ICCJ. Decizia nr. 2177/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 2177/2014

Dosar nr. 11213/83/2012

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 august 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.I., din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. g) C. pen. În infracţiunea de furt de folosinţă calificat, prevăzută de art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. C. pen.

S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.L. din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.L. din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În infracţiunea de nedenunţare a unei infracţiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.

I. În baza art. 174 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la pedeapsa de: 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt de folosinţă calificat, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de: 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul G.I. urmând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 3 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv al inculpatului.

II. În baza art. 262 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.L., (actual B.L.), pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unei infracţiuni, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 17 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv al inculpatului.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul G.I. la plata, către partea civilă D.S.M., domiciliat în comuna Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de omor. S-a constatat că nu au fost solicitate daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată D.I., domiciliat în comuna Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, nu a formulat pretenţii civile în cauză, privind sustragerea bicicletei.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpaţii G.I. şi B.L. (actual B.L.) de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Satu Mare a sumei de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, D.C., conform delegaţiei nr. x/2012.

În baza art. 190 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, a sumei de 308 lei, reprezentând costul examinării medico-legale din data de 24 iulie 2013, plata urmând să se facă în contul IML Cluj-Napoca, deschis la Trezoreria municipiului Cluj-Napoca.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 5.400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 2.700 lei fiecare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul G.I., în vârstă de 49 de ani, originar din localitatea Roata de Jos, judeţul Giurgiu, unde locuieşte împreună cu soţia şi mama sa, este căsătorit din anul 1986, având doi băieţi majori. De aproximativ 5 ani de zile acesta lucra la SC R.P. SRL Piteşti ca muncitor în domeniul construcţiilor, iar această societate contracta lucrări în diverse localităţi din ţară, aşa încât începând cu data de 30 august 2012 inculpatul a fost trimis ca delegat, împreună cu alţi doi colegi, în localitatea Medieşu Aurit, judeţul Satu Mare, unde societatea la care era angajat a contractat o lucrare la o fermă de pui, locuind astfel într-o baracă special amenajată.

La acest loc de muncă l-a cunoscut pe inculpatul B.L., în vârstă de 21 de ani, care lucra împreună cu fratele său B.F. (în vârstă de 16 ani), ca şi zilier.

Inculpatul B.L. nu avea acte de identitate, nefiind înregistrată naşterea acestuia. Acesta provine dintr-o familie legal constituită şi locuia împreună cu părinţii săi, B.R. şi B.I. şi cei patru fraţi, într-o casă din localitatea Medieşu Aurit, situată în cartierul de romi din această localitate.

În după-amiaza zilei de 1 septembrie 2012, după finalizarea programului de lucru - orele 18,00, inculpatul G.I. s-a hotărât să se deplaseze în central localităţii Medieşu Aurit unde avea loc sărbătoarea zilelor comunei. În acest sens, s-a deplasat cu inculpatul B.L. În comună (ferma la care lucrau împreună, aflându-se la o distanţă de aproximativ 4 km de central comunei). Mai întâi, cei doi s-au deplasat la locuinţa inculpatului B.L. unde acesta s-a schimbat din hainele de lucra. În acest timp inculpatul G. bea un pahar cu apă de la fântâna casei, după care au poposit la un bar din apropierea locuinţei acestuia (barul I.), unde au consumat câte o bere şi, în plus, inculpatul G. şi o palincă.

Inculpaţii s-au despărţit după ce inculpatul B.L. a plecat acasă împreună cu mama sa şi l-a lăsat pe inculpatul G. la acelaşi bar.

După lăsarea serii, inculpatul B. a revenit la acelaşi bar de unde, împreună cu inculpatul G., care se afla deja sub influenţa băuturilor alcoolice, s-au deplasat înspre central comunei, unde era amplasată şi scena de spectacole, iar la barul "M." au continuat să consume împreună bere.

La acest bar inculpatul G. o cunoştea pe victima D.M.M., o femeie în vârstă de 47 de ani, localnică, cu care a intrat în discuţii şi chiar i-a plătit o bere. După o perioadă de timp petrecută împreună la acest bar, în care inculpatul G. şi victima au consumat bere împreună, inculpatul G. i-a propus să vină cu el, cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale. De precizat este faptul că inculpatul B. a mai consumat o bere, în timp ce inculpatul G. a consumat atât bere cât şi palincă.

Deşi victima nu a acceptat de la început oferta inculpatului G. (privind întreţinerea de relaţii sexuale), înspre miezul nopţii aceasta a acceptat să îl însoţească pe acesta spre ruinele castelului din localitate, aflat în vecinătatea locului unde a fost amplasată scena de spectacole.

Anterior deplasării spre ruinele castelului, inculpatul G.I., însoţit de victima D.M.M. dar şi de inculpatul B.L., s-au plimbat împreună pe lângă tarabele amplasate în zona în care avea loc spectacolul, iar de la una dintre aceste tarabe, inculpatul G. i-a cumpărat victimei mai întâi un colier (lănţişor) în valoare de 5 lei şi apoi o pereche de cercei în valoare de 10 lei.

Cei trei au ajuns la ruinele castelului, în jurul miezului nopţii, iar în subsolul castelului, pe un intrând neprevăzut cu uşă, a coborât doar inculpatul G.I. şi victima D.M.M., în timp ce inculpatul B.L. a rămas sus, lângă zidurile cetăţii. După un interval scurt de timp, cel mult 5 - 10 minute, inculpatul B.L. a coborât şi el în subsolul castelului auzindu-i pe cei doi cum se certau. Ajuns lângă aceştia, inculpatul B.L. a văzut-o pe victima D.M. care era pe jumătate dezbrăcată şi a auzit cum aceasta îi cere bani inculpatului G. mai înainte de orice altceva (cu referire la întreţinerea de relaţii sexuale), iar inculpatul G. i-a răspuns că "plata se face întotdeauna după muncă", după care l-a văzut pe inculpatul G. că a luat de jos o bucată de cărămidă cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona capului. Inculpatul B.L. a încercat să o scoată pe victimă din zona de acţiune a inculpatului G. dar nu a reuşit, astfel că, speriat de cele văzute a fugit acasă şi fără a vorbi cu cineva despre cele întâmplate s-a culcat.

Inculpatul G.I., rămas singur cu victima, a abandonat-o în subsolul castelului, iar după ce şi-a recuperat telefonul mobil, pe care-l purta în buzunarul de la pieptul cămăşii şi care s-a dezmembrat în momentul în care i-a căzut din buzunar, s-a îndreptat spre centrul comunei, unde a mai consumat o cafea, după care a adormit. În jurul orelor 02, 30 - 3,00 inculpatul G.I. s-a deplasat la locuinţa inculpatului B. unde din stradă a început să strige după acesta, cu intenţia de a-i cere o bicicletă cu care să se deplaseze către casă (la baraca în care locuia împreună cu cei doi colegi ai săi).

Inculpatul B.L. l-a auzit dar nu se ridică din pat, la fel a procedat şi tatăl acestuia, numitul B.R..

În continuare, inculpatul G.I. a văzut o bicicletă care era rezemată de peretele casei învecinate şi fără a cere acordul vreunei persoane a intrat în curtea acestui imobil pe portiţa care nu era asigurată şi a luat această bicicletă cu intenţia de a se deplasa spre casă. Din cauza stării de ebrietate în care se afla şi pentru că nu cunoştea locurile, aflându-se pentru prima dată în comuna Medieşu Aurit, inculpatul G. a pornit cu bicicleta în direcţia opusă locului unde se afla ferma, iar abia după ce şi-a dat seama de acest fapt, s-a întors din drum şi s-a deplasat cu bicicleta la fermă, unde a ajuns abia în jurul orelor 05,30 - 06,00 dimineaţa.

Colegul său de muncă, B.V., care era şi şeful de echipă a observat că inculpatul G. era mahmur şi lipsit de poftă de a povesti cum s-a distrat şi unde a dormit. Inculpatul G. cuprins de remuşcări, mai înainte de a începe lucrai a afirmat "cine a făcut ca mine, ca mine să păţească", fiind auzit de către martorul B.V., dar nu a oferit explicaţii în legătură cu aceste afirmaţii.

În aceeaşi dimineaţă, la locul de muncă s-a prezentat şi inculpatul B.L. şi fratele său, B.F., dar aceştia nu au povestit nimic cu inculpatul G. sau cu celelalte persoane despre cele întâmplate în noaptea anterioară. Numitul B.F. a recunoscut bicicleta vecinului său, D.I. cu privire la care inculpatul G. a afirmat că a luat-o în noaptea anterioară pentru a se deplasa la fermă, dar i-a cerut lui F. să o ducă proprietarului, lucru care s-a şi întâmplat, respectiv după terminarea programului de lucru, în jurul orelor 12,00 numitul B.F. s-a întors la domiciliu, împreună cu fratele său, inculpatul B.L., aducând şi bicicleta pe care o lasă în curtea casei numitului D.I..

Între timp, organele de poliţie au fost sesizate, în aceeaşi zi, 2 septembrie 2012, în jurul orelor 11,00, de către un grup de turişti prezenţi la zilele comunei şi care au vizitat şi ruinele castelului despre descoperirea cadavrului, în subsolul clădirii.

În aceeaşi zi, după descoperirea bateriei de la telefonul mobil al inculpatului G., la locul comiterii faptei, cu ocazia cercetării la faţa locului şi audierea mai multor persoane, acesta a fost reţinut şi apoi arestat preventiv, după ce faţă de acesta a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor.

Şi inculpatul B.L. a fost ridicat pentru audieri în cursul aceleiaşi zile de 2 septembrie 2013, dar acesta nu a fost învinuit de săvârşirea vreunei fapte, aşa încât în dimineaţa zilei de 3 septembrie 2012, inculpatul B.L. s-a întors la domiciliu, în jurul orelor 08,30 - 09,00. Cu această ocazie, inculpatul B. fiind întâmpinat de părinţi în stradă, dar şi de către vecinii din comunitatea de rromi din care făcea parte, a negat săvârşirea vreunei agresiuni faţă de victimă, după care s-a retras în casă împreună cu persoanele mai apropiate.

În cursul aceleiaşi zile de 3 septembrie 2013, numitul D.M., liderul comunităţii de rromi din localitatea Medieşu Aurit, s-a prezentat de bună voie la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare iar în cadrul unei audienţe acordate de către conducerea acestei unităţi, a afirmat că ar fi aflat de la persoane ce au fost prezente în preajma inculpatului B.L. cu ocazia întoarcerii sale acasă din cursul aceleiaşi dimineţi, că acesta ar fi afirmat că nu el este autorul faptei care a dus la decesul victimei D.M.M., dar că el "ar fi vândut-o" pe aceasta, anterior, cu suma de 150 lei.

Instanţa de fond a reţinut că această susţinere nu a fost confirmată de probele administrate ulterior în faza de urmărire penală, respectiv nici una dintre persoanele indicate de martorul D.M. şi care au fost audiate de către organele de poliţie nu au întărit acest lucru şi cu toate acestea, martorul D.M. şi-a menţinut şi în fata instanţei aceste declaraţii.

Ulterior, la data de 17 octombrie 2012, şi faţă de inculpatul B.L. a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, după ce organele de urmărire penală au stabilit că petele de culoare brun roşcată aflate pe pantalonii scurţi cu care fusese îmbrăcat acesta în noaptea zilei de 1 - 2 septembrie 2012, reprezintă sânge uman, iar faţă de acesta a fost luată măsura arestării preventive, în cursul urmăririi penale.

Prin actele medico-legale aflate la dosar s-a stabilit că moartea numitei D.M.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningeale şi dilacerărilor cerebrale, consecutiv fracturii cominutive multieschiloase de boltă şi bază craniană. Aceste leziuni situate la nivelul capului au fost produse prin loviri active, repetate cu corpuri dure, contondente cu suprafaţă neregulată.

Ambii inculpaţi au negat săvârşirea faptei care a dus la decesul victimei, aruncând vinovăţia unul asupra celuilalt.

Referitor la încadrarea juridică şi analiza mijloacelor de probă instanţa de prim grad a reţinut că fapta inculpatului G.I. care în noaptea de 1 - 2 septembrie 2012, s-a deplasat împreună cu victima D.M.M. în subsolul ruinelor castelului din loc. Medieşu Aurit, jud. Satu Mare, cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale iar după refuzul acesteia, i-a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de cărămidă în zona capului, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.

A mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, care în noaptea de 1 - 2 septembrie 2012, în jurul orelor 03,00 a pătruns fără drept în curtea imobilului aparţinând părţii vătămate D.I., situat în localitatea Medieşu Aurit, pe o portiţă care nu era închisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, în formă agravată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Totodată, a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, care în aceeaşi noapte de 1 - 2 septembrie 2012, după ce a pătruns fără drept în curtea imobilului aparţinând părţii vătămate D.I., a luat o bicicletă aparţinând părţii vătămate, care se afla rezemată de peretele casei, fără a cere acordul vreunei persoane, cu intenţia de a se deplasa la baraca în care locuia lângă o fermă de pui situată la marginea localităţii Medieşu Aurit, lucru care s-a şi întâmplat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt de folosinţă calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

S-a reţinut că faptele inculpatului G.I. mai sus descrise, atât în fapt cât şi în drept, au fost comise în următoarele împrejurări relevante:

Inculpatul G., în vârstă de 49 de ani, căsătorit, era obişnuit să fie departe de soţie şi de casă, care se aflau într-o localitate din judeţul Giurgiu, deoarece în ultimii 5 ani a lucrat în mai multe zone din ţară unde societatea la care era angajat contracta lucrări în domeniul construcţiilor;

Se deplasa la domiciliu aproximativ de două ori pe lună (o dată la două săptămâni);

Obişnuia să consume băuturi alcoolice zilnic, respectiv una-două beri pe zi în sezonul cald şi palincă în sezonul rece;

Pe fondul consumului de alcool şi al geloziei, obişnuia să-şi lovească soţia, care în trecut a părăsit de mai multe ori domiciliul conjugal pentru acest motiv, dar s-a reîntors de tot atâtea ori la insistenţele inculpatului;

După ce a ajuns în judeţul Satu Mare (localitatea Medieşu Aurit) la data de 30 august 2012 - joi, cu prima ocazie, respectiv sâmbăta şi-a propus să se distreze, profitând în acest sens şi de sărbătorirea zilelor comunei;

Distracţia sa presupunea alcool şi femei iar dorinţa sa era atât de mare încât după finalizarea programului de lucru, în jurul orelor 18,00 nu a mai aşteptat prepararea şi servirea mesei, împreună cu colegii de muncă la baraca la care erau cazaţi, deşi anterior aceştia au pus bani împreună pentru achiziţionarea alimentelor, aşa cum o făceau în mod obişnuit;

Pentru a-şi atinge mai uşor scopul, inculpatul G. "se lipeşte" de inculpatul B.L., un tânăr în vârstă de 21 de ani, localnic provenind din comunitatea de rromi din Medieşu Aurit, pe care-l cunoscuse cu o zi înainte la locul de muncă unde acesta lucra ca şi zilier;

Apropierea dintre cei doi era una nefirească cât timp inculpatul G. era mult mai vârstă (inculpatul B. fiind mai tânăr decât băieţii inculpatului G.; inculpatul B. i se adresa cu apelativul "unchieş"), inculpatul G. dispunea de banii necesari distracţiei iar inculpatul B. nu şi, în plus acesta era de etnie rromă. Totuşi această apropiere era benefică inculpatului G. pentru atingerea scopului său imediat, respectiv acela al distracţiei (femei şi băutură);

"Relaţia" dintre cei doi dă roade imediate, în sensul că inculpatul G. este introdus direct în centrul comunităţii din care făcea parte inculpatul B., pe care îl însoţeşte la domiciliu, unde stă de vorbă cu tatăl acestuia după care consumă băuturi alcoolice la barul din imediata vecinătate a casei, unde de altfel plăteşte băutură şi mai tânărului său prieten;

După ce consumă mai multe beri şi palincă, inculpatul G. începe să "agaţe" inculpatul B. şi prietenii acestuia, în sensul de a-i face rost de o femeie;

Aflându-se împreună cu inculpatul B. şi prietenii acestuia, inculpatului G. i-a fost mai uşor să o cunoască şi să intre în legătură cu victima D.M.M., localnică, o femeie de vârstă apropiată acestuia şi care provenea din cadrul aceleiaşi comunităţi de rromi, cu care a început să se distreze, respectiv îi plătea băutură, povesteau şi se plimbau împreună;

În interval de câteva ore, inculpatul G. ajunge să îi ceară victimei să o însoţească, în sensul de a întreţine relaţii sexuale (aspect recunoscut de către inculpatul G. prin prima declaraţie olografa din data de 2 septembrie 2012, dosar urmărire penală), avându-l permanent în preajmă şi pe inculpatul B. care astfel îi asigura un fel de protecţie faţă de o eventuală agresiune din partea localnicilor;

Victima D.M.M., care obişnuia să mai petreacă cu bărbaţi din localitate sau din localităţile învecinate (conform susţinerilor mamei inculpatului B.), fiind văduvă, se complace în această postură şi urmăreşte să obţină mici avantaje financiare, sens în care îi cere inculpatului G. să-i facă diferite cadouri;

Aşa se face că, înspre miezul nopţii, după ce inculpatul G. îi cumpără victimei mai întâi un colier (lănţişor) şi apoi o pereche de cercei, victima are pretenţii la mai mult (un lănţişor mai frumos şi mai scump), lăsându-l să creadă că nu va rămâne nerăsplătit pentru aceste cheltuieli, aspecte ce rezultă din depoziţiile martorei M.V., vânzătoarea de la tarabă;

Inculpatul G. dă primele semne de frustrare (costurile distracţiei fiind din ce în ce mai mari), afirmând în acest context că această femeie are pretenţii mai mari decât soţia sa, aspecte surprinse atât de către inculpatul B. cât şi de martora M.V., dar nu exclude totuşi această posibilitate, dar doar după consumarea actului sexual;

Inculpatul G. nu renunţă la intenţia sa de a întreţine relaţii sexuale cu victima şi continuă să plătească acesteia băuturi alcoolice - bere, până după miezul nopţii deşi deja se aflau ambii în stare avansată de ebrietate;

În acest moment, respectiv după miezul nopţii, cei trei, care au devenit nedespărţiţi, au fost observaţi de martora M.C.M., în momentul în care a închis magazinul tip "carmangerie" şi a încercat să se deplaseze acasă cu autoturismul iar cei trei, dintre care bărbatul mai în vârstă şi femeia se aflau într-o stare avansată de ebrietate, se aflau rezemaţi de maşina sa şi povesteau;

În continuare, inculpatul B.L. îi conduce pe cei doi înspre ruinele castelului din localitate, care reprezenta o zonă mai retrasă, propice consumării unui act sexual, departe de ochii lumii, trăgând practic de cei doi care de abia se mai ţineau pe picioare, din cauza stării de ebrietate;

Ajunşi la castel, inculpatul G.I. împreună cu victima D.M. coboară în subsol, în timp ce inculpatul B. aşteaptă sus lângă zidurile acestuia, oferind astfel linişte inculpatului G., "prietenul" său, pentru consumarea actului sexual;

În subsolul castelului, după ce victima D.M. îi pretinde inculpatului G., plata acestui favor, între cei doi are loc o "luptă", în timp ce aceştia se aflau încă în picioare (în ortostatism), în cadrul căreia victima suferă o fractură a bazei falangei unui deget de la mâna stângă dar şi alte leziuni (zgârieturi), timp în care ambii vociferează;

În acest moment în subsolul castelului coboară şi inculpatul B.L. care o surprinde pe victimă pe jumătate dezbrăcată, respectiv cu bluza ridicată până la baza sânilor, având toracele şi abdomenul dezgolite şi cu pantalonii descheiaţi la nivelul fermoarului şi traşi până la baza coapselor, zona pubiană fiind vizibilă;

Inculpatul B.L. aude cum victima D.M. îi cere inculpatului să o plătească, iar inculpatul G. îi răspunde că plata se face întotdeauna doar după muncă, după care îl vede pe inculpatul G. care i-a de jos o bucată de cărămidă cu care îi aplică mai multe lovituri victimei în zona capului, cauzându-i plăgi, echimoze şi hematoame multiple la nivelul capului, frontal, în zona ochilor, a nasului, a buzelor;

În acest moment se naşte, în mod spontan intenţia inculpatului B. de a-i suprima viaţa victimei, lovind-o în acest sens cu sălbăticie de mai multe ori cu o cărămidă în cap; cărămida îmbibată de sângele victimei şi care prezenta fire de natură piloasă de culoare neagră (fire de păr ale victimei), ce a fost ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului şi care reprezintă astfel "arma crimei", a fost expertizată în cursul cercetării judecătoreşti;

Deşi victima era o persoană viguroasă, puternică (conform descrierilor făcute de martorii audiaţi în cauză), aceasta se afla într-o stare avansată de ebrietate, la momentul necropsiei stabilindu-se că aceasta avea o alcoolemie de 1,40 grame ‰;

Victima cade pe spate iar inculpatul B. încearcă să intervină în ajutorul acesteia dar fără succes iar cu această ocazie îşi pierde unul dintre nasturii de la buzunarul din spate al pantalonilor scurţi cu care era îmbrăcat;

În continuare, inculpatul B. fuge de la faţa locului, speriat de cele întâmplate şi fără a se întâlni cu cineva se duce acasă, unde ajunge în jurul orelor 01,00 şi se pune să doarmă;

Inculpatul G.I., nu mai întreţine relaţii sexuale cu victima, pe care o abandonează plină de sânge, în subsolul castelului;

Părăseşte şi el subsolul castelului nu înainte de a-şi recupera telefonul mobil căzut din buzunarul de la piept al cămăşii şi care în cădere s-a dezmembrat; din cauza întunericului nu îşi găseşte bateria telefonului care rămâne la faţa locului şi unde este găsită cu ocazia cercetărilor; adoarme pe o bancă din centrul comunei.

După aproximativ 2 ore, inculpatul G. se deplasează la locuinţa inculpatului B. cu intenţia de a-i cere o bicicletă cu care să se deplaseze la baracă; întrucât nu îi răspunde nimeni la strigătele sale din stradă, inculpatul G. pătrunde în curtea unei case aflată în imediata vecinătate a inculpatului B. de unde, fără a solicita acordul vreunei persoane, i-a o bicicletă care era rezemată de peretele casei cu care se deplasează înspre baracă, unde ajunge târziu, în jurul orelor 06,00, rătăcindu-se în drum spre casă.

În aceeaşi dimineaţă, în timp ce inculpatul G. îşi revenea din beţie, acesta este cuprins de remuşcări, care îl fac să afirme cu voce tare "cine face ca mine, ca mine să păţească", fiind auzit de martorul B.V., coleg de muncă şi şeful de echipă al inculpatului. Acelaşi coleg, i-a cunoştinţă de faptul că inculpatul G. şi-a pierdut bateria de la telefonul mobil după ce, acesta din urmă îi cere celuilalt coleg de muncă, să-i vândă o baterie asemănătoare pe care o deţinea în plus;

După reţinerea de către organele de poliţie, prin prima declaraţie dată în faţa acestora (declaraţia olografă din data de 2 septembrie 2012 aflată la dosarul de urmărire penală), inculpatul G. recunoaşte starea de fapt mai sus descrisă, până la momentul în care s-au deplasat cu toţii în zona castelului pentru a întreţine relaţii sexuale cu victima, inclusiv propunerea sa către victimă de a avea relaţii sexuale; de aici inculpatul G. face declaraţii neadevărate prin care susţine că nu a coborât în subsolul castelului (unde au coborât doar victima şi inculpatul B.) şi nu cunoaşte ce s-a întâmplat acolo, dar nu oferă explicaţii plauzibile cu privire la prezenţa urmelor multiple provenite de la papucii pe care îi purta în acea seară în preajma cadavrului precum şi cu privire la prezenţa bateriei de la telefonul mobil în aceeaşi zonă; de asemenea nu îşi justifică atitudinea avută la momentul revenirii la baracă, alături de colegi, din dimineaţa zilei următoare;

Organul de urmărire penală îşi însuşeşte în parte susţinerile neadevărate ale inculpatului G., în sensul că reţine în actul de sesizare al instanţei, că cele trei persoane s-au deplasat la ruinele castelului, după ce s-au înţeles ca ambii inculpaţi să întreţină relaţii sexuale cu victima.

Această versiune susţinută de inculpatul G., completată cu susţinerea că nu a coborât în subsolul castelului şi astfel nu cunoaşte ce s-a întâmplat acolo, menită să-l absolve de orice responsabilitate, nu îşi găseşte acoperire prin probele ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză; astfel prezenţa inculpatului G. la locul comiterii faptei este indubitabilă, fiind dovedită de multiplele urme ale pantofilor (papucilor) pe care îi purta şi de prezenţa bateriei de la telefonul propriu;

De asemenea, inculpatul B. nu avea nicio motivaţie pentru comiterea acestei fapte, în timp ce inculpatul G. avea această motivaţie; astfel, este puţin probabil ca inculpatul B., un tânăr de numai 21 de ani să aleagă să întreţină relaţii sexuale cu o femeie mai în vârstă decât mama sa, şi care făcea parte din aceeaşi comunitate de rromi din care provenea şi el (care îi era şi o rudă mai îndepărtată) şi, în plus şi împreună cu un străin, respectiv o persoană pe care o cunoscuse cu o zi mai înainte şi care era mult mai în vârstă decât el şi căruia i se adresa cu formula "unchieş", (inculpatul G. fiind mai în vârstă decât tatăl inculpatului B.); în schimb, inculpatul G., aşa cum s-a arătat mai sus, avea intenţia de a se distra, intenţie pe care a urmărit-o până la sfârşit, doar că aceasta a avut un final tragic, final pe care iniţial nu l-a urmărit; intenţia de a suprima viaţa victimei s-a născut în mintea inculpatului G., spontan, doar în ultimul moment, după ce a irosit energie şi bani pe parcursul întregii după amiezi şi, în momentul în care a realizat că întregul efort ar putea fi zadarnic.

De altfel, este posibil ca din cauza stării de ebrietate avansată în care se afla inculpatul G., acesta să nu îşi amintească ultimul efort al acestuia, respectiv agresiunea violentă şi repetată asupra victimei, ce a fost observată în mod direct de către inculpatul B.. Aşa s-ar explica şi încercările repetate ale inculpatului G., surprinse cu ocazia interceptărilor autorizate efectuate în mediul ambiental, respectiv în celula în care erau cazaţi ambii inculpaţi, din Arestul IPJ Satu Mare, după momentul în care a fost reţinut preventiv şi apoi arestat şi inculpatul B.L. (la aproximativ o lună şi jumătate după data comiterii faptei şi data arestării preventive a inculpatului G.); Din cuprinsul acestor interceptări, ale căror redări se află la dosarul de urmărire penală, rezultă cum inculpatul G.I., încearcă din răsputeri să îl determine pe inculpatul B. să spună ce s-a întâmplat în acea noapte, ajungând în acest sens chiar să îl ameninţe dacă nu spune adevărul, în sensul de a spune adevărul dorit de el, respectiv că inculpatul G. nu are nici o implicare în moartea victimei. Inculpatul B.L. nu cedează însă acestor provocări.

În acest sens, instanţa a reţinut că este nefondată apărarea inculpatului G.I., prin care a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că nu el ar fi comis infracţiunea de omor.

A apreciat ca nefondată şi apărarea aceluiaşi inculpat prin care s-a solicitat achitarea sa de sub acuzaţia comiterii infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt calificat, pe motiv că acestor infracţiuni le-ar lipsi elementele constitutive, cât timp inculpatul a luat bicicleta doar cu intenţia de a se deplasa la baraca în care locuia în mod provizoriu. În acest sens, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă atât activitatea inculpatului G. de pătrundere în curtea imobilului părţii vătămate D.I. cât şi luarea bicicletei acestuia şi deplasarea cu aceasta pe o distanţă de aproximativ 4 km, fără acordul proprietarului bicicletei. Aceste activităţi au fost, de altfel, recunoscute şi de către inculpatul G.. În acest sens, instanţa a mai reţinut că nu are relevanţă împrejurarea că portiţa de la curtea casei părţii vătămate nu era închisă, cât timp lipsa acordului proprietarului se prezumă în astfel de cazuri, iar inculpatul nu a făcut dovada contrarie. De asemenea, s-a considerat că nu are relevanţă împrejurarea că bicicleta sustrasă a fost restituită, în modalitatea descrisă mai sus.

Cu toate acestea, instanţa a găsit pertinentă critica privind încadrarea juridică dată acestei fapte, pe motiv că luarea bicicletei s-a făcut cu scopul folosinţei acesteia şi nu cu scopul însuşirii pe nedrept, motiv pentru care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul solicitat în apărarea inculpatului G.I., respectiv din infracţiunea de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. În infracţiunea de furt de folosinţă calificat, prevăzut de art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

S-a menţionat că în sarcina inculpatului B.L. nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de omor, sub niciuna dintre formele participaţiei, respectiv autor sau complice.

Infracţiunea de omor, săvârşită în calitate de autor, presupune sub aspectul elementului material, exercitarea de violenţe care să aibă ca rezultat suprimarea vieţii victimei, în timp ce participarea, în calitate de complice la comiterea infracţiunii de omor presupune existenţa unei legături subiective între autor şi complice în legătură cu săvârşirea acestei infracţiuni alături de o contribuţie efectivă a complicelui la săvârşirea faptei, materializată în activităţi de "înlesnire" sau "ajutare" a autorului.

S-a mai reţinut că în cauză, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul B.L. ar fi desfăşurat activităţi care să fi avut ca şi rezultat moartea victimei D.M.M.. Prezenţa la faţa locului a unui nasture de la pantalonii purtaţi de inculpatul B.L. În noaptea de 1 - 2 septembrie 2012, când a avut loc uciderea victimei, dovedeşte fără putinţă de tăgadă prezenţa acestuia la locul comiterii faptei. Un alt argument reţinut în actul de sesizare al instanţei, prin care s-a reţinut vinovăţia acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, respectiv prezenţa petelor de sânge uman pe aceeaşi pereche de pantaloni purtată de acesta nu mai poate fi reţinut, cât timp prin expertiza medico legală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, de către INML Mina Minovici, Bucureşti, s-a stabilit că perechea de pantaloni analizată nu prezintă urme de sânge (dosar instanţă).

De asemenea, s-a arătat că nu poate fi reţinută existenţa unei înţelegeri, anterioare sau concomitente, între inculpatul G.I. şi B.L. privind suprimarea vieţii victimei şi nu este dovedită vreo activitate a inculpatului B. privind acordarea unui ajutor sau înlesnire a săvârşirii faptei de către autor.

S-a reţinut că intenţia inculpatului G.I. de ucidere a victimei D.M.M. a fost una spontană, iar inculpatul B.L. i-a însoţit pe aceştia la ruinele castelului, cu intenţia de asigura "liniştea" inculpatului G. pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu victima. De altfel, în cazul inculpatului B., lipseşte şi motivaţia în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de omor asupra victimei D.M.M..

În contextul arătat, s-a reţinut că fapta inculpatului B.L. de a nu anunţa organele de poliţie după ce a luat cunoştinţă de fapta inculpatului G.I. din noaptea de 1 - 2 septembrie 2012, care a avut ca urmare moartea victimei D.M.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nedenunţarea unei infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen., sens în care a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina acestuia, conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen..

În acest sens, s-a reţinut că este nefondată apărarea inculpatului B.L., formulată prin apărătorul ales, prin care se solicită achitarea sa de sub acuzaţia săvârşirii acestei infracţiuni, pe motiv că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cât timp inculpatul B. ar fi dat toate relaţiile cunoscute în legătură cu această faptă, organelor de poliţie, încă din data de 2 septembrie 2012, respectiv în ziua imediat următoare comiterii faptei.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul B.L. după ce a fost martor ocular la agresiunea fizică asupra victimei D.M.M., exercitată de către inculpatul G.I., în noaptea zilei de 1 - 2 septembrie 2012, a părăsit locul faptei speriat, după care s-a deplasat acasă şi s-a culcat. Procedând astfel, inculpatul a omis să denunţe fapta inculpatului G.I. organelor abilitate, deşi avea această obligaţie. În continuare, a doua zi dimineaţă, inculpatul B. s-a prezentat la locul de muncă unde s-a întâlnit cu autorul agresiunii, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De asemenea, după finalizarea programului de lucru, inculpatul B. s-a deplasat la domiciliu, s-a spălat şi s-a schimbat după care s-a deplasat în centrul comunei unde continua serbarea zilelor comunei, fără a anunţa nici în acest moment organele de poliţie, despre cele întâmplate cu o seară înainte.

Referitor la individualizarea sancţiunilor aplicate şi alte măsuri s-au reţinut următoarele:

Inculpaţii G.I. şi B.L. au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor cu vinovăţie, drept pentru care s-a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestora au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen. referitoare la pluralitatea de infracţiuni, limitele de pedeapsă fixate de textele legale de incriminare a infracţiunilor săvârşite, respectiv ale art. 174, art. 192 alin. (2), art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) şi ale art. 262 alin. (1) C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor, dar şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpaţilor.

În ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute în cuprinsul legilor de incriminare a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa a reţinut următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen., infracţiunea de omor se sancţionează cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi; potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) C. pen., infracţiunea de furt de folosinţă calificat se sancţionează cu închisoare de la 3 la 15 ani; potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. pen., infracţiunea de violare de domiciliu, în formă agravată se sancţionează cu închisoare de la 3 la 15 ani; potrivit dispoziţiilor art. 262 alin. (1) C. pen., infracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

În ce priveşte gradul de pericol social al faptelor comise de către inculpaţi, s-a reţinut că acesta este unul deosebit de ridicat în raport de natura acestor infracţiuni (infracţiuni contra vieţii, contra patrimoniului, respectiv infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei) şi rezultă din modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor şi mai ales urmarea produsă, respectiv moartea victimei D.M.M. şi împiedicarea înfăptuirii în mod corect a justiţiei.

În ce priveşte persoana inculpaţilor, instanţa a reţinut că inculpatul G.I., deşi nu este recidivist, a mai fost condamnat în trecut pentru fapte antisociale, respectiv la două pedepse cu amenda penală pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice (prin Sentinţa penală nr. 145/2000 a Judecătoriei Bolintin Vale) şi lovire sau alte violenţe (prin Sentinţa penală nr. 241/2006 a Judecătoriei Bolintin Vale) şi la o pedeapsă cu închisoare pentru săvârşirea unei alte infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice (prin Sentinţa penală nr. 462/1998 a Judecătoriei Bolintin Vale), în timp ce inculpatul B.L. este la primul contact cu legea penală.

În ce priveşte persoana inculpatului B.L., instanţa a mai reţinut că printr-o hotărâre civilă (Sentinţa civilă nr. 4485 din 27 iunie 2013 pronunţată de către Judecătoria Satu Mare în Dosar cu număr 7199/296/2012) s-a procedat la înregistrarea tardivă a naşterii acestuia, stabilindu-se totodată ca acesta să poarte numele de familie "B.", respectiv numele mamei B.I., avut anterior căsătoriei cu tatăl inculpatului B.R.. S-a constatat, de asemenea, că până la momentul pronunţării prezentei hotărâri nu a fost eliberat actul de naştere al inculpatului, conform celor dispuse prin hotărârea arătată.

Pe cale de consecinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului B.L., sub numele purtat de acesta la momentul săvârşirii faptei, al arestării preventive şi al trimiterii în judecată, deşi, în prezent acesta are numele de B.L., conform hotărârii judecătoreşti mai sus arătate, fiind vorba despre una şi aceeaşi persoană.

În favoarea inculpaţilor nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, cât timp inculpatul G.I. a manifestat un comportament antisocial aşa cum s-a arătat mai sus, suferind condamnări pentru infracţiuni comise în trecut, iar pe de altă parte, în ce priveşte fapta dedusă judecăţii, nu şi-a asumat consecinţele activităţii sale infracţionale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, încercând să inducă în eroare organele judiciare. Inculpatul B.L. a avut o atitudine oscilantă în ce priveşte fapta de care este acuzat, prezentând o stare de fapt doar parţial corespunzătoare adevărului, în faza de urmărire penală, după care în cursul cercetării judecătoreşti a relatat o altă stare de fapt, care se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză.

Fără a reţine alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpaţilor, instanţa a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa închisorii de 16 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare, în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt de folosinţă calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. şi o altă pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile fiind comise în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate inculpatului G.I., în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Inculpatul B.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţarea unor infracţiuni, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.I. a fost scăzută durata executată în stare de reţinere şi de arest preventiv, respectiv de la 3 septembrie 2012 la zi, în timp ce în cazul inculpatului B.L. a fost scăzută durata executată în stare de reţinere şi de arestare preventivă, de la 17 octombrie 2012 la zi.

În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a apreciat că în raport de pericolul social concret al faptelor comise, singura modalitate în care va putea fi atins scopul preventiv şi punitiv al pedepselor aplicate, prevăzut de art. 52 C. pen. este, în cazul ambilor inculpaţi G.I. şi B.L., executarea în regim privativ de libertate, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., privind pedeapsa accesorie ce însoţeşte pedeapsa principală privativă de libertate.

În legătură cu latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că în termenul prevăzut de art. 15 C. proc. pen., respectiv în cursul urmăririi penale, persoana vătămată D.S.M., în calitate de fiu al defunctei D.M.M., s-a constituit parte civilă în cauză, prin declaraţia aflată la dosarul de urmărire penală.

Prin această declaraţie, partea vătămată a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea mamei sale.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului; acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.

Aceste din urmă dispoziţii legale reglementează principiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, din cuprinsul cărora se desprind şi condiţiile necesare pentru angajarea acesteia şi anume: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

În cauză, în raport de stabilirea vinovăţiei inculpatului G.I. În ce priveşte săvârşirea infracţiunii de omor, ce a avut ca urmare decesul victimei D.M.M., mama părţii vătămate D.S.M., instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru fapta proprie, motiv pentru care s-a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri către partea civilă.

În ce priveşte întinderea acestor despăgubiri, instanţa a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului ce presupune înlăturarea integrală a tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite şi culpabile.

Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, cheltuieli al căror cuantum nu a fost contestat de către inculpaţi.

Totodată, s-a constatat că nu au fost formulate pretenţii, reprezentând daune morale, de către aparţinătorii victimei D.M.M..

În ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt de folosinţă calificat, instanţa a constatat că partea vătămată Dano Io an nu a formulat pretenţii civile faţă de autorul acestei infracţiuni, cât timp i-a fost restituită bicicleta, fără a prezenta defecţiuni (dosar urmărire penală).

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate s-au formulat următoarele apeluri:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi condamnarea inculpatului B.L. pentru comiterea infracţiunii de omor, precizându-se totodată că solicită menţinerea dispoziţiilor de condamnare a inculpatului G.I. şi majorarea pedepsei aplicate acestuia.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică raportat la schimbarea încadrării juridice dispusă faţă de inculpatul B.L. din infracţiunea de omor în infracţiunea de nedenunţare a unei infracţiuni întrucât din probele administrate în cursul procesului penal s-a stabilit că şi acesta a participat a comiterea faptei şi a exercitat acte de violenţă asupra victimei, moment în care de pe pantalonii acestuia a căzut un nasture găsit la faţa locului; s-a arătat că nici unul dintre inculpaţi nu-şi recunosc faptele, dar raportat la comportamentul acestora pe parcursul procesului penal şi mai cu seamă la constatările medico-legale se dovedeşte ipoteza că ambii inculpaţi au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpatul B.L. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii apelate în sensul reducerii pedepsei ce i-a fost aplicată, arătând în motivare că se impune reducerea pedepsei raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, inclusiv la vârsta acestuia.

Inculpatul G.I. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei apelate în sensul achitării inculpatului în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât el nu a comis fapta pentru care este cercetat, iar la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească această împrejurare.

Prin Decizia penală nr. 148/A din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile penale formulate de inculpaţii G.I. şi B. (fost B.) L.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând s-a înlăturat dispoziţia privind condamnarea inculpatului B. (fost B.) L. la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.L. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. În infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen. şi pe cea privind respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.L. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. În infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.L. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. În infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 17 octombrie 2012 până la data de 29 octombrie 2013.

S-a dispus ca inculpatul G.I. să fie obligat în solidar cu inculpatul B.L. la plata despăgubirilor civile acordate părţii civile D.S.M..

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 3324 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului B.L., dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi să plătească în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor a sumei de câte 300 lei fiecare, onorariu pentru avocaţi din oficiu L.A. şi G.S., care s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei (Delegaţiile nr. 3909 şi nr. 3908 din 9 septembrie 2013).

În baza art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.I. şi s-a dispus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.

Pentru a decide astfel s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Inculpaţii G.I. şi B. (B.) L. au fost trimişi în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru comiterea a câte unei infracţiuni de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., în sarcina inculpatului G.I. reţinându-se şi săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 august 2013 a Tribunalului Satu Mare s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B. (B.) L. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. În infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen., precum şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.I. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 - 209 alin. (1) lit. g) C. pen. În infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (4) - art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în data de 1 septembrie 2012 cei doi inculpaţi (care se cunoscuseră înainte cu o zi la ferma de pui din localitatea Medieşu Aurit unde lucrau amândoi), după terminarea programului de lucru s-au deplasat în localitatea Medieşu Aurit la barul "I." unde au consumat băuturi alcoolice, după care s-au despărţit, inculpatul B. (B.) L. plecând acasă.

Întrucât în ziua respectivă se organizau în comună diverse activităţi pentru serbarea zilei comunei, inculpatul B. (B.) L. a mers în centrul comunei, întâlnindu-se cu inculpatul G.I. la barul "M.", unde se găsea şi victima D.M.M., care, la rândul ei consuma băuturi alcoolice.

Din declaraţia celor doi inculpaţi coroborate cu declaraţia martorilor V.I., D.M. rezultă că aceştia, împreună cu victima D.M.M. au consumat băuturi alcoolice în localul respectiv toţi trei fiind în stare de ebrietate.

În aceste împrejurări, inculpaţii, s-au înţeles cu victima să întreţină raporturi sexuale, sens în care s-au îndreptat spre castelul în ruină din localitatea Medieşu Aurit.

În declaraţiile date în cursul procesului penal inculpatul G.I. a arătat că amândoi inculpaţii s-au înţeles cu victima să întreţină relaţii sexuale precizând că nu ştie cine a stabilit locul unde să se deplaseze pentru a le întreţine.

S-a reţinut că inculpatul G.I. nu este din localitate, (venind în Medieşu Aurit doar în data de 30 august 2012) este cert că locul a fost ales de inculpatul B. (B.) L. care localnic fiind, cunoştea localitatea şi putea identifica mai uşor un loc corespunzător scopului lor, spre deosebire de inculpatul G.I. care nu cunoştea localitatea, aflându-se de doar două zile acolo.

În drum spre castel aceştia au trecut pe la tarabele din centrul comunei, inculpatul G.I. cumpărându-i victimei un lănţişor cu suma de 10 lei şi o pereche de cercei cu suma de 5 lei.

Din declaraţia martorei M.V. (vânzătoarea de la care s-au cumpărat bijuteriile) rezultă că victima i-a cerut inculpatului B. (B.) L. să-i cumpere lănţişorul, acesta fiind plătit de către inculpatul G.I., care iniţial nu a vrut să-l cumpere, spunându-i "lasă că ţi-l voi plăti după aceea", însă, deoarece victima le-a spus că nu merge nicăieri până nu-l plăteşte, a băgat mâna în buzunar şi a scos 10 lei pe care i-a dat martorei.

A mai arătat martora că victima D.M.M. şi-a mai cumpărat o pereche de cercei cu 5 lei pe care i-a cumpărat tot inculpatul G.I. care i-a şi spus martorei că el nu i-a cumpărat atâtea bijuterii soţiei sale iar acum "cumpăra la o ţigancă".

Martorul M.V. i-a indicat ulterior pe cei doi inculpaţi ca fiind persoanele care au fost împreună cu victima la tarabă în seara zilei de 1 septembrie 2012.

De asemenea, martorul R.M. (care supraveghea jocurile mecanice organizate cu ocazia zilei comunei) i-a văzut pe cei trei în jurul orelor 2.00 noaptea, îndreptându-se spre castel.

Din declaraţiile inculpatului G.I. rezultă că, în timp ce se deplasau spre castel între inculpatul B. (B.) L. şi victima D.M.M. s-a iscat o discuţie contradictorie însă inculpatul nu a putut preciza motivul acesteia deoarece discuţia s-a purtat în limba maghiară sau "în ţigăneşte", iar el nu a înţeles ce vorbesc cei doi; a arătat însă că inculpatul B. (B.) L. a ţinea de mână pe victimă şi a tras-o în mod forţat după el.

Din momentul în care au ajuns la castelul părăsit nici unul dintre inculpaţi nu a mai recunoscut că a coborât cu victima în subsolul castelului pentru a întreţine relaţii sexuale.

La dosarul cauzei există însă o serie de mijloace de probă din care rezultă că ambii inculpaţi au coborât cu victima D.M.M. la subsolul castelului pentru a întreţine raporturi sexuale.

Astfel, cu ocazia cercetării la faţa locului s-au identificat în apropierea cadavrului mai multe urme de încălţăminte pe sol, urme care, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză au fost create de acelaşi tip de relief antiderapant de încălţăminte (tip şlapi) pentru piciorul drept şi stâng ca şi al celor care au fost ridicaţi de la inculpatul G.I.; tot în apropierea cadavrului s-a identificat o baterie de telefon mobil care s-a constatat că provine de la telefonul mobil al inculpatului G.I. (acesta recunoscând că şi-a pierdut bateria, însă nu la locul unde a fost descoperită).

De asemenea, la locul faptei a fost descoperită o şapcă cu cozoroc de culoare albă care s-a stabilit că îi aparţine inculpatului B. (B.) L., şapca fiind identificată de martora M.V. (ospătară de la barul "M.") ca fiind şapca purtată de acesta şi în localul respectiv când a consumat alcool, cu inculpatul G.I. şi victima D.M.M.; s-a mai găsit şi un nasture care s-a stabilit că a căzut de pe pantalonii purtaţi de inculpatul B. (B.) L..

Inculpatul B. (B.) L. a declarat iniţial că, odată ajunşi la castel, inculpatul G.I. şi victima au mers la subsol pentru a întreţine relaţii sexuale, el stând doar afară şi aşteptând până când inculpatul G.I. a ieşit afară; a arătat că la un moment dat a coborât şi el, ocazie cu care a văzut că cei doi întreţineau raporturi sexuale, inculpatul G.I. cerându-i să plece şi să asigure paza.

Inculpatul B. (B.) L. a arătat că inculpatul G.I. a venit singur de la subsol şi i-a spus că victima va veni singură, astfel că amândoi s-au dus la barul "M." unde au mai consumat câte o bere.

Această declaraţie dată de inculpat nu se coroborează cu declaraţia inculpatului G.I. care neagă că ar fi consumat bere la ora respectivă, fiind infirmată şi de declaraţia martorei T.C.M., administratoarea barului care a arătat că la orele 24,00 - 24,30 localul a fost închis.

Ulterior, în faza de judecată inculpatul B. (B.) L. a arătat că, în timp ce stătea afară a auzit că cei doi se certau motiv pentru care a coborât şi a observat că victima (care era pe jumătate dezbrăcată) i-a cerat inculpatului G.I. să-i dea banii promişi pentru a întreţine relaţiile sexuale, acesta refuzând şi spunând că "plata se face după muncă".

A arătat inculpatul că l-a văzut pe inculpatul G.I. luând de jos o piatră cu care a lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona capului; întrucât se afla aproape de victimă a arătat că inculpatul B. (B.) L. că a fost stropit pe pantaloni cu sânge.

Inculpatul a arătat că el a încercat să o tragă pe victimă de acolo, dar nu a reuşit, iar inculpatul G.I. a încercat să-l lovească şi pe el, motiv pentru care a fugit acasă.

Inculpatul G.I. a arătat că el nu a coborât cu victima la subsol, ci doar a aşteptat să vină inculpatul B. (B.) L. care a coborât cu victima la subsol pentru a întreţine raporturi sexuale.

Această declaraţie a inculpatului G.I. este contrazisă de celelalte mijloace de probă, respectiv declaraţia inculpatului B. (B.) L., procesele-verbale de cercetare la faţa locului în care au fost consemnate urmele şi obiectele ridicate de la locul faptei mai sus arătate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. (B.) L. Curtea reţine că din materialul probator administrat în cauză rezultă că acesta a fost prezent când inculpatul G.I. a aplicat victimei multiple lovituri cu o cărămidă în cap, lovituri de au determinat moartea acesteia, conform raportului medico-legal efectuat în cauză, fără ca acesta să intervină în vreun fel în favoarea victimei.

Acest fapt rezultă şi din atitudinea inculpatului B. (B.) L. care a arătat în cursul urmăririi penale că a coborât la subsol deoarece a auzit că victima şi inculpatul G.I. se certau şi l-a văzut pe acesta în timp ce o lovea pe victimă, cu cărămida în cap; deşi inculpatul a arătat că a încercat să o ducă pe victimă de acolo Curtea apreciază că nu există probe pentru a dovedi această susţinere a lui.

S-a constatat că acesta, iniţial a încercat să ascundă aflarea adevărului, negând că ar fi fost la subsolul castelului şi nu a recunoscut comiterea faptei.

S-a constatat că totodată că inculpatul nici imediat după comiterea faptei şi nici a doua zi nu a mers la poliţie pentru a relata cele văzute, iar prin declaraţiile sale iniţiale a îngreunat aflarea adevărului, încercând să se dezincrimineze atât pe el cât şi pe inculpatul G.I..

În aceste condiţii, s-a apreciat că atitudinea inculpatului B. (B.) L. de a asista la uciderea victimei D.M.M., fără să intervină în favoarea acesteia reprezintă o complicitate morală la comiterea de către inculpatul G.I. a infracţiunii de omor întrucât, deşi nu a avut o contribuţie materială în timpul săvârşirii infracţiunii, a creat autorului o stare psihică favorabilă comiterii infracţiunii.

Această activitate de asistenţă a autorului omorului (inculpatul G.I.) a avut, fără îndoială, o influenţă esenţială asupra psihicului coinculpatului G.I., care a căpătat astfel o îndrăzneală pentru a continua lovirea şi uciderea victimei. Prin urmare, acţiunea inculpatului întruneşte elementele caracteristice ale complicităţii morale, motiv pentru care Curtea a considerat că în cauză se impune ca în sarcina inculpatului B. (B.) L. să fie reţinută infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modul şi împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului, care ulterior şi-a nuanţat declaraţiile, ajungând într-o oarecare măsură la stabilirea stării de fapt în cauză.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii G.I. şi B. (B.) L.

Recurentul inculpat G.I. nu a motivat recursul formulat.

Recurentul inculpat B. (B.) L. a formulat motive de recurs la data de 24 iunie 2014 invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., învederând împrejurările relevate în faţa instanţei de apel, redate în practicaua deciziei penale atacate.

Examinând decizia recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile art. 385³ C. proc. pen. şi art. 385⁴ C. proc. pen. raportat la art. 366 şi 367 C. proc. pen., instanţa de recurs constată următoarele:

Inculpatul G.I. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 148/A din data de 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 22 ianuarie 2014, conform menţiunii din ştampila de pe plic, dosar recurs.

Conform referatului întocmit de grefierul de şedinţa (dosar recurs) în urma verificărilor efectuate la Biroul Executări Penale - Tribunalul Satu Mare referitor la inculpatul G.I. care are calitatea de recurent în dosar, s-a comunicat faptul că acesta a fost arestat preventiv la data de 3 septembrie 2012 şi în baza Sentinţei penale nr. 190 din 8 august 2013 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 148/A din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, inculpatul a început executarea pedepsei închisorii la data de 8 ianuarie 2014 - mandat de executare a pedepsei închisorii din 8 ianuarie 2014.

Din conţinutul mandatului de executare a pedepsei de 16 ani închisoare aplicată inculpatului G.I. rezultă că acesta a început executarea pedepsei la data de 8 ianuarie 2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 385³ C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Dispoziţiile art. 363 - 365 C. proc. pen. privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac, se aplică în mod corespunzător.

În considerarea dispoziţiilor legale menţionate şi a situaţiei expuse referitoare la data declarării căii de atac exercitată în cauză de către inculpatul G.I., instanţa de recurs constată că recursul acestuia a fost formulat tardiv, urmând a-l respinge ca atare.

Referitor la recursul formulat de inculpatul B. (B.) L., instanţa constată că acesta a fost declarat în termenul legal prevăzut de art. 385³ alin. (1) C. proc. pen., însă nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., respectiv cu 5 zile înainte de primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv 15 mai 2014.

În aceste condiţii, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., cazurile de casare prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Cu prilejul dezbaterilor recurentul inculpat B. (B.) L., prin apărător, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate.

Cum motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. nu face parte dintre cele care se pot lua în considerare din oficiu, instanţa nu poate examina criticile formulate de inculpat sub acest aspect.

Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., instanţa de recurs identifică însă situaţii favorabile recurentului-inculpat B.L. generate de aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Noul C. pen. În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Este de precizat că problema se pune în situaţia în care fapta comisă este prevăzută ca infracţiune şi în legea nouă, existând continuitate sub aspectul incriminării, precum şi atunci când fapta respectivă a fost săvârşită în întregime sub imperiul legii vechi.

Pentru ca, din mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârşirii unei infracţiuni, să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancţiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancţiuni penale care dacă este mai blândă, mai uşoară va imprima acelaşi caracter legii care o prevede.

Dintre sancţiunile de drept penal aplicabile, pedepsele principale şi pedepsele complementare dau conţinut evaluării situaţiei mai favorabile.

Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanţe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

Dacă în legea veche şi cea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleaşi limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va mai favorabilă legea nouă, conform acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanţa de judecată va examina minimul şi maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare a ei. Astfel, trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.

Examinând incidenţa legii penale mi favorabile sub aspectul dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepselor, consideră că este mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripţie mai mic.

Analizând incidenţa legii penale mai favorabile în raport de considerentele sus-menţionate, instanţa de recurs constată şi retine următoarele:

Potrivit art. 174 alin. (1) C. pen. anterior "uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi", iar potrivit art. 188 din Noul C. pen. "uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Este de observat că sub aspectul conţinutului constitutiv al noii reglementări, latura obiectivă şi latura subiectivă ale acestei infracţiuni sunt neschimbate.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, pentru această infracţiune, este de remarcat că legea nouă prevede limite de pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare la fel ca legea veche pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 de ani închisoare.

Sub aspectul pedepsei complementare comparând reglementările incidente atât sub aspectul conţinutului, cât şi al cuantumului acesteia, este mai favorabilă legea nouă.

Faţă de considerentele expuse, urmează a admite recursul formulat de inculpatul B. (B.) L., a casa în parte decizia penală atacată, şi rejudecând a interzice inculpatului B. (B.) L. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., urmând a menţine celelalte dispoziţii ale decizii penale atacate dacă nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Urmează a respinge ca tardiv formulat recursul inculpatului G.I. împotriva aceleiaşi decizii pentru considerentele deja expuse în precedent.

Văzând dispoziţiile art. 276 alin. (1) C. proc. pen. urmează a obliga pe recurentul inculpat G.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Celelalte cheltuieli judiciare urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B. (B.) L. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din data de 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată, şi rejudecând:

Interzice inculpatului B. (B.) L. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară, alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale decizii penale atacate dacă nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. (B.) L., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2172/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2178/2014. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2168/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 217/2014. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Ape ICCJ. Decizia nr. 2172/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2178/2014. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2183/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2186/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2187/2014. Penal