ICCJ. Decizia nr. 2187/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2187/2014

Dosar nr. 6575/30/2013

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 371/PI din 9 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 6575/30/2013, în baza art. 264 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.I., la o pedeapsă de:

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 289 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul I.C.I., la o pedeapsa de:

- 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, precum şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea anterioară.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen. şi art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea parţială a procesului-verbal din data de 3 aprilie 2010, doar în ceea ce priveşte ora la care a fost sesizat inculpatul C. cu privire la accidentul produs pe raza localităţii Dumbrava în data de 3 aprilie 2010 şi ora la care inculpatul I. ar fi condus autoturismul, înscris aflat la dosar.

În baza art. 349 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.200 lei fiecare, cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

I. Inculpatul I.C.I.

În seara de 3 aprilie 2010, în jurul orei 23,00, inculpatul I.C.I. s-a dus în comuna Dumbrava, la domiciliul martorului V.G., unde a consumat alcool, respectiv cca 250 ml ţuică de casă cu o tărie de 65°. Inculpatul a stat la numitul V.G. aproximativ 30 - 40 minute, a băut paharul cu ţuică din două înghiţituri, iar la ora 23.45 a plecat.

Apoi, inculpatul I.C.I. s-a urcat la volanul autoturismului său, marca B. şi s-a îndreptat în direcţia drumului naţional Timişoara - Lugoj. Martorul V.G. a crezut că inculpatul se duce spre domiciliu, ceea ce presupunea că I.C.I. doar ar fi traversat drumul naţional, deoarece satul Răchita se află la o distanţă mică, iar drumul spre satul Răchita se află în continuarea străzii pe care locuieşte martorul V.G..

În jurul orei 0,05, în timp ce circula pe DN 68/A Făget - Dumbrava - Traian Vuia, venind dinspre Făget, pe raza comunei Dumbrava, autoturismul condus de inculpatul I.C.I. a trecut peste banda continuă care separa sensurile de mers, a intrat pe contrasens şi a izbit autoturismul marca D., condus de martorul V.A., care circula dinspre Timişoara spre Deva.

După producerea impactului martorul V.A. a coborât din maşină şi a constatat că şoferul autoturismului care l-a accidentat se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi avea o atitudine agresivă. Pe fondul comportamentului agresiv al inculpatului I.C.I., care îl ameninţa că îl va bate, martorul V. s-a apărat folosind un spray cu efect paralizant şi a cerut ajutorul persoanelor care treceau prin zonă.

Astfel, a oprit un autoturism în care se afla martorul B.A.G., iar acesta a sunat la numărul de urgenţă 112 pentru a anunţa producerea accidentului şi a solicitat intervenţia lucrătorilor de poliţie şi a ambulanţei deoarece martorul V.A. fusese rănit.

La puţin timp, la locul accidentului, a sosit un echipaj de la ambulanţă, care a acordat primul ajutor atât inculpatului, cât şi martorului V.A., cei doi fiind urcaţi în ambulanţă, iar apoi au fost transportaţi la Spitalul din oraşul Făget, unde li s-au acordat îngrijiri medicale.

Martorul B.A.G. arată că martorul V.A. i-a relatat faptul că maşina sa fusese izbită de o altă maşină care intrase pe contrasens; că şoferul era beat şi agresiv; că l-a ameninţat că îl va bate; că a folosit un spray paralizant ca să se apere, celălalt şofer sărind la bătaie; că l-a observat pe inculpatul I.C.I. care stătea pup la marginea drumului şi că atunci când a venit ambulanţa inculpatul I.C.I. s-a ridicat în picioare, dar s-a dezechilibrat şi a căzut în şanţ, fiind ajutat de lucrătorii de la ambulanţă; că a auzit-o pe asistenta medicală de la ambulanţă spunând că inculpatul I.C.I. miroase puternic a alcool şi au fost nevoiţi să-l sprijine ca să-l poată duce la ambulanţă.

Urmare a apelului efectuat la numărul de urgenţă, lucrătorii de poliţie de la Dispeceratul din cadrul Poliţiei oraşului Făget au dispus ca la locul accidentului să se deplaseze martora M.A.A., agent în cadrul Postului de Poliţie al comunei Dumbrava, care era programată să efectueze serviciul de permanenţă la domiciliu, şi inculpatul C.C.I., agent de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Făget - Compartimentul Poliţie Rutieră, care era programat să efectueze serviciul de permanenţă în noaptea respectivă şi care se afla la locuinţa sa din satul Răchita.

Martora M.A.A. a arătat că a fost sunată de dispecerul de serviciu în jurul orei 0,10 iar acesta i-a spus că trebuie să meargă la locul accidentului şi să asigure locul până la sosirea colegului de la rutieră, căruia îi revenea competenţa de a efectua cercetările în legătură cu accidentul. Martora arată că după aproximativ 5 - 10 minute a plecat de la domiciliul din satul Răchita şi a ajuns la locul accidentului; că acolo a constatat că sosise deja o ambulanţă în care se afla inculpatul I.C.I., pe care îl ştia din vedere deoarece era tot din satul Răchita; că a vorbit cu inculpatul I.C.I. şi i-a cerut actele, iar acesta i-a vorbit urât; că a constatat faptul că inculpatul I.C.I. era în stare avansată de ebrietate; că accidentul s-a produs pe drumul principal în dreptul Districtului de Drumuri; că şi-a notat datele inculpatului I.C.I. şi a identificat şi notat datele persoanei care apelase la 112 şi ale persoanei rănite în urma accidentului; că a trecut la fluidizarea traficului deoarece inculpatul C.C.I. întârzia, iar la locul accidentului se adunase lume multă şi că a dirijat traficul până după ora 3,00; că ulterior a auzit discuţii că inculpaţii ar fi săteni şi prieteni, iar în acest context, C. vroia să-l ajute pe I.

Conform documentelor întocmite de Serviciul de Ambulanţă al judeţului Timiş, solicitarea de deplasare la locul accidentului a fost făcută în 3 aprilie 2010, la ora 0,08, la locul accidentului s-a ajuns la ora 0,16, de la locul accidentului s-a plecat la ora 0,32, la Spitalul din Făget s-a ajuns la ora 0,39, iar intervenţia echipajului s-a finalizat la ora 1,07. Din actele întocmite reiese că martorul V.A. a suferit o plagă tăiată la nivelul gambei drepte.

