ICCJ. Decizia nr. 2175/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2175/2014

Dosar nr. 939/117/2012

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A/2013 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată:

Prin sentinţa penală nr. 13 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 939/117/2012 a fost condamnat inculpatul T.D.L. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lila) şi art.76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza II şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încerdare, de doi ani plus pedeapsă aplicată, potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării şub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Viişoara, săplătească despăgubiri civile în sumă de 2,204.779 RON, respectiv de 352.948 RON cu majorări de întârziere până la data efectuării plăţii efective, către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.-D.G.F.P. Cluj.

S-a dispus comunicarea către registrul comerţului al Jud. Cluj a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC P. SRL Viişoara, suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat în Dosar nr. 661/P/2009 din data de 19 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul T.D.L., pentru săvârşirea infracţiunii, de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La primul termen de judecată această încadrare juridică a fost completată cu prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, inculpatul luând, la cunoştinţă despre aceste aspect, prin faptul că a fost prezent şi nu a solicitat termen pentru apăsare, în acest sens, luându-i-se declaraţie în mod corespunzător cu această completare.

S-a reţinut în actul de sesizare faptul că inculpatul T.D.L., în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, în calitate de administrator al SC P. SRL Viişoara şi SC A.T. SRL Viişoara, a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar, la marja de profit, şi, respectiv, nu a declarat achiziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 2.554.056,49 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

T.D.L. a deţinut calitatea de asociat şi administrator al SC A.T. SRL Viişoara şi SC P. SRL Viişoara, jud. Cluj, ambele având ca obiect principal de activitate „comerţ cu autoturisme şi autovehicule uşoare", calitate pe care a deţinut-o până în cursul lunilor februarie şi, respectiv, iunie 2009 când faţă de acestea a fost deschisă procedura generală de insolvenţă.

În perioada ianuarie 2007- decembrie 2008, în calitate de administrator al celor două societăţi comerciale, prin folosirea în mod fraudulos a unor prevederi din C. fisc. care reglementau modalităţi diferite de aplicare a cotei - TVA în cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri second-hand, inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale aferente operaţiunilor de vânzare pe teritoriul ţării a autoturismelor second-hand pe care le achiziţiona din Comunitate, prin aplicarea nejustificată a regimului special de taxare, constând în aplicarea taxei pe valoare adăugată doar la marja de profit şi nu la preţul de vânzare a autoturismelor, declarând şi datorând în acest mod organelor fiscale o valoare mult mai mică a taxei pe valoare adăugată decât cea care ar fi trebuit în realitatea declarată şi achitată.

O altă modalitate prin care inculpatul s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale a fost chiar nedeclararea în totalitate a achiziţiilor intracomunitare de autoturisme second-hand efectuate pe cele două societăţi şi a operaţiunilor de vânzare a acestora.

Astfel, cu privire la SC P. SRL Viişoara, prin nota de constatare încheiată la data de 04 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - secţia Cluj sub nr. 602372/CJ din 05 mai 2009, organele de control au constatat că, în perioada ianuarie-noiembrie 2007, societatea SC P. reprezentată de inculpatul T.D.L., a efectuat achiziţii intracomunitare de autoturisme second-hand pe care le-a revândut în ţară cu aplicarea cotei de taxa pe valoare adăugată doar asupra marjei de profit, deşi societatea nu era îndreptăţită să aplice acest regim special de taxare incident numai în cazul anumitor categorii de furnizori reglementate în mod expres.

Astfel, potrivit art. 152² alin. (2) şi (12) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., „Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, (...), bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul Comunităţii, de la unul dintre următorii furnizori:

a) o persoana neimpozabilă;

b) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxa, conform art. 141 alin. (2) lit. g);

c) o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;

d) o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.

Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor. Menţiunea „TVA inclusă şi nedeductibilă" va înlocui suma taxei datorate, pe facturi şi alte documente emise cumpărătorului."

Având în vedere ca legislaţia referitoare la TVA este aceeaşi pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, rezultă că SC P. SRL Viişoara, nu îndeplinea condiţiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece furnizorii bunurilor respective nu fac parte dintre cei susmenţionaţi, societatea revânzătoare nu avea înscrisă pe facturi menţiunea „TVA inclusă şi nedeductibilă", menţiune care nu era înscrisă nici pe facturile de cumpărări primite de SC P. SRL Viişoara din Comunitate, şi societatea nu deţinea pentru niciuna dintre achiziţiile intracomunitare efectuate o declaraţie a furnizorilor sau dovada că aceştia nu au beneficiat de scutire sau rambursare a taxei.

De asemenea societatea nu a respectat obligaţiile corelative regimului de taxare privind achiziţiile intracomunitare efectuate, în sensul că nu a ţinut atât evidenţele speciale prevăzute de lege pentru aceste categorii de bunuri cât şi cele privind exclusiv bunurile supuse regimului special de taxare.

În consecinţă, din analiza documentelor de provenienţă şi a informaţiilor primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare, rezultă că societăţile vânzătoare din Uniunea Europeană au aplicat pentru tranzacţiile efectuate cu SC P. SRL Viişoara taxarea inversă pentru livrări intracomunitare de bunuri, astfel încât această societate avea obligaţia ca la vânzarea bunurilor respective pe teritoriul ţării să aplice regimul normal de TVA, în sensul de a colecta TVA la preţul de vânzare a autovehiculelor second-hand nu doar la marja de profit, rezultând un prejudiciul prezumtiv cauzat în acest mod bugetului de stat în cuantum de 343.102 RON, reprezentând TVA suplimentar de plata aferent valorii totale a vânzărilor efectuate în cuantum de 1.871.185 RON. Ulterior, aceleaşi constatări au fost menţinute şi prin raportul de inspecţie fiscală parţială nr. 19611din 09 iulie 2009 întocmit în cauza de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, urmare căruia prejudiciul cauzat de SCP. SRL Viişoara a fost stabilit ca fiind în suma de 352.949 RON, reprezentând TVA suplimentar datorat, la care au fost calculate majorări în cuantum de 250.036 RON

Cu privire la cea de a doua societate administrată de inculpat, SC A.T. SRL Viişoara, au fost efectuate două inspecţii fiscale corespunzător unor perioade de timp diferite, constatându-se sustragerea dela plata obligaţiilor fiscale fie prin aplicarea nelegală a TVA doar la marja de profit în modalitatea descrisă anterior, fie prin nedeclararea achiziţiilor intracomunitare de autoturisme şi a operaţiunilor de vânzare a acestora.

Astfel, corespunzător verificării perioadei 28 iunie 2007 - 31 martie 2008, D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie:Fiscală a încheiat raportul de inspecţie fiscală din 24 aprilie 2008, stabilindu-se că în tot acest interval.de timp, societatea administrată de inculpat a aplicat în mod nelegal, la vânzarea către persoanele fizice a autoturismelor second-hand achiziţionate din Comunitate, regimul special de taxare, cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare totală de 1.120,698 RON, reprezentând TVA datorată suplimentar, calculate la preţul de vânzare a autoturismelor şi nu doar la .marja, de profit la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 101.418 RON.

Contestaţia formulată, de inculpat împotriva acestui raport de inspectie fiscală şi a deciziei de impunere aferente a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 246 din 09 iulie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionarea Contestaţiilor.

Pentru perioada următoare celei verificate, cu privire la SC A.T. SRL Viişoara, a fost efectuat un nou control fiscal care, a constatat aplicarea în continuare în mod nelegal a regimului special de taxare şi, totodată nedeclararea achiziţiilor intracomunitare efectuate. Astfel, prin nota de constatare încheiată la data de 21 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară, secţia Cluj sub nr. 602746/CJ/22, organele de control au constatat că, în perioada aprilie-iunie 2008, societatea administrată de inculpat a aplicat acelaşi regim special de taxare ca şi în cazul primei societăţi, în mod nelegal pentru motivele descrise anterior, cauzând în acest mod un prejudiciu prezumat ca fiind în valoare de 461.421,65 RON, reprezentând diferenţa dintre TVA aplicată şi cea care trebuia colectată în realitate.

Prin acelaşi act de control s-a mai constatat faptul că în perioada iulie-decembrie 2008, SC A.T. SRL Viişoara nu a mai declarat la organul fiscal competent achiziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea.acestora, deşi conform datelor din programul VIEŞ comunicat Gărzii Financiare, în perioada, respectivă societatea a achiziţionat autovehicule în valoare totală de 3.335.531 RON, care la data efectuării controlului nu se mai aflau în patrimonial societăţii fiind valorificate,.cauzând astfel un prejudiciu prezumtiv în valoare de 633.750,89 RON, reprezentând TVA aferentă acestor operaţiuni, nedeclarată şi neachitată.

Drept urmare, prejudiciul prezumat de Garda Financiară ca fiind cauzat de SC A.T. SRL Viişoara bugetului de stat, prin aplicarea nelegală a regimului special de taxare şi, respectiv, prin nedeclararea achiziţiilor intracomunitare, a fost calculat ca fiind în valoare totală de 1.095.172,54 RON.

Corespunzător acestei constatări în cauză a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală parţială din 25 septembrie 2009 emis de A.N.A.F. -D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală urmare căruia s-a constatat că în perioada aprilie-iunie 2008, conform datelor înscrise în declaraţiile depuse de societate la organul fiscal competent, achiziţiile intracomunitare de autovehicule second-hand au fost realizate în regim normal de TVA, respectiv „taxare inversă". Ulterior SC A.T. SRL Viişoara a revândut autovehiculele în ţară, vânzările către persoanele fizice având aplicate cota de TVA doar asupra marjei de profit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 152² din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc.

Astfel, potrivit raportului privind informaţiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toţi contribuabilii din toate statele membre către SC A.T. SRL Viişoara, rezultă că societăţile furnizoare din Belgia şi Germania au declarat că au efectuat livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA către societatea verificată, motiv pentru care sumele reprezentând aceste livrări se regăsesc în raportul VIES, iar scutirea practicată de respectivele societăţi vânzătoare îngrădeşte dreptul SC A.T. SRL Viişoara de a aplica regimul special de taxare cu privire la aceleaşi bunuri.

Drept urmare, prejudiciul cauzat în acest mod de SC A.T. SRL Viişoara a fost stabilit ca fiind în sumă de 446.658,6 RON, reprezentând TVA suplimentar datorat, la care au fost calculate majorări în cuantum de 95.585 RON.

Pentru perioada iulie-decembrie 2008 s-a constatat că SC A.T. SRL Viişoara nu a mai declarat la organul fiscal competent achiziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora, respectiv nu au fost depuse deconturile de TVA, declarative recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de. bunuri formular 390 şi declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional formular 394.

Această societate nu a pus la dispoziţia echipei de control evidenţa contabilă, inculpatul motivând că toate documentele financiar-contabile respective i-ar fi fost sustrase, însă nici nu a procedat la reconstituirea acestora în termenul de 30 zile de la constatarea sustragerii, astfel cum este reglementată această obligaţie în Legea contabilităţii nr. 82/1993.

Cu toate acestea, din raportul privind informaţiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare scutite de TVA către SC A.T. SRL Viişoara, rezultă fără urmă de îndoială faptul că societatea administrată de inculpat a efectuat în trimestrele III şi IV ale anului 2008 achiziţii de autoturisme second-hand de la societăţi furnizoare din Germania în valoare totală de 3.335.531 RON, bunuri care nu se mai regăsesc în stocul societăţii.

În consecinţă, aferent operaţiunilor nedeclarate de vânzare a bunurilor achiziţionate în această perioadă a fost calculate, la preţul de achiziţie întrucât cel de vânzare nu a putut fi stabilit în lipsa documentelor contabile, TVA datorată bugetului de stat în valoare de 633.750,89 RON, la care au fost calculate majorări în cuantum de 78.013 RON. Drept urmare, prejudiciul cauzat de SC A.T. SRL Viişoara în perioada aprilie-decembrie 2008, a fost stabilit de organele de inspecţie fiscală ca fiind în valoare totală de 1.080.409 RON, la care au fost calculate majorări în cuantum de 173.598 RON.

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză în perioadă aprilie-iunie 2011 de expert contabil P.C., a confirmat întrutotul aspectele constatate de organele de control fiscal, precum şi cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a aplicării nelegale a TVA doar la marja de profit şi a nedeclarării achiziţiilor intracomunitare efectuate de către cele două societăţi administrate de inculpat, concluzionându-se faptul că „învinuitul T.D.L. nu a declarat în totalitate valoarea achiziţiilor intracomunitare pe nici una din firme.

Prejudiciul total cauzat de inculpatul T.D.L. prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de cele două societăţi pe care le-a administrat este în valoare de 2.554.056,49RON din care suma de 352J949 RON reprezentând TVA datorat de SC P. SRL Viişoara, şi una de 2.201.107,49 RON reprezentând TVA datorat de SC A.T. SRL Viişoara.

Audiat fiind în cauză inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, invocând în apărarea sa faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat nu este urmarea intenţiei sale de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, ci modului în care, atât el cât şi numitul P.V.C., persoana care s-a ocupat temporar de contabilitatea celor două societăţi, au înţeles să interpreteze dispoziţiile legale în materie la datarespectivă. În acest sens inculpatul a susţinut că numitul P.V.C. ar fi solicitat lămuriri de la organele fiscale cu privire la problematica aplicării regimului special de taxare de către societăţile pe care le administra, şi ca urmare a acestor discuţii a înţeles că este legală aplicarea TVA doar la marja de profit.

Apărările inculpatuluiau rămas,însă, doar la nivel declarativ, acesta neputând prezenta dovezi din care să rezulte faptul că ar fi solicitat îndrumări de la organele fiscale competente, procedura reglementată prin Ordinul M.T nr. 1338/2008. În acest ordin se prevede că îndrumarea şi asistenţa contribuabililor în domeniul fiscal se asigură de către administrative finanţelor publice în a căror rază teritorială,funcţionează contribuabilii prin serviciile/birourile/compartimentele de asistenţă a contribuabililor sau serviciile/birourile/compartimentele cu atribuţii în domeniul asistenţei potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare.

Apărarea formulată în acest mod de către inculpat nu a fost acceptată, de către instanţă de vreme ce, şi după efectuarea primului control fiscal, SC A.T. SRL Viişoara a continuat să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale prin practicarea aceluiaşi mod nelegal de aplicare a TVA doar la marja de profit. Învinuirea .este susţinută şi de declaraţia martorului P.V.C., persoana care s_-a ocupat de contabilitatea celor două societăţi până aproximativ în luna aprilie 2008 data primului control fiscal anterior-menţionat, şi care a declarat că iniţial a înţeles greşit modul de aplicare a regimului special de taxare, însă ulterior s-a convins că este corecta aplicarea TVA la preţul de vânzare şi nu doar la marja de profit, lucru pe care l-a comunicat şi învinuitului care „a insistat însă în facturarea maşinilor vândute de el în aceeaşi modalitate trecându-şi pe facturi cota de TVA doar la marja de profit."

Dincolo de aceste aspecte trebuie avut în vedere şi faptul că sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat a fost săvârşită de inculpat nu doar prin aplicarea în mod nejustificat a regimului special de taxare ci şi prin nedeclararea în perioada iulie-decembrie 2008, a achiziţiilor intracomunitare _;de autovehicule şi a vânzării acestora conduita faţă de care inculpatul nu mai poate invoca aceeaşi apărare.

Faţă de aceste argumente instanţa a apreciat că apărările inculpatului nu au susţinere probatorie, probele administrate în cauza fiind în măsură să dovedească fără urmă de îndoială faptul că inculpatul se face vinovat, de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe şi mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din oficiu; plângerile formulate de A.N.A.F. - Garda Financiară, secţia Cluj, nota de constatare din 05 mai 2009 încheiată de Garda Financiară, secţia Cluj cu privire la SC P. SRL Viişoara şi anexele acesteia; raportul de inspecţie fiscală parţială din 09 iulie 2009 întocmit de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la SC P. SRL Viişoara şi anexele acestuia; raportul de inspecţie fiscală din 24 aprilie 2008 întocmit de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la SC A.T. SRL Viişoara, anterior sesizării prezentelor fapte, şi anexele acestuia; decizia nr. 246 din 09 iulie 2008 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionarea Contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva raportului de inspecţie fiscală menţionat; nota de constatare din 22 mai 2009 încheiată de Garda Financiară, secţia Cluj cu privire la SC A.T. SRL Viişoara şi anexele acesteia; raportul de inspecţie fiscală parţială din 25 septembrie 2009 întocmit de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la SC A.T. SRL Viişoara şi anexele acestuia; raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil P.C. şi răspunsul la obiecţiuni; adresa din 03 august 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală cu privire la unele concluzii menţionate în raportul de expertiză contabilă judiciară; informaţii furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj privind societăţile comerciale administrate de învinuit; declaraţiile învinuitului; declaraţiile martorilor P.V.C., L.E. şi C.D.C.; adresele din 18 ianuarie 2012, din 28 ianuarie 2010 şi din 23 februarie 2010 emise de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj privind constituirea de parte civile.

Instanţa de fond reţine că în drept:

Fapta inculpatului T.D.L. care, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, în calitate de administrator al SC P. SRL Viişoara şi SC A.T. SRL Viişoara, a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar la marja de profit, şi, respectiv, nu a declarat achiziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 2.554.056,49 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa a aplicat criteriile generale indicate de art. 72 C. pen., referitoare la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că este vorba de o infracţiune de rezultat, valoarea prejudiciului creat, şi nu în ultimul rând persoana inculpatului, care a colaborat cu organele judiciare, nu are antecedente penale.

Pornind de la aceste aspecte, pentru atingerea scopurilor art. 52 C. pen., instanţa a apreciat că în cauză pot fi reţinute circumstanţe atenuante, şi anume cele prev. de art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. Aceleaşi considerente au stat la baza deciziei instanţei de a stabili şi o anumită modalitate de executare a pedepsei, concret reeducarea şi constrângerea inculpatului apreciindu-se că pot fi realizate şi fără privare de libertate.

Concret, pentru aceste motive, tribunalul, a dispus condamnarea inculpatului T.D.L. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicaţiunea prev. de art. 64 lit. a) teza II şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86⁴ C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a reţinut faptul că prejudiciul cauzat de inculpatul T.D.L. prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de cele două societăţi pe care Ie-a administrat este următorul: suma de 352.948 RON reprezentând TVA datorat de SC P. S.R.L. Viişoara, Ia care se adaugă majorări de întârziere începând cu data de 09 iulie 2009 şi până la data plăţii efective a debitului şi suma de 2.204.779 RON reprezentând TVA datorat de SC A.T. SRL Viişoara. Această sumă are următoarea componenţă: 1.124.370 RON reprezentând TVA la care urmează să fie acordate majorări de întârziere începând cu data de 31 martie 2008 şi până la data plăţii efective a acestei sume; 101.418 RON reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 1.124.370 RON până la data de 31 martie 2008 (obligaţii stabilite conform deciziei de impunere nr. 222 din 24 aprilie 2008); 1.080.409 RON reprezentând TVA plus majorări de întârziere începând cu data de 26 februarie 2009 şi până la data plăţii efective şi 173.598 RON majorări de întârziere calculate la suma de 1.080.409 RON până la data de 20 februarie 2009.

Trebuie menţionat faptul ca prin sentinţa comercială nr. 4 din 06 ianuarie 2011 a Tribunalului Comercial Cluj a fost admisă cererea privind închiderea procedurii insolvenţei în cadrul debitoarei SC A.T. SRL, dispunându-se închiderea procedurii falimentului acestei debitoare şi radierea ei din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj. Pornind de Ia această stare de fapt, obligaţia de solidaritate a inculpatului în acoperirea prejudiciului creat prin infracţiunea. comisă va fi alături de SC P. SRL Viişoara.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Viişoara, să plătească despăgubiri civile în sumă de 2.204.779 RON, respectiv de 352.948 RON cu majorări de întârziere până la data efectuării plăţii efective, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj.

S-a dispus comunicarea către Registrul Comerţului al Jud. Cluj a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Viişoara, suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legalinculpatul T.D.L. solicitând următoarele:

A. În principal

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi

B. În subsidiar

1. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea pentru faptele reţinute prin rechizitoriu.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului şi, în consecinţă, să se constate faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu (art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 nu art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, să se stabilească încadrarea corectă a infracţiunii dedusă judecăţii (art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 să se stabilească limitele speciale ale pedepsei aplicabile, în speţă şi în urma valorificării efectelor circumstanţelor atenuante reţinute de către instanţa de fond, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special astfel determinat, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Cu privire la motivele care ar justifica trimiterea cauzei, spre rejudecare a cauzei, apărarea a susţinut că instanţa l-a condamnat pe inculpat pentru o altă faptă decât aceea cu care aceasta a fost învestită prin actul de sesizare deoarece prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

Prin decizia penală nr. 197/2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.D L. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului.

Pentru a pronunţa decizia nr. 197/2013, Curtea de Apel a reţinut că la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (17 aprilie 2012), Parchetul a pus în vedere instanţei de fond problema încadrării juridice a faptei. În acest sens, s-a arătat că, având în vedere prezumtivul prejudiciu cauzat de către inculpat prin infracţiunea reţinută, s-ar impune şi reţinerea alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 însă acuzarea nu a formulat în mod explicit o cerere de schimbare a încadrării juridice întemeiată pe prevederile art. 334 C. proc. pen. în acest prim moment, iar instanţa s-a limitat la a consemna această poziţie, fără însă a se pronunţa în mod explicit cu privire la această problemă.

Cu toate acestea, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului prin reţinerea „noii" încadrări juridice, deşi aceasta nu s-a pronunţat niciodată în mod explicit cu privire la schimbarea de încadrare.

Un alt viciu al procedurii desfăşurate în faţa primei instanţe care ar justifica trimiterea cauzei spre rejudecare s-a apreciat că se referă la refuzul instanţei de a administra probele propuse în apărare de către inculpatul T.D.L., cererile în probaţiune formulate fiindu-i în întregime respinse. S-a susţinut că problema caracterului echitabil al procedurii din perspectiva administrării probelor poate fi ridicată în primul rând în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană, text reiterat şi prin prevederile naţionale cuprinse în art. 6 alin. (2) C. proc. pen.: „în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege".

Astfel, la termenul din 6 noiembrie 2012, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, cerere care a fost respinsă de către instanţă, apreciindu-se că nu este utilă soluţionării cauzei.

La termenul din 15 ianuarie 2013, apărătorul inculpatului a formulat o cerere în probaţiune prin care se solicita instanţei administrarea unei serii de probe care veneau în susţinerea declaraţiilor sale privind faptul că, începând cu luna iulie 2008 acesta nu a mai realizat importuri de maşini.

Susţinerea acestor afirmaţii prin probe s-a apreciat că era esenţială cât timp una dintre componentele acuzaţiei de evaziune consta în aceea că în perioada iulie-decembrie 2008 inculpatul ar fi vândut maşini în România pentru care nu ar fi declarat şi plătit T.V.A. Probele aveau ca scop contrazicerea datelor cuprinse în raportul A.N.A.F. întocmit în baza datelor preluate din VIES, singurele probe care fundamentau acuzaţiile de evaziune fiscală în această modalitate.

Din acest punct de vedere, ceea ce s-a solicitat a fost efectuarea unor adrese către presupusele firme furnizor pentru transmiterea actelor contabile care au stat la baza înregistrărilor în VIES pentru perioada relevantă, precum şi audierea a trei martori ce vizau aceeaşi teză probatorie (cerere formulată anterior şi la termenul din 4 decembrie 2012), respectiv faptul că în acest interval inculpatul nu a mai efectuat importuri de maşini.

S-a susţinut în acest context că instanţa de fond a refuzat chiar şi o exercitare minimală a dreptului inculpatului de a combate acuzaţiile aduse, apreciind chiar în ciuda opiniei mai sus menţionate, că probatoriul administrat în cauză este suficient.

Ca atare, din această perspectivă, s-a apreciat că cel mai potrivit remediu pentru înlăturarea inechităţii procedurii în faţa instanţei de fond ar fi acela ar trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea asigurării posibilităţii inculpatului de a beneficia chiar de la primul grad de jurisdicţie de un drept efectiv la apărare.

B. În subsidiar, cu privire la netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului pentru fapta de evaziune fiscală prevăzută şi sancţionată de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005 s-a precizat că infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului (sub forma ascunderii bunului sau a sursei impozabile art. 9:alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005) cuprinde in concreto două modalităţi distincte de comitere:

- o primă modalitate de comitere reţinută în sarcina sa a fost aceea de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale aferente operaţiunilor de varizare, prin aplicarea nejustificată a regimului special de taxare, prin calcularea eronată a TVA la marja de profit şi nu la preţul de vânzare al autoturismelor second-hand achiziţionate din Comunitate. Această modalitate de comitere a fost reţinută atât în cazul autoturismelor comercializate de către SC P. SRL în perioada ianuarie-noiembrie 2007 (conform notei de constatare din 04 mai 2009) cât şi în cazul autoturismelor comercializate decătre SC A.T. SRL în perioada 28 iunie 2007 - 31 martie 2008 (conform raportului de inspecţie fiscală din 24 aprilie 2008) şi în perioada aprilie-iunie 2008 (conform notei de constatare din 21 mai 2009 şi a raportului de inspecţie fiscală parţială din 25 septembrie 2009).

- cel de-al doilea comportament infracţional imputat acestuia a vizat nedeclararea în totalitate a achiziţiilor intracomunitare de autoturisme second-hand: Acest al doilea tip de conduită vizează doar presupusa activitate de comercializare de maşini second-hand de către societatea SC A.T. SRL în perioada iulie-decembrie 2008 (conform notei de constatare din 21 mai 2009 şi a raportului de inspecţie fiscală parţială din 25 septembrie 2009).

Apărarea a susţinut prin motivele de apel că faptei de evaziune fiscală prin calcularea eronată a T.V.A.-ului îi lipseşte latura obiectivă deoarece nu există nicio acţiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.

În ceea ce priveşte această primă componentă a faptei de evaziune fiscală, instanţa de fond şi-a însuşit viziunea acuzării apreciind că „fapta inculpatului T.D.L. SC P. SRL şi SC A.T. SRL a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar la marja de profit" constituie fapta de infracţiune fiscală în forma ascunderii bunului, sau a sursei impozabile, ori taxabile.

Noţiunea de „ascundere” utilizată de către legiuitor s-a arătat că ar surprinde în mod clar esenţa acţiunii tipice. Acţiunea presupune existenţa unor acte, prin care autorul creează aparenţa unei alte realităţi fiscale (false) referitor la sursa impozabilă sau taxabilă. În acest sens, s-a arătat că simplul calcul, eronat al T.V.A. din partea contribuabilului şi declararea necorespunzătoare a acestuia, nu echivalează cu o acţiune de ascundere, cât timp organele de control fiscal pot identifica în orice moment această neregularitate, prin controlarea documentelor contabile ale contribuabilului în care sunt reflectate în mod corect operaţiunile comerciale problematice. Raportat la prezenta speţă, apărarea a susţinut că infracţiunea de evaziune fiscală s-ar fi putut reţine în condiţiile în care ar fi existat o acţiune de „muşamalizare" a elementelor esenţiale ale TVA,, care ar fi creat aparenţa fiscală a inexistenţei unei obligaţii de plată din partea contribuabilului.

S-a arătat că operaţiunile comerciale au fost în mod complet consemnate în documentele fiscale primare ale societăţilor (facturi fiscale) şi apoi complet reflectate în contabilitatea acestora, că facturile fiscale conţin preţul real al vânzării iar încasarea preţului a fost consemnată în mod corect ca venit al societăţii.

Cu referire la baza de impozitare, s-a arătat că trebuie realizată o distincţie clară între aplicarea de către contribuabil a cotei TVA unei baze de impozitare greşite (deşi baza de impozitare corectă este uşor identificabilă din documentele fiscale care consemnează faptul generator) şi ascunderea bazei de impozitare ca atare. Doar în acest ultim caz, posibilitatea de calculare a TVA real ar fi fost în mod esenţial afectată, organele fiscale fiind nevoite să întreprindă activităţi investigative pentru a proba existenţa unei asemenea baze de impozitare. În speţă, inculpatul prin apărători a susţinut în motivele de apel că toate facturile care au fost prezentate cuprind în mod explicit preţul de vânzare al autoturismului precum şi faptul că inculpatul a aplicat cota TVA unei baze greşite de impozitare (pe toate facturile relevante apare clar faptul că acesta a aplicat TVA exclusiv marjei de profit).

Conform art. 219 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. constituie contravenţie neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legătură cu impozitele.

În consecinţă, deoarece inculpatul nu a ascuns în niciun moment sursa taxabilă, calculul eronat al TVA reprezintă o chestiune fără relevanţă din punct de vedere penal.

S-a mai arătat că faptei îi lipseşte şi latura subiectivă a infracţiunii, având în vedere că aceasta nu a fost comisă cu intenţie.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că poziţia inculpatului vizavi de motivele pentru care a calculat în mod greşit TVA a fost una constantă şi ea s-a datorat unei interpretări greşite a normelor fiscale aplicabile.

Chiar dacă s-ar putea accepta că argumentul instanţei de fond este unul valid raportat la calcularea eronată de către SC A.T. SRL în perioada aprilie-iunie 2008, apărarea a susţinut că el îşi pierde semnificativ din pertinenţă raportat la perioada anterioară lunii aprilie 2008.

În acest sens, s-a arătat că şi probaţiunea testimonială a confirmat acest aspect şi că lipsa existenţei unei solicitări scrise adresată organelor fiscale, potrivit prevederilor legale cuprinse în Ordinul M.F. nr. 1338/2008 nu poate anula declaraţiile date de martori cu privire la acest aspect.

În consecinţă, s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului pentru pretinsele acte materiale comise în calitate de administrator al SC P. SRL şi SC A.T. SRL pentru perioada anterioară lunii aprilie 2008 (ianuarie-noiembrie 2007 pentru SC P. SRL, respectiv iunie 2007-martie 2008 pentru SC A.T. SRL).

Cu privire la fapta de evaziune fiscală comisă prin nedeclararea achiziţiilor intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora, omisiunea consemnării operaţiunilor şi neplata TVA, s-a susţinut că temeinicia şi legalitatea soluţiei de condamnare depinde în mod exclusiv de realitatea operaţiunilor comerciale reţinute de acuzare şi de instanţa fondului ca fiind efectuate de SC A.T. SRL.

În acest sens s-a susţinut că potrivit unor informaţii conţinute în sistemul informatic VIES şi cuprinse în raportul din 16 aprilie 2009, A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj, Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii în perioada aflată în discuţie, SC A.T. SRL ar fi efectuat achiziţii intracomunitare în valoare de 3.335.531 RON, având ca obiect maşini second-hand. Dat fiind că la momentul controlului fiscal, organul fiscal nu a putut identifica respectivele bunuri în stocul faptic al societăţii, acesta a concluzionat că bunurile au fost valorificate în România, calculând un TVA de plată în valoare de 633.750,89 RON. Concluzia a fost însuşită de către instanţa de fond.

Cu privire la această învinuire, apărarea a susţinut că nu au fost efectuate minime verificări referitoare la realitatea existenţei acestor tranzacţii şi că, de exemplu, în ceea ce priveşte achiziţia intracomunitară din data de 02 septembrie 2008 care figurează în raportul privind înregistrările din VIES (furnizor V.Z.R.), din factura obţinută de către inculpat de la furnizor, rezultă că tranzacţia a fost efectuată de către unterţ faţă de societatea SC A.T. SRL (dl. T.I.) care a invocat în mod mincinos calitatea sa de împuternicit al societăţii.

S-a susţinut de către apărare că toate aceste împrejurări conduc la configurarea unui dubiu rezonabil privindrealitatea operaţiunilor comerciale înregistrate în VIES, operaţiuni care au stat la baza acuzaţiei de evaziune fiscală în forma nedeclarării şi neplăţii TVA.

În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: 1) decizia penală nr. 3907 din 28 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 2) sentinţa civilă nr. 124/2009, Curtea de Apel Cluj, precum şi documentele care atestă nedemararea vreunei proceduri de natură penală pentru calcularea eronată a TVA la marja de profit; 3) Factura din 02 septembrie 2008 emisă de J.A. GmbH, împreună cu documentele aferente; 4) Factura din 14 iunie 2010 emisă de E., împreună cu documentele aferente. 5) decizia penală nr. 732/R/2008 Curtea de Apel Cluj.

În probaţiune s-a mai solicitat efectuarea unei adrese către M.A.I. - Direcţia Regim permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor pentru comunicarea actelor care au stat la baza înmatriculării a 5 automobile marca O. arătând că există suspiciunea că alte persoane au procedat la înstrăinarea acestor autovehicule, deoarece SC A.T. nu a vândut în România niciunul din aceste autoturisme, efectuarea unor adrese către Serviciile de permise şi înmatriculări auto aferente judeţelor în care au fost înmatriculate aceste autovehicule, efectuarea unei adrese către A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj pentru a pune la dispoziţia instanţei un raport conform datelor înscrise înVlES pentru perioada trimestrul 3 - trimestrul 4 2008, efectuarea uneicomisii rogatorii internaţionale pentru comunicarea documentelor în bază cărora s-au înscris în VIES operaţiunile de vânzare a autovehiculelor către SC A.T. SRL, precum şi audierea martorilor Ţ.I., B.D.C., D.V., I.C.G. şi P.C.D.

La termenul de.judecată din data de 30 mai 2013 penţru considerentele expuse în încheierea de la acel termen a fost încuviinţată prima solicitare în probaţiune, solicitându-se către M.A.I. - Direcţia Regim permise de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor să comunice dacă cele 5 autoturisme au fost înmatriculate în România iar în caz afirmativ să se indice proprietarii acestora şi numerele de înmatriculare, răspunsul M.A.I. aflându-se la dosar.

În continuare, având în vedere răspunsul M.A.I. - Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor a. fost încuviinţată şi a doua cerere în probaţiune, dispunându-se emiterea unor adrese către Serviciile Publice Comunitare pentru înmatricularea vehiculelor, aferente .judeţelor Harghita, Galaţi, Argeş, Tulcea şi Vrancea în vederea comunicării către instanţă a tuturor actelor de proprietate şi a înscrisurilor ce au stat la baza înmatriculării acestora_.

Răspunsurile acestor instituţii se găsesc la filele din dosarul instanţei de apel.

A mai fost depusă în probaţiune o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului minor C.M.A., care a recunoscut că la data de 26 septembrie 2008 a sustras dintr-un autoturism o geantă cu mai multe acte contabile aparţinând inculpatului.

Celelalte cereri în probaţiune formulate în cauză au fost respinse pentru considerentele indicate în cuprinsul încheierii penale din data de 10 octombrie 2013.

Prin decizia penală nr_.197/A/2013 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din Fondul Ministerului Justiţiei a onorariului avocaţial parţial în sumă de 200 RON în favoarea apărătorului din oficiu, av. B.V.

A obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 1500 RON, sumă în care se include şi onorariul avocaţial parţial.

Curtea de apel a reţinut următoarele:

În primul rând, cu privire la motivul de apel care vizează trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu (art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 nu art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005), fără ca efectiv să fie pusă în discuţie o schimbare a încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., Curtea constată că la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2004, anterior citirii actului de sesizare, reprezentanta Parchetului a solicitat, având în vedere valoarea estimată a prejudiciului (peste 500.000 euro), reţinerea în cuprinsul încadrării juridice şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul, asistat de apărătorul ales care a apreciat corectă această nouă încadrare juridică, a luat la cunoştinţă acest aspect şi nu a solicitat termen pentru apărare, astfel încât a dat declaraţia de inculpat cunoscând exact ce învinuire i se aduce, sens în care nu se poate aprecia că i-a fost în vreun fel încălcat dreptul la apărare.

În plus, la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, reprezentanta Ministerului Public a reiterat această solicitare de schimbare a încadrării juridice, punând concluzii în raport de noua încadrare, neexistând vreo opoziţie din partea apărării.

În aceste condiţii, Curtea consideră că prima instanţă, deşi a omis să se pronunţe în mod expres pe schimbarea încadrării juridice, nu a încălcat în nici un fel dreptul la apărare al inculpatului (care a fost de la bun început asistat de apărător ales) şi care încă de la debutul cercetării judecătoreşti a cunoscut exact învinuirea completă care i se aduce, sens în care solicitarea apărării de trimitere a cauzei spre rejudecare din acest motiv apare ca fiind de un formalism excesiv, fără nicio finalitate practică, motiv pentru care va considera apelul ca fiind nefondat sub acest aspect.

Mai mult, în raport de noua încadrare juridică, minimul şi maximul pedepsei legale se majorează cu 3 ani (potrivit prevederilor legale de la data comiterii faptei), astfel încât minimul special al pedepsei a devenit de 5 ani, iar maximul de 13 ani. Pe cale de consecinţă, pedeapsa de 4 ani stabilită de prima instanţă, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicarea prevederilor art. 76 lit. b) C. pen., este în limite legale, fiind coborâtă sub limita minimă specială de 5 ani prevăzută de lege.

S-a susţinut în acest context că instanţa de fond a refuzat chiar şi o exercitare minimală a dreptului inculpatului de a combate acuzaţiile aduse şi, din această perspectivă, s-a apreciat că cel mai potrivit remediu pentru remedierea inechităţii procedurii în faţa instanţei de fond ar fi acela ar trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea asigurării posibilităţii inculpatului de a beneficia chiar de la primul grad de jurisdicţie de un drept efectiv la apărare.

Potrivit prevederilor art. 371 alin. (2) şi art. 378 alin. (1) C. proc. pen. calea de atac a apelului are caracter devolutiv, astfel încât neadministrarea întregului material probator la judecata în primă instanţă poate şi trebuie să fie remediată şi suplinită de către instanţa de apel, sens în care s-a şi procedat prin admiterea în parte a unor cereri în probaţiune la judecata în apel şi prin reanalizarea întregului material probator.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, reţinând în mod corect vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. Nici probaţiunea efectuată în calea de atac a apelului nu a fost de altfel de natură a confirma sau susţine apărările inculpatului, în sensul că faptele reţinute în sarcina sa în calitate de administrator al SC P. SRL Viişoara ar fi de fapt contravenţii, el acţionând fără intenţie şi calculând în fapt în mod eronat TVA-ul, deoarece a interpretat în mod greşit anumite dispoziţii legale în materie fiscală.

Fără a relua în întregime argumentaţia instanţei de fond, pe care Curtea şi-o însuşeşte în totalitate, se va sublinia, raportat la susţinerile repetate ale apărării, ce vizează existenţa unei declaraţii eronate şi doar a unui calcul greşit al taxei pe valoarea adăugată, că este relevant faptul că unul din martorii audiaţi în cauză, respectiv P.V.C., care a fost contabilul societăţii, a precizat că mai ales după primul control fiscal, a atenţionat inculpatul cu privire la modul corect de calcul, dar cu toate acestea inculpatul a insistat în aplicarea aceluiaşi sistem de calcul, aspect ce semnifică intenţia clară de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

Astfel, în cazul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., există anumite condiţii exprese privind aplicarea regimului special de taxare iar inculpatul nu a prezentat niciunfel de documente în sensul că persoanele de la care s-au cumpărat autovehiculele au beneficiat la rândul lor de acest regim special şi nici nu s-a ţinut o evidenţă specială contabilă conform cerinţelor dispoziţiilor C. fisc. În situaţia reţinută şi de către organele de control fiscal, în mod corect, au fost reţinute elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, existând în acest sens ca probe la dosar jurnalele de vânzări, facturile fiscale, toate documentele de provenienţă, actele fiscale de control şi, mai ales, raportul de expertiză contabilă, care practic confirmă toate actele efectuate de inspecţia fiscală în 2008 şi în 2009. În acest sens, contabilul şef sau directorul economic la societăţii, pe baza documentelor justificative puse la dispoziţie de administratorul societăţii, avea obligaţia să înregistreze achiziţiile intracomunitare şi să le declare astfel încât, aşa cum şi martorul P.V.C. a susţinut, acesta nu a fost în măsură să înregistreze în documentele contabile decât actele care efectiv i-au fost puse la dispoziţie de către inculpat.

În fapt, în opinia Curţii,, ceea ce inculpatul, consideră o eroare la modul de calcul al TVA, determinată de înţelegerea greşită a unor dispoziţii fiscale, a fost o formă mascată de ascundere (şi diminuare) a sursei impozabile, deoarece aşa cum reiese din informaţiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare, societăţile vânzătoare din Uniunea Europeană au aplicat pentru tranzacţiile efectuate cu SC P. SRL Viişoara taxarea inversă pentru livrări intracomunitarede bunuri, astfel încât această societate avea obligaţia ca la vânzarea bunurilor respective pe teritoriul ţării să aplice regimul normal de TVA la întreg preţul de vânzare al autovehiculelor second-hand şi nu doar la marja de profit, cum a procedat inculpatul.:

În raport cu actele materiale reţinute în sarcina, inculpatului cu referire la activitatea desfăşurată în calitate de administrator al SC A.T. SRL, s-a reţinut că pentru perioada iulie-decembrie 2008 SC A.T. SRL Viişoara nu a mai declarat la organul fiscal competent achziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora respectiv nu au fost depuse deconturile de TVA, declarative recapitulative, privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri formular 390 şi declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, formular 394.

Această societate nu a pus la dispoziţia echipei de control, evidenţa contabilă, inculpatul motivând că toate documentele, financiar-contabile respective, i-ar fi fost sustrase, însă nici nu a procedat, la reconstituirea acestora în termenul de 30 zile, de la constatarea sustragerii, astfel cum este reglementată această obligaţie în Legea contabilităţii nr. 82/1994.

Prin urmare, chiar dacă s-a probat că inculpatului i-ar fi fost sustrase anumite documente contabile în acea perioadă, acesta avea obligaţia legală de a le reface, neputându-şi invoca deci propria culpă.

Cu toate acestea din raportul privind informaţiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare scutite de TVA către SC A.T. SRL Viişoara, rezultă fără urma de îndoială faptul că societatea administrată de inculpat a efectuat în trimestrele III şi IV ale anului 2008 achiziţii de autoturisme second-hand de la societăţi furnizoare din Germania în valoare totală de 3.335.531 RON, bunuri care nu se mai regăsesc în stocul societăţii.

Aceste informaţii au fost confirmate şi prin materialul probator administrat în apel, din care au reieşit fără putinţă de tăgadă următoarele:

1. La data de 30 iulie 2008 SC A.T. Viişoara a achiziţionat de la SC A.H. cu suma de 5.800 euro un autoturism marca O., autoturism înstrăinat ulterior la data de 16 august 2008 numitului N.A.E. cu suma de 21,697,7 RON (sumă care include TVA nedeductibil). Acelaşi autoturism, la data de 27 octombrie 2008 a fost înstrăinat cu suma de 4.500 euro numitului M.G., în prezent acesta fiind înmatriculat în România. Este de remarcat că preţul de achiziţie depăşeşte preţul de vânzare.

2. La data de 13 august 2008 SC A.T. Viişoara a înstrăinat numitului D.M. un autoturism marca O., cu suma de 26.321,8 RON (sumă care include TVA nedeductibil). Acelaşi autoturism, la data de 28 august 2008 a fost înstrăinat cu suma de 30.000 RON numitului T.V., în prezent acesta fiind înmatriculat în România. Din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Tulcea reiese că deşi vehiculul a fost înmatriculat ca şi uzat importat, au fost depuse factura de achiziţie şi contractul de vânzare-cumpărare ulterior încheiat.

3. La data de 3 septembrie 2008 SC A.T. Viişoara a achiziţionat de la SC A.H. cu suma de 7.200 euro un autoturism marca O., autoturism înstrăinat ulterior la data de 13 septembrie 2008 numitului P.G. cu suma de 26.731,22 RON (sumă care include TVA nedeductibil). Acelaşi autoturism a fost ulterior înmatriculat în România, proprietara fiind în prezent numita I.A. Este de remarcat că şi în acest caz preţul de achiziţie depăşeşte preţul de vânzare.

4. La data de 22 iulie 2008 SC A.T. Viişoara a achiziţionat de la SC A.H. cu suma de 7.400 euro un autoturism marca O., autoturism înstrăinat ulterior la data de 27 iulie 2008 numitului S.A. cu suma de 27.098,56 RON (sumă care include TVA nedeductibil). Acelaşi autoturism a fost ulterior înmatriculat în România. Este de remarcat că şi în acest caz preţul de achiziţie depăşeşte preţul de vânzare.

5. La data de 26 iulie 2008 SC A.T. Viişoara a înstrăinat numitului M.V.M. un autoturism marca O. cu suma de 27.098,56 RON (sumă care include TVA nedeductibil). Acelaşi autoturism, la data de 28 august 2008 a fost înstrăinat cu suma de 8.950 RON numitului D.G., în prezent acesta fiind înmatriculat în România. În acest caz preţul de achiziţie a fost de trei ori mai mare decât preţul de vânzare.

Se remarcă prin urmare că în cursul lunilor iulie-septembrie 2008 SC A.T. a achiziţionat în continuare autoturisme pe care le-a înstrăinat cu mult sub preţul de achiziţie, ceea ce dovedeşte o dată în plus caracterul fraudulos al achiziţiilor intracomunitare.

Inculpatul s-a apărat susţinând că el nu a avut cunoştinţă de derularea acestor tranzacţii şi că, în opinia sa, acestea ar fi/fost efectuate de martorii T.I. şi B.D.C., care au folosit în mod fraudulos ştampila societăţii.

Dincolo de împrejurarea că această apărare a fost formulată abia în apel, până în acest moment procesual inculpatul nefăcând vorbire de acest lucru, Curtea constată că modul de derulare al tranzacţiilor a fost identic în toate cele 5 cazuri, toate cele cinci autoturisme au fost înstrăinate la un preţ cu mult mai mic celui de achiziţie şi prin intermediari iar modul de operare este în parte similar cu cel care viza activitatea derulată prin intermediul SC P. Viişoara SRL.

Inculpatul, deşi susţine că cei doi martori ar fi achiziţionat fără ştirea sa aceste autovehicule şi că numitul T.l. s-ar prevala de existenţă unei procuri false în numele său, de la momentul judecării cauzei în apel, când a făcut prima dată vorbire despre aceşti doi martori, nu a formulat nici un denunţ penal împotriva acestora: Curtea a respins ca fiind nepertinentă şi neconcludentă solicitarea de audiere a celor doi martori.

Ca o ultimă remarcă, faţă de solicitarea subsidiară a inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei şi de stabilire a unei alte modalităţi de executare, respectiv suspendare condiţionată, Curtea apreciază ca fiind nejustificate aceste solicitări, prin prisma prejudiciului mare cauzat bugetului de stat şi a conduitei procesuale a inculpatului, care nu a recunoscut faptele comise, a încercat să tergiverseze soluţionarea cauzei şi a avut o atitudine de minimalizare, până la negare, a faptelor imputate^.

Împotriva deciziei penale nr. 197/A/2013 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs inculpatul T.D.L.

Recurentul a solicitat achitarea, motivând că în mod greşit s-a reţinut de către instanţe faptul că se face vinovat desăvârşirea infracţiunilor. Inculpatul a avut calitatea de asociat şi administrator al acelor societăţi comerciale, în cadrulcărora a fost angajat un contabil autorizat, care avea îndatorirea de a acorda consultanţă şi de a ţine contabilitatea conform prevederilor legale. Din probele aflate la dosar rezulta că cel care a interpretat în mod greşit legea şi a aplicat cota de T.V.A. doar la marja de profit a fost chiar contabilul societăţii care, potrivit declaraţiilor aflate la dosar, a primit aceste informaţii chiar de la Finanţele Publice.

Instanţa de fond şi instanţa de apel nu au reţinut declaraţiile martorilor aflate la dosar, pe care apărarea le consideră probe concludente nefiind culpa inculpatului că nu s-a făcut nicio adresă de către Finanţele Publice către societăţile comerciale pentru a se comunica acest fapt.

Inculpatul arată că nu are pregătire de specialitate, existând la dosar trei declaraţii de martor în care contabilul şef recunoaşte că el este cel care a interpretat în mod greşit legea. De asemenea, alţi doi martori susţin că au mers împreună, cu contabilul şef la Finanţele Publice şi au solicitat lămuriri cu privire la aplicarea legii în sensul aplicării cotei TVA pe cota de profit.

Arată că aşa cum reiese, din declaraţiile martorilor, din luna aprilie 2008 nu a mai fost achiziţionat niciun autoturism de pe teritoriul intracomunitar, nefiind vina inculpatului dacă altcineva a făcut acele achiziţii intracomunitare. Susţinerea la dosarul cauzei nu există nici un document care, să ateste că din aprilie 2008 şi pănă în prezent s-a mai achiziţionat vreun autoturism. Susţine că după, controlul Finanţelor Publice din martie 2008 nu s-a mai achiziţionat nimic.

Precizează că la dosarul cauzei şi la Finanţele Publice au fost depuse toate declaraţiile, pe care se află semnătura contabilului, astfel încât administratorul societăţii nu poate fi acuzat de evaziune fiscală prin interpretarea greşită a legii, făcută de o persoană cu pregătire de specialitate.

Analizând recursul declarat instanţa urmează să îl admită ca fondat pentru următoarele considerente încadrate încazulde casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior:

Rechizitoriul sesizează instanţa, cu fapte vizând două societăţi comerciale:

- fapte legate de contabilitatea SC P. SRL Viişoara (declararea şi calculul taxei pe valoarea adăugată raportat la marja de profit, pentru perioada ianuarie - noiembrie 2007);

- fapte legate de contabilitatea SC A.T. SRL Viişoara (declararea şi calculul taxei pe valoarea adăugată raportat la marja de profit, pentru perioada aprilie - iunie 2008, omisiunea înscrierii în contabilitate a importurilor intracornunitare în perioada iulie-decembrie 2008).

În actul de sesizare s-a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prin ascunderea bunurilor sau a sursei impozabile care s-a realizat prin:

- calculul greşit al TVA cu privire la diferenţa dintre preţul de achiziţie a bunurilor şi preţul cu care acestea au fost revândute (în cazul SC P. SRL Viişoara, pentru perioada ianuarie-noiembrie 2007, iar în cazul SC A.T. SRL Viişoara, pentru perioada aprilie-iunie 2008);

- lipsa în contabilitate a declarării importurilor intracornunitare (în cazul SC A.T. SRL Viişoara, pentru perioada iulie-decembrie 2008). Declararea şi calculul taxei pe valoarea adăugată raportat la marja de profit (în cazul SC P. SRL Viişoara, pentru perioada ianuarie - noiembrie 2007 şi SC A.T. SRL Viişoara, pentru perioada aprilie - iunie 2008), nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de evaziune fiscală prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile. Autoturismele au fost declarate ca provenind din importuri intracornunitare şi s-a calculat TVA pentru tranzacţiile astfel declarate. Modul de calcul al TVA a fost apreciat nelegal de către A.N.A.F., D.G.F.P. Cluj, care şi-a fundamentat concluziile pe actele contabile puse la dispoziţie de către inculpat (deconturile de TVA, declarative recapitulative privind livrările/achiziţiile intracornunitare de bunuri formular 390 şi declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional formular 394). Având în vedere concluziile controlului efectuat care au decurs din actele înregistrare în contabilitatea inculpatului, instanţa apreciază că nu este realizată condiţia ascunderii bunului sau sursei impozabile ori taxabile. În acest caz fiind depuse deconturile de TVA, declarative recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri formular 390 şi declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional formular 394 nu există o ascundere a bunului în sens juridic.

Instanţa de recurs reţine că evaziunea fiscală reprezintă conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Infracţiunea are situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute, iar ca element material ascunderea bunului ori a sursei.

Omisiunea plăţii unei taxe legal datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce priveşte contractele încheiate, durata în care s-au derulat contractele, numărul maşinilor şi veniturile obţinute de către inculpat în anul fiscal respectiv) având în vedere taxele deja calculate cu privire la importurile în cauză.

Prin bun sau sursă impozabilă sau taxabilă se înţeleg toate veniturile şi bunurile impozabile sau taxabile. Priri ascunderea bunului se are în vedere ascunderea bunului atât în sens fizic, cât şi juridic.

Atunci când veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu se poate spune că s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condiţiile în care organele fiscale pot lua cunoştinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului. Fapta nu poate fi încadrată nici la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, şi anume la omisiunea evidenţierii, deoarece veniturile au fost evidenţiate, doar că acestea nu au fost declarate.

În cauza de faţă, sursa impozabilă sau taxabilă (bunurile importate) nu a fost ascunsă (în cazul SC P. SRL Viişoara, pentru perioada ianuarie - noiembrie 2007, iar în cazul SC A.T. SRL Viişoara, pentru perioada aprilie - iunie 2008), având în vedere că a existat un impozit datorat statului calculat şi vărsat cu ocazia încheierii fiecărui contract de vânzare cumpărare. Sursa impozabilă nu^: trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor (acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în raport de veniturile realizate şi sursa acestor venituri). Atunci când veniturile realizate şi sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a întâmplat cu ocazia declarării importurilor), revine organului fiscal competenţa de stabili cuantumul sumelor datorate, în raport de toate tranzacţiile efectuate, fără să ia naştere infracţiunea de evaziune fiscală.

Omisiunea plăţii TVA nu poate fi asimilată infracţiunii de evaziune fiscală în lipsa unui element fraudulos din care să rezulte intenţia de a ascunde bunul sau sursa impozabilă. Caracterul public al actelor încheiate de inculpat, precum şi formularele depuse la autorităţile fiscale în legătură cu importurile respective, calculul TVA pentru respectivele tranzacţii exclud elementul fraudulos de ascundere a bunului sau sursei impozabile, cu atât mai mult cu cât sursa din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În consecinţă, pentru prima categorie de fapte, inculpatul a prezentat autorităţilor sursa impozabilă, achiziţiile intracomunitare de automobile, astfel încât nu se poate reţine că acesta ar fi ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă.

În ceea ce.priveşte cea dea doua categorie de fapte legate de contabilitatea SC A.T. SRL pentru perioada iulie-decembrie 2008, inculpatul nu a mai declarat la organul fiscal competent achiziţiile intracomunitare de autovehicule şi vânzarea acestora, respectiv nu au fost depuse deconturile de TVA, declarative . recapitulative privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri formular 390 şi declaraţiile informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional formular 394.

Societatea nu a pus la dispoziţia echipei de control evidenţa contabilă. Inculpatul s-a apărat susţinând că toate documentele financiar-contabile respective i-ar fi fost sustrase. În mod corect instanţa de fond şi cea de apel au înlăturat apărarea deoarece nu a existat reconstituirea documentelor în termenul de 30 zile de la constatarea sustragerii, astfel cum este reglementată aceasta obligaţie în Legea contabilităţii. Faţă de menţiunile anterioare instanţa va înlătura şi apărările inculpatului referitoare la lipsa unei fapte proprii de ascundere a bunului.

Nu poate fi reţinută fapta contabilului firmei cu excluderea vinovăţiei inculpatului, astfel cum a solicitat apărarea, deoarece sursa evaziunii a constituit-o omisiunea înregistrării importurilor intracomunitare. Contabilul înregistra în documentele societăţii comerciale actele puse la dispoziţie de inculpat, iar acuzarea a demonstrat că inculpatul nu a depus respectivele acte în contabilitatea societăţii comerciale, fiind întrunite condiţiile faptei şi vinovăţiei proprii pentru inculpat.

În consecinţă, instanţa constată că dintre cele trei perioade în care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală prin ascunderea bunului sau sursei impozabile de către administratorul celor două firrne (în cazul SC P. SRL Viişoara, pentru perioada ianuarie-noiembrie 2007, iar în cazul SC A.T. SRL Viişoara, pentru perioada aprilie-iunie 2008 şi respectiv iulie-decembrie 2008), ascunderea bunului în sens juridic priveşte doar SC A.T. SRL Viişoara pentru perioada, iulie-decembrie 2008. Latura civilă a procesului penal va fi soluţionată doar cu privire la prejudiciul corespunzător acestei perioade, respectiv 633.750,89 RON, şi a majorărilor de întârziere calculate până la data efectuării plăţii efective.

O altă consecinţă a stabilirii caracterului penal doar în cazul uneia dintre cele trei perioade care au făcut obiectul acuzării o reprezintă reţinerea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în cazul faptei continuate pentru care se va pronunţa condamnarea (în raport de prejudiciul aferent acestei fapte, de 633.750,89 RON).

În mod corespunzător este influenţat şi cuantumul sancţiunii stabilite, respectiv termenul de încercare al suspendării sub supraveghere. Pedeapsa de patru ani închisoare, la care a fost condamnat de către instanţa de fond, urmează a fi diminuată proporţional cu perioada şi prejudiciul reţinute a face obiectul condamnării, la un închisoare, iar termenul de încercare la trei ani.

Astfel, va admite recursul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în totalitate decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 13 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj şi, rejudecând:

I. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.D.L. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în două infracţiuni:

- prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prejudiciu de 1.920.305,6 RON);

- prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (fapte din perioada iulie - decembrie 2008, prejudiciu de 633.750,89 RON).

II. 1). În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita inculpatul T.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prejudiciu de 1.920.305,6 RON).

Conform art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj împotriva inculpatului T.D.L., cu privire la solicitarea de despăgubiri în sumă de 1.920.305,6 RON cu majorări de întârziere până la data plăţii efective.

2). În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul T.D.L. la o pedeapsă de 1 an închisoare (fapte din perioada iulie - decembrie 2008, prejudiciu de 633.750,89 RON).

Conform art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) (exerciţiul dreptului de a fi administrator în cadrul unei societăţi comerciale) C. pen. anterior pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹-86² C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 3 ani închisoare, constituind termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunţe, îri prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;:

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe perioada suspendării pedepsei principale se vor suspenda pedepsele accesorii.

Va obliga inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 633.750,89 RON şi a majorărilor de întârziere calculate până laclată efectuării plăţii efective, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul T.D.L. împotriva deciziei penale nr. 197/A din 17 octombrie 2013 a _iCurţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 13 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj şi rejudecând:

I. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T.D.L. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în două infracţiuni:

- prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prejudiciu de 1.920:3 05,6 RON);

- prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, (fapte din perioada iulie - decembrie 2008, prejudiciu de 633.750,89 RON)

II. 1). În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul T.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (prejudiciu de 1.920.305,6 RON).

Conform art. 25 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj împotriva inculpatului T.D.L., cu privirela solicitarea de despăgubiri în sumă de 1.920.305,6 RON cu majorări de întârziere până la data plăţii efective.

2). În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C.pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul T.D.L. la o pedeapsă de 1 an închisoare (fapte din perioada iulie - decembrie 2008, prejudiciu de 633.750,89 RON).

Conform art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) (exerciţiul dreptului, de a fi administrator în cadrul unei societăţi comerciale) C. pen. anterior pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹-86² C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 3 ani închisoare, constituind termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, pe, durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe perioada suspendării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Obligă inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 633.750,89 RON şi a majorărilor de întârziere calculate până la data efectuării plăţii efective, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2120/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 2218/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

ICCJ. Decizia nr. 2175/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2175/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs