, 08 august 2011 ora 16.24, 26 septembrie 2011 ora 13.30, 17 octombrie 2011 ora 12.25, 06 aprilie 2011 ora 13.04, 14 iulie 2011 ora 09.23, 14 martie 2011 ora 19.18, 21 aprilie 2011 ora 16.49, 19 martie 2011 ora 13.30, 15 martie 2011 ora 11.46, 29 august 2011 ora 22.24, 17 mai 2011 ora 18.31, 15 iunie 2011 ora 12.16, 15 iunie 2011 ora 12.38, 10 septembrie 2011 ora 17.36, 17 iulie 2011 ora 11.27, 12 aprilie 2011 ora 15.58, 27 aprilie 2011 ora 16.14, 10 mai 2011 ora 11.15, 13 octombrie 2011 ora 19.55, 14 noiembrie 2011 ora 18.46, 05 iulie 2011 ora 16.06, 18 septembrie 2011 ora 14.01, 15 septembrie 2011 ora 13.44, 22 mai 2011 ora 15.16 şi 24 mai 2011 ora 15.32 au fost executate de A.M.U.
Concluziile acestui raport de constatare tehnico-ştiinţifică nu au fost contestate de către inculpata A.M.U., după ce a luat la cunoştinţă de acesta (filele 454-455, vol. I d.u.p.).
Aceste chitanţe au fost emise şi confirmate pentru plată în perioada 14 noiembrie 2010 - 1 noiembrie 2011 şi sunt în valoare de 8.826,93 lei, sumă de bani ce a fost achitată de către SC R.G. SRL către M. România (filele 145-138 vol. III d.u.p.).
Cele două carduri de alimentare cu carburanţi „B.” şi „G.” au fost descoperite la percheziţia efectuată la domiciliul soţilor A. la data de 9 noiembrie 2011, în portmoneul inculpatei A.M.U..
Din probele administrate a mai rezultat că inculpatul A.S., în calitate de primar la Municipiului Cluj Napoca a semnat cu SC R.G. SRL contractul de delegare a serviciilor publice de salubrizare din 28 iulie 2010 (filele 52-64 vol. III d.u.p.).
Martorul H.S.H. - directorul SC R.G. SRL- Sucursala Cluj Napoca a arătat că personal nu cunoaşte să se fi dat astfel de carduri vreunui reprezentant al Primăriei Cluj, în perioada 2010 - 2011, însă ştie faptul că anterior la nivelul conducerii SC R.G. SRL, prin persoana numitului C.A., fost director general şi administrator al SC R. SRL, în prezent decedat, au fost purtate discuţii cu reprezentanţii Primăriei Cluj în care s-a convenit că, în vederea efectuării contractelor de către inspectorii din Primărie, să le fie furnizate reprezentanţilor acestora carduri de carburant, variantă mai potrivită decât aceea a oferirii unor maşini cu şofer.
Martora V.A.M., casier la SC R.G. SRL Cluj Napoca, a declarat faptul că personal nu a întocmit niciun proces-verbal cu privire la distribuirea acelor carduri, cardurile au fost emise în anul 2010 şi nu cunoaşte persoanele care au utilizat cardurile respective.
Din adresa din 21 noiembrie 2011 a Primăriei Cluj Napoca rezultă că direcţiile din cadrul Primăriei care urmăresc executarea contractelor încheiate cu SC R.G. SA şi SC B.V. SA nu au primit de la acestea carduri de alimentare cu combustibil.
De asemenea, contractul încheiat între Primăria Cluj Napoca şi SC R.G. SA, precum şi oferta depusă de această societate prevăd punerea la dispoziţia primăriei a unor autoturisme pentru verificarea pe teren a activităţii (filele 19, 52-92 vol. III d.u.p.), aspect ce contrazice declaraţia iniţială a martorului H.S.H., potrivit căreia cele două carduri au fost date Primăriei Cluj Napoca pentru a fi utilizate în activitatea de control impusă ca urmare a contractului de salubrizare încheiat cu această instituţie, precum şi adresa din 16 noiembrie 2011 a SC R.G. SA unde se arată aceeaşi destinaţie a cardurilor.
Probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu că în perioada 14 noiembrie 2010 - 1 noiembrie 2011, inculpata A.M.U. a folosit cardul „B.” de 29 de ori, aceasta semnând pentru confirmarea plăţii un număr de 29 de chitanţe în valoare totală de 8.826,93 lei.
Aşa cum s-a arătat, raportul de constatare ştiinţifică a concluzionat că cele 29 de chitanţe au fost semnate de inculpata A.M.U. (filele 217-224 vol. III d.u.p.) şi se coroborează cu declaraţiile martorului N.S.O. şi înregistrările în mediul ambiental transpuse în planşele foto aflate la filele 25-46 vol. III d.u.p.
Martorul N.S.O., aflat în relaţii de prietenie cu inculpata A.M.U., a arătat că în cursul anului 2011 a rugat-o pe inculpată să îl ajute cu bani pentru a achiziţiona carburant întrucât are dificultăţi financiare.
Inculpata A.M.U. a fost de acord însă i-a spus că îl va însoţi la benzinărie şi va achita ea contravaloarea carburantului.
Astfel, începând cu vara anului 2011, martorul declară că de aproximativ 3-4 ori s-a deplasat în mun. Cluj Napoca, în staţiile M. de unde a alimentat cu benzină autoturismul proprietate personală, autoturismul aparţinând SC R.C.C. SRL Dezmir, la care martorul este asociat, iar de două ori a alimentat cu carburant atât autoturismul, cât şi un recipient pe care îl avea în portbagaj, inculpata A.M.U. achitând de fiecare dată contravaloarea carburantului, fără ca martorul să fie de faţă când inculpata mergea la casă pentru a achita preţul.
Din înregistrările video transpuse în planşele fotografice aflate la filele 24-46 vol. III d.u.p. rezultă că inculpata A.M.U., în zilele de 13 octombrie 2011 şi 2 noiembrie 2011 a alimentat cu carburant în staţiile M. aflate pe raza mun. Cluj Napoca, iar pentru plata contravalorii carburantului a utilizat un card M.G.
Inculpata A.M.U. a susţinut că a primit cele două carduri emise de M. România prin poştă, pe adresa cabinetului său de avocatură, a crezut că sunt carduri pentru acumularea de puncte, a folosit numai de două ori cardul „B.”, în momentul când a dorit să achite contravaloarea carburantului angajaţii benzinăriei i-au spus că nu trebuie să achite contravaloarea, iar inculpata nu i-a întrebat de ce nu trebuie să facă acest lucru.
Inculpatul A.S., în faza urmăririi penale a declarat că nu-şi aminteşte cum au ajuns aceste carduri la primărie şi nici cum au ajuns la el acasă, cel mai probabil el fiind cel care le-a adus în domiciliu, cu alte acte, însă nu-şi aminteşte împrejurările.
Inculpatul, în aceeaşi declaraţie, mai arată că soţia sa nu avea posibilitatea să intre în posesia acelor carduri şi să le aducă acasă (filele 83, vol. I, d.u.p.).
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a relatat că nu a avut cunoştinţă de cele două carduri până în faza prezentării materialului de urmărire penală de către procuror şi nu a ştiut faptul că soţia sa folosea unul dintre acestea.
Susţinerile inculpaţilor sunt însă contrazise de probele administrate şi la care instanţa a făcut referire anterior.
De remarcat este faptul că inculpata A.M.U. a recunoscut folosirea cardului „B.” doar în două împrejurări, când s-au şi realizat înregistrările video, însă, în cursul urmăririi penale, după prezentarea concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la cele 29 de chitanţe semnate de inculpată, nu a avut de formulat obiecţiuni (filele 454-455 vol. I d.u.p.).
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că apărările inculpatei A.M.U. referitoare la cele două carduri emise de M. România sunt mai mult decât puerile. Inculpata este avocat, are un nivel ridicat de pregătire care îi permitea să realizeze că cele două carduri nu sunt carduri pentru acumularea de puncte, aspect pe care, de altfel, angajaţii benzinăriei M. i l-au infirmat, aceasta continuând cu bună ştiinţă să alimenteze autoturismele personale şi ale martorului N.S.O., în condiţiile în care nu achita nicio sumă de bani pentru carburant.
Cele două carduri au ajuns în posesia inculpaţilor după data de 28 iulie 2010, când inculpatul A.S., în calitate de primar al Municipiului Cluj Napoca, a încheiat contractul de delegare a serviciilor publice de salubrizare cu SC R.G. SA, încheierea acestui contract intrând în atribuţiile sale de serviciu, contrar celor susţinute de apărare.
III. Prin rechizitoriul nr. 60/P/2011 din 22 decembrie 2011 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul A.S. a mai fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Lg.78/20000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de primar al mun.Cluj Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a acceptat primirea de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, primirea unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi SC T.T.C. SA, primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca acesta, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpat.
De asemenea, inculpatul A.S. a mai fost trimis în judecată şi pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită.
Inculpatul S.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale), constând în aceea că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a promis inculpatului A.S., primar al municipiului Cluj Napoca, remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. şi SC T.T.C. SA administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A.S., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii;
- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în forma participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale), constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M.U., cu intenţie, a determinat pe I.O., director al SC T.T.C. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 14/2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi, totodată, pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luate de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în forma participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M.U., cu intenţie, a determinat pe I.O., director al SC T.T.C. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică nr. 14/2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, din care 2 facturi au fost semnate de primire de către I.O., înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi, totodată, pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luate de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei.
Inculpata A.M.U. a mai fost trimisă în judecată şi pentru infracţiunile de:
- complicitate la luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale), constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a ajutat pe soţul său, inculpatul A.S., să primească de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, cu titlu de mită, disimulată printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 de aceasta prin cabinetul său de avocatură şi SC T.T.C. SA, virându-i-se în contul cabinetului de avocatură, în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, ca urmare a emiterii de către aceasta a unui număr de 18 facturi, banii fiind remişi în scopul ca inculpatul A.S., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare dintre Primăria Mun.Cluj Napoca şi SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfășurări a activităţi societăţii.
- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale), constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la înţelegere cu inculpaţii A.S. şi S.C.M. a procedat la încheierea fictivă în numele cabinetului său de avocatură a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul cabinetului său de avocatură suma de 262.560 lei şi totodată, pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpatul A.S.
- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale) constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la înţelegere cu inculpaţii A.S. şi S.C.M. a procedat la încheierea fictivă în numele cabinetului său de avocatură a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită.
Referitor la aceste infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică, probele administrate pe întreg parcursul procesului penal dovedind că inculpaţii au comis faptele pentru care a fost sesizată instanţa de judecată.
Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv în faţa instanţei de apel, Înalta Curte reţine următoarele:
Inculpaţii A.S. şi S.C.M. se cunosc de aproximativ 8 ani, fiind în relaţii de prietenie.
Inculpatul S.C.M. este administrator de fapt al SC T.T.C. SRL Cluj Napoca, al cărui asociat este mama sa - B.S. şi martora I.O., societate ce face parte din conducerea SC B.R. SA, iar pe baza unui contract de management, SC T.T.C. SRL Cluj Napoca administrează activitatea SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca.
În cursul anului 2010, inculpaţii A.S., A.M.U. şi S.C.M. au convenit încheierea unui contract de asistenţă juridică între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. şi SC T.T.C. SRL Cluj Napoca, contract prin care să-i fie remise sume de bani inculpatului A.S. pentru ca acesta, în calitate de primar al mun. Cluj Napoca, să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare a oraşului cu SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca (al cărei administrator este SC T.T.C. SRL Cluj Napoca- societate controlată de inculpatul S.C.M.) şi, ulterior, să asigure derularea fără incidente a acestui contract, să emită orice acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii administrată de inculpatul S.C.M.
La data de 2 aprilie 2010 s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 14, iar în baza acestuia în perioada 2 aprilie 2010 - 1 septembrie 2011 s-au emis 18 facturi fiscale în valoare de 266.040 lei, banii fiind viraţi din contul SC T.T.C. SRL Cluj Napoca, în total suma de 262.560 lei, sumă ce reprezintă în realitate folosul necuvenit pretins şi obţinut de inculpatul A.S.
Ulterior, inculpatul A.S., în baza atribuţiilor pe care le avea în calitate de primar, conform Legii nr. 215/2001 a semnat contractul de delegare a serviciilor de salubrizare cu SC C.S. B.V. SA, contract încheiat la data de 28 iulie 2010 (filele 311-323 vol. 1 d.u.p.).
Inculpatul S.C.M. a determinat-o pe martora I.O., angajat al SC T.T.C. SRL Cluj Napoca pentru ca aceasta, fără vinovăţie, să semneze contractul de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010, facturile din datele de 2 aprilie 2010 şi 3 mai 2010 şi să dispună plata tuturor facturilor emise în baza acestui contract.
Contrar celor susţinute de instanţa de fond, Înalta Curte reţine că din probele administrate nu rezultă că inculpata A.M.U. ar fi prestat vreo activitate de consultanţă juridică pentru SC T.T.C. SRL Cluj Napoca, administrată în fapt de inculpatul S.C.M.
Ceea ce rezultă cu certitudine este că A.M.U., prin cabinetul său de avocatură, a transmis facturi ce consemnau în mod nereal acordarea de asistenţă juridică, iar SC T.T.C. SRL Cluj Napoca a virat periodic sume de bani substanţiale în contul cabinetului de avocatură.
Instanţa fondului reţine că în perioada 2 aprilie 2010 - septembrie 2011 nu s-ar fi acordat o asistenţă juridică consistentă din partea inculpatei A.M.U. însă nu se poate susţine că nu s-ar fi acordat deloc asistenţă juridică, făcându-se referire în continuare la declaraţiile inculpaţilor A.M.U. şi S.C.M. şi la rezultatul percheziţiei informatice asupra calculatorului inculpatei.
Coroborând probele administrate în cursul procesului penal, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de cei doi inculpaţi în apărare nu se confirmă.
Astfel, martora I.O. a arătat că în luna aprilie 2010, inculpatul S.C.M. i-a prezentat contractul de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010, redactat şi semnat de către inculpata A.M.U., contract pe care martora l-a semnat, în calitatea sa de administrator al societăţii SC T.T.C. SRL Cluj Napoca.
Pe parcursul derulării contractului nu a primit de la inculpata A.M.U. vreun document referitor la problemele juridice ale societăţii şi nici nu s-a întâlnit cu aceasta, facturile fiindu-i prezentate de inculpatul S.C.M., iar unele erau trimise prin poştă.
Martora a mai susţinut că pentru litigiile pe care SC T.T.C. SRL Cluj Napoca sau grupul de firme SC B.V. SRL le-a avut pe rolul instanţelor judecătoreşti s-au încheiat contracte de asistenţă juridică cu alte firme de avocatură, iar A.M.U. nu a reprezentat în instanţă niciuna dintre aceste firme.
De asemenea, în declaraţia dată în cursul instanţei de apel, martora a mai relatat că în cursul anului 2010, inculpatul S.C.M. a avut nevoie de asistenţă juridică pentru încheierea unor tranzacţii imobiliare şi a apelat la serviciile inculpatei A.M.U. (filele 162-163, vol. III, d.u.p., filele 255 vol. I d. inst., filele 315-316 vol. I d. apel).
Martora C.R., audiată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a relatat că în cursul anului 2010, inculpatul S.C.M. a apelat la societatea sa - SC G.L. SRL Cluj Napoca - pentru a identifica un teren în mun.Cluj, inculpatul intenţionând să achiziţioneze acest teren şi ştia că la acea dată inculpata A.M.U. îi acorda asistenţă juridică acestuia.
Din declaraţia aceleiaşi martorei rezultă că aceasta nu a participat la notar, la finalizarea tranzacţiei privind terenul respectiv.
Societatea martorei nu a purtat nicio corespondenţă cu cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U., a pus la dispoziţia inculpatului S.C.M. documentaţia necesară achiziţionării terenului, iar martora nu a putut oferi alte amănunte referitoare la asistenţa juridică acordată inculpatului de către A.M.U..
Inculpaţii nu au depus însă niciun document legat de achiziţionarea acestui teren şi din care să rezulte că, într-adevăr, inculpata A.M.U. i-ar fi acordat asistenţă juridică inculpatului S.C.M.
Referitor la declaraţiile celor două martore, acestea sunt vagi şi nesusţinute de alte probe.
De altfel, martora I.O. abia în declaraţia dată în apel arată că inculpatul a fost asistat de către A.M.U. la achiziţionarea respectivului teren.
Cu ocazia percheziţiei informatice a calculatorului inculpatei, în folderul numit „contracte Total SC T.C. SRL s-au găsit 3 documente, dintre care două reprezintă modele ale unor acte juridice, fără niciun fel de date care să identifice societăţi, obiect de activitate, operaţiuni realizate, etc.
Astfel, s-a identificat un document numit „Raport audit juridic” creat la data de 1 martie 2011, ora 07:16:37 şi accesat ultima dată la 1 martie 2011, ora 07:16:37 şi un alt document intitulat „Raport L.D.D.” creat la data de 11 mai 2011 ora 5:24:33 şi accesat ultima dată la 11 mai 2011, ora 5:24:33.
În acelaşi folder a mai fost identificat şi un al treilea document numit „N.M.W.D.” ce este de fapt o foaie albă, creat la data de 8 august 2011 ora 3:21:22 şi accesat ultima dată la 8 august 2011 ora 9:19:57.
Aceste documente, aşa cum s-a arătat, nu conţin date concrete, fiind create practic prin descărcarea de pe un alt suport sau de pe internet şi nu pot dovedi în niciun caz faptul că inculpata i-a acordat consultanţă juridică firmei controlată de inculpatul S.C.M.
Nici declaraţiile inculpaţilor A.M.U. şi S.C.M. nu sunt consecvente, sau oferă elemente legate de anumite conjuncturi şi care nu pot fi coroborate cu alte probe administrate în cauză.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpata A.M.U. a relatat că S.C.M. a avut iniţiativa încheierii contractului, acesta a venit la ea acasă împreună cu mama sa I.O., chiar inculpatul recomandând-o astfel pe aceasta, nu ştie dacă soţul său, inculpatul A.S., îl cunoaşte pe S.C.M., a acordat asistenţă juridică sistematică inculpatului S.C.M., fără a interacţiona cu alte persoane din cadrul firmei, a întocmit mai multe rapoarte privind probleme juridice legate de „managementul societăţilor comerciale”, rapoarte pe care le-a pus la dispoziţia acestuia în format electronic, însă niciunul dintre inculpaţi nu au putut dovedi existenţa acestor rapoarte presupus întocmite de către A.M.U.
Cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul S.C.M. a relatat că societatea SC B.V. SRL a hotărât, în virtutea contractului de administrare cu SC T.T.C. SRL, ca această din urmă societate să încheie respectivul contract de consultanţă cu inculpata A.M.U., în consiliul de administraţie hotărându-se şi onorariul de 3.000 euro/lună şi T.V.A., or această susţinere a inculpatului nu a fost dovedită cu niciun mijloc de probă.
Iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C.M. a declarat că martora I.O. se ocupa de executarea contractului în sensul că se ocupa întotdeauna de plăţi şi nu-şi aminteşte în ce împrejurări a fost semnat contractul.
Audiat fiind în primă instanţă la Curtea de Apel Cluj, acelaşi inculpat a arătat că, datorită relaţiilor de prietenie cu familia A., i-a cerut inculpatei A.M.U. să încheie contractul de asistenţă juridică, precizându-i că în caz de nevoie va fi abordată de către V.E. - directorul firmei, W.G. - administrator austriac şi I.O. - administrator la SC T.T.C. SRL.
Or, din probele administrate în cauză, rezultă că niciuna dintre aceste persoane nu a apelat la cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. pentru soluţionarea problemelor juridice fiind solicitate alte case de avocatură.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul S.C.M. a relatat că a solicitat inculpatei A.M.U. să facă o analiză juridică cu privire la toate companiile pe care le reprezenta, însă, datorită problemelor grave în care se aflau societăţile pe care le administra şi care aveau puncte de lucru în mai multe localităţi din ţară, respectiv Piatra Neamţ, Caraş Severin şi fiind foarte mult timp plecat din localitate nu a avut timpul necesar pentru a prezenta inculpatei toate actele în baza cărora să realizeze acel audit.
De asemenea, începând cu data de 16 septembrie 2011 au reziliat de comun acord contractul de asistenţă juridică (filele15-19 vol. 1, filele 192-194 vol. 9 d. instanţă, filele14-15 vol. II dosar instanță apel).
Totodată, inculpatul S.C.M. a precizat că în cursul anului 2011 s-a luat hotărârea de a apela la serviciile unui alt cabinet de avocatură, cu acoperire naţională, datorită faptul că SC B. SRL avea creanţe neîncasate de la mai multe firme, în valoare de circa 5 milioane euro, iar cabinetul de avocatură A.M.U. nu se putea ocupa de recuperarea creanţelor.
Declaraţiile inculpatului nu sunt însă consecvente şi sub alte aspecte vizând acordarea asistenţei juridice de către inculpata A.M.U.
Astfel, în declaraţia dată la data de 17 februarie 2012 la Curtea de Apel Cluj, inculpatul arată că la începutul anului 2010 a divorţat de fosta soţie şi, având multe probleme juridice cu aceasta, a apelat la serviciile de reprezentare ale unui alt avocat pentru că inculpata A.M.U. se afla în relaţii de prietenie cu fosta sa soţie (fila 17 vol. II dosar Curtea de Apel Cluj).
În cursul judecării apelurilor, la data de 6 iunie 2014, inculpatul arată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că ceea ce l-a determinat să încheie contractul de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. a fost faptul că aceasta l-a consiliat în perioada în care a divorţat în problemele legate de divorţ.
Inculpaţii nu au reuşit să ofere explicaţii convingătoare în legătură cu activitatea juridică a inculpatei A.M.U., concretizată într-un raport „due diligence”, iar susţinerile inculpatei A.M.U. în sensul că acorda asistenţă juridică lunară inculpatului S.C.M. este combătută şi de procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate între aceştia şi a celor de supraveghere din care rezultă că în perioada iulie - noiembrie 2011 a avut doar două convorbiri telefonice cu inculpatul S.C.M. (3 august 2011 şi 16 septembrie 2011) şi o singură întâlnire la data de 16 septembrie 2011 de cca 3 minute.
Chiar şi în condiţiile în care s-ar reţine că, în aproximativ 1 an şi jumătate, inculpata A.M.U. a acordat asistenţă juridică inculpatului S.C.M. în legătură cu achiziţionarea unui teren în Cluj şi a descărcat în calculator modelele unor documente juridice se poate remarca existenţa unei disproporţii vădite între serviciul pretins prestat şi plata acestuia, SC T.T.C. SRL virând în contul cabinetului de avocatură echivalentul a peste 50.000 euro.
Înalta Curte reţine, pe lângă fictivitatea contractului de asistenţă juridică, şi faptul că acest contract a fost încheiat, iar plăţile au fost efectuate pentru ca inculpatul A.S., în calitatea de primar al mun. Cluj Napoca, să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare al municipiului cu societatea administrată de inculpatul S.C.M. şi pentru ca ulterior acest contract să se deruleze fără incidente, suma plătită fiind o veritabilă taxă pentru protejarea intereselor SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca.
Probele administrate au demonstrat, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, că inculpatul A.S. nu a intervenit în organizarea şi desfăşurarea procedurii de licitaţie pentru concesionarea serviciului public de salubrizare a mun. Cluj Napoca, la sfârşitul lunii august 2009 fiind declarate câştigătoare SC R.G. SA pentru sector I al Mun. Cluj Napoca şi S.C. C.S. B.V. pentru sector II.
Ulterior, rezultatul licitaţiei a fost contestat de către SC C.S.B.V. SA, A.S.E., SC E.P. SRL şi SC R.E.R.S. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 2208 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-a admis plângerea formulată de petenta SC A.S.A. S.E. SRL Arad împotriva Deciziei C.N.S.C. nr. 2319/C8/2640, nr. 2641, și nr. 2642 din 14 mai 2010, care a fost desfiinţată în parte, s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei promovată de petentă şi, în consecinţă s-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu autoritatea contractantă Municipiul Cluj Napoca.
În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A.S., în calitate de primar al mun. Cluj Napoca, a semnat contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare din Cluj Napoca la data de 28 iulie 2010, iar Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat asupra contestaţiei SC A.S.A. S.E. SRL la data de 29 septembrie 2010 (celelalte societăţi renunţând la contestaţiile depuse la C.N.S.C.) însă cu adresa din 12 iulie 2010, A.N.R.M.A.P. a comunicat Consiliului Local posibilitatea încheierii contractului conform deciziei pronunţate de C.N.S.C., care a respins şi, respectiv, a luat act de renunţarea la contestaţii.
Pe de altă parte, O.U.G. nr. 34/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 76 din 30 iunie 2010, în art. 28716 alin. (2) prevăzându-se în mod expres că „recursul nu suspendă executarea”, astfel că nu se poate imputa inculpatului A.S. încheierea/semnarea contractului cu SC C.S.B.V. SA anterior soluţionării contestaţiei de către Curtea de Apel Cluj la data de 29 septembrie 2010.
De altfel, în legătură cu legalitarea procedurilor de organizare şi desfăşurare a licitaţiei pentru cesionarea gestiunii serviciilor publice de salubrizare a oraşului Cluj Napoca, prin actul de sesizare, inculpatul A.S. nu a fost trimis în judecată şi pentru vreo presupusă instigare la infracţiunea de abuz în serviciu.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. anterior constituie infracţiune fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Înalta Curte reţine că inculpatul a primit sumele de bani disimulate în contractul de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 pentru a îndeplini un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu - respectiv încheierea/semnarea contractului cu SC C.S.B.V. SA şi pentru a proteja interesele acestei societăţi pe durata derulării contractului.
În sprijinul acestei concluzii pledează fictivitatea contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 la care s-a făcut referire anterior, faptul că momentul încheierii contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare cu SC C.S.B.V. SA putea fi cu mult amânat, în condiţiile în care se promovaseră contestaţii de către societăţile participante la licitaţie, împrejurarea că ulterior inculpatul A.S. s-a implicat şi în emiterea celor două recomandări pentru societate, recomandări necesare acestuia pentru a se înscrie la o licitaţie organizată în judeţul Argeş.
Referitor la implicarea inculpatului A.S. în emiterea de către Primăria mun. Cluj Napoca a celor două recomandări, din probele administrate rezultă următoarele:
În luna septembrie 2011, C.S. B.V. avea nevoie de o recomandare din partea Primăriei Mun. Cluj Napoca pentru a participa la o licitaţie organizată în judeţul Argeş.
Martora T.A.E. a întocmit o recomandare pentru societatea menţionată, în două variante, prima în care se consemna faptul că societatea a efectuat servicii similare în Cluj Napoca în anul 2010 în baza contractului din 2010, iar cea de a doua în care se prevedea acelaşi lucru, cu menţiunea că a mai fost adăugat un tabel în care se preciza că societatea a desfăşurat activităţi de colectare şi transport deşeuri şi în perioada 2008-2009 în baza unor contracte încheiate cu utilizatorii. Aceasta a doua variantă a fost necesară pentru ca societatea participantă SC B.S.E. SA Cluj (alături de SC C.S.B.V. SA) să îndeplinească cerinţele privind capacitatea economică şi experienţa similară, aspect confirmat de martora T.A.E.
Recomandările au fost înmânate martorului M.N., care le-a prezentat la primărie în vederea semnării. În aceeaşi zi martorul M.N. a sunat-o pe T.A.E. şi i-a spus că primarul A.S. refuză să semneze.
La data de 15 septembrie 2011, martora T.A.E. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.M. şi i-a comunicat faptul că A.S. semnează doar pentru perioada în care s-a derulat contractul de concesiune, începând cu anul 2010.
Inculpatul S.C.M. i-a cerut martorei să întocmească recomandarea în ambele variante, spunându-i acesteia că va merge personal să vorbească cu primarul A.S., aspect ce reiese atât din declaraţiile inculpatului S.C.M., ale martorei T.A.E., cât şi din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 15 ianuarie 2011, ora 10,46 (filele 298-299 vol. IV d.u.p.).
A doua zi, inculpatul S.C.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.S. şi a stabilit cu acesta să se întâlnească la ora 10,30, aspect de altfel necontestat de către cei doi inculpaţi şi confirmat şi de conţinutul convorbirii telefonice purtate la 16 septembrie 2011, ora 9,05 (fila 299 vol. IV).
Înainte de a merge la cabinetul primarului A.S., inculpatul S.C.M. a apelat-o pe inculpata A.M.U. şi a mers la domiciliul acesteia.
După vizita făcută de inculpatul S.C.M. inculpatului A.S., recomandarea a fost semnată şi eliberată în aceeaşi zi - 16 septembrie 2011 - în ambele variante solicitate de către C.S. B.V., respectiv cu „experienţă anterioară” şi fără „experienţă anterioară” (filele 190-192 vol. II d.u.p.).
În legătură cu menţiunea din recomandare referitoare la „experienţa anterioară” trebuie precizat că Primăria Cluj Napoca se afla la prima concesionare a serviciilor de salubrizare, anterior acestea fiind liber concurenţiale pe piaţă, fără implicarea administraţiei locale.
Recomandarea, în ambele variante, a fost semnată de viceprimarul L.A., care a relatat faptul că actele respective se aflau în mapă pentru semnat, iar primarul A.S. era cel care repartiza documentele spre semnare (filele 264-265 vol. II d.u.p., fila 4 vol.I dosar instanţă).
Situaţia de fapt descrisă anterior rezultă din declaraţiile martorilor T.A.E., M.N., P.V., L.A., conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi la data de 16 septembrie 2011 şi, respectiv, 15 septembrie 2011, înscrisurile aflate la filele 190-192 vol. II d.u.p., declaraţiile inculpaţilor S.C.M. şi A.S. care au recunoscut că s-au întâlnit în dimineaţa zilei de 16 septembrie 2011 şi că au discutat în legătură cu eliberarea recomandării respective.
Chiar dacă niciunul dintre martorii audiaţi nu a relatat că inculpatul A.S. ar fi intervenit personal pentru eliberarea acelei recomandări, din modalitatea în care s-au derulat faptele rezultă cu certitudine că numai după intervenţia inculpatului S.C.M. la primarul A.S., precedată de vizita la inculpata A.M.U. a fost eliberată recomandarea necesară C.S. B.V. pentru participarea la licitaţie.
Din examinarea recomandărilor eliberate de Primăria Cluj Napoca reiese faptul că acestea se semnau de primar, numele şi funcţia acestuia fiind înscrise pe respectivele documente.
Totodată, se remarcă şi abilitatea de care a dat dovadă inculpatul A.S., care nu a semnat personal, acesta făcând demersurile necesare pentru ca cele două variante ale recomandării să fie trimise la mapa viceprimarului L.A.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată faptul că acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de trimitere în judecată sunt reale, aceştia săvârşind infracţiunile reţinute în rechizitoriu.
Astfel, în drept, fapta inculpatului A.S., constând în aceea că, în calitate de primar al mun.Cluj Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a acceptat primirea de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, primirea unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. şi SC T.T.C. SA, primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca acesta, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În drept, fapta inculpatului S.C.M., constând în aceea că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a promis inculpatului A.S., primar al municipiului Cluj Napoca, remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M.U. şi SC T.T.C. SA administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A.S., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M.U., cu intenţie, a determinat pe I.O., director al SC T.T.C. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, virându-se prin transfer bancar în contul cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în forma participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi la înţelegere cu inculpatul A.S. şi inculpata A.M.U., cu intenţie, a determinat pe I.O., director al SC T.T.C. SRL să semneze fără vinovăţie contractul de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 şi să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, din care 2 facturi au fost semnate de primire de către I.O., înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, virându-se prin transfer bancar în contul cabinetului de avocatură al inculpatei A.M. suma de 262.560 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior, în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în forma participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale).
În drept, fapta inculpatei A.M.U., constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a ajutat pe soţul său, inculpatul A.S., să primească de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, cu titlu de mită, disimulată printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 2 aprilie 2010 de aceasta prin cabinetul său de avocatură şi SC T.T.C. SA, virându-i-se în contul cabinetului de avocatură, în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, în 18 tranşe suma totală de 262.560 lei, ca urmare a emiterii de către aceasta a unui număr de 18 facturi, banii fiind remişi în scopul ca inculpatul A.S., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la încheierea/semnarea contractului de salubrizare dintre Primăria Mun.Cluj Napoca şi SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfășurări a activităţi societăţii, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (18 acte materiale).
Fapta aceleiași inculpate, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la înţelegere cu inculpaţii A.S. şi S.C.M. a procedat la încheierea fictivă în numele cabinetului său de avocatură a contractului de asistenţă juridică nr. 14/2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul cabinetului său de avocatură suma de 262.560 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale).
Fapta aceleiaşi inculpate, constând în aceea că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la înţelegere cu inculpaţii A.S. şi S.C.M. a procedat la încheierea fictivă în numele cabinetului său de avocatură a contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (19 acte materiale).
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor pentru aceste infracţiuni, Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora, datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.
Astfel, în cazul inculpatului A.S., Înalta Curte are în vedere calitatea în care acesta a comis faptele - mai întâi de viceprimar şi apoi de primar al municipiului Cluj Napoca, modalitatea în care a acţionat, prin implicarea soţiei sale în activitatea infracţională, sumele de bani substanţiale primite cu titlu de mită şi foloase necuvenite, faptul că a înţeles să se folosească de funcţiile avute pentru obţinerea unor beneficii materiale şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, Înalta Curte mai are în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată şi are în întreţinere doi copii minori.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 28 iunie 2013, inculpatul A.S. a manifestat un parcurs existenţial de succes în toate mediile sociale în care a activat, exceptând perioada comiterii faptelor penale, dispune de resurse personale consistente, din cadrul familiei de origine, constituită şi extinsă, precum şi oportunităţi de dezvoltare profesională ulterioare.
Potrivit aceluiaşi referat se reţine vehemenţa respingerii de către inculpat a acuzărilor şi negarea categorică a vinovăţiei sale, aspecte care denotă o accentuată capacitate disimulativă şi de sfidare a legilor morale şi penale, lipsa internalizării şi a valorizării acestora - situaţie corelată în majoritatea cazurilor cu predispoziţia comiterii de infracţiuni.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cazul inculpatului A.S., scopul educativ şi preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa fondului a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.S. şi A.M.U., nu se impune ca acestea să fie majorate, însă având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpatul A.S., care s-a folosit practic de funcţiile pe care le deţinea pentru obţinerea unor avantaje materiale însemnate urmează a se aplica acestuia un spor de pedeapsă.
În ceea ce o priveşte pe inculpata A.M.U., Înalta Curte reţine că şi aceasta se află la prima încălcare a legii penale, nu a recunoscut comiterea faptelor, a fost implicată în activitatea infracţională de către soţul său, însă cu toate acestea, faptele inculpatei sunt grave, aceasta săvârşindu-le în calitate de avocat, cunoscând prevederile legale în materie, pe care le-a încălcat cu bună ştiinţă.
În referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 28 iunie 2013, se concluzionează că inculpata A.M.U. a avut un traseu comportamentul adecvat normelor legale şi de convieţuire socială până la data săvârşirii faptelor, astfel încât se consideră că evoluţia conduitei inculpatei poate fi pozitivă şi pe viitor, având în vedere că în prezent este afectată de experienţa prin care trece şi îşi doreşte ca aceasta să fie singulară.
În raport de considerentele expuse, având în vedere şi împrejurarea că soţii A. au întreţinere doi copii minori, iar inculpata A.M.U. este cea care se ocupă de îngrijirea şi educarea acestora, Înalta Curte apreciază că în cazul inculpatei scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, pronunţarea condamnării şi instituirea unor obligaţii în sarcina acesteia pe durata unui termen de încercare constituie un avertisment pentru inculpată, astfel că nu există riscul ca aceasta să săvârşească alte infracţiuni.
Referitor la inculpatul S.C.M., Înalta Curte reţine că şi acesta se află la primul conflict cu legea penală, faptele reţinute în sarcina acestuia sunt grave, având în vedere modalitatea de săvârşire - inculpatul înţelegând să plătească inculpatului A.S. sume însemnate de bani, o veritabilă „taxă de protecţie” pentru ca acesta, în funcţia pe care o exercita, să protejeze interesele SC C.S.B.V. SA Cluj Napoca.
Inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, iar la data comiterii faptelor desfăşura activităţi în cadrul societăţilor pe care le coordona, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, nu există riscul ca acesta să mai comită alte infracţiuni.
IV. După condamnarea inculpaţilor de către prima instanţă, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu modificările şi completările ulterioare, împrejurare faţă de care, în raport cu dispoziţiile art. 5 C. pen., se impune a fi analizată aplicarea legii penale mai favorabile.
Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aceasta era pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani la care se putea adăuga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34 C. pen. anterior, având în vedere forma continuată a infracţiunii.
Potrivit art. 291 din actualul C. pen. traficul de influenţă constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Spre deosebire de codul penal anterior, în noul C. pen. se prevede în mod expres că pentru realizarea infracţiunii de trafic de influenţă, persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
În speţă, este îndeplinită şi această cerinţă prevăzută de noile dispoziţii legale, din declaraţiile date de D.A. în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei învestite cu soluţionarea apelurilor rezultând faptul că inculpatul A.S. i-a promis acesteia că o va ajuta în legătură cu asigurarea unui număr mai care de maşini aparţinând SC R.A.T.U.C. SA, i-a spus să meargă la martorul N.L.G. şi să facă referire la numele său, ca o recomandare din partea sa, precizându-i totodată că va vorbi şi el cu martorul.
În aceeaşi modalitate s-a procedat pentru încheierea contractelor de asigurare şi pentru anii 2010 şi 2011, iar ulterior în octombrie 2011, D.A. a discutat cu inculpatul A.S. pentru a o ajuta să asigure în continuare parcul auto SC R.A.T.U.C. SA şi pentru anul 2012.
Contractele de asigurare încheiate între SC U. SA şi SC R.A.T.U.C. SA Cluj Napoca au fost semnate de directorul general al SC R.A.T.U.C. SA, respectiv martorul N.L.G., acesta având ca atribuţii de serviciu semnarea respectivelor contracte, în calitate de reprezentant al societății deţinătoare a autovehiculelor asigurate.
Chiar dacă încheierea acestor contracte de asigurare a avut la bază organizarea şi desfăşurarea unor licitaţii în conformitate cu normele legale, această împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia că inculpatul A.S. nu a comis infracţiunea de trafic de influenţă, din moment ce acesta a lăsat să se creadă că are influenţă asupra martorului N.L.G. şi a promis martorei D.A. că va lua legătura cu martorul pentru încheierea unui număr mai mare de poliţe de asigurare pentru autovehiculele aparţinând SC R.A.T.U.C. SA, martorul fiind director general al SC R.A.T.U.C. SA şi persoana care, în calitate de reprezentant al SC R.A.T.U.C. SA, încheia contractele de asigurare cu SC U. SA.
Referitor la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, instigare la această infracţiune, aceasta nu a suferit modificări sub aspectul elementelor constitutive, ci numai sub aspectul limitelor de pedeapsă, în vechea reglementare fiind prevăzută o pedeapsă de la 3 la 12 ani, al cărei maxim se majora cu 2 ani, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.
În prezent, dispoziţiile art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate expres prin dispoziţiile pct. 10 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014, iar pedeapsa prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (fost art. 23 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege) este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aceasta se găseşte reglementată în prezent în dispoziţiile art. 322 C. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unor consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
În C. pen. anterior, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, fiind prevăzut un minim special mai redus decât în legea nouă.
În prezent, dispoziţiile art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 care prevedeau majorarea maximului pedepsei cu 2 ani au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012.
Infracţiunea de luare de luare de mită era pedepsită anterior cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar în prezent, aceasta este prevăzută în disp. art. 289 C. pen., închisoarea fiind de la 3 la 10 ani.
Infracţiunea de dare de mită este prevăzută în noul C. pen. în dispoziţiile art. 290 şi constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289. Infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, în timp ce în Codul penal anterior, pedeapsa era închisoarea de la 1 la 5 ani, sub aspectul limitelor de pedeapsă, fiind mai favorabilă legea veche.
În sarcina inculpaţilor au fost reţinute mai multe infracţiuni aflate în formă continuată şi în concurs real.
Potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
Conform disp. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Pedepsele aplicate inculpaţilor prin sentinţa penală atacată şi prin prezenta decizie se încadrează în limitele prevăzute de noul C. pen. şi de Legea nr. 656/2002.
În aprecierea legii penale mai favorabile, Înalta Curte are în vedere şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituționale, potrivit căreia, disp. art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Înalta Curte observă că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor având în vedere şi faptul că în sarcina acestora s-au reţinut dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, iar art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen. prevede aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea, spor ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 35 din 25 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.S., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002 şi art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va contopi aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin hotărârea atacată pentru infracţiunile de trafic de influenţă în formă continuată, instigare la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi primirea de foloase necuvenite şi va dispune ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe care o va spori cu 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Va face aplicarea art. 71 C. pen. şi va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 până la 28 septembrie 2012.
2. În baza art. 255 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul S.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, sub forma participaţiei improprii.
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub forma participaţiei improprii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului S.C.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 71 C. pen. şi va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 9 noiembrie 2011 până la 13 aprilie 2012.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 862 C. pen. va stabili un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare,inculpatul S.C. urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
3. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpata A.M.U. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002, raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe aceeaşi inculpată la de pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va contopi aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin hotărârea atacată pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, infracţiunea de spălare de bani în formă continuată şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi va dispune ca inculpata A.M.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 862 C. pen. va stabili un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata A.M.U. urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Va atrage atenţia inculpatei asupra art. 864 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 112 lit. e) C. pen., se va dispune confiscarea de la inculpaţii A.S. şi A.M.U. a sumei de câte 272.858,70 lei.
Se vor menţine măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţele din 11 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 19 decembrie 2011 de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
Se va dispune anularea contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 2 aprilie 2010 între Cabinetul de Avocatură A.M.U. şi SC T.T.C. SRL precum şi facturile fiscale din 2 aprilie 2010, din 3 mai 2010, din 1 iunie 2010, din 1 iulie 2010, din 2 august 2010, din 1 septembrie 2010, din 1 octombrie 2010, din 1 noiembrie 2010, din 1 decembrie 2010, din 3 ianuarie 2011, din 1 februarie 2011, din 1 martie 2011, din 1 aprilie 2011, din 1 mai 2011, din 1 iunie 2011, din 1 iulie 2011, din 1 august 2011 şi din 1 septembrie 2011.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.M.U. împotriva aceleiași sentinţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 35 din 25 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.S., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul A.S., domiciliat în Cluj Napoca, jud. Cluj, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. contopeşte aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin hotărârea atacată pentru infracţiunile de trafic de influenţă în formă continuată, instigare la infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi primirea de foloase necuvenite şi dispune ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 noiembrie 2011 până la 28 septembrie 2012.
2. În baza art. 255 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul S.C.M., domiciliat în Cluj Napoca, jud. Cluj, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, sub forma participaţiei improprii.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub forma participaţiei improprii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului S.C.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 9 noiembrie 2011 până la 13 aprilie 2012.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 862 C. pen., stabileşte un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare,inculpatul S. Călin urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
3. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpata A.M.U., domiciliată în Cluj, jud. Cluj, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, publicată la data de 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.)
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la de pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. contopeşte aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin hotărârea atacată pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, infracţiunea de spălare de bani în formă continuată şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi dispune ca inculpata A.M.U. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
În baza art. 862 C. pen. stabileşte un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata A.M.U. urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia inculpatei asupra art. 864 C. proc. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă pe inculpaţii A.S., A.M.U. şi S.C.M. la câte 10.000lei fiecare cheltuieli judiciare către stat
Dispune confiscarea de la inculpaţii A.S. şi A.M.U. a sumei de câte 272.858,70 lei.
Menţine măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţele din 11 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 şi 19 decembrie 2011 de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
Dispune anularea contractului de asistenţă juridică din 2 aprilie 2010 între Cabinetul de Avocatură A.M.U. şi SC T.T.C. SRL precum şi facturile fiscale din 2 aprilie 2010, din 3 mai 2010, din 1 iunie 2010, din 1 iulie 2010, din 2 august 2010, din 1 septembrie 2010, din 1 octombrie 2010, din 1 noiembrie 2010, din 1 decembrie 2010, din 3 ianuarie 2011, din 1 februarie 2011, din 1 martie 2011, din 1 aprilie 2011, din 1 mai 2011, din 1 iunie 2011, din 1 iulie 2011, din 1 august 2011 şi din 1 septembrie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.M.U. împotriva aceleiași sentinţe.
În baza art. 273 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. dispune plata din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a sumei de 244,50 lei reprezentând cheltuieli de transport către martorul M.N.
Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 475 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul parţial pentru avocaţii desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A.S. şi A.M.U., se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.C.M., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2473/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3076/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
