ICCJ. Decizia nr. 2215/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii pu

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2215/2014

Dosar nr. 4886/1/2013

Şedinţa publică din 30 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 45/D din 15 martie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul 4625/110/2011, s-a dispus:

Admiterea în parte a cererilor de schimbare a încadrării juridice.

Conform art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată din art. 323 din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii R.C.B., Z.B.V.R., P.V.D., C.C.C. şi S.V., din art. 323 din C. pen. şi art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C., din art. 323 din C. pen. şi art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.B.A. şi din art. 323 din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. - art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.C.L.

S-a respins cererea de restituire a cauzei.

I. A fost condamnat inculpatul R.C.B., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reţinerii din 05 mai 2011 (o zi) şi arestării preventive, de la 13 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

II. A fost condamnat inculpatul Z.S.V.R., fost Z., zis "C.", aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reţinerii din 05 mai 2011 (o zi) şi arestării preventive, de la 09 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

III. A fost condamnat inculpatul C.C.C., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

IV. A fost condamnat inculpatul P.V.D. zis "B.", aflat în Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, la:

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

V. A fost condamnat inculpatul S.V., fost A., zis "B.", aflat în Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, la:

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 24 august 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

VI. A fost condamnat inculpatul P.C.L., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) - art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

VII. A fost condamnat inculpatul M.C., fost C., zis "C.", aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reţinerii din 05 mai 2011 (o zi) şi arestării preventive, de la 09 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

VIII. A fost condamnat inculpatul M.B.A., fost L., zis "Ţ.", la:

- o pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă la omor calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la distrugere prev. de art. 25 rap. la art. 217 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale şi aplică pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de acesta.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul P.C.L. la plata sumei de 70.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 14 alin. (5), art. 346 din C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14 alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul P.C.L. la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă M.A. cu titlu de daune morale.

S-a respins restul pretenţiilor ca nefondate.

În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. NR. 72/2006, au fost obligaţi inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, să plătească suma de 10.602,21 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. S." Iaşi reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 obligă inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, să plătească suma de 521,95 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, au fost obligaţi inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, să plătească suma de 1432,65 RON către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău reprezentând cheltuieli transport sanitar pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul P.C.L. să plătească suma de 194,23 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.A.

S-au respins ca inadmisibile cererile formulate de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău de obligare a inculpatului P.C.L. la plata cheltuielilor ocazionate de transportul sanitar, respectiv asistenţa medicală acordată acestuia.

S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" Iaşi nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluţionarea definitivă a cauzei.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău doar în ceea ce priveşte bunurile aparţinând inculpaţilor R.C.B., P.V.D.,, M.B.A. şi P.C.L.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

S-a respins cererea de scutire de plată a amenzii formulată de domnul avocat C.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de acesta, în cuantum de 127.000 RON pentru fiecare din aceştia.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22 martie 2013 Tribunalul Bacău a dispus: în baza art. 195 C. proc. pen., îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei penale nr. 45/D din 15 februarie 2013 a Tribunalului Bacău în sensul de a se menţiona corect, pentru toţi inculpaţii, art. 8 din Legea nr. 39/2003 în loc de art. 8 din Legea nr. 39/2000.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 150/P/2011 din 02 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C.L., pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) - 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) din C. pen. constând în aceea că constând în aceea că în cadrul unei acţiuni premeditate, din interes material, în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19.00, acesta a intenţionat să le ucidă pe persoanele vătămate M.I.D. şi M.A.M., dirijându-şi în mod voluntar autoturismul în cadrul unei coliziuni frontale cu cel în care se aflau persoanele vătămate, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe DN 15, la ieşirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuş; acţiunea a fost de natură a o pună în imposibilitatea de a mai pleca de pe loc pe partea vătămată M.I.D., pentru a oferi prilejul altor 5 persoane să-l agreseze în mod grav cu corpuri şi mijloace contondente.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 603/P/2011 din 16 septembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii:

M.B. (fost L.) A., zis "Ţ.", studii 8 clase, administrator la S.C. A.F.C. S.R.L. Piatra-Neamţ, căsătorit, un copil, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi instigare la distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

- art. 25 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.,

M. (fost C.) C., zis "C.", cetăţean român, studii 12 clase, administrator al S.C. M.C. căsătorit, 1 copil, cu antecedente penale;

R.C.B. cetăţean român, studii 4 clase, fără ocupaţie, căsătorit, 2 copii, cu antecedente penale;

Z.S. (fost Z.) V.R. zis "C.", cetăţean român, studii 12 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale;

P.V.D., zis "B.", cetăţean român, studii 6 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale;

C.C.C., cetăţean român, fără antecedente penale;

toţi 6 (nr. 2 - 7) pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi tentativă la comiterea infracţiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

P.C.L., cetăţean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale dar reabilitat de drept;

- pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi de distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

- art. 217 alin. (1) C. pen.

II. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

M.B. (fost L.) A., zis "Ţ", cu datele de mai sus;

pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, pentru instigare la tentativă la comiterea infracţiunii de omor calificat şi instigare la distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen.,

- art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi respectiv

- art. 25 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că inculpatul a iniţiat asocierea şi a celorlalţi 7 inculpaţi pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., pe care i-a determinat ca în data de 14 februarie 2011, să participe la urmărirea, prinderea şi agresarea părţii vătămate, cu intenţia de a o ucide, împrejurare în care, pe inculpatul P.C.L. l-a determinat şi să distrugă cu intenţie autoturismul părţii vătămate;

M. (fost C.) C., zis "C.", cu datele de mai sus,

pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi complicitate la tentativă la comiterea infracţiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

- art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că acesta s-a asociat cu ceilalţi 7 inculpaţi pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., iar în ziua de 14 februarie 2011, a urmărit-o pe aceasta pe tot parcursul traseului Piatra-Neamţ - Bucureşti şi retur, furnizând apoi informaţiile necesare inculpaţilor coautori în vederea realizării tentativei de omor împotriva părţii vătămate, în seara aceleiaşi zile, în jurul orei 19.00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieşirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuş, urmând ca mai apoi să asigure şi retragerea celorlalţi participanţi.

R.C.B., cu datele de mai sus;

Z.S. (fost Z.) V.R. zis "C.", cu datele de mai sus;

S. (fost A.) V., zis "B.", cetăţean român, studii 8 clase, fără ocupaţie, divorţat, fără copii, fără antecedente penale;

P.V.D., zis "B.", cu datele de mai sus;

C.C.C., cu datele de mai sus;

toţi 5 (nr. 3 - 7) pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi tentativă la comiterea infracţiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

- art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că aceştia s-au asociat şi cu ceilalţi inculpaţi pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., activitatea culminând cu participarea la comiterea tentativei de omor asupra acesteia, petrecută în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19:00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieşirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuş, dată şi loc în care, aceşti inculpaţi au agresat-o cu bâte, cu răngi şi cu picioarele, cu intenţia de a o ucide pe partea vătămată, ocazie cu care i-au produs leziuni corporale de natură a-i pune în primejdie viaţa şi

P.C.L., cu datele de mai sus;

pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi de distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. şi respectiv

- art. 217 alin. (1) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că inculpatul s-a asociat cu ceilalţi 7 inculpaţi pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., activitatea culminând cu participarea la comiterea tentativei de omor asupra acesteia, petrecută în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19.00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieşirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuş, dată şi loc în care, cu aceiaşi ocazie, inculpatul a şi distrus autoturismul părţii vătămate, dirijându-şi în mod voluntar autoturismul său în cadrul unei coliziuni frontale cu cel al părţii vătămate.

Cele două dosare având numerele 4625/110/2011 şi 3944/110/2011 au fost conexate sub nr. 4625/110/2011.

Prin Sentinţa penală nr. 28/D din 10 februarie 2012 instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice pentru toţi inculpaţii, doar în ceea ce priveşte infracţiunea asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., din această infracţiune în cea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din C. pen.

De asemenea în temeiul art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 268 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru refacerea urmăririi penale.

Sentinţa amintită a fost casată prin Decizia penală nr. 336 din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, cauza fiind trimisă la Tribunalul Bacău pentru continuarea judecăţii reţinând că numai după administrarea de probatorii instanţa este în măsură să-şi formeze convingerea dacă se impune sau nu schimbarea încadrării juridice şi, ca o consecinţă a acesteia, restituirea cauzei la parchet.

Iniţial inculpaţii s-au prevalat de dreptul la tăcere, revenind asupra acestei poziţii după administrarea unor probe, iar inculpaţii P.C.L. şi S.V. şi-au modificat şi aceste declaraţii spre finalul cercetării judecătoreşti, susţinând noi alibiuri.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În municipiul Piatra-Neamţ există mai multe grupări de tineri despre care există bănuiala că obţin venituri din activităţi infracţionale desfăşurate atât pe teritoriul României cât şi în străinătate.

Inculpaţii fac parte dintr-o astfel de grupare coordonată de inc. M.B.A. apropiată unui alt "clan" condus de fraţii M. Între acestea şi o altă grupare condusă de partea vătămată M.I.D. exista un conflict ce apăruse cu mai mulţi ani în urmă (probabil cauzat de neînţelegeri referitoare la zonele de influenţă şi de orgoliile specifice), conflict ce ar fi generat numeroase acţiuni violente îndreptate împotriva capilor acestei grupări, acte care au culminat cu uciderea unuia din fraţii M. în anul 2010 de către unul din apropiaţii părţii vătămate M.I.D.

În acest context, dar şi al unei apropieri dintre M.B.A. şi V.O., aceasta din urmă fiind ţinta unor acte de agresiune ale părţii vătămate, acţiuni îndreptate asupra unor bunuri ale acesteia, iar din iniţiativa inculpatului M.B.A., inculpaţii au decis să participe la o acţiune organizată având ca scop suprimarea vieţii părţii vătămate.

Discuţiile cu privire la momentul la care va avea agresiune precum şi modul de operare au avut loc în special la pensiunea A. din com. Girov jud. Neamţ, loc din care urma să pornească acţiunea şi în care se vor întâlni la finalizarea acesteia.

La stabilirea datei aceştia au avut în vedere că partea vătămată trebuia să se prezinte în ziua de 14 februarie 2011 în mun. Bucureşti, având calitatea de inculpat faţă de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara într-un dosar aflat pe rolul tribunalului Bucureşti.

Pentru a nu putea fi identificaţi ulterior în baza apelurilor telefonice şi a traficului de date dintre telefoanele lor uzuale, inculpaţii urmau să folosească în timpul acţiunii terminale telefonice (de obicei marca N.) şi SIM -uri achiziţionate special în acest scop, acestea fiind distruse/scoase din funcţiune ulterior, modalitate în care se proceda şi la comiterea altor fapte de natură penală în special în ţări din vestul Europei (aspect menţionat de înv. B.L.C.).

În acest sens, în data de 12 februarie 2011, inculpaţii Z.S.V.., C.C.C. şi S.V. s-au deplasat în mun. Bacău, în centrul comercial A.M.

Inculpatul Z.S.V.R. însoţit de inc. C.C.C. au intrat în magazinul S. de unde au achiziţionat un număr de 7 aparate telefonice marca N. model 1616 (6 buc.) şi 1800 precum şi 7 cartele P. cu număr, care urmau a fi folosite în comunicarea reciprocă la momentul agresiunii, dar şi anterior acesteia, însă o perioadă scurtă de timp, strict legată de activitatea infracţională propriu-zisă. Cele 7 cartele prepaid aveau numerele 0758.618.xxx, 0758.655.xxx; 0758.561.xxx; 0758.504.xxx; 0758.617.xxx; 0758.621.xxx şi 0758.611.xxx.

În aceeaşi seară inculpaţii s-au întrunit la pensiunea A. din loc. Girov jud. Neamţ unde au activat în intervalul 20.10 - 20.50 cele 7 posturi telefonice achiziţionate de la magazinul S., au efectuat primele probe cu acestea şi fiecare a memorat numerele de telefon ce urmau a fi utilizate de ceilalţi - în zona respectivă în tot acest interval au fost localizate posturile telefonice utilizate în mod frecvent de inculpaţi.

În dimineaţa zilei de 14 februarie 2011 inculpaţii au reactivat aceste telefoane mobile, scoţându-le din funcţiune pe cele pe care le utilizau în mod normal, pentru a nu fi depistaţi.

Aşa cum a reieşit din analiza listingurilor telefonice aceştia s-au deplasat pe ruta Piatra-Neamţ - Bacău - Buzău pe DN2 pe care urma să se întoarcă victima aflată în Bucureşti . Interceptarea acesteia urma să se facă şi s-a făcut în apropierea mun. Buzău, punct obligatoriu de trecere spre Piatra-Neamţ (până în acest oraş existând două trasee (Bucureşti - Urziceni - Buzău, respectiv Bucureşti - Ploieşti - Buzău).

Inculpatul M.C. a avut rolul de a supraveghea deplasarea victimei spre mun. Piatra-Neamţ, urmărindu-l pe acesta anterior până în Bucureşti, ceilalţi inculpaţi (cu excepţia inc. M.B.A.) deplasându-se spre Piatra-Neamţ pe acelaşi traseu, la câţiva kilometri în faţa acesteia, aşteptând momentul prielnic pentru a-l agresa.

Inculpatul M.B.A. s-a aflat şi el în apropiere, ţinând legătura cu ceilalţi, însă de la o distanţă mai mare, coordonând această acţiune.

Momentul prielnic a apărut imediat după ieşirea din mun. Bacău, când autoturismul părţii vătămate - A., cu nr. de înmatriculare X - a oprit la trecerea peste cale ferată cu bariere din loc. Lilieci, com. Hemeiuş, fiind chiar prima maşină din coloană. Inculpatul M.C. a aşteptat undeva în spatele acesteia urmând să ia o parte din inculpaţi după agresiune, iar aceştia au oprit autoturismele pe sensul de mers Piatra-Neamţ - Bacău fără a se încadra în coloana de la barieră. De fapt în această coloană erau puţine autoturisme, existând astfel riscul de a fi observaţi, iar autoturismul inculpatului P.C.L. nu s-ar fi aflat la o distanţă suficientă pentru a putea accelera şi obţine o viteză cât mai mare pentru impactul cu autovehiculul părţii vătămate.

În momentul în care s-a ridicat bariera inculpatul P.C.L. cu autoturismul marca B. cu nr. Y. a ieşit din spatele coloanei formată pe sensul Piatra-Neamţ - Bacău a accelerat puternic şi a intrat direct în autoturismul A. în care se aflau părţile vătămate M.I.D. şi M.A., prima din acestea, la volan.

În acest timp inculpaţii R.B.C., S.V., Z.S.V.R., P.V.D. şi C.C.C. având în mână bâte, s-au deplasat spre trecerea de cale ferată şi imediat după coliziunea celor două autovehicule s-au deplasat spre partea vătămată pentru a o lovi, sperând că aceasta a fost deja grav rănită în urma impactului ori şi-a pierdut cunoştinţa. În realitate, nu s-a întâmplat chiar aşa, victima fiind bine protejată de airbag-urile autoturismului său, dar şi de caroseria care a preluat, în mod neaşteptat pentru inculpaţi, din energia produsă datorită impactului.

Cei cinci inculpaţi au început să lovească cu bâtele parbrizul şi geamul lateral stânga faţă în încercarea de a ajunge la partea vătămată, care a reuşit să fugă pe portiera din partea dreaptă a maşinii.

Inculpaţii l-au urmărit şi au reuşit să-l prindă la aprox.150 - 200 m de locul impactului, iar în urma unei lovituri aplicate în cap, aceasta a căzut pe carosabil. Cei cinci au continuat să-l lovească, ţintind în special zona capului apărată de partea vătămată cu mâinile, aceştia încercând să le dea la o parte şi să întoarcă victima cu faţa în sus pentru a reuşi să atingă zone vitale - cap, torace (a se vedea declaraţiile părţilor vătămate şi raportul de constatare medico-legală).

Victima s-a opus cu succes, ajutându-l şi Constituţia atletică astfel încât, şi în condiţiile în care s-au adunat deja numeroase persoane şi se solicitase ajutorul poliţiei, inculpaţii au încetat agresiunea şi au fugit cu maşinile aflate în apropiere pe care le-au condus personal sau de alţi complici, îndreptându-se spre Buhuşi, Piatra-Neamţ sau mun. Roman. Au aruncat telefoanele şi cartelele utilizate (unul a fost găsit a doua zi pe raza loc. Lespezi de către martorul J.I.), reactivând posturile lor telefonice.

În acest timp partea vătămată M.A. a încercat să se apropie de prietenul său, dar a fost văzută şi fugărită de inc. P.V.D. ce avea în mână o bâtă.

Inculpatul P.C.L. a suferit leziuni importante în zona toracală, reuşind cu greu să coboare din maşină, iar ulterior a fost imobilizat de martorul A.V. (martor cu identitate protejată) aflat cu autoturismul în coloana de pe sensul Buhuşi - Bacău la momentul coliziunii, împrejurare ce a împiedicat fuga acestuia cu autoturismul marca F. în care se afla inc. M.C., identificat de acesta, dar şi de martorul C.V., martori la care s-a uitat ameninţător când a trecut spre Buhuşi pe lângă ei, cu geamul coborât.

Din autoturismul F. (sau A.) inculpatul M.C. împreună cu alte persoane ce nu au fost identificate de organele de urmărire penală) a supravegheat de fapt acţiunea celor cinci inculpaţi, urmând să-l transporte şi pe inc. P.C.L., însă acesta a fost imobilizat de martorul A.V, iar în apropiere se afla şi martorul C.V., astfel încât nu a reuşit să-şi ducă planul până la capăt.

Inculpatul M.C. s-a deplasat direct în mun. Roman - probabil pe drumul Buhuşi - Român, fiind identificat în acest oraş (în baza listingului tel. 0755.688.xxx pe care acesta îl utiliza în perioada respectivă) la ora 19.47 (incidentul a avut loc în jurul orei 19), plecând apoi spre mun. Piatra-Neamţ în jurul orei 22.36.

Părţile vătămate M.I.D. şi M.A. au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău unde li s-au acordat primele îngrijiri medicale. Cu toată gravitatea leziunilor, partea vătămată M.I.D. a refuzat internarea, deplasându-se la Spitalul Judeţean de Urgenţă Iaşi.

În raportul de constatare medico-legală întocmit de SML Bacău s-a menţionat că acesta prezenta la data examinării documentaţiei medicale: un politraumatism cu fractură craniană fronto-parietală stg., contuzie hemoragică fronto-parietală stg., multiple fracturi membre superioare, inferioare şi metacarpiene mâna dreaptă II-III; hematoame, plăgi contuze, echimoze; şoc traumatic iniţial, ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure ... şi pot data din 14 februarie 2011.

Tipologia dispoziţia şi gravitatea leziunilor cranio cerebrale şi ale membrelor sugerează în majoritatea lor producerea prin mecanism de lovire activă cu corp dur, posibil alungit, neexistând leziuni strict specifice ale impactului în cadrul unui accident rutier. Eventualitatea producerii unora din leziuni în cadrul accidentului rutier se va putea face prin coroborarea cu datele anchetei ce vor stabili intensitatea impactului.

Necesită 110 - 120 zile îngrijiri medicale sub rezerva evoluţiei.

Prin generarea şocului traumatic iniţial, leziunile au fost de natură a pune în primejdie viaţa susnumitului.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.A. medicii legişti au constatat că aceasta prezintă o contuzie genunchi drept ce s-a putut produce în condiţiile unui accident rutier, leziunea necesitând 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Cu tot acest eşec, încercările de depistare şi suprimare a vieţii părţii vătămate M.I.D. au continuat, sub coordonarea inc. M.B.A. în condiţiile în care doar o parte din inculpaţi au fost depistaţi şi arestaţi preventiv la scurt timp de la incidentul ca face obiectul cauzei, chiar inc. M.C. fiind depistat pe raza mun. Bucureşti în data de 06 mai 2011, oraş unde se bănuia că se ascunde în acel moment victima.

Această situaţie de fapt a rezultat în urma analizei tuturor probelor administrate în ambele faze ale procesului prin intermediul următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare;

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă;

- procesul-verbal de cercetare a celor două autoturisme şi planşa foto aferentă;

- procesele-verbale de indisponibilizare a acestora;

- dovada de restituire a bunurilor din autoturismul A.;

- declaraţiile părţilor vătămate M.I.D. şi M.A.M.;

- dispoziţia de examinare medico-legală a celor două persoane vătămate şi a inculpatului P.C.L.;

- rapoartele de constatare medico-legală pentru cei trei;

- foile de observaţie clinică generală;

- scrisoare medicală;

- procesele-verbale de prelevare a probelor biologice şi printer Alcotest;

- adrese cu relaţii Spitalul Clinic Judeţean de urgenţe "Sf. S." Iaşi şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău;

- formulare contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (între I.R.A. şi P.C.L. din 13 ianuarie 2011, cu privire la B.-ul implicat);

- declaraţiile martorilor:- S.M., C.T.F., U.V., C.V., A.V. cu proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere, planşa foto aferentă şi schiţe făcute de acesta (...);

- procese verbale de investigaţii şi sesizare din oficiu;

- hărţi relaţionale cu privire la telefoanele folosite;

- adrese cu relaţii I.P.J. Neamţ - S.I.C.;

- procese verbale de studiere a listingurilor telefonice, de coroborare a acestora şi cu privire la cele rezultate din interpretarea lor;

- analiza listingurilor telefonice efectuată de I.P.J. Bacău - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor;

- hărţi cu coordonatele celulei telefonice corespunzătoare pentru pensiunea "A." Girov, jud. Neamţ şi evidenţa activării celor 7 posturi telefonice achiziţionate de la A.M.;

- situaţia dosarelor privind pe membrii grupului infracţional al lui M.B.A.;

- procese-verbale de identificare a autoturismelor suspecte şi a telefoanelor folosite de către inculpaţi;

- dovada de restituire a autoturismului A., aparţinând părţii vătămate;

- contract de vânzare-cumpărare a casei din oraşul Roznov, str. Plopilor nr. 86, de către inculpaţii fraţii P.;

- relaţii I.P.J. Vrancea şi proces-verbal de contravenţie din data de 14 februarie 2011, ora 12.15;

- dovadă permis de conducere/12 februarie 2011;

- autorizaţie de reparaţie B.;

- proces-verbal de constatare depunere planşe foto şi planşele aferente;

- articol de presă;

- adresa cu relaţii nr. 60 din 15 martie 2011 a S.C. M.C. S.R.L. Bucureşti;

- lista telefoanelor şi a cartelelor SIM achiziţionate de la A.M. în data de 12 februarie 2011;

- raport de expertiză informatică nr. 660111 din 13 aprilie 2011;

- referat de autorizare a acestei percheziţiei şi autorizaţie;

- proces-verbal de ridicare a mediilor supuse percheziţiei şi planşa foto aferentă;

- dovadă de restituire a acestora;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la identificarea vorbitorului şi ordonanţa de dispunere a acestuia;

- adresa cu examinarea urmelor papilare;

- schema relaţională a grupării infracţionale a lui M.B.A.;

- planşa fotografică cu privire la desigilarea coletului în care se aflau procesele verbale de contravenţie rutieră ale inculpatului P.C.L.;

- fişa UPU cu privire la inculpatul P.V.D.;

- procese-verbale privind recoltarea probelor biologice;

- procese-verbale de percheziţie domiciliară, mediile de stocare aferente, autorizaţii de percheziţie şi referatele de solicitare a percheziţiei domiciliare, cereri de restituire a bunurilor, actele de dispoziţie a procurorului şi dovezi de predare primire;

- procesele-verbale de percheziţie informatică şi mediile de stocare a datelor rezultate, autorizaţii de percheziţie şi referatele de solicitare a percheziţiilor informatice;

- autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, în mediul ambiental şi a adreselor de e-mail şi chat, încheierile instanţelor de judecată şi încheieri de confirmare a ordonanţelor provizorii emise de procuror în acelaşi sens, ordonanţe provizorii de interceptări de acelaşi tip şi referate prin care s-au solicitat confirmarea ordonanţelor, emiterea autorizaţiilor, respectiv prelungirea acestora;

- procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor şi comunicărilor interceptate;

- comunicările tip e-mail şi chat interceptate şi descărcate şi

- interceptările de interes pentru cauza de faţă, interceptate la solicitarea şi din dispoziţia organelor judiciare din judeţul Neamţ şi respectiv mun. Bucureşti;

- toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor:

- M.B.A.;

- M.C.;

- R.C.B.;

- Z.S.V.R.;

- P.V.D.;

- S.V. şi

- P.C.L.;

1. Inculpatul P.C.L. a susţinut două variante în ceea ce priveşte acuzaţiile care i s-au adus: iniţial în timpul urmăririi penale şi în timpul judecăţii a susţinut că, coliziunea dintre autoturismul său şi cel al părţii vătămate s-a produs ca urmare a unei manevre greşite de a depăşi coloana de maşini, fără intenţia de răni/omorî partea vătămată, nu are nicio legătură cu ceilalţi inculpaţi, în ziua respectivă s-a aflat în mun. Piatra-Neamţ; ulterior la finalul cercetării judecătoreşti, a susţinut că nu se afla la volanul autoturismului marca B. cu nr. Y. care a intrat în cel în care se afla partea vătămată, ci pe bancheta din spate şi sub influenţa unor substanţe etno-botanice, nu-şi aminteşte cine era şoferul, nu-şi aminteşte dacă a condus maşina în jud. Vrancea în acea zi.

Analiza probatoriului şi a justificărilor la care a recurs inculpatul pentru schimbarea susţinerilor sale precum şi "uitarea" unor date esenţiale, nu a dus decât la înlăturarea acestor declaraţii ca nesincere:

Astfel, în ceea ce priveşte prima variantă, lipsa urmelor de frânare, accelerarea puternică a autoturismului şi lipsa oricărei manevre de evitare (rezultate din declaraţiile martorilor oculari - C.V., A.V., D.E, U.V., S.M. - toţi susţin faptul că autoturismul B. avea motorul la turaţie mare, accelera, nu a efectuat nicio manevră de evitare a coliziunii sau de frânare, avea viteză mare 80 - 90 km/h "s-a văzut clar că şoferul de pe B. a lovit intenţionat autoturismul A., întrucât a intrat cu mare viteză în acesta, frontal şi nu a avut nicio intenţie să-l evite", au dovedit intenţia inculpatului P.C.L. de a dirija autoturismul său direct în cel al părţii vătămate.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi a fost dovedită chiar de modul în care s-au desfăşurat acţiunile din acea seară (imediat după coliziune ceilalţi inculpaţi s-au apropiat de autoturismul părţii vătămate şi au lovit-o pe acesta cu bâtele în încercarea de a o ucide), unul din ceilalţi inculpaţi era chiar fratele său, ultimii proprietari identificaţi al autoturismului B. sunt A.C. (vărul inc. M.B.A.) şi S.F.M. zis C., ambii din anturajul inc. M.B.A., acelaşi autoturism, dar şi fratele său P.V.D. apar în fotografiile de la nunta unui alt membru al grupării conduse de inc. M.B.

Totodată autoturismul pe care-l conducea acesta şi fratele său anterior agresiunii (F.) era înmatriculat pe numele unei alte persoane din anturajul inc. M.B.A. şi ulterior a fost folosit de inc. M.C. până la prinderea şi arestarea sa la 05 mai 2011.

În ceea ce priveşte cea de-a doua variantă, în primul rând "justificarea" schimbării alibiului pare suficientă pentru a nu mai analiza şi elementele propriu-zise ale acestuia - "până în acest moment nu am precizat că am condus eu acest autoturism în urma presiunilor exercitate de procuror". În al doilea rând "uitarea" unor elemente esenţial dovedesc inventarea acestui nou alibi - "nu-mi amintesc cine conducea autovehiculul!?".

Important a fost considerat faptul că inculpatul a fost depistat şi sancţionat contravenţional în aceeaşi zi pe raza jud. Vrancea, în calitate de şofer al acestui autovehicul (în condiţiile în care a susţinut că în acea zi nu a părăsit jud. Neamţ), iar martorii oculari l-au indicat de la început pe acesta ca şofer al autoturismului B. (D.E., A.V., S.M.).

2. Inculpatul R.C.B. a declarat în timpul urmăririi penale că în data de 14 februarie 2011 a fost prezent la domiciliu împreună cu soţia sa, dar a plecat în clubul S din Piatra-Neamţ în jurul orei 20.30 şi s-a întors în jurul orei 22. În intervalul 12 - 14 februarie 2011 a avut tot timpul telefonul asupra sa. Are o verişoară în satul Căciuleşti (zona Girov - Gura Văii), frecventa 2 pensiuni din acea zonă, cu amanta, iar de multe ori era însoţit de prietenul său Z.B.V.R.

În timpul cercetării judecătoreşti a precizat că în data de 14 februarie 2011 a fost la cumpărături în mun. Piatra-Neamţ, iar în jurul orelor 16 - 17 s-a întors la domiciliu cu soţia sa. La ora 19.30 a plecat în Club S unde s-a întâlnit cu prietena sa, iar după câteva ore s-a deplasat cu aceasta la o pensiune din apropierea oraşului. Îi cunoaşte pe inculpaţii M.C. (cumătrul său), Z.B.V.R. (prieten din copilărie) şi P.L. A lucrat în construcţii la mai multe firme, nu ştie dacă vreuna era a lui M.B.A.

Probatoriul administrat şi contradicţiile dintre propriile declaraţii au determinat instanţa să le înlăture ca nesincere şi să reţină în acelaşi timp vinovăţia sa.

Astfel iniţial a declarat că a plecat de la domiciliu la ora 20.30, ulterior a indicat altă oră, 19.30, iniţial a precizat că s-a întors acasă în jurul orei 22, în faţa instanţei a susţinut că a plecat, după câteva ore, la o pensiune din afara oraşului cu amanta sa (nu poate da alte amănunte pentru că este însurat), iniţial a declarat că a lucrat ca ziler pentru inc. M.B.A., apoi susţine că nu ştie dacă a lucrat pentru acesta.

În acelaşi timp inculpatul R.C.B. a fost identificat de martorul A.V. ca fiind unul din agresorii părţii vătămate (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii), de partea vătămată M.I.D.

De asemenea, unul din agresori a folosit apelativul "zdreanţă" (în momentul agresiunii partea vătămată discuta la telefon cu martorul C.T.F., convorbirea fiind interceptată) apelativ utilizat frecvent de către inculpatul R.C.B. Chiar dacă nu este singurul român care foloseşte acest apelativ, reprezintă un element care, coroborat cu celelalte probe prezentate, duce la stabilirea vinovăţiei sale.

La acel moment inculpatul R.C.B. utiliza postul telefonic 0758.474.xxx şi conform listingului telefonic şi procesului-verbal de analiză a acestuia în noaptea de 13/14 februarie 2011 acesta a fost prezent pe raza loc. Girov (loc în care inculpaţii s-au întâlnit şi la momentul începerii acţiunii), telefonul fiind închis în intervalul 14 februarie 2011 ora 07.39 - 15 februarie 2011 ora 11.43, perioadă în care s-a folosit unul din telefoanele cu cartelă prepaid achiziţionate din A.M. Bacău - acelaşi aspect este relevat şi de listingurile posturilor telefonice utilizate de ceilalţi inculpaţi.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi este demonstrată atât de acest listing (inculpatul a avut convorbiri cu inc. Z.B.V.R., inc. C.C.) cât şi de fotografiile în care acesta apare alături de aceştia la nunta lui Z.I., dar şi de participarea la o altă acţiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., M.C., Z.S. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamţ, infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

3. Inculpatul Z.B.V.R. a precizat în declaraţiile date în timpul urmăririi penale că în ziua de 14 februarie 2011 a fost la domiciliu împreună cu tatăl şi bunicul său (era răcit) până în jurul orei 20.30 când a plecat în barul O.T.C. din mun. Piatra-Neamţ unde lucra prietena sa. Nu a fost în mun. Bacău în luna februarie, anterior acestei date. Inculpatul R.C.B. este prietenul său, dar nu şi inc. M.B.A. ori P.C.L. pe care însă îi cunoaşte.

Singura modificare apărută în declaraţia dată în faţa instanţei a fost cea referitoare la faptul că de la domiciliu s-a deplasat la hotelul B. unde a stat aprox. 30 de minute şi apoi la barul O.T.C. din mun. Piatra-Neamţ.

Analizând probatoriul administrat instanţa le-a înlăturat ca nesincere şi a reţinut în acelaşi timp vinovăţia sa.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut de către o persoană prezentă în magazinul S. din A.M. Bacău ca fiind cel care a achiziţionat 7 telefoane mobile marca N. cu un preţ scăzut şi 7 cartele sim prepay (telefoane şi cartele care au fost utilizate de cei care au comis agresiunea din 14 februarie 2011), fără bon fiscal şi fără certificat de garanţie - este vorba de martorul cu identitate protejată B.R.

În acelaşi timp postul telefonic utilizat de inculpat a fost localizat pe strada pe care se află centrul comercial A.M. în intervalul orar în care au fost achiziţionate aceste telefoane (bonul fiscal pentru acestea a fost emis la ora 17.59 în condiţiile în care inculpatul nu a aşteptat emiterea acestuia ori a certificatelor de garanţie, aşa cum precizează martorul B.R., iar bonul anterior a fost emis la ora 17.34), conform listingului telefonic furnizat de O. înregistrează convorbiri pe str. Ştefan cel Mare în intervalul 17.39 - 17.49.

În aceeaşi zi a fost localizat de mai multe ori pe raza loc. Girov, ultima dată ajungând în această localitate, după achiziţionarea telefoanelor, la ora 19.55. În aceeaşi seară toate cele 7 posturi telefonice au fost puse în funcţiune pentru verificări şi memorarea numerelor de către participanţi.

Conform aceloraşi listinguri şi procesului verbal de analiză, inculpatul rămâne pe raza loc. Girov (ca şi ceilalţi inculpaţi) până a doua zi, ora 09.06.15 când închide telefonul şi-l va deschide abia la ora 21.34. Între timp acesta a folosit unul din cele 7 telefoane cu cartelă prepay. În aceste condiţii este evident că inculpatul nu s-a aflat la domiciliu în ziua de 14 februarie 2011 şi nu a iniţiat niciun apel telefonic către firma de taxi, astfel încât declaraţia acestuia, dar şi a tatălui său şi a bunicului său (Z.V. şi Z.D.) vor fi înlăturate de instanţa necorespunzând adevărului.

În acelaşi timp martorul A.V., dar şi partea vătămată M.I.D. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 fiind recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi şi participarea acestuia la comiterea faptelor de care au fost acuzat sunt evidenţiate atât de listingurile amintite (inculpatul a avut convorbiri cu inc. R.C.B., inc. C.C. - foarte multe convorbiri cu acesta din urmă în intervalul 12 - 14 februarie 2011), fotografiile în care acesta apare alături de ceilalţi la nunta lui Z.I., participarea la o altă acţiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., M.C., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamţ, infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. Cât şi de martorul V.R. care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalţi inculpaţi, întâlnindu-se la Pensiunea A. şi pensiunea E. din loc. Girov, anterior şi ulterior agresiunii, cunoştea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ( "cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceştia nu ar face nimic fără ştirea lui M.B.A."), l-a văzut conducând autoturismul B. implicat în coliziune cât şi cel marca F. cu nr. X1.

De asemenea martorii P.V. şi E.V.C. au confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de M.C., R.B., A.C., C.), acesta din urmă ameninţând de mai multe ori că-l va omorî pe M.I.D.) indicând chiar motivele.

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului Z.B.V.R. la încercarea de a suprima viaţa părţii vătămate M.I.D. din data de 14 februarie 2011, alături de ceilalţi inculpaţi.

4. Inc. C.C.C. a susţinut în declaraţiile date că nu a comis faptele de care este acuzat, în ziua de 14 noiembrie 2011 s-a aflat la domiciliu până la orele 18 - 19 când a plecat la barul R. unde a rămas aproximativ o oră. În bar erau şi alte persoane pe care le cunoştea doar din vedere. Nu-i cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi decât din vedere şi nici pe partea vătămată M.I.D.

Probatoriul administrat a determinat instanţa să înlăture această declaraţie ca nesinceră şi să reţină în acelaşi timp vinovăţia inculpatului C.C.C.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut de către o persoană prezentă în magazinul S. din A.M. Bacău ca fiind cel care l-a însoţit pe inc. Z.B.V.R. la achiziţionarea celor 7 telefoane mobile marca N. şi 7 cartele sim prepay (telefoane şi cartele care au fost utilizate de cei care au comis agresiunea din 14 februarie 2011), fără bon fiscal şi fără certificat de garanţie - este vorba de martorul cu identitate protejată B.R.

În acelaşi timp postul telefonic utilizat de inculpat a fost localizat chiar în centrul comercial A.M. în intervalul orar în care au fost achiziţionate aceste telefoane (bonul fiscal pentru acestea a fost emis la ora 17.59, iar acesta înregistrează o convorbire la ora 17.53) şi părăseşte locaţia la ora 18.11 îndreptându-se spre Piatra-Neamţ, conform listingului telefonic furnizat de O. (înregistrează convorbiri pe str. Ştefan cel Mare în intervalul 17.39 - 18.11).

În aceeaşi zi a fost localizat de mai multe ori pe raza com. Girov, ultima dată ajungând în această localitate, după achiziţionarea telefoanelor, la ora 20.00. În aceeaşi seară toate cele 7 posturi telefonice au fost puse în funcţiune pentru verificări şi memorarea numerelor de către participanţi.

Conform aceloraşi listinguri, inculpatul se afla pe raza com. Girov în dimineaţa zilei de 13 februarie 2011 la ora 4.53 şi rămâne cel puţin până la ora 6.18, revenind la ora 16.35 în urma unor convorbiri cu inc. Z., iar la ora 16.44 închide telefonul pe care-l deschide a doua zi, după comiterea faptei, la ora 20.36 pe drumul dintre Bacău şi Buhuşi în condiţiile în care a susţinut că în dat de 14 februarie 2011 s-a aflat tot timpul în mun. Piatra-Neamţ. Între timp acesta a folosit unul din cele 7 telefoane cu cartelă prepay.

Cele mai multe convorbiri sunt purtate cu inc. Z., dar apar câteva şi cu Z.I. cunoscut ca făcând parte din anturajul inc. M.B.A.

În acelaşi timp, în dimineaţa zilei de 15 februarie 2011 ora 3.31 a fost deja localizat pe drumul spre mun. Iaşi unde ajunge la ora 05.29, dar în aceeaşi seară revine în com. Girov jud. Neamţ.

Totodată martorul A.V., dar şi partea vătămată M.I.D. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii).

Legătura cu ceilalţi inculpaţi şi participarea acestuia la comiterea faptelor de care a fost acuzat sunt evidenţiate atât de listingurile amintite (inculpatul a avut convorbiri cu inc. Z. Sbranca - foarte multe convorbiri cu acesta din urmă în intervalul 12 - 14 februarie 2011), fotografiile în care acesta apare alături de ceilalţi la nunta lui Z.I. cât şi de martorul V.R. care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalţi inculpaţi, întâlnindu-se la Pensiunea A. şi pensiunea E. din loc. Girov, anterior şi ulterior agresiunii, cunoştea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceştia nu ar face nimic fără ştirea lui M.B.A.").

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului C.C.C. la încercarea de a suprima viaţa părţii vătămate M.I.D. din data de 14. februarie 2011, alături de ceilalţi inculpaţi.

5. Inculpatul P.V.D. a precizat în timpul urmăririi penale că în data de 14. februarie 2011 s-a aflat la domiciliul său, fiind răcit foarte tare, iar în jurul orei 24 s-a deplasat cu un taxi la Spitalul de urgenţă Piatra-Neamţ. Nu-i cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi cu excepţia fratelui său P.C.L. care nu a fost prezent la domiciliu în acea zi şi deţinea de aproximativ 1 săptămână un autoturism B. de culoare deschisă.

În timpul cercetării judecătoreşti a subliniat că nu-l cunoaşte pe inc. N.B.A. decât din auzite.

Analizând probatoriul administrat, instanţa a înlăturat această declaraţie ca nesinceră şi a reţinut în acelaşi timp vinovăţia inculpatului P.V.D.

În primul rând martorul A.V., dar şi părţile vătămate M.I.D. şi M.A. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14. februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii doar de martorul A. partea vătămată M.I.D., partea vătămată M.A.). Aceasta din urmă a precizat că inc. P.V.D. zis B. este cel care s-a desprins din grupul de persoane care loveau partea vătămată M.I.D. şi a fugit după aceasta având în mână o bâtă.

În al doilea rând, în momentul agresiunii partea vătămată M.I.D. discuta la telefon cu martorul C.T.F., convorbirea fiind interceptată, înregistrându-se şi strigătele agresorilor, iar unul din aceştia a folosit expresia: "Du-te şi dă-i la zdreanţă, Bebe!", inculpatul P.V.D. este strigat cu acest nume de către cunoscuţi.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi şi participarea acestuia la comiterea faptelor de care a fost acuzat sunt evidenţiate de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalţi la nunta lui Z.I. (în condiţiile în care susţine că nu-l cunoaşte pe inc. M.B.A.), cât şi de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalţi inculpaţi, întâlnindu-se la pensiunea A. şi pensiunea E. din loc. Girov, anterior şi ulterior agresiunii, cunoştea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ( "cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceştia nu ar face nimic fără ştirea lui M.B.A.") şi P.V. a confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de M.C., R.B., A.C., C., Z.S.).

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului P.V.D. la încercarea de a suprima viaţa părţii vătămate M.I.D. din data de 14 februarie 2011, alături de ceilalţi inculpaţi.

6. Inculpatul S.V., în declaraţiile date în timpul urmăririi penale, a susţinut iniţial că îi cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi: P.L., P.V., C.C., M.C., C., R., C., M.B.A., că nu avea o iubită/prietenă la momentul comiterii faptei, nu-şi aminteşte să fi fost pe raza mun. Bacău în acea zi, locuia în mun. Piatra-Neamţ de 6 - 7 ani, fără forme legale, a fost plecat în Italia de mai multe ori în acest interval, lucrând, în special în construcţii, nu-şi aduce aminte ce telefon folosea la acel moment, în luna aprilie sau mai 2011 a plecat în străinătate, dar nu ştia că a era urmărit penal. Ulterior, tot în timpul urmăririi penale, şi-a amintit că în ziua de 14 februarie 2011, în jurul orelor 17 - 18, în mun. Piatra-Neamţ, s-a întâlnit cu o prietenă A. (nu-i cunoaşte nr. de telefon, numele ori adresa de domiciliu) şi a stat cu aceasta într-o garsonieră până în jurul orelor 22 - 23.

În prima declaraţie dată în timpul cercetării judecătoreşti a menţionat că în ziua respectivă s-a aflat tot timpul în mun. Piatra-Neamţ, iar între orele 17 (17.30) - 21 (22), într-o garsonieră cu o prietenă A. Nu este amic sau prieten cu ceilalţi inculpaţi şi îi cunoaşte doar din vedere (în declaraţia dată în faţa procurorului a menţionat: "la acea pensiune mai beam câte o sticlă de vin cu amicii mei R.C., C.", "cu P.L. mai jucam din când în când biliard la G.M.", "cu numitul M.B.A. eram de asemenea amic "îl cunosc şi pe C.C., sunt amic şi pe acesta, dar nu am făcut niciodată vreo combinaţie cu acesta".

În cea de-a doua declaraţie dată de acesta în faţa instanţei, spre finalul cercetării judecătoreşti, a modificat din nou declaraţiile, susţinând că în perioada ianuarie - mai 2011, a locuit într-o casă închiriată din loc. Turtureşti jud. Neamţ (nu mai era garsoniera din mun. Piatra-Neamţ aşa cum a menţionat anterior) cu prietena sa, aici organiza frecvent petreceri la care veneau şi ceilalţi inculpaţi (iniţial a declarat că îi cunoştea doar din vedere), uneori închideau telefoanele pentru a nu fi sunaţi de soţii sau prietene (inc. Stoleru nu era însurat, iar prietena sa locuia cu el în acea casă).

Acest nou alibi a fost susţinut şi de martorele N.A.I. şi C.I.G. Prima a susţinut că a locuit împreună cu inc. S.V. în acea casă timp de 4 -5 luni, locaţia în care s-a aflat cu acesta şi în data de 14 februarie 2011 începând cu orele 17-18 şi până a doua zi. Se organizau petreceri, nu-şi aminteşte dacă la acestea veneau şi inculpaţii arestaţi, dar inc. M.B.A. participa la acestea. Martora C.I.G. a menţionat că venea frecvent la casa în care locuiau cei doi şi toţi inculpaţii au fost prezenţi la petrecerile organizate în această locaţie.

Analiza probatoriul administrat şi contradicţiile vădite şi asupra unor aspecte esenţiale dintre propriile declaraţii a determinat instanţa să le înlăture pe acestea, dar şi pe cele ale martorelor N.A.I. şi C.I.G., ca nesincere şi să reţină în acelaşi timp vinovăţia inculpatului S.V.

În primul rând au existat contradicţii majore între propriile declaraţii ale inculpatului - iniţial nu avea prietenă şi a locuit pe raza mun. Piatra-Neamţ, apoi şi-a aminti că avea prietenă (nu-i cunoaşte nr. de telefon, numele ori adresa de domiciliu) şi că în ziua de 14 februarie 2011 a fost cu aceasta într-o garsonieră din mun. Piatra-Neamţ, zona Precista şi este amic cu ceilalţi inculpaţi. În a treia declaraţie a precizat că nu este amic cu vreunul din inculpaţi, reluând varianta în care în ziua agresiunii a fost cu prietena sa A. într-o garsonieră din mun. Piatra-Neamţ, dar în a patra declaraţie se schimbă aproape tot - a locuit de data asta într-o casă din loc. Turtureşti (în afara mun. Piatra-Neamţ) cu prietena sa A. (despre care anterior menţionase că nu-i ştie numele şi nici domiciliu şi cu care fusese la o garsonieră a unei prietene) şi iarăşi este amic cu ceilalţi inculpaţi care veneau la petrecerile organizate de el în această locaţie.

Analiza acestor schimbări, a scos în evidenţă şi evoluţia încercărilor de a găsi un alibi, în funcţie de probele administrate până la data fiecărei ascultări - după prima declaraţie a încercat să "obţină" un martor pentru a demonstra că se afla în Piatra-Neamţ la momentul comiterii agresiunii (prietena A., inexistentă anterior); după ce a apărut listingul postului său telefonic care arăta că nu a fost în Piatra-Neamţ a schimbat din nou declaraţia şi a oferit o nouă variantă în care susţinea că se afla la o casă închiriată din Turtureşti (încercând astfel să justifice astfel şi deplasările celorlalţi inculpaţi în zona respectivă, în apropierea pensiunii A., anterior şi ulterior comiterii faptei).

În acelaşi timp, niciunul din ceilalţi inculpaţi nu a susţinut o asemenea variantă în vreo declaraţie dată în ambele faze ale procesului penal: unii au susţinut că nu-l cunoşteau, alţii au precizat că nu veneau în zonă decât la pensiunea A. sau la rude îndepărtate.

De asemenea martorul A.V. l-a indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii). Conform declaraţiei acestui martor, inculpatul a trecut chiar prin faţa maşinii sale împreună cu inc. Z.B.V.R., iar cei doi au avut chiar un schimb de replici.

Mai mult, conform procesului-verbal de examinare a listingului postului telefonic 0742.340.xxx, despre care s-a stabilit că era folosit de inculpatul S.V. în acea perioadă (a fost identificat în agenda telefoanelor mobile aparţinând altor persoane din anturajul lui M.B.A.), acesta a avut convorbiri cu inc. Z. în noaptea de 11/12 februarie 2011 (la orele 01.23; 03.16 şi 05.36), în ziua de 12 februarie 2011 la ora 14 iulie la momentul în care aplecat spre Bacău la A.M. unde au fost achiziţionate cele 7 telefoane mobile şi cartelele sim aferente. Este localizat pe str. Ştefan cel Mare unde se află acest centru comercial la orele 17.55 şi 18.12 ulterior pe drumul de întoarcere, iar la ora 19.49 este localizat în com. Girov. Aceste locaţii şi ore se suprapun cu cele ale posturilor telefonice utilizate de inc. Z. şi C. ceea ce demonstrează toţi trei s-au deplasat în mun. Bacău pentru achiziţionarea telefoanelor şi s-au întors în com. Girov la pensiunea A. unde au pus în funcţiune aceste telefoane împreună cu ceilalţi inculpaţi. De asemenea în intervalul 14 februarie 2011 ora 18.20 (când a fost localizat pe raza com. Girov) nu a mai iniţiat apeluri până a doua zi la ora 12.40.

De asemenea martorul P.V. l-a recunoscut pe inculpatul S.V. ca fiind o persoană din anturajul inc. M.B.A. alături de inculpaţii M., Z.R. şi C.

7. Inculpatul M.C. zis "C." a dat mai multe declaraţii în timpul urmăririi penale. Iniţial a declarat doar că autoturismul marca F. cu nr. Y1 pe care-l deţinea la momentul depistării sale în Bucureşti îl cumpărase în urmă cu 2 luni de la cumătrul său S.F. şi că nu-şi aminteşte dacă se afla în România la data de 14 februarie 2011. A refuzat să facă alte precizări ori să răspundă la întrebări. După aproximativ o lună, la 06 iunie 2011, la cererea sa, a fost reaudiat susţinând că în ziua de 14 februarie 2011 s-a deplasat în mun. Iaşi şi apoi în mun. Roman unde a ajuns în jurul orei 15.00 şi s-a întâlnit cu câţiva prieteni (printre care şi N.R.A.C.) într-un local. A plecat apoi spre mun. Piatra-Neamţ în jurul orelor 21-22 . Nu reţine cu ce autoturism a făcut această deplasare, nu ştie cine sunt P. şi C., este cumătru cu R.C.B., dar nu a făcut afaceri cu acesta care nu are niciun motiv să memoreze numărul său de telefon. Şi inc. M.B.A. este cumătrul său, şi-i este ca un frate. Autoturismul F. cu nr. Y1 a fost cumpărat de la S.F.M. zis C. în urmă cu cel mult 2 luni. În cea de-a treia declaraţie a susţinut că a ajuns în mun. Roman în jurul orelor 16 - 17.

În faţa instanţei a susţinut că în data de 14 februarie 2011 s-a deplasat în mun. Iaşi şi de acolo în mun. Roman unde s-a întâlnit cu trei salariaţi, într-un bar, unul din ei fiind N.R. Erau prezenţi şi chelnerul şi prietena sa, dar şi alte persoane. Şi-a amintit că deplasarea a făcut-o cu un microbuz V.

Această variantă a fost susţinută - în cea mai mare parte - şi de martorii N.C.R., P.A.C. şi C.A.V., însă aceştia au arătat că inculpatul conducea un autoturism A. (dar deţinea şi un microbuz V.).

Analiza probatoriul administrat şi contradicţiile vădite şi asupra unor aspecte esenţiale dintre propriile declaraţii, dar şi adaptarea acestora în funcţie de probatoriul administrat, a determinat instanţa să le înlăture pe acestea, dar şi pe cele ale martorilor N.C.R., P.A.C. şi C.A.V., ca nesincere şi să reţină în acelaşi timp vinovăţia inculpatului M.C.

În primul rând, dacă la prima audiere nu-şi amintea nici dacă a fost în România la data de 14 februarie 2011, după aproximativ 1 lună, îşi aduce aminte ce s-a întâmplat în acea zi menţionând chiar şi câteva amănunte (orele la care a ajuns şi la care a plecat) şi totuşi nu mai reţine cu ce autoturism a făcut acea deplasare şi nici prietenii cu care s-a întâlnit. După aproximativ 1 an, în faţa instanţei menţionează şi marca autoturismului cu care a făcut această deplasare - V. (menţionat de martorul N.C.R. în declaraţia dată în timpul urmăririi penale, dar ca fiind maşina pe care o deţinea acesta, dar în ziua de 14 februarie 2011 ar fi venit cu un A.), probabil în urma studierii superficiale a acestei declaraţii. Tot în această declaraţie precizează că cei cu care s-a întâlnit în Roman erau salariaţii săi din Olanda (în condiţiile în care anterior nu-şi amintea numele lor).

De asemenea din analiza listingului postului telefonic despre care s-a stabilit că era utilizat la acel moment de inculpat (fiind identificat în agendele telefoanelor altor persoane din anturajul inc. M.B.A.) a rezultat că acest post telefonic a fost localizat în data de 14 februarie 2011 pe acelaşi traseu cu cel urmat de părţile vătămate şi alte posturi telefonice din cele 7 achiziţionate din A.M. Bacău ( Piatra-Neamţ - Bucureşti şi retur - la aceleaşi ore), a închis telefonul în intervalul 15.44 (se afla pe raza mun. Buzău) - 19.47 când a fost localizat pe raza mun. Roman şi când este iniţiat apelul cu martorul N.R. Conform aceluiaşi listing este localizat atât în ziua de 13 februarie 2011 cât şi 15 februarie 2011 pe raza com. Girov jud. Neamţ, unde era locul de întâlnire al inculpaţilor, iar în intervalul 11 februarie 2011 - 15 februarie 2011 a avut convorbiri cu inc. Z.S. ( despre care a declarat că nu-l cunoaşte) şi cu alte persoane din anturajul inc. M.B.A. (A.C., M.N.M.).

Inculpatul M.C. a fost văzut de martorul V.R. conducând un autoturism A., autoturism ce era parcat în faţa pensiunii A. din com. Girov şi în data de 14 februarie 2011, aproape de miezul nopţii, iar la aceasta locaţie se aflau inc. M.C.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi şi participarea acestuia la comiterea faptelor de care este acuzat au fost evidenţiate de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalţi la nunta lui Z.I. (în condiţiile în care susţine că nu-i cunoaşte decât pe o parte din inculpaţi), de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalţi inculpaţi, întâlnindu-se la pensiunea A. şi pensiunea E. din loc. Girov, anterior şi ulterior agresiunii, cunoştea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceştia nu ar face nimic fără ştirea lui M.B.A.") şi E.V.C. şi P.V. a confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de R.B., A.C., C., Z.S.), chiar mâna dreaptă a acestuia participarea la o altă acţiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., Z.S.V.R., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamţ, infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

În sprijinul acestei concluzii a fost şi faptul că inculpatul M.I. a fost recunoscut de martorul A.V. ca fiind unul dintre cei care au supravegheat acţiunile inculpaţilor care au agresat partea vătămată M.I.D. în data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale şi apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecăţii). Conform declaraţiei acestui martor, inculpatul se afla într-un autoturism marca F. care a trecut pe lângă martorul care-l imobilizase pe inc. P.C.L. Maşina avea viteză foarte mică, aproape a oprit, inculpatul aflat pe scaunul din dreapta faţă a deschis geamul şi s-a uitat la acesta "insistent, cu ură încruntat, fiind interesat de ce fac eu cu şoferul B.-ului". În opinia acestui martor, autoturismul F. avea rolul de a-l recupera pe şoferul B.-ului. O persoană cu aceleaşi semnalmente a fost descrisă şi de martorul C.V., aşteptând lângă un autoturism A., negru: "lângă acesta se afla un bărbat de circa 30 - 45 de ani, solid cu faţă de boxer, cu fruntea îngustă şi proeminentă, care mi s-a părut a fi şi ţigan. Aceasta se uita urât la mine, am bănuit că era împreună cu agresorii şi de aceea nu cred că am rămas pe loc mai mult de 10 secunde"; "bărbatul care s-a uitat la mine insistent era brunet, mi s-a părut de etnie rromă, tuns foarte scurt şi solid cu un corp de boxer".

Instanţa a subliniat, legat şi de aceste depoziţii, că, la momentul depistării sale în mun. Bucureşti, inc. M.C. conducea un autoturism F., autoturism pe care anterior îl conduceau inc. P.C.L. (fiind fotografiat chiar în faţa locuinţei acestuia) şi Z.S., iar asupra avea (a reuşit să le înmâneze persoanei cu care se afla fără să fie observat de către poliţişti) o cheie de autoturism A., dar şi 2 telefoane mobile marca N. 1616 (unul din ele fără numere în agendă, iar celălalt foarte puţine), exact acelaşi tip de telefon cu cel pe care l-au cumpărat inc. Z. şi C. din magazinul S. şi care fost folosit de inculpaţii în ziua comiterii faptei.

8. Inculpatul M.B.A. a dat o singură declaraţie, în timpul urmăririi penale, în care a precizat că este amic cu partea vătămată M.I.D. şi cu M.B., în ziua de 14 februarie 2011 a fost la domiciliu împreună cu soţia sa, soacra şi copilul de 4 ani, este prieten cu inc. R. şi Z., cu inc. M.C. s-a întâlnit ocazional, acesta stă mai mult în Olanda, dar i-a împrumutat câte o maşină din cele pe care le-a avut - A. (cu nr. de Constanţa). Ulterior acesta a dispărut, nefiind găsit de organele de poliţie la niciuna din locuinţele sale şi s-a emis mandata de arestare preventivă în lipsă.

Analiza probatoriul administrat a determinat instanţa să înlăture această declaraţie ca nesinceră şi să reţină în acelaşi timp vinovăţia inculpatului M.B.A., activitatea acestuia constând în iniţierea grupului şi instigarea acestora la încercarea de ucidere a părţii vătămate M.I.D.

Conform listingului telefonic şi procesului verbal de analiză, postul telefonic al inculpatului B.M.A. a fost localizat în data de 12 februarie 2011 în intervalul orar 04.12 - 20.38 pe raza com. Girov, acolo unde grupul se întâlnea şi de unde urma să plece a doua zi în acţiunea îndreptată împotriva părţii vătămate M.I.D., interval spre finalul căruia sunt activate şi posturile telefonice mobile ce au fost folosite la comiterea faptei, interval în care aproape toţi ceilalţi inculpaţi sau aflat la aceeaşi locaţie, aşa cum s-a subliniat mai sus. Şi în zilele de 13 şi 14 februarie 2011 este înregistrat trafic de la acest post telefonic, doar în această locaţie, iar în data de 14 februarie 2011 ora 08.34 acesta este dezactivat - aşa cum au procedat şi ceilalţi inculpaţi cu telefoanele lor, rămânând inactiv şi în data de 15 februarie 2011.

Legătura cu ceilalţi inculpaţi şi comiterea faptelor de care este acuzat au fost evidenţiate şi de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalţi la nunta lui Z.I. (în condiţiile în care susţine că nu-i cunoaşte decât pe o parte din inculpaţi), de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalţi inculpaţi, întâlnindu-se la pensiunea A. şi pensiunea E. din loc. Girov, anterior şi ulterior agresiunii, cunoştea că ceilalţi inculpaţi fac parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceştia nu ar face nimic fără ştirea lui M.B.A.") şi E.V.C. şi P.V. a confirmat că inculpaţii sunt oamenii de încredere ai inc. M.B.A., inc. M.C. este chiar mâna dreaptă a acestuia de participarea la o altă acţiune violentă în anul 2009 împreună cu M.C., Z.S.V.R., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamţ, infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. Mai mult martorul E.V.C. a confirmat starea conflictuală dintre M.B.A. zis Ţ. şi M.I.D., faptul că inculpatul se lăuda, anterior datei de 14 februarie 2011 că-l va "aranja"pe acesta şi a început să-l urmărească, iar din discuţiile dintre acesta şi ceilalţi inculpaţi a realizat că agresiunea a fost organizată de aceştia, inculpaţi executau toate ordinele date de M.B.A., indiferent de acestea.

În sprijinul acestei concluzii a venit şi corespondenţa de tip e-mail dintre acesta şi învinuita V.O., din care aceasta se arată încântată de agresiunea organizată de inculpat împotriva părţii vătămate (care în anii anterior îi incendiase o cafenea) trimiţându-i la data de 15 februarie 2011 mesajul "MULŢUMESCCCCCCCCCCCCCCCCC!! Te poop. ai grijă de tine " iar în ziua de 16 februarie 2011 mesajul "Mulţumesc pentru tooot", iar inculpatul la rândul său a răspuns pe 16 februarie 2011 "mai avem puţină treabă să termin cu contractul ... e nasol când scapi un contract dar e naşpa că din anumite prob îl scapi asta-i viaţa poate pe viitor ne ajută dumnezeu şi pe noi ... pop stai liniştită că o să fie bine. pop" ceea ce dovedeşte nu numai implicarea inculpatului în organizarea acţiunii de suprimare a vieţii părţii vătămate M.I.D. şi nu doar de vătămare, dar şi faptul că acesta nu a renunţat la activităţile de depistare, urmărire şi lichidare a părţii vătămate menţionate.

În luna februarie 2011, numitul L.D., fratele inculpatului M.B.A. se afla într-un penitenciar din Brazilia, fiind cercetat pentru trafic de stupefiante. Aşa cum a rezultat din analiza agendelor telefoanelor mobile ridicate de la locuinţa inculpatului, dar şi a celui declarat de acesta ca aparţinându-i, rezultă că existau numeroase apeluri telefonice către fratele său, în Brazilia, la numărul X, însă un apel către acest număr de telefon a fost înregistrat şi la data de 13 februarie 2011, la ora 17.41 de la postul telefonic cu nr. 0758.611.xxx, localizat pe raza com. Girov jud. Neamţ, post telefonic care fusese achiziţionat de inc. Z. din magazinul S. din A.M. Bacău, împreună cu celelalte 6 care au fost utilizate de persoanele care au participat la agresiune, fiind activat în acelaşi timp şi în aceeaşi locaţie cu acestea. Locaţia se suprapune şi cea în care s-a aflat şi un alt post telefonic al inc. M. respectiv 0753.555.xxx.

Toate acestea au dovedit participarea în calitatea de organizator şi instigator a inculpatului M.B.A. la încercarea de a suprima viaţa părţii vătămate M.I.D. în data de 14 februarie 2011, alături de ceilalţi inculpaţi.

Nu în ultimul rând, s-a precizat că niciunul din inculpaţi nu a justificat (într-o variantă credibilă) veniturile pe care le aveau şi care le-au permis să asigure cele necesare traiului zilnic şi cu atât mai puţin dreptul de proprietate asupra unor bunuri (case, autoturisme, terenuri) ori participarea la activităţi de recreere care necesitau existenţa unor resurse financiare considerabile (cluburi, partide de poker, biliard, cafenele,etc.).

Tot în legătură cu notorietatea apartenenţei inculpaţilor la lumea interlopă din Piatra-Neamţ, a fost menţionată şi declaraţia înv. B.L.C. care relatează despre implicarea sa în comiterea mai multor furturi de bijuterii din Spania împreună cu alte persoane, operaţiunii coordonate de inc. M.B.A. (acesta-i găzduia pe o parte din făptuitori), M.C. şi persoane din anturajul acestora. Acelaşi învinuit a relatat că la comiterea furturilor din Spania, făptuitorii foloseau pentru a ţine legătura între ei, doar la o singură operaţiune, telefoane mobile marca N. model cu lanternă pe care apoi le aruncau - aşa cum au procedat inculpaţii şi la comiterea faptei din 14 februarie 2011.

S-a invocat nulitatea unor acte de urmărire penală - ascultarea martorilor cu identitate protejată A.V. şi B.R. şi prezentările pentru recunoaştere după fotografie făcute de aceştia - întrucât nu au fost prezenţi apărătorii inculpaţilor, nu au fost prezenţi doi martori asistenţi, iar martorul asistent care a fost prezent era salariat al IPJ Bacău, unitate din care făceau parte şi organele de urmărire penală care au efectuat actul.

Instanţa a apreciat că aceste critici sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând nulitatea invocată de apărători este o nulitate relativă şi aceasta nu a fost ridicată la data la care aceştia au luat cunoştinţă de existenţa sa - în cazul de faţă la momentul prezentării materialului de urmărire penală.

În al doilea rând nu s-a cauzat o vătămare intereselor şi drepturilor procesuale ale inculpaţilor, mai ales în condiţiile în care cei doi martori au fost audiaţi şi de instanţă şi au confirmat depoziţiile anterioare şi temeinicia celor consemnate în procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere.

În acelaşi timp actele procedurale contestate au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în condiţiile în care martorul asistent nu era salariat al acestei instituţii ci al IPJ Bacău - nu era nici agent/ofiţer de poliţie.

Pe de altă parte prezenţa obligatorie a martorilor asistenţi este prevăzută doar la art. 129 şi 130 din C. proc. pen. care reglementează cercetarea la faţa locului şi reconstituirea, iar art. 90 şi 91 din C. proc. pen. ce cuprind prevederi referitoare la procesul verbal ca mijloc de probă şi conţinutul acestuia, nu cuprind o asemenea obligaţie, dimpotrivă precizând că menţionarea unor date despre martorii asistenţi este necesară când există asemenea martori - art. 91 lit. c) din C. proc. pen.

Având în vedere situaţia de fapt expusă, în drept instanţa a constatat următoarele:

Faptele inculpatului M.B.A. de a iniţia şi constituit un grup infracţional în scopul uciderii părţii vătămate M.I.D. şi de a-i determina pe ceilalţi inculpaţi să acţioneze în acest scop întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inc. R.C.B., Z.B.V.R., S.V., C.C.C. şi P.V.D. de a constitui un grup infracţional în vederea lichidării părţii vătămate M.I.D. şi de încerca să o ucidă pe acesta prin lovirea repetată cu obiecte contondente în data de 14 februarie 2011 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului M.C. de a constitui un grup infracţional împreună cu ceilalţi inculpaţi în vederea lichidării părţii vătămate M.I.D. şi de a-i sprijini pe aceştia în încercarea de o ucidă pe aceasta prin lovirea repetată cu obiecte contondente în data de 14 februarie 2011 (a urmărit victima pe tot traseul şi a furnizat celorlalţi participanţi informaţiile necesare identificării şi localizării victimei şi urma să asigure fuga de la faţa locului a inc. P.C.L.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului P.C.L. de a constitui un grup infracţional împreună cu ceilalţi inculpaţi în vederea lichidării părţii vătămate M.I.D. şi de a dirija autoturismul B. într-o coliziune frontală cu cel în care se aflau părţile vătămate M.I.D. şi M.A. în încercarea de a o ucide pe prima dintre acestea (acceptând astfel şi producerea aceleiaşi consecinţe şi în ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.A.) ori de a cauza leziuni ce ar duce la imobilizarea sa astfel încât ceilalţi inculpaţi să poată aplica lovituri părţii vătămate M.I.D., lovituri care să ducă la decesul acestuia de distrugând astfel şi autoturismul părţii vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen., art. 217 din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format, din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, precizându-se în conţinutul aceluiaşi alineat că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza textului legal menţionat mai sus, rezultă că pentru existenţa grupului sunt necesare cel puţin trei persoane, acest grup să funcţioneze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret, acesta să fie constituit în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave aşa cum sunt ele enumerate la art. 2 lit. b) din C. pen.

Aşa cum s-a menţionat în prima parte inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 din C. pen. însă, aplicând prevederile menţionate anterior şi având în vedere că infracţiunea pentru comiterea căreia s-a constituit această asociere este una din cele prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, inculpaţii au acţionat organizat, fiecare având un rol bine definit, în asociere şi operaţiune au fost implicate mai multe persoane, fără ca activităţile desfăşurate de aceşti inculpaţi în scopul lichidării părţii vătămate M.I.D. să se întindă pe o durată mai mare de timp - doar în două - trei zile, de la 12 februarie 2011 şi până la 14 februarie 2011, când a avut loc "atacul" şi fără a urmări obţinerea, direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material, instanţa constată că încadrarea juridică corectă pentru această faptă este art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În acelaşi timp nu a rezultat din probatoriul administrat că faptele au fost comise din interes material, astfel încât la încadrarea juridică dată faptei de tentativă la omor calificat nu s-a mai reţinut şi lit. b).

S-a solicitat şi schimbarea încadrării juridice dată acţiunilor agresive ale inculpaţilor asupra părţii vătămate din tentativă la omor calificat/deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a), i), art. 176 lit. b) în art. 182 alin. (2) din C. pen., subiecţii activi neavând intenţia de a suprima viaţa victimei întrucât: în zona capului s-a produs o contuzie de minimă intensitate care nu a pus în pericol viaţa şi nu a alterat niciun moment funcţiile neurologice, nu a fost atins niciun alt organ vital, s-au produs doar multiple fracturi ale membrelor superioare şi inferioare, partea vătămată nu şi-a pierdut cunoştinţa, nu i-a fost alterată nicio funcţie vitală a organismului, victima a fost abandonată de bună voie de către inculpaţi, fără a interveni cineva pentru a-i opri/speria, nu există niciun mobil plauzibil pentru săvârşirea acestei infracţiuni, a existat chiar o grijă din partea agresorilor de a nu-i pune în pericol viaţa şi doar de a-i cauza anumite leziuni.

Analiza materialului probator a determinat instanţa a constata că această cerere este nefondată, iar inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată.

Astfel conform documentaţiei medicale eliberată de Spitalul Judeţean Bacău şi Spitalul de neurologie Iaşi, partea vătămată M.I.D. prezenta la nivelul capului fractură craniană fronto-parietală stg., contuzie hemoragică fronto-parietală stg, leziuni grave şi nu doar o contuzie de minimă intensitate. Mai mult aceste leziuni dovedesc că zona vizată în principal de agresori era zona craniană, acolo unde leziunile duc adesea la moartea victimei în special în condiţiile în care sunt aplicate multiple lovituri cu bâte şi răngi (aşa cum au procedat inculpaţii în cazul de faţă). Lovirea repetată în această zonă este dovedită şi de existenţa unor numeroase leziuni la nivelul membrelor superioare, inclusiv la nivelul palmelor - multiple fracturi membre superioare, inferioare şi metacarpiene mâna dreaptă II-III - partea vătămată încercând să apere cu mâinile această zonă, aspect care se regăseşte şi în declaraţia acestuia . Aceeaşi parte vătămată a menţionat că inculpaţii îl trăgeau de mâinile aflate pe cap, în încercarea de a putea aplica lovituri directe şi mortale la acest nivel, dar şi să-l întoarcă cu faţa în sus, trăgându-l şi de picioare, pentru a putea aplica lovituri în zone vitale, iar declaraţiile acestuia se coroborează cu documentaţia medicală care menţionează fracturi la nivelul membrelor produse prin răsucire.

În acelaşi timp ambele părţi vătămate au precizat că inculpaţii strigau în timpul agresiunii "Daţi-i! Omorâţi-l!".

Martorul E.V.C. a confirmat starea conflictuală dintre M.B.A. zis Ţ. şi M.I.D., faptul că inculpatul se lăuda, anterior datei de 14 februarie 2011 că-l va "aranja" pe acesta şi a început să-l urmărească, iar din discuţiile dintre acesta şi ceilalţi inculpaţi a realizat că agresiunea a fost organizată de aceştia, inculpaţi executau toate ordinele date de M.B.A., indiferent de acestea.

Faptul că inculpatul M.B.A. nu a organizat această acţiunea doar pentru a aplica o simplă corecţie părţii vătămate M.I.D. ci pentru a o lichida, rezultă şi din corespondenţa de tip e-mail dintre acesta şi înv. V.O. în care precizează ulterior agresiunii şi mulţumirilor din partea acesteia că "mai avem puţină treabă să termin cu contractul ... e nasol când scapi un contract dar e naşpa că din anumite prob îl scapi asta-i viaţa poate pe viitor ne ajută dumnezeu şi pe noi ... pop stai liniştită că o să fie bine. pop".

În ceea ce priveşte renunţarea inculpaţilor la acţiunilor de lovire a părţii vătămate instanţa a apreciat că nu s-a datorat "grijii" acestora pentru aceasta ci faptului că se adunase foarte multă lume, fuseseră informaţi probabil de către inc. M.C. că inc. P.C.L. fusese imobilizat de martorul A.V., iar partea vătămată se apăra cu înverşunare în condiţiile în care acesta avea o constituţie atletică.

Ca urmare, conform art. 334 din C. proc. pen., instanţa de fond a admis în parte cererile de schimbare a încadrării juridice şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată din art. 323 din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii R.C.B., Z.S.V.R., P.V.D., C.C.C. şi S.V., din art. 323 din C. pen. şi art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C., din art. 323 din C. pen. şi art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.B.A. şi din art. 323 din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. - art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.C.L.

Potrivit art. 12 lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind organizarea şi funcţionarea DIICOT:

(1) Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism următoarele infracţiuni C. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează:

a) infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003. Dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător.

Drept urmare, s-a apreciat a fi competent în a instrumenta o astfel de infracţiune, cum este cea reţinută în cauza de faţă: art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. un procur din cadrul DIICOT.

În acelaşi timp însă, la art. 332 alin. (1) din C. proc. pen. se prevede când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

În cauza de faţă instanţa a constatat că cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent (procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în loc de procuror din cadrul DIICOT) însă sunt aplicabile dispoziţiile din teza a II-a, având în vedere că schimbarea încadrării juridice a fost dispusă după finalizarea cercetării judecătoreşti, astfel încât a fost respinsă cererea de restituire a cauzei la organele de urmărire penală.

Astfel, constatând că faptele pentru care au fost trimişi în judecată există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, instanţa, în temeiul art. 345 al.2 din C. proc. pen. a dispus condamnarea acestora.

La alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului acestora instanţa, conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni (3 - 15 ani pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat/omor deosebit de grav, 1 lună - 3 ani închisoare sau amendă pentru infracţiunea de distrugere), datele ce caracterizează inculpaţii, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanţa a constatat că faptele inculpaţilor sunt de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viaţă, un drept fundamental, sunt de o violenţă deosebită, au fost comise într-un loc public, pe timp de noapte, după o pregătire minuţioasă.

În acelaşi timp inculpaţii nu au cooperat cu organele judiciare, o parte s-au sustras de la urmărirea penală, iar inc. M.B.A. şi de la judecată, nu au ocupaţie sau loc de muncă, aproape toţi având antecedente penale, doar inc. P.D. şi S.V. nu au astfel de menţiuni în fişa de cazier (dar acesta din urmă a recunoscut că a fost arestat în Italia pentru comiterea unui furt împreună cu cetăţeni albanezi).

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă principală de 8 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. timp de 3 ani pentru infracţiunea tentativă la omor calificat şi o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inc. R.B.C., Z.B.V.R., S.V., C.C.C. şi P.V.D., o pedeapsă principală de 8 ani închisoare la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. timp de 3 ani pentru complicitate la infracţiunea de tentativă la omor calificat şi o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inc. M.C., o pedeapsă principală de 10 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracţiunea tentativă la omor deosebit de grav, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi o pedeapsă de 1 an pentru infracţiunea de distrugere pentru inc. P.C.L., o pedeapsă principală de 10 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracţiunea tentativă la omor calificat, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de instigare la distrugere pentru inc. M.B.A. sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 din C. pen.

Constatând existenţa unui concurs de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 din C. pen. a contopit pentru fiecare inculpat pedepsele principale şi se va aplica pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţinut că natura faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpaţilor conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) şi b din C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Inculpaţii au fost cercetaţi în stare de arest preventiv (cu excepţia inc. M.B.A. - arestat în lipsă şi care se sustrage de la judecată) astfel încât, având în vedere şi condamnarea acestora prin prezenta hotărâre, conform art. 350 instanţa a menţinut această măsură şi a dedus perioada executată de fiecare din aceştia conform art. 88 din C. pen.

Mijloacele materiale de probă s-a dispus a fi păstrate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, conform art. 109 din C. proc. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce priveşte latura civilă instanţa a constatat că prin faptele lor ilicite inculpaţii au cauzat un prejudiciu moral însemnat părţii vătămate M.I.D., iar inculpatul P.C.L. părţii vătămate M.A., dar sumele solicitate de acestea - 3.929.700 RON parte vătămată M.I.D. şi 2940.000 partea vătămată M.A. (incluzând şi daunele materiale) sunt exorbitante raportat la elementele existente şi care stau la baza stabilirii acestuia, astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5), art. 346 din C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune morale, iar pe inculpatul P.C.L. la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă M.A. cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.

În ceea ce priveşte daunele materiale, părţile vătămate nu au făcut dovada existenţei şi întinderii acestora (6300 contravaloare lanţ din aur ce ar fi fost sustras de agresori, 210.000 RON cheltuieli medicale, de spitalizare şi de îngrijire pentru pv. M. şi beneficiul nerealizat - neprecizat pentru partea vătămată M.A.) cu excepţia pagubei cauzate autoturismului A. distrus parţial în urma coliziunii, aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, astfel încât în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. instanţa a obligat inculpatul P.C.L. la plata către partea civilă M.I.D. a contravalorii lucrărilor de reparaţie la autoturismul amintit), respectiv a sumei de 70.000 RON, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.

Având în vedere aceste dispoziţii, în vederea asigurării executării acestor obligaţii, instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău asupra unor bunuri ale inculpaţilor, însă doar în ceea ce priveşte bunurile aparţinând inculpaţilor R.C.B., P.V.D., M.B.A. şi P.C.L. (măsura a privit şi bunuri aparţinând unor învinuiţi/inculpaţi care nu au fost trimişi în judecată în prezenta cauză).

Prin faptele lor ilicite inculpaţii au cauzat pagube şi instituţiilor sanitare şi de transport sanitar care au asigurat transportul şi asistenţa medicală pentru cele două părţi vătămate, unităţi care s-au constituit părţi civile, iar instanţa, în temeiul art. 14 şi art. 346 din C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, să plătească suma de 521,95 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D., inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. şi P.C.L., în solidar, să plătească suma de 1432,65 RON către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău reprezentând cheltuieli transport sanitar pentru partea vătămată M.I.D., iar pe inculpatul P.C.L. să plătească suma de 194,23 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.A.

Totodată a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" Iaşi nu s-a constituit parte civilă şi s-a respins ca inadmisibile cererile formulate de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău de obligare a inculpatului P.C.L. la plata cheltuielilor ocazionate de transportul sanitar, respectiv asistenţa medicală acordată acestuia, în condiţiile în care leziunile sale au fost cauzate prin propria faptă.

Prin Încheierea din 18 decembrie 2012 s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare apărătorului inc. M.B.A. - domnul avocat C.M. - pentru atitudine ireverenţioasă faţă de instanţă, dar acesta formulat în termenul legal "contestaţie" cu privire la această măsură susţinând că judecătorul nu a consemnat imediat răspunsul dat de martorul P.C., aşa cum trebuia şi cum a solicitat insistent apărătorul, doar pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului la apărare.

Analizând această cerere de scutire de plată a amenzii judiciare şi încheierea amintită instanţa a constatat încălcarea regulilor pentru buna desfăşurare a şedinţelor de judecată având în vedere că, în momentul în care instanţa a pus întrebări pentru a stabili dacă martorul a înţeles corect întrebarea adresată de domnul avocat C.M., acesta a acuzat instanţa de lipsă de imparţialitate (nu i-a convenit răspunsul dat de martor) şi că tergiversează consemnarea răspunsului acestuia, cu toate că i s-a pus în vedere necesitatea acestor lămuriri.

În consecinţă s-a respins ca nefondată cererea de scutire de plată a amenzii formulată de domnul avocat C.M., amendă aplicată prin încheierea din 18 decembrie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de acesta, în cuantum de 127.000 RON pentru fiecare din aceştia în condiţiile în care doar cheltuielile judiciare efectuate în timpul urmăririi penale se ridică la suma de 1.000.000 RON, aşa cum se menţionează şi se justifică în rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă M.I.D. şi inculpaţii P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A.

Procurorul prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei, a înţeles să critice decizia apelată sub următoarele aspecte: netemeinicia sentinţei pronunţate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei şi al neaplicării sporului de pedeapsă întemeiat pe sporul de gravitate şi periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracţiuni.

Sporul de pedeapsă prevăzut ca o modalitate suplimentară de sancţionare, este consecinţa directă a existenţei în prezenta cauză a concursului de infracţiuni, concurs ce reprezintă o stare de agravare a pedepsei.

Pedeapsa este reflectarea individuală a periculozităţii faptei şi inculpaţilor, în timp ce sporul de pedeapsă - rezultat al existenţei concursului de infracţiuni vizează ansamblul activităţii infracţionale.

În consecinţă, cele două instituţii juridice se completează, putând să coexiste, chiar dacă în cauza de faţă pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiuni concurente nu ating maximul special.

Potrivit art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, dacă instanţa a stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Acest text de lege invocat mai sus consacră ordinea operaţiunilor de individualizarea judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi, implicit, caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.

S-a apreciat de către Parchet că aplicarea unui spor este justificată, atâta timp cât veţi aprecia, ca instanţă de control judiciar necesitatea majorării pedepsei pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat/ deosebit de grav, până la limita maximă.

Agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen. imprimă infracţiunilor de tentativă la omor calificat/deosebit de grav un grad sporit de pericol social, măreşte forţa de acţiune a participanţilor, amplifică curajul şi îndrăzneala acestora. În cauza de faţă le-a creat condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei şi identificarea acestora.

Raportat la caracterul grav al faptelor comise de inculpaţi, prin însăşi natura acestora, prin relaţiile şi conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere şi organizare a activităţii infracţionale prin luarea unor măsuri sporite de precauţie şi încercarea de a îngreuna şi zădărnici cercetarea judecătorească, apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde.

Prin modul concret în care a fost comisă fapta, respectiv prin impactul frontal şi intenţionat iniţiat de inculpatul P.C.L. cu intenţie directă, cele două părţi vătămate au fost expuse aceleiaşi situaţii, chiar dacă, în mod activ, se urmărea suprimarea violentă a vieţii doar a uneia dintre ele, precum şi faptul că M.A. putea deveni victima accidentală a infracţiunii de omucidere, fiind acceptat de inculpaţi.

Toţi inculpaţii sunt autori ai infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., însă pentru infracţiunea pe care au comis-o, pentru care s-au organizat, au avut un plan bine stabilit - acela de omor - instigator fiind inculpatul M.B.A., complice inculpatul M.C. şi ceilalţi 5 inculpaţi R.C.B., Z.B.V.R., C.C.C., P.V.D. şi S.V. - sunt autori ai tentativei la omor calificat.

Astfel, în volumul III al rechizitoriului nr. 603/P/2011 există o hartă relaţională care face referire la crima organizată transfrontalieră coordonată de inculpatul M.B.A. - liderul grupării.

În această hartă se regăsesc şi inculpaţii din prezenta cauză precum şi o schemă cu alţi participanţi, dar cu "alt obiect de activitate" - organizarea de furturi şi tâlhării pe spaţiile vest - europene.

Din actele de urmărire penală rezultă că la comiterea furturilor din Spania (bijuterii), inculpaţii foloseau acelaşi mod de operare - achiziţionarea de telefoane mobile marca N. model cu lanternă, pe care apoi le aruncau, aşa cum au procedat şi în data de 14 februarie 2011.

Prin modul în care au acţionat inculpaţii în spaţiul public, de faţă cu mai multe persoane, prin urmărirea îndelungată a victimei şi prin conceperea unui plan de acţiune, se poate identifica o periculozitate deosebită a inculpaţilor, ceea ce nu justifica pentru instanţa de fond aplicarea unor pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege respectiv 8 ani şi 10 ani închisoare.

Ca urmare a probatoriului administrat în cauză, inculpaţii au negat cu desăvârşire implicarea lor în agresiunea părţii vătămate M.I.D., precum şi prezenţa în mun. Bacău.

Nu au cooperat cu organele judiciare, nu au ocupaţie sau loc de muncă, aproape toţi au antecedente penale, doar inculpaţii P.D. şi S.V. nu au astfel de menţiuni în fişa de cazier, acesta din urmă a recunoscut că a fost arestat în Italia pentru comiterea unui furt împreună cu cetăţeni albanezi.

Niciunul din inculpaţi nu a justificat veniturile pe care le aveau şi, cu atât mai puţin, dreptul de proprietate asupra unor bunuri (case, autoturisme, terenuri), ori participarea la activităţi de recreere care necesitau existenta unor resurse financiare considerabile (cluburi, cafenele etc).

S-a solicitat să se aibă în vedere violenta deosebită cu care acţionează inculpaţii, membrii grupării inculpatului M.B.A. a făcut necesară audierea de martori în conformitate cu prevederile art. 86¹ C. proc. pen şi art. 86² C. proc. pen.

Ca instanţă de control judiciar, s-a solicitat să se constate că faptele inculpaţilor sunt de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viaţă, sunt de o violenţă deosebită, au fost comise într-un loc public, pe timp de noapte, după o pregătire minuţioasă.

Pentru acurateţe juridică Parchetul a invocat nelegalitatea sentinţei penale atacate, întrucât în dispozitiv apare art. 8 din Legea nr. 39/2000, text în baza căruia i-a condamnat pe inculpaţii din prezenta cauză.

Deşi instanţa de fond a reţinut la încadrarea juridică prevederile art. 323 C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei penale apelate, se apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 195 C. proc. pen., fiind o nulitate relativă care poate fi îndreptată de instanţa de apel.

Regimul juridic al criminalităţii organizate este stabilit în principal în cuprinsul Legii nr. 39/2003 care reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivel naţional şi internaţional.

Asocierea mau multor persoane în vederea desfăşurării de acte cu potenţial infracţional constituie în sine o ameninţare gravă la adresa ordinii sociale, fiind prevăzută ca infracţiune de sine stătătoare atât în C. pen. - art. 323, cât şi în legea specială mai sus amintită.

Parchetul a precizat faptul că inculpaţii M.B.A., M. (fost C.) C., R.C.B., Z.S.V.R. sunt cercetaţi în dosarul nr. 4865/P/2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., precum şi în dosarul penal nr. 1331/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, în care se efectuează cercetări faţă de inculpaţii R.C.B. şi Z.B.V.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, lovire sau alte violenţe, prev. de art. 194 C. pen. şi respectiv art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere existenţa în continuare a stării conflictuale, în care sunt implicaţi membrii ai familiei M., dar şi alte persoane despre care se deţin date că ar controla grupări infracţionale între care şi inculpatul M.B.A. zis "Ţ." şi partea vătămată M.I.D. zis "P.", dar şi alte persoane atât apropiaţi, cât şi adversari ai acestora, chiar dacă M.B.A. şi M.I.D. se află în stare de arest preventiv, pentru a deţine supremaţia lumii interlope din mun. Piatra-Neamţ, jud. Neamţ.

Se arată că un argument în plus pentru a sublinia agresivitatea inculpaţilor S.V., R.C.B. şi C.C. îl constituie împrejurarea că în şedinţa publică din data de 05 februarie 2013 inculpaţii au avut o atitudine ireverenţioasă faţă de completul de judecată, au perturbat în mod grav solemnitatea şedinţei de judecată, aducând acuzaţii grave, folosind un ton agresiv insuflând panică şi temere.

Potrivit încheierii mai sus menţionată aflată la dosar, cercetarea judecătorească nu a mai avut loc, încheindu-se un raport de incident, fixându-se un alt termen de judecată pentru data de 07 februarie 2013.

Se arată că au tergiversat soluţionarea cauzei, atât inculpaţii cât şi apărătorii aleşi, acumulându-se un număr de 54 dosare până la momentul sesizării instanţei de judecată, prin soluţionarea numeroaselor cereri de liberare provizorie sub control judiciar, de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv, de strămutare şi culminând cu cererea de recuzare, invocând dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind depăşirea termenului rezonabil al detenţiei provizorii.

Faţă de cele expuse mai sus, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, reţinerea cauzei spre rejudecare şi în fond pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.

La termenul din data 3 septembrie 2013, cu ocazia dezbaterii apelurilor, procurorul a înţeles să extindă motivele de apel.

Procurorul a criticat încadrarea juridică reţinută de prima instanţă în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor calificat reţinută în sarcina inculpaţilor R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. şi M.B.A., apreciind că se impune faţă de aceşti inculpaţi schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că intenţia infracţională a inculpaţilor a vizat suprimarea vieţii ambelor părţi vătămate M.I. şi M.A.

Procurorul a mai criticat şi omisiunea primei instanţe de a face aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. în sensul confiscării de la inculpatul P.C. a autoturismului de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.

Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, partea civilă M.I.D. a criticat sentinţa primei instanţe atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Sub aspectul laturii penale s-a criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate pe care le apreciază a fi prea uşoare raportat la natura faptelor comise, modalitatea de săvârşire, (în grup infracţional) şi urmările deosebit de grave care s-au produs, care puteau deveni mult mai grave dacă partea vătămată nu s-ar fi opus cu "succes" la activităţile deosebit de violente ale inculpaţilor derulate împotriva sa.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată în cauză, partea civilă, a criticat cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de fond pe care îl consideră prea mic în raport cu traumele psiho-fizice intense ale părţii civile cauzate de faptele inculpaţilor, valorile sociale lezate şi repercusiunile negative asupra situaţiei sale sociale.

Inculpatul P.C.L. a înţeles să critice în principal sentinţa apelată sub aspectul greşitei condamnări a acestuia, în considerarea faptului că probele administrate în cauză nu relevă cu certitudine împrejurarea că acesta a condus autoturismul B., despre care se reţine că intenţionat a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată M.I. cu scopul de a suprima viaţa acestuia. În dezvoltarea acestei teze de apărare inculpatul a arătat că nu era apt de a conduce autovehiculele la momentul când se reţine că ar fi săvârşit faptele deduse judecăţii, susţinând că se afla pe bancheta din spate a acelui autoturism, în stare de semiinconştienţă ca urmare a influenţei substanţelor etnobotanice pe care le consumase anterior.

Inculpatul P.C.L. a negat de asemenea şi celelalte fapte reţinute în sarcina sa, susţinând că probele administrate în cursul procesului penal nu fac dovada apartenenţei sale la grupul infracţional al cărui lider este inculpatul M.B.

În secundar, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei cele mai grave reţinute în sarcina sa- tentativă la omor deosebit de grav în două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, sau în subsidiar în două infracţiuni intenţionate - lovire sau alte violenţe.

Inculpatul M.B.A. prin apărător, a invocat inechitatea procesului penal desfăşurat împotriva sa, în accepţiunea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reproşând instanţei de fond maniera de administrare a unor probe în apărare propuse, asupra cărora a revenit după ce iniţial fuseseră admise şi de schimbare a încadrării juridice cu privire la una dintre faptele imputate odată cu sentinţa atacată precum şi respingerea nejustificată a administrării altor probe în apărare solicitate de apărător necesare aflării adevărului.

S-a mai invocat nulitatea urmăririi penale pe motivul necompetenţei materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău precum şi nulitatea declaraţiilor martorilor cu identitate protejată A.V. şi B.R. din cursul urmăririi penale motivat de faptul că au fost audiaţi în lipsa apărărilor inculpaţilor.

De asemenea s-a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei aprecieri a probelor administrate în cauză, care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare eronate.

Inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. au criticat încadrarea juridică reţinută de prima instanţă, solicitând în consecinţă schimbarea acesteia din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel, depuse şi în scris la dosarul cauzei, inculpaţii sus-menţionaţi au criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei aprecieri a probelor administrate în cauză, care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare eronate faţă de aceştia.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apărătorii inculpaţilor au arătat în esenţă, că probele în acuzare administrate în cauză, pe care se întemeiază soluţia apelată, prin conţinutul lor informativ, nu au deplină aptitudine de a releva acţiunile infracţionale derulate de inculpaţi în maniera descrise în partea expozitivă a sentinţei. Inculpaţii au mai reproşat primei instanţe că a ignorat unele aspecte ce decurg din ansamblul probelor existente la dosarului care ilustrează nevinovăţia inculpaţilor, şi care generează o stare de incertitudine asupra evenimentelor petrecute în ziua de 14 februarie 2011.

În atare situaţie, apreciind că probatoriul pe care se întemeiază soluţia de condamnare pronunţată în cauză nu are un caracter, concret, cert şi sigur creând o stare de îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor faţă de faptele imputate, apărătorii acestora au solicitat reformarea sentinţei apelate în sensul pronunţării unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 148 din 13 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă M.I.D. şi inculpatul P.C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 45/D din 15 martie 2013 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul 4625/110/2011, cu privire la încadrarea juridică reţinută faţă de una dintre faptele imputate inculpatului P.C.L., necesitatea aplicării unor sporuri de pedeapsă şi soluţionarea laturii civile a cauzei.

A desfiinţat sentinţa apelată sub acest aspecte şi a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice reţinută de instanţa de fond în ceea ce îl priveşte inculpatul P.C.L., din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.C.L., cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. (parte vătămată M.I.D.) la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.(parte vătămată M.A.M.) la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele principale de mai sus cu pedepsele de 4 ani, respectiv 1 an închisoare aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni concurente, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 1 an, la care a adăugat pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.C.L.: 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3(trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului R.C.B. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul R.C.B.: 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului Z.S.V.R. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul Z.S.V.R.: 10(zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.C. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul C.C.C.: 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.D. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.V.D.: 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.V. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul S.V.: 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. cu 1 an închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul M.C.: 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului M.B.A. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul M.B.A.: 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul P.C.L. faţă de partea civilă M.A.M. cu titlu de daune morale de la 20.000 RON la 3.500 RON.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. şi P.C.L.

În baza 381 C. proc. pen. a dedus în continuare starea de arest a inculpaţilor R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. şi P.C.L. de la 15 februarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din recurs au rămas în sarcina statului.

II. În baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. şi M.B.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A constatat că toţi inculpaţii au avut apărători aleşi.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat apelanţii să plătească statului fiecare câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a reţinut că grupul infracţional compus din inculpaţii cauzei din cărui structură făcea parte şi P.C. a avut ca unic scop infracţional suprimarea violentă şi publică a vieţii părţii vătămate M.I., inculpaţii acţionând premeditat, având atribuţii trasate şi coordonate de liderul grupului, inculpatul M.B.A., neavând intenţia de suprimare şi a vieţii părţii vătămate M.A., care se afla întâmplător în maşina părţii vătămate M.I., nici măcar în mod indirect prin neurmărirea rezultatului faptei (uciderea acesteia).

Acest fapt instanţa l-a coroborat cu raportul de expertiză criminalistică nr. 118 din 11 iunie 2013, efectuat de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Iaşi care a statuat viteza probabilă a autoturismului condus de inculpatul P. din momentul impactului, fapt de natură să conducă la concluzia că inculpatul P. a acţionat cu intenţia directă de suprimare a vieţii părţii vătămate M.I. prin acte de coautorat conjugate (crearea premiselor concrete de agresare fizică a părţii vătămate de către ceilalţi coinculpaţi) şi cu intenţia indirectă de vătămare uşoară a părţii vătămate M.A., rezultat care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea acestuia ca urmare a suferirii inerente a consecinţelor fizice a impactului dintre cele două vehicule.

Astfel, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.C.L., din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A fost considerată nefondată critica Parchetului privind reţinerea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât probele administrate nu au relevat intenţia infracţională a inculpatului cu privire la suprimarea vieţii ambelor părţi vătămate M.I. şi M.A.

Nefondată a fost considerată şi solicitarea inculpatului P.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptei celei mai grave în două infracţiuni de vătămare corporală din culpă sau în subsidiar, în două infracţiuni intenţionate - lovire sau alte violenţe.

S-a apreciat că ciocnirea frontală dintre autovehiculele conduse de inculpatul P.C. şi victima M.I., nu a fost accidentală, inculpatul a intrat intenţionat în coliziune frontală cu autovehiculul în care se afla partea vătămată M., cu scopul de a o pune pe aceasta în imposibilitate de a pleca de pe loc şi a oferi prilejul celor 5 coinculpaţi de a o agresa cu mijloace contondente.

Analizând situaţia faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, în deplin acord cu opinia instanţei de fond, instanţa de apel a considerat că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide victima, rezultat prevăzut şi urmărit de aceştia (au folosit corpuri contondente apte să producă moartea, aplicând loviturile în zone vitale).

Instanţa de apel a apreciat că neproducerea rezultatului urmărit de inculpat (moartea părţii vătămate M.) este consecinţa unor împrejurări independente de voinţa acestora, respectiv constituţia atletică a acesteia, precum şi faptul că poliţia fusese anunţată despre eveniment, fapt ce i-a determinat pe aceştia să întrerupă actele de executare, fugind de la locul faptei.

Instanţa a constatat că nu s-a comis o eroare gravă de fapt prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare, întrucât au fost analizate toate probele, instanţa de fond motivând înlăturarea sau reţinerea unora dintre acestea.

De asemenea au fost analizate probele care au format convingerea instanţei cu privire la vinovăţia inculpaţilor (declaraţie parte vătămată M.I., ale martorilor A.V., perceperea directă prin telefon a agresiunii părţii vătămate de către martorul C.T., identificarea inculpaţilor C. şi Z. în incinta A.M., listing post telefonice ce corespund celor 7 telefoane achiziţionate de inculpaţi din A.M. Bacău în scopul folosirii lor la săvârşirea faptelor, corespondenţa e-mail dintre V.O. şi inculpatul M.B., planşe foto).

Nulităţile invocate de către inculpaţi referitoare la neregularităţi procesuale, au fost considerate relative, fiind invocate după primul termen de judecată cu procedura completă.

Referitor la critica privind efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, instanţa de apel a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile legale.

Indicarea greşită a temeiului juridic al normei de incriminare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, s-a considerat a fi o eroare materială, ce a fost remediată prin pronunţarea unor încheieri întemeiate pe dispoziţiile art. 195 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica privind confiscarea autoturismului B., instanţa a constatat că acesta nu a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracţiunii de omor calificat în forma tentativei comisă de inculpaţi, ci a fost folosit doar ca mijloc de creare a condiţiilor premisă de săvârşire a faptelor de omor calificat (oprirea în trafic a părţii vătămate M.), astfel încât nu poate face obiectul confiscării.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar a apreciat că acestea trebuie majorate prin adăugarea unui spor.

Referitor la soluţionarea laturii civile, instanţa de prim control judiciar a apreciat-o corect soluţionată întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale, fiind proporţională, adecvată şi suficientă în raport cu traumele produse părţilor civile.

De asemenea şi cuantumul daunelor materiale a fost just individualizat, în funcţie de înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpaţii P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. şi M.B.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a considerat Decizia penală nr. 148 din 13 septembrie 2013 contrară dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., prin nepronunţarea asupra motivului invocat de nelegalitate a Sentinţei penale nr. 45/D din 15 martie 2013, referitor la încadrarea juridică a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, la respingerea solicitării de confiscare a autoturismului marca B. cu număr de înmatriculare Y., proprietatea inculpatului P.L. şi folosit de acesta în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, omisiunea de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., cu reţinerea formei de complicitate, autorat sau instigare la această infracţiune în funcţie de participarea fiecărui inculpat, greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.C.L.

În susţinerea orală a motivelor de recurs, reprezentantul Ministerului Public a limitat recursul la criticile întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., referitoare la respingerea nejustificată a cererii de confiscare a autoturismului B. de la inculpatul P.C. şi la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., solicitând reţinerea şi în sarcina celorlalţi inculpaţi a dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen.

Inculpatul Z.B.V.R. şi-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17, 17² C. proc. pen., solicitând casarea deciziei penale, admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi respingerea recursurilor Parchetului de pe lângă Tribunalului Bacău, cât şi al părţilor civile.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, solicitare ce a fost reiterată şi în faţa instanţei de apel, care, de altfel, în opinia recurentului a omis să se pronunţe; să se constate că urmărirea penală a fost realizată de către un organ necompetent, având în vedere schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapt ce impunea restituirea cauzei la procurorul competent în vederea refacerii urmăririi penale, conform prevederilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 508/2004.

De asemenea, inculpatul solicită achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât nu există probe certe de vinovăţie a sa.

În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat cu aplicarea art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor.

Inculpatul R.C.B., în principal, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, iar în subsidiar reaprecierea situaţiei de fapt şi pronunţarea unei soluţii de achitare, prin aplicarea principiului in dubio pro reo.

Inculpatul B.M.A., întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a învederat încălcarea dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen. şi art. 3 C. proc. pen., arătând că instanţele, fără niciun fel de temei au reţinut că inculpatul B.M.A. s-a aflat în apropierea incidentului, ţinând legătura cu ceilalţi şi coordonând întreaga activitate infracţională, solicitând rejudecarea de către instanţa de recurs a cauzei, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior.

De asemenea, acelaşi inculpat a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la tentativa de omor calificat cu aplicarea circumstanţelor agravante relativ la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior), cât şi ale infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Se arată că nu a fost stabilită în concret în ce constă determinarea vreunei persoane să săvârşească o infracţiune, precum şi intenţia sa, simplele afirmaţii subiective nu pot conduce la condamnarea inculpatului, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul M.A.B. arată că, în mod greşit, au fost aplicate dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. anterior, întrucât, conform hotărârii atacate acesta a săvârşit infracţiunea de instigare la tentativa de omor calificat, iar ceilalţi au săvârşit infracţiunea de tentativă la omor calificat, expresia "săvârşirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună neputând fi interpretată decât în sensul cooperări de cel puţin trei persoane la locul şi momentul săvârşirii faptei".

Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, inculpatul M.A.B. critică hotărârea instanţei inferioare şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. anterior, solicitând menţinerea pedepsei aplicate de instanţa fondului.

Se mai arată că hotărârile pronunţate sunt contrare dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen. anterior, în sensul că nicio probă administrată nu dovedeşte vreo eventuală participaţie penală la evenimentul din 14 februarie 2011, în mod obligatoriu trebuiau administrate probe dincolo de orice dubii rezonabile, solicitând casarea hotărârilor şi în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa.

În ceea ce priveşte latura civilă se arată că în condiţiile în care nu se face dovada săvârşirii de către inculpatul M.A.B. a unei fapte ilicite şi a unei legături de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, cererea de despăgubiri morale formulată de partea vătămată trebuie respinsă.

Inculpaţii P.V.D. şi P.C.L. şi-au întemeiat recursul pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, arătând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor apelurilor promovate de părţile în cauză, respectiv a omis să se pronunţe pe apelul părţii vătămate M.A.

De asemenea, au solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior întrucât nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat şi infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Inculpatul P.V.D. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, iar inculpatul P.C.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât faptele nu au fost dovedite, iar pretinsele probe nu sunt suficiente pentru o soluţie de condamnare.

Inculpaţii M.C., R.C.B., Z.B.V.R. au solicitat în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, achitarea întrucât faptele nu au fost săvârşite de inculpaţi, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice reţinută de instanţa de fond din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat cu aplicarea art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

Inculpaţii Z.B.V.R., R.C.B., S.V. şi M.B.A., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., au criticat faptul că instanţa de apel nu a răspuns la toate motivele de apel formulate de inculpaţi şi nici motivelor de apel ale părţii vătămate M.A. De asemenea, au considerat că este incident şi motivul prevăzut de art. 385⁹ pct. 3 teza a II-a C. proc. pen. anterior, existând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen. anterior, atât la judecata fondului cât şi la cea din apel, existând împrejurări din care a rezultat faptul că judecătorul era interesat sub orice formă, întrucât nu a răspuns la toate motivele de apel ale inculpaţilor, a respins probe în apărare în mod nejustificat, nu a analizat nici măcar tangenţial probele în favoarea inculpaţilor.

Inculpatul C.C.C. a solicitat să se constate incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, precum şi a dispoziţiilor art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile în cauzele aflate în curs de judecată.

Consideră că legea nouă este mai favorabilă în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu privire la infracţiunea de omor calificat se constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior care sancţionează fapta cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., arătând că în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 C. pen. aceasta este nedovedită, solicitând achitarea în baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea acuzaţia de tentativă la omor adusă inculpatului C.C. este total nefondată şi nu are susţinere în mijloacele de probă administrate în cauză, motiv pentru care se solicită achitarea şi pentru această infracţiune, în temeiul art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri - Codul penal şi C. proc. pen. la 1 februarie 2014, instanţa constată, conform dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în Legea nr. 255/2013, că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârii care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, instanţa de recurs urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 2/2013.

S-a susţinut de către apărătorul inculpatului C.C.C. că instanţa trebuie să aibă în vedere cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior, dar soluţiile pe care le pronunţă să se facă prin raportare la Noul C. proc. pen., fapt ce ar permite pronunţarea unei soluţii de achitare pentru lipsa probelor (art. 16 lit. c) C. proc. pen.).

În opinia Înaltei Curţi această susţinere este, în parte, corectă, cu menţiunea că soluţiile care pot fi pronunţate potrivit Noului C. proc. pen. în cazul recursurilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, sunt raportate la cazurile de casare din vechiul C. proc. pen., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Astfel nu poate fi pronunţată o soluţie de achitare pentru lipsa probelor, atâta timp cât cazul de casare care permitea analiza situaţiei de fapt, cu trimitere la examinarea probelor dosarului prin Legea nr. 2/2013 a fost abrogat, respectiv cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, motiv pentru care soluţiile se vor raporta la dispoziţiile prevăzute în C. proc. pen. anterior.

În faţa instanţei de recurs inculpaţilor li s-au respectat drepturile procesuale, în sensul că li s-au acordat termene în vederea angajării de apărător ales, pentru imposibilitate de prezentare a unora din apărătorii acestora, au dat declaraţii în faţa instanţei de recurs şi au propus probele permise de dispoziţiile art. 385¹⁴ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile inculpaţilor şi ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin prisma motivelor invocate şi din oficiu le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău ale cărui motive au vizat greşita respingere de către instanţe a solicitării de confiscare a maşinii B. nr. Y., proprietatea inculpatului P.L., greşita schimbare de încadrare juridică a faptei cu privire la inculpatul P.L., din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi lovire sau alte violenţe, precum şi solicitarea de reţinere în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., fie în forma complicităţii, autorat sau instigare în funcţie de participarea fiecărui inculpat, instanţa îl consideră nefondat.

Referitor la solicitarea confiscării autoturismului B. nr. Y., proprietatea inculpatului P.L., instanţa o consideră nefondată.

Confiscarea specială prevăzută de art. 118 C. pen. anterior este o măsură de siguranţă, acestea fiind, alături de pedeapsă, o sancţiune de drept penal, care se ia faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate la săvârşirea unei infracţiuni dacă sunt ale infractorului.

Pentru aplicarea acestei dispoziţii legale este necesar să se stabilească existenţa unei stări de pericol generate de implicarea acestuia în cauzalitatea unor fapte prevăzute de legea penală şi în constatarea faptelor că lucrul a servit sau a fost destinat să servească la săvârşirea unei infracţiuni şi numai în măsura în care este al infractorilor.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor, în special a celor prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., trebuie raportată la întreaga activitate infracţională, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv.

Această modalitate de interpretare este impusă de însăşi art. 118 lit. b) C. pen.: lucrurile care au servit la săvârşirea infracţiunii caracterizează componenta obiectivă a infracţiunii, materializată în actul de conduită şi, prin aceasta direct perceptibilă, în vreme ce lucrurile care au fost destinate să servească la săvârşirea infracţiunii, atunci când folosirea nu este efectivă, conotează în latura subiectivă, respectiv în modul în care făptuitorul a conceput, reprezentat, activitatea ilicită.

Ambele sintagme ale textului legal, precum şi ambele semnificaţii anterior menţionate, pun în evidenţă raportul de implicare a bunului în cauzalitatea faptelor ilicite penale, indiferent de caracterul obiectiv sau subiectiv al acestora.

Or, această participare a lucrului la comiterea unei infracţiuni, privită sub aspectul celor două dimensiuni (obiectivă şi subiectivă), reprezintă tocmai îndeplinirea condiţiilor care permit confiscarea.

Pe de altă parte, folosirea lucrului trebuie apreciată în funcţie de specificul elementului material al infracţiunii săvârşite, respectiv dacă actul de conduită exprimat prin verbum regens poate fi materializat prin folosirea, ca mijloc a bunului respectiv.

Or, în speţă, din probele administrate rezultă că autoturismul proprietatea inculpatului P.L., implicat în comiterea infracţiunii/faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată nu reprezintă o componentă a elementului material al laturii obiective al infracţiunii de tentativă la omor calificat în forma tentativei comisă de inculpat, ci a fost folosit ca mijloc de creare a condiţiilor premisă de săvârşire a faptelor de omor calificat în forma tentativei (oprire în trafic a părţii vătămate M.) astfel încât nu poate face obiectul confiscării.

b. Critica Ministerului Public vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 pct. 1 C. pen., referitoare la recalificarea de către instanţa de apel a infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, săvârşită de inculpatul P.C.L. în infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, precum şi art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, subsumată cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, este nefondată.

Se arată că intrând în coliziune voluntară cu autoturismul condus de partea vătămată M.I.D. în care se afla şi partea vătămată M.A.M., inculpatul P.C.L. chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii acesteia din urmă, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Însă, pentru aplicarea agravantei prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea consecinţelor faptelor sale, constând în suprimarea vieţii a două sau mai multor persoane, să urmărească sau să accepte un asemenea rezultat în împrejurările în care acţionează.

Din probele administrate rezultă că grupul infracţional compus din inculpaţii din prezenta cauză, din a cărui structură făcea parte şi P.C.L. a avut ca unic scop infracţional suprimarea violentă şi publică a vieţii părţii vătămate M.I.

Atitudinea intenţională a inculpatului P.C. a fost aceea de a concura la suprimarea vieţii părţii vătămate M.I., prin scoaterea forţată a acesteia de la volanul autoturismului său, conform probatoriului existent în dosar inculpatul neavând niciun moment intenţia de suprimare şi a vieţii părţii vătămate M.A., nici măcar indirect.

Astfel, cerinţa intenţiei este îndeplinită numai în raport cu partea vătămată M.I. în ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.A., inculpatul a acţionat din culpă, motiv pentru care, în mod corect, s-a stabilit un concurs de infracţiuni, în speţă neputându-se afirma că s-a făcut o aplicare greşită a legii în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 pct. 1 C. pen. anterior.

c. De asemenea, pentru aceleaşi raţiuni, nici în sarcina celorlalţi inculpaţi nu se pot reţine dispoziţiile art. 176 lit. b) C. pen. anterior, întrucât intenţia acestora a fost aceea de a suprima viaţa unei singure persoane, respectiv a părţii vătămate M.I.D. Pe de altă parte, solicitarea Parchetului de a fi reţinute dispoziţiile art. 176 lit. b) C. pen. anterior, ţine practic de administrarea şi interpretarea probatoriului strict legat de situaţia de fapt, aspect care nu mai poate fi supus cenzurii în faţa instanţei de recurs ca urmare a modificării aduse cazurilor de casare prevăzute de Legea nr. 2/2013, iar din această perspectivă critica Parchetului nu poate fi subsumat cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

II. Cu privire la recursurile inculpaţilor, Înalta Curte constată că aceştia şi le-au întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Prin invocarea, practic formală, a acestor cazuri de casare, fapt dedus din conţinutul motivelor de recurs, se tinde de către apărare la reţinerea unei alte situaţii de fapt în locul celei reţinute de instanţele anterioare, fapt pe care instanţa de ultim control judiciar nu mai este îndreptăţită să-l facă, nemaiputând proceda la o reexaminare a probatoriului administrat şi la modificarea situaţiei de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs, după adoptarea Legii nr. 2/2013, vizând exclusiv chestiuni de drept.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului (după exercitarea apelului), în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Modificarea situaţiei de fapt, stabilită anterior, nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute la soluţionarea cauzei şi, pe cale de consecinţă ar determina înlăturarea acesteia şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt, ceea ce în speţă nu s-a constatat.

Astfel, criticile inculpatului Z.B.V.R., R.C.B., B.M.A., P.V.A., P.C.L., M.C., S.V., referitoare la nevinovăţia acestora, în sensul că fapta nu a fost săvârşită de aceştia sau că este incident principiul in dubio pro reo, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs pentru considerentele expuse anterior.

Deşi s-a solicitat de către inculpatul M.B. rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., prin aceasta urmărindu-se o cenzurare a modului în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei, din analiza textului de lege invocat, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 instanţa de recurs are această posibilitate numai în cazul incidenţei cazurilor de recurs prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 - 16 şi 17² C. proc. pen. Efectuând controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate prin prisma cazurilor de casare sus-menţionate, instanţa de recurs nu a ajuns la concluzia că aceasta este nelegală sau netemeinică pentru a proceda la admiterea recursului cu casarea hotărârii atacate şi trecerea în etapa a doua, cea a administrării de probe, astfel încât această solicitare se apreciază ca nefondată.

Inculpaţii Z.B.V.R., P.V.A., P.C.L., R.C.B., S.V. şi M.B. au criticat hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul omisiunii de a se pronunţa asupra unor motive de apel formulate de către inculpaţi, cât şi de apelanta parte vătămată M.A.

Instanţa de recurs constată că această critică se subsuma anterior modificării aduse C. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., care au fost abrogate prin menţionata lege, iar în prezent critica nu poate fi subsumată cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Se mai critică hotărârea şi din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil al inculpaţilor prin omisiunea analizării existenţei diferenţelor esenţiale între situaţia de fapt existentă şi cea reţinută de procuror şi instanţa de fond, aspecte la care instanţa de apel nu ar fi răspuns prin motivarea făcută (partea expozitivă a deciziei).

Examinând însă conţinutul hotărârii instanţei de apel, instanţa de recurs constată că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de prim control judiciar în pronunţarea soluţiei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat argumentele apelanţilor. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului judecătorul nu este obligat să răspundă în mod detaliat fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor criticilor/argumentelor apărării, prin raţionamente logice.

De asemenea, nepronunţarea instanţei de prim control judiciar pe apelul părţii vătămate M.A., nu poate constitui un motiv de critică de către inculpaţi, atâta timp cât nu au dovedit o vătămare a drepturilor lor prin această omisiune, cu atât mai mult cu cât partea îndreptăţită să formuleze o asemenea critică, M.A., şi-a retras recursul.

Inculpaţii M.B.A., R.C.B. şi Z.B.V.R. au criticat hotărârile instanţei de fond şi apel şi prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că li s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului contradictorialităţii, nemijlocirii şi egalităţii armelor în legătură cu pertinenţa, administrarea şi interpretarea probelor.

În legătură cu admisibilitatea, administrarea şi pertinenţa probelor, instanţa europeană s-a pronunţat în sensul că acestea reprezintă probleme care sunt reglementate de normele de drept interne, aprecierea lor aparţinând instanţei naţionale, misiunea încredinţată judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului constând doar în a se pronunţa asupra modului în care au procedat instanţele naţionale în această privinţă, adică dacă au admis în mod justificat ca probe anumite mărturii şi dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privinţa administrării probelor, a avut un caracter echitabil, subliniind că nicio dispoziţie din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează regimul probelor. Astfel, revine jurisdicţiilor interne sarcina de a aprecia elementele de probă obţinute şi pertinenţa acestora (cauzele Vidal c. Belgiei, Honsik c. Austria, Tower c. Franţei).

Prin respingerea probelor propuse de către inculpaţi, instanţa nu le-a încălcat inculpaţilor dreptul la un proces echitabil, atâta timp cât şi-a motivat legal şi temeinic această soluţie, aducând argumente pertinente în acest sens, probele solicitate nefiind esenţiale în dovedirea stării de fapt (Al Khmaya Takery c. Regatul Unit).

În ceea ce priveşte susţinerea că la baza condamnării inculpaţilor stau declaraţiile martorilor sub acoperire A.V., E.V.C., şi prin aceasta s-ar fi încălcat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa de recurs constată că aceste mărturii au fost luate/administrate în contradictoriu, inculpaţii şi apărătorii acestora fiind prezenţi la audiere, având astfel posibilitatea de a adresa întrebări, iar aşa cum rezultă din conţinutul hotărârilor, soluţia de condamnare nu s-a bazat exclusiv şi determinant pe declaraţiile martorilor, ci acestea au fost coroborate cu alte probe administrate. Astfel, respingerea probelor propuse de către inculpaţi nu a fost făcută în mod arbitrar şi nici condamnarea acestora nu s-a făcut în baza unor elemente de probă insuficiente, neputându-se considera că s-au încălcat dispoziţiile art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţie (cauza Nim Hansen c. Danemarcei).

În realitate, critica inculpaţilor se referă şi la interpretarea eronată de către instanţe a probelor administrate prin prisma dispoziţiilor art. 63 şi 64 C. pen.

Premisa coerenţei şi predictibilităţii sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării şi aplicării normelor de drept. În operaţiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să desluşească voinţa legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare şi, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiţia previzibilităţii legii.

În acest sens, în Avizul 11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conţinutului regulii de drept, cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar".

Existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal sunt inevitabile, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au celor care au strâns şi administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu recomandarea R (94)12 a Comitetului de Miniştri ai Statelor membre asupra Independenţei eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor".

Formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp. art. 6 parag. 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr. 7, fapt reflectat în soluţia motivată dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.

Din conţinutul hotărârii recurate, instanţele coroborând probele administrate în ambele faze ale procesului penal au examinat cauza, acordând întâietate principiilor preeminenţei dreptului şi a prevederilor legale (cauza Sunday Times) vinovăţia inculpaţilor fiind stabilită în mod cert.

Deşi apărătorul inculpaţilor recurenţi S., B. şi R. aduce critici probatoriului reţinut de către instanţe pentru dovedirea vinovăţiei acestora, arătând contradicţiile existente, instanţa de recurs nu mai poate examina o asemenea critică, având în vedere limitarea recursului strict la probleme de drept, ca urmare a modificării aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

Critica aceloraşi inculpaţi, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen. anterior este nefondată.

În lumina jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului imparţialitatea instanţei de judecată în sensul art. 6 paragraf 1 implică două demersuri: unul subiectiv şi unul obiectiv. Din punct de vedere subiectiv, judecătorii sunt datori să se abţină să manifeste o părere preconcepută şi să-şi formeze o prejudecată personală, iar din punct de vedere obiectiv, judecătorul trebuie să ofere suficiente garanţii pentru a exclude orice dubiu că ar putea acţiona părtinitor într-un litigiu dedus judecăţii.

Inculpaţii au arătat că în speţă ar exista cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen. anterior, atât la judecata fondului, cât şi la cea din apel, existând împrejurări din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă, prin faptul că a respins probe în apărare în mod nejustificat, a revenit asupra unor probe admise pe care le-a respins ulterior, nu a analizat probele în favoarea inculpaţilor, a dispus aplicarea unei amenzi judiciare şi nu a făcut referire la probele administrate în faza judecăţii.

Conform jurisprudenţei în materie, faptul că judecătorul a respins cererea în probaţiune, că nu ar fi analizat probele în apărare, nu sunt aspecte care să atragă incidenţa textului de lege invocat.

Interesul la care se referă cazul de incompatibilitate trebuie să privească modul în care urmează să fie soluţionată cauza, aducând avantaje materiale sau morale judecătorului, soţului sau rudelor apropiate. Spre deosebire de celelalte cazuri de incompatibilitate pentru care condiţiile reies din actele dosarului (judex inhabilis) la acest caz (judex suspectus) trebuie dovedite împrejurările din care apare interesul judecătorului în soluţionarea cauzei într-un anumit mod, fapt pe care inculpaţii nu l-au realizat.

Cu privire la criticile formulate de către inculpatul M.B., întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, acestea sunt nefondate. Inculpatul susţine că instanţele ar fi nesocotit dispoziţiile art. 1 C. proc. pen. anterior şi art. 3 C. proc. pen. anterior, făcând referire la preluarea formală de către instanţă a situaţiei de fapt reţinută de către procuror, fără să soluţioneze modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat, fără să dea răspuns tuturor întrebărilor legate de participarea acestuia la săvârşirea faptei, solicitând rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.

Faptul că instanţele de fond şi de apel, în urma administrării probelor, au stabilit o situaţie de fapt similară, ori chiar identică, celei reţinute în rechizitoriu, nu poate conduce la concluzia încălcării art. 1 şi 3 C. proc. pen. anterior, atâta timp cât probele dosarului au fost administrate în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, inculpaţilor li s-au respectat drepturile procesuale, dându-li-se posibilitatea de a propune probe în apărare, asigurându-se egalitatea de arme între acuzare şi apărare, iar susţinerile/apărările inculpaţilor au fost infirmate de probele administrate.

Inculpatul M.B. mai critică hotărârea instanţei de apel şi prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la tentativă de omor calificat, iar reţinerea circumstanţei agravante relativ la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună pe lângă infracţiunea prev. şi ped. de art. 25 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, este nelegală atâta timp cât a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Se arată că din probele dosarului nu reiese nicio modalitate de determinare a vreunei persoane să săvârşească vreo infracţiune de către inculpatul B., probele administrate fiind interpretate eronat.

Potrivit art. 25 C. pen. anterior "Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".

Instigatorul desfăşoară în primul rând o activitate psihică (internă), în cadrul căreia se conturează hotărârea de săvârşire a faptei şi se deliberează în sensul comiterii ei de către altă persoană, iar în al doilea rând, o activitate fizică materializată prin identificarea persoanei care urmează a săvârşi fapta, determinarea acesteia şi alegerea mijlocului cel mai eficient pentru a o determina să comită infracţiunea.

Condiţiile instigării sunt următoarele:

- să se fi realizat o activitate de determinare de către o persoană, faţă de altă persoană, materializată prin insuflarea ideii de a efectua o anumită acţiune, fiind indiferente mijloacele utilizate în activitatea de determinare;

- activitatea de determinare să aibă ca obiect săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală;

- activitatea de determinare să fie efectuată cu intenţie, deci să se constate că a existat la instigator voinţa producerii rezultatului prefigurat sau, cel puţin acceptarea posibilităţii producerii acestuia.

În procesul coroborării şi evaluării probelor, judecătorul poate să stabilească situaţia de fapt inclusiv prin recurgerea la silogisme (raţionamente constând din trei judecăţi - majoră, minoră şi conclusivă - concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore) acest procedeu, pe de o parte trebuie să se bazeze pe două elemente certe, iar pe de altă parte, trebuie să conducă la o concluzie certă, fapt realizat în cauză.

Declaraţiile inculpatului făcute în cursul urmăririi penale trebuie să se coroboreze cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, necerându-se coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anume fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia.

Verificarea susţinerilor inculpatului trebuie să se facă în raport de ansamblul probator existent în cauză, respectiv acele fapte şi împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe.

Chiar şi în acest context, instanţa are facultatea, iar nu obligaţia de a reţine declaraţia inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma "declaraţiile pot servi", iar nu "servesc", doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Astfel, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului sunt simple afirmaţii, care au ca scop, uneori, doar disculparea acestuia de consecinţele penale ale faptelor lor, fiind făcute vădit "pro causa".

De asemenea, este neîntemeiată şi critica recurentului inculpat în sensul că ar fi fost condamnat pe baza unor prezumţii.

Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost examinată admisibilitatea chiar şi a "prezumţiilor de fapt", iar nu numai ale "deducţiilor logice"care se impun ca urmare a coroborării probelor administrate.

Astfel, s-a arătat că utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în anumite domenii, utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia. Orice sistem de drept cunoaşte astfel de prezumţii, în materie penală statele fiind obligate să nu depăşească anumite limite în utilizarea lor, întrucât - prin utilizarea lor excesivă - puterea de apreciere a judecătorului ar fi golită de conţinut dacă vinovăţia unei persoane ar fi stabilită pe baza unor prezumţii. În consecinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că astfel de prezumţii sunt admisibile în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat şi nu pot fi răsturnate de către persoana interesată (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Camera, hotărârea Salabiaku versus Franţa, 7 octombrie 1988, 10519/83). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că prezumţiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie, cu condiţia să fie rezonabile şi proporţionale cu scopul vizat. Într-o cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că prezumţia de responsabilitate instituită este proporţională cu acest scop, cu atât mai multe cu cât legea stabilea anumite excepţii de la caracterul absolut al prezumţiei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secţia I, decizia Falk contra Olanda, 19 octombrie 2004, 66273/01). În sfârşit, într-o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că prezumţiile de fapt sau de drept trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să ţină cont de gravitatea situaţiei prezumate şi să păstreze o limită pentru ca dreptul de apărare să poată fi exercitat. În speţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în sistemul respectiv existau mai multe garanţii, în condiţiile în care procedura era contradictorie, reclamantul putea să probeze situaţia contrară (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea Philips c. Marii Britanii).

Or, în prezenta cauză, probele existente la dosar se coroborează între ele (planşe foto, declaraţii martor V.R., E.V., P.V., declaraţie inculpat M.C., mesajele tip e-mail, apeluri telefonice), în mod corect instanţa de fond, cât şi cea de prim control judiciar, au constatat că sunt întrunite condiţiile existenţei instigării, existând suficiente elementele factuale certe care să justifice, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B. a acţionat în calitate de instigator.

Simpla afirmare a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat nu poate influenţa convingerea bazată pe probe certe de vinovăţie.

În ceea ce priveşte critica inculpatului privind greşita reţinere a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracţiunea de instigare la omor calificat cât şi infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni s-a reţinut practic aceeaşi împrejurare ca şi circumstanţă agravantă, cât şi ca element circumstanţial al infracţiunii de asociere, este nefondată.

Circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior este realizată indiferent dacă toate persoanele sunt prezente în momentul comiterii infracţiunii. Reţinerea acestei circumstanţe este justificată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei măreşte forţa de acţiune a acestora şi le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei şi identificarea lor.

Din probele existente la dosar a rezultat că inculpatul B. s-a aflat în apropierea locului săvârşirii faptei, fapt de natură să creeze celorlalţi inculpaţi o stare de încredere, mărindu-le forţa de acţiune.

În mod corect a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, întrucât, atâta timp cât aceasta nu este prevăzută de lege ca element circumstanţial în conţinutul infracţiunii respective, nu este interzisă reţinerea acesteia. Infracţiunea de asociere în vedere săvârşirii de infracţiuni este o infracţiune distinctă, reţinută în concurs cu infracţiunea de tentativă la omor calificat, având un conţinut diferit care nu intră în contradicţie cu circumstanţa agravantă reţinută şi nici nu constituie o dublă agravare a situaţiei inculpatului.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003 inculpatul M.B. apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Instanţa de recurs constată că asocierea în scopul săvârşirii uneia sau a mai multor infracţiuni presupune manifestarea voinţei în sensul constatării unei grupări de persoane care-şi propune să comită una sau mai multe infracţiuni şi totodată să devină membru al acesteia. A iniţia constituirea unei asocieri în vederea săvârşirii de infracţiuni înseamnă a efectua acte care pregătesc şi determină constituirea unei grupări de persoane.

Latura obiectivă a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, în oricare dintre acţiunile sale alternative, trebuie să privească o asociere care are ca finalitate săvârşirea unei infracţiuni.

Or, în cauză, din modul în care inculpaţii au acţionat organizat, fiecare având un rol bine definit, în asociere, în operaţiune fiind implicate mai multe persoane în scopul lichidării părţii vătămate - durata în timp a asocierii conduc la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior.

Inculpatul M.B. sub aspectul laturii subiective a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe calificate prin scopul urmărit sau uneia sau mai multor infracţiuni.

La baza existenţei acestei infracţiuni au stat probe certe de vinovăţie, reţinute şi analizate de către cele două instanţe, situaţia de fapt reţinută de către acestea nemaiputând fi supusă cenzurii instanţei de recurs, ca urmare a abrogării art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Legat de această infracţiune, inculpaţii P.V.D., P.C.L., S.V. au considerat că odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., infracţiunea a fost dezincriminată, neregăsindu-se în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 367 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dezlegare acestei probleme de drept prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 stabilind că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterior modificării aduse prin Legea nr. 187/2012 se regăsesc în incriminarea art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

În ceea ce priveşte critica privind necompetenţa materială a organului de urmărire penală, instanţa de recurs o consideră nefondată.

Având în vedere că instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 (infracţiune ce ar atrage efectuarea urmăririi penale de către un procuror DIICOT) odată cu pronunţarea fondului cauzei - după epuizarea dezbaterilor, motiv pentru care, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 332 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen. anterior, care derogă de la regula generală, nemairestituind cauza procurorului şi a procedat la soluţionarea în fond a acesteia.

Nu prezintă relevanţă faptul că excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală a fost invocată de către apărător anterior începerii dezbaterilor, deoarece instanţa nu era obligată să se pronunţe asupra acestei excepţii odată cu momentul invocării ei, putând amâna pronunţarea la un termen ulterior.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor Z.B.V.R., M.C., R.C. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, instanţa de recurs constată că dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în baza căruia inculpaţii puteau formula această solicitare, a fost abrogat, iar analiza acestei solicitări nu poate fi făcută prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au răspuns argumentat unei astfel de solicitări în cuprinsul hotărârii pronunţate.

Critica privind soluţionarea laturii civile este nefondată.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv s-a constatat, pe bază de probe, existenţa unei împrejurări, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciu, motiv pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la plata prejudiciului material şi moral cauzat părţilor civile.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului atunci când se constată o încălcare a drepturilor unei părţi trebuie să se pună capăt acestei încălcări şi să fie eliminate consecinţele păgubitoare pentru acea persoană.

Printre elementele luate în considerare de către Curtea Europeană atunci când se pronunţă în acest sens se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare şi prejudiciul moral care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale (c. Ernestina Zullo noiembrie 2004). Astfel, raportat la suferinţele fizice şi morale ale părţii vătămate cauzate prin faptele inculpaţilor şi la toate consecinţele acestora, instanţa a constatat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale ale inculpaţilor şi i-a obligat la plata daunelor morale şi materiale, întinderea despăgubirilor morale realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt, neimpunându-se o reducere a cuantumului sumelor stabilite de către instanţa de fond.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, având în vedere că de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 13 septembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului - 30 iunie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C.p. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţi, instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă. cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat:

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Conform art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogată, fiind incriminată în dispoziţiile art. 367 C. pen. (aşa cum s-a statuat şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014), infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior se regăseşte în dispoziţiile art. 188 raportat la art. 189 lit. a) C. pen., infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. anterior se regăseşte în art. 253 C. pen., iar infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior în art. 193 alin. (2) C. pen.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu echivalează cu dezincriminarea faptelor.

Instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche şi efectele acuzaţiei în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Astfel, comparând limitele de pedeapsă din legea veche pentru infracţiunea de omor calificat (art. 174 - art. 175 lit. a), i) C. pen.) cu cele din legea nouă (art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.) constată că legea veche este mai favorabilă, întrucât prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, iar legea nouă prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea şi pentru celelalte infracţiuni legea veche este mai favorabilă.

Aplicând legea penală favorabilă, în mod global, aşa cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, se constată că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care nu se impune reducerea limitelor de pedeapsă.

De altfel, în cadrul recursurilor declarate de către inculpaţi, întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor aplicate, cazul de casare care permitea o asemenea posibilitate art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior a limitat posibilitatea instanţei de a analiza sancţiunea numai la cazul în care sunt aplicate pedepse în alte limite prevăzute de lege.

Chiar în cadrul aplicării legii penale mai favorabile nu se poate realiza o individualizare/reindividualizare a pedepsei aplicate, instanţa fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special) în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.

Faţă de aceste considerente, se impune respingerea recursurilor formulate de către inculpaţii P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. şi M.B.A.

Conform art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia astfel:

Cu privire la inculpatul M.B.A. se constată că prin Încheierea nr. 64/IC din 9 mai 2011 Tribunalul Bacău a dispus arestarea preventivă a acestuia, în lipsă pe o perioadă de 29 de zile, emiţându-se Mandatul de arestare preventivă nr. 36 din 9 mai 2011.

La data de 20 mai 2014 a fost depistat inculpatul M.B.A. şi prezentat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea confirmării mandatului de arestare preventivă emis la 9 mai 2011 pe numele acestuia.

Instanţa de recurs, la 29 mai 2014, după audierea inculpatului, prin încheierea din aceeaşi dată, a confirmat arestarea preventivă dispusă faţă de inculpatul M.B.A., precum şi executarea Mandatului de arestare preventivă nr. 36 din 9 mai 2011 emis pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 20 mai 2014 până la 17 iunie 2014 inclusiv.

Ulterior, la data de 3 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut, conform art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen. starea de arest preventiv a acestui inculpat (ca de altfel şi a celorlalţi inculpaţi din prezenta cauză), pe o durată de 60 de zile, iar la data de 30 iunie 2014 s-a pronunţat pe fondul cauzei.

În ceea ce priveşte părţile civile M.I.D. şi M.A.M., acestea la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2014 au arătat că îşi retrag recursurile, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a acestora conform art. 385⁴ raportat la art. 369 C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Ia act de retragerea recursurilor declarate de părţile civile M.I.D. şi M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă pe fiecare recurent-parte civilă la plata către stat a câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de inculpaţii P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. şi M.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 148 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate, astfel: pentru inculpatul P.C.L. de la 15 februarie 2011 la 30 iunie 2014, pentru R.C.B. din 5 mai 2011 şi de la 13 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru M.C. din 5 mai 2011 şi de la 9 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru Z.B.V.R. din 5 mai 2011 şi de la 9 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru S.V. de la 24 august 2011 la 30 iunie 2014, pentru P.V.D. de la 23 septembrie 2011 la 30 iunie 2014, pentru C.C.C. de la 23 septembrie 2011 la 30 iunie 2014 şi pentru M.B.A. de la 20 mai 2014 la 30 iunie 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 500 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2296/2014. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 2278/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2215/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii pu