La data de 3 aprilie 2010, la ora 1,15, la Spitalul orăşenesc Făget a fost întocmit procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge de la inculpatul I.C.I., proces-verbal semnat de ambii inculpaţi, prima probă de sânge fiind prelevată la ora 1,15, iar a doua probă de sânge a fost prelevată la ora 2,15. Cu acelaşi prilej, inculpatul I.C.I. nu a făcut nicio declaraţie şi a fost supus examenului medical clinic, medicul consemnând că nu poate coopera, că este agitat, confuz, neconcentrat, necoerent şi a concluzionat că este sub influenţa băuturilor alcoolice.

Probele de sânge recoltate de la inculpatul I.C.I. au fost ambalate în trusa nr. x, trusa fiind prezentată şi înregistrată la I.M.L. Timişoara la data de 9 aprilie 2010. Din adresa din 27 iulie 2011 a I.M.L. Timişoara rezultă că probele au fost considerate conforme deoarece recoltarea, ambalarea şi documentele însoţitoare au fost conform reglementărilor în vigoare.

Din adresele Poliţiei oraşului Făget rezultă că probele biologice recoltate de la inculpatul I.C.I. au fost depuse, imediat după recoltare, în frigiderul unităţii, unde au fost păstrate până în data de 9 aprilie 2010, când au fost transportate şi depuse la I.M.L. Timişoara, iar pe toată această perioadă frigiderul unităţii s-a aflat în funcţiune, probele biologice au fost sigilate şi şi-au păstrat integritatea, etanşeitatea şi identitatea.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie din 12 aprilie 2010 al I.M.L. Timişoara la ora 1,15 inculpatul I.C.I. a avut o alcoolemie de 2,50 la mie, iar la ora 2,15 acesta a avut o alcoolemie de 2,35 la mie.

În declaraţia dată în 3 aprilie 2010 în faza de urmărire penală, inculpatul I.C.I. a susţinut că în seara de 2 - 3 aprilie 2010, în jurul orei 23,30, a plecat de la domiciliul său din satul Răchita, a alimentat autoturismul cu combustibil la o staţie din localitatea Făget, iar în drumul spre casă s-a oprit la prietenul său V.G., la care ar fi stat un sfert de oră şi unde ar fi băut 250 grame de palincă, după care s-a urcat în maşină pentru a merge acasă însă, după ce a mers 300 - 400 de metri, s-a lovit cu un autoturism care circula din sens opus, accidentul având loc în jurul orei 0,30.

Aceleaşi date privind cantitatea de alcool consumată şi intervalul orar al consumului de alcool au fost declarate de inculpatul I.C.I. şi după începerea urmăririi penale, acesta precizând că alcoolul consumat avea o tărie de 65 de grade şi că l-a consumat cu 5 minute înainte de producerea accidentului.

Cu acelaşi prilej, la 24 iunie 2010, inculpatul I.C.I. a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească alcoolemia pe care o avea la ora 0,30, oră indicată ca fiind ora producerii accidentului. O cerere similară a fost formulată de inculpatul I.C.I. şi la data de 27 iulie 2010.

Prin ordonanţa întocmită la 27 iulie 2010 de către inculpatul C.C.I. acesta a admis cererea în probaţiune a inculpatului I.C.I. şi a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de interpretare a alcoolemiei pentru a se stabili alcoolemia avută de inculpatul I.C.I. la ora 0,30. Se constată că în cuprinsul ordonanţei inculpatul C.C.I. a indicat ca oră a producerii accidentului ora 0,30, iar ca interval de consum al cantităţii de 250 gr. ţuică de 65 de grade orele 0,10 - 0,25.

Pe baza datelor indicate de cei doi inculpaţi, prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 28 iulie 2010, Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timişoara a comunicat: că din consumul declarat de inculpat s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de 2,64 gr. la mie care s-ar fi atins la ora 1,15; că din corelarea datelor obţinute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite prin analiză se constată o concordanţă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum şi valorile certe stabilite la analiză, în limita de credibilitate a consumului declarat; că, având în vedere datele indicate şi alcoolemiile găsite la analiză, s-a apreciat că la ora 0,30 inculpatul I.C.I. era în absorbţie şi ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 0,75 gr. la mie, sub rezerva veridicităţii declaraţiei privind ora şi intervalul de timp al consumului de alcool.

În ceea ce priveşte rezultatul calculelor efectuate de experţii din cadrul I.M.L. acesta este condiţionat de veridicitatea declaraţiei de consum şi a orelor de consum prezentate de inculpat, iar Raportul de expertiză pentru calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice.

Veridicitatea şi realitatea concluziilor la care au ajuns specialiştii poate fi verificată doar prin prisma celorlalte mijloace de probă administrate în cauză.

Prin adresa din 27 iulie 2011 I.M.L. Timişoara a precizat că în cazul expertizei care îl privea pe inculpatul I.C.I. calculul retroactiv al alcoolemiei s-a făcut pe baza datelor din ordonanţa Poliţiei oraşului Făget, iar momentul în care s-a stabilit că a fost atinsă alcoolemia maximă a fost impus de raportul alcoolemiilor în scădere.

De asemenea, prin adresa din 2 septembrie 2011 I.M.L. Timişoara a precizat că ingestia cantităţii de alcool indicate de inculpatul I.C.I., dacă ar fi avut loc în 3 aprilie 2010 la ora 0,25, ar fi dus la un maxim al alcoolemiei de 2,67 gr. la mie care ar fi fost atins la ora 1,15; că, dacă inculpatul I.C.I. ar fi consumat acea cantitate de alcool la ora 0,25, la ora 0,30 ar fi avut o alcoolemie de 0,25 gr. la mie; că ingestia unei cantităţi mari de alcool concentrat pe stomacul gol şi într-un timp foarte scurt (aşa cum a susţinut învinuitul I.) ridică aspectul veridicităţii acestei declaraţii având în vedere efectele de ordin medical (efecte adverse) pe care le implică.

În ceea ce priveşte datele ce au stat la baza calculului efectuat de medicii legişti s-a constatat că varianta de calcul indicată de inculpatul C.C.I. a fost aceea că accidentul s-ar fi produs în 3 aprilie 2010 la ora 0,30, iar consumul alcoolului ar fi avut loc cu puţin înainte de accident.

Pentru a se stabili ora la care s-a produs accidentul, în cauză s-a solicitat înregistrarea apelului efectuat la numărul de urgenţă 112, s-au solicitat actele medicale întocmite de lucrătorii de la Serviciul Ambulanţă şi s-a procedat la reaudierea martorilor.

În urma administrării acestor mijloace de probă, s-au stabilit următoarele fapte obiective: în realitate, accidentul produs de învinuitul I.C.I. a avut loc în 3 aprilie 2010 la în jurul orei 0,05; după producerea accidentului au trecut aproximativ câteva minute (martorul V.A. apreciază că au trecut 2,3 minute, maxim 5 minute) până la efectuarea apelului la numărul de urgenţă 112; martorul V.G. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi a precizat că, fiind la locuinţa sa, inculpatul I.C.I. a consumat alcool în data de 2 aprilie 2010 într-un interval orar situat orele 23,00 - 23,40 şi că a consumat alcoolul din două înghiţituri; că, după ce a consumat alcoolul la locuinţa martorului V.G., inculpatul I.C.I. nu s-a îndreptat direct spre domiciliul său, aşa cum a susţinut, în condiţiile în care în momentul accidentului el circula pe DN 68/A pe direcţia dinspre localitatea Făget.

Astfel, ţinând cont că în data de 3 aprilie 2010 la ora 0,09 a fost efectuat apelul la numărul de urgenţă 112 prin care se raporta producerea acestui accident, s-a constatat că, în mod indubitabil, accidentul produs de inculpatul I.C.I. a avut loc anterior, în jurul orei 0,05 şi că inculpatul I. a consumat cantitatea de 200 - 250 gr. ţuică de 60 - 65 de grade între orele 23,00 - 23,40.

Pe baza noilor date rezultate din mijloacele de probă administrate şi a datelor obiective rezultate din testarea sa cu aparatul alcooltest şi a rezultatelor stabilite din probele biologice prelevate, s-a solicitat I.M.L.Timişoara să stabilească alcoolemia pe care o avea inculpatul I.C.I. în data de 3 aprilie 2010 la ora 0,05.

Prin adresa din 14 decembrie 2011 I.M.L. Timişoara a comunicat că: din consumul declarat, inculpatul I.C.I. ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de 1,85 - 2,62 gr. la mie, iar maximul alcoolemiei ar fi fost atins la ora 0,10 - 00,25; din corelarea datelor obţinute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite prin analiză se constată o concordanţă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum şi valorile certe stabilite la analiză, în limita de credibilitate a consumului declarat, în cazul ingestiei a 250 ml ţuică de 60 - 65 grade şi o neconcordanţă în cazul consumului a 200 ml ţuică cu aceeaşi tărie, ceea ce ar indica un consum de alcool în alte circumstanţe; că alcoolemia maximă, după ingestia unei cantităţi de alcool pe stomacul gol, se realizează după 30 - 45 de minute de la ultimul consum iar alcoolemiile teoretice de 2,50 gr. la mie se obţin după consumul a 250 ml băutură de 60 - 65 grade la 30 - 45 minute de la consum; având în vedere datele indicate şi ţinând cont de alcoolemiile găsite la analize, s-a apreciat că la ora 0,05 inculpatul I.C.I. era în absorbţie şi ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativ între 2,00 gr. la mie şi 2,50 gr. la mie.

Examinându-se concluziile acestui ultim raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, efectuat cu privire la situaţia inculpatului I.C.I., în raport cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi cu datele medicale şi ştiinţifice s-a constatat următoarele fapte obiective: inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice şi a fost implicat într-un accident rutier la ora 0,05; la data de 3 aprilie 2010, ora 1,06, alcooltestul a indicat o valoare de 0,97 mg/l alcool în aerul expirat de inculpat, ceea ce echivalează cu un nivel de alcool în sânge de aproximativ 2,00 gr. ‰; la data de 3 aprilie 2010, ora 1,15, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,50 gr. ‰, iar după o oră, la 2,15, avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,35 gr. ‰; nivelul de alcool din sângele inculpatului a scăzut în mod constant cu 0,15 gr. ‰ în fiecare oră, deci acesta se afla în faza de eliminare, iar la momentul producerii accidentului, mai mult de o oră înaintea primei prelevări de probe biologice, acesta ar fi avut o alcoolemie de aproximativ 2,35 gr. ‰, valoare situată în jurul alcoolemiei apreciate de specialiştii de la I.M.L. între 2,00 - 2,50 gr. ‰ şi confirmată de rezultatul alcooltestului.

În ceea ce priveşte credibilitatea declaraţiilor inculpatului I.C.I. s-a constatat că acesta a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, indicând o altă oră de producere a accidentului şi alt interval orar de consum al alcoolului, situat după ora reală la care avusese loc accidentul produs de el. Mai mult, deşi inculpatul susţine că de la martorul V.G. a plecat direct acasă, în localitatea Răchita, şi că după 300 - 400 metri s-ar fi lovit cu un autoturism care venea din sens opus, declaraţia sa nu corespunde realităţii, întrucât martorii au arătat că accidentul a avut loc în dreptul Districtului de Drumuri, care se află pe DN 68A, la aproximativ 30 - 40 metri după intersecţia cu drumul comunal care duce spre localitatea Răchita, pe direcţia de mers dinspre localitatea Făget spre Timişoara.

Chiar inculpatul I.C.I. a declarat, în momentul întocmirii procesului-verbal de constatare, că "a condus autoturismul său din satul Răchita în Făget pentru a alimenta, iar după a condus până în localitatea Dumbrava unde a produs un accident de circulaţie", însuşindu-şi conţinutul procesului-verbal pe care l-a semnat fără a avea obiecţiuni.

Tot inculpatul a arătat în faţa instanţei că a plecat de la martorul G. la ora 23.45 şi că a băut alcoolul cu 5 minute înainte de plecare, ceea ce însemnă că de la ora consumului, până la momentul producerii accidentului au trecut cea. 25 de minute, timp în care inculpatul nu s-a deplasat de la Dumbrava spre Răchita, ci de la Dumbrava la Făget, unde a alimentat maşina cu combustibil, după care, la întoarcere, pe raza localităţii Dumbrava, a produs accidentul rutier.

În ceea ce priveşte argumentul invocat în apărare în sensul că nu ar fi fost respectat termenul de trei zile stabilit prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 376/2006, în care probele biologice prelevate şi ţinute în frigiderul poliţiei trebuiau depuse la I.M.L. în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind vorba despre o probă nelegal administrată, aşadar nulă, în condiţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., situaţie care impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a putut fi primit de către instanţă, întrucât, aşa cum s-a arătat, chiar dacă s-a depăşit termenul prevăzut de lege, proba nu a fost alterată prin păstrarea ei într-un frigider funcţional al poliţiei în condiţii optime şi prin trecerea unui interval de 10 zile de la momentul recoltării şi până la cel al prelevării acesteia de către IML, aşa cum rezultă din adresa din 27 iulie 2011.

În acelaşi sens, apărarea inculpatului I. a invocat şi faptul că nerespectarea acestui termen ar fi fost avută în vedere de instanţele de judecată la dispunerea unor soluţii definitive de achitare, cu trimitere la Dosarul nr. 385/832/2009.

Sentinţa pronunţată de Judecătoria Făget în Dosarul nr. 385/832/2009 în care s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului I.A.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost pronunţată având în vedere alte aspecte decât cele privind nerespectarea termenului de trei zile pentru depunerea probelor biologice la I.M.L. în acest sens, din conţinutul hotărârii reiese că instanţa de judecată a constatat că procedura de prelevare a probelor de sânge a fost viciată, existând încălcări grave ale procedurii de recoltare a probelor biologice (nerecoltarea a două probe de sânge, necompletarea corespunzătoare a procesului-verbal de prelevare, a buletinului de analiză şi a procesului-verbal de constatare), ceea ce a dus la o imposibilitate de determinare în mod ştiinţific a alcoolemiei pe care o avea I.A.C. la momentul producerii accidentului, fapt care i-a produs acestuia o vătămare a intereselor sale legitime. Este adevărat că în cuprinsul hotărârii respective se face vorbire şi despre posibilitatea ca proba de sânge prelevată să fi fost alterată deoarece a fost predată la I.M.L. după 10 zile în situaţia în care nu s-au efectuat verificări pentru a se stabili dacă probele au fost păstrate în frigider, însă din examinarea materialului probator administrat în cauză faţă de inculpatul I. a reieşit că, în cazul acestuia, probele de sânge au fost predate după 6 zile, dar pe perioada respectivă au fost păstrate în frigider, fiind respectate normele legale privind modalitatea de păstrare a probelor biologice în perioada de la recoltare până la predarea lor la I.M.L., iar I.M.L. Timişoara a considerat că probele respective nu au fost alterate, motiv pentru care au procedat la prelucrarea lor şi la stabilirea nivelului de alcool existent. În acest sens, aşa cum s-a mai arătat, este şi adresa din 27 iulie 2011 a I.M.L. Timişoara în care se precizează că modul de recoltare, ambalare şi documentele însoţitoare au fost conforme reglementărilor în vigoare şi probele au fost considerate conforme; că scurgerea unui interval mai mare de 3 zile de la recoltare până la prezentarea la unitatea medico-legală nu afectează rezultatele analizelor dacă probele au fost depozitate în frigider şi s-a păstrat integritatea şi identitatea acestora; că rezultatul analizelor nu este influenţat cel puţin 15 zile. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat I.M.L. Timişoara şi în adresa din 30 iunie 2010 comunicată Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget cu privire la dosarul care îl privea pe I.A.C..

Instanţa a înlăturat din probatoriu concluziile raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 18 septembrie 2013, efectuală în cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea inculpatului, conform cărora la data de 3 aprilie 2010, la ora 0,05, numitul I.C. era în absorbţie şi ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativ între 0,30 gr. ‰ şi 0,45 gr. ‰, sub rezerva veridicităţii declaraţiei privind ora şi intervalul de timp al consumului de băutură.

Ori, s-a putut observa, că acest rezultat a avut în vedere o altă greutate şi înălţime a inculpatului faţă de cea avută în vedere la momentul producerii accidentului (60 Kg şi 1,68 m înălţime, faţă de 65 Kg şi 1,59 m înălţime declarate iniţial), iar din probe a rezultat faptul că, consumul de alcool nu a avut loc cu 5 minute înainte de accident (interval care a fost luat în calcul la efectuarea acestui din urmă raport de expertiză), ci cu cca. 25 - 30 minute înainte de accident.

Aşadar, analizându-se întreg conţinutul materialului probator administrat în cauză, prin coroborarea declaraţiilor de martori, cu rezultatul alcooltestului, cu buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei şi cu cele precizate în cuprinsul rapoartelor întocmite de I.M.L. Timişoara, a rezultat că, la momentul în care a condus autoturismul pe drumurile publice şi a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a martorului V.A. şi cu avarierea autoturismului condus de acesta, inculpatul I.C.I., a avut în sânge o alcoolemie certă de peste 0,80 gr. ‰ alcool pur.

II. Inculpatul C.C.I.

Inculpatul C.C.I. este poliţist în cadrul I.PJ.Timiş - Poliţia oraşului Făget - Formaţiunea de Poliţie Rutieră, are avizul de poliţie judiciară nr. 1030/C/2005 din 11 aprilie 2005 şi avea gradul profesional de agent şef adjunct de poliţie. În data de 2 - 3 aprilie 2010 inculpatul C.C.I. a fost planificat să efectueze serviciul de permanenţă la locuinţa sa din acea perioadă, în satul Răchita.

La data de 3 aprilie 2010, la ora 0,10, dispecerul de serviciu din cadrul Poliţiei oraşului Făget a fost sesizat prin SNAU 112 cu privire la evenimentul rutier produs în localitatea Dumbrava, iar, urmare a acestui apel, dispecerul l-a direcţionat pe inculpatul C.C.I. spre locul producerii accidentului, acesta făcând deplasarea de la locuinţa sa. Timpul necesar inculpatului C.C.I. pentru ajungerea la locul accidentului a fost estimat la 20 de minute, conform adresei din 2 noiembrie 2011 a Poliţiei oraşului Făget. În cuprinsul aceleiaşi adrese se precizează că evenimentul rutier a fost raportat la eşaloanele superioare, respectiv la Dispeceratul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, la ora 0,30, ceea ce semnifică faptul că la ora respectivă echipajele de poliţie se aflau la locul accidentului. Odată cu direcţionarea inculpatului C.C.I. spre locul accidentului, dispecerul de serviciu a direcţionat şi echipa de intervenţie din cadrul Postului de poliţie al comunei Dumbrava, comuna pe raza căreia s-a produs accidentul, respectiv a martorei M.A., agent de poliţie în cadrul Postului de poliţie al comunei Dumbrava.

Din adresa din 24 octombrie 2011 a Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Timiş şi din fişa de solicitare întocmită de lucrătorii din cadrul acestui Serviciu, rezultă că solicitarea de intervenţie a fost făcută la ora 0,08 şi privea producerea, în centrul comunei Dumbrava, a unui accident rutier cu o victimă şi cu scandal; că echipajul a ajuns la locul accidentului la ora 0,16; că au fost acordate îngrijiri medicale martorului V.A., care prezenta o plagă tăiată la nivelul gambei drepte; că de la locul intervenţiei s-a plecat la ora 0,32; că pacientul a fost transportat la Spitalul orăşenesc Făget, unde s-a ajuns la ora 0,39; că la ora 1,07 intervenţia echipajului de la ambulanţă a fost finalizată, pacientul fiind predat la camera de gardă.

La data de 3 aprilie 2010 inculpatul C.C.I., în calitate de agent de poliţie, i-a testat cu aparatul alcooltest pe cei doi conducători auto implicaţi în accident, la ora 1,03 pe martorul V.A. şi la ora 1,06 pe inculpatul I.C.I..

Având în vedere rezultatul indicat de aparatul alcooltest, de 0,97 mg/L alcool în aerul expirat de inculpatul I.C.I., inculpatul C.C.I. a completat cererea de analiză nr. x, în cuprinsul căreia consemna că la ora 1,06 l-a testat pe inculpatul I.C.I. cu aparatul alcooltest, care a indicat valoarea de 0,97 mg/L, şi a solicitat efectuarea analizei sângelui provenit de la inculpatul I.C.I. pentru stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică.

Urmare a solicitării formulate de inculpatul C.C.I., medicul de gardă de la Spitalul orăşenesc Făget a completat, la ora 1,15, procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge de la inculpatul I.C.I. şi a întocmit buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică a inculpatului I.. În cuprinsul acestui buletin a fost trecută ca oră a evenimentului rutier ora 1,15, oră confirmată de inculpatul C.C.I. care a semnat chiar sub această menţiune.

Au fost prelevate de la inculpatul I.C.I. două probe de sânge, la interval de o oră, respectiv la 1,15 şi 2,15, probele de sânge fiind sigilate cu sigiliul x, după care, aşa cum se prevede în procedurile interne, acestea i-au fost predate inculpatului C.C.I. împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice şi cu buletinul de examinare clinică, deoarece inculpatul C.C.I. a fost lucrătorul de poliţie care îl prezentase pe inculpatul I.C.I. la Spital pentru prelevarea probelor biologice.

Din examinarea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că, după prelevarea probelor biologice de la inculpatul I.C.I., agentul şef adjunct de poliţie C.C. a preluat de la Spitalul orăşenesc Făget documentele şi recipientele care conţineau probele biologice prelevate, a depus probele biologice în frigiderul existent la Poliţia oraşului Făget, după care nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de serviciu de a transporta şi preda acele probe biologice la I.M.L. Timişoara în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului I..

Probele biologice prelevate de la inculpatul I.C.I. au fost găsite, la data de 9 aprilie 2010, de către ofiţerul de serviciu de la Poliţia oraşului Făget, iar apoi au fost transportate şi predate la I.M.L. Timişoara de către lucrătorul desemnat de conducătorul subunităţii.

Din adresa din 3 august 2011 a Poliţiei oraşului Făget a rezultat că inculpatul C.C.I. a depus probele biologice prelevate de la inculpatul I.C.I. în frigiderul unităţii, aflat la camera ofiţerului de serviciu, dar nu le-a mai preluat pentru a le transporta la I.M.L. Timişoara, acestea fiind găsite, de către ofiţerul de serviciu, în dimineaţa zilei de 9 aprilie 2010 şi fiind însoţite de cererea de analiză şi procesul-verbal de prelevare. De asemenea, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 346/2006, inculpatul C.C.I. îi revenea obligaţia de a transporta probele biologice prelevate de la inculpatul I.C.I. şi de a le depune, în cel mai scurt timp, la I.M.L. Timişoara.

Prin adresa din 29 septembrie 2011 a Poliţiei oraşului Făget s-a arătat că probele biologice erau sigilate şi şi-au păstrat integritatea, etanşeitatea şi identitatea; că inculpatului C.C.I. îi revenea obligaţia de a le transporta şi depune în cel mai scurt timp la I.M.L. Timişoara şi că acesta nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiunile de serviciu, motiv pentru care a fost atenţionat verbal; că în cursul anului 2010 inculpatul C.C.I. a mai întârziat predarea probelor biologice într-un alt dosar, motiv pentru care s-a dispus cercetarea sa prealabilă în vederea constatării existenţei unei abateri disciplinare; că din referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de inculpatul C.C.I. în dosarul penale nr. 173/P/2010 reiese că procesul-verbal de constatare a fost încheiat în 3 aprilie 2010 la ora 1,00, oră la care lucrătorii de poliţie s-au sesizat că în localitatea Dumbrava s-a produs un eveniment rutier soldat cu avarierea a două autovehicule, ocazie cu care au stabilit că inculpatul I.C.I. a condus pe drumurile publice aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

Prin adresa din 1 martie 2012 a Poliţiei oraşului Făget se precizează încă o dată că la nivelul subunităţii, modalitatea de predare a probelor biologice la I.M.L. Timişoara era cea prevăzută de art. 14 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, respectiv probele prelevate şi sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice şi al buletinului de examinare clinică, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare şi examinare, la dispoziţia poliţistului, care le va transporta şi le va depune în cel mai scurt timp la instituţiile medico-legale teritoriale, că inculpatul C.C.I. avea obligaţia să transporte şi să depună probele de sânge prelevate de la inculpatul I.C.I. la I.M.L. Timişoara şi că această prevedere era cunoscută de lucrătorii din cadrul subunităţii.

Cu privire la accidentul rutier provocat de inculpatul I.C.I. şi la constatările făcute imediat după producerea accidentului, inculpatul C.C.I. a întocmit procesul-verbal înregistrat în 6 aprilie 2010 la Poliţia oraşului Făget, proces-verbal în cuprinsul căruia a consemnat iniţial faptul că la 3 aprilie 2010, orele 0,30, în timp ce executa serviciul de patrulare supraveghere şi control al traficului pe DN 68/A Făget - Dumbrava - Traian Vuia, a constatat faptul că în jurul orei 1,00 inculpatul I.C.I. a condus un autoturism aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a consemnat declaraţia lui I.C.I. în ceea ce priveşte cantitatea de alcool consumată şi rata parcursă, faptul că l-a testat pe I.C.I. cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,97 mg/L în aerul expirat şi că l-a condus pe acesta la spital pentru recoltarea probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

Din examinarea procesului-verbal întocmit de inculpatul C.C.I. s-a constatat că, în acel moment, inculpatul I.C.I. a declarat că "a condus autoturismul său din satul Răchita în Făget pentru a alimenta iar după a condus până în localitatea Dumbrava unde a produs un accident de circulaţie."

De asemenea, s-a constatat că, deşi urmare a accidentului de circulaţie provocat de inculpatul I.C.I., martorul V.A. suferise vătămări corporale, inculpatul C.C.I. nu a făcut nicio menţiune privind vătămarea acestuia sau privind urmările accidentului de circulaţie produs, iar martorul V.A. a fost trecut în procesul-verbal doar ca martor asistent.

După recoltarea probelor biologice şi întocmirea procesului-verbal de constatare, inculpatul C.C.I. a procedat, în jurul orei 3,00, la luarea unor declaraţii olografe de la persoanele indicate în accident, V.A. şi inculpatul I.C.I., declaraţii în cuprinsul cărora, cu privire la ora producerii accidentului martorul V.A. nu a făcut nicio referire, iar inculpatul I.C.I. a precizat că accidentul ar fi avut loc în jurul orelor 0,30.

La data de 6 aprilie 2010, cauzei privindu-l pe inculpatul I.C.I. i-a fost atribui numărul unic 173/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget şi, din examinarea procesului-verbal prezentat de inculpatul C.C.I. la Parchet, se constată că, în acel moment, pe procesul-verbal figura, ca oră a întocmirii constatării, ora 0,30, un exemplar al acestui proces fiind păstrat, în copie, la coperta dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget şi fiind ataşat la prezentul dosar. În ceea ce priveşte cifra "0" trecută la rubrica "orele" din cuprinsul procesului-verbal încheiat, se constată că aceasta a suferit unele modificări.

Cu privire la aceste modificări efectuate în procesul-verbal aflat în litigiu a fost întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 190 din 19 decembrie 2012 al I.N.E.C. - Laboratorul Interjudeţean Timişoara, din cuprinsul căruia rezultă că cifra "0" de la rubrica "orele" de pe actul în litigiu datat 3 aprilie 2010 a suferit modificări prin suprascrierea în partea stângă a ovalului a unui traseu al cifrei "1".

S-a constatat însă că, ulterior atribuirii numărului unic dosarului în care s-au efectuat cercetări faţă de inculpatul I.C.I. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul C.C.I. a modificat încă o dată procesul-verbal de constatare, în ceea ce priveşte ora la care a fost constatată fapta imputată, prin bararea cu o linie dublă a cifrelor trecute la rubrica "orele" din cuprinsul procesului-verbal încheiat şi prin inserarea în spaţiul rămas, la aceeaşi rubrică, a cifrelor "1,00".

După formarea dosarului penal pe numele inculpatului I.C.I., inculpatul C.C.I., în calitate de agentul şef adjunct de poliţie în cadrul Formaţiunii Poliţie Rutieră a Poliţiei oraşului Făget, a fost desemnat cu efectuarea urmăririi penale în cauza privindu-l pe inculpatul I.C.I..

În această calitate, deşi cunoştea că accidentul avusese loc înainte de ora 0,10, ora la care a fost anunţat despre producerea evenimentului rutier în care a fost implicat inculpatul I.C.I., inculpatul C.C.I. a procedat la efectuarea actelor procedurale prin care a stabilit o altă stare de fapt decât cea reală, respectiv faptul că inculpatul I.C.I. ar fi consumat băuturi alcoolice în 3 aprilie 2010 între orele 0,10 - 00,25, că la ora 0,30 ar fi plecat de la domiciliul martorului V.G. pentru a se deplasa pe ruta Dumbrava - Răchita, că lucrătorii de poliţie s-ar fi sesizat la ora 1,00 în legătură cu accidentul produs, că accidentul ar fi avut loc la ora 0,30.

Pentru a confirma declaraţiile inculpatului I.C.I., referitor la ora consumului de alcool, ora producerii accidentului şi faptul că se deplasa pe ruta Dumbrava - Răchita, spre locuinţă, inculpatul C.C.I. a procedat la audierea martorului V.G., martor indicat de inculpat, influenţând conţinutul declaraţiei acestuia astfel încât din declaraţia martorului să rezulte că inculpatul, cu care ar fi fost prieten, s-ar fi aflat la locuinţa sa din comuna Dumbrava între orele 0,10 - 00,25, fiind invitat de el şi că la ora 0,25 ar fi consumat alcool după care s-ar fi urcat în autoturism şi ar fi plecat spre domiciliul său din comuna Răchita.

Declaraţia dată de martorul V.G. în faţa inculpatul C.C.I. confirma varianta inculpatului I., aşa cum reiese din declaraţiile sale date, după ziua în care s-a produs accidentul, în faţa inculpatului C.C.I.. în acest sens, din examinarea declaraţiei olografe date de martorul V.G., declaraţie pe care inculpatul C.C.I. a făcut următoarele menţiuni "dată în faţa noastră azi 3 aprilie 2010", confirmată prin semnătură şi aplicarea ştampilei oficiale a poliţie, se constatată că, în ceea ce priveşte momentul în care inculpatul I.C.I. s-ar fi urcat la volanul maşinii, ora indicată a suferit aceleaşi modificări cu cele suferite de procesul-verbal. În acest sens se constată că iniţial martorul a trecut cifrele "1,00" după care peste aceste cifre a scris "00,30". La data de 19 ianuarie 2011 inculpatul C.C.I. a procedat la reaudierea, pe formular înseriat, a martorului V.G., ocazie cu care pe declaraţia acestuia a consemnat faptul că inculpatul I.C.I. ar fi consumat alcool la domiciliul său la ora 0,25 după care s-ar fi urcat la volan şi ar fi pornit spre Răchita.

Fiind reaudiat de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget, martorul V.G. şi-a schimbat declaraţia, precizând că inculpatul I.C.I. a venit la domiciliul său în jurul orei 23,00; că nu îl cunoaşte prea bine; că inculpatul I.C.I. a venit la el acasă ca să-i ceară împrumut microbuzul şi el l-a refuzat; că a stat la domiciliul său aproximativ 30 - 45 minute; că l-a servit cu un pahar de palincă pe care a consumat-o cu aproximativ 10 minute înainte de a pleca, golind paharul din două înghiţituri, într-un interval scurt de timp, ceea ce l-a făcut să se înroşească la faţă imediat.

De asemenea, fiind reaudiat în prezenta cauză, martorul V.G. a precizat că nu este în relaţii de prietenie cu inculpatul I.C.I. căruia nu îi cunoştea decât porecla; că anterior incidentului îl cunoştea doar din vedere, fiind client la barul său şi fiind consătean din satul Răchita ce aparţine comunei Dumbrava; că în jurul orei 23,00 acesta a venit la el acasă şi i-a cerut împrumut microbuzul, dar l-a refuzat deoarece nu era în relaţii atât de bune cu el încât să-i împrumute maşina; că, în timp ce discutau, l-a servit cu un pahar de 200 - 250 ml ţuică de casă cu o tărie apreciată de el la peste 60 grade; că inculpatul I. a băut paharul din două înghiţituri; că a stat la el 30 - 40 minute; că l-a văzut urcându-se la volan şi plecând pe drumul naţional, martorul crezând că merge acasă; că a doua zi a văzut că fusese implicat într-un accident şi maşina lui era în afara carosabilului în zona Districtului de Drumuri, pe drumul naţional cam la 30 metri de intersecţia cu drumul care duce spre localitatea Răchita, pe direcţia spre Lugoj; că dacă inculpatul s-ar fi dus direct acasă ar fi urmat drumul înainte şi doar ar fi traversat drumul naţional deoarece localitatea Răchita se află în continuarea drumului care trece prin dreptul casei lui; că de la el de acasă până la drumul naţional inculpatul I.C.I. ar fi trebuit să ajungă într-un interval mai mic de 5 minute; că după câteva zile a fost căutat de inculpatul I.C.I. care i-a cerut să meargă la poliţie la inculpatul C.C.I. şi să declare că înainte de accident a fost la el acasă unde a băut alcool înainte de pleca; că inculpatul I.C.I. l-a dus la poliţie la Făget în biroul inculpatul C.C.I. pe care îl cunoştea anterior deoarece este din Răchita; că inculpatul C.C.I. i-a cerut să dea o declaraţie despre cum a băut inculpatul I.C.I. înainte de producerea accidentului iar, atunci când i-a spus că nu ştie exact orele la care să facă referire, inculpatul C.C.I. i-a spus să scrie că "ştim noi orele", cerându-i să scrie aşa cum îi indică el, respectiv faptul că inculpatul I.C.I. a venit la el acasă la ora 0,10 şi a plecat în jurul orei 0,30; că iniţial inculpatul C.C.I. i-a spus să scrie că inculpatul I.C.I. a plecat de la el de acasă la ora 1,00, dar apoi, în prezenţa sa, cei doi au discutat stabilind că ora 1,00 nu este bună şi inculpatul C.C.I. i-a cerut să scrie peste ora 0,30, sens în care el şi-a modificat declaraţia olografa; că după un timp inculpatul C.C.I. l-a chemat din nou la poliţie pentru a semna o declaraţie pe formular; că atunci când a fost chemat la parchet a declarat intervalul orar real. Martorul V.G. a precizat că nu crede că putea să dea declaraţie în 3 aprilie 2010 şi apreciază că a dat acea declaraţie olografa cel puţin la o săptămână după producerea accidentului şi că nu poate oferi o explicaţie pentru faptul că iniţial a susţinut că este prieten cu inculpatul I.C.I. şi pentru că şi-a menţinut acea primă declaraţie olografa însă a precizat că, încă de când a fost audiat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, a indicat intervalele orare reale la care inculpatul I.C.I. s-a aflat la domiciliul său şi a consumat alcool. Pe declaraţia olografa martorul V.G. nu a trecut nicio dată.

Pe parcursul efectuării urmăririi penale, inculpatul C.C.I. a procedat la 19 ianuarie 2011 la audierea, pe formular înseriat, a martorului V.A.. Declaraţia martorului V.A. a fost consemnată de inculpatul C.C.I. care, în cuprinsul declaraţiei, a făcut următoarea menţiune "declar că accidentul de circulaţie s-a întâmplat la ora 0,30 pe DN 68/A în localitatea Dumbrava". După consemnarea declaraţiei, martorul V.A. şi-a însuşit conţinutul şi a semnat-o.

Fiind reaudiat în prezenta cauză, martorul V.A., care a fost trecut şi ca martor asistent la procesul-verbal de constatare întocmit de inculpatul C.C.I., a precizat că, atunci când a semnat procesul-verbal nu a remarcat orele trecute de poliţist şi că nu îşi explică de ce şi-a însuşit declaraţia în care era consemnată ca oră a accidentului ora 0,30.

Martorul V.A. a precizat că apreciază că la 2 - 3 minute după producerea impactului a oprit o altă maşină care trecea pe acolo şi persoanele din maşină au sunat la 112 aproape imediat după ce au oprit, iar ambulanţa şi o maşină a poliţiei au venit după aproximativ 15 - 20 minute de la producerea accidentului şi la aproximativ 10 minute de când se sunase la 112.

Pe parcursul efectuării urmăririi penale faţă de el, inculpatul I.C.I. a formulat o cerere, care poartă data de 27 iulie 2001, în care solicita recalcularea alcoolemiei, odată cu cererea depunând şi facturi emise I.M.L. Timişoara în 4 mai 2010 şi 26 iulie 2010 pentru a dovedi că achitase sumele necesare calculării şi recalculării alcoolemiei.

Urmare a acestei cereri de probaţiune formulate de inculpatul I.C.I., inculpatul C.C.I. a întocmit, în 27 iulie 2010, un proces-verbal în cuprinsul căruia a consemnat că s-ar fi deplasat cu acesta la Spitalul Orăşenesc Făget unde s-a procedat la măsurarea şi cântărirea inculpatul I.C.I..

Tot la 27 iulie 2010 inculpatul C.C.I. a întocmit o ordonanţă prin care a dispus admiterea cererii formulate în aceeaşi zi de inculpatul I.C.I. privind recalcularea alcoolemiei şi o altă ordonanţă prin care dispunea efectuarea unei expertize medico-legale de interpretare a alcoolemiei de către Comisia din cadrul I.M.L. Timişoara. În cuprinsul acestei ultime ordonanţe inculpatul C.C.I. preciza faptul că inculpatul I.C.I. ar fi provocat accidentul în 3 aprilie 2010 la orele 0,30, că din declaraţiile sale rezultă că a consumat alcool în 3 aprilie 2010 între orele 0,10 - 0,25 şi solicita să se recalculeze alcoolemia inculpatului la orele 0,30 pentru data de 3 aprilie 2010, ori să se interpreteze faza toxicocinetică în care s-a aflat inculpatul la ora depistării în trafic, ora accidentului, în raport de datele reţinute în cererea de probaţiune, cererea inculpatul I. fiind anexată ordonanţei pentru a fi avută în vedere la efectuarea expertizei.

Astfel, la data de 28 iulie 2010, Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timişoara a întocmit Raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei în care, pe baza datelor indicate de inculpatul C.C.I. în sensul celor descrise anterior, s-a concluzionat că la 3 aprilie 2010 la ora 0,30 inculpatul I.C.I. era în absorbţie şi ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 0,75 gr. ‰, sub rezerva veridicităţii declaraţiei privind ora şi intervalul de timp al consumului de alcool.

Ca urmare a modificării de către inculpatul C.C.I. a orei producerii accidentului şi a orei de consum a alcoolului, alcoolemia inculpatul I.C.I. stabilită la ora solicitată de agentul şef adjunct de poliţie C.C.I. a fost de 0,75 gr. ‰. Ca urmare, prin Ordonanţa nr. 173/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget, faţă de inculpatul I.C.I. a fost dispusă, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., o soluţie de netrimitere în judecată, respectiv scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a constatat astfel că, după comiterea faptei de către inculpatul I., pe parcursul efectuării urmăririi penale, fără a avea o înţelegere stabilită înainte cu acesta, prin acte comisive, l-a ajutat pe inculpatul I. să zădărnicească urmărirea penală. Prin faptele sale, inculpatul C.C.I. a desfăşurat o activitate îndreptată în mod categoric împotriva actelor de înfăptuire a justiţiei, iar faptele sale au constituit o piedică reală în realizarea scopului legii penale.

Declaraţia inculpatului C. care nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat (arătând că nu avea obligaţia legală de a transporta sângele la IML, că nu a sugerat martorului V.G. o anumită oră la care s-ar fi produs accidentul şi că nu ar fi modificat în niciun fel procesul-verbal de constatare cu privire la accident) vine în contradicţie cu elementele mai sus analizate, astfel că nu a putut fi reţinută.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că inculpatul C.C.I., în calitate de agent şef adjunct de poliţie, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu ce îi reveneau în legătură cu cercetarea faptei imputate inculpatului I.C.I. a falsificat procesul-verbal de constatare întocmit pe numele inculpatului I. şi, prin modul în care a administrat probatoriul în cauză, a urmărit favorizarea acestuia pentru a-l ajuta să scape de răspunderea penală.

Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş a declarat apel inculpatul C.C.I. care nu a fost motivat în scris şi inculpatul nu s-a prezentat pentru susţinerea acestuia.

Prin concluziile formulate, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea apelului, fără a prezenta motivele pentru care consideră că sentinţa este netemeinică sau nelegală.

Prin Decizia penală nr. 237/A din 9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul C.C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 371/PI din 9 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, în Dosarul nr. 6575/30/2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul C.C.I., în calitate de agent de poliţie, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu în legătură cu cercetarea inculpatului I.C.I. pentru săvârşirea unei infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, a falsificat procesul-verbal de constatare cu prilejul întocmirii acestuia, atestând fapte necorespunzătoare, respectiv ora la care a fost sesizat cu privire la accidentul produs pe raza localităţii Dumbrava, a omis cu ştiinţă să consemneze faptul că martorul V.A. a suferit vătămări şi a inserat nereal data la care inculpatul I. ar fi condus autoturismul, urmărind să zădărnicească urmărirea penală astfel încât fapta comisă să nu poată fi considerată o faptă penală ci una contravenţională.

Astfel, în acest scop, inculpatul apelant nu a depus la IML Timişoara probele biologice prelevate de la inculpatul I. I. în termenul legal, a consemnat date false în procesul-verbal de constatare a infracţiunii comise de acest inculpat, astfel încât să pară că momentul în care a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice avut loc cu puţin timp înainte de ora la care a consemnat că s-ar fi comis fapta şi cu puţin timp înainte de recoltarea probelor biologice, astfel încât alcoolemia inculpatului să fie sub limita la care fapta să constituie infracţiune. De asemenea, inculpatul C. a procedat la efectuarea calcului retroactiv al alcoolemiei avute de inculpatul I. în funcţie de datele nereale ale consumului de alcool, dispunând prin ordonanţă recalcularea alcoolemiei şi efectuarea unei expertize medico legale de interpretare a alcoolemiei de către Comisia din cadrul IML Timişoara.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond rezultă din înscrisurile întocmite în mod nereal de către inculpat precum şi din declaraţiile martorilor V.G. şi V.A..

Martorul V.G. a relatat că a fost audiat de inculpatul C.C. în calitatea de agent de poliţie întrucât cunoştea detalii legate de ora la inculpatul I. a plecat de la el de acasă după ce a consumat alcool şi că inculpatul i-a cerut să scrie în legătură cu acest aspect aşa cum i-a indicat el, respectiv peste ora 0,30, însă în declaraţia de la parchet a precizat intervalul de timp real.

În urma accidentului de circulaţie provocat de inculpatul I.C.I. martorul V.A. a suferit vătămări corporale, însă inculpatul C.C. nu a făcut nici o precizare cu privire la acest aspect, martorul fiind trecut în procesul-verbal doar ca martor asistent.

Fiind audiat în această calitate, martorul V.A. a arătat că a semnat procesul-verbal fără a observa care au fost orele trecute de agentul constatator, însă el a precizat că imediat după producerea accidentului, la 2 - 3 minute, a trecut prin acel loc o maşină, şi persoanele din maşină au sunat la 112 şi o ambulanţă şi o maşină a poliţiei au sosit la aproximativ 15 - 20 de minute după accident şi la aprox. 10 minute după apelarea telefonică la 112.

Din actele de la dosar se mai reţine că dispecerul de serviciu din cadrul Poliţiei Făget a fost sesizat cu privire la evenimentul rutier la ora 0,10 în data de 2 - 3 aprilie 2010, iar Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Timiş a fost sesizat la ora 00.08 cu privire la accidentul produs în centrul comunei Dumbrava. Echipajul de prim ajutor a ajuns la ora 0,16 care a acordat îngrijiri medicale martorului V.A. şi de la acel loc s-a plecat la ora 0,32, iar la ora 1,07 intervenţia echipajului de ambulanţă a fost finalizată, pacientul fiind trecut la camera de gardă.

Din datele prezentate a rezultat că accidentul produs de inculpatul I., pe fondul consumului de alcool, a avut loc în jurul orei 0,00 şi nu la ora 0,30, aşa cum inculpatul C. a consemnat în actele de constatare în scopul de a favoriza conducătorul auto vinovat de săvârşirea accidentului, cu privire la valoarea reală a alcoolemiei pe care acesta o avea în sânge la un moment dat.

Prin urmare, din probele administrate a rezultat fără nici un dubiu vinovăţia inculpatului apelant pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatat că instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al infracţiunii, circumstanţele şi împrejurările în care au fost comise, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, astfel că atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, pedeapsa aplicată răspunde cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, la data de 11 decembrie 2013, a declarat recurs inculpatul C.C.I..

Prin cererea de recurs s-a arătat că motivele de recurs vor fi formulate şi depuse prin memoriu separat.

La data de 23 iunie 2014, recurentul inculpat, a trimis prin fax la dosarul cauzei un înscris prin care a arătat că îşi retrage recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 385 ind. 4 alin. (2) C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, declaraţia de retragere putând fi făcută fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.

În speţă, recurentul inculpat, prin înscris semnat de acesta, a declarat că îşi retrage apelul formulat împotriva hotărârii instanţei de fond.

Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 385 ind. 4 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 237/A din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 237/A din data de 9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorarul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2186/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2177/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2178/2014. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2183/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2186/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel