ICCJ. Decizia nr. 2296/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N IA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2296/2014

Dosar nr. 17375/3/2011

Şedinţa publică din 16 iulie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată că, prin Sentinţa penală nr. 824 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.V. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (cinci acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 04 aprilie 2011.

2. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (şaptesprezece acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 29 martie 2011.

3. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata O.A.M. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (zece acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpata a fost obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 17 martie 2011.

4. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (şaptesprezece acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

5. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.V.Ş. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (şase acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (două acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.V.Ş., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, şi pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

6. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V.M.C. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (cinci acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare (un act material), pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.M.C., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa principală de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

7. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (douăzeci de acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

8. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (zece acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

9. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.F.G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (trei de acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

10. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.N.V. pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.N.V. la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (doisprezece acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare (un act material), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.N.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

11. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. în cea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul D.I.I. la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (patru acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare (un act material), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (şapte acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

13. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (patru acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 21 februarie 2011.

14. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa principală de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (patru acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani şi 3 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în final având de executat pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 18 februarie 2011.

15. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

16. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata T.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

17. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata -unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

18. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata D.A.F. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

19. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 26 raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

20. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

21. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

22. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

23. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.B. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

24. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul H.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

25. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

26. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata S.I.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

27. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata I.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă (trei acte material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

28. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni.

Închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

29. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

30. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

31. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

32. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

33. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C.E. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

34. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.D. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

35. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

36. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ş.A.I. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

37. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei,; ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

38. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.C.B. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

39. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

40. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.C. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

41. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata Z.R.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

42. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.D.E. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

43. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.N. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

44. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 257 alin. (2), art. 254 alin. (3) şi art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de la inculpaţi: de la inculpatul D.V. suma de 500 euro, de la inculpatul O.V. suma de 1250 euro, de la I.M. suma de 350 euro, de la B.M. suma de 2.250 euro, de la inculpatul L.V.Ş. suma de 1.100 euro, de la inculpatul V.M.C. suma de 550 euro, de la inculpatul V.N. suma de 2.200 euro, de la inculpatul O.C. suma de 150 euro, de la inculpatul G.F.G. suma de 300 euro, de la inculpatul G.N.V. sume de 1300 euro, de la inculpatul D.I.I. suma de 500 euro, de la inculpatul B.V. sume de 700 euro, de la inculpatul S.I. suma de 250 euro, de la inculpatul O.I. suma de 100 euro, de la inculpatul I.A. suma de 100 euro, de la inculpatul D.M. suma de 100 euro, de la inculpatul C.V. suma de 200 euro, de la inculpatul P.B. suma de 100 euro, de la H.I. suma de 200 euro, de la inculpatul D.N. suma de 100 euro, de la inculpatul S.R. suma de 100 euro, sume în echivalent RON la data confiscării.

S-a constatat că sumele confiscate de la inculpaţii G.F.G., G.N.V., D.I.I. şi B.V. au fost indisponibilizate prin Ordonanţa nr. 2422/P/2010, măsură asigurătorie ce a fost menţinută până la concurenţa sumelor confiscate.

S-a dispus restituirea către inculpatul G.N.V. a sumei de 6450 euro indisponibilizaţi prin Ordonanţa nr. 2422/P/2010 şi depuşi la B., Sucursala Lipscani, către inculpatul D.I.I. a sumei de 800 euro indisponibilizaţi prin Ordonanţa nr. 2422/P/2010 şi depuşi la B., Sucursala Lipscani şi către inculpatul B.V. a sumei de 20.240 euro indisponibilizaţi prin ordonanţa nr. 2422/P/2010 şi depuşi la B., Sucursala; Lipscani.

A fost obligat inculpatul O.V. să restituie Direcţiei Generale 11 Anticorupţie suma de 250 euro folosită la actul material de trafic de influenţă cu: privire la martora R.R.

S-a dispus scutirea de plată a amenzii judiciare aplicată martorei V.M.M., în cuantum de 300 RON, pentru termenul din data din 07 septembrie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii D.V., O.V., O.A., B.M., L.V.Ş., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I., B.V., S.I. şi I.M. la plata a câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, pe inculpaţii O.I., I.A., D.M., C.V., H.I., D.N., S.R. la plata a câte 3000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, pe inculpaţii T.I., T.V., I.R.A., D.A.F., S.I.C., I.M.C., I.M., B.A., A.I.C., A.A., F.C.E., F.D., M.I., Ş.A.I., C.G., M.C., I.N., Z.R.M., B.D.E., S.N., P.D.A., la plata a câte 2.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul D.C. la plata sumei de 2400 din care onorariul pentru avocat oficiu, în cuantum de 400 RON fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat de către Direcţia Generală Anticorupţie cu privire la denunţul formulat de către numita R.B.R.G. referitor la faptul că, în data de 04 mai 2010, instructorul auto O.V., din cadrul şcolii de şoferi S.C. C.A.V. S.R.L., i-a solicitat suma de 250 euro pentru a-şi folosi influenţa pe lângă un poliţist examinator din cadrul biroului examinări auto din Bucureşti în scopul promovării de către denunţătoare a probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere auto categoria B.

În urma cercetărilor desfăşurate în cauză ca urmare a acestei sesizări, au fost descoperite mai multe persoane (instructori auto şi lucrători de poliţie) care, în schimbul unor sume de bani realizau obţinerea frauduloasă a permiselor de conducere auto de către candidaţii la examenul auto (proba practică). Astfel, instructorul auto era cel care făcea oferta elevului/candidatului de a-i înlesni promovarea examenului de conducător auto (proba practică) în schimbul unei sume de bani; oferta era făcută fie unui elev/candidat care deja picase o dată examenului, fie unui elev/candidat care urma să dea examenul. Instructorul auto primea suma de bani (în general între 200 şi 300 de euro) de la elev/candidat, fie înainte de momentul examenului, fie imediat după aceea. Înainte de momentul examenului, instructorul auto înmâna (fie direct, fie prin intermediul unui alt instructor) lucrătorului de poliţie fie bilete conţinând datele de identitate ale elevilor/candidaţilor, fie copii de pe cărţile de identitate ale acestora, pentru ca lucrătorii de poliţie să cunoască identitatea persoanelor pentru care s-a realizat traficul de influenţă. După susţinerea şi promovarea examenului de către candidaţii pentru care se traficase influenţa, instructorul auto înmâna (fie direct, fie prin intermediul unui alt instructor), lucrătorului de poliţie a banilor ce fac obiectul infracţiunilor de corupţie. Instructorii auto se întâlneau cu poliţiştii examinatori în vederea înmânării sumelor de bani sau a biletelor conţinând datele de identitate ale candidaţilor la locuinţele celor din urmă sau în locuri prestabilite, în momente stabilite anterior, astfel încât uneori nu mai era nevoie să-şi comunice locul întâlnirii. În discuţiile dintre ei, instructorii şi lucrătorii de poliţie utilizau un limbaj codificat, folosind termeni specifici pentru noţiuni ca examen, examinator, elev, sume de bani etc., sau pentru a se avertiza în legătură cu anumite schimbări de plan. Faptul că atât instructorii cât şi lucrătorii de poliţie cunoşteau foarte bine acest limbaj codificat, precum şi faptul că întâlnirile dintre ei se puteau realiza chiar şi fără a discuta în prealabil (în urma unui simplu bip telefonic se întâlneau direct în locurile cunoscute) au fost de natură să conducă la concluzia unui adevărat mod de operare format, consolidat şi specializat în timp prin comiterea a numeroase astfel de fapte de corupţie.

În sensul celor arătate mai sus, instructorii D.V. şi I.M. îşi foloseau influenţa prin intermediul instructorului O.V. şi a soţiei acestuia O.A.M., care la rândul lor îşi traficau influenţa prin intermediul instructorului B.M. Instructorul B.M. trafica influenţa prin intermediul agentului de poliţie G.F.G. Instructorul L.V.Ş. îşi folosea influenţa prin intermediul instructorului V.M.C., care la rândul lui îşi trafica influenţa prin intermediul agenţilor de poliţie G.N.V., D.I.I. şi B.V. şi prin intermediul comisarului B.S. Instructorii V.N. şi O.C. îşi foloseau influenţa prin intermediul agenţilor de poliţie G.N.V., D.I.I. şi B.V. Instructorul S.I. îşi folosea influenţa prin intermediul agentului de poliţie G.N.V.

În situaţia în care elevul care susţinea proba practică era de etnie rromă, instructorii auto solicitau o sumă de bani mai mare deoarece, la rândul lor, poliţiştii examinatori pretindeau mai mulţi bani. Pentru desemnarea etniei rrome a candidaţilor, instructorii auto foloseau următorii termeni: "creol", "mai negru", "e dat cu cremă", "ceva de culoare".

Prezentând, în concret, situaţia de fapt rezultată, în cauză, din interpretarea materialului probator administrat în ambele faze procesuale, Tribunalul a arătat că; primul palier a fost reprezentat de instructorii D.V. şi I.M., care îşi foloseau influenţa prin intermediul instructorului O.V. şi a soţiei-sale O.A.M. şi care la rândul lor îşi traficau influenţa prin intermediul instructorului B.M. Acesta din urmă trafica influenţa prin intermediul agentului de poliţie G.F.G. Instructorii şi-au traficat influenţa pentru următorii elevi: R.B.R.G. (cea de la care au demarat cercetările urmare denunţului formulat), U.S. (care a formulat şi el denunţ), I.R.A., Ş.A.I., C.A.C., T.I.A., B.N.I., C.M.R., C.S.V., N.A.M., S.I., B.A., G.F.B., I.M., A.A., Ţ.I.C., D.F.I. şi B.A.S.

Referitor la actul material privind pe eleva R.B.R.G., s-a reţinut că, la data de 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost sesizat de către Direcţia Generală Anticorupţie cu privire la denunţul formulat de elevă referitor la faptul că, în data de 04 mai 2010, inculpatul O.V., din cadrul şcolii de şoferi S.C. C.A.V. S.R.L., i-a solicitat suma de 250 euro pentru a-şi folosi influenţa pe lângă un poliţist examinator din cadrul biroului examinări auto din Bucureşti în scopul promovării de către denunţătoare a probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere auto categoria B. Denunţătoarea a arătat că urmează să se întâlnească în aceeaşi zi, 29 iunie 2010, cu inculpatul O.V. pentru a îi înmâna suma de 250 euro în scopul promovării probei practice pe care urmează a o susţine în data de 30 iunie 2010. Din conţinutul înregistrării audio-video efectuată în data de 29 iunie 2010 (în baza ordonanţei cu titlu provizoriu emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti) a rezultat că martora R.B.R.G. i-a dat inculpatului O.V. suma de 250 euro stabilită anterior, împreună cu fotocopia cărţii de identitate pentru a promova examenul auto proba practică în vederea obţinerii permisului categoria B, ultimul susţinând că, în aceeaşi seară, se va întâlni cu "persoana" care o va ajuta să promoveze examenul. Acesta a asigurat-o permanent că va promova examenul, pe care îl va lua fără probleme, acesta fiind motivul pentru care trebuie să se întâlnească cu acea persoană în aceeaşi seară şi i-a dat exemplul unei alte persoane care a obţinut permisul de conducere în aceleaşi condiţii, aceste aspecte fiind consemnate în Procesul-verbal de redare din data de 30 iunie 2010.

În urma activităţilor investigative efectuate în cauză de serviciile specializate, a rezultat că, în data de 29 iunie 2010, inculpatul O.V., după momentul primirii sumei de 250 euro de la martora denunţătoare R.B.R.G., s-a întâlnit cu inculpatul B.M., din cadrul S.C. Unic Grup Independent S.R.L., persoana prin intermediul căreia intervenea pe lângă poliţiştii examinatori din cadrul Serviciul Public Comunitar - Biroul Examinări Auto, fiind întocmită în acest sens o planşă fotografică.

În data de 30 iunie 2010, martora R.B.R.G. a promovat proba practică pentru obţinerea permisului categoria B. Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că R.B.R.G. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 30 iunie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Ambii inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, O.V. solicitând ca în cazul său să se facă aplicarea art. 320 C. proc. pen., acelaşi aspecte fiind valabile şi pentru B.M., căruia însă i s-a respins această cerere pentru că recunoaşterea sa nu a fost conformă cu cea reţinută în rechizitoriu, dar nu pentru acest act material.

La data de 09 iulie 2010, numitul U.S. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti un denunţ prin care sesiza faptul că în data de 29 iunie 2010 a susţinut proba practică a examenului de obţinere a permisului de conducere, examen pe care l-a promovat. Acesta a declarat că, la data de 28 iunie 2010, a luat legătura, prin intermediul lui M.C., identificat ca fiind de fapt M.C.R., cu un instructor auto pe nume "V." căruia i-a dat suma de 300 de euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere. Denunţătorul U.S. a afirmat că i-a dat banii pentru a interveni pe lângă un lucrător din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculări Vehicule - Biroul Examinări, fără a-i cunoaşte numele, pentru a promova examenul de conducere. Aspectele sesizate de martorul U.S. au fost confirmate de convorbirea purtată în mediul ambiental în data de 29 iunie 2010 de către martora R.B.R.G. şi inculpatul O.V., astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare din data de 30 iunie 2010. În urma prezentării pentru recunoaştere de pe planşa fotografică a instructorului auto "V.", despre care denunţătorul U.S. a declarat că i-a dat suma de 300 de euro, acesta l-a recunoscut pe inculpatul O.V.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că U.S. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 29 iunie 2010.

Instanţa a reţinut că declaraţia martorului U.S. se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului O.V., precum şi cu declaraţia martorului M.C.R., care a confirmat faptul că O.V. s-a întâlnit cu U.S. înainte de susţinerea examenului, ultimul înmânându-i instructorului auto o copie de pe buletin.

Referitor la actul material privind pe eleva I.R.A., s-a reţinut că la data de 01 iulie 2010, aceasta a susţinut proba practică şi, deşi cumpărase anterior influenţa inculpatului D.V., instructorul cu care urmase cursurile, a fost respinsă la această probă de către agentul Ş.M., aspect ce rezultă din convorbirea purtată în data de 01 iulie 2010, la ora 11:23:21, între inculpaţii O.V. şi D.V.

În data de 21 iulie 2010, ora 17:24:06, inculpatul D.V. a discutat cu I.R.A. să se întâlnească în dimineaţa zilei următoare la orele 07:00. Tot în ziua de 21 iulie 2010, ora 19:14:43, D.V. l-a informat pe O.V. că I.R.A. urmează să susţină proba practică peste două zile, respectiv pe 23 iulie 2010 şi au stabilit să se întâlnească a doua zi. Faptul că cei doi s-au întâlnit, în zona străzii Barca, a fost confirmat de discuţia telefonică purtată de ei în data de 22 iulie 2010, la ora 11:19:18. După această întâlnire, la ora 12:17:54, inculpatul O.V. l-a apelat pe inculpatul B.M. stabilind că primul îi va aduce celuilalt "fierăstrăul". Prin discuţia purtată de O.V. cu soţia sa, la ora 12:20:49, acesta a informat-o să se întâlnească cu inculpatul B.M. în scopul anterior menţionat. La orele 13:07:17 şi 13:19:58, cei doi au purtat conversaţii din care rezultă că urmau să se întâlnească în benzinăria A. din zona Berceni, din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate ultimei convorbiri interceptate reieşind că releul din zona în care O.V. a purtat convorbirea este zona Pieţei Sudului, sect. 4, Bucureşti, iar releul din zona în care B.M. a purtat convorbirea este zona Mărţişor, sector 4, zone alăturate.

În dimineaţa zilei de 23 iulie 2010, în care I.R.A. a susţinut şi promovat proba practică a traseului cu cms. şef G.F., la ora 10:13:45, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. pentru a-i mulţumi întrucât s-a rezolvat totul. La ora 10:28:10, O.V. i-a comunicat telefonic soţiei sale că totul s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale MAI. a rezultat că I.R.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 23 iulie 2010, proba practică fiind susţinută cu comisarul şef G.F.

S-a arătat că inculpata I.R.A., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la I.R.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către aceasta a probei practice a examenului auto categoria B, poziţie pe care aceasta şi-a menţinut-o şi în faza cercetării judecătoreşti. Tribunalul nu a primit apărarea formulată apreciind că este contrazisă de declaraţia inculpatului D.V., care recunoaşte că i-a cerut suma de 300 euro, precizând că orele suplimentare la care se face trimitere erau plătite separat, coroborate cu interceptările existente în vol. IV din dosarul de urmărire penală., în legătură cu primul examen, picat de elevă, interceptări aflate la filele 24 - 25, respectiv 28 -29, precum şi cele de la filele 35 şi urm. cu trimitere la ziua examinării. Aceste elemente probatorii au îndreptăţit instanţa să constate că inculpata I.R.A. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă întrucât avea cunoştinţă de aspectele cu privire la care a fost întrebată, neputându-se primi apărarea acesteia potrivit căreia nu ar exista o faptă de mărturie mincinoasă, în cauză neputând fi vorba de dubii rezonabile, atâta timp cât probele la care s-a făcut trimitere demonstrează contrariul.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.V., O.V., O.A.M. şi B.M., instanţa a reţinut, în afară de elementele probatorii indicate, şi poziţiile de recunoaştere ale acestora, toţi cei patru inculpaţi recunoscând acest act material şi descriindu-l conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul Ş.A.I., s-a reţinut că, în data de 02 august 2010, ora 08:29:09, inculpatul D.V. a fost contactat telefonic de către inculpatul F.D., utilizatorul postului 0764.xxx.xxx (cartelă prepay), care i-a comunicat faptul că numitul "A." a promovat proba teoretică a examenului de şoferi şi urmează să susţină examenul practic miercuri, respectiv pe data de 04 august 2010. În aceeaşi zi, cei doi au purtat încă o discuţie la ora 14:35:09 din care rezultă că "trebuie rezolvată problema ... mâine cel târziu" şi că banii vor fi daţi de către candidat direct inculpatului D.V., pentru ca acesta să se asigure că toţi banii pretinşi vor ajunge la instructorul auto. Tot din această convorbire a rezultat că banii provin de la mama candidatului.

La data de 03 august 2010, ora 12:39:29, D.V. l-a apelat pe inculpatul F.D. întrebându-l dacă "a luat ăla banii", răspunsul fiind negativ. În aceeaşi zi, la ora 16:33:10, inculpatul F.C.E., utilizatorul postului 0762.xxx.xxx, l-a apelat pe inculpatul D.V., la telefonul acestuia răspunzând soţia sa, căreia i-a comunicat faptul că trebuie să se întâlnească cu soţul ei "să-i dăm nişte bani". Discuţia a continuat cu D.V., cu care a stabilit să se întâlnească în douăzeci de minute la capătul tramvaiului 32 pentru ca Ş.A.I. să-i dea banii pe care tocmai i-a primit de la mama sa. La orele 17:23:06, inculpatul D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.V. şi au stabilit să se întâlnească "în faţa blocului" (locuinţa lui D.V. este situată pe strada Dumbrava Nouă). Faptul că D.V. s-a deplasat la întâlnirea menţionată anterior a rezultat din convorbirea de la ora 17:27:30 pe care a purtat-o cu O.A.M., căreia i-a comunicat faptul că a ajuns în faţa blocului şi îl aşteaptă pe soţul acesteia. Din studierea fişierului conţinând datele tehnice ataşate convorbirii interceptate, a rezultat că releul din zona în care D.V. a purtat convorbirea este amplasat pe str. S.I.M. Bucureşti, sector 5, în apropierea străzii D.N. La 18:57:14, D.V. a fost apelat de către inculpatul F.D. căruia i-a confirmat că situaţia este rezolvată. La data de 04 august 2010 la ora 08:20:15, inculpatul O.V. a discutat telefonic cu inculpatul D.V., făcând referire la prezenţa la locul desfăşurării probei practice pentru judeţul Ilfov a unei persoane de sex masculin, chel, ce conduce un autoturism marca R. (din verificări a rezultat că B.M. este chel şi posedă un autoturism marca R.M. cu numărul de înmatriculare X), care i-a spus să nu se înghesuie în prima serie. La ora 08:30:07, inculpatul O.V. a discutat cu soţia sa şi i-a comunicat faptul că "a vorbit cu V. şi nea M. s-a dus la magazin". La ora 12:02:27, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. spunându-i că s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că Ş.A.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 04 august 2010, proba practică fiind susţinută cu comisarul şef C.I.

Inculpaţii Ş.A.I., F.C.E. şi F.D., cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu au declarat tot ce ştiau cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia. În faza cercetării judecătoreşti, cei trei inculpaţi şi-au modificat poziţia procesuală în sensul că şi-au retractat declaraţiile iniţiale, solicitând să se facă aplicarea dispoziţiile art. 260 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă a apreciat, însă, că nu se poate da eficienţă dispoziţiilor art. 206 alin. (2) C. pen., întrucât retractarea mărturiei mincinoase se poate face numai dacă martorul îşi retrage mărturia, ceea ce echivalează cu aceea că poate interveni până la inculparea celui care a avut calitatea de martor. În opinia instanţei, cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, atitudinea sinceră a acestora în faţa cercetării judecătoreşti urmând a fi analizată la momentul individualizării judiciare a pedepsei, în mod adecvat.

Cu privire la inculpaţii D.V., O.V. şi B.M., Tribunalul a constatat că aceştia au adoptat o atitudine de recunoaştere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă prezentate.

Referitor la actul material privind pe eleva C.A.C., s-a reţinut că, la data de 30 august 2010, ora 15:47:39, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatului O.V. "am şi io o treabă cu tine pentru ... pentru poimâine ... miercuri" (01 septembrie 2010), stabilind să discute a doua zi.

La data de 31 august 2010, ora 11:52:03, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeaşi zi, după ce D.V. se va întâlni "cu aia înainte". La 12:07:00, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. şi i-a comunicat faptul că eleva C.A.C. a fost nominalizată de către poliţistul examinator D.C. să susţină proba practică în data de 31 august 2010 - şi nu în data de 01 septembrie 2010, aşa cum se menţiona pe dosarul de şcolarizare. Cei "doi au reluat conversaţia la ora 12:47:05 şi au stabilit să se vadă în zona Trafic Greu pentru ca D.V. "să-ţi dau alea". Din convorbirile purtate la orele 15:26:49, 16:42:55, 17:42:19, 17:49:28 şi 17:50:16 între inculpaţii O.V. şi B.M. a rezultat că cei doi se întâlnesc în jurul orelor 17:50 în zona Filaret "să-mi dai piesele alea ca să repar şi eu maşina".

La data de 01 septembrie 2010, ora 08:40:03, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatei O.A.M. faptul că eleva C.A.C. nu este trecută pe listele din 01 septembrie 2010 pentru susţinerea probei practice, motiv pentru care eleva trebuie să se reprogrameze pentru susţinerea examenului practic. La ora 09:58:21, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatului O.V. că eleva C.A.C. este programată pentru a doua zi "mâine am examenul de azi". Despre reprogramarea examenului, inculpatul O.V. a anunţat-o şi pe soţia sa, O.A.M. la ora 10:00:44. La ora 13:13:02 inculpatul O.V. l-a întrebat pe inculpatul D.V. dacă numele elevei este C.A.C.

La data de 02 septembrie 2010, ora 08:52:50, O.V. l-a întrebat pe inculpatul B.M. "ai dus bormaşina aia la reparat?", acesta răspunzându-i afirmativ. Tribunalul a reţinut din conversaţiile purtate între instructorii auto O.V. şi B.M. faptul că cei doi foloseau un limbaj codificat, uneltele la care fac ei referire reprezentând de fapt anunţarea interlocutorului cu privire la efectuarea unei intervenţii în vederea promovării probei practice prin modalităţi nelegale. La 10:01:23, inculpatul O.V. i-a comunicat soţiei sale faptul că atât elevul său, cât şi eleva, lui D.V. susţin proba practică cu agentul şef G.F.G.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. rezultă că C.A.C. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 02 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef G.F.G.

Inculpaţii D.V., O.V. şi B.M. au recunoscut săvârşirea faptelor.

Referitor la actul material privind pe elevul T.I.A. s-a reţinut că, în data 30 august 2010, ora 10:27:21, inculpatul D.V. a fost apelat de către inculpatul T.I.A., care i-a comunicat faptul că pe data de 01 septembrie 2010 urmează să susţină proba practică pentru obţinerea permisului de conducere şi l-a întrebat "cât mă costă şi pe mine? ... o sută, două, trei?", D.V. răspunzându-i că trei sute. Tot din discuţie a rezultat că acesta promovase proba teoretică în aceeaşi zi, 30 august 2010, şi dorea să ştie dacă poate fi ajutat sigur până la data susţinerii probei practice, întrucât trebuie să vorbească cu mama sa, inculpata T.V.

Din discuţia purtată la data de 01 septembrie 2010, orele 20:25:49, între inculpatul D.V. şi T.I.A. a rezultat că cel din urmă nu s-a prezentat la examen, întrucât nu a avut decât suma de 250 euro, întrebându-l pe D.V. dacă îl poate ajuta cu această sumă, însă a fost refuzat, spunându-i-se că trebuie obligatoriu suma de 300 euro. Tot din discuţie a mai rezultat faptul că T.I.A. urmează să se reprogrameze şi să susţină proba practică peste aproximativ o lună.

În data de 16 septembrie 2010, ora 09:20:55, inculpatul D.V. a fost apelat de inculpatul T.I.A. care i-a comunicat faptul că urmează să susţină proba practică pe data de 05 octombrie 2010.

În data de 29 septembrie 2010, orele 15:44:53, inculpatul D.V. a fost apelat de inculpatul T.I.A. care i-a comunicat faptul că "banii ţi-i dă mama mâine, o să te sune ea".

În data de 30 septembrie 2010 (joi), inculpatul D.V. a fost apelat de inculpata T.V. care i-a spus că are banii şi poate să îi dea în week-end sau luni (perioada 01 - 04 octombrie 2010). La ora 10:20:08, D.V. a fost apelat de către O.A.M. care l-a întrebat dacă are ceva pentru soţul ei, răspunsul fiind afirmativ. La ora 10:42:52, O.A.M. l-a apelat pe D.V. şi au stabilit să se întâlnească. La orele 12:09:02 şi 12:17:23 inculpata O.A.M. a fost apelată de inculpatul B.M. stabilind iniţial să se întâlnească la parcul S., pentru ca ulterior, întâlnirea să fie stabilită pe strada Toporaşi, la benzinăria de la intersecţia cu şos. Giurgiului.

Din nota de supraveghere operativă din data de 04 octombrie 2010, la orele 12:30, rezultă că inculpata O.A.M. care conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare X s-a întâlnit la intersecţia străzilor Toporaşi cu Giurgiului cu inculpatul B.M. care conducea autoturismul marca R. cu nr. de înmatriculare Z. În continuare, B.M. s-a deplasat în localitatea Căţelu, judeţul Ilfov, parcând autoturismul pe str. Florilor şi s-a deplasat la vila aflată în construcţie de pe str. Drumul între Tarlale, intrând în curtea acesteia. Din verificări s-a stabilit că imobilul aparţine inculpatului G.F.G., agent de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Bucureşti, Biroul Examinări.

În data de 05 octombrie 2010, ora 09:06:21, D.V. i-a comunicat telefonic inculpatului O.V. că T.I.A. este repartizat să susţină proba practică cu "mecanicul G.". La ora 12:37:02, inculpatul D.V. i-a mulţumit lui O.V., spunându-i că totul s-a rezolvat. La ora 12:59:38, inculpatul D.V. a vorbit cu T.V., spunându-i şi acesteia că totul s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.L. a rezultat că T.I.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu cms. şef G.F.

La data de 25 octombrie 2010, ora 11:49:11, inculpatul D.V. a fost apelat de către T.I.A. care i-a comunicat faptul că are un prieten căruia îi trebuie aranjat atât dosarul, cât şi proba practică, cel dintâi fiind de acord, lucru confirmat şi de convorbirea de la ora 11:54:24 dintre T.I.A. şi inculpatul D.V.

S-a reţinut că inculpaţii T.I.A. şi T.V., cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu au declarat tot ce ştiau cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora au fost întrebaţi, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia.

Audiat pe aceste aspecte, inculpatul D.V. a precizat că a convenit că îl va ajuta pe T.I.A. pentru proba practică, pentru suma de 300 euro, acţionând în situaţii identice celorlalte acte materiale, precizând totodată că şi mama elevului, inculpata T.V. cunoştea despre această sumă de bani şi despre destinaţia ei, vorbind cu aceasta la telefon şi stabilind o întâlnire. Mai mult inculpatul a precizat că, deşi nu-şi aminteşte dacă a primit cei 300 de euro de la elevul sau de la mama lui, suma de 300 euro a fost achitată separat de ora suplimentară efectuată. În afara acestei declaraţii, s-au avut în vedere şi convorbirile redate în dosar, pe care instructorul le-a purtat cu el, fiind considerat ca edificator şi faptul că, după ce inculpatul T.I. a susţinut examenul, la contactat din nou pe D.V. pentru a mai aranja o probă practică pentru o altă persoană. În ceea ce o priveşte pe inculpata T.V., au fost apreciate ca fiind relevante convorbirile purtate de aceasta cu instructorul, de pe telefonul fiului ei, cu referire la banii pentru examen, separat de taxe, ore suplimentare.

Inculpaţii D.V., O.V., O.A.M., B.M. au recunoscut săvârşirea faptelor.

Referitor la inculpatul G.F.G., s-a reţinut că, audiat fiind în faza cercetării judecătoreşti, acesta nu a recunoscut niciunul din actele materiale reţinute în sarcina sa, arătând că în data de 04 octombrie 2010 nu s-a întâlnit cu B.M.

Inculpatul B.M., audiat iniţial, a recunoscut toate actele materiale încercând însă să nu-l implice pe inculpatul G.F. despre care a afirmat că nu a avut nicio implicare (aspect ce a şi determinat judecătorul să-i respingă cererea de aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen.), recunoscând însă că în ceea ce-l priveşte pe T.I. s-a întâlnit cu O.A.M. care i-a dat o sumă de bani şi bileţele cu numele candidatului, copie de pe actele de identitate, după care s-a deplasat la locuinţa lui G.F.G. (aspect rezultat şi din notele de supraveghere operativă). A precizat, însă, că nu şi-ar fi putut exercita oricum traficul de influenţă asupra poliţistului pentru că la aceea oră G.F.G. nu se afla acasă, însă nu poate explica de ce a mers la domiciliul lui în condiţiile în care inculpatul nu era acasă. În aceeaşi şedinţă publică, inculpatul B. a solicitat să dea un supliment de declaraţie, revenind asupra celor iniţiale şi arătând că pentru elevii T., B. şi S. a intervenit la G.F.G. fără a-i da bani sau alte foloase, bazându-se pe relaţia de prietenie, însă nu ştie dacă poliţistul a intervenit în vreun fel în facilitarea probei practice; precizează că pentru actele materiale din 04 octombrie 2010 i-a dat bileţelele cu numele elevilor în acea zi inculpatului G.F.G. fără a-şi aminti dacă s-a întâlnit cu acesta în oraş sau la curte.

Aceste elemente au îndreptăţit prima instanţă să constate că inculpatul G.F.G. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă lăsând să se creadă impresia că va interveni la persoanele care urmau să examineze elevii în schimbul unor sume de bani primite de la cel care realiza legătura dintre instructorului propriu-zis al elevului numitul D.V., prin intermediul lui O.V. şi O.M., numitul B.M.

Referitor la actul material privind pe eleva B.N.I. s-a reţinut că, în data de 29 septembrie 2010, ora 10:20:31, inculpatul D.V. a fost apelat de către aceasta, care l-a informat că a promovat proba teoretică pentru obţinerea permisului de conducere, iar proba practică urmează să o susţină în data de 05 octombrie 2010 (marţi). Inculpatul D.V. i-a solicitat acesteia ca la întâlnirea pe care o vor avea, aceasta să-i comunice "un singur lucru" întrucât "dacă e marţi, până joi vreau să o rezolvăm".

În data de 30 septembrie 2010, ora 09:26:41, inculpatul D.V. a discutat cu inculpata O.A.M. despre faptul că "N. a luat sala şi are marţi ... marţi are şi T." şi că urmează să-l sune pe V. în data de 01 octombrie 2010, ora 18:16:57, inculpatul D.V. a discutat cu inculpatul O.V., spunându-i acestuia din urmă că are "şi el marţi o treabă". În continuare, remiterea banilor de către inculpatul D.V. pentru ca B.N.I. să promoveze proba practică s-a efectuat cu aceeaşi ocazie şi între aceleaşi persoane ca pentru T.I.A.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.N.I. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu cms. şef G.F.

Inculpaţii D.V., O.V., O.A.M., B.M. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor inclusiv acest act material.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina G.F.G., s-a avut în vedere declaraţia inculpatului B.M. observându-se că atât eleva B.N. cât şi elevul T.I. au susţinut examenul în aceeaşi zi, de aceea în declaraţia dată B. face referire la bileţelele pe care le-a dat cu numele acestora în data de 04 octombrie 2010, aspect ce se coroborează cu procesul-verbal de supraveghere. Şi în cazul acestei eleve inculpatul G.F. a recunoscut că în dimineaţa examinării s-a întâlnit cu colegul său care a examinat-o.

Aceste elemente, văzute şi prin prisma modului în care inculpatul poliţist acţiona, evitând să vorbească la telefon, primind bileţele de la inculpatul B. şi discutând cu examinatorii elevilor pentru care a primit bileţele în dimineaţa examenului, au îndreptăţit instanţa să considere că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa şi pentru acest act material.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M.R. s-a reţinut că, la data de 27 august 2010, ora 15:23:01, inculpata O.A.M. a primit un SMS de la inculpatul I.M., ce cuprindea datele de identitate şi numărul de telefon al elevului C.M.R., date ce trebuiau comunicate inculpatului O.V. La data de 30 august 2010, ora 10:01:34, inculpata O.A.M. l-a sunat pe inculpatul I.M. dorind să i se confirme faptul că datele primite prin SMS sunt corecte şi dacă data examenului este pentru a doua zi. L-a asigurat totodată pe acesta că totul va fi bine, atâta vreme cât elevul nu face o greşeală foarte gravă "nu întotdeauna poate să iasă bine, că nu iese din cauza cuiva, întotdeauna iese rău din cauza elevului ... dacă a făcut o tâmpenie foarte gravă, nu are cum să iasă bine ... că tot constă înainte, la dreapta ... da" nu vorbim prin telefon". La ora 10:06:08, inculpata O.A.M. i-a retransmis lui O.V. SMS-ul primit de la inculpatul I.M. la data de 27 august 2010. Inculpata O.A.M. a vorbit la telefon cu inculpatul O.V. la ora 10:27:44 şi i-a comunicat faptul că pentru examenul de a doua zi se va prezenta inculpatul I.M.. La ora 11:14:26, inculpatul I.M. i-a reconfirmat inculpatei O.A.M. faptul că se va prezenta el cu elevul C.M.R. a doua zi la examen. La 13:36:25, inculpatul I.M. l-a întrebat pe inculpatul O.V. dacă "s-a trimis ce trebuie", acesta răspunzând afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.M.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 31 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef principal D.I.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul C.M.R. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului I.M. este de 250 euro.

Fiind audiat la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în faza cercetării judecătoreşti, recunoscând faptele în aceeaşi modalitate.

Poziţia de recunoaştere a actului material aşa cum a fost descris la sus a fost reţinută şi în privinţa inculpaţilor O.V., O.A.M. şi B.M.

Referitor la actul material privind pe eleva C.S.V. s-a reţinut că, la data de 30 august 2010, la ora 11:14:26, inculpatul I.M. i-a comunicat inculpatei O.A.M. că doreşte să aranjeze proba practică pentru un elev, ce va susţine examenul. Despre acest aranjament, soţii O. au discutat la telefon la ora 13:07:50 "M. mi-a zis că dacă ar fi ar mai avea şi miercuri", urmând să vorbească în ziua următoare. La 14:56:18, inculpata O.A.M. a aflat de la inculpatul I.M. că eleva C.S.V. a promovat proba teoretică şi va susţine proba practică "poimâine" (01 septembrie 2010), stabilind să se întâlnească a doua zi.

La data de 01 septembrie 2010, ora 12:32:57, inculpatul I.M. i-a comunicat lui O.V. că eleva C.S.V. susţine examenul cu examinatorul B.V. "La ce mecanic eşti? ... La B.", cei doi stabilind să vorbească după proba practică. La ora 13:12:09, inculpatul O.V. a aflat de la I.M. că "e bine ... s-a schimbat piesa".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că numita C.S.V. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 01 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Fiind audiat la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, poziţie pe care a menţinut-o şi în cursul cercetării judecătoreşti solicitând alături de inculpaţii O.V., O.A.M. şi B.M., beneficiul reducerii cu 1/3 a pedepsei.

Referitor la actul material privind pe eleva N.A.M. s-a reţinut că, la data de 02 septembrie 2010, ora 20:38:02, inculpatul I.M. l-a sunat pe inculpatul O.V. şi l-a întrebat dacă "nu e prea târziu ... pentru mâine", rămânând stabilit ca cei doi să reia conversaţia în aceeaşi seară. O.V. l-a sunat pe inculpatul I.M. la ora 20:51:43 şi au stabilit să se întâlnească în zona Filaret în scurt timp.

A doua zi, 03 septembrie 2010, ora 08:59:11, I.M. i-a comunicat lui O.V. că eleva N.A.M. susţine examenul cu examinatorul B.V. ("Ce mecanic ai? ... B."), cei doi stabilind să vorbească după proba practică. La 12:33:13, I.M. i-a spus lui O.V. că a terminat "fără probleme". La data de 03 septembrie 2010, ora 13:12:23, inculpatul O.V. i-a comunicat inculpatului B.M. că a terminat "cu gresia, am terminat cu datele..aveam şi io ceva nevoie de nişte scule pentru marţi", rezultând din aceste conversaţii că cei doi folosesc un limbaj codificat, uneltele electrice şi lucrările de amenajare la care fac ei referire reprezentând de fapt anunţarea interlocutorului cu privire la efectuarea unei intervenţii în vederea promovării probei practice prin modalităţi nelegale. După promovarea examenului, comunicarea acestui aspect se realiza prin informarea interlocutorului că lucrările de amenajare s-au încheiat cu bine.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că N.A.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 03 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 14 februarie 2011, N.A.M. nu a recunoscut cumpărarea influenţei inculpatului I.M. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 03 martie 2011, aceasta să revină asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând cumpărarea influenţei contra sumei de 1.000 - 1.100 RON, sens în care faţă de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Şi cu privire la acest act material inculpaţii I.M., O.V. şi B.M. au recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă anterior, coroborată cu probele evidenţiate.

Referitor la actul material privind pe elevul S.I. s-a reţinut că, din convorbirile purtate la data de 21 octombrie 2010, orele 11:28:33 şi 16:13:06, între inculpaţii O.V. şi I.M. a rezultat că cei doi urmează să se întâlnească în zona parcului Moghioroş întrucât cel din urmă are "ceva ... de vorbit". La data de 22 octombrie 2010, ora 15:17:23, O.V. a stabilit cu inculpatul B.M. să se întâlnească în aceeaşi zi, în zona Filaret. Ca urmare a acestei întâlniri, a doua zi, pe 23 octombrie 2010, ora 07:54:03, inculpatul B.M. l-a sunat pe inculpatul G.F.G., agent de poliţie, cu care a stabilit să se întâlnească în curând "iei şi tu un K8 ... şi partea a doua care o ştii tu ... palmeişăn ... sigur că da, păi cum ... cum naiba, doar nu ... că uite aici eu dau zăpada, că-i gheaţă ...". La 12:01:52, inculpatul G.F.G. l-a sunat pe comisarul şef N.P., căruia i-a comunicat faptul că "vezi că vine finu" pe la tine să-ţi aducă din partea mea pentru nevastă-ta nişte flori ... nişte flori c-a fost ziua ei ... ăla cu părul des ... ăla cu părul creţ? ... în chelia lui" (fiind vorba de instructorul auto B.M. care este chel). Cei doi au stabilit ca ofiţerul de poliţie să îl sune pe instructorul auto pentru a stabili detaliile întâlnirii. În urma verificărilor efectuate, a rezultat că data naşterii numitei N.M., soţia comisarul şef N.P. este 30 mai 1977, rezultând, prin urmare, că limbajul celor doi era codificat. La 15:37:36, inculpata O.A.M. a primit de la I.M. un SMS cu textul "S.I. are traseul luni" (25 octombrie 2010). La 25 octombrie 2010, ora 09:03:11, inculpatul I.M. i-a transmis inculpatului O.V. că este la "mecanicul ... D." şi au stabilit să discute după terminarea examenului. La 12:45:52, inculpata O.A.M., utilizând numărul de telefon al soţului său, a aflat de la inculpatul I.M. că "am terminat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 25 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul S.I. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe-care i-a dat-o inculpatului-I.M. este de 200 euro. Fiind audia la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, atitudine pe care şi-a menţinut-o şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Tribunalul a apreciat că interceptările la care s-a făcut trimitere se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor O.V., O.A.M. şi B.M. care şi ei au recunoscut săvârşirea acestui act material, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Cu privire la actul material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului G.F.G., s-a constatat că acesta nu recunoaşte fapta, referitor la discuţia pe care a avut-o cu comisarul P.N. arătând că în realitate era o glumă ştiind că B. îi mai cumpărase comisarului flori, în două rânduri pentru soţia sa. Inculpatul B.M., audiat fiind, a susţinut că în data de 23 octombrie 2010 a fost sunat de poliţist care l-a rugat să-i cumpere ţigări şi o sticlă de votcă, după care s-au întâlnit să i le dea, fără a-şi aminti dacă i le-a plătit, ocazie cu care i-a dat şi bileţelul cu numele lui S.I.

Or, în această situaţie, s-a arătat că, chiar dacă s-ar da credibilitate declaraţiei inculpatului B., care a susţinut că la momentul primirii bileţelelor poliţistul nu i-ar fi promis nimic, nu se poate motiva atitudinea acestuia din urmă, în condiţiile în care a acceptat primirea bileţelului, deşi era un om corect care nu dorea să se implice în activităţi ilicite. Mai mult decât atât, au fost considerate ca relevante în cauză convorbirile telefonice ce redau discuţia dintre G.F.G. şi comisarul N.P., discuţia dintre acelaşi inculpat şi inculpatul B.M., şi nu în ultimă instanţă convorbirea dintre inculpatul B. şi N.P., aceasta din urmă fiind localizată în apropierea locuinţei ofiţerului de poliţie, conţinutul acestor convorbiri demonstrând clar faptul că inculpatul G.F.G. nu primea doar nişte bileţele cu numele elevilor, ci îşi exercita la rândul său influenţa asupra altor colegi, pentru a facilita promovarea probei practice a elevului pentru care B.M. era intermediar.

Referitor la actul material privind pe elevul B.A. s-a reţinut că, în data de 20 iulie 2010, ora 12:43:31, inculpatul O.V. a apelat-o pe soţia lui, inculpata O.A.M. şi i-a comunicat faptul că "A.B. a luat sala şi poimâine are traseul ... joi". La orele 21:57.22, inculpatul O.V. a fost apelat de către tatăl elevului, respectiv numitul B.M., care dorea să discute despre promovarea probei practice, însă cei doi au hotărât să nu discute prin telefon despre acest subiect. Aceeaşi discuţie a fost continuată la ora 21:59:08 între aceleaşi părţi, numitul B.M. utilizând însă un alt număr de apel.

În data de 21 iulie 2010, după efectuarea de către inculpatul O.V. a şedinţei de conducere cu B.A., la ora 14:24:13, cei doi au stabilit telefonic să se întâlnească în aceeaşi zi, pentru ca la ora 14:42:30, O.V. să îi comunice telefonic lui B.A. că a ajuns în faţa blocului acestuia, cel din urmă comunicându-i că o să coboare imediat. În aceeaşi zi, 22 iulie 2010, ora 10:58:25, inculpatul O.V. i-a comunicat telefonic soţiei sale că "totul s-a terminat, e în regulă".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 22 iulie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu cms. şef N.P.

Cu ocazia audierii în calitate de martori, B.A. şi B.M. au reiterat aspectele de mai sus, primul arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 250 euro. Această depoziţie se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor O.V., O.A.M. şi B.M. care au recunoscut actul material conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul G.F.B. s-a reţinut că, în data de 30 iulie 2010, ora 17:11:42, inculpata O.A.M. care a utilizat telefonul inculpatului O.V., a discutat cu G.F.B., care i-a comunicat faptul că doreşte să discute cu soţul ei întrucât pe data de 10 august 2010, marţi, urmează să susţină proba practică pentru obţinerea permisului de conducere. Aceasta i-a comunicat faptul că, cel mai bine, G.F.B. ar trebui să se întâlnească şi să discute personal cu O.V.

În data de 01 august 2010, ora 16:38.34, G.F.B. l-a apelat pe O.V., la telefon răspunzând din nou soţia acestuia. G.F.B. i-a solicitat să îi transmită inculpatului O.V. că doreşte să se întâlnească cu acesta "luni seara, pe la şase".

Pe 03 august 2010, ora 10:13:29, O.V. l-a sunat pe G.F.B., stabilind să se întâlnească în aceeaşi seară, la orele 18:00, pentru a-i da "copia şi cu chestia aia". Cei doi au mai avut o discuţie la ora 11:53:03, din cuprinsul căreia rezultă că seara se va întâlni cu B., iar cu "V." (D.V.) după ora trei, pentru a se duce "cu amândoi odată" (atât pentru elevul G.F.B., cât şi pentru elevul inculpatului D.V., numitul Ş.A.I.). La ora 17:52:30, G.F.B. l-a apelat pe inculpatul O.V. şi i-a spus că a ajuns la locul întâlnirii şi că îl aşteaptă.

În data de 09 august 2010, ora 11:16:42, O.V. l-a sunat pe G.F.B. şi i-a comunicat faptul că totul este în regulă. În aceeaşi zi, la ora 17:10:25, O.V. l-a contactat pe inculpatul B.M. şi l-a întrebat dacă "a dus bormaşina aia", răspunzându-i-se că va fi dusă a doua zi, dimineaţa, în caz contrar îl va suna.

În data de 10 august 2010, numitul G.F.B. a susţinut şi promovat proba practică cu inculpatul agentul G.N.V., iar în această zi nu figurează nicio convorbire interceptată şi înregistrată din conţinutul căreia să rezulte anularea planurilor stabilite mai sus.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că G.F.B. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 10 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef principal G.N.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul G.F.B. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 300 euro. Inculpaţii O.V., O.A.M. şi B.M. au recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum a fost descrisă mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul I.M. s-a reţinut că, la data de 02 septembrie 2010, ora 18:20:40, inculpatul O.V. a fost sunat de I.M., care i-a comunicat faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto şi că va susţine proba practică marţi (07 septembrie 2010), urmând ca cei doi să se întâlnească ulterior.

La data de 03 septembrie 2010, ora 11:09:10, instructorul auto a fost sunat de S.G.R., utilizatorul postului telefonic 0763.xxx.xxx, care l-a întrebat dacă pe "băiatul ăla, de a făcut şcoala cu tine ... M ... ..putem să-l ajutăm şi pe el ... marţi acum", instructorul răspunzând afirmativ însă "ne întâlnim şi vorbim, nu, nu la telefon", cei doi stabilind să se întâlnească ulterior.

Pe data de 05 septembrie 2010, ora 12:23:32, instructorul auto O.V. a fost sunat de S.G.R. care i-a comunicat faptul că I.M. nu poate face rost decât de 200 de euro pe care interlocutorul se oferă să îi împrumute: "el acu" se roagă de mine că n-are niciun leu. Io nu pot frate decât 200 de euro. Ia întreabă-l tu pe băiatul ăla dacă vrea aşa, că nu am nici io mai mult. Deci io vreau să-l ajut da" nu am mai mult. El zisese că o să-i dea ta-su 100 ... şi nu i-a dat nimeni, nimic". În seara respectivă, ora 20:23:40, S.G.R. a purtat o conversaţie cu inculpata O.A.M., soţia lui O.V., pe numărul de telefon al acestuia, care i-a transmis că: "mi-a zis dacă sunaţi, să vă spun că discutaţi mâine. Să staţi liniştit că discutaţi mâine, se rezolvă mâine".

Pe data de 06 septembrie 2010, ora 16:11:44, inculpatul O.V. a discutat cu soţia sa O.A.M. despre I.M., care urma să susţină proba practică a doua zi. La ora 16:15:45, instructorul auto l-a apelat pe I.M., cei doi discutând despre faptul că S.G.R. nu răspunde la telefon, astfel încât cei doi stabilesc să se întâlnească în aceeaşi seară. La ora 17:59:16, inculpatul O.V. a discutat cu instructorul auto B.M., cei doi stabilind să vorbească după ora 20:00, aspect ce rezultă şi din conversaţia purtată de O.V. cu soţia sa la ora 18:12:22. S.G.R. l-a apelat pe O.V. la ora 18:47:59, ocazie cu care cel din urmă i-a comunicat faptul că a discutat cu M. "şi e în regulă".

Din verificările efectuate în bazele de date ale MAI., a rezultat că I.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 07 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Inculpatul I.M., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul O.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina. În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul I.M. care a susţinut că nu dat nicio sumă de bani lui O.V. şi nici lui S.G.R.

Tribunalul a constatat că susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţia inculpatului O.V. care a arătat că I.M. a fost elevul său, pentru facilitarea probei practice a acestuia a fost contactat de S.G.R. cu care a purtat nişte discuţii telefonice, iar banii i-au fost daţi personal de elevul său, în cuantum de 250 de euro. De asemenea, relevante în cauză au fost apreciate convorbirile redate din dosar, convorbire purtată între inculpaţii I.O.V. şi care elimină orice "dubiu", convingând instanţa că inculpatul I. a cunoscut aspectele cu privire la care a fost întrebat, aspecte esenţiale, prin declaraţia sa încercând alterarea adevărului. Aceste argumente au îndreptăţit instanţa să constate . că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Referitor la actul material privind pe eleva C.A. s-a reţinut că, la data de 19 octombrie 2010, ora 11:36:19, aceasta i-a telefonat inculpatului O.V., purtând însă conversaţia cu soţia acestuia, O.A.M. Din cuprinsul convorbirii reiese că eleva a promovat proba teoretică, fiind programată pentru proba practică vineri (22 octombrie 2010), în acest scop eleva susţinând că trebuie să vorbească "neapărat cu dânsul", interlocutoarea răspunzându-i "ştiu că trebuie să vorbiţi cu el neapărat azi, dar nu vorbiţi prin telefon".

La data de 20 octombrie 2010, ora 14:11:11, O.V. a purtat o conversaţie cu inculpata O.A.M. care l-a întrebat dacă "ai vorbit ... cu nenea ăla cu care trebuia să vorbeşti pentru ... A ... .. A ... .. pentru C.", acesta răspunzându-i negativ. Ca urmare a acestei conversaţii, cei doi soţi au reluat convorbirea la ora 17:21:45, discutând despre modalitatea şi persoana prin care să aranjeze examenul elevei C.A.

La data de 22 octombrie 2010, ora 08:58:58, inculpatul O.V. i-a transmis soţiei sale că eleva C.A. va susţine examenul cu D. (comisarul D.F.). La 10:50:12, inculpatul O.V. a purtat o conversaţie cu inculpata O.A.M. din care rezultă faptul că eleva C.A. a promovat examenul auto.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X., emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 22 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, eleva C.A. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 250 euro.

Referitor la actul material privind pe elevul Ţ.I.C. s-a reţinut că, la data de 20 octombrie 2010, Ţ.I.C. i-a comunicat inculpatului O.V. faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto şi că a fost programat pentru proba practică pe 22 octombrie 2010. La ora 11:53:50, inculpatul O.V. l-a întrebat pe S.M.C. dacă poate să se prezinte vineri cu un elev de-ai săi la proba practică ce urma să se susţină în cartierul Dămăroaia, sectorul 1, Bucureşti (zona în care se susţine proba practică de către candidaţii cu domiciliul în judeţul Ilfov), răspunsul fiind afirmativ.

La data de 20 octombrie 2010, ora 18:51:08, inculpatul O.V. a discutat cu Ţ.I.C. despre faptul că cel din urmă doreşte să-şi aranjeze traseul "tu vrei ce am discutat noi atunci? ... să fii sigur ... vreau ... să aranjez, să aranjez traseul ... mă, mă, mă, vorbeşte mă! Nu mai vorbi mă! ... Nu mai vorbi prostii". De asemenea, rezultă că elevul va susţine vineri (22 octombrie 2010) proba practică cu un autoturism marca D. cu instructorul auto S.M.C., precum şi faptul că "toate detaliile le discuţi cu el. Tot îi dai lui ... în situaţia în care e ceva, pleci acasă. Dacă ... da" în principiu nu. Adică aproape 99,9% e în regulă ... şi aşa cât? Mă refer la bani sau nu ştiu ... 2 jumate mă, era ... nu ştii ce vorbisem noi? În euro ... două sute jumate.". Totodată, elevul urmează să-i achite separat lui S.M.C. taxa de maşină în cuantum de 100 de RON.

La data de 21 octombrie 2010, ora 20:15:06, O.A.M. i-a comunicat lui S.M.C. numele elevului cu care se va deplasa a doua zi la examen, respectiv Ţ.I. La data de 22 octombrie 2010, ora 09:07:03, S.M.C. i-a transmis lui O.V. faptul că elevul va susţine examenul cu G.S. (agentul de poliţie S.G.), aspect ce rezultă şi din convorbirea de la ora 10:50:12, purtată de inculpatul O.V. cu soţia sa. Ţ.I.C. i-a comunicat la ora 13:12:55 lui O.V. faptul că a promovat examenul "hai că am rezolvat-o ... cu totul".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că Ţ.I.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, fiind obţinut la data de 22 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul de poliţie S.G.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul Ţ.I.C. a precizat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care a dat-o pentru cumpărarea influenţei este de 250 euro. Audiaţi în cauză inculpaţii O.V. şi B.M. au recunoscut săvârşirea acestui act material.

Referitor la actul material privind pe elevul D.F.I. s-a reţinut că, la data de 04 octombrie 2010,.ora 10:07:27, inculpata O.A.M. l-a apelat pe D.M., care i-a comunicat faptul că fiul său, D.F.I., a promovat proba teoretică a examenului auto şi că doreşte să se întâlnească cu aceasta întrucât "aş vrea să vorbesc şi eu ceva cu dumneavoastră mai delicat ... a luat băiatu" sala şi ... se poate rezolva ceva?". Din conversaţia purtată de cei doi la ora 12:06:03 a rezultat că cei doi se întâlnesc în str. M., din zona parcului S., aspecte ce rezultă şi din supravegherea operativă efectuată în cauză în baza autorizaţiei 822/A.I./2010: Din nota întocmită de organele de cercetare a rezultat că la întâlnire a participat şi elevul D.F.I.. În aceeaşi zi, la 14:04:20, cei doi interlocutori au reluat discuţia, D.M. comunicându-i faptul că fiul său va susţine proba practică pe data de 02 noiembrie 2010.

La data de 18 octombrie 2010, ora 11:40:48, inculpata O.A.M. a discutat cu D.M. despre faptul că fiul său va susţine proba practică la data de 02 noiembrie 2010 (marţi) şi că "problema" poate fi rezolvată până luni (01 noiembrie 2010): "ne vedem luni şi rezolvăm ... se rezolvă. Nu trebuie timp. Atuncea. Că dacă se duce din timp, uită şi ăilalţi ... mi s-a întâmplat să dau cu mult timp înainte şi a uitat".

Din conversaţiile purtate de inculpata O.A.M. la 31 octombrie 2010, orele 15:37:43 şi 18:07:10, atât cu D.F.I., cât şi cu D.M. a rezultat că primul va efectua o oră de pregătire cu inculpatul O.V., a doua zi, în jurul orelor 14.00, la care va veni şi tatăl elevului, ocazie cu care "restu" o să discut cu soţu"". De asemenea, inculpata O.A.M. i-a comunicat lui D.M. că va fi şi ea prezentă la întâlnire.

La data de 01 noiembrie 2010, după întâlnirea cu D.M. (aspect care rezultă din convorbirea telefonică de la ora 14:20:42), la 15:12:23, O.A.M. l-a apelat pe inculpatul B.M., cu care a stabilit să se vadă la 15:25 în zona Brâncoveanu, faptul că ultimii doi s-au întâlnit rezultând din convorbirea de la ora 15:29:24.

În ziua examenului, 02 noiembrie 2010, orele 07:56:10 şi 08:16:28, inculpata O.A.M. a purtat conversaţii telefonice cu D.M., rezultând faptul că D.F.I. va susţine examenul cu autoturismul inculpatului O.V. şi că poliţiştii au ajuns în zona de susţinere a examenului. Din conversaţia purtată la ora 08:54:29 între inculpaţii O.A.M. şi O.V., acesta utilizând telefonul mobil aparţinând lui P.M., instructor auto la S.C. C.A.V. S.R.L., rezultă că D.F.I. susţine proba practică cu "M." (agentul şef D.I.M.). La ora 09:15:31, inculpatul O.V. i-a transmis soţiei sale că "a fost ok" în ceea ce priveşte examenul susţinut de D.F.I. şi au discutat despre faptul că poliţistul examinator "respectă, frate ... respectă regulile".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.F.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.L.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 02 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef D.I.M.

Cu ocazia audierii în calitate de martori, D.F.I. şi D.M. au precizat aspectele de mai sus, cei doi arătând că suma pe care au dat-o pentru cumpărarea influenţei reprezenta contravaloarea a 300 euro, respectiv 1.260 RON. Inculpaţii O.V., O.A.M. şi B.M., se situează pe opoziţia acestora de recunoaştere a faptelor, conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul B.A.S. s-a reţinut că, la data de 26 octombrie 2010, ora 13:51:56, inculpatul B.M. a discutat cu tatăl elevului B.A.S., numitul B.A.I., despre faptul că a doua zi elevul va susţine examenul şi că instructorul auto va întârzia, dar că până la ora examenului va sosi, perioadă în care elevul va fi însoţit de un alt instructor auto. Deoarece instructorul auto va întârzia în ziua examenului, B.A.I. vrea să se asigure că fiul său va promova examenul "de unde să ştiu eu ... că se aranjează ... cum fac cu banii? ... n-ai zis că se aranjează?".

Din conversaţia purtată de inculpatul B.M. cu B.A.S., în data de 27 octombrie 2010, ora 08:43:15, a rezultat că elevul B.A.S. va susţine examenul cu "domnul B." (agentul şef B.V.). Din convorbirile purtate la orele 08:59:17, 09:26:35, 09:33:48 şi 09:34:48, între inculpatul B.M. cu B.A.S., a rezultat că instructorul auto se deplasează spre zona de susţinere a examenului de către elev.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.A.S. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 27 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Inculpatul B.A.I., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul B.M. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia. Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.A.I. şi-a retractat iniţial mărturia mincinoasă recunoscând că i-a dat instructorului suma de 200 RON, pentru a cumpăra două sticle de whiskey pentru el şi poliţist în vederea facilitării practice având în vedere că fiul său are un uşor handicap auditiv, cu menţiunea că banii i-a dat după examen. În cadrul aceleiaşi audieri, a revenit asupra celor declarate spunând că banii i-a dat pentru a crea şanse egale la examinare având în vedere deficitul auditiv a fiului său şi nu pentru a facilita examenul, situaţia în care i s-ar fi cerut suma de 300 euro.

S-a apreciat, însă, de către Tribunal că susţinerile de mai sus sunt infirmate de convorbirile interceptate în mod autorizat, dintre care cele mai relevante sunt cele redate la dosar, purtată între instructorul B. şi tatăl elevului său, din care rezultă înţelegerea privind aranjarea unui examen contra unor sume de bani, precum şi cea redată la fila 25, din acelaşi volum de urmărire penală, în cuprinsul căreia instructorul îi spune lui B.A. că este important să ştie ce poliţist este, asigurându-l că ştie el "unde trimite şi cine este ..., şi mergem la examen fără probleme". S-a considerat că aceste elemente coroborate cu toate celelalte înregistrări redate în volumul de urmărire penală relevă existenţa unei înţelegeri de natură ilicită, materializate prin promovarea de către elev a examenului auto.

Cu privire la cel de-al doilea palier infracţional, Tribunalul a reţinut că acesta a fost constituit de inculpaţii - instructori L.V.Ş. şi V.M.C., care, în schimbul unor sume de bani au săvârşit acte de trafic de influenţă pentru elevii B.O.F., D.C., B.M.C. şi B.M., I.A.I., G.M., F.M.M., C.C., I.M.N., P.P., T.M.N. şi A.A., în vederea facilitării promovării examenului auto - proba practică. Aceşti instructori şi-au exercitat influenţa asupra inculpaţilor D.I.I., B.V. şi G.N.V., în calităţile lor de agenţi de poliţie, examinatori ai probelor practice, pentru o parte din actele materiale:

Referitor la actul material privind pe eleva B.O.F. s-a reţinut că, la data de 02 octombrie 2010, ora 10:56:54, inculpatul L.V.Ş. a fost sunat de instructorul auto O.I., din cadrul şcolii de şoferi A.C.S. S.R.L., cu care a discutat despre o elevă "O." care va susţine proba practică luni, 04 octombrie 2010, stabilind să-i transmită copia cărţii de identitate a celei din cauză, precum şi un SMS cu numele acesteia. Din SMS-ul primit de inculpatul L.V.Ş. la ora 11:00:32, rezultă că eleva în cauză este B.O. În ziua examenului, 04 octombrie 2010, ora 09:55:11, V.V. i-a comunicat inculpatului L.V.Ş. faptul că eleva nu a promovat proba practică "n-am făcut nimic", examenul fiind susţinut cu comisarul şef C.I.D., aspect ce reiese şi din conversaţia purtată la ora 10:08:07 între instructorii auto L.V.Ş. şi O.I., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi. La ora 12:54:58, inculpatul L.V.Ş. a purtat o conversaţie cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, D.C.M., din cuprinsul căreia rezultă faptul că deşi primul făcuse o intervenţie "la ... unchiu" sâmbătă" (de menţionat că una dintre poreclele agentului şef principal G.N.V. este Unchiu") pentru ca B.O.F. să promoveze proba practică, eleva nu a promovat examenul. Prin urmare, inculpatul L.V.Ş. trebuie să restituie banii "noroc că n-am intrat în ei". Din verificările efectuate a rezultat faptul că B.O.F. a susţinut la 04 octombrie 2010 examenul practic cu comisarul şef C.I.D., examen pe care nu l-a promovat.

Ulterior, din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.O.F. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 08 decembrie 2010,iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, eleva B.O.F. a recunoscut faptul că a cumpărat influenţa inculpatului O.I. în vederea promovării probei practice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B. Aceasta a mai arătat că, după promovarea probei teoretice, inculpatul O.I. i-a spus că nu va promova proba practică dacă nu plăteşte suma de 300 euro. Deoarece inculpatul O.I. nu a mai putut efectua ore suplimentare cu martora, l-a recomandat de instructorul auto V.V. din cadrul aceleiaşi şcoli, spunându-i ca suma de 300 euro să i-o înmâneze acestuia din urmă, ceea ce a şi făcut, dându-i totodată şi o copie a cărţii de identitate. Întrucât nu a promovat examenul, inculpatul O.I. i-a restituit martorei suma de 300 euro pe care aceasta i-o înmânase lui V.V.

Inculpatul O.I., audiat în faza urmăririi penale, a negat săvârşirea faptei de trafic de influenţă, poziţie pe care a menţinut-o şi în faza cercetării judecătoreşti, poziţia acestuia fiind infirmată de declaraţia martorului. V.V. care a arătat că împreună cu O.I. folosea autoturismul pe care B.O. efectua orele suplimentare, împrejurare în care a asistat la un moment la care instructorul elevei şi-a exprimat nemulţumirea faţă de cum conduce, discutând cu aceasta despre o eventuală modalitate de a promova examenul practic, dar nu pe cale legală. Martorul a recunoscut că în datele de 3 şi 4 octombrie 2010, întrucât O.I. nu era disponibil, a făcut patru ore suplimentare cu eleva, pentru care a fost plătit, iar în data de 3 octombrie, B.O. i-a spus că a stabilit cu O. să se întâlnească cu L.V. şi să-i dea acestuia o sumă de bani, pentru a o ajuta la examen. În acest sens, a arătat că i-a înmânat eleva un plic în care erau 1.200 RON, din care să-i lase în torpedou 400 RON, pentru O. (fără a-i spune ce reprezintă) iar restul să-i dea lui L., lucru ce s-a întâmplat ulterior.

Inculpatul L.V.Ş. a arătat că inculpatul O.I. a fost cel care l-a sunat şi care l-a lăsat să înţeleagă că are o elevă ce dă examen luni, trimiţându-i prin sms numele acesteia. În continuare, inculpatul L. a arătat că s-a întâlnit cu G.N.V. la locuinţa părinţilor acestuia din comuna Gruiu şi i-a spus numele sau i-a dat un bileţel cu numele elevei rugându-l să îl ajute, însă acesta nu i-a promis nimic. Suma de 800 RON a fost primită de la V.V., din care trebuia să-i dea 400 RON lui G.V. şi restul să-l oprească el. Inculpatul L. a încercat să minimalizeze ajutorul solicitat poliţistului însă la data de 06 octombrie 2010 a purtat o nouă conversaţie cu G.N.V., implicarea acestuia din urmă fiind clară, convorbirea redată fiind expresivă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.Ş.V., s-a arătat că probele analizate se coroborează cu poziţia sa de recunoaştere a actului material reţinut în sarcina sa.

Cât priveşte actul material reţinut în sarcina inculpatului G.N.V., s-a menţionat că acesta nu a recunoscut actele materiale, considerând că nu se face vinovat de nicio faptă penală, aspecte infirmate, însă, de declaraţiile inculpatului L., aşa cum au fost ele analizate. Faptul că L. şi poliţistul se cunoşteau rezultă şi din declaraţia martorului D.C.M., care a arătat că fiul poliţistului a făcut şcoala de şoferi cu primul, cei doi vizitându-se la ţară, G.V având o casă în zona în care locuiesc şi părinţii lui L. De asemenea, relevante în cauză au fost apreciate şi convorbirile existente la dosar, pe care cei doi le-au purtat anterior examenului pe care B.O. l-a picat, precum şi cele de la fila 17 din acelaşi volum, în care L.Ş.V. discută despre vizitele făcute poliţistului, respectiv fila 19, în care L. dezvoltă discuţia povestind lui D.C. reacţia pe care poliţistul examinator a avut-o faţă de faptul că B.O. a picat examenul.

Referitor la actul material privind pe elevul D.C. s-a reţinut că, în data de 04 octombrie 2010, orele 10:59:12, inculpatul L.V.Ş. a fost apelat de către D.C., din conţinutul conversaţiei rezultând că, a doua zi, cel din urmă trebuia să susţină proba practică a examenului de permis auto, însă instructorul auto i-a comunicat faptul că nu poate să vină la examen. Instructorul l-a întrebat pe elev dacă a pregătit "3 lumânări", elevul răspunzându-i că are pregătite "nu chiar trei ... două jumate". Inculpatul L.V.Ş. l-a apelat pe D.C. la 13:04:57, stabilind să se întâlnească în cursul zilei, în jurul orelor 18:00, în cartierul Drumul Taberei, ultimul trebuind să vină pregătit cu "lumânările". La ora 18:35:43, L.V.Ş. a fost apelat de o persoană de sex masculin, numitul "B.", care i-a comunicat faptul că a aflat că primul se întâlneşte cu "elevul ăsta", întrebându-l în ce zonă se află "ca să ... că-i dau eu banii, că a împrumutat la mine ... ă ... banii ... ăştia ... lumânările alea". În aceeaşi zi, la ora 18:46:09, L.V.Ş. l-a apelat pe D.C., căruia i-a comunicat numărul de înmatriculare al autoturismului instructorului I.A., B-XX-XXX, autoturism pe care va susţine examenul.

Din conversaţia purtată în ziua de 05 octombrie 2010, ora 08:30:38, între L.V.Ş. şi inculpatul C.G., a rezultat că primul şi-a trimis un elev să susţină examenul practic cu alt instructor "l-am dat pe alte mâini, acolo la cald", întrucât susţine examenul în sectorul 3. La ora 10:30:15, L.V.Ş. a fost apelat de D.C. care îi comunică "gata teacher-e". În aceeaşi zi, L.V.Ş. a fost apelat la ora 10:33:41 de instructorul auto D.C.M., cu care a discutat despre un elev pe care primul l-a trimis să susţină examenul auto cu un alt instructor, respectiv "la moşu ... la Van" (instructorul auto I.A.), întrucât "e singurul care e băiat de băiat, adică dă şi mai departe ...". L.V.Ş. l-a apelat pe D.C., la ora 13:04:32, întrebându-l dacă este mulţumit "ţi-am spus că dacă mergi pe mâna mea ... nu te ... prostesc ... da ...". D.C. i-a comunicat faptul că a susţinut examenul cu D.I., moment în care inculpatul L.V.Ş. i-a spus ca dacă îl însoţea el la examen "te trosnea". Din aceeaşi conversaţie rezultă că anterior, între L.V.Ş. şi inculpatul D.I.I., Agent Şef, avusese loc un conflict verbal, în cadrul căruia instructorul auto l-a înjurat pe agentul de poliţie de faţă cu alţi candidaţi şi instructori auto, explicându-se astfel precizarea inculpatului L.V.Ş. că dacă l-ar fi însoţit la examen pe elev, acesta ar fi picat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria 1324854, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agent şef D.I.I.

Inculpatul D.C., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 14 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul L.V.Ş. a infracţiunii de trafic de influenţă ce a fost reţinută în sarcina acestuia examenul cu autoturismul inculpatului I.A. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul D.C. a precizat că înţelege să-şi retracteze mărturia mincinoasă, solicitând să se dea eficienţă dispoziţiilor referitoare la retractarea mărturiei mincinoase.

Tribunalul a apreciat, însă, că retractarea declaraţiei mincinoase, în calitate de inculpat, nu mai poate opera ca şi cauză de nepedepsire, urmând a fi evaluată poziţia inculpatului la momentul individualizării judiciare a pedepsei.

Inculpatul I.A. a negat în faza de urmărire penală săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, pentru ca în faza cercetării judecătoreşti să revină şi să recunoască fapta, arătând că inculpatul L. l-a rugat să meargă cu elevul său D.C. pentru a susţine examenul şi să-l ajute să promoveze în sensul de a vorbi cu poliţistul. Pentru aceste servicii inculpatul L. i-a dat 800 RON, din care 400 RON urma să-i dea poliţistului iar 400 RON reprezentau ora de pregătire şi taxa de maşină.

Referitor la inculpatul L.V., acesta recunoaşte că la rugat pe I.A. să meargă cu elevul său în Drumul Taberei pentru a susţine elevul, spunându-i acestuia să se ocupe de candidat, prin asta înţelegându-se şi aranjamentul cu poliţistul, de partea ce consta în luarea banilor de la elevi spunând că se va ocupa el.

Referitor la actele materiale privind pe elevele B.M.C. şi B.M. s-a reţinut că, la data de 18 octombrie 2010, inculpatul L.V.Ş. a trimis agentului de poliţie D.M. din cadrul Secţiei 21" Poliţie - cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă, la ora 06:34:47, un SMS cu cinci CNP-uri: X, X1, X2, X3, X4, identificate: ulterior ca aparţinând numiţilor M.R.Ş, S.A., A.G.I., B.M.C. şi B.M. În aceeaşi zi, la ora 10:11:30, D.M. i-a comunicat inculpatului L.V.Ş. că a dat ce a avut unui alt instructor auto, rămânând ca unul dintre caziere să-i fie dat ulterior.

În data de 20 octombrie 2010, ora 13:44:08, inculpatul L.V.Ş. a fost apelat de o persoană de sex feminin, utilizatoarea postului telefonic 0766.xxx.xxx, identificată ca fiind S.I.C., care l-a invitat la locul ei de muncă pentru a discuta cu mama unei eleve a acestuia, ceva ce "nu e de vorbit la telefon", din verificări rezultând că mama elevelor se numeşte B.R.C.

Pe data de 20 octombrie 2010, ora 14:18:36, inculpatul L.V.Ş. a discutat: cu D.C.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, căruia i-a spus că s-au mai gândit unii "pentru onomastica de vineri ... am două surori ... m-a chemat maică-sa la discuţii ... s-a cam înnegrit când a auzit ... Dom-le nu e cam mult? ...", la care interlocutorul îi răspunde "nu e, dom"le, ce-mi dai mie?". Inculpatul L.V.Ş. i-a povestit interlocutorului că i-a spus mamei surorilor că "fără trei bucăţi nu se discută", dar "eu am rămas la două şi jumătate", urmând ca aceasta să-i dea răspunsul până vineri, adică pe 22 octombrie 2010. În aceeaşi zi, la ora 16:55:42, inculpatul L.V.Ş. a vorbit cu S.I.C., de această dată cea în cauză utilizând postul telefonic 0744.xxx.xxx. Pe aceasta a întrebat-o dacă a terminat cu persoana pe care o coafa şi dacă respectiva a plecat. Cei doi au discutat despre acea doamnă, respectiv numita B.R.C., în sensul că "s-a cam strâmbat ... de caşcaval", deşi instructorul auto susţine că "i-am luat cu două milioane mai puţin decât se ia de obicei". Interlocutoarea i-a spus instructorului că a sfătuit-o pe B.R.C. să accepte această opţiune. La ora 15:26:21, inculpatul L.V.Ş. a discutat cu inculpata S.I.C., utilizatoarea postului telefonic 0744.xxx.xxx, căreia i-a spus că a rezolvat toate problemele şi că fetele sunt în regulă.

Numitele B.M.C. şi B.M. au susţinut şi au promovat examenul practic de conducere auto în ziua de 22 octombrie 2010 cu comisarul şef C.I.D. Cu ocazia audierii în calitate de martor, B.R.C. a reiterat aspectele arătate anterior, arătând că a cumpărat influenţa inculpatului L.V.Ş. contra sumei de 500 de euro pentru cele două fiice ale sale. Martorul D.C.M. a confirmat faptul că a discutat cu inculpatul L.V.Ş. despre promovarea examenului prin căi ilicite de către cele două eleve contra sumei de 250 de euro.

Cu privire la acest act material, inculpatul L. a recunoscut că mama celor două eleve, prin intermediul inculpatei S.I., l-a rugat să le ajute să promoveze proba practică în schimbul sumei de 500 euro.

Audiată în cauză, în calitate de martoră, B.R.C., mama celor două eleve, a precizat că înainte de a-l suna pe L. a purtat o discuţie cu inculpata S. despre posibilitatea aranjării probei practice, în cadrul căreia aceasta i-a lăsat impresia că poate discuta cu L.V., despre aceste aspecte. Martora a confirmat discuţia purtată cu L.V. care în schimbul sumei de 250 de euro, pentru fiecare fiică a lăsat să se înţeleagă că poate aranja proba practică.

Referitor la participaţia inculpatei S.I.C. instanţa a apreciat că sunt suficiente elemente care să demonstreze că aceasta a pretins de la martora B.R., pentru inculpatul L.V. sume de bani pentru ca fiicele ei să promoveze examenul, relevante în cauză fiind convorbirile redate integral, pe care aceasta l-a purtat cu inculpatul L.

Referitor la actul materiale privind pe elevul C.C. s-a reţinut că, la data de 20 decembrie 2010, ora 09:52:44, inculpatul L.V.Ş. l-a sunat pe C.C. şi a discutat despre susţinerea probei practice de miercuri (22 decembrie 2010), instructorul auto întrebându-l dacă "rămâne în vigoare ce-am vorbit noi ... cu ... treaba cu ... da ... ne vedem şi vorbim ... păi nu că trebuie să ştiu de mâine ... rămâne, rămâne în vigoare, da?", elevul răspunzându-i afirmativ.

Din convorbirea purtată a doua zi, la orele 10:38:13, între inculpatul L.V.Ş. şi instructorul auto P.F.A., a rezultat că primul s-a deplasat la sediul Serviciul Public Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din Bucureşti, şos. Pipera, nr. 41, sector 1 pentru a se întâlni cu comisarul L.M., şeful Biroului Examinări. În acest sens, P.F.A. a explicat modul în care să ia legătura cu lucrătorul de poliţie "Da, mă, cheamă-l acolo la ăla, e mustăciosu" acolo, îl chemi, îl caut pe domnu" L.". Inculpatul L.V.Ş. i-a transmis interlocutorului scopul pentru care doreşte să se întâlnească cu comisarul L.M. "vreau să-i dau de lucru", rezultând că examenul pentru care se face intervenţia este programat "tomorrow morning". Întrucât nu l-a găsit, cei doi au reluat discuţia la 12:16:01 şi au stabilit ca inculpatul L.V.Ş. să-l mai aştepte pe poliţist încă 5 - 10 minute întrucât dacă se duce "după-amiază, da" ... când îi mai dă", rezultând astfel că în situaţia în care întâlnirea ar avea loc după-amiaza, comisarul L.M. nu ar mai avea timp să aranjeze examenul.

La 21 decembrie 2010, ora 14:18:38, inculpatul L.V.Ş. l-a contactat pe elevul C.C. şi au stabilit să se vadă a doua zi dimineaţă, la ora 07.00, "la Moghioroş, vizavi de biserică", urmând ca elevul să se prezinte cu "dosaru", buletinu", un milion ... şi ce-am mai vorbit". Deoarece elevul nu înţelesese cuantumul sumei ce urma să facă obiectul infracţiunii de corupţie, instructorul i-a spus că este vorba de suma de 300 de euro.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 22 decembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef C.I.D.

Martorul D.C.M. a confirmat aspectele de mai sus. Din declaraţia martorului C.C., în faza de urmărire penală, au rezultat aceleaşi aspecte ca cele reţinute anterior, acesta arătând că a cumpărat influenţa inculpatului L.V.Ş. contra sumei de 300 de euro. Cu privire la acest act material inculpatul L.V. şi-a recunoscut vinovăţia arătând că i-a promis lui C. ajutor pentru cei 300 euro, sens în care a vorbit cu numitul L.

Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, reţinându-se că nu a declarat tot ce ştia în legătură cu săvârşirea de către inculpatul L.Ş.V. a actului material privindu-l pe elevul C.C. Instanţa a constatat că există mijloace de probă care să susţină vinovăţia acestuia, relevante în cauză fiind convorbirile redate la filele 223 - 224, respectiv 225 vol. XI din dosarul de urmărire penală, între acesta şi L.Ş.V. din conţinutul cărora rezultă iară putinţă de tăgadă faptul că C.G. a cunoscut faptul că a doua zi respectiv în 22 decembrie 2010, elevul C.C. susţinea examenul iar instructorul său L.Ş.V. depusese diligenţe pentru a aranja examenul.

Referitor la actul material privind pe eleva I.A.I. s-a reţinut că, la data de 20 octombrie 2010, instructorul auto L.V.Ş. i-a trimis agentului de poliţie D.M. din cadrul Secţiei 21 Poliţie - Cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă, la ora 10:08:59, un SMS cu două CNP-uri: X şi X1, identificate ulterior ca aparţinând numitelor I.A.I. şi G.L.I. În aceeaşi zi, la ora 14:47:30, instructorul auto a fost chemat de agentul de poliţie D.M. să ridice caziere, însă acesta i-a comunicat faptul că va veni a doua zi.

Pe data de 21 octombrie 2010, ora 08:51:19, inculpatul L.V.Ş. l-a rugat pe agentul de poliţie D.M. să se întâlnească cu el "la poartă ... în spate ... în două minute".

După promovarea probei teoretice a examenului de conducere auto, I.A.I. l-a contactat telefonic în data de 27 octombrie 2010, ora 11:46:46, de pe telefonul mamei sale, 0762.xxx.xxx, pe inculpatul L.V.Ş. şi l-a întrebat dacă poate aranja proba practică pe care o va susţine a doua zi. L.V.Ş. i-a răspuns să vină a doua zi pregătită şi că vor discuta despre aceste aspecte în cursul zilei înjurai orelor 13.00. La ora 09:37:50, inculpatul L.V.Ş. a purtat o conversaţie telefonică cu instructorul auto D.C.M., căruia i-a spus "cu cine crezi că joc azi?", răspunsul ultimului fiind "cu prietenul tău G." (agentul şef D.I.I. pe care anterior L.V.Ş. l-a înjurat de faţă cu alţi candidaţi şi instructori auto). În continuare, L.V.Ş. i-a spus interlocutorului "că am una neagră, la fel ca el", motiv pentru care, la finalul discuţiei, l-a întrebat "să-i trimit două cadouri sau unul lui G.?" răspunsul depinzând de "cât de brună e" .

Din convorbirile purtate de inculpatul L.V.Ş. în data de 28 octombrie 2010, la orele 11:06:05 cu V.M.C., 11:23:03 cu D.C.M., 12:37:36 cu D.C.M. şi 12:41:35 cu V.M.C., a rezultat că persoana prin intermediul căreia aranjează promovarea probei practice cu inculpatul D.I.I. este inculpatul V.M.C., utilizatorul postului telefonic 0764.xxx.xxx. Instructorul auto L.V.Ş. a fost apelat de martora G.L.I. la data de 28 octombrie 2010, ora 14:29:39, cei doi purtând o conversaţie despre modul în care a decurs examenul, atât cu ea, cât şi cu I.A.I., din care rezultă că G.L.I. a făcut multe greşeli (două parcări incorecte, oprirea motorului de două ori), însă a promovat examenul L.V.Ş. i-a spus că este supărat întrucât i s-a reproşat că I.A.I. a spus celorlalţi candidaţi că "şi-a rezolvat problemele ... sexuale".

La data de 29 octombrie 2010, ora 18:53:16, L.V.Ş. a purtat o conversaţie telefonică cu instructorul auto D.C.M., din conţinutul căreia rezultă că, în ceea ce îl priveşte pe G. (agentul şef D.I.I.), nu are nicio datorie faţă de acesta, deoarece s-a achitat faţă de el în ziua anterioară, până la ora 13.00, prin intermediul "omului de bază" în care are încredere. Din conversaţie mai rezultă că L.V.Ş. va şti cu siguranţă dacă suma de bani a ajuns la inculpatul D.I.I. dacă acesta "îmi zâmbeşte marţi sau joi".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.A.I. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 28 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agent şef D.I.I.

Martorul D.C.M. a confirmat aspectele de mai sus. Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011, I.A.I. nu a recunoscut cumpărarea influenţei inculpatului L.V.Ş. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 02 martie 2011, aceasta să revină asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând cumpărarea influenţei contra sumei de 300 de euro, motiv pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. În faza cercetării judecătoreşti a recunoscut că i-a dat inculpatului L. 300 euro, pentru a o ajuta să promoveze examenul, menţinându-şi poziţia din faza de urmărire penală în sensul că după examinare l-a văzut pe instructorul L. schimbând câteva cuvinte cu examinatorul D.I.I. fără a auzi însă ce au discutat.

Pentru acest act material, s-au reţinut două etape infracţionale distincte, prima constând în săvârşirea de către inculpaţii L.V.Ş. şi V.M.C. a câte unui act material de trafic de influenţă în raport cu eleva I.A.I., act material pe care cei doi îl recunosc, şi a doua etapă, care dă naştere infracţiunii de dare de mită, cu consecinţa reţinerii în sarcina inculpatului D.I.I. a infracţiunii de luare de mită.

Inculpatul L.V.Ş., audiat fiind, a arătat că, în ziua examenului, l-a abordat pe poliţist din mers, fiindcă acesta era foarte nervos şi i-a spus să aibă grijă de elevă; deşi nu i-a răspuns nimic; instructorul a aflat la sfârşit că eleva a promovat. După examen, eleva i-a dat cei 300 euro, din care el i-a remis lui V.M. 100 euro şi i-a spus să i-o dea lui D.I.I. însă nu ştie dacă acesta lucru s-a întâmplat.

V.M.C. a declarat că, în dimineaţa zilei de 28 octombrie 2010, a fost sunat de L. cu care s-a întâlnit în jurul orei 13.00, pentru a-i da suma de 100 euro, pe care el trebuia să i-o dea lui D.I.I., pentru ajutorul acordat elevei I.A.I.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului D.I.I., Tribunalul a apreciat că s-a demonstrat faptul că inculpatul L. i-a remis lui V. suma de 100 euro, pe care acesta a recunoscut că i-a dat-o poliţistului. În acest sens, au fost considerate ca elocvente şi declaraţia lui I.I. care a arătat că, după examinare, L. a stat de vorbă cu poliţistul, iar pe ea a trimis-o la o ţigară, interceptările convorbirilor telefonice dintre L. şi D., L.V. din care rezultă faptul că L. îl aştepta pe poliţist, pentru a aranja cu el, precum şi discuţia transcrisă la fila 171, vol. XI, ce a avut loc în data de 28 octombrie 2010, data examenului, respectiv cea de la fila 173 acelaşi volum, în care L. i-a spus lui D.C. că urmează să se întâlnească cu omul de legătură care era V., pentru a-i da "o bucată". Faptul că banii au ajuns la destinaţie rezultă şi din convorbirea de la fila 178, vol. XI, când la întrebarea lui D.C. dacă "l-ai înveselit pe G.", acesta i-a răspuns că "eram achitat tot".

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat martorul D.C., care şi-a menţinut declaraţiile iniţial date amintindu-şi că în dimineaţa unei zile de examinare, L., după repartizarea candidaţilor, i-a spus că are o elevă care urma să dea examenul cu D.I.I., motiv pentru care l-a întrebat cât să-i dea "un cadou sau două" prin aceasta înţelegându-se 100 sau 200 euro, martorul precizând că poliţistului i se mai spune "G." sau "G.".

Cât priveşte fapta reţinută în rechizitoriu cu ocazia formulării în drept a acuzaţiilor în sarcina inculpatului G.N.V., relativă la darea de mită şi constând "în aceea că a dat inculpatului D.I.I. o parte din banii primiţi de la inculpaţii L.V.Ş., G.N.V. şi V.M.C. (care la rândul lor îi primise de la eleva I.A.I.), pentru ca inculpatul D.I.I., în calitatea sa de examinator, să o declare admisă pe aceasta la proba practică", s-a reţinut că aceasta nu poate conduce decât la o soluţie de achitare a acestui inculpat, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că, în rechizitoriu, nu se face nicio trimitere, nu se descrie în nicio modalitate o eventuală faptă de dare de mită către D.I.I., nu se indică niciun mijloc de probă, ba mai mult la analiza actului material se dispune şi o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului G.N.V., pentru infracţiunea de trafic de influenţă, fără menţiuni cu privire la reţinerea unei infracţiuni de dare de mită.

Referitor la actele materiale privind pe elevii G.M. şi F.M.M. s-a reţinut că, în ziua de 04 noiembrie 2010, inculpatul L.V.Ş. a avut doi candidaţi înscrişi la proba practică a examenului auto, respectiv martorii G.M. şi F.M.M. Martora G.M. este cumnata numitei G.L.I., fiind recomandată inculpatului L.V.Ş. de cea din urmă în vederea susţinerii probei practice cu acesta, aşa cum rezultă din conversaţia din data de 28 octombrie 2010, ora 14:29:39, prezentată mai sus (la eleva I.A.I.). Martora G.L.I. l-a sunat pe L.V.Ş. În ziua examenului martorei G.M. (04 noiembrie 2010), la ora 08:35:20, comunicându-i acestuia că examinatorul este C. (comisarul şef C.I.D.). Martorul F.M.M. i-a telefonat instructorului auto L.V.Ş., la ora 08:42:12, comunicându-i că "am la B.V.".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că G.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef C.I.D., iar F.M.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

La data de 04 noiembrie 2010, ora 15:47:45, instructorii auto D.C.M. şi L.V.Ş. au purtat o discuţie telefonică despre faptul că ultimul a terminat examenele din ziua respectivă, precum şi faptul că inculpatul L.V.Ş. nu mai are nicio datorie faţă de o persoană întrucât i-a dat "ţigările", fiind mulţumit, iar faţă de "C." a rămas cu "un cuţit în gaură ... la C.". La data de 04 noiembrie 2010, ora 14:19:05, instructorul auto L.V.Ş. a fost sunat de utilizatorul postului telefonic 0727.xxx.xxx, numitul D.M., vărul martorului F.M.M., care i-a spus că a fost sunat de "M." (candidatul F.M.M.) şi "îl bagă în cârciumă", L.V.Ş. întrebându-l pe interlocutor dacă F.M.M. "e mulţumit, nu?". Anterior, la data de 21 octombrie 2010, ora 15:50:30, inculpatul L.V.Ş. fusese apelat de utilizatorul postului telefonic 0727.xxx.xxx, D.M., menţionat mai sus, care i-a comunicat că are o persoană ce "vrea să dea traseul cu tine şi puncte, puncte".

Fiind audiat, martorul F.M.M. a confirmat aspectele arătate mai sus, declarând că a cumpărat influenţa inculpatului L.V.Ş. contra sumei de 300 de euro. Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului F.M. şi cu interceptările la care s-a făcut trimitere.

În ceea ce priveşte luarea de mită reţinută în sarcina inculpatului B.V., Tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cauză este unul insuficient pentru a demonstra această infracţiune. În acest sens, s-a arătat că, deşi este redată o discuţie a instructorului L. cu martorul "D.C. în care îi spune că trebuie să meargă pe la inculpatul B., această convorbire nu este de natură a demonstra că darea de mită a lui L. s-a finalizat cu luarea de mită, cu acceptarea sumei de bani de către inculpatul B." motiv pentru care prima instanţă a concluzionat că mijloacele de probă nu sunt suficiente pentru existenţa unei infracţiuni de luare de mită.

Referitor la actul material privind pe eleva I.I.N. s-a reţinut că, la 19 noiembrie 2010, ora 12:07:47 şi la 26 noiembrie 2010, ora 15:03:00, inculpatul V.M.C. a discutat telefonic cu martorul I.I., tatăl elevei I.I.N., despre faptul că aceasta va susţine examenul practic la data de 07 decembrie 2010 şi că mai doreşte să efectueze ore suplimentare. Din convorbiri reiese că martorul I.I. doreşte să se întâlnească cu instructorul pentru ca atunci "când vin să-ţi dau banii să vorbesc şi celălalt aspect", "să vorbim două minutele faţă în faţă".

La data de 03 decembrie 2010, ora 18:58:08, I.I. şi-a exprimat îngrijorarea faţă de instructorul auto deoarece se, apropie ziua examenului iar ei nu au reuşit să se întâlnească.

Faptul că examenul elevei I.I.N. a fost promovat în urma folosirii influenţei rezultă şi din conversaţia purtată la data de 08 decembrie 2010, ora 19:08:22 prin care martorul I.I. îi mulţumeşte lui V.M.C. pentru ajutorul dat "mersi frumos! ... mă simt obligat într-un fel sau altu" să-ţi mulţumesc că m-ai ajutat pe mine ca părinte ... nu se ştie niciodată dacă am nevoie pentru fata cea mare, dacă am nevoie pentru soţie, dacă am nevoie pentru o cunoştinţă, am telefonu" şi ştiu că îi trimit pe mâini bune".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.M.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 07 decembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef principal G.N.V.

Fiind audiat, martorul I.I., în faza de urmărire penală, a declarat că a cumpărat influenţa inculpatului V.M.C. în vederea promovării de către fiica sa, I.I.N., a probei practice a examenului auto contra sumei de 250 de euro, sumă ce includea întocmirea dosarului medical, taxa de închiriere a autoturismului pentru ziua examenului şi o parte din orele suplimentare. În faza cercetării judecătoreşti, martorul I.I. a arătat că, la sfârşitul şcolii de şoferi, i-a fost cerută suma de 250 euro pentru ca fiica sa să nu aibă probleme la examen, din această sumă 125 euro fiind destinaţi achitării a trei ore suplimentare, fişă medicală şi plata autoturismului din ziua examenului, diferenţa bănuieşte martorul că erau destinaţi să ajungă mai departe "poate la examinator", pentru a o ajuta pe fiica sa.

Cu ocazia efectuării percheziţiei în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-XX-XXX, în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conţinea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut şi numele martorei I.I.N.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut acest act material în integralitate, atitudine ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă analizate anterior.

Referitor la acrul material privind pe elevul P.P. s-a reţinut că, la data de 07 decembrie 2010, ora 18:59:00, inculpatul V.M.C. l-a apelat pe numitul D.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, discutând despre intervenţia pe care primul a făcut-o pentru martorul P.P. în vederea promovării probei practice. Din discuţie rezultă că poliţistul prin intermediul căruia se face intervenţia (comisarul B.S.) are dubii cu privire la numele elevului deoarece numele îi fusese comunicat ca fiind "P.P.". Din conversaţia purtată la ora 19:18:07 de cei doi, rezultă că numele corect al elevului este P.P., iar cu poliţistul urmează să se întâlnească inculpatul V.M.C. La 19:28:14, V.M.C. a purtat o discuţie telefonică cu B.B. (fiul comisarului B.S.), transmiţându-i acestuia "avea dreptate ăla bătrân, invers e ... ca să ştii, da".

La 08 decembrie 2010, ora 08:23:18, inculpatul V.M.C. i-a comunicat inculpatului D.M. că "a rezolvat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că P.P. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 08 decembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef Ş.G.

Cu ocazia efectuării percheziţiei în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conţinea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut şi numele martorului P.P.

Din declaraţiile martorului P.P., în faza de urmărire penală, rezultă că anterior susţinerii examenului a discutat cu instructorul auto D.M. despre posibilitatea promovării probei practice a examenului auto în mod ilegal, acesta solicitându-i în acest sens suma de 250 de euro. Înainte de susţinerea examenului, martorul i-a dat instructorului auto D.M. suma de 250 de euro în vederea promovării probei practice a examenului auto. Martorul a declarat că în ziua examenului, instructorul auto D.M., înainte de a susţine proba practică, i-a spus să stea liniştit. În faza cercetării judecătoreşti martorul şi-a menţinut declaraţiile arătând că D. i-a cerut suma de 250 de euro, reprezentând şedinţe auto, maşina din ziua examenului şi ajutorul pentru examen, acesta spunându-i că îl va ajuta la examen.

Inculpatul V.M.C., audiat fiind cu privire la acest act material, a arătat că-l recunoaşte integral susţinând că B.S., comisarul la care se afla în vizită l-a rugat să-l sune pe D.M. pentru că are o nelămurire în legătură cu numele unui elev. El l-a apelat pe D.M., care i-a comunicat că nu se poate întâlni cu comisarul pentru că are treabă, rugându-l pe el să-i transmită numele corect a elevului. Inculpatul V. mai arată că a doua zi, l-a anunţat pe D.M. că l-a rezolvat şi întâlnindu-se cu el l-a întrebat dacă are datorii la comisar, acesta răspunzând că-şi rezolvă singur problemele.

Elocvente au fost apreciate şi convorbirea purtată în data de 07 decembrie 2010 între V. şi D., pe seama inadvertenţei de nume, cea purtată între V. şi B.B. În aceeaşi dată, care arată persoana prin intermediul căreia se realiza traficul de influenţă, precum şi convorbirea redată în ziua examinării între D.M. şi V.M.C., ocazie cu care aceştia stabilesc şi o întâlnire.

Referitor la actul material privind pe eleva T.M.N. s-a reţinut că, la data de 30 noiembrie 2010, ora 13:27:54, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.M.C., comunicându-i că a promovat examenul teoretic şi că este programată pentru susţinerea probei practice pentru data de 08 decembrie 2010, instructorul răspunzând "am ... şşş ... taci din gură". Eleva l-a informat pe instructorul auto că a fost recomandat de fosta elevă a acestuia, C.A.M.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că T.M.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 08 decembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Cu ocazia efectuării percheziţiei în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conţinea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut şi numele martorei T.M.N.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 12 ianuarie 2011, T.M.N. nu a recunoscut cumpărarea influenţei inculpatului V.M.C. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 24 ianuarie 2011, aceasta să revină asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând că a discutat cu inculpatul V.M.C. despre cumpărarea influenţei şi i-a înmânat acestuia suma de 200 de euro, motiv pentru care faţă de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. În faza cercetării judecătoreşti, martora a fost audiată, arătând că înainte de examen, inculpatul V.M. i-a adus în discuţie faptul că unii dintre elevi îşi asigură traseul contra cost dar ea nu şi-a manifestat disponibilitatea, pentru ca după examinare acesta să-i ceară suma de 200 RON, fără nicio explicaţie şi întrucât ea avea aceste sume de bani, i-a dat fără să-i ceară la rându-i vreo explicaţie.

Audiat fiind, inculpatul V.M.C. a recunoscut acest act material în integralitatea lui, recunoaştere ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.I.I., s-a constatat că sunt suficiente probe ce-l incriminează, elocventă fiind declaraţia lui V., care audiat fiind a arătat că a luat banii de la T.M. şi a încercat să-i dea şi lui B. şi lui D.I.I., însă niciunul nu a vrut să-i primească, ştiindu-i situaţia personală dificilă, promiţându-i totuşi că-şi vor exercita influenţa pentru a-i promova elevii. Poziţia inculpatului a fost apreciată ca fiind până la un anumit punct sinceră, activitatea poliţiştilor nerezumându-se doar la acceptarea unor promisiuni pe baza relaţiilor de prietenie dintre ei şi inculpaţi (aspect care oricum ar fi suficient, pentru reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă), pentru că în atare situaţie s-a arătat că nu se mai explică întâlnirea pe care inculpatul V. a avut-o cu D.I.I. după examen, întâlnire ce rezultă atât din notele de supraveghere operativă, cât şi din convorbirile purtate de cei doi.

Şi în ceea ce-l priveşte pe B.V., s-a apreciat că sunt suficiente mijloace de probă care îi dovedesc vinovăţia, pornind de la aceeaşi declaraţie a lui V., păstrând raţionamentul descris anterior, cu menţiunea că după întâlnirea dintre V. şi D.I.I. aşa cum a fost ea demonstrată, acesta din urmă s-a deplasat în comuna Măgurele, la locuinţa inculpatului B.V. conform fişelor de supraveghere operativă.

Referitor la actul material privind pe eleva A.A. s-a reţinut că, la data de 17 decembrie 2010, ora 11:16:11, inculpatul V.M.C. a fost apelat de instructorul auto B.G.V., primul comunicându-i faptul că martora A.A. a promovat proba teoretică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, fiind programată pentru susţinerea probei practice "marţi ... pă 21" (21 decembrie 2010).

Din convorbirea purtată în data de 20 decembrie 2010, ora 18:33:44, între inculpatul V.M.C. şi comisarul de poliţie B.S., din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, a rezultat că cei doi urmează să se întâlnească "în 35 minute". La ora 20:14:58, inculpatul V.M.C. a discutat cu instructorul auto A.C.D. despre traseul pe care ultimul urmează să se deplaseze către cartierul Dămăroaia - Bucureştii Noi, zona de susţinere a probei practice pentru obţinerea permisului de conducere de către candidaţii domiciliaţi în jud. Ilfov. De asemenea, în aceeaşi convorbire inculpatul V.M.C. i-a comunicat interlocutorului faptul că "era ... era cam aglomerat unchiu" (cms. B.S.) ... m-ai înţeles ... da, da" al tău n-a fost probleme, da" Iu" nea N. e pă aut ... e pă ... m-ai înţeles". În continuarea discuţiei A.C.D. doreşte să se asigure că elevului său, care va susţine examenul practic în data de 21 decembrie 2010, i s-a facilitat promovarea examenului în mod fraudulos, prin folosirea influenţei inculpatului V.M.C. pe lângă poliţişti din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. "da io sigur stau liniştit, dracu ... da? ... stai liniştit că şi io ... da ... l-am oprit p-al meu şi pă ... p-al tău ... nu ţi-am zis c-aveam şi io?!", rezultând, astfel, că instructorul auto V.M.C. şi-a folosit influenţa pe lângă comisarul de poliţie B.S. în vederea promovării în mod fraudulos a probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere de către candidata A.A. în data de 21 decembrie 2010.

La ora 14:18:11, instructorii auto V.M.C. şi B.G.V. au stabilit ca ultimul să ridice permisul de conducere al numitei A.A. "iau io ăla mâine ... da" nu ştiu cum o cheamă, numele de familie ... A.A., ă? Atât?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că A.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, fiind obţinut la data de 21 decembrie 2010, proba practică fiind susţinută cu N.V.

Iniţial, fiind audiată în calitate de martor, A.A. a recunoscut faptul că a cumpărat influenţa instructorului auto V.M.C. în vederea promovării probei practice a examenului auto contra sumei de 200 de euro. Ulterior, aceasta a revenit asupra declaraţiei arătând că nu a dat nicio sumă de bani pentru cumpărarea influenţei, această declaraţia fiind făcută după ce avocatul inculpatului V.M.C. a devenit şi avocatul ei. Ca urmare a noii declaraţii, faţă de A.A. procurorul a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. Audiată fiind în calitate de inculpată, A.A. a arătat că primele declaraţii au fost date sub presiune şi a precizat că inculpatul V. este consăteanul său, care i-a propus să-i faciliteze obţinerea probei practice contra sumei de 200 euro, lucru cu care aceasta nu a fost de acord.

Inculpatul V.M.C., audiat fiind, a precizat că este amic cu A.A. şi de comun acord au stabilit că este mai bine să intervină pe lângă un poliţist pentru a-i facilita proba practică. A susţinut inculpatul V. că traficul l-a făcut pentru cei 200 euro, pe care i-a oprit integral pentru că poliţistul examinator a înţeles să-l ajute gratis pentru că erau prieteni, iar inculpata A.A. a cunoscut de la început destinaţia şi scopul pentru care a dat cei 200 de euro.

Faptul că inculpata A.A. a dat o declaraţie mincinoasă deşi ştia despre faptul că V.M.C. a săvârşit un act material de trafic de influenţă pentru a o ajuta la promovarea examenului este demonstrat, în opinia judecătorului fondului, nu numai de declaraţia coinculpatului V., edificatoare fiind convorbirile redate la dosar, ce au avut loc între instructorul A.C. şi V.M. care, în data de 20 decembrie 2010, cu o zi înainte de examen l-a asigurat pe acesta că nu este nicio problemă, spunându-i că are şi el un elev, dar şi cea de la fila 114 din acelaşi volum când, în data examinării instructorul B.G.V., cel cu care A.A. a urmat cursurile poartă o discuţie cu V.M.C. care i-a spus primului să meargă să ridice permisul acesteia, convorbiri care elimină orice dubiu vis-a-vis de necunoaşterea elementelor esenţiale de către aceasta, cu privire la care a fost audiată.

În raport de cele arătate, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

În legătură cu cel de-al treilea palier, Tribunalul a arătat că acesta este reprezentat de instructorii V.N. şi O.C., care îşi foloseau influenţa prin intermediul agenţilor de poliţie D.I.I., B.V. şi G.N.V. (în anume acte materiale), pentru facilitarea probei practice a elevilor C.D., I.M.S., D.M.G., B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S., A.I.C., petcu M., C.D.F., C.M., B.M., D.P., P.D.A., N.C., S.N., O.R.I., Ş.G. , V.M.M., K.P.R. şi investigatorul sub acoperire cu nume de cod "A.J.".

Referitor la actele materiale privind pe elevii C.D. şi I.M.S., s-a reţinut că, la data de 30 iulie 2010, ora 08:19:08, inculpatul V.N. a discutat telefonic cu inculpatul O.C., ultimul aflându-se în zona desfăşurării probei practice pentru obţinerea permisului de conducere cu doi elevi, cu privire la faptul că o persoană de sex feminin (I.M.S.) va susţine prima examenul ("o bagi pe fată prima dată ... dă pe urmă nea Mitică ... e cam praf). Tot din discuţie, reiese faptul că elevul C.D. i-a înmânat inculpatului O.C. suma de "12 milioane", întrebându-l pe cel din urmă dacă " e bine". La ora 11:03:38, cei doi inculpaţi au reluat discuţia telefonică, O.C. comunicându-i lui V.N. faptul că cei doi elevi sunt repartizaţi să susţină examenul cu "G." (subcomisar G.A.G.). O.C. i-a transmis interlocutorului său că s-a prezentat la examen cu trei elevi, însă "2 sunt aşa şi unu" nu e". În continuare, sus-numitul i-a relatat lui V.N. discuţia pe care a avut-o cu poliţistul examinator, din care reiese că "G." l-a întrebat "cum îi cheamă şi bine că le-am reţinut numele şi le-am zis ... ea ... şi C. zice, s-a uitat pe listă, zice, a, da". La ora 12:44:35, inculpatul V.N. a fost apelat de I.M.S., care i-a spus acestuia "am scăpat, l-am luat şi vroiam să vă mulţumesc mult pentru tot".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.M.S. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 30 iulie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu subcomisar G.A.G., iar C.D. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria x, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 30 iulie 2010,iar proba practică a fost susţinută cu subcomisar G.A.G.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011, C.D. nu a recunoscut cumpărarea influenţei inculpaţilor V.N. şi O.C. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 02 martie 2011,cu ocazia audierii ca învinuit, acesta să revină asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând cumpărarea influenţei contra sumei de 1200 de RON, sens în care procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen.

Audiat în cauză, inculpatul V.N. a precizat că recunoaşte săvârşirea faptelor, elevii dându-i sume cuprinse între 150 şi 300 euro, din care el oprea câte 100 de euro pe elev, pe are îi dădea poliţiştilor examinatori în scopul de a-i ajuta pe aceştia să promoveze proba practică. Inculpatul O.C. a făcut o recunoaştere conform actului de inculpare, atitudine procesuală care se coroborează cu probele prezentate mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul D.M.G. s-a reţinut că, la data de 30 iulie 2010, ora 08:57:21, inculpatul V.N. a fost sunat de numita "M.", secretara şcolii de şoferi N., identificată în persoana inculpatei I.M.C., care i-a spus că s-a prezentat la biroul şcolii numitul D.M.G., elev al şcolii, căruia i-a înmânat dosarul de şcolarizare. Aceasta i-a comunicat că actele din dosar nu au semnătura instructorului auto, motiv pentru care V.N. i-a recomandat să rezolve problema "fă-l să meargă şi gata". În aceeaşi zi, la ora 10:37:01, cei doi au purtat o nouă discuţie din care rezultă că I.M.C. i-a dat candidatului D.M.G. dosarul şi că cel din urmă "a luat sala şi l-a programat luni la traseu ... vrea să vorbească neapărat cu dumneavoastră". La ora 15:37:15, inculpatul V.N. a fost sunat de D.M.G., cei doi stabilind să se întâlnească duminică "... pentru restu" de probleme să le rezolvăm, să ne acomodăm cu maşina. Ai înţeles? ... da, da, da. Că de asta vroiam să vorbim mai multe".

În ziua examenului elevului D.M.G., respectiv 02 august 2010, instructorul auto şi lucrătorul de poliţie s-au întâlnit în jurul orei 08.00, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de aceştia la ora 07:43:36, precum şi din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza Autorizaţiei nr. 877/A.I./2010 emisă de Tribunalul Bucureşti.

Faptul că D.M.G. a obţinut permisul de conducere ca urmare a intervenţiei făcute de inculpatul V.N. la agentul şef principal de poliţie G.N.V. rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 04 august 2010, ora 13:48:34 purtată de instructor cu D.M.G., în cadrul căreia cel din urmă îi comunică faptul că "am şi eu vreo doi băieţi care vor să facă ce-am făcut io", stabilind să se întâlnească în aceeaşi seară după orele 19.00.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.M.G. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 02 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Fiind audiat, în faza de urmărire penală, martorul D.M.G. a confirmat aspectele arătate anterior, arătând că a cumpărat influenţa inculpatului V.N. în vederea promovării probei practice a examenului auto pentru suma de 250 de euro. Cu aceeaşi ocazie, martorul a arătat că în dimineaţa susţinerii examenului, s-a deplasat spre locul de examinare împreună cu V.N., acesta din urmă întâlnindu-se în zona intersecţiei şos. Mihai Bravu cu str. Baba Novac cu inculpatul G.N.V., cu care a stat de vorbă circa 5 minute. Martorul l-a recunoscut din planşa fotografică pe inculpatul G.N.V. ca fiind lucrătorul de poliţie cu care inculpatul V.N. s-a întâlnit în dimineaţa de 02 august 2010. În faza cercetării judecătoreşti martorul şi-a menţinut poziţia procesuală, arătând că a remis suma de bani instructorului, menţinând şi faptul că în dimineaţa examenului a plecat cu instructorul în zona B.N., unde după 5 - 10 min., a parcat în spatele maşinilor inculpatul G.N.V. Martorul a susţinut că l-a recunoscut pe poliţist atât din planşele foto cât şi în şedinţa publică la momentul audierii.

Audiat fiind, inculpatul V.N. a recunoscut săvârşirea faptei însuşindu-şi probele din faza de urmărire penală şi arătând că a remis sume de bani luate de la elevi inculpatului G.N.V. Inculpatul G.N.V. nu a recunoscut săvârşirea actului material şi, deşi nu a contestat înregistrările existente la dosar, a apreciat că sunt scoase din context. Mai mult, acesta, faţă de procesele-verbale de filaj, a recunoscut că s-a întâlnit cu instructori, în cazul lui V., la care a apelat contra-cost, pentru diverse produse având în vedere că soţia acestuia lucra la piaţă.

Referitor la actul material privind pe eleva B.D.E. s-a reţinut că, la data de 05 august 2010, ora 10:42:47, inculpatul V.N. a fost apelat de alt instructor auto, C.V., care i-a comunicat CNP-ul numitei "B.", respectiv X, care din verificări a rezultat că îi aparţine numitei B.D.E., dându-i de înţeles că cea în cauză trebuie ajutată în a promova proba practică a examenului de obţinere a permisului de conducere auto "astea, astea, da, băi? Da?". La 17:45:13, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineaţa "pe la opt fără un sfert" întrucât instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornesc maşina". În aceeaşi zi, la 07:55:36, după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia că "stai liniştit şi vorbim după ora 12.00, că e totul rezolvat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.D.E. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 06 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu subcomisarul G.A.G.

Inculpata B.D.E., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul C.V. a uneia dintre infracţiunile de trafic de influenţă ce au fost reţinute în sarcina acestuia.

Audiat fiind, inculpatul V.N., pe acest act material, a arătat că inculpatul C. a apelat să-l ajute pentru o elevă de-a sa B.D. pe care nu a cunoscut-o contra sumei de 150 de euro, pe care a primit-o de la acesta.

Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat ca fiind demonstrat fără putinţă de tăgadă că inculpatul C.V. a solicitat ajutorul inculpatului V.N. în schimbul sumei de 150 euro, aspect confirmat şi de declaraţia inculpatului V. şi de interceptările existente între cei doi.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.D.E., s-a arătat că nu există nicio interceptare a vreunei convorbiri telefonice pe care ea să o fi avut cu instructorul V. şi care să evidenţieze o eventuală înţelegere între aceştia, argumente care au îndreptăţit instanţa să aprecieze că nu sunt suficiente indicii care să dovedească existenţa faptei de mărturie mincinoasă. În consecinţă, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că se impune achitarea acestei inculpate pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Cât priveşte participaţia lui G.N.V. la acest act material, s-a apreciat că aceasta este demonstrată, iar apărările formulate, comune tuturor actelor materiale de trafic de influenţă, nu pot fi primite. Astfel, declaraţiile inculpatului V., care a arătat că se întâlnea cu poliţistul în dimineaţa examenului sau cu o zi, două, înainte de examen, iar banii îi dădea după examen şi numai pentru elevii care promovau se coroborează cu convorbirile pe care V. le-a purtat cu el şi cu procesul-verbal de filaj care relevă întâlnirea ce a avut loc între cei doi în dimineaţa examenului.

Referitor la actul material privind pe eleva Z.R.M. s-a reţinut că, la data de 02 august 2010, ora 11:17:49, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.N., "din partea doamnei P.", stabilind să se întâlnească în aceeaşi zi "să vedem ce afacere facem împreună". Din convorbirile purtate de cei doi la data de 06 august 2010, orele 09:00:39 şi 09:12:12, rezultă că Z.R.M. a promovat proba teoretică a examenului auto şi că este programată să susţină proba practică pe data de 17 august 2010, stabilind să se întâlnească "sâmbăta viitoare", pe data de 14 august 2010.

Pe 12 august 2010, ora 17:18:42, Z.R.M. l-a sunat pe inculpatul V.N., stabilind să se întâlnească pe 14 august 2010, orele 08.30, pentru a face o şedinţă de conducere auto şi pentru a discuta "ce-avem de făcut mai departe". La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineaţa (respectiv pe 16 august 2010), la locul şi ora stabilite anterior (a se vedea convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 şi 19:43:31). În dimineaţa de luni 16 august 2010, la orele 07:34:19 şi 07:53:03, inculpatul V.N. i-a dat două bip-uri agentului şef principal de poliţie G.N.V.

După promovarea examenului practic, la data de 18 august 2010, ora 17:03:17, Z.R.M. l-a sunat pe inculpatul V.N. pentru a stabili să se întâlnească întrucât "m-am gândit că poate aveţi nevoie de ei", întâlnirea având loc în data de 26 august 2010, în zona Pieţei Romane, în jurul orelor 14.00, conform convorbirii din aceeaşi zi, ora 13:49:38.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că Z.R.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 17 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef N.P.

Fiind audiată în calitate de martor la data de 28 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata Z.R.M. nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia. În faza cercetării judecătoreşti, inculpata Z.R.M. (urmare a poziţiei sale procesuale fiind pusă sub învinuire), aceasta şi-a menţinut poziţia arătând că suma plătită, respectiv 250 euro a reprezentat costul a 10 şedinţe suplimentare, preţul fiind mai mare, pentru că erau aranjate după programul său şi uneori depăşeau timpul alocat unei şedinţe clasice. Inculpata nu a contestat convorbirile telefonice înregistrate în cauză, iar în legătură cu aceea din ziua examenului a precizat că de emoţie şi-a uitat portofelul acasă, neavând 100 RON, pentru a-i plăti inculpatului V. contravaloarea carburantului şi a zilei pierdute acesta fiind motivul pentru care l-a sunat pe instructor şi i-a spus să se întâlnească pentru a-i plăti suma restantă.

Poziţia inculpatului V.N., pe acest act material, este contrară celei a elevei sale pe care arată că a cunoscut-o prin intermediul unei alte persoane şi care i-a cerut ca în schimbul sumei de 250 euro să o ajute la proba practică, ajutor ce consta în intervenţia pe lângă un poliţist examinator. În atare situaţie s-a apreciat că poziţia inculpatei Z.R.M. este una vădit nesinceră şi nesusţinută de probele existente la dosar.

Referitor la acrul material privind pe elevul P.A. s-a reţinut că, la data de 10 august 2010, ora 19:45:19, inculpatul V.N. a fost apelat de alt instructor auto, C.V., care i-a spus că "am ceva pentru marţi", adică 17 august 2010 (data la care martorul P.A. a susţinut proba practică a examenului de permis), stabilind să se întâlnească a doua zi pentru a discuta mai multe despre acest subiect.

Pe data de 11 august 2010, ora 11:30:23, C.V. l-a apelat pe V.N., comunicându-i că se află la "domnişoara M." (respectiv secretara şcolii de şoferi N., inculpata I.M.C.) şi stabilind ca primul să lase "bileţelul cu ce trebuie acolo", urmând ca inculpatul V.N. să ia bileţelul când ajunge acolo. Cei doi au mai stabilit ca în situaţia în care totul "e în regulă ... rămâne ca data trecută".

S-a apreciat de către instanţă că lăsarea de bilete cu numele şi CNP-ul elevilor de către instructorul auto C.V. la secretara "M." (inculpata I.M.C.), de unde vor fi luate de către inculpatul V.N. pentru a fi înmânate poliţiştilor în vederea aranjării probei practice a examenului auto, a reprezentat o practică, aspect ce rezultă din convorbirile telefonice purtate la data de 19 octombrie 2010, ora 12:22:31, între instructorul auto V.N. şi instructorul auto S.R., utilizator al postului telefonic 0722.xxx.xxx, care îi comunică faptul că "pentru joi am şi io ceva", stabilind să-i lase copia M. (copia cărţii de identitate). A doua zi, la ora 09:55:03, S.R. i-a comunicat instructorului auto V.N. "ţi-am lăsat-o la M.", cel din urmă spunând că va trece pe la sediul şcolii de şoferi ca să ridice copia. La data de 03 noiembrie 2010, ora 09:12:13, V.N. a fost apelat de instructorul auto S.R. care i-a spus "am şi eu pentru vineri ceva. Cum fac?" (05 noiembrie 2010), primul răspunzându-i "Laşi la M.". La data de 03 noiembrie 2010, ora 11:07:26, V.N. a fost sunat de alt instructor auto, respectiv P.B., care i-a transmis că "mâine am şi io ceva" (joi, 04 noiembrie 2010), primul spunându-i să treacă pe la M. "da" trebuia să veniţi mai din timp că s-a mai schimbat pe acolo", din conversaţie reieşind că este vorba de o elevă care îşi aranjează examenul cu întârziere "acuma a venit, acuma a putut şi ea", iar V.N. îi transmite că o să vorbească cu C. (O.C.) şi îi cere să lase "la M., pă acolo ce trebuie".

La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineaţa (respectiv pe 16 august 2010), la locul şi ora stabilite anterior (a se vedea convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 şi 19:43:31). În aceeaşi zi, la ora 18:15:21, C.V. l-a apelat pe inculpatul V.N., care i-a comunicat "stai liniştit că ... pentru marţi mergem la treabă", adică pentru ziua de 17 august 2010.

Deşi s-a intervenit pentru el, la data de 17 august 2010, martorul P.A. nu a promovat proba practică a examenului auto. Ulterior, în aceeaşi zi, la orele 11:17:12 şi 11:29:10, din discuţiile purtate de cei doi instructori auto, rezultă că V.N. şi-a exprimat nedumerirea pentru rezultatul examenului, întrebând dacă "a fost vreo problemă ceva de culoare? ... şi a fost mai negru vreun pic?". La răspunsul lui C.V. "foarte puţin", inculpatul V.N. i-a reproşat faptul că trebuia să-l înştiinţeze cu privire la acest aspect "trebuia să-mi spui naibii dacă era mai negru, da ... a mai avut dat, ce s-a întâmplat?". Cei doi au continuat discuţia cu privire la modul în care a condus elevul în timpul examenului, stabilind că nu acesta este motivul pentru care a picat examenul, ci faptul că elevul era "mai negru", inculpatul V.N. exprimându-şi îngrijorarea cu privire la acest aspect, spunând că se va interesa.

Fiind audiat, P.A. a declarat că instructorul auto C.V. i-a cerut suma de 300 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice, sumă pe care a înmânat-o acestuia cu o zi înainte de susţinerea examenului. Deoarece a fost declarat respins, instructorul auto i-a comunicat faptul că poliţistul examinator i-a transmis prin intermediul altui instructor auto, pe nume V. sau V., că banii primiţi de poliţist pentru a-l declara admis sunt prea puţini, având în vedere că este de etnie rromă. Martorul a declarat că este programat să susţină proba practică pe data de 13 ianuarie 2011, motiv pentru care a luat legătura cu instructorul auto C.V. în vederea aranjării examenului. La data de 12 ianuarie 2011, ora 10.45, instructorul auto C.V. a luat legătura cu martorul, spunându-i că nu se pot întâlni aşa cum stabiliseră anterior în vederea înmânării banilor pentru aranjarea examenului deoarece o parte din instructorii auto au fost reţinuţi de către organele de cercetare penală, urmând să ia legătura mai târziu, lucru care nu s-a mai întâmplat. În faza cercetării judecătoreşti martorul a declarat că-şi menţine poziţia procesuală şi că banii şi i-a recuperat de la instructorul C., după ce nu a promovat examenul.

Inculpatul C.V., audiat fiind în cauză, a arătat că cel care a insistat în mod constant să i se faciliteze proba practică a fost elevul, sens în care i-a dat 300 euro pe care el urma să-i remită lui V. la care apelase să-l ajute însă nu i-a mai dat pentru că elevul a picat examenul şi a fost nevoit să-i restituie banii. Inculpatul a mai arătat că V. îi confirmase anterior că vorbise cu cineva, de aceea a fost nedumerit de faptul că elevul său nu a promovat pentru că ştia că examenul era aranjat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.N.V., în ciuda poziţiei procesuale pe care a înţeles să o adopte şi pentru acest act material şi a apărării pe care şi-a formulat-o, Tribunalul a considerat că participaţia şi vinovăţia sa sunt relevate de declaraţiile inculpatului V., înregistrările telefonice dintre cei doi prin care stabilesc să se întâlnească într-un loc prestabilit aşa cum rezultă dintr-o convorbire telefonică din luna iulie 2010, din care rezultă întâlnirea dintre cei doi în preziua examenului, ocazie cu care instructorul i-a înmânat ceva poliţistului.

Referitor la actul material privind pe eleva S.A.S. s-a reţinut că, în data de 22 septembrie 2010, ora 08:44:29, inculpatul V.N. a fost apelat de către aceasta, care i-a comunicat faptul că a luat proba teoretică a examenului de conducere auto, stabilind să se întâlnească pentru a discuta. În aceeaşi zi, la ora 10:45:50, instructorii auto V.N. şi P.B. discută despre candidată că va susţine vineri (24 septembrie 2010) proba practică, precum şi faptul că cel din urmă va discuta în aceeaşi seară cu S.A.S. (fostă D.). La ora 15:32:08, inculpatul V.N. a discutat cu candidata, care utiliza numărul de telefon 0372.xxx.xxx, despre faptul că aceasta a discutat anterior cu P.B., cu privire la faptul dacă "este trei acolo ... sau două ... este 25 acolo numărul sau ... sau trei", răspunsul acestuia fiind "trei". În acest context, S.A.S. i-a spus "eu am luat 25", rămânând ca diferenţa să fie dată a doua zi, pentru ca ambele sume să-i fie date lui P.B.

Instructorii auto V.N. şi P.B. au discutat la ora 16:43:43 despre faptul că S.A.S. nu are banii necesari pentru utilizarea maşinii la examen, pentru ca în aceeaşi seară, la orele 19:28:05, instructorii să continue discuţia, reieşind că totul s-a rezolvat, fiind transmise de către P.B. inculpatului V.N. datele de identificare ale candidatei. Ulterior, la 20:14:59, după ce s-a întâlnit în zona Rahova - Liceul Bolintineanu cu agentul şef principal G.N.V., instructorul V.N. i-a comunicat telefonic lui P.B. "hai că am rezolvat problema" şi că se va prezenta şi el a doua zi la examen.

La data de 24 septembrie 2010, V.N. şi P.B. au discutat la ora 08:45:56, ultimul comunicându-i că se află cu candidata pe str. Rotunda şi că aceasta va susţine examenul cu "domnul D." (comisarul D.F.), V.N. cerându-i celuilalt să îl sune la final. La ora 12:44:20, P.B. i-a comunicat inculpatului V.N. că totul "e o.k." stabilind să se vadă în zilele următoarele "cum ne vedem sau cum ...?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.A.S. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 24 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Inculpatul V.N. a arătat că pentru eleva S.A. a intervenit la el inculpatul P.B. care i-a dat 150 euro şi bileţelul cu datele elevei pe care l-a primit ca şi în cazul celorlalţi instructori fie când de întâlneau la şcoală, fie acesta le lăsa la secretariat. În afara declaraţiei inculpatului V.N., implicarea sub forma traficului de influenţă din partea lui P.B. a fost demonstrată de înregistrările convorbirilor efectuate între el şi inculpatul V., din care rezultă fără dubiu faptul că acesta a apelat la inculpatul V. pentru a-l ajuta în vederea promovării probei practice a acestei eleve. Faptul că participaţia acestui inculpat nu se rezumă la efectuarea unor probe suplimentare cu eleva este demonstrată categoric şi de convorbirea pe care a avut-o şi cu V.N. în data de 23 septembrie 2010, cu o zi înainte de examen prin care îi comunica acestuia datele de identificare şi CNP-ul elevei.

Referitor la inculpatul G.N.V., contrar apărărilor formulate, instanţa a constatat că acesta se face vinovat de săvârşire acestui act material de trafic de influenţă, elocvente fiind declaraţia inculpatului V., o convorbire telefonică în care acesta discută cu un interlocutor şi îi comunică faptul că va merge în Rahova să rezolve o problemă, reţinându-se că era seara anterioară examenului, urmată, cronologic de "bip-ul" pe care îi dă inculpatul G.N.V. ceea ce semnifica întâlnirea ce se prefigura, urmată de o nouă convorbire între V. şi P.B. căruia îi spune că problema s-a rezolvat, ceea ce confirmă faptul că întâlnirea dintre cei doi a avut loc. Şi pentru acest act material s-a avut în vedere modalitatea în care V.N. proceda, modul cum stabilea întâlnirile cu poliţistul, anterior examenului sau în dimineaţa examenului şi modul conspirativ în care alegeau să comunice.

Referitor la actul material privind pe elevul A.I.C. s-a reţinut că, la data de 24 august 2010, orele 18:23:57 şi 21:16:14, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu H.I., care l-a întrebat dacă "ai ceva mâine? Să-ţi dau şi io ceva mâine. Acuma m-a sunat ... La examen", V.N. răspunzându-i că îl are pe ginerele său acolo "... îl duc cu el" şi întrebându-l dacă "Vrea şi ceva pe acolo sau simplu?", instructorul auto H.I. i-a răspuns că persoana în cauză vrea "... şi pă partea aia. El vrea să se întâlnească seara asta cu tine să stabilească". Cei doi stabilesc ca H.I. să-i transmită candidatului numărul de telefon al inculpatului V.N. pentru ca aceştia să se întâlnească "Te întâlneşti cu el şi stabileşti. V.N. i-a transmis celuilalt că "... vorbesc şi de puştiul ăla de mâine".

La data de 25 august 2010, ora 08:31:53, O.C. a vorbit cu socrul său, V.N., despre candidatul trimis de acesta din urmă, cu privire la faptul că a urmat cursurile şcolii de şoferi N. şi că va susţine examenul cu "G.G." (agentul şef G.F.G., zis Ţ.). Cei doi au purtat mai multe conversaţii în ziua respectivă, la orele 09:03:01, 10:58:22, 13:54:46 şi 14:07:07, din conţinutul cărora rezultă că A.I.C. a susţinut proba practică, dar nu a promovat-o, cei doi exprimându-şi nedumerirea cu privire la acest rezultat deoarece examenul fusese aranjat.

Inculpatul V.N., în. declaraţiile sale, a arătat că el a făcut o şedinţă de pregătire cu A.I.C., dar la examen l-a trimis cu O.C. pentru că el nu a putut merge. A susţinut însă că banii pentru traficul de influenţă, în cuantum de 200 euro, fără a include şi şedinţa de pregătire, i-a primit de la H.I.

S-a arătat, astfel, că mijloacele de probă analizate demonstrează, fără putinţă de tăgadă, participaţia inculpatului V.N. care, de altfel, a şi recunoscut fapta, declaraţie care se coroborează cu probele ce incriminează participaţia inculpatului H.I.

În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă, în afară de declaraţia inculpatului V., care a pretins că a primit 200 euro de la H.I., edificatoarea au fost considerate înregistrările convorbirilor dintre cei doi, precum şi cele purtate între V. şi O., în care aceştia îşi exprimă nedumerirea pentru faptul că elevul a picat, punându-se problema ca bileţelele să nu se fi dat.

S-a constatat, astfel, că nu există dubii cu privire la participaţia şi vinovăţia lui H.I., care a primit bani de la elevul A.I.C. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori prin intermediul lui V.N.

În ceea ce-l priveşte pe A.I.C., instanţa a constatat că s-a demonstrat cu certitudine că H. a făcut trafic de influenţă pentru suma de 200 euro, apelând la inculpatul V., care la rândul lui a trafic influenţa asupra poliţistului G.N.V., în favoarea elevului. Referitor la elev, inculpatul H. recunoaşte doar că acesta l-a pus în legătură cu V., pentru că el nu-avea licenţă, dar din înregistrările transpuse la dosar, a rezultat fără dubiu că acesta i-a comunicat lui V. că se "aranjează" şi pe partea cealaltă. Or, în condiţiile în care nu se dorea decât luarea unei ore suplimentare şi prezentarea la examen cu inculpatul V., au fost apreciate ca lipsite de sens convorbirile dintre cei doi pentru stabilirea unei întâlniri, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia conversaţiei dintre H. şi V., cel dintâi îi spune că persoana vrea să se întâlnească pentru a stabili şi "pe partea aia". Dacă demersul elevului s-ar fi rezumat la cele pe care el le recunoaşte relativ la folosirea maşinii şi luarea unei ore suplimentare, s-a arătat că nu se justifică remiterea sumei de 200 euro de către instructorul său (cercetat şi pentru o infracţiune similară, ceea ce denotă şi din partea acestuia o practică) către V.N., urmată de nelămurirea pe tema nepromovării probei practice.

Referitor la actele materiale privind pe elevii P.M. şi C.D.F. s-a reţinut că, la data de 04 octombrie 2010, ora 08:36:33, primul l-a contactat pe inculpatul V.N., comunicându-i că a promovat proba teoretică a examenului auto şi că este programat pentru proba practică, miercuri, 06 octombrie 2010. A doua zi, pe 05 octombrie 2010, ora 09:32:17, V.N. a vorbit la telefon cu ginerele său, inculpatul O.C., solicitându-i acestuia ca unul dintre candidaţi să susţină proba practică cu maşina sa la data de 06 octombrie 2010. În aceeaşi convorbire, O.C. i-a spus socrului său că, în seara precedentă, fusese contactat telefonic de către "I.", care l-a întrebat dacă merge pe la el, iar primul i-a comunicat că "am o treabă şi vin mâine că mai am ceva", fiind vorba de martorul C.D.F.

În ziua de 05 octombrie 2010, la orele 14:23:54, 16:19:55, 17:11:56, 18:12:33, V.N. a discutat telefonic cu P.M., stabilind ca elevul să se întâlnească cu ginerele celui dintâi, inculpatul O.C., în vederea efectuării unei şedinţe de conducere. La ora 18:42:53, O.C. i-a comunicat lui V.N. faptul că s-a întâlnit cu "băiatu" ăla ... şi mi-a dat 200. Aşa ai vorbit mata?". Inculpatul V.N. i-a răspuns că "aşa am apucat şi am vorbit ... e bine şi aşa decât nimic". În continuare, O.C. i-a comunicat faptul că îl va suna pe "I. să vedem dacă e acasă şi pot să mă duc acuma". Din studierea listingului telefonic privind convorbirile purtate de la numărul de apel 0766.491.918 utilizat de inculpatul O.C., a rezultat că în ziua de 05 octombrie 2010, orele 19:09:31, a discutat cu agentul şef D.I.M., utilizatorul postului telefonic 0762.xxx.xxx.

În ziua examenului, 06 octombrie 2010, ora 08:50:43, cei doi instructori au purtat o nouă convorbire telefonică prin care inculpatul O.C. i-a comunicat socrului său "sunt la B. cu al meu (C.D.F.J şi la G. cu celălalt (T.M.)", rezultând astfel că este la examen cu doi elevi diferiţi, din verificările efectuate rezultând că aceştia sunt martorii C.D.F. şi P.M.. La ora 13:12:02, inculpatul V.N. l-a apelat pe O.C., întrebându-l dacă a terminat şi dacă este bine, ultimul răspunzând afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.D.F. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 06 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef N.P., iar P.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 06 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef G.F.

Fiind audiaţi, în faza de urmărire penală, martorii C.D.F. şi P.M. au reiterat aspectele de mai sus. Martorul P.M. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul O.C., după ce a stabilit acest lucru cu inculpatul V.N. Martorul i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 200 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, acesta şi-a notat datele lui de identitate pe un bileţel pe care l-a introdus într-o agendă, cei doi deplasându-se apoi în localitatea Bragadiru pentru ca inculpatul O.C. să lase această sumă de bani. Inculpatul D.I.I. locuieşte în localitatea Bragadiru, Şos. Clinceni, nr. 66 A, jud. Ilfov. Martorul C.D.F. a arătat că i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 300 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Poziţia inculpatului V. a fost una de recunoaştere, la fel ca şi cea a inculpatului O.C., care a arătat că de la P. a luat banii personal, fiind elevul lui, arătând că pentru doi elevi a dat bileţelele inculpatului D.I.I., această remitere făcându-se înainte de examen, la domiciliul acestuia din Bragadiru, banii dându-i după examen şi numai dacă elevii promovau.

În afară de declaraţia inculpatului V., care a arătat că dădea poliţiştilor B.V. şi D.I.I. sume de bani prin intermediul lui O., a fost apreciată ca fiind reprezentativă şi poziţia acestuia din urmă care a declarat că pentru cei doi elevi ducea bileţelele înainte de examen la domiciliul inculpatului, banii fiind remişi dacă aceştia promovau. Faptul că O. s-a deplasat la domiciliul lui D.I.M. este confirmat şi de declaraţia lui P.M., care deşi în faţa instanţei nu a mai vorbit de remiterea sumei de bani, a susţinut totuşi că instructorul i-a spus că are ceva de dat în acea seară, neavând relevanţă ce anume avea de dat în condiţiile în care obiect al traficului de influenţă nu pot fi numai banii. Mai mult, această declaraţie a martorului se coroborează cu convorbirea dintre O. şi V.

Relevante sub aspect probator au fost apreciate şi convorbirile din data de 05 octombrie 2010 purtate între D.I.I. şi O.C., prima pentru stabilirea unei întâlniri, moment la care O.C. se afla pe raza Bucureştiului, sector 5, şi cea de a doua purtată după circa 20 min. când instructorul auto se afla în raza de acoperire la releului de telefonie mobilă amplasat în Bragadiru, localitate de domiciliu a poliţistului.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M. s-a reţinut că, la data de 19 octombrie 2010, ora 12:22:31, inculpatul V.N. a fost sunat de către instructorul auto S.R., utilizator al postului telefonic 0722.xxx.xxx, care i-a comunicat faptul că "pentru joi am şi io ceva", stabilind să-i lase copia M. (copia cărţii de identitate), respectiv inculpatei I.M.C. A doua zi, la ora 09:55:03, S.R. i-a comunicat instructorului auto V.N. "ţi-am lăsat-o la M.", cel din urmă spunând că va trece pe la sediul şcolii de şoferi ca să ridice copia. În aceeaşi zi, pe 20 octombrie 2010, ora 16:12:09, cei doi au discutat despre candidatul care va susţine examenul a doua zi, inculpatul V.N. fiind interesat dacă acesta "e cumva mai negru", răspunsul fiind negativ. S.R. i-a comunicat faptul că elevul a mai susţinut de câteva ori examenul fără a-l promova, este student la Politehnică şi are viză de flotant pe Bucureşti.

În data de 21 octombrie 2010, la ora 08:51:56, inculpatului V.N. i se comunică de către instructorul auto S.R. faptul că elevul C.M. va susţine examenul cu "... ăla care taie. Să tai pâinea cu el. Ştii de ce zic? ... B." (agentul şef B.V.). La ora 12:53:47, instructorul auto S.R. i-a mulţumit lui V.N., spunându-i "îi las la M., da, nea N.?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că numitul C.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 21 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef B.V.

Fiind audiat, martorul C.M. a reiterat aspectele arătate anterior, arătând că i-a înmânat inculpatului S.R. suma de 850 RON, echivalentul a 200 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul S.R. a recunoscut că i-a cerut suma de 800 RON elevului C. din care 650 RON, i-a remis lui V. diferenţa reprezentând taxa de maşină şi ora suplimentară în dimineaţa examenului care îi spusese anterior că poate aranja examenele pentru elevi.

Inculpatul V.N. a arătat că într-adevăr inculpatul S. i-a solicitat ajutorul pentru a-i facilita proba unui elev de-al său.

Cât priveşte pe inculpatul G.N.V., au fost apreciate ca relevante declaraţiile inculpatului V.N., conversaţia purtată de poliţist cu instructorul V. în data de 20 octombrie 2010 urmată de întâlnirea dintre cei doi, întâlnire ce a avut loc ca în majoritatea situaţiilor cu o zi înainte de examen. Faptul că examenul a fost susţinut cu alt poliţist decât G.V. s-a arătat că nu are relevanţă, întrucât poliţiştii care aveau înţelegeri frauduloase cu instructorii se ocupau, la rândul lor, cu traficarea influenţei asupra colegilor examinatori la care susţineau examenele elevii.

Referitor la actul material privind pe elevul B.M. s-a reţinut că, la data de 26 octombrie 2010, ora 16:01:29, inculpatul V.N. a fost sunat de acesta, care i-a comunicat faptul că doreşte să promoveze examenul practic deoarece anterior picase această probă şi l-a întrebat pe instructor dacă poate să-i aranjeze examenul cu un poliţist, elevul fiind dispus să plătească o sumă de bani în acest sens. Întrucât instructorul auto a refuzat să discute astfel de "afaceri" prin telefon, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeaşi seară la locuinţa lui V.N. Din convorbirea telefonică purtată de cei doi în aceeaşi seară, la ora 18:08:20, a rezultat că martorul B.M. s-a întâlnit cu instructorul auto în faţa imobilului în care locuieşte acesta, conform înţelegerii anterioare.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 27 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Fiind audiat, martorul B.M. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 250 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. Audiat fiind inculpatul V.N. acesta a recunoscut învinuirile, conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe eleva D.P. s-a reţinut că, la data de 24 septembrie 2010, ora 09:28:16, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.N., căruia i-a comunicat faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto şi că va susţine proba practică luni (27 septembrie 2010), rugându-l "să nu mă laşi, să nu mă laşi la traseu". A doua zi, ora 13:09:45, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeaşi zi, la ora 5 (17.00). La ora 14:23:18, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu D.P., reprogramând şedinţa de condus pentru a doua zi, dimineaţa, înainte de susţinerea probei practice. Eleva a insistat să se întâlnească cu instructorul auto întrucât "nu e vorba de plimbat, e vorba cu ...", instructorul răspunzându-i "Restul nu e treaba ta ... restul e treaba mea". În aceeaşi zi, la 17:43:34, cei doi poartă o nouă conversaţie telefonică, instructorul auto cerându-i candidatei să se întâlnească dimineaţa, înainte de examen, aceasta trebuind să aibă asupra ei "dosarul, buletinul şi restul ce mai avem de luat şi o luăm spre ...". Vrând să se lămurească cu privire la ceea ce i-a transmis instructorul, l-a întrebat pe acesta "Cu ce ştiu eu?", răspunsul acestuia fiind "Cu ce mai ştii tu".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.P. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 27 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef G.F.

Fiind audiată, martora D.P. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 200 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Inculpatul V.N., faţă de acest act material l-a recunoscut, însuşindu-şi probele din faza de urmărire penală, învederând că transmitea datele elevilor prin copii de pe cartea de identitate sau bileţele cu biletele de identitate, când se întâlnea cu inculpatul G.N.V.

Inculpatul G.N.V., deşi nu recunoaşte săvârşirea actului material, în aprecierea instanţei se face vinovat şi pentru acest act de trafic de influenţă, avându-se în vedere în acest sens maniera comună în care se proceda, convorbirea ce a avut loc între acesta şi V. în preziua examenului apoi convorbirea pe care V. a avut-o cu eleva sa, căreia i-a spus că mai întârzie în dimineaţa examenului pentru că trebuie să se întâlnească cu cineva. Nu lipsit de relevanţă a fost apreciat faptul că întâlnirea avea loc în zona de domiciliu a poliţistului, aspect ce rezultă din convorbirea la care s-a făcut referire mai sus, aflată în aria releului de telefonie situat pe Calea Rahovei, aspect coroborat cu declaraţia inculpatului V.

Referitor la actul material privind pe elevul P.D.A. s-a reţinut că, la data de 03 noiembrie 2010 ora 16:09:39, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto H.I., care l-a întrebat dacă îl poate ajuta "pentru mâine" (joi 04 noiembrie 2010, când fiind o zi pară, proba practică se susţine în Drumul Taberei, conform Ordinului Prefectului 654/21 septembrie 2010, intrat în vigoare la data de 06 octombrie 2010) deoarece are "o treabă de dimineaţă prin Drumul Taberei.". Totodată, H.I. i-a comunicat interlocutorului datele de identitate ale candidatului (CNP-ul şi numele), respectiv P.D.A.. La 16:11:55, V.N. i-a comunicat lui O.C. datele de identitate ale ultimului candidat menţionat, precum şi faptul că va susţine examenul a doua zi şi i-a cerut "ia-l şi p-ăsta pentru mâine, deci ...".

În ziua de 04 noiembrie 2010, ora 09:06:51, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto P.B., care i-a spus că eleva sa va susţine proba practică "la I." (agentul şef D.I.M.), primul transmiţându-i "Da mă, nicio problemă, stai liniştit." La 11:28:34, instructorul auto P.B. l-a sunat pe V.N. şi i-a transmis faptul că eleva sa a susţinut şi promovat examenul auto şi că la acelaşi examinator urma să susţină şi P.D.A., elevul instructorului H.I. În aceeaşi zi, la ora 12:30:58, instructorul auto H.I. l-a apelat pe V.N. şi i-a comunicat faptul că elevul său a promovat, stabilind ca suma de bani să i-o transmită prin intermediul instructorului P.B.

La data de 05 noiembrie 2010, ora 09:21:36, P.B. l-a sunat pe V.N. şi i-a spus că este la M., "vă las aicea? Veniţi acuma?", ultimul răspunzându-i că soseşte în aproximativ 10 minute.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că P.D.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.L.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef D.I.I.

Audiat fiind, inculpatul V.N., cu privire la acest act material, a recunoscut acuzaţiile conform rechizitoriului, arătând că H.I. a apelat prin intermediul său pentru elevul P.D.A. cu care nu-şi aminteşte să fi vorbit vreo dată. Inculpatul O.C. a arătat că el a primit de la V. sau acesta i-a lăsat la şcoală un bileţel cu datele elevului P.D.A. spunându-i că trebuie să intervină la examinator, pentru ca acesta să promoveze, sens în care a mers acasă la inculpatul B., pe Şos. Măgurele pentru a-i da bileţelul.

Inculpatul V. a recunoscut că inculpatul H. a apelat la el pentru elevul P., edificatoare fiind convorbirea dintre cei doi de la fila 364 vol. II d.u.p., în care cel din urmă îi indică numele elevului, pentru ca în convorbirea de la fila 365, să-i dicteze CNP-ul elevului. Susţinerile inculpatului H. că ar fi indicat aceste date pentru a se consemna evidenţele la examen, în condiţiile în care elevul P. era elevul şcolii de şoferi iar documentaţia necesară participării la examen se întocmeşte în alte condiţii nu prin remiterea datelor telefonic, nu au fost primite.

În acest sens, s-a arătat că existenţa unei înţelegeri de traficare a influenţei între H. şi V. rezultă şi din convorbirea interceptată între instructorul P.B. şi V.N., prin care primul i-a povestit despre examenele pe care le-a dat cu elevii lui, spunându-i că urmează H., reţinându-se totodată, ca valoare probatorie, şi convorbirea pe care V. a purtat-o cu H. după examen, în care inculpatul V. la întrebarea celui dintâi vis-a-vis de momentul la care urmează să se întâlnească i-a spus să treacă pe la M., secretara şcolii de şoferi. A mai fost reţinută şi declaraţia inculpatului O. care, deşi nu are cunoştinţă directă de un trafic de influenţă săvârşit de H. asupra lui V., arată că a primit un bileţel de la acesta din urmă pe care l-a dus poliţistului B. Dincolo de probele analizate, a fost relevat şi un raţionament juridic, logic, acela că H. a traficat influenţă pe acest act material fiindcă într-o situaţie contrară V. nu primea banii, iar O. nu avea de ce să ducă bileţelul cu datele elevului unui poliţist.

Pentru inculpatul B.V., s-a apreciat că actul material reţinut în sarcina sa este demonstrat, în condiţiile în care inculpatul V. a arătat că la O. apela pentru a merge la inculpatul B., fără a cunoaşte poliţistul examinator la momentul la care îi dădea banii lui O., iar acesta îl contacta pe poliţist telefonic şi stabileau să se întâlnească în zona Măgurele, unde acesta domiciliază, precizând că a apelat la O. ca la rândul său să apeleze la B. pentru că poliţistul doar pe el îl cunoştea. Afirmaţiile acestui inculpat sunt confirmate şi de declaraţiile inculpatului O., care a precizat că, în data de 03 noiembrie 2011, s-a deplasat la domiciliul lui B. în Măgurele şi i-a dus biletul într-un plic, deplasare precedată de discuţia în aceeaşi dată purtată între O. şi V., în care acesta din urmă îl sfătuieşte la care poliţist să meargă. În acelaşi sens, este şi convorbirea redată la fila 366, vol. VIII, dintre O. şi V., primul confirmându-i celui de-al doilea că a fost şi adus ce trebuia.

Referitor la actul material privind pe elevul N.C. s-a reţinut că, la data de 27 septembrie 2010, ora 18:34:07, acesta l-a apelat pe inculpatul V.N., cei doi discutând despre faptul ca primul doreşte să obţină cazierul judiciar prin intermediul instructorului auto fără a se prezenta la secţia de poliţie. V.N. i-a comunicat că pentru obţinerea cazierului judiciar în aceste condiţii trebuie să plătească suma de 35 de RON din care "100 trebuie să plătească taxa..250 îţi ia..să nu te duci tu să-l faci", elevul fiind de acord să plătească suma "bine, miercuri vin cu 35 RON şi vin să iau dosarul". Instructorul auto i-a comunicat faptul că poate obţine cazierul judiciar numai miercuri (29 septembrie 2010) întrucât "numai miercuri..miercuri să-l dea, că nu e de serviciu. A fost azi şi mai e miercuri de serviciu".

La data de 28 septembrie 2010, ora 15:21:40, cei doi au purtat o nouă conversaţie telefonică, din care rezultă că inculpatul V.N. va face demersuri în ziua următoare pentru obţinerea cazierului judiciar al candidatului, pentru ca la ora 15:24:02, instructorul auto să o sune pe secretara şcolii de şoferi, inculpata I.M.C., căreia i-a solicitat o copie a cărţii de identitate a candidatului. La 05 octombrie 2010, ora 09:01:56, N.C. i-a comunicat instructorului auto faptul că a promovat proba teoretică în acea zi, fiind programat să susţină proba practică în ziua următoare, lucru pe care nu poate să-l facă, cei doi stabilind ca ulterior să se reprogrameze.

Pe data de 07 noiembrie 2010, ora 12:32:56, N.C. l-a sunat pe inculpatul V.N., căruia i-a spus cava susţine proba practică marţi (09 noiembrie 2010), cei doi stabilind să discute după ora 5 atât despre efectuarea unor ore de condus, cât şi despre să "vorbim neapărat cu ăla, să avem timp să.. să programăm acolo terenu".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că N.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria 1335416, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 09 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef G.F..

Fiind audiat, în faza urmăririi penale, martorul N.C. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 1000 de RON în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, poziţie procesuală pe care şi-o menţine şi în faza cercetării judecătoreşti.

Audiat în cauză, inculpatul V.N. a recunoscut actul material însuşindu-şi probele din faza de urmărire penală, descriind modul în care evoluau lucrurile în momentul în care apela la O., ginerele său, care la rândul lui mergea la inculpatul B. îi dădea bileţelele cu numele elevului cu o zi înainte de examen. Inculpatul O.C. a arătat că primea bileţele de la socrul său cu numele elevilor, printre care şi numitul N., pentru care a intervenit să promoveze examenul şi în afară de două acte materiale, când a dat bileţele lui D.I.I., pentru restul, deci şi pentru acest act material, dădea bileţele lui B.V.

În ceea ce o priveşte pe I.M.C., secretara şcolii de şoferi, s-a reţinut că aceasta este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, în formă continuată, actul de inculpare arătând că în perioada august - octombrie 2010 aceasta a înlesnit inculpaţilor V.N., O.C., C.V. şi S.R. primirea de bani şi de acte, cunoscând faptul că aceştia lăsau să se creadă că au influenţă asupra poliţiştilor examinatori, pentru a promova pe elevii P.A., C.M. şi N.C. la promovarea probei practice a examenului auto.

Audiată în cauză, inculpata I.M.C. a arătat că nu recunoaşte săvârşirea faptei, în condiţiile în care atribuţiile sale erau doar de a întocmi dosarul pentru examenul de conducere, fiind posibil ca instructorii să fi lăsat diverse plicuri pentru V.N., fără ca ea să cunoască ce conţineau.

Unul din actele materiale se referă la elevul C., pentru care instructorul S. a arătat că a lăsat actele şi banii secretarei în plic desfăcut fără a-i spune ce conţine. A fost apreciată ca relevantă convorbirea pe care S. a purtat-o cu V., în care i-a spus "îi las la M.", desigur sintagmă nu foarte explicită, dar care denotă un anume mod de lucru. Relevante în cauză au fost considerate dintre secretară şi V.N., care relevă faptul că ea avea cunoştinţă de activitatea infracţională, pe care în maniera relatată o susţinea, inculpatul V. făcând trimitere la bileţele (uitate pe masă).

În ce priveşte actul material ce-l vizează pe elevul P., s-a arătat că sunt elocvente înregistrările convorbirilor între V. şi instructorul C., în care V. i-a solicitat acestuia să-i lase "bileţelul cu ce-i trebuie acolo" ... la M., aspect care demonstrează că nu era vorba de plicuri pe care aceasta nu le deschidea, ci de bilete, rolul ei fiind acela de a sprijini activitatea infracţională derulată de V. şi instructorii care apelau la acesta pentru elevii lor.

Referitor la cel de-al treilea act material cu privire la N.C., s-a considerat ca relevantă convorbirea dintre acesta şi inculpatul V., în care în mod explicit elevul îl întreabă pe V.N. dacă îi lasă secretarei banii, răspunsul acestuia fiind afirmativ.

Toate aceste elemente au îndreptăţit instanţa să constate că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, în formă continuată.

Referitor la actul material privind pe eleva S.N. s-a reţinut că, la data de 05 noiembrie 2010, ora 10:05:48, inculpatul V.N. a discutat cu aceasta despre faptul că, în aceeaşi zi, eleva a promovat proba teoretică, fiind programată la proba practică pentru data de 17 noiembrie 2010, cei doi stabilind să discute ulterior, în jurul datei de 12 noiembrie 2010, "să ne facem planu" de acţiune".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 17 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef C.I.D.

Fiind audiată în calitate de martor la data de 01 martie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata S.N. nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia.

Tribunalul a constatat că actul material pentru care cei patru inculpaţi au fost trimişi în judecată nu sunt susţinute din punct de vedere probator.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe S.N., aceasta nu a recunoscut fapta, iar declaraţiile inculpatului V. se coroborează cu poziţia acesteia, dar mai ales cu explicaţia pe care o dă vis-a-vis de conversaţia pe care a purtat-o cu O.C. pentru a-l căuta pe B., cu ocazia audierilor arătând că traficul de influenţă era pentru elevul O.R. şi nu pentru S.N., cu care nu a avut o înţelegere de acest gen. Nici inculpatul O.C. nu a adus un element probator în sensul incriminărilor, în condiţiile în care a arătat că nu-şi aminteşte dacă a primit un bileţel şi cu numele acestei elev. Pentru neînsuşirea acestui act material (pe care au considerat că nu l-au săvârşit), inculpaţii V. şi O. au pierdut beneficiul aplicării dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce a determinat instanţa să aprecieze într-un mod obiectiv poziţia acestora.

S-a apreciat că raţionamentele juridice ori logice pot sprijini materialul probator, dar nu îl pot înlocui, sens în care pentru acest act material se impune o soluţie de achitare a inculpatei S.N., în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru inculpaţii V.N., O.C. şi B.V. înlăturarea lor din forma continuată a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Referitor la actul material privind pe elevul O.I.R. s-a reţinut că, la data de 17 septembrie 2010, ora 09:05:34, inculpatul V.N. a fost apelat de acesta, care i-a comunicat că a promovat proba teoretică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere, fiind programat să susţină proba practică "marţi la ora 08:30, la I.O.R" (21 septembrie 2010). Totodată, cei doi au stabilit să se întâlnească în ziua anterioară susţinerii probei practice de către candidat.

Pe 20 septembrie 2010, ora 11:25:25, cei doi au reluat discuţia, stabilind să se întâlnească în aceeaşi zi în jurul orelor 17:00. La orele 19:56:11 şi 20:23:02 inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., căruia i-a comunicat faptul că "trec în seara asta p-acolo pe la liceu ...".

Din conversaţia purtată la data de 13 septembrie 2010, ora 20:25:32, între agentul şef principal G.N.V. şi V.N., a rezultat că lucrătorul de poliţie s-a mutat "înapoi ... din provincie ... lângă Liceul Bolintineanu ... în Raho ... în Bucureşti", stabilind ca acesta să fie locul de întâlnire. Faptul că acesta reprezenta locul de întâlnire al celor doi rezultă din bip-urile date în zilele de 15 septembrie 2010, ora 20:36:54, 20 septembrie 2010, orele 19:55:43 şi 20:23:02, 21 septembrie 2010, ora 20:43:30, 23 septembrie 2010,- ora 20:05:36, 26 septembrie 2010, ora 19:57:09 şi din conversaţia din data de" 20 septembrie 2010, ora 19:56:11, când V.N. i-a comunicat lucrătorului de poliţie "trec în seara asta pe-acolo ... pe la ... pe la ... liceu".

La data de 21 septembrie 2010, O.I.R. a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins de către agentul şef de poliţie G.F.G.. O.I.R. a fost programat să susţină examenul practic în data de 13 octombrie 2010, însă deşi s-a prezentat, i s-a comunicat să nu susţină examenul şi să se reprogrameze. În aceeaşi zi candidatul a purtat o discuţie cu inculpatul V.N. (convorbire audio purtată în mediul ambiental în data de 13 octombrie 2010, în prezenţa investigatorului sub acoperire A.J.), vis-a-vis de examenul precedent şi cel ce urmează, în care instructorul V. a încercat să explice că, deşi se aranjase, s-a întâmplat să fie ceva în neregulă.

În data de 02 noiembrie 2010, ora 12:48:09, inculpatul V.N. i-a comunicat lui O.I.R. să depună din nou dosarul în vederea susţinerii probei practice, dar aceasta din urmă l-a apelat pe V.N. în ziua de 03 noiembrie 2010 la ora 09:24:12 comunicându-i faptul că s-a reprogramat pentru susţinerea probei practice "miercuri pe 17.11 la I.O.R.".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că O.I.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 17 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef C.I.D.

În faza cercetării judecătoreşti O.I.R. a fost audiat, ocazie cu care a arătat că a convenit cu V. să-l ajute să promoveze examenul, sens în care a plătit 200 euro, ce ulterior i-au fost restituiţi pentru că a fost respins. În luna noiembrie 2010 a susţinut din nou examenul, pe care l-a promovat, sens în care i-a plătit lui V. din nou 200 euro.

Inculpatul V.N., audiat fiind, a recunoscut acest act material, arătând că a luat bani de la acesta doar când a promovat examenul. Nici inculpatul O. nu a contestat acest act material, arătând că şi pentru O. a intervenit pentru a promova examenul, acesta fiind elevul lui V.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.N.V., s-a reţinut că participarea acestuia a avut loc pentru prima probă susţinută de O.I.R., cea din data de 21 septembrie 2010, când acesta nu a promovat, elementele probatorii pentru participarea şi vinovăţia sa fiind relevate de convorbirea pe care acesta a purtat-o cu V.N. în seara de 20 septembrie 2010, când instructorul i-a comunicat că va trece în acea seară pe la liceu, loc cunoscut pentru întâlnirile celor doi, urmate de un nou apel, câteva minute mai târziu, interpretat ca fiind "bip-ul" care marchează sosirea la locul întâlnirii.

De asemenea, ca relevante au fost considerate şi discuţiile ulterioare examenului purtate între V. şi elev, din cuprinsul cărora se desprinde ideea că examenul fusese aranjat numai că "a fost un singur prost în toată echipa", care se coroborează şi cu discuţia pe care elevul şi V. au purtat-o în data de 13 octombrie 2010, în prezenţa investigatorului sub acoperire, în care s-au făcut referiri la examenul ratat şi promisiunile făcute.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.V., instanţa a arătat că acesta este tras la răspundere penală în legătură cu al doilea examen pe care l-a susţinut elevul O.R. şi pe care l-a promovat în data de 17 octombrie 2010. Astfel, declaraţiile inculpaţilor V. şi O. se coroborează, din punct de vedere probator, cu înregistrarea convorbirii purtată între cei doi, vis-a-vis de poliţistul la care trebuie să meargă V., avertizându-l pe O. că merge prea mult la unul dintre ei (acesta fiind B. pentru că se reţine că la D.I.M. fusese doar pentru doi elevi, iar cei doi poliţişti erau singurii la care O. apela). Vizita la poliţist a avut loc în aceeaşi modalitate, cu o seară înainte de examen, iar la momentul la care O. a discutat cu soţia sa la telefon acesta se afla în aria de acoperire a releului de la Măgurele, domiciliul poliţistului, aspect ce confirmă deplasarea şi întâlnirea acestora. S-a mai reţinut poziţia celor doi inculpaţi care au arătat, cu ocazia audierii pe actul material privind-o pe S.N., că înţelegerea dintre ei pentru a-l trimite pe O. la B. îl viza pe elevul O.R.. Ca urmare, s-a apreciat că şi în sarcina inculpatului B.V., este demonstrată participaţia şi vinovăţia la acest act material.

Referitor la actele materiale privind pe elevii Ş.G. şi V.M.M. s-a reţinut că, la data de 05 noiembrie 2010, ora 09:42:51, primul l-a apelat pe inculpatul V.N., căruia i-a comunicat faptul că a promovat examenul teoretic şi că este programat să susţină proba practică pe data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să discute atât despre efectuarea unor ore de conducere, cât şi despre alte aspecte. La aceeaşi dată, la ora 11:01:43, V.M.M. i-a comunicat inculpatului V.N. că a promovat proba teoretică şi l-a rugat pe acesta "da îmi spuneţi da, cu treaba aia, vă rog mult", instructorul răspunzându-i afirmativ, rezultând, astfel, că eleva i-a solicitat instructorului sprijinul în vederea obţinerii permisului de conducere auto printr-o altă modalitate decât cea legală.

La data de 10 noiembrie 2010, ora 12:54:01 inculpatul V.N. a fost apelat de numita V.M.M., care i-a spus că pentru data de 19 noiembrie 2010 este programată să dea proba practică a examenului auto.

Pe data de 18 noiembrie 2010, ora 09:30:33, V.N. a vorbit la telefon cu O.C., care în acel moment se afla în zona Drumul Taberei întrucât un elev al său susţinea proba practică cu "prietenul, la unchiul B.". V.N. i-a spus să noteze şi "îi dai două bileţele pentru mâine să nu te mai duci diseară ... vorbeşti cu el. Mă, dacă am ceva pentru mâine, să nu mai vin şi io diseară pe acolo" şi i-a dictat numele Ş.G. şi CNP-ul acestuia. Cei doi au reluat convorbirea telefonică la ora 09:32:31, V.N. dictându-i lui O.C. un al doilea nume, respectiv V.M.M., şi CNP-ul aferent. Cei doi au stabilit ca inculpatul O.C. să pregătească cele două bileţele cu numele şi CNP-ul candidaţilor anterior menţionaţi, bileţele pe care să le înmâneze inculpatului B.V., iar în cazul în care nu reuşeşte să i le dea, rămâne stabilit ca unul dintre ei să se deplaseze în aceeaşi seară la locuinţa lucrătorului de poliţie.

La ora 13:43:18, O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că nu a avut posibilitatea să îi dea bileţelele agentului şef de poliţie B.V., astfel încât inculpatul O.C. urmează să se deplaseze în aceeaşi seară "mă duc la el sau la celălalt?". V.N. l-a sfătuit să se ducă la agentul şef de poliţie B.V. deoarece "pă ăla nu l-am văzut pă acolo ... te duci tot la el". La ora 21:25:25, V.N. l-a întrebat pe inculpatul O.C. dacă "ai rezolvat ceva în seara asta", cel din urmă răspunzându-i afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că V.M.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 19 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef N.P., iar Ş.G. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 19 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef N.P.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011, Ş.G. nu a recunoscut cumpărarea influenţei inculpatului V.N. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 18 februarie 2011, acesta să revină asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând cumpărarea influenţei contra sumei de 250 de euro, ceea ce a determinat procurorul să dispună neînceperea urmăririi penale faţă de acesta în temeiul art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. În faza cercetării judecătoreşti, martorul Ş.G. şi-a menţinut ultimele declaraţii din faza de urmărire penală arătând că instructorul V. i-a spus că îi poate aranja promovarea probei practice în schimbul sumei de 250 euro.

Fiind audiată, în faza urmăririi penale, martora V.M.M. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 300 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. Martora a fost audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti, menţinându-şi aceeaşi poziţie şi arătând că i-a dat instructorului V. 300 euro, pentru a o ajuta să promoveze proba practică.

Inculpaţii O.C. şi V.N. au recunoscut actele materiale reţinute în sarcina lor faţă de aceşti doi elevi, aspecte ce se coroborează cu mijloacele de probă analizate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.V., instanţa a apreciat că se pot reţine în sarcina acestuia două acte materiale de trafic de influenţă, având în vedere doar poziţiile procesuale ale inculpaţilor V. şi O., convorbirile dintre cei doi instructori prin care V. îi spunea lui O. care era la examen să-i dea poliţistului B. cele două bilete, urmate de alte convorbiri între cei doi în care O. îi comunică lui V. că va merge să le ducă seara pentru că nu a reuşit să le dea la examen. Faptul că bileţelele au ajuns la poliţist rezultă şi din convorbirea dintre cei doi instructori în care O. îi confirmă lui V. că a rezolvat problema".

Referitor la actul material privind pe elevul K.P.R. s-a reţinut că, la data de 07 decembrie 2010, ora 09:39:39, instructorul auto inculpatul O.C. a fost apelat de acesta, care i-a comunicat faptul că se va programa în aceeaşi săptămână pentru susţinerea probei practice. Din discuţie, a rezultat că în aceeaşi zi trebuia să susţină proba practică şi sora elevului, numita K.M.C., dar care nu s-a prezentat la examen întrucât "aşteaptă şi ea să strângă banii". Elevul dorea să se reasigure că examenul este aranjat întrucât "am strâns şi eu banii", iar după ce va fi programat pentru susţinerea probei practice "ne întâlnim vă dau ăia şi aia e". A doua zi, ora 09:56:30, K.P.R. l-a anunţat pe instructorul auto că este programat pentru susţinerea probei practice la data de 23 decembrie 2010, cei doi stabilind să se întâlnească sâmbătă pentru a-i înmâna banii întrucât instructorul trebuia să fie în posesie sumei de bani ce face obiectul infracţiunii de corupţie "înainte cu o zi - două" de susţinerea examenului.

La data de 18 decembrie 2010, ora 09:05:16, inculpatul O.C. a fost apelat de elevul K.P.R., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi, în zona parcului Tineretului "parcul ăla la Brâncoveanu", elevul reamintindu-i instructorului auto data şi locul susţinerii probei practice, respectiv "joi la opt jumătate la IOR" (23 decembrie 2010). La ora 18:13:42, cei doi instructori auto au reluat convorbirea telefonică, O.C. comunicându-i celuilalt că persoana despre care fusese vorba în conversaţia de la ora 18:04:01 "până la urmă a răspuns la telefon şi mi-a zis să-i las pe un ... un şezlong". Din cele trei conversaţii, a rezultat că persoana pe lângă care se face intervenţia în vederea promovării examenului practic de către elevul K.P.R. este agentul principal B.V. şi că O.C. s-a deplasat la locuinţa acestuia.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că K.P.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 23 decembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef G.F.G.

Cu ocazia efectuării percheziţiei în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conţinea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut şi numele martorului K.P.R.

Fiind audiat, în faza urmăririi penale, martorul K.P.R. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 250 de euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Inculpatul O.C., audiat fiind, a arătat că elevul K.P.R. a făcut cu el şcoala de şoferi şi a luat direct banii de la el.

Referitor la participaţia inculpatului B.V., s-au reţinut ca probe declaraţiile inculpatului O., convorbirile din data de 22 decembrie 2010, între V. şi O. care îi spunea primului că nu-l găseşte pe B., convorbiri care au fost localizate în zona Măgurele, zona de domiciliu a poliţistului, convorbirile dintre O. şi B. localizate în zona Măgurele, prin care poliţistul îi dădea instrucţiuni în legătură cu locul în care să lase bileţelele, precum şi convorbirea dintre O. şi V. în care primul îi comunică socrului său că a rezolvat parţial problema.

Referitor la actul material privind pe elevul A.J. (investigatorul sub acoperire) s-a reţinut că, prin Ordonanţa nr. 2422/P/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus autorizarea folosirii a trei investigatori sub acoperire cu identităţile A.J., C.M. şi S.B. pe o perioadă de 30 zile, de la 25 august 2010, autorizare care a fost prelungită la datele 21 septembrie 2010 şi 20 octombrie 2010. Prin Încheierea nr. 1003/AI/2010 din data 25 august 2010 emisă de Tribunalul Bucureşti s-a dispus interceptarea convorbirilor audio-video purtate în mediul ambiental de către investigatorii sub acoperire. Prin Încheierile nr. 1133/AI/2010 din 22 septembrie 2010 şi nr. 1306/AI/2010 din 21 octombrie 2010 ale Tribunalului Bucureşti a fost prelungită autorizaţia nr. 1003/AI/2010.

La data de 27 august 2010, investigatorul sub acoperire A.J. s-a prezentat la sediul şcolii de şoferi N.A.S. din Bucureşti, Calea Şerban Vodă, nr. 280, sector 5, situată în incinta Grupului Şcolar G.C., unde s-a întâlnit cu instructorul auto V.N. şi cu I.M.C., secretara şcolii de şoferi. Începând cu data de 07 septembrie 2010, A.J. a efectuat cursurile de pregătire teoretică, în caietul de cursant fiind consemnate menţiunile că a fost prezent şi în alte zile decât cele în care a fost prezent efectiv la aceste cursuri.

În data de 13 octombrie 2010, cu ocazia efectuării unei ore de pregătire practică, investigatorul sub acoperire A.J. a asistat la o convorbire audio purtată în mediul ambiental de instructorul auto V.N. cu un alt elev, O.I.R., din conţinutul căreia a rezultat că instructorul auto îşi folosea influenţa pe lângă poliţiştii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării probei practice de către acest din urmă elev, contra sumei de 200 de euro.

Pe data de 25 octombrie 2010, A.J. a promovat proba teoretică a examenului auto, anunţându-l cu privire la acest aspect pe inculpatul V.N., care i-a comunicat că trebuie să stabilească detaliile facilitării probei practice. La 26 octombrie 2010, ora 15:39:16, A.J. a discutat telefonic cu inculpatul V.N., care i-a cerut să îi comunice urgent dacă este de acord cu aranjarea probei practice. Răspunzând afirmativ, inculpatul i-a cerut CNP-ul şi i-a comunicat că suma necesară promovării examenului auto este de 250 de euro.

În convorbirile telefonice de la orele 07:46:55 şi 08:18:41 din data de 28 octombrie 2010 V.N. i-a comunicat investigatorului sub acoperire că a rezolvat ceea ce avea de rezolvat şi că înmânarea sumei de 250 de euro va avea loc ulterior.

După susţinerea şi promovarea examenului practic, V.N. i-a spus investigatorului sub acoperire A.J. că "cine nu e pe ţeava nu ia" examenul, cerându-i ca sume de 250 de euro să i-o lase într-o agendă ce se afla pe bordul maşinii instructorului. Investigatorul sub acoperire a susţinut proba practică cu agentul şef B.V.

Audiat fiind, inculpatul V.N. a recunoscut actul material, însuşindu-i probele din faza de urmărire penală.

Cu privire la cel de-al patrulea palier, Tribunalul a arătat că acesta a fost reprezentat de instructorul S.I., care şi-a traficat influenţa pentru elevii M.A.A., D.A.F., M.L.A. şi C.M., prin intermediul agentului de poliţie G.N.V., pentru o parte din actele materiale.

Referitor la actul material privind pe eleva M.A.A. s-a reţinut că, la data de 11 august 2010, ora 17:02:43, inculpatul S.I. a fost apelat de utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, inculpatul I.N., care i-a comunicat numele M.A. pentru "mâine dimineaţă", aceasta fiind "fata lu" naşu ... fata lu" C." (persoane identificate ca fiind M.A.A. şi M.C.B.), cei doi stabilind să discute a doua zi dimineaţa.

A doua zi, la ora 07:48:32, instructorul auto S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V. Din convorbirea purtată la data de 22 iulie 2010, ora 20:56:12, între instructorul auto S.I. şi agentul şef principal G.N.V., a rezultat că cei doi aveau un loc prestabilit unde se întâlneau dimineaţa "poate mă vezi mâine dimineaţă ... acolo, la locul nostru".

La ora 19:12:16, între instructorul auto S.I. şi inculpatul I.N. s-a purtat o conversaţie din care rezultă că ultimul se află împreună cu "naşu" ... la bancomat şi nu vrea să-i dea bancomatu" bani", propunând să-i plătească în RON, lucru cu care inculpatul S.I. nu este de acord "şi eu ce mă fac frate, că i-am dat, i-am dat ... două sute jumate ... i-am dat dăilalţi". Prin urmare, cei doi au stabilit să vorbească despre acest subiect în ziua următoare, S.I. urmând să primească suma de bani în euro.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că M.A.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 12 august 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F.

Fiind audiat în calitate de martor la data de 15 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul I.N. nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia.

Audiat în cauză, inculpatul S.I. a recunoscut toate actele materiale conform rechizitoriului, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Cu privire la actul material referitor la eleva M. A.a, a arătat că a fost contactat de inculpatul I.N. care l-a rugat să-l ajute în sensul exercitării traficului de influenţă pentru această elevă, sens în care a primit, de la acesta, suma de 250 euro. S.I. a arătat că era prieten cu G.N.V. şi l-a rugat pe acesta să îl ajute.

Inculpatul I.N. a arătat că, fiind prieten bun cu S.I. şi eleva fiind fiica naşului băiatului său, numitul M.C.B., din proprie iniţiativă a apelat la instructor pentru a o ajuta pe M.A. prin punerea maşinii la dispoziţie şi suport moral, fără a oferi vreo sumă de bani în acest sens. Inculpatul a arătat că, după examen, a sunat pentru a mulţumi, intenţionând să-i plătească lui S.I. o sumă modică de bani, ocazie cu care acesta a arătat că i-a cerut 250 de euro, pentru că el aranjase examenul. Inculpatul I.N. a precizat că a inventat o discuţie în care îi spunea lui S.I. că este cu inculpatul M. care nu poate scoate bani de la bancomat, pentru că nu vroia să-i dea banii acestuia, întrucât aflase că instructorul nu fusese acolo însă, în cele din urmă, banii i-a dat el aşa încât paguba a rămas în patrimoniul său. Declaraţia lui I.N. a fost apreciată ca fiind contradictorie, în condiţiile în care iniţial a arătat că a solicitat doar sprijin constând în suport moral şi maşina, iar, spre finalul audierii, a recunoscut toate convorbirile redate în dosar, faptul că i-a dat instructorului S.I. datele elevei M., spunându-i că mâine ar fi fost prea târziu. Explicaţiile pe care a încercat să le dea vis-a-vis de interpretarea acestor convorbiri nu au fost primite de instanţă în sens favorabil lui, în condiţiile în care declaraţiile inculpatului S.I. nu se coroborează cu ale sale, edificatoare fiind şi convorbirile telefonice redate dosar.

Instanţa a apreciat că inculpatul I.N. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă întrucât, deşi ştia, nu a declarat conform adevărului în legătură cu ce a fost întrebat vis-a-vis de activitatea inculpatului S.I.

Referitor la inculpatul M.C.B., audiat fiind, acesta a precizat că fiica sa a făcut şcoala de şoferi, dar nu ştie cu ce instructor întrucât este despărţit de mama acesteia, pe I.N. cunoscându-l întrucât i-a botezat un copil, dar arătând că nu l-a rugat niciodată să o ajute pe fiica sa în sensul intervenţiei pentru facilitarea probei practice. A negat faptul că s-ar fi aflat în prezenţa lui I.N. când acesta vorbea cu S.I. la telefon şi îi spunea că bancomatul nu-i dă bani, cu atât mai mult cu cât erau multe bancomate în zonă şi ar fi putut apela la acestea.

Cu privire la activitatea infracţională a acestui inculpat, instanţa a constatat că actul de inculpare nu a probat existenţa unei fapte de mărturie mincinoasă ce poate fi reţinută în sarcina sa, procurorul de caz neprezentând nicio dovadă certă şi lipsită de orice echivoc, potrivit căreia M.C.B. ar fi fost de faţă la acea convorbire, iar în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul I.N., audiat în condiţiile de publicitate şi contradictorialitate, declarând că acea discuţie a fost o invenţie a sa, pentru că dorea să nu-i mai dea banii instructorului. Ca urmare, Tribunalul a constatat că nu există o faptă de mărturie mincinoasă în cauză, aşa încât, în temeiul art. II pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.C.B., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.N.V., s-a apreciat că este dovedită în sarcina acestuia existenţa unui nou act de trafic de influenţă. Astfel, s-a arătat că mijloacele de probă administrate au demonstrat că inculpatul S.N. l-a apelat în data de 12 august 2010 pe poliţist, ceea ce însemna semnalizarea pentru locul de întâlnire prestabilit, loc pe care inculpatul S.I. l-a descris ca fiind locul în care G.V. îşi parca maşina când venea la examinare.

Referitor la actul material privind pe eleva D.A.F. (fosta L.), s-a reţinut că, la data de 24 septembrie 2010, ora 07:45:27, inculpatul S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V.. La orele 10:31:32 şi 11:42:50, inculpatul S.I. a purtat o discuţie telefonică cu un alt instructor auto, utilizatorul postului telefonic 0765.430.615, despre faptul că "N. a terminat". Numitul N.e a fost identificat ca fiind instructorul auto D.N. din cadrul şcolii de şoferi Auto M. S.R.L. Din dialogul celor doi, a rezultat că inculpatul S.I. este supărat pe D.N. deoarece eleva acestuia care susţinuse proba practică era lector în cadrul Academiei de Poliţie, împrejurare pe care nu o cunoştea, temându-se de faptul că ulterior îi va fi reproşat acest aspect "mi-e să nu-mi iau nişte şuturi acuma". Inculpatul S.I. a purtat la ora 11:15:05 o conversaţie telefonică cu D.N. ce utiliza numărul de telefon 0723.xxx.xxx, care i-a comunicat faptul că, deşi a fost eleva sa, nu cunoştea împrejurarea că aceasta este lector în cadrul Academiei de Poliţie, aflând acest lucru cu ocazia examinării ei. La ora 12:00:40, S.I. a vorbit cu utilizatorul postului telefonic 0769.xxx.xxx, căruia i-a relatat aceleaşi aspecte, precum şi situaţia în care se află "uite mă şi tu în ce mă bagă ăştia, mă ... ce foame are fratele meu pe el", interlocutorul răspunzând că "ştiu că e foamea cât casa, dar cu proşti d-ăştia, mai bine lipsă".

Ca urmare, instanţa a reţinut, din aceste probe, că inculpatul S.I. şi D.N. au intervenit pe lângă inculpatul G.N.V. pentru ca eleva ultimului instructor, numita D.A.F., să promoveze proba practică prin mijloace nelegale.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.A.F., este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 24 septembrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef G.F.

În faza cercetării judecătoreşti, audiat fiind inculpatul S.I., a arătat că a fost contactat de D.N., spre a o ajuta pe D.A.F., eleva acestuia din urmă, să promoveze proba practică, sens în care acesta a vorbit cu G.N.V., însă, întrucât examenul a fost dat cu alt examinator, S.I. a precizat că a păstrat suma de 150 euro. Inculpatul a recunoscut că D. i-a spus numele elevei, fără a-i da un bileţel, aşa încât atunci când a fost la poliţist a procedat în aceeaşi manieră.

În ceea ce-l priveşte pe S.I., acesta şi-a recunoscut fapta de trafic de influenţă, relevantă fiind declaraţia în care descrie modul în care instructorul D. l-a abordat, pentru eleva sa, precum şi convorbirile dintre cei doi instructori, în care, pe de o parte, s-a discutat despre incidentul constând în faptul că eleva, la întrebarea poliţistului, i-a spus unde lucrează, iar, pe de altă parte, rezultând şi faptul că şi după examinare D.N. a mai purtat o discuţie cu eleva sa în legătură cu acest aspect. Mai mult, s-a arătat că, în declaraţia pe care inculpata a dat-o în faza de urmărire penală, deşi neagă cumpărarea de influenţă, a confirmat această convorbire ulterioară examenului cu instructorul D.N. Nemulţumirile vis-a-vis de împrejurarea creată de elevă privind calitatea pe care o avea reies, în opinia instanţei, şi din convorbirile pe care S.I. le-a avut şi cu alţi instructori şi în cadrul cărora şi-a manifestat teama pentru ceea ce se va întâmpla ulterior, ceea ce denotă, o dată în plus, existenţa înţelegerii frauduloase între cei implicaţi în actul material. Tribunalul a apreciat ca fiind lipsit de logică ca inculpatul S.I., cel care a recunoscut că a făcut trafic de influenţă pentru această elevă a lui D.N., să fi făcut acest lucru din proprie iniţiativă, în condiţiile în care cei doi nu se cunoşteau.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N., instanţa a reţinut că activitatea sa infracţională este demonstrată, relevantă fiind declaraţia inculpatului S.I., care a arătat că a fost contactat de D.N. pentru eleva D. şi care contrazice susţinerea inculpatului potrivit căreia S.I. a aflat accidental de elevă, la o examinare. De asemenea, s-a observat că inculpatul are o poziţie nesinceră şi vis-a-vis de faptul că a cunoscut, aşa cum declară, locul de muncă al elevei sale, aspect contrazis de inculpata D., dar şi de convorbirile telefonice pe care D. le poartă cu S., precum şi discuţia după examen pe care instructorul a avut-o cu eleva sa pe acest aspect.

În legătură cu inculpatul G.N.V., instanţa a constatat că şi acest act material este demonstrat, relevante în cauză fiind declaraţiile lui S.I., exceptând aspectul deja analizat la actul material privind pe eleva M.A.A. vis-a-vis de neremiterea sumei de bani, coroborate cu contextul infracţional în care, exact ca şi la actul la care s-a făcut referire anterior, inculpatul S.I. i-a dat un bip în dimineaţa zilei examinării poliţistului, acesta simbolizând întâlnirea (necontestată de către ea şi inculpatul S.I.); totodată, în jurul prânzului, instructorul S.I. a primit un bip de la poliţist, localizat tot în zona parcului IOR, şi care probabil a confirmat promovarea examenului de către elevă, fără a avea relevanţă faptul că examenul se dădea cu alt poliţist.

Referitor la actul material privind pe eleva M.L.A. s-a reţinut că, la data de 01 octombrie 2010, ora 13:52:51, inculpatul S.I. a fost apelat de M.I.V., tatăl acesteia, cei doi discutând despre înscrierea elevei la examenul de conducere auto şi susţinerea probei teoretice, rămânând ca ulterior să discute despre proba practică deoarece "nu se vorbeşte prin telefon ... vorbim atunci să vedem ce facem". La data de 11 octombrie 2010, ora 11:54:54, instructorul auto S.I. a fost apelat de M.L.A., care i-a comunicat că a promovat proba teoretică a examenului auto, fiind programată să susţină proba practică la data de 15 octombrie 2010, în zona parcului IOR.

La data de 12 octombrie 2010, ora 18:31:22, inculpatul S.I. a fost sunat de către M.I.V., cei doi discutând despre orele suplimentare pe care fiica celui din urmă trebuie să le mai facă şi despre "problema cealaltă ... să vedem cum facem vineri" (15 octombrie 2010, ziua în care eleva va susţine proba practică), M.I.V. precizând că doreşte ca fiica sa "pe scurt, să ia", arătând că nu cunoaşte "scoru Franţa - România". Cei doi au ajuns la concluzia că scorul este "3 - 0 ... 3 aţi spus ... adică 12 ... vai de mine! ... dar se aruncă ca nesimţiţii ...", rezultând astfel că suma cerută pentru promovarea probei practice era de 300 de euro, echivalentul a 12.000.000 RON vechi.

În ziua susţinerii examenului, 15 octombrie 2010, ora 11:12:56, instructorul auto a fost apelat de tatăl elevei, care i-a mulţumite pentru ajutorul dat, primul informându-l cum a decurs examenul practic al elevei "da" a făcut nişte prostii ... dacă nu era ăsta ... era un autobuz oprit în staţie cu semnal că pleacă ... s-a băgat în depăşirea autobuzului ... mai avea un pic intra în autobuz ... şi alte greşeli ... a mai făcut ... aia era cea mai gravă, că dacă intra în autobuz, îţi dai seama că nu mai aveam ce să fac". La ora 12:45:49, inculpatul S.I. a primit un bip de la agentul şef principal G.N.V., din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate rezultând că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în Bucureşti, sectorul 3, lângă parcul IOR, locul de susţinere a examenului. La ora 13:26:48, inculpatul G.N.V. l-a sunat pe S.I. spunându-i "vino 200 de metri mai în faţă", din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate rezultând că releul din zona în care se aflau ei era situat în Bucureşti, sector 3, lângă parcul IOR, locul de susţinere a examenului.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că M.L.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, fiind obţinut la data de 15 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu agentul şef principal G.N.V.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul M.I.V. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., şi, retractând declaraţiile din faza de urmărire penală, a recunoscut că i-a dat lui S.I. suma de 300 euro pentru a o ajuta pe fiica sa să promoveze examenul practic. În ziua examenului a aflat că fiica sa a fost repartizată la examinatorul G.N.V., moment în care S.I. i-a comunicat că a picat bine cu referire la discuţia legată de 300 euro şi, spunându-i că nu are decât 800 RON, i-a înmânat instructorului bănuind că i-o va da poliţistului.

Inculpatul S.I., audiat pe acest act material, a arătat că a fost contactat de tatăl elevei pentru a-i facilita proba practică, sens în care acesta i-a dat 800 RON, din care el i-a remis lui G.N.V. suma de 400 RON.

În ceea ce priveşte luarea de mită, reţinută în sarcina inculpatului G.N.V. instanţa a apreciat că sunt suficiente mijloace de probă care să demonstreze reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii. Astfel, relevantă a fost considerată declaraţia lui S.I., care a confirmat faptul că i-a dat poliţistului 400 RON şi, chiar dacă a susţinut că nu a avut o înţelegere dinainte cu acesta, a precizat faptul că poliţistul a ştiut că este eleva lui şi că i-a trecut cu vederea nişte greşeli, ceea ce denotă o înţelegere prealabilă. Această înţelegere, în opinia instanţei, rezultă şi din maniera în care poliţistul, după examen, i-a dat un bip instructorului S., ceea ce echivala cu stabilirea unei întâlniri. Faptul că cei doi urmau să se întâlnească rezultă fără dubiu din convorbirile pe care S. le-a purtat cu un anume P., relevante ca şi conţinut, dar şi din convorbirile pe care S. l-a purtat cu un domn, precum şi convorbirea dintre S. şi G.V., când cel din urmă i-a spus instructorului să vină 200 de metri mai în faţă, localizaţi fiind în zona Baba Novac.

Referitor la actul material privind pe eleva C.M. (investigator sub acoperire) s-a reţinut că, urmare a ordonanţelor nr. 2422/P/2010 de autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire, la data de 30 august 2010, investigatorul sub acoperire C.M.. s-a întâlnit în faţa magazinului Titan cu instructorul auto S.I., căruia i-a înmânat copia cărţii de identitate şi cazierul judiciar, discutând cu acesta despre actele necesare înscrierii la şcoala de şoferi. În aceeaşi zi, în jurul orelor 18:20, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu instructorul S.I., ocazie cu care a completat contractul şi cererea de înscriere la şcoala de şoferi.

În perioada 07 septembrie 2010 - 25 octombrie 2010, C.M. a efectuat cursurile de pregătire practică cu instructorul auto S.I. Într-una din şedinţele de pregătire practică, cei doi au discutat despre posibilitatea facilitării promovării probei practice în schimbul sumei de 400 euro, instructorul auto comunicându-i faptul că banii nu trebuie daţi înainte şi că el îi recomandă ca persoana care îi promite că îşi va folosi influenţa să aibă legătură directă cu poliţistul de la examinări.

La data de 20 octombrie 2010, C.M. s-a întâlnit cu inculpatul S.I. pentru ca acesta să îi înmâneze dosarul de şcoală, ocazie cu care a întrebat-o dacă la traseu a rezolvat ceva. În urma răspunsului negativ al acesteia, inculpatul i-a spus că vedem noi atunci la traseu, ne orientăm la faţa locului şi că poate se mai pricopseşte cu o nepoată pentru a o ajuta, rămânând stabilit să vorbească ulterior.

La 26 octombrie 2010, instructorul auto S.I. i-a comunicat telefonic investigatorului sub acoperire că pentru ziua de examen trebuie să-i plătească suma de 100 RON, întrebând-o din nou dacă a rezolvat ceva cu traseul.

În dimineaţa zilei de 27 octombrie 2010, înainte de susţinerea examenului, C.M. l-a întrebat pe inculpat dacă în ceea ce priveşte proba practică poate să stea liniştită şi dacă a recomandat-o ca fiind nepoata sa, aşa cum îi spusese în discuţiile purtate anterior, pentru a-i facilita promovarea probei practice pentru obţinerea permisului auto, acesta răspunzându-i că poate sta liniştită. După susţinerea şi promovarea examenului practic, C.M. i-a mulţumit inculpatului că a ajutat-o, acesta spunându-i că pentru acest ajutor suma de 250 euro este de ajuns şi să o pună în torpedoul maşinii. Investigatorul sub acoperire a susţinut proba practică cu cms. şef G.F.

Inculpatul S.I., audiat fiind pe acest act material, l-a recunoscut conform actului de inculpare, fără a formula vreo obiecţie.

În drept, Tribunalul a apreciat că:

- Fapta inculpatului D.V., constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2010, împreună cu inculpaţii O.V., O.A.M., I.M., B.M. şi G.F.G., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A. şi B. (fostă B.) N.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, şi de la Ş.A.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

- Fapta inculpatului O.V., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii D.V., O.A.M., I.M., G.F.G. şi B.M., acţionând în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M., S.I., R.B.R.G. (actuală I.), U.S., B.A., G.F.B., I.M., C.A. şi D.F.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, şi de la Ş.A.I. şi Ţ.I.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale).

- Fapta inculpatei O.A.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii D.V., O.V., I.M., G.F.G. şi B.M., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), S.I., B.A., G.F.B., C.A. şi D.F.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale).

- Fapta inculpatului B.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii D.V., O.A.M., I.M., G.F.G. şi O.V., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M., S.I., R.B.R.G. (actuală I.), B.A.I. (pentru fiul acestuia B.A.S.), B.A., G.F.B., I.M., C.A. şi D.F.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, şi de la Ş.A.I. şi Ţ.I.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale).

- Fapta inculpatului L.V.Ş., constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2010, împreună cu inculpaţii V.M.C., G.N.V., O.I. şi I.A., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la B.O.F., D.C., B.R.C. (pentru fiicele acesteia B.M.C. şi B.M.), I.A.I., F.M.M. şi C.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, împreună cu inculpaţii V.M.C. şi G.N.V., a dat a inculpatului D.I.I. o parte din banii pretinşi şi primiţi de la eleva I.A.I., pentru ca acesta - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe elevă la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a dat a inculpatului B.V. b parte din banii pretinşi şi primiţi de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul B.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să îl declare admis pe elev la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., urmând ca, în raport de actul material anterior de dare de mită, să se reţină forma continuată a infracţiunii în condiţiile în care ambele acte au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp.

- Fapta inculpatului V.M.C., constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2010, împreună cu inculpaţii L.V.Ş., D.I.M., B.V. şi G.N.V., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.A.I., I.I.N., P.P. şi T.M.N., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, şi de la A.A., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, împreună cu L.V.Ş. şi G.N.V., a dat a inculpatului D.I.I. o parte din banii pretinşi şi primiţi de la eleva I.A.I., pentru ca acesta - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe elevă la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

- Fapta inculpatului V.N., constând în aceea că, în perioada iulie -decembrie 2010, împreună cu inculpaţii O.C., D.I.I., B.V. şi G.N.V., P.B., I.M.C., H.I., C.V. şi S.R., acţionând în baza aceloraşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul de la C.D., I.M.S., D.M.G, B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S. (fostă D. şi fostă S.), A.I.C., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., C.M., B.M., D.P., P.D.A., Ş.G., V.M.M., K.P.R. şi de la investigatorul sub acoperire A.J., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (20 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracţiunii.

- Fapta inculpatului O.C., constând în aceea că în perioada iulie - decembrie 2010, împreună cu inculpaţii V.N., D.I.M., G.N.V., B.V. şi H.I., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.D., I.M.S., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., P.D.A., Ş.G., V.M.M. şi K.P.R., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. .257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracţiunii.

- Fapta inculpatului G.F.G., constând în aceea că în perioada august - octombrie 2010, prin intermediul inculpatului B.M., inculpat prin intermediul căruia traficau influenţa D.V., O.A.M., I.M., B.M. şi O.V., acţionând în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii T.I.A., B.N.I. şi S.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (3 acte materiale).

- Fapta inculpatului G.N.V., constând în aceea că în perioada iulie - decembrie 2010, prin intermediul inculpaţilor L.V.Ş., V.N., O.C., S.I., O.I., C.V., I.M.C., P.B., H.I., S.R. şi D.N., acţionând în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii B.O.F., D.M.G., B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S. (fostă D. şi fostă S.), A.I.C., C.M., D.P., O.I.R., M.A.A. şi D.A.F. (fostă L.), lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (12 acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a primit de la inculpatul S.I. o parte din banii pretinşi şi primiţi de către acesta din urmă de la M.L.A., pentru ca inculpatului G.N.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe M.L.A. la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

Cu privire la fapta de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată constând, conform rechizitoriului, în aceea că a dat inculpatului D.I.M. o parte din banii primiţi de la inculpaţii L.V.Ş., G.N.V. şi V.M.C. (care, la rândul lor, îi primiseră de la eleva I.A.I), pentru ca, inculpatului D.I.M. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, instanţa, în temeiul art. II pct. l lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat.

- Fapta inculpatului D.I.I., constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2010, prin intermediul inculpaţilor V.M.C., V.N. şi O.C., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii I.I.N., T.M.N., P.M. şi C.D.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 (4 de acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a primit de la inculpaţii L.V.Ş., G.N.V. şi V.M.C. o parte din banii pretinşi şi primiţi de aceştia din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul D.I.I. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

- Fapta inculpatului B.V. care, prin intermediul inculpaţilor V.M.C., D.I.M., V.N., G.N.V., O.C. şi H.I., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la T.M.N., P.D.A., N.C., O.I.R., Ş.G., V.M.M. şi K.P.R., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (7 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracţiunii.

Cu privire la fapta reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a primit de la inculpatul L.V.Ş. o parte din banii din banii pretinşi şi primiţi de acesta din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul B.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti - să îl declare admis pe F.M.M. la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, instanţa a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

- Fapta inculpatului I.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii O.A.M., B.M., G.F.G. şi O.V., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M. şi S.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

- Fapta inculpatului S.I., constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2010, împreună cu inculpaţii G.N.V. şi D.N., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la M.A.A., D.A.F. (fostă L.), M.L.A. şi de la investigatorul sub acoperire C.M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că a dat inculpatului G.N.V. o parte din banii pretinşi şi primiţi de la eleva M.L.A., pentru ca inculpatul G.N.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti - să o declare admisă pe aceasta la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

- Fapta inculpatