ICCJ. Decizia nr. 2178/2014. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2178/2014

Dosar nr. 3762/30/2012

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 3762/30/2012 Tribunalul Timiş în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.C. din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. În infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat inculpatul C.C., cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, stagiul militar nesatisfăcut, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului C.C. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86 alin. (3) lit. a) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunităţii situat în Timişoara.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 29 februarie 2012 şi durata arestului preventiv de la data de 1 martie 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei S.I. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpata S.I., cu domiciliul în Germania, cu reşedinţa în Timişoara, cetăţean român, fără ocupaţie, în prezent deţinută în Penitenciarul A., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate de la data de 15 martie 2012 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 27 C. pen. a condamnat inculpatul B.L.D., născut la în Timişoara, cu acelaşi domiciliu, cetăţean austriac, studii medii, fără ocupaţie, stagiul militar nesatisfăcut, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate proxenetism.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în temeiul art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 22 martie 2012 şi durata arestului preventiv de la data de 23 martie 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.S.V. din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat inculpatul S.S.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului S.S.V. pe o perioadă de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunităţii situat în Timişoara.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din data de 9 mai 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul C.C.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în temeiul art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 1 martie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul B.G.D., născut în Timişoara, cu acelaşi domiciliu, cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, stagiul militar nesatisfăcut, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timişoara dispusă faţă de inculpaţii C.C., S.S.V. şi B.L.D. prin încheierea penală din data de 11 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3762/30/2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timişoara faţă de inculpata S.I. până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a respins pretenţiile civile ale părţilor civile R.D.N., G.V.G. şi G.E.I..

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părţile vătămate P.L.M., N.C., M.S.F., I.L.M., V.M., C.A., P.E., T.B. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.C. sumele de 104.685 euro şi 16.748 franci elveţieni CHF, bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B.L.D. a sumelor de 4.076 lei şi 60 euro consemnaţi la dispoziţia Tribunalului Timiş prin recipisele nr. 784278/1 şi 784279/1 din data de 27 martie 2012 ale C. B..

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3215/2006 din data de 31 iulie 2006 emis pe numele inculpatei S.I. de Judecătoria Timişoara şi a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii C.C., B.L.D., S.S.V., C.C.I. şi S.I. la plata sumei de 1500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 800 lei din fondurile MJ către Baroul Timiş reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timiş nr. 134/D/P/2011, emis la data de 15 mai 2012 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 15 mai 2012 sub număr Dosar 3762/30/2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii: C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.I., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., B.L.D., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., S.S.V., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., B.G.D., în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., art. 264 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi C.C.I., în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaţilor C.C., S.I., S.S.V. şi B.L.D., s-a reţinut că au constituit o asociere infracţională specializată în racolarea şi recrutarea de tinere minore şi majore, pe care fie le transportau în Elveţia şi Austria, fie le asigurau apartamente închiriate în municipiul Timişoara sau cluburi de noapte, unde, prin folosirea actelor de ameninţare, violenţă şi abuz de autoritate le obligau să practice prostituţia în folosul lor financiar.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpaţilor că au îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către părţile vătămate fie în apartamente închiriate în acest scop, fie în cluburi de noapte, în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activităţi.

Totodată, în sarcina inculpatului B.G.D. s-a reţinut că s-a asociat alături de inculpaţii S.S. şi B.L.D., ajutându-i şi sprijinindu-i pe aceştia în activitatea de exploatare a părţilor vătămate, precum şi aceea de a-l ajuta pe inculpatul S.S. să părăsească ţara în scopul sustragerii de la urmărire penală.

În sarcina inculpatului C.C.I. s-a reţinut că a racolat şi găzduit pe partea vătămată P.L. într-un apartament din Timişoara în scopul exploatării ei sexuale prin folosirea actelor de ameninţare, agresiune fizică şi abuz de autoritate.

De asemenea s-a mai reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat că a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată în apartamentul închiriat în acest scop în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activităţi.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, procese-verbale de recunoaştere după planşa foto, plângerile părţilor vătămate, declaraţiile părţilor vătămate G.V.G., M.V., G.E.I., I.L.M., P.L.M., M.F.S., N.C., declaraţiile martorilor B.S., A.S., P.E., V.M., S.I., P.G., F.J., J.D., T.B.A., L.I., etc., declaraţiile inculpaţilor, planşe foto, ordonanţă de autorizare a investigatorului acoperit, declaraţia investigatorului acoperit, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cursul anului 2007 inculpatul C.C. a cunoscut-o pe numita R.A., minora la momentul respectiv. Cei doi au stabilit o relaţie afectivă, motiv pentru care R.A. a părăsit locuinţa părinţilor săi şi s-a mutat împreună cu inculpatul într-un apartament închiriat în Timişoara. Relaţia celor doi a fost marcată de mai multe certuri, motiv pentru care, în toamna anului 2009, mai precis în luna septembrie 2009, R.A. a luat hotărârea de a părăsi ţara pentru a lucra în străinătate. În acest sens, ea a găsit pe internet un bordel în Elveţia unde s-a angajat singură, fără nicio implicare din partea inculpatului C.. R.A. a plecat în Elveţia, unde lucrează şi în momentul de faţă, în calitate de prostituată, cu forme legale. Din banii câştigaţi în Elveţia din prostituţie de către R.A., inculpatul C. a primit, de-a lungul timpului, mari sume de bani, cunoscând provenienţa acestora.

Este de menţionat faptul că în momentul de faţă R.A. a devenit soţia inculpatului C.C..

Observând că tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita R.A. reprezintă o activitate profitabilă, inculpatul C.C. a înfiinţat în anul 2010 o societate comercială denumită S.S. SRL prin intermediul căreia activităţile de proxenetism să dobândească o tentă de legalitate. Inculpatul a căutat să închirieze un spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţii, sens în care a discutat cu martorul M.T.L., acesta oferindu-i spre închiriere un spaţiu în Timişoara. Mulţumit de amplasamentul clubului, care era prevăzut cu scenă de dans erotic şi bare de metal, respectiv cu trei camere destinate care puteau fi închiriate, inculpatul C.C. a încheiat contractul de închiriere cu proprietarul începând să-şi organizeze activitatea.

În acest sens inculpatul a început să caute tinere interesate de prestarea unor servicii de masaj în cadrul clubului. Tinerele interesate erau angajate pentru prestarea unor servicii de masaj, iar cele care doreau puteau închiria camerele situate în acelaşi imobil, în schimbul unor sume de bani. Niciuna dintre fetele care au lucrat în cadrul clubului nu a fost obligată să se prostitueze, însă dacă erau dispuse la întreţinerea unor relaţii sexuale cu clienţii, erau încurajate de către inculpatul C. să facă acest lucru, urmând ca el sa primească o parte din încasări.

Între tinerele care au lucrat pentru inculpatul C., în sensul că fie s-au prostituat, inculpatul trăgând foloase financiare din această activitate, fie au lucrat în localul acestuia, fiind încurajate să se prostitueze, se numără părţile vătămate G.V.G., N.C., A.R., G.E.I., I.L., M.S.F., M.V., T.B..

În desfăşurarea activităţilor sale de proxenetism, inculpatul C.C. a fost ajutat şi de către inculpata S.I., pe care a cunoscut-o în momentul în care a dorit să promoveze clubul de noapte prin intermediul unor activităţi de marketing. Inculpatul C.C. i-a cedat inculpatei S. rolul de a supraveghea activitatea desfăşurată în clubul de noapte. De asemenea, inculpata se ocupa de postarea unor anunţuri de mică publicitate pentru racolarea altor tinere interesate să lucreze în localul de noapte, iar pentru acest lucru a lăsat drept contact numărul său de telefon, număr la care puteau apela şi clienţii interesaţi de prestarea unor servicii sexuale. În acest sens inculpata S. se substituia fizionomiei fetelor angajate de inculpatul C.C. şi le făcea cunoscut clienţilor costul şi natura actelor sexuale pe care le prestează.

Este de amintit şi faptul că inculpata S. se ocupa şi de colectarea sumelor de bani pe care părţile vătămate le obţineau din realizarea diferitelor servicii de natură sexuală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.S.V., instanţa reţine că între inculpaţii S.S. şi C.C. a existat o prietenie foarte strânsă, inclusiv în momentul în care C.C. a început să obţină diferite foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita R.A.. La acel moment inculpatul S. s-a arătat şi el atras de astfel de preocupări, motiv pentru care s-a implicat în înlesnirea practicării prostituţiei şi obţinerea unor foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi de către numitele V.M. şi P.E.. În acest scop inculpatul S. le-a transportat pe cele două tinere în Austria şi Elveţia, unde acestea s-au prostituat în mai multe bordeluri, trimiţând o parte din banii câştigaţi din aceste activităţi inculpatului S..

În condiţiile în care V.M. şi P.E. au lucrat, în calitate de prostituate, şi în oraşul Linz din Austria, inculpatul S.S. l-a cunoscut pe inculpatul B.L., care lucra în calitate de barman în bordelurile N.F. şi K.M.. Cei doi s-au cunoscut în momentul în care inculpatul S. le vizita pe cele două fete şi între ei a luat naştere o relaţie de amiciţie.

În cursul lunii martie 2012 inculpatul B. a venit în ţară pentru efectuarea unor servicii stomatologice.

În aceeaşi perioadă, inculpatul S. a cunoscut investigatorul sub acoperire A.S.. Iniţial, inculpatul S. a fost atras de aspectul fizic al acesteia, însă aflând că investigatorul s-ar afla în căutarea unui loc de muncă în străinătate, inculpatul S. s-a oferit să o ajute pentru a se angaja în calitate de prostituată la unul din bordelurile din Austria la care lucra inculpatul B.L..

Investigatorul a acceptat oferta inculpatului S., motiv pentru care aceasta a luat legătura cu inculpatul B.L., pe care l-a rugat să-i comunice detaliile muncii pe care urma să o desfăşoare în Austria. De asemenea, inculpatul S. l-a rugat pe inculpatul B. să o transporte pe A.S. până în Austria, lucru pe care inculpatul B. l-a acceptat. Inculpatul B. a luat legătura cu martorul B.A., vărul său, căruia i-a cerat să o scoată din ţară pe A.S.. În seara zilei de 22 martie 2012, atât inculpatul B., cât şi investigatorul A.S. au ajuns în maşini diferite la P. Cenad încercând să treacă frontiera în Ungaria, lucru care nu s-a realizat în final deoarece au fost opriţi de organele de anchetă.

Referitor la inculpatul B.G.D., instanţa reţine că, în condiţiile în care deţine cunoştinţe de calculator, acesta a fost rugat de către inculpatul B., prin intermediul inculpatului S., să procedeze la realizarea unor reclame pe internet pentru bordelul "N.F." din oraşul Traun. Pentru realizarea acestei acţiuni, inculpatul S.S. i-a asigurat inculpatului B.G. un apartament închiriat în Timişoara, unde acesta folosea calculatorul pentru a crea şi promova site-ul bordelului "N.F.", inculpatul B. fiind plătit cu suma de 1.500 euro.

De asemenea, organele de urmărire penală au reţinut că inculpatul B.G. a primit diferite sume de bani de la numitele V.M. şi P.E., bani obţinuţi din practicarea prostituţiei şi pe care ulterior îi preda inculpatului S.S..

Nu în ultimul rând, procurorul a considerat că inculpatul B.G. l-a favorizat pe inculpatul S.S., pe care l-a ajutat în data de 2 martie 2012 să se sustragă de la urmărire penală, zădărnicind în acest mod cercetarea acestuia.

În sfârşit, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C.I., acesta a cunoscut-o pe numita P.L.M. în cursul lunii august 2011, perioada în care partea vătămată obţinea bani din practicarea prostituţiei şi era dependentă de droguri.

Inculpatul şi partea vătămată au luat hotărârea de a pleca în Anglia, unde partea vătămată s-a prostituat în oraşul Birmingham, cu banii câştigaţi asigurând şi existenţa inculpatului C., care nu şi-a găsit nimic de lucru.

În condiţiile în care partea vătămată s-a îmbolnăvit, cei doi s-au întors în ţară, despărţindu-se pentru o scurtă perioadă de timp.

Ulterior, cei doi s-au împăcat din nou, mutându-se împreună într-un apartament închiriat. Partea vătămată a continuat să se prostitueze, motiv pentru care, în vederea înlesnirii acestei activităţi, inculpatul C. a realizat mai multe fotografii cu partea vătămată în ipostaze indecente, fotografii care au fost postate pe internet în scopul atragerii clienţilor.

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Noţiunea de exploatare este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul stabilind, la lit. c) că prin exploatarea unei persoane se înţelege şi obligarea ei la practicarea prostituţiei.

Pe de alta parte, în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de proxenetism îndemnul său înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea unei persoane la prostituţie reprezentând forme agravate ale proxenetismului, incriminate prin dispoziţiile art. 329 alin. (2) C. pen.

Raportându-se la aceste prevederi legale, instanţa a constatat că pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane nu este suficientă executarea uneia dintre acţiunile ce reprezintă elementul material (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane), ci aceste acţiuni trebuie realizate într-una dintre modalităţile descrise de legiuitor, respectiv prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. Ca atare, în opinia instanţei, în lipsa ameninţării, violenţei, constrângerii, inducerii în eroare sau a celorlalte forme expres prevăzute de legiuitor, nu se poate vorbi de trafic de persoane.

În acelaşi sens poate fi observată şi Decizia nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, decizie pronunţată în interesul legii, instanţa supremă statuând ca în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, ori recrutează persoane majore pentru prostituţie sau trafichează persoane majore în acest scop, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism şi nu cea de trafic de persoane.

Or, în prezenta cauză, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane, deşi probele administrate în cauza nu au dovedit existenţa unor mijloace de constrângere sau de inducere în eroare folosite de inculpaţi, toate presupusele victime acceptând să se prostitueze de bună voie.

Ca atare, după cum se va vedea, instanţa nu a reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunea de trafic de persoane ci pe aceea de proxenetism, în condiţiile în care părţile vătămate nu a fost constrânse să se prostitueze.

Inculpatul C.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. El a precizat că nu a racolat sau silit pe nimeni să practice prostituţia, putându-se observa că el doar s-a rezumat la subînchirierea unor camere fetelor care doreau să locuiască acolo. Pentru aceste camere el a primit doar o chirie de 200 lei, fără să le fi cerut fetelor sa se prostitueze.

Susţinerile inculpatului sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză. În acest sens pot fi observate declaraţiile fetelor care au lucrat în barul respectiv.

Numita S.I. a menţionat că a lucrat în barul inculpatului, unde se aflau mai multe fete care se prostituau pentru C.C.. Regula era ca fata să consume împreună cu clientul de minim 200 lei, după care mergeau împreună într-una din camerele de la mansardă unde tariful era de 50 de euro pentru servicii sexuale.

La rândul sau martorul T.B. a menţionat ca l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul unei prietene, aflându-se în căutarea unui loc de muncă. Prietena sa M.V. lucra la barul inculpatului, iar în urma discuţiilor purtate cu C.C. a acceptat şi ea să lucreze în acelaşi loc. Inculpatul C. nu a obligat-o să se prostitueze, dar i-a spus că dacă doreşte să câştige mulţi bani trebuie să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Martorul T. a subliniat că a refuzat să se prostitueze, motiv pentru care a avut mai puţini clienţi decât prietena ei.

Numita M.V., prietena martorului T.B., a precizat că inculpatul C.C. i-a propus să lucreze la salonul sau de masaj erotic. Ea a acceptat, iar la salon a cunoscut-o şi pe I.L.. M.V. a mai menţionat că îşi racola clienţii prin intermediul telefonului, câştigând între 100 - 150 lei pentru fiecare client. Partea vătămată a menţionat că a acceptat de bună voie să se prostitueze, iar din banii câştigaţi îi plătea inculpatului C. 30 - 50 lei, precum şi 200 lei lunar pentru întreţinerea camerei închiriate.

Şi partea vătămată I.L. s-a prostituat în localul inculpatului C.C.. Aceasta a arătat că la sfârşitul lunii august 2011, fiind în căutarea unui loc de muncă, a găsit în P. o ofertă de angajare ca maseuză într-un local din Timişoara. S-a deplasat la locaţia respectivă, unde s-a întâlnit cu C.C.. Inculpatul i-a transmis că poate locui în camera de la mansardă, că va lucra cât doreşte începând cu ora 10 dimineaţa, că poate obţine de la clienţi câţi bani doreşte, dar că lui trebuie să-i dea 50 lei pentru fiecare client.

I.L. a acceptat oferta, astfel ca inculpatul C. a completat opt anunţuri cu diferite numere de telefon pe care le-a publicat în ziarul P.. Totodată, inculpatul C. a instruit-o cum să răspundă la telefon şi cum să convingă clienţii.

Partea vătămată a continuat spunând că după un timp inculpatul C. i-a transmis că nu se poate limita doar la masaj erotic, spunându-i că trebuie să întreţină şi relaţii sexuale cu clienţii. În faza de urmărire penală partea vătămată a precizat că l-a refuzat pe inculpat, dar a fost obligată să se prostitueze, fără însă a indica în ce anume a constat această constrângere. Ulterior, în faza cercetării judecătoreşti, fiind audiată în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, partea vătămată a revenit asupra poziţiei sale, acceptând că s-a prostituat de bună-voie, fără să fi fost obligată.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de partea vătămată M.F.S., care l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul unei reţele de socializare. Acesta i-a propus să lucreze la salonul sau de masaj erotic, urmând ca pentru fiecare client să-i plătească suma de 50 de lei, chiar dacă ea va obţine mai mulţi bani de la clienţi. M.F. a acceptat oferta, astfel că a sosit la Timişoara la data de 1 octombrie 2011. Ea a fost cazată în una dintre camerele de la mansardă, spunându-i-se că oferta pentru clienţi era de 100 lei masajul erotic şi 150 de lei masajul cu finalizare pentru o ora.

M.F.S. a menţionat că s-a prostituat în localul inculpatului C. timp de aproximativ două săptămâni. La fel ca şi I.L., şi M.F. a indicat, în faza de urmărire penală, că a fost obligată să se prostitueze, fără însă a menţiona în ce anume a constat constrângerea, pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, să învedereze faptul că nu a fost obligată de nimeni să se prostitueze, acceptând de bună-voie acest lucru.

O altă persoană care s-a prostituat pentru inculpatul C.C. a fost şi partea vătămată P.L.M.. Aceasta a menţionat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, a aflat de la o cunoştinţă că inculpatul C.C. deţine nişte camere unde ea se poate prostitua, oferind servicii sexuale clienţilor şi unde poate câştiga uşor bani. P.L. s-a deplasat la barul inculpatului C., unde acesta i-a prezentat condiţiile, urmând ca din banii câştigaţi o parte să-i fie predata lui. Şi partea vătămată P.L. a menţionat că nu a fost constrânsă să se prostitueze, făcând acest lucru de bună-voie pentru a câştiga bani.

Şi partea vătămată G.I. s-a prostituat în folosul financiar al inculpatului C.C.. Partea vătămată a menţionat că în luna octombrie 2010 l-a cunoscut pe inculpatul C., începând o relaţie sentimentală cu acesta, motiv pentru care s-au şi mutat împreună. Din cauza lipsei de bani şi a datoriilor inculpatului, ea a acceptat să plece în Austria pentru a se prostitua într-un club. Partea vătămată a menţionat că nu a fost obligată să se prostitueze, ci a acceptat de bună-voie acest lucru pentru a-l ajuta pe inculpatul C.. Din banii câştigaţi din prostituţie, i-a trimis inculpatului diferite sume, dar C.C. s-a arătat nemulţumit, cerându-i tot mai mulţi bani, motiv pentru care în final s-au şi despărţit.

Afirmaţiile părţii vătămate G.I. au fost confirmate şi de martorul G.E., tatăl părţii vătămate.

Instanţa a luat în considerare şi declaraţiile investigatorului sub acoperire A.S.. Aceasta a precizat că la data de 28 februarie 2012 a luat legătura cu inculpatul C., în urma unui anunţ publicat de acesta într-un ziar, inculpatul invitând-o la clubul său pentru a discuta despre o ofertă de muncă. Inculpatul C. i-a prezentat barul şi i-a comunicat condiţiile de muncă, spunându-i că masajul erotic trebuie sa fie cu finalizare. Totodată, inculpatul i-a relatat investigatorului că pentru fiecare client trebuie să-i dea lui 50 de lei, la care se adaugă lunar suma de 200 lei pentru curent.

La dosarul de urmărire penală se regăseşte şi procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul sub acoperire A.S. şi inculpatul C.C. prin care susţinerile investigatorului sub acoperire sunt confirmate.

După cum s-a arătat deja, partea vătămată I.L. a precizat că în fiecare săptămână inculpatul C. publică anunţuri de mica publicitate pentru salonul sau de masaj. Aceste anunţuri se regăsesc la dosarul de urmărire penală, putându-se observa că anunţurile au fost publicate atât pe numele inculpatului, cât şi pe numele părţii vătămate I.L..

Instanţa a luat în considerare şi declaraţiile părţii vătămate G.V.. Aceasta a menţionat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2007, începând cu acesta o relaţie care a durat aproximativ 3 ani. La un moment dat inculpatul i-a comunicat că are mari datorii, motiv pentru care i-a cerut să plece în Elveţia pentru a se prostitua într-un club de noapte. Partea vătămată a acceptat, motiv pentru care inculpatul a transportat-o în Elveţia, unde numita G.V. s-a prostituat timp de aproximativ 5 luni, banii obţinuţi fiindu-i trimişi inculpatului.

Împrejurarea că în localul inculpatului C.C. existau camere unde fetele angajate întreţineau relaţii sexuale cu clienţii este atestată şi de martorii P.A., P.D. şi S.A.. Aceştia au arătat că s-au deplasat la barul inculpatului întrucât C.C. avea nevoie de cineva care să-i repare calculatorul. Cu această ocazie au observat-o pe numita P.L. urcând cu un client la etaj, martorii având cunoştinţa de împrejurarea că la etajul imobilului se aflau mai multe camere folosite pentru oferirea unor servicii de masaj erotic.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecata şi prin raportare la situaţia numitei N.C.. Fiind audiată, aceasta a menţionat că la sfârşitul lunii iulie 2009, prin intermediul unui taximetrist, a ajuns să lucreze ca dansatoare într-un local care îi aparţinea inculpatului C.. Ea a fost contactată de numita G.C., care a venit însoţită de C.C., iar cei doi i-au propus să lucreze ca dansatoare în amintitul local, urmând să fie plătită cu suma de 40 de lei pe zi. N.C. a lucrat în acel local în calitate de dansatoare, fără însă ca ea să amintească de întreţinerea unor relaţii sexuale cu clienţii.

Numita N.C. a menţionat ca activitatea sa în localul inculpatului C. s-a încheiat în momentul în care a refuzat să consume băuturi alcoolice cu un client. Fiind diagnosticată cu epilepsie, partea vătămată N. a refuzat să bea alcool, motiv pentru care a fost servită cu un suc, dar inculpatul C. i-a turnat pe ascuns şi alcool. În aceste condiţii i s-a făcut rău, motiv pentru care le-a reproşat lui C. şi G.C. situaţia sa, condiţii în care a fost lovită de către inculpatul C. N.C. a precizat că a fost lovită în mod repetat de inculpatul C., prezentând şi certificatul medico-legal din 1 septembrie 2009 al IML Timişoara.

Fiind audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti, N.C. a repetat faptul că nu a fost obligată să se prostitueze, menţionând şi că agresarea sa de către inculpatul C. nu are nicio legătură cu presupusa constrângere la practicarea prostituţiei după cum susţin organele de urmărire penală.

Martorul A.F., concubinul numitei N.C., a confirmat susţinerile acesteia.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prevăzuta de art. 13 din Legea nr. 678/2001 prin raportare la presupusele părţi vătămate R.A. şi R.D., persoană care a fost audiată şi sub identitatea protejată de A.R..

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracţiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Instanţa a reţinut că învinuirea inculpatului C.C. sub aspectul presupusei traficări a părţii vătămate R.A. s-a bazat doar pe prezumţii care au avut la bază declaraţiile părinţilor părţii vătămate şi ale numitului K.R..

În faza de urmărire penală partea vătămată nu a fost audiată. Părinţii numitei R.A., martorii R.C. şi R.M., au menţionat că fiica lor l-a cunoscut pe inculpatul C. atunci când avea 17 ani. Inculpatul a exercitat o influenţă negativă asupra părţii vătămate, determinând-o să abandoneze şcoala şi să se izoleze de familie. Cei doi martori au mai arătat că multă vreme nu au ştiut nimic de partea vătămată, dar în cursul anului 2011 au aflat că aceasta ar fi fost transportată de către inculpatul C. în Elveţia unde se prostituează. La scurt timp după aceea au fost sunaţi de către numitul K.R. care le-a transmis că fiica lor se prostituează împotriva voinţei ei, fiind obligată să facă acest lucru de către inculpatul C..

Procurorul a procedat şi la audierea martorului K.R., cetăţean elveţian care a cunoscut-o pe R.A. la bordelul din Elveţia unde aceasta lucrează. Martorul a precizat că partea vătămată este foarte speriată de inculpatul C., care a obligat-o să se prostitueze de la vârsta de 17 ani, iar ulterior, după sosirea sa în Elveţia, îi solicită tot mai mulţi bani, ceea ce creează o presiune deosebită asupra părţii vătămate.

Pornind de la aceste declaraţii, procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, fără însă a proceda şi la ascultarea presupusei părţi vătămate.

R.A. a fost audiată însă în cursul cercetării judecătoreşti. Ea a precizat că niciun moment nu a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul C.. Ea a adăugat că nu s-a prostituat în România, iar hotărârea de a pleca în Elveţia i-a aparţinut în întregime, fără ca inculpatul C. să fie implicat. Partea vătămată a mai indicat faptul că a părăsit România singură, în luna septembrie 2009, când nu mai era minoră, fără ca inculpatul C. să o transporte în Elveţia. În sfârşit, partea vătămată a recunoscut că se prostituează în Elveţia şi că din banii câştigaţi îi trimite o parte inculpatului C..

În acest context, în opinia instanţei, în ceea ce priveşte partea vătămată R.A., nu s-a putut reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de trafic de minori. Organele de urmărire penală nu au avut cunoştinţă de momentul la care partea vătămată a părăsit România, declaraţiile acesteia potrivit cărora era majoră la acel moment neputând fi combătute prin alte probe. De asemenea, partea vătămată a menţionat că a fost doar hotărârea de a se prostitua îi aparţine, nefiind constrânsă să facă acest lucru de către inculpatul Ch..

Este adevărat faptul că inculpatul Ch., la fel ca şi în cazul părţilor vătămate G. sau Gh., a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei în străinătate de către R.A.. În acest sens pot fi observate sumele de bani care i-au fost trimise acestuia de către cele trei părţi vătămate prin sistemul W.U., dovezile de ridicare a acestor sume de bani fiind depuse la dosarul cauzei. Însă tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, după cum s-a arătat deja, nu constituie infracţiunea de trafic de minori sau persoane, ci, eventual, infracţiunea de proxenetism.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecata, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, şi prin raportare la situaţia părţii vătămate R.D., căreia i-a fost atribuită şi identitatea protejată de A.R.. Aceasta a precizat că în cursul anului 2009 inculpatul Ch. i-a propus să practice prostituţia pentru el în Germania, deşi ştia că este minoră. Partea vătămată a refuzat, situaţie în care inculpatul i-a propus să se prostitueze în diferite cluburi din Timişoara. Partea vătămată a acceptat, urmând să primească câte 75 de euro pentru fiecare client. Partea vătămată a precizat că era minora la acel moment şi că s-a prostituat timp de o luna şi jumătate în folosul inculpatului C.C..

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or susţinerile părţii vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu nicio alta proba, neexistând nicio altă persoană care să confirme afirmaţiile acesteia. Ca atare, în opinia instanţei, simplele declaraţii ale părţii vătămate nu sunt suficiente pentru a conduce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul Ch..

Raportându-se la probele indicate mai sus, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului C.C. infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. În acest sens, inculpatul Ch. a înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele S.I., M.V., I.L., P.L. şi M.F., în localul pe care îl deţinea şi în care acestea au fost angajate.

De asemenea, inculpatul C.C. a îndemnat la practicarea prostituţiei părţile vătămate G.V., G.I., precum şi investigatorul sub acoperire A.S. şi martorul T.B..

Inculpatul Ch., prin intermediul reţelelor de socializare sau a cunoscuţilor, a racolat părţile vătămate S.I., M.V., I.L., P.L. şi M.F. pentru practicarea prostituţiei.

Nu în ultimul rând, inculpatul Ch. a obţinut foloase financiare de pe urma practicării prostituţiei de către părţile vătămate mai sus indicate.

După cum rezultă din rechizitoriul Ministerului Public, astfel cum a fost precizat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.

După cum s-a arătat deja nu există niciun fel de probe din care să rezulte că inculpatul C. a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita R.A. în perioada în care aceasta era minoră, în vreme ce declaraţiile părţii vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu alte probe, motiv pentru care în sarcina inculpatului C. nu a putut fi reţinută agravanţa prevăzută de alin. (3) al art. 329 C. pen.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. În infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice fiind formulată chiar de către apărătorul inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prin desfăşurarea activităţii ilicite el urmând un scop precis, respectiv obţinerea unor foloase materiale.

În condiţiile în care activitatea de proxenetism desfăşurată de inculpatul C. s-a realizat în mod repetat, de-a lungul mai multor ani, instanţa a reţinut în sarcina acestuia şi forma continuată a infracţiunii, formă prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare dintre actele materiale săvârşite de către inculpat realizând conţinutul infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului C.C. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând suficiente date din care să rezulte că părţile vătămate au fost constrânse la practicarea prostituţiei.

De asemenea, instanţa a dispus achitarea inculpatului şi sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată R.A. indicând faptul că a plecat din ţară după ce a devenit majoră, hotărârea de a se prostitua aparţinându-i, în vreme ce declaraţiile părţii vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă.

Inculpata S.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., organele de urmărire penală reţinând în sarcina acesteia că l-a sprijinit pe inculpatul C.C. În activitatea sa de înlesnire a practicării prostituţiei, activitate evidenţiată mai sus.

Inculpata a negat implicarea sa în desfăşurarea vreunei activităţi infracţionale. Ea a precizat că niciodată nu a supravegheat activitatea de prostituţie desfăşurată în localul inculpatului C., ea nefăcând altceva decât să servească o cafea în acest local şi să stea de poveşti cu inculpatul C..

De asemenea, inculpata S. a mai arătat că ea nu a cunoscut ce se petrecea în barul respectiv, neavând nicio contribuţie la serviciile prestate în acea locaţie.

Susţinerile inculpatei au fost însă contrazise în totalitate de celelalte persoane audiate în cauză.

Partea vătămată M.V. a indicat faptul că de salonul de masaj aparţinând inculpatului C., în momentul în care s-a angajat ea, se ocupa o femeie pe nume M., care îl informa în permanenţă pe inculpatul C. despre lucrurile care se petreceau în bar, despre numărul clienţilor, despre sumele încasate.

Partea vătămată M.V. a recunoscut această femeie în persoana inculpatei S.I..

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de partea vătămată I.L., care a menţionat că după ce a găsit oferta de angajare în localul de masaj în ziar, a sunat la numărul de contact şi a discutat cu o femeie. S-a întâlnit cu această femeie şi împreună s-au deplasat la barul inculpatului C., unde i-au fost prezentate condiţiile de angajare. Nu în ultimul rând, partea vătămată I. a menţionat că acea femeie venea zilnic la bar şi colecta banii pe care îi punea într-un sertar.

Şi partea vătămată I.L. a recunoscut-o pe inculpata S. ca fiind femeia pe care o cunoştea sub numele de M.

Implicarea inculpatei S. în activitatea de proxenetism desfăşurată de inculpatul C. este evidenţiată şi de partea vătămată M.F.S.. Aceasta a învederat faptul că în momentul în care a ajuns pentru prima data la salonul de masaj a fost aşteptată de inculpata S., pe care a cunoscut-o sub numele de M. Aceasta i-a prezentat localul, precizându-i şi condiţiile de angajare.

Partea vătămată a mai arătat că în fiecare dimineaţă inculpata S. venea să deschidă barul, supraveghea fetele şi îl informa pe inculpatul C. despre situaţia lor, încasând banii şi predându-i inculpatului C..

În sfârşit, instanţa a luat în considerare şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, convorbiri purtate de inculpata S. cu diferite persoane, printre care I.L., inculpaţii C. şi S., diferiţi clienţi. Sub acest aspect apar ca fiind edificatoare discuţiile purtate de inculpata S. în zilele de 1 noiembrie 2011 şi 11 noiembrie 2011.

Pentru aceste considerente, ţinând seama de împrejurarea că prin complicitate, conform art. 26 C. pen., se înţelege acea formă a participaţiei penale care constă în înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, instanţa a apreciat că fapta inculpatei S.I. de a-l sprijini pe inculpatul C.C. la comiterea infracţiunii de proxenetism, prin supravegherea fetelor angajate la salonul de masaj, prin încasarea sumelor de bani achitate de clienţi şi predarea acestora către inculpatul C., realizează conţinutul legal al infracţiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata S. a acţionat cu intenţie directă, prin desfăşurarea activităţii infracţionale inculpata urmărind obţinerea unor foloase pentru propria persoana.

De asemenea, la fel ca şi în cazul inculpatului C., activitatea inculpatei S. desfăşurându-se în mod repetat, instanţa a făcut şi aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice în modalitatea pusă în discuţie în cursul cercetării judecătoreşti.

Inculpata S.I. a fost trimisă în judecată prin raportare la dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatei se poate constata că prin Sentinţa penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timişoara aceasta a fost condamnată la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Pedeapsa a fost pusă în executare abia de la data de 15 martie 2012 întrucât inculpata a fost dispărută.

Faptele ce formează obiectul prezentului dosar au fost comise în cursul anului 2011, deci mai înainte ca pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timişoara să fi fost pusă în executare. Ca atare în sarcina inculpatei S.I. nu poate fi reţinută starea de recidivă postexecutorie indicată de procuror, ci recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice, aspect pus în discuţie cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.

Prin rechizitoriul DIICOT în sarcina inculpatei a fost reţinută şi infracţiunea de complicitate la trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, organele de urmărire penală susţinând ca inculpata S.I. l-ar fi sprijinit pe inculpatul C. în activitatea sa de traficare a părţilor vătămate M. şi I.

În contextul în care s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, reţinându-se că nu există date din care să rezulte că presupusele părţi vătămate au fost constrânse să se prostitueze, instanţa a dispus şi achitarea inculpatei S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane, temeiurile avute în vedere cu prilejul analizării situaţiei inculpatului C. fiind identice şi în privinţa inculpatei S..

Referitor la inculpatul S.S., nici acesta nu a recunoscut săvârşirea vreunei infracţiuni. El a arătat ca a avut o relaţie cu numita V.M., cu care a locuit împreună la Viena. La un moment dat prietena sa a aflat de un bordel din Linz, motiv pentru care s-a deplasat împreună cu ea până acolo, V.M. rămânând să lucreze la acel bordel.

În ceea ce o priveşte pe numita P.E., inculpatul S. a indicat faptul că a locuit împreună cu aceasta, iar după ce l-a cunoscut pe inculpatul B. şi a aflat că acesta lucrează la un bordel din Austria, P.E. l-a rugat să o transporte până în Austria deoarece doreşte să se angajeze la acel bordel, ceea ce a şi făcut.

În sfârşit, inculpatul S. a menţionat că pe A.S. a cunoscut-o prin intermediul părţii vătămate Gh.E., investigatorul sub acoperire insistând să o ajute să se angajeze ca prostituată în Austria.

Nu în ultimul rând este de menţionat că inculpatul S. a recunoscut faptul că a primit bani de la numita V.M., bani proveniţi din practicarea prostituţiei.

Analizând materialul probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, instanţa a apreciat ca în sarcina inculpatului S.S.V. poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sub aspectul înlesnirii practicării prostituţiei şi tragerii de foloase de pe urma acestei activităţi desfăşurate de numitele V.M. şi P.E., precum şi sub aspectul îndemnului la practicarea prostituţiei faţă de investigatorul sub acoperire A.S..

Numita P.E. a arătat că în februarie - martie 2011, aflându-se într-un local din Timişoara împreună cu mai multe prietene, l-a cunoscut pe inculpatul S., care era însoţit de inculpatul B.. S-a împrietenit cu inculpatul S., ulterior auzindu-l pe acesta că inculpatul B. lucrează la un local de noapte din Austria unde se pot câştiga bani ca şi prostituată. În acest context, numita P.E., care se prostitua deja, l-a rugat pe inculpatul S. să o pună în legătură cu inculpatul B. pentru a se putea angaja la bordelul din Austria.

A discutat cu inculpatul B., iar după aceea inculpatul S. a transportat-o până în Austria, unde s-a angajat la localul N.F. unde lucra şi inculpatul B.. Ulterior, la rugămintea sa, inculpatul S. a mai transportat-o şi la Viena, unde s-a angajat într-un alt bordel.

P.E. a subliniat faptul că niciodată nu a fost ameninţată sau constrânsă de inculpatul S. să se prostitueze, aceasta fiind propria sa decizie.

La rândul său, numita V.M. a indicat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul S.V.S. în cursul anului 2009 într-un local din Timişoara. La acea vreme ea se prostitua într-un club din Elveţia. A început o relaţie cu inculpatul S., în acelaşi timp continuând să lucreze ca prostituată în Elveţia, situaţie în care, din banii câştigaţi, o parte i-a trimis inculpatului S..

În sfârşit, investigatorul sub acoperire A.S. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul S. prin intermediul numitei G.I.. Inculpatul i-a transmis că dacă doreşte să o ajute poate interveni pe lângă un prieten care ar putea să o angajeze la un bordel din Austria. Pentru a o convinge, inculpatul S. i-a relatat beneficiile financiare pe care le-ar avea dacă ar accepta să se prostitueze în Austria, urmând ca el să încaseze jumătate din banii pe care îi va primi de la clienţi. Investigatorul a acceptat oferta, motiv pentru care inculpatul S. l-a contactat telefonic pe inculpatul B., stabilind că acesta din urmă să o contacteze în momentul în care va veni în ţară.

Instanţa a reţinut şi declaraţiile inculpatului C.C., acesta precizând că are cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul S. are fete care se prostituează în străinătate şi de pe urma cărora el trage foloase.

Totodată, activitatea infracţională a inculpatului S. a fost evidenţiată şi de inculpatul B.. Acesta a precizat ca l-a cunoscut pe S.S. în Austria, întrucât acesta şi-a adus prietena (V.M.) să lucreze la barul unde este angajat şi el. De asemenea, inculpatul B. a menţionat că inculpatul S. a adus-o la acelaşi bordel şi pe P.E..

În ceea ce o priveşte pe A.S., inculpatul B. a menţionat că, întrucât urma să vină în România pentru un tratament stomatologic, inculpatul S. l-a rugat să o transporte pe A.S. până în Austria, întrucât dorea să o angajeze pe aceasta la un bordel din Viena. Inculpatul S. i-a dat numărul de telefon al investigatorului pentru a o contacta pe aceasta.

La fel ca şi în cazul inculpatului C., şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S., la dosarul de urmărire penală se regăsesc adresele băncilor din care rezultă că acesta a primit mari sume de bani, prin intermediul sistemului W.U., de la numita V.M., bani a căror provenienţă îi era cunoscută.

În consecinţă, instanţa a apreciat că fapta inculpatului S.S.V. de a indemna investigatorul sub acoperire A.S. să se prostitueze în Austria, precum şi fapta aceluiaşi inculpat de a înlesni practicarea prostituţiei de către martorii V.M. şi P.E. şi de a trage foloase de pe urma acestei activităţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, şi inculpatul S. a acţionat cu intenţie directă, intenţie certificată de scopul urmărit, respectiv obţinerea pentru sine a unor foloase materiale ilicite.

De asemenea, în contextul în care activitatea infracţională s-a desfăşurat în mod repetat, faţă de mai multe persoane, fiecare dintre acţiunile inculpatului S. realizând conţinutul legal al infracţiunii de proxenetism, instanţa a reţinut în sarcina acestuia şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce va conduce, în temeiul art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a faptei, aspect care a fost pus în discuţie în cursul cercetării judecătoreşti.

Apărătorul inculpatului S. a invocat în faţa instanţei de judecată dispoziţiile art. 68 C. proc. pen. solicitând înlăturarea declaraţiilor investigatorului sub acoperire A.S., apreciind că întregul comportament al acesteia nu a reprezentat altceva decât o provocare a inculpatului la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în vederea obţinerii de probe.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. este oprit a determina o persoană să săvârşească o faptă penală în scopul obţinerii unei probe.

Este adevărat ca partea vătămată G.I. a menţionat că a fost contactată de investigatorul sub acoperire A.S., pe care nu o cunoştea, aceasta solicitându-i să-i facă cunoştinţă cu inculpatul S., pe care îl cunoştea din anturajul inculpatului C.C..

Însă doar aceasta solicitare nu poate conduce la concluzia că a existat o provocare din partea investigatorului, aceasta depăşindu-şi atribuţiile stabilite de procuror. A.S. a indicat faptul ca inculpatul S. este cel care, după mai multe discuţii, i-a propus să plece în Austria pentru a lucra ca şi prostituata întrucât el o poate ajuta.

Inculpatul S. a propus audierea unui martor, T.T.C., care a fost ascultat în cursul cercetării judecătoreşti. Martorul T. a menţionat ca în luna februarie 2012, aflându-se împreună cu inculpatul S. la o cafenea din I.M., la masa lor s-a aşezat, la un moment dat, şi o fată pe nume S. Aceasta a început să se plângă că este foarte greu în România, solicitându-i inculpatului S. să o ajute să-şi găsească ceva de lucru în străinătate. Ea a mai precizat că a lucrat ca prostituată în Olanda şi dorea să se angajeze tot ca prostituată în altă parte. Martorul a subliniat că la acea discuţie inculpatul S. nu a făcut niciun fel de promisiuni, afirmând doar că îi place fata.

Raportându-se la probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că nu a existat niciun fel de provocare din partea investigatorului sub acoperire. La momentul introducerii în cauza a investigatorului sub acoperire, organelor de urmărire penală le era cunoscută împrejurarea că inculpatul S. trage foloase de pe urma practicării prostituţiei în străinătate de către V.M. sau P.E.. Ca atare, oferirea unei povesti legată de practicarea prostituţiei în Olanda de către A.S., urmată de o solicitare a acesteia de a o ajuta cu găsirea unui loc de muncă în străinătate, în condiţiile în care existau suficiente date din care rezultă că inculpatul S. înlesneşte practicarea prostituţiei şi pentru alte persoane, nu poate fi interpretată ca o provocare. După cum a arătat şi martorul T. hotărârea inculpatului S. de a o ajuta pe A.S. să se angajeze ca şi prostituată în Austria nu a fost determinată de rugăminţile acesteia, ci de faptul că inculpatului S. îi plăcea fata, chiar el recunoscând că a dorit să aibă o relaţie cu aceasta, astfel ca în prezenta cauză nu se poate vorbi de o provocare.

Pentru aceste considerente instanţa a înlăturat susţinerile apărătorului inculpatului S. în sensul aplicării prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Şi în privinţa inculpatului S.S.V. instanţa a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Nu există probe din care să rezulte că persoanele pentru care inculpatul S. a înlesnit practicarea prostituţiei, ori pe care le-a îndemnat să practice prostituţia, sau de pe urma cărora a tras foloase, ar fi fost constrânse să facă acest lucra.

Totodată, deşi organele de urmărire penală au invocat, în cuprinsul rechizitoriului, ca inculpatul S. ar fi fost implicat şi într-o eventuală exploatare a altor fete, nu exista probe care să susţină aceasta acuzare. Celelalte fete care au fost audiate în cauză (G.I., G.V., R.A., precum şi fetele care au lucrat la barul inculpatului C.) au menţionat că îl cunosc pe inculpatul S. întrucât acesta era prieten cu inculpatul C.C., fără însă ca inculpatul S. să fi fost implicat în vreun fel în activităţile prestate de acestea pentru inculpatul C..

De asemenea, deşi procurorul susţine că inculpatul S. ar fi fost asociat, în anul 2009, cu inculpatul C. la barul situat pe str. C.M., nu există nicio probă în acest sens. Ambii inculpaţi au contestat aceste susţineri, arătând că niciodată nu au fost asociaţi, iar pe de altă parte, după cum rezultă din declaraţiile martorului M.T., proprietarul imobilului în care a funcţionat localul, spaţiul a fost închiriat de inculpatul C. abia în luna noiembrie 2011, cei doi neavând nicio legătură în anul 2009.

Referitor la inculpatul B.L.D., procurorul a reţinut în sarcina acestuia complicitatea la proxenetism în sensul că l-ar fi sprijinit pe inculpatul S.S. în încercarea acestuia de a înlesni practicarea prostituţiei în Austria de către investigatorul sub acoperire A.S..

Aceasta învinuire este fondată. Inculpatul B. a arătat că lucrează în Austria, în calitate de barman, în două bordeluri. Datorită meseriei a ajuns să-l cunoască pe inculpatul S.S. întrucât acesta le-a adus pe V.M. şi P.E. să se prostitueze în localurile unde era şi el angajat.

Inculpatul B. a continuat arătând că întrucât urma să vină în România pentru efectuarea unui tratament stomatologic, inculpatul S. l-a rugat să le transporte în Austria pe V.M. şi pe o altă tânără (A.S.) care dorea să se angajeze ca prostituată în Austria. Inculpatul S. i-a comunicat numărul de telefon al acestei tinere pentru a o putea contacta.

Inculpatul B. a acceptat şi a contactat-o pe A.S., dar întrucât nu a dorit să fie văzut în aceeaşi maşină cu cele două fete, l-a rugat pe vărul său B.A. să o transporte el pe A.S. până la Mako, în Ungaria, de unde o va prelua el.

Inculpatul B. a recunoscut împrejurarea că s-a întâlnit cu A.S. şi a discutat cu aceasta despre condiţiile de muncă din Austria.

La rândul său, investigatorul A.S. a precizat că a fost contactată de inculpatul B., în urma discuţiilor purtate între ei de inculpaţii B. şi S., la data de 20 martie 2012. S-a întâlnit cu inculpatul B. la I.M., ocazie cu care inculpatul i-a comunicat ultimele detalii legate de condiţiile de muncă de la bordelurile din Austria. Totodată, inculpatul B. i-a transmis că la data de 22 martie 2012 va pleca în Austria, urmând însă să călătorească până la Mako împreună cu un alt bărbat, în altă maşină, întrucât nu doreşte să dea naştere unor suspiciuni la vamă apărând în maşină cu două femei.

La dosarul de urmărire penală se regăseşte şi procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul sub acoperire A.S. şi inculpatul B.L. Procesul-verbal confirmă împrejurarea că inculpatul B. i-a comunicat investigatorului detalii legate de condiţiile de muncă din bordel.

Instanţa a luat în considerare şi declaraţiile martorului B.A.. Acesta a menţionat că inculpatul B. a venit în România pentru un tratament stomatologic, iar la data de 21 martie 2012 s-a întâlnit cu el la un restaurant din Timişoara. Inculpatul l-a rugat să-l ajute cu transportul unei fete până în Ungaria întrucât nu dorea să dea naştere unor suspiciuni la trecerea frontierei, în condiţiile în care el călătorea în maşină cu o altă fată.

În sfârşit, instanţa a luat în considerare şi procesul-verbal de constatare întocmit la data de 22 martie 2012 de către organele de urmărire penală. Din cuprinsul acestuia rezultă că la data de 22 martie 2012, în jurul orei 16,30, la P. Cenad s-au prezentat pentru a trece frontiera în Ungaria două autoturisme conduse de inculpatul B.L. şi martorul B.A.. În autoturismul condus de inculpatul B. se află şi martorul V.M., în vreme ce în autoturismul condus de martorul B. se află investigatorul A.S..

În consecinţă, raportându-se la materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanţa a considerat că fapta inculpatului B.L.D. de a înlesni şi sprijini activitatea de proxenetism desfăşurată de inculpatul S., care a îndemnat investigatorul sub acoperire A.S. la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul B. a acţionat cu intenţie indirectă. El avea cunoştinţă de împrejurarea că actele sale sunt ilegale (aspect confirmat şi prin aceea că a refuzat să se afle în aceeaşi maşină cu investigatorul) şi este posibil că prin comportamentul său să nu fi urmărit crearea unei stări de pericol pentru societate ori obţinerea unor foloase pentru sine, însă, din dorinţa de a-şi ajuta prietenul, cu siguranţa a acceptat şi posibilitatea apariţiei unor astfel de rezultate socialmente periculoase.

Cât priveşte celelalte acuzaţii aduse inculpatului B.L., instanţa a apreciat că acestea sunt nefondate. Organele de urmărire penală au încercat să vehiculeze ideea că cele două bordeluri din Austria aparţin, în realitate, inculpatului B. şi că, prin intermediul acestor bordeluri, inculpatul B. exploatează şi alte fete, printre care se regăsesc şi V.M. sau P.E..

Fiind audiată, investigatorul sub acoperire A.S. a indicat faptul că inculpatul B. i-ar fi spus, în discuţiile purtate la data de 20 martie 2012, că are mai multe cluburi unde tinerele din România pe care el le aduce acolo prestează servicii sexuale contra unor sume de bani şi că inculpatul B. urma să îi ia din banii câştigaţi astfel încât nu ar mai fi rămas cu nimic.

Procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediu ambiental nu confirmă susţinerile investigatorului. Din analiza acestuia se poate constata că niciun moment inculpatul B. nu a afirmat că acele cluburi îi aparţin, această afirmaţie aparţinând investigatorului. De asemenea, niciun moment inculpatul B. nu a menţionat nimic despre faptul că ar fi adus acolo şi alte fete sau despre faptul că din banii câştigaţi, cu excepţia sumelor pe care le datora barului conform contractului de munca, A.S. ar fi obligată să îi predea lui vreo sumă.

Apoi, acuzaţiile organelor de urmărire penală s-au întemeiat şi pe declaraţiile unor martori care au fost audiaţi în Austria, respectiv P.G., F.J. şi J.D.. Cei trei martori au indicat faptul că în realitate inculpatul B.L. este cel care coordonează activitatea celor două bordeluri din Austria. Activitatea sa este însă indirectă, părând să fie doar un simplu chelner, dar în fapt el este şeful, exercitându-şi în mod abuziv puterea prin folosirea de violenţe şi ameninţări faţă de fete.

Ceea ce au omis să arate organele de urmărire penală este faptul că cei trei martori sunt în relaţii de duşmănie cu inculpatul B., fie considerând că au fost concediaţi datorită intervenţiilor acestuia.

Apoi, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi mai mulţi martori care au subliniat faptul că inculpatul B.L. nu este altceva la acele localuri decât un barman care a fost angajat ca orice altă persoană. În acest sens pot fi observate declaraţiile martorilor H.G. - proprietarul bordelurilor, C.M. - administratorul bordelurilor, M.C., I.R.A.M. - fete angajate în calitate de prostituate în localurile unde a lucrat şi inculpatul B., toţi aceşti martori învederând organelor judiciare că inculpatul B. nu a fost altceva în acele bordeluri decât un angajat, el neavând niciun fel de atribuţii legate de recrutarea sau concedierea personalului.

În acelaşi sens pot fi observate şi declaraţiile martorilor V.M. şi P.E. despre care organele de urmărire penală au afirmat că ar fi fost exploatate de către inculpatul B., aspect infirmat cu vehemenţă de către cele două fete.

Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că inculpatul B. a prezentat şi contractul de muncă din care rezultă că a fost angajat în localurile N.F. şi K.M. în calitate de chelner.

Ca atare, în sarcina inculpatului B. nu a putut fi reţinută infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând niciun fel de probe din care să rezulte că inculpatul ar fi fost implicat, sub orice formă, în exploatarea unor persoane de sex feminin care să fi fost constrânse la practicarea prostituţiei.

În consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului B. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În sarcina inculpatului C.C.I. a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni, respectiv proxenetism şi trafic de persoane, prin raportare la aceeaşi parte vătămată - P.L..

Inculpatul C. a arătat că a cunoscut-o pe numita P.L. în vara anului 2011 într-un club din Timişoara. Cei doi au început o relaţie, situaţie în care inculpatul a realizat faptul că prietena sa se prostituează şi are probleme cu drogurile.

Inculpatul a continuat arătând că întrucât aveau probleme financiare, împreună cu partea vătămată s-au hotărât să plece în Anglia, unde o rudă de a sa care lucra la un bordel îi putea asigura prietenei sale angajarea ca prostituată la acel bordel. Inculpatul a subliniat faptul că P.L. a ştiut unde urma să se angajeze în Anglia şi a acceptat acest lucru de bună-voie.

Inculpatul C. a menţionat că partea vătămată s-a prostituat în Anglia timp de o lună şi jumătate, iar cu banii câştigaţi din această activitate partea vătămată l-a întreţinut şi pe el.

Întrucât partea vătămată s-a îmbolnăvit s-au hotărât să se întoarcă în ţară, iar la scurt timp după aceea s-au despărţit.

Ulterior s-au împăcat, situaţie în care, pentru a-i uşura munca de prostituată, inculpatul C. a efectuat mai multe fotografii cu aceasta în poziţii indecente, fotografii pe care le-a postat alături de un anunţ prin care ea oferea servicii sexuale pe site-ul P.ro

În final inculpatul C. a menţionat că a închiriat un apartament în Timişoara, unde partea vătămată a continuat să se prostitueze, iar din banii câştigaţi de aceasta din prostituţie şi-au asigurat traiul zilnic.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de partea vătămată P.L., aceasta menţionând că a acceptat să se prostitueze în Anglia în ideea că vor trăi mai bine.

De asemenea, partea vătămată a precizat că din banii câştigaţi ca urmare a practicării prostituţiei a asigurat şi întreţinerea inculpatului C. în Anglia.

Nu în ultimul rând, partea vătămată a confirmat susţinerile inculpatului C. în sensul că după întoarcerea în ţară s-au mutat împreună într-un apartament, unde a continuat să se prostitueze cu ajutorul inculpatului, care a asigurat postarea mai multor anunţuri în legătură cu oferirea unor servicii sexuale pe internet.

Martorul P.V., tatăl părţii vătămate, a menţionat doar ca are cunoştinţă de împrejurarea că fiica sa a fost plecată împreună cu inculpatul C. în Anglia, unde ea s-a prostituat, fără a putea oferi însă şi alte detalii.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc şi anunţurile şi fotografiile realizate de inculpatul C. şi publicate pe internet.

Raportându-se la probele prezentate mai sus instanţa a apreciat că fapta inculpatului C.I.C. de a înlesni practicarea prostituţiei de către numita P.L. şi de a trage foloase de pe urma acestei activităţi prestate de partea vătămată, realizează conţinutul legal al infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., la fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, şi în privinţa inculpatului C. putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei întrucât, prin actele sale, acesta a urmărit obţinerea unor foloase materiale ilicite.

De asemenea, şi în privinţa inculpatului C. instanţa a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, neexistând suficiente dovezi din care să rezulte că numita P.L. ar fi fost constrânsă de inculpat să practice prostituţia.

Inculpatul B.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de persoane şi proxenetism, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., este cel al prezumţiei de nevinovatei, în virtutea căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovatei sale în cadrul proces public desfăşurat cu respectarea garanţiilor dreptului la apărare.

Or, în prezenta cauză, prezumţia de nevinovăţiei de care beneficiază inculpatul B. nu a fost răsturnată, probele administrate ridicând numeroase dubii care nu pot fi interpretate decât în favoarea acestuia.

În primul rând, organele de urmărire penală nu au indicat în concret în ce constă activitatea de complicitate desfăşurată de inculpatul B. Practic, în sarcina acestuia se poate reţine doar că, având cunoştinţe de calculator, la solicitarea inculpatului S. şi în schimbul unei sume de bani, a realizat nişte reclame pe internet pentru cele doua bordeluri din Austria la care era angajat inculpatul B..

Inculpatul B. a precizat că este prieten cu S.S., iar în virtutea acestei relaţii, inculpatul S. i-a oferit o sursă de venit şi l-a întrebat dacă nu este interesat în realizarea unor reclame pe internet pentru un prieten de-al său din Austria. Neavând bani, a acceptat oferta, după care a fost sunat de inculpatul B. care i-a comunicat că doreşte să realizeze o reclamă pe internet pentru două cluburi la care lucrează. Inculpatul B. a menţionat că a reuşit să realizeze o reclamă doar pentru clubul N.F., primind pentru această activitate suma de 500 de euro.

Susţinerile inculpatului B. au fost confirmate şi de inculpaţii S. şi B., precum şi de înscrisurile bancare existente la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că prin sistemul W.U. inculpatul B. a primit de la inculpatul B. suma de bani indicată mai sus.

În opinia instanţei, simpla realizare a unei reclame pe internet, chiar dacă se referă la activitatea unui bordel, nu poate fi interpretată ca o complicitate la proxenetism sau trafic de persoane. Organele de urmărire penală nu au indicat care sunt victimele presupusei activităţi a inculpatului B., în condiţiile în care niciuna dintre fetele audiate în cauză nu-l cunoaşte pe B.G., după cum nu au precizat dacă reclama realizată de inculpat a înlesnit în vreun fel practicarea prostituţiei de către vreo persoană.

Apoi, organele de urmărire penală au reţinut complicitatea în sarcina inculpatului B. şi ca urmare a faptului că acesta a primit, prin sistemul W.U., diferite sume de bani pe care le-a predat inculpatului S., banii provenind din practicarea prostituţiei.

Inculpatul B. a arătat că în luna ianuarie sau februarie 2012 a fost contactat de către prietenul sau S.S. care l-a rugat să se deplaseze la bancă pentru a ridica o suma de 1.500 euro pe care inculpatul B. i-a trimis pe numele sau prin sistemul W.U.. Inculpatul S. nu i-a comunicat provenienţa banilor şi i-a spus ca tot ceea ce trebuie să facă este să ridice banii şi să-i predea lui, invocând faptul că nu se poate deplasa personal la bancă întrucât trebuie să ajungă la spital.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de inculpatul S..

În consecinţă, se poate constata că la dosar nu există suficiente probe care să conducă la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului B.. Dovezile administrate nu atestă că inculpatul B. ar fi cunoscut provenienţa banilor, după cum nu atestă dincolo de orice tăgadă că, într-adevăr, sumele trimise de inculpatul B. proveneau din practicarea prostituţiei. Având în vedere aceste dubii, instanţa a apreciat că nu este posibilă condamnarea inculpatului B. nici sub acest aspect.

Ca atare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză nu se poate vorbi de trafic de persoane, niciuna dintre presupusele victime nefiind constrânsă la practicarea prostituţiei.

Incubatul B. a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., organele de urmărire penală reţinând că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul S., în momentul în care acesta a aflat că inculpatul C. a fost arestat, să se sustragă de la urmărirea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 264 C. pen. constituie infracţiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zadarnici urmărirea penală.

Inculpatul B. a arătat că la data de 2 martie 2012 a fost sunat de inculpatul S.S., care i-a cerut să-l ajute să se mute din locuinţa în care stătea deoarece el are treabă. Inculpatul S. i-a solicitat să se deplaseze singur la locuinţa sa şi să-i adune hainele şi încălţămintea, pe care apoi să le transporte la locuinţa unde stătea V.M..

Inculpatul B. a menţionat că nu l-a întrebat pe inculpatul S. de ce nu se deplasează personal să-şi adune lucrurile şi a subliniat faptul că nu ştia că inculpatul S. este urmărit de organele de cercetare penală.

Inculpatul S. a confirmat susţinerile inculpatului B., precizând că acesta nu cunoştea împrejurarea că inculpatul C. a fost arestat şi nici că este posibil că organele de cercetare penală să-l caute şi pe el.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. şi inculpatul B. la data de 2 martie 2012. Din analiza acestora se poate constata că niciun moment inculpatul S. nu i-a comunicat inculpatului B. motivele mutării sale intempestive.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală se regăsesc şi procesele-verbale de supraveghere întocmite la data de 2 martie 2012 de către organele de cercetare penală. Conform acestor procese-verbale, la data de 2 martie 2012, în jurul orei 16,30, inculpatul B. a ieşit din locuinţa închiriată de inculpatul S. având asupra sa un geamantan pe roţi şi o geantă de voiaj, după care s-a deplasat la domiciliul său, pentru ca, în jurul orei 18,45, bagajele să fie ridicate de la domiciliul inculpatului B. de o persoană necunoscută care s-a deplasat la acea locaţie cu un taxi.

Infracţiunea de favorizare a infractorului poate fi săvârşită doar cu intenţie ca modalitate a vinovăţiei. Aceasta presupune că inculpatul să aibă reprezentarea faptului că prin acţiunile sale ajută o altă persoană să se sustragă de la urmărirea penală sau să îngreuneze desfăşurarea acesteia.

Or, în prezenta cauză, elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective. Nu există nicio dovadă din care să rezulte că inculpatul B. avea cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul S. este căutat de organele de cercetare penală şi că, ajutându-l pe acesta din urmă să se mute, ar fi avut reprezentarea faptului că îngreunează urmărirea penală sau îl sprijină pe S.S. în încercarea acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală.

Existând dubii în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, nu este posibilă condamnarea acestuia, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului B. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

Inculpaţii C.C., S.I., B.L., S.S. şi B.G. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 323 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, potrivit art. 323 C. pen. aceasta constă în fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni.

În opinia instanţei, în ceea ce-i priveşte pe cei cinci inculpaţi, în prezenta cauză nu se poate vorbi despre existenţa infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în condiţiile în care nu a existat un grup constituit de aceste persoane care să fi avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave.

Dovezile administrate în cauză atestă faptul că inculpaţii nu au acţionat concertat, fiecare dintre ei aducându-şi contribuţia în mod izolat la desfăşurarea unor acte de proxenetism.

Mai mult decât atât, nu toţi inculpaţii se cunosc între ei şi nu a existat nicio manifestare de voinţă din partea acestora de a se asocia ori de a adera la o asociere infracţională specializată în comiterea infracţiunilor de proxenetism. Astfel, inculpatul C. nu-l cunoaşte pe inculpatul B., în vreme ce pe inculpatul B. l-a cunoscut întâmplător şi nu a avut nicio legătură cu acesta. De asemenea, în activităţile de proxenetism ce pot fi reţinute în sarcina inculpatului C. a fost implicată doar inculpata S., în sarcina căreia s-a reţinut complicitatea, în vreme ce inculpaţii S., B. şi B. nu au avut nicio legătură cu inculpatul C..

La rândul său, inculpatul S., celălalt inculpat în sarcina căruia a putut fi reţinută infracţiunea de proxenetism sub forma autoratului, nu a avut nicio legătură cu presupusele victime ale acţiunilor inculpatului C.. Instanţa a dispus condamnarea inculpatului S. pentru comiterea infracţiunilor de proxenetism numai prin raportare la numitele V.M., P.E. şi A.S., persoane cu care inculpatul C. sau inculpata S. nu au avut niciun contact.

În consecinţă, în opinia instanţei, în prezenta cauză nu se poate vorbi de o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fiecare dintre actele de proxenetism fiind comise în mod izolat, spontan, fără un plan stabilit dinainte. De asemenea, niciunul dintre inculpaţi nu şi-a manifestat vreun moment intenţia de a iniţia vreo asociere infracţională, de a adera la vreo astfel de organizaţie şi niciunul nu a avut vreodată reprezentarea că ar face parte dintr-o astfel de asociere.

Ca atare, instanţa a dispus achitarea celor 5 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neexistând niciun plan conturat dinainte, care să fi fost cunoscut de către toţi membrii presupusei asocieri, şi prin intermediul căruia să se fi urmărit un scop comun.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor C.C., S.I., S.S., B.L. şi C.C. doar pentru implicarea lor în comiterea unor activităţi specifice infracţiunii de proxenetism.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor cinci inculpaţi instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpaţilor prezintă pericol social, prin activităţile lor aceştia aducând o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere şi persoana acestora. Inculpaţii C. şi S. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen.

Pe de altă parte, inculpata S.I. este cunoscută cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, inculpatului C. i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ, în vreme ce, în privinţa inculpatului B., deşi organele de urmărire penală au susţinut că acesta este cunoscut cu antecedente penale în Austria, nu au indicat nicio hotărâre de condamnare, iar fişa de cazier judiciar a acestuia nu atestă existenţa vreunei hotărâri de condamnare a inculpatului.

Pe de altă parte, instanţa a luat în considerare şi gradul de implicare a fiecărui inculpat în activitatea infracţională ce formează obiectul prezentului dosar, precum şi numărul actelor materiale ce pot fi reţinute în sarcina fiecărui inculpat, ca atare, luând în considerare şi împrejurările concrete în care au fost comise faptele, instanţa, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancţiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 4 ani închisoare pentru inculpatul C., 2 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpata S., 2 ani închisoare pentru inculpatul B., 3 ani închisoare pentru inculpatul S. şi 2 ani închisoare pentru inculpatul C..

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat celor cinci inculpaţi şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.I., instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie raportat la această condamnare, infracţiunea fiind săvârşită mai înainte de începerea executării pedepsei aplicată pentru înşelăciune.

Ca atare, în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatei S.I., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie şi pedeapsa rezultantă ce va fi executată în final de inculpată.

Instanţa a constatat că inculpata este arestată în altă cauză, iar în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei deja executate începând cu data de 15 martie 2012.

Referitor la ceilalţi inculpaţi, luând în considerare persoana şi vârsta inculpaţilor C.C. şi S.S., împrejurarea că practicarea prostituţiei nu a avut loc prin constrângere, considerând că o eventuală executare în regim de detenţie a pedepsei ar putea avea consecinţe dezastruoase pentru viitorul inculpaţilor, ţinând seama şi de conduita procesuală a acestora, constatând că şi celelalte condiţii prevăzute de art. 86¹ C. pen. sunt îndeplinite, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpaţi, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani - inculpatul C. şi 5 ani - inculpatul S. - termene de încercare stabilite în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

Supravegherea inculpaţilor va fi încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, iar pe durata termenului de încercare cei doi inculpaţi vor fi obligaţi să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen., urmând ca ei să fie obligaţi şi la prestarea unei activităţi neremunerate în folosul comunităţii, conform art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi C., ţinând seama de gradul mai redus de implicare în activitatea infracţională, în sarcina celor doi putându-se reţine doar câte un singur act material, observând că şi condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. sunt îndeplinite, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. instanţa a atras atenţia celor 4 inculpaţi asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen. şi 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., dispunând suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor C., S. şi B., instanţa a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timişoara dispusă prin încheierea din data de 11 iulie 2012.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. măsura preventivă a fost menţinută faţă de inculpata S., faţă de aceasta dispunându-se executarea în detenţie a pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că partea vătămată G.E.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 8.000 euro daune materiale şi 2.000 euro daune morale, în vreme ce părţile vătămate R.D. şi G.V. au precizat că se constituie părţi civile în cauză, fără însă a-şi individualiza pretenţiile.

În consecinţă, întrucât nu se cunoaşte valoarea eventualului prejudiciu invocat de către părţile civile R. şi G., instanţa a respins pretenţiile acestora, pretinsele despăgubiri nefiind individualizate.

Referitor la pretenţiile părţii civile Gh. şi acestea au fost respinse ca nefondate. Cu siguranţă inculpatul C.C. a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către partea civilă, însă, după cum s-a arătat deja, partea civilă nu a fost obligată la practicarea prostituţiei, făcând acest lucru de bună-voie. De asemenea, partea civilă nu a fost constrânsă să înmâneze sumele respective inculpatului C., ea făcând acest lucru datorită sentimentelor pe care le nutrea faţă de acesta.

Pe de altă parte, sumele de bani respective proveneau din practicarea prostituţiei, ceea ce înseamnă că aveau un caracter ilicit, motiv pentru care nu pot fi folosite ca temei al despăgubirii părţii civile, care, conform legislaţiei româneşti, a săvârşit la rândul său o faptă prevăzută de legea penală.

Instanţa a luat act că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc înscrisurile doveditoare privind toate tranzacţiile efectuate de inculpaţii C.C. şi S.S. prin sistemul W.U.. Aceste tranzacţii se referă la sumele de bani pe care cei doi inculpaţi le-au primit, de-a lungul timpului, de la numitele R.A., V.M., G.V. G. sau G.E.I., bani proveniţi din practicarea prostituţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 329 alin. (4) C. pen. sumele de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism se confiscă.

În consecinţă, instanţa a procedat la confiscarea de la inculpatul C. a sumelor de 104.685 euro şi 16.748 franci elveţieni, bani dobândiţi de inculpat ca urmare a practicării prostituţiei în străinătate de către numitele R.A., G.E.I. şi G.V.G..

Referitor la situaţia inculpatului S., confiscarea banilor nu este posibilă. Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a primit bani de la V.M., însă a adăugat că el a strâns aceste sume de bani pentru ca prietena sa să-şi poată cumpăra un apartament.

V.M. a confirmat aceste susţineri şi a depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă că la întoarcerea în ţară şi-a achiziţionat o maşină şi un apartament. În condiţiile în care valoarea acestor bunuri depăşeşte valoarea sumelor de bani trimise inculpatului S., instanţa apreciază că nu este posibilă dispunerea confiscării.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea către inculpatul B. a sumelor de bani ce au fost ridicate de către organele de urmărire penală la data de 22 martie 2012.

Împotriva Sentinţei penale nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3762/30/2012, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii B.L.D., S.S.V. şi S.I., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 9 aprilie 2013, sub nr. 3762/30/2012.

În motivarea apelului procurorul arată că, raportat la aceste probe, apare evident că în rechizitoriu s-a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea întrucât, chiar dacă unele părţi vătămate şi-au modificat declaraţiile în faza de judecată, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formate în urma examinării tuturor probelor administrate, iar aflarea adevărului în procesul penal presupune existenţa unei concordanţe la care ajung organele judiciare şi realitatea obiectivă privind fapta şi autorul ei. Prin urmare, criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forţa acestora de a exprima adevărul, iar din coroborarea întregului material probator rezultă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care, greşit, au fost achitaţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 C. proc. pen., acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Din probe a rezultat că inculpatul C.C. a exploatat, prin obligare la practicarea prostituţiei părţile vătămate - minore R.A.A. şi R.D.N. (căreia i-a fost atribuită şi identitatea protejată A.R.).

Instanţa de judecată a respins pretenţiile civile formulate de R.N., apreciind că aceasta nu a fost victimă a traficului de minori întrucât declaraţiile sale nu se coroborează cu celelalte probe, iar în ceea ce-o priveşte pe R.A., nu se cunoaşte momentul în care a plecat din ţară, declaraţia sa potrivit căreia era majoră la acel moment, neputând fi combătută prin alte probe.

În motivarea apelului inculpatul S.V.S. a solicitat achitarea sa şi pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. raportat al art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia până spre minimul general, aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. raportate la art. 81 C. pen., având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale.

A mai arătat inculpatul că, acuzaţiile cuprinse în rechizitoriu la adresa sa sunt structurate pe două etape aşa-zis infracţionale: prima vizând perioada în care ar fi racolat persoane de sex feminin şi le-ar fi transportat în ţară (pentru activitatea din barul "care ne aparţinea") şi în străinătate (la diverse localuri de noapte) împreună cu inculpatul C., S. şi V. (cercetarea penală a acestuia s-a disjuns într-un alt dosar penal) iar mai apoi, certându-mă "la un moment dat" (evidenţiază exprimarea generică, laxă şi neprofesionistă a DIICOT-ului) cu inculpatul C., şi ar fi despărţit afacerile de acesta şi, şi-ar fi continuat activitatea infracţională prin legarea unei amiciţii cu inculpatul B.L., cetăţean austriac de origine română ce locuieşte şi munceşte pentru o firmă ce deţinea mai multe localuri de noapte din Austria, împreună cu care ar fi obligat la practicarea prostituţiei, transportat şi exploatat (în sensul obţinerii de venituri) două persoane de sex feminin, respectiv V.M. şi P.E., iar mai apoi aş fi racolat, transportat şi vrut să exploatez pe investigatoarea sub acoperire A.S.. Aceasta reprezintă în accepţiunea DIICOT-ului, în a doua perioadă infracţională a subsemnatului. În această a doua perioadă "infracţională" în colaborare cu inculpatul B. dar şi cu inculpatul B. (informatician de profesie) ar fi încercat să promoveze activitatea localurilor de noapte din Austria şi să racoleze fete pentru a se prostitua în localurile unde lucra inculpatul B. din Austria prin intermediul reţelei de internet, folosind metode informatice nelegale (spam-uri forţate).

Privitor la forţa probantă a declaraţiilor părţilor vătămate şi civile, a declaraţiilor inculpatului şi coinculpaţilor precum şi a probelor testimoniale şi înscrisurilor administrate în speţa dedusă judecaţii, în sensul unei juste şi obiective interpretări şi veridicităţii acestora, inculpatul doreşte să edifice onorata instanţă asupra unor aspecte care în opinia inculpatului conduc la aplicarea unei singure soluţii: achitarea acestuia.

A solicitat înlăturarea declaraţiei investigatorului sub acoperire A.S. prin reţinerea caracterului vădit provocator potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (2) C. proc. pen., precum şi declaraţiile părţii vătămate G.V.G., ca fiind mincinoase raportat la împrejurarea că cele relatate sunt cunoscute de la martora V.M., cât şi la faptul că partea vătămată a avut o relaţie eşuată cu inculpatul C., a încercat să se răzbune pe acesta, inclusiv pe cei care i-au fost prieteni.

Inculpatul mai arată că în ceea ce priveşte aşa-zisa activitate de racolare de fete pentru activitatea din bar împreună cu inculpaţii C., S. şi V. nu este susţinută de nici o probă din dosar, fie înscrisuri sau probe testimoniale.

Ceilalţi inculpaţi apelanţi B.L.D. şi S.I. nu au motivat în scris apelul.

Prin Decizia penală nr. 184/A din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul S.S.V., B.L.D. şi S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 3762/30/2012, ca nefondate.

În baza art. 383 C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Timişoara faţă de inculpata S.I. până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii apelanţi la plata a câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata sumei de 700 lei din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş cu titlu de onorariu avocat oficiu, reprezentând câte 200 lei pentru avocat M.C., avocat M.R. şi avocat H.M. şi 100 lei onorariu parţial pentru avocat D.P.R.L..

Pentru a dispune în acest fel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă vinovăţia inculpaţilor, cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea în primă instanţă.

Prin actul de sesizare al instanţei, în sarcina inculpaţilor C.C., S.I., S.S.V. şi B.L.D., s-a reţinut că au constituit o asociere infracţională specializată în racolarea de tinere minore şi majore, pe care fie le transportau în Elveţia sau Austria, fie le asigurau apartamente închiriate în Municipiul Timişoara, sau cluburi de noapte, unde prin folosirea actelor de ameninţare, violenţă şi abuz de autoritate le obligau să practice prostituţia în folosul lor financiar. Cu privire la aceeaşi inculpaţi s-a reţinut că au înlesnit şi îndemnat practicarea prostituţiei de către părţile vătămate, fie în apartamente închiriate în acest scop, fie în cluburi de noapte, în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activităţi.

Cu privire, la inculpatul B.G.D. s-a reţinut că s-a asociat alături de inculpaţii S.S. şi B.L.D., ajutându-i şi sprijinindu-i pe aceştia.

În activitatea de exploatare a părţilor vătămate, precum şi aceea de a ajuta pe inculpatul S.S. să părăsească ţara în scopul sustragerii de la urmărire penală.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.C.I., s-a reţinut că a racolat şi reţinut pe partea vătămată P.La., într-un apartament din Timişoara, în scopul exploatării ei sexuale, prin folosirea actelor de ameninţare, agresiune fizică şi abuz de autoritate. De asemenea, s-a reţinut că acelaşi inculpat a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată în apartamentul închiriat în acest scop în vederea tragerii de foloase financiare în acest scop.

Referitor la infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor cu privire la această infracţiune, întrucât din probele administrate în cauză nu s-a dovedit existenţa unor mijloace de constrângere sau inducere în eroare folosite de inculpaţi, toate presupusele victime acceptând să se prostitueze de bună voie.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 16/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că "în cazul în care o persoană fără a întrebuinţa constrângerea, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei, ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, de către persoane majore, ori recrutează persoane majore pentru prostituţie, sau trafichează persoane majore în "acest scop, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism şi nu pe cea de trafic de persoane."

Astfel, în mod corect inculpaţi au fost condamnaţi pentru infracţiunea de proxenetism, iar nu pentru ceea de trafic de persoane, în condiţiile în care părţile vătămate nu au fost constrânse să se prostitueze.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.C., acesta a arătat că el nu a racolat şi nici nu a silit pe nimeni să practice prostituţia, ci doar a subînchiriat camere fetelor care doreau să locuiască acolo, în acest sens încasând o chirie de 200 lei, fără să le solicite părţilor să se prostitueze.

Faptul că inculpatul C.C., a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei rezultă din declaraţiile părţi vătămate S.I. care a lucrat în barul inculpatului, declaraţia părţii vătămate M.V. şi I.L., precum şi a părţi vătămate M.F.S., G.I. şi P.La.M..

În ceea ce priveşte declaraţiile părţilor vătămate I.L., M.F.S., date în faza de urmărire penală, acestea au arătat că au fost obligate să se prostitueze fără a arăta în ce a constat constrângerea motiv pentru care, în mod corect prima instanţa a înlăturat aceste declaraţii, având în vedere faptul că ulterior în faza cercetării judecătoreşti în condiţii de contradictorialitate acestea au arătat că nu au fost obligate de nimeni să se prostitueze, acceptând de bună voie acest lucru.

Aceste aspecte privind săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de proxenetism sunt dovedite şi cu declaraţiile martorei T.B., G.E., tatăl părţi vătămate G.I., şi declaraţiile investigatorului sub acoperire A.S. şi procesul-verbal de redare al discuţiilor purtate în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire şi inculpatul C., şi din care rezultă faptul că inculpatul nu a obligat părţile vătămate să se prostitueze, ci doar a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei şi a înlesnit practicarea acesteia.

Martorii P.A., P.D. şi S.A., au confirmat de asemenea, faptul că în localul inculpatului C., existau camere unde fetele angajate întreţineau relaţii cu clienţii, deoarece au sesizat aceste aspecte, atunci când s-au deplasat în vederea reparării unui calculator.

Referitor la partea vătămată N.C. aşa cum rezultă din declaraţia dată de acesta în faţa instanţei, declaraţie confirmată şi de martorul A.F., aceasta nu a fost obligată la practicarea prostituţiei, după cum s-a susţinut la faza de urmărire penală, iar agresarea sa de către inculpatul C. s-a datorat faptului că a refuzat să consume băuturi alcoolice cu un client, în barul inculpatului unde a lucrat ca dansatoare, iar refuzul şi l-a explicat pe baza faptului că era diagnosticată cu epilepsie, iar inculpatul C. i-a turnat pe ascuns alcool în suc şi i s-a făcut rău.

Astfel, inculpatul C. a înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele S., I., M.V., I.L., P.La. şi M.F., în localul pe care îl deţinea şi unde acestea au fost angajate, a îndemnat la practicarea prostituţiei părţile vătămate G.nV., G.I. şi investigatorul sub acoperire A.S., a racolat prin intermediul reţelelor de socializare sau a cunoscuţilor părţile vătămate, S.I., M.V., I.L., P.La. şi M.F. în vederea practicării prostituţiei, şi a obţinut foloase financiare de pe urma practicării prostituţiei de către părţile vătămate indicate.

Faptul că, inculpatul a tras foloase financiare rezultă şi din dispoziţiile de plată prin sistem W.U. prin care părţile vătămate îi trimiteau bani inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpatului C.C. prin raportare la părţile vătămate R.A. şi R.D., persoană care a fost audiată şi sub identitate protejată de A.R., instanţa a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, în ceea ce priveşte pe partea vătămată R.D. căreia i s-a atribuit identitatea protejată de A.R., declaraţia acesteia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, motiv pentru care, în mod corect prima instanţă a stabilit că o singură declaraţie de parte vătămată nu este suficientă pentru a duce la răsturnarea prezumţiei de vinovăţie de care beneficiază inculpatul.

Referitor la partea vătămată R.A., instanţa a constatat că pentru trimiterea în judecată a inculpatului, acuzarea a avut în vedere depoziţiile martorilor R.C. şi R.M., părinţii părţi vătămate şi a martorului K.R., partea vătămată nefiind audiată în cursul urmăririi penale. În faza cercetării judecătoreşti, însă audiată în faţa instanţei, partea vătămată a arătat că nu a fost obligată să se prostitueze de inculpatul C., iar hotărârea de a pleca în Elveţia pentru a se prostitua i-a aparţinut în întregime, că a părăsit România în luna septembrie 2009 când nu mai era minoră, partea vătămată recunoscând că se prostituează în Elveţia şi că din bani câştigaţi îi trimite o parte inculpatului C.. Ori, în condiţiile în care prin actul de sesizarea al instanţei nu s-a făcut dovada datei la care partea vătămată a părăsit România pentru a se prostitua şi având în vedere declaraţia părţii vătămate, rezultă faptul că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută infracţiunea de trafic de minori, ci eventual infracţiunea de proxenetism, pentru că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei în străinătate de către R.A. aşa cum rezultă din sumele de bani depuse prin sistemul W.U.

În ceea ce priveşte pe inculpata S.I. instanţa de apel a constatat că în mod corect aceasta a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că l-ar fi sprijinit pe inculpatul C. în activitatea părţilor vătămate M. şi I..

Având în vedere faptul că în ceea ce priveşte activitatea inculpatului C.C. cu privire la infracţiunea de trafic de persoane s-a dispus achitarea acestuia, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că partea vătămată M. şi I. au fost constrânse să se prostitueze, rezultă faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de persoane cu privire la inculpata S.I..

Referitor, la infracţiunea de complicitate la proxenetism prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) C. pen. pentru care a fost condamnată inculpata S.I. criticele acesteia privind achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, şi nu se confirmă că inculpata a fost cea care colecta bani pentru inculpatul C., sunt nefondate.

Astfel, în cauză s-a dovedit faptul că inculpata S.I. l-a sprijinit pe inculpatul C.C. la comiterea infracţiunii de proxenetism prin supravegherea fetelor angajate la salonul de masaj, prin încasarea sumelor de bani achitate de clienţi şi predarea acestora către inculpatul C., potrivit declaraţilor părţilor vătămate M.V., I.L., M.F.S., precum şi a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, purtate între inculpată şi partea vătămată I.L., inculpatul C. şi S., diferiţi clienţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.S., instanţa a constatat că potrivit materialului probator administrat în cauză s-a dovedit faptul că acesta a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma acestei activităţi desfăşurate de numitele V.M. şi P.E. şi a îndemnat la practicarea prostituţiei pe investigatorul sub acoperire A.S., criticile inculpatului privind achitarea pentru infracţiunea de proxenetism potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt nefondate.

Vinovăţia inculpatului cu privire la această infracţiune a fost dovedită, potrivit declaraţilor inculpatului C.C., şi ale inculpatului B. care aveau cunoştinţe de împrejurarea că inculpatul S. are fete care se prostituează în străinătate, şi de pe urma cărora trage foloase, declaraţia investigatorului sub acoperire A.S. care a relatat faptul că inculpatul S. pentru a o convinge să se prostitueze i-a arătat beneficiile financiare pe care le-ar avea dacă ar fi de acord să lucreze în Austria, declaraţia părţi vătămate V.M. şi A.S., precum şi prin adresele băncilor din care rezultă că inculpatul a primit sume de bani prin intermediul sistemului W.U. de la numita V.M., bani ai căror provenienţă era cunoscută.

Instanţa de apel a înlăturat apărările inculpatului S. referitoare la faptul că a fost provocat de investigatorul sub acoperire A.S., iar pe cale de consecinţă probele ar trebui înlăturare, potrivit art. 68 C. proc. pen., deoarece, la momentul introducerii în cauză a acestui investigator era dovedită împrejurarea că inculpatul S. primea foloase de pe urma practicării prostituţiei în străinătate de către numitele V.M. şi P.E., astfel încât solicitarea investigatorului sub acoperire de a i se găsi un loc de muncă în străinătate în condiţiile în care anterior ar fi arătat că a practicat prostituţia în Olanda nu reprezintă o provocare din partea investigatorului. Mai mult decât atât inculpatul S. aşa cum rezultă din declaraţia martorului T. a hotărât să o ajute pe A.S. să se angajeze drept prostituată în Austria pe motiv că o plăcea, inculpatul recunoscând martorului că ar fi dorit să aibă o relaţie cu aceasta.

În ceea ce priveşte susţinerile procurorului referitoare la faptul că inculpatul S. ar fi exploatat în vederea practicării prostituţiei pe G.I., G.V., R.A., precum şi pe celelalte persoane care au lucrat la barului inculpatului C., aceste susţineri sunt nefondate în condiţiile în care nu se coroborează cu materialul probator administrat. Astfel, aceste persoane au menţionat că îl cunosc pe inculpatul S., deoarece era prieten cu inculpatul C., dar au arătat că inculpatul S. nu a fost implicat în nici un fel de activitate prestată de acestea pentru inculpatul C.. Pentru aceleaşi motive, prima instanţă şi instanţa de apel nu au dat eficienţă nici declaraţiilor martorei S.I. şi a părţii vătămate G.V.G., astfel încât solicitările inculpatului S. privind înlăturarea acestora sunt rămase fără obiect.

În cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul S. ar fi fost asociat cu inculpatul C. în anul 2009, la barul situat în Timişoara, deoarece inculpatul C. a închiriat spaţiul abia în luna noiembrie 2011, aşa cum rezultă din depoziţiile martorului M.T. proprietarul imobilului închiriat, cât şi din declaraţiile inculpaţilor.

Astfel, în cauză în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nefăcându-se dovada că inculpatul S. ar fi constrâns părţile vătămate să practice prostituţia.

În ceea ce priveşte pe inculpatul B.L.D., în cauză s-a dovedit faptul că acesta a înlesnit şi sprijinit activitatea de proxenetism desfăşurată de inculpatul S., care a îndemnat investigatorul sub acoperire A.S. la practicarea prostituţiei.

Astfel, vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. rap. La art. 329 alin. (1) C. pen. a fost dovedită potrivit declaraţiei inculpatului care a recunoscut faptul că în calitate de barman la un bordel din Austria l-a cunoscut pe inculpatului S., întrucât acesta le-a adus pe V.M. şi P.E. să se prostitueze în acel local, şi astfel a acceptat la rugămintea inc. S. să le transporte în Austria pe V.M. şi A.S.. De asemenea, inc. B. a recunoscut că s-a întâlnit cu investigatoarea A.S. şi a discutat cu aceasta despre poziţiile de muncă în Austria, precum şi că aceasta urma să călătorească până la Mako (Ungaria) împreună cu un alt bărbat în altă maşină deoarece nu dorea să nască suspiciuni la vamă, aspecte confirmate şi de declaraţia investigatorului A.S., procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de către investigator şi inc. B., declaraţia martorului B.A. care a transportat-o pe investigatoare, precum şi de procesul-verbal de constatare întocmit la data de 22 martie 2012 de către organele de urmărire penală care atestă prezenţa inculpatului şi a martorului B.A., precum şi a numitelor A.S. şi V.M. la P. Cenad.

Referitor la infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inc. B., în mod corect prima instanţa a dispus achitarea inculpatului, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiuni, deoarece nu s-a făcut dovada că inculpatul a constrâns în vreun fel sau ar fi exploatat persoane de sex feminin în practicarea prostituţiei.

Astfel în cauză au fost infirmate acuzaţiile procurorului referitoare la faptul că inculpatul ar fi deţinut două bordeluri în Austria, iar prin intermediul acestora ar fi exploatat femei prin practicarea prostituţiei, printre care şi pe numitele V.M. şi P.E..

Declaraţia investigatorului sub acoperire A.S. nu poate fi luată în considerare, fiind în mod corect înlăturată, deoarece aceea nu corespunde realităţii, deoarece potrivit procesului-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental la data de 20 martie 2012, inculpatul B. nu a afirmat că cele două cluburi îi aparţin, sau că ar fi adus acolo şi alte fete, şi că ar fi cerut acesteia alţi bani cu excepţia celor pe care investigatoarea ar fi datorat barului conform contractului de muncă dacă s-ar fi angajat în Austria. Mai mult decât atât în faza cercetării judecătoreşti s-a făcut dovada cu contract de muncă că inculpatul a fost angajat în localurile N.F. şi K.M. în calitate de chelner, aspect confirmat şi de depoziţiile martorilor H.G. - proprietarul bordelurilor, C.M. - administratorul bordelurilor, M.C., I.R.A.M. - fete angajate în calitate de prostituate. De asemenea, martorii V.M. şi P.E. au arătat în faţa instanţei că nu au fost exploatate de către inculpatul B..

În mod corect au fost înlăturate depoziţiile martorilor din faza de urmărire penală, respectiv, P.G., F.J. şi J.D., care au arătat că inculpatul administra cele două bordeluri din Austria, deoarece aceştia se află în relaţii de duşmănie cu inculpatul, fiind concediaţi la intervenţiile inculpatului B..

În privinţa inculpatului C. din probele administrate în cauză s-a dovedit că inculpatul a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma acestei activităţi prestate de partea vătămată P.La., în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiuni de proxenetism.

Vinovăţia inculpatului a fost dovedită potrivit declaraţiei acestuia şi a părţii vătămate P.La., care a recunoscut faptul că s-a prostituat în Anglia, iar cu banii câştigaţi l-a întreţinut şi pe inculpat, cât şi în România unde s-a prostituat cu ajutorul inculpatului care a asigurat postarea unor anunţuri în legătură cu oferirea unor servicii sexuale pe internet. De asemenea martorul P.V., tatăl părţii vătămate a confirmat faptul că aceasta s-a prostituat în Anglia.

Critica procurorului cu privire la condamnarea inculpatului C. pentru infracţiunea de trafic de persoane este nefondată, deoarece în cauză nu există dovezi din care să rezulte că numita P.La. ar fi fost constrânsă de inculpat să se prostitueze, în mod corect prima instanţa dispunând achitarea inculpatului pentru această infracţiune, întrucât nu sunt întrunite elemente constitutive ale acesteia.

În privinţa inculpatului B.G. în cauză nu s-au dovedit acuzaţiile reţinute în sarcina acestuia prin actul de sesizare.

Astfel, inculpatul B. a recunoscut faptul că în virtutea relaţiile de prietenie cu inculpatul S. în schimbul unei sume de bani pentru că avea cunoştinţe de calculator a realizat o reclamă pe internet pentru prietenul inculpatului S., respectiv inculpatul B., cu privire la clubul N.F. pentru suma de 500 euro aşa cum rezultă şi din înscrisurile bancare aflate la dosar. De asemenea, inculpatul a recunoscut că a ridicat în luna ianuarie sau februarie 2012 suma de 1500 euro pe care inculpatul B. i-a trimis-o inculpatului S. prin sistem W.U. la rugămintea inculpatului S., fără a cunoaşte însă provenienţa acestei sume. Aceste aspecte sunt confirmate şi de inculpaţii B. şi S..

În cauză însă această activitate nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la proxenetism, respectiv complicitate la trafic de persoane, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada victimelor presupusei activităţi a inculpatului B., ca urmare a întocmirii unei reclame pe internet, mai mult decât atât părţile audiate în cauză au arătat că nu îl cunosc pe inculpatul B., şi de asemenea, nici una dintre acestea nu a precizat că reclama realizată de către inculpat ar fi înlesnit în vreun fel practicarea prostituţiei de către vreo persoană. În ceea ce priveşte suma de bani ridicată de către inculpatul B. nu s-a dovedit faptul că acesta cunoştea provenienţa banilor, sau că acele sume proveneau din practicarea prostituţiei. Astfel, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului reţinută în sarcina inculpatului B. pe motiv că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul S. în momentul în care a aflat că inculpatul C. a fost arestat, să se sustragă de la urmărirea penală, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului având în vedere că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective.

Astfel,aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului B., la data de 2 martie 2012 în urma apelului primit de la inculpatul S.S. l-a ajutat pe acesta să se mute din locuinţa în care stătea, sens în care s-a deplasat singur la locuinţa inculpatului S., a adunat hainele şi îmbrăcămintea, fără a cunoaşte însă că inculpatul C. a fost arestat, şi că organele de urmărire penală este posibil să-l caute şi pe inculpatul S.. În acest sens sunt şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul S. şi inculpatul B. la data de 2 martie 2012, din care rezultă faptul că inculpatul S. nu i-a comunicat inculpatului B. motivele mutării sale. De asemenea, potrivit proceselor-verbale de supraveghere întocmite de organele de urmărire penală la data de 2 martie 2012, rezultă faptul că inculpatul B. a ieşit din locuinţa închiriată de inculpatul S. având asupra sa un geamantan şi o geantă de voiaj, după care s-a deplasat la domiciliul său, iar mai târziu bagajele au fost ridicate de o persoană necunoscută.

Faptul că martora B.S., a arătat că inculpatul S. i-a telefonat sunându-i că i-a lăsat cheia apartamentului în poştă, scuzându-se că a procedat aşa dar a dat de nişte belele, nu este de natură să facă dovada că inculpatul B. cunoştea aceste aspecte, întrucât martora nu a relatat în nicio declaraţie că i-ar fi comunicat aceste aspecte inculpatului B., mai mult decât atât aceasta a arătat că a crezut că inculpatul are probleme cu soţia sa, deoarece se afla în proces de divorţ.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 323 C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor C.C., S.I., B.L.D., S.S. şi B.G. în mod corect prima instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pe motiv că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Astfel potrivit art. 323 C. pen., fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

În cauză nu s-a dovedit faptul că între cei cinci inculpaţi a existat un plan conturat dinainte care să fi fost cunoscut de toţi membri presupusei asocieri şi prin intermediul căreia să se fi urmărit un scop comun, fiecare dintre inculpaţi aducându-şi contribuţia în mod izolat la desfăşurarea unor acte de proxenetism.

Astfel, nu toţi cei cinci inculpaţi se cunosc între ei, inculpatul C. nu îl cunoaşte pe inculpatul B., iar inculpatul B. l-a cunoscut întâmplător şi nu a avut nicio legătură cu acesta. De asemenea, inculpaţii S., B. şi B. nu au avut nicio legătură cu inculpatul C. în activitatea de proxenetism, în activitatea acestuia din urmă fiind implicată doar inculpata S. în sarcina căreia s-a reţinut complicitatea. De asemenea părţile vătămate implicate în infracţiunea de proxenetism au fost diferite raportat la inculpaţii în sarcina cărora s-a reţinut autoratul.

Criticile inculpatului apelant S.S.V. cu privire la individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, sunt nefondate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, forma continuată a infracţiunii, numărul de acte materiale săvârşite, dar şi aspectele favorabile inculpatului precum, lipsa antecedentelor penale motiv pentru care nu se justifică reducerea cuantumului acesteia, întrucât pedeapsa a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la persoana inculpatului, instanţa constată că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, are o familie organizată şi beneficiază de susţinerea acesteia aşa cum rezultă din referatul de evaluare.

În mod corect prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, deoarece chiar dacă la dosar s-au depus înscrisuri privind comportamentul inculpatului anterior săvârşirii faptelor şi referat de evaluare, instanţa constată că aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanţe atenuante, având în vedere faptul că aspectele favorabile inculpatului au fost valorificate la stabilirea pedepsei prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, în mod corect prima instanţă a dispus potrivit art. 86¹ C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei având în vedere persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, şi apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C. pen.) poate fi atins şi fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, şi utilitatea socială a unei astfel de măsuri, nefiind întrunite prevederile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a individualizat în mod corespunzător prin raportate la dispoziţiile art. 72 C. pen., art. 52 C. pen. pedepsele şi în cazul celorlalţi inculpaţi prin raportare la antecedentele penale, activitatea infracţională, raportat la numărul de acte materiale săvârşite, persoana inculpaţilor având în vedere concluziile rezeratelor de evaluare, astfel încât nu se justifică modificarea cuantumului acestora şi a modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă aceasta a fost corect soluţionată de către prima instanţă, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. obiectul acţiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părţii vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei. Prejudiciul constă în consecinţele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce priveşte existenţa sa şi posibilităţile de evaluare. Mai trebuie reţinut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât şi cel viitor, care este sigur că se va produce şi este susceptibil de evaluare; însă nu şi prejudiciul eventual.

Critica procurorului privind nelegalitatea hotărârii cu privire la soluţionarea acţiunii civile în conformitate cu dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. raportat la părţile vătămate minore R.A.A. şi R.D.N. căreia i s-a atribuit şi identitatea protejată A.R., este nefondată în condiţiile în care instanţa a dispus achitarea inculpatului C. cu privire la infracţiunea de trafic de minori, raportat la faptul că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, iar în aceste condiţii au fost respinse pretenţiile civile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara, precum şi inculpaţii B.L.D. şi S.S.V..

Înalta Curte, analizând recursurile de faţă, raportat la actele dosarului şi la criticile formulate, constată că:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, declaraţia de retragere putând fi făcută fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.

În speţă, parchetul a solicitat retragerea recursului formulat în cauză întrucât motivele invocate de procuror nu se încadrează în prevederile art. 385 pct. 17 C. proc. pen., având în vedere că eroarea de fapt a fost exclusă, prin abrogarea art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului.

De asemenea, recurenţii inculpaţi B.L.D. şi S.S.V. au solicitat retragerea recursurilor formulate, mandatându-l în acest sens cu procură specială pe apărătorul ales A.C.D., acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii B.L.D. şi S.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din data de 1 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi B.L.D. şi S.S.V. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.G.D., C.C.D. şi S.I., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.C., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile R.A.A. şi R.D.N., B.G.D., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii B.L.D. şi S.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din data de 1 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Constantă că intimata inculpată S.I. este arestată în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi B.L.D. şi S.S.V. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.G.D., C.C.D. şi S.I., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.C., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile R.A.A. şi R.D.N. în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2177/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2183/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2178/2014. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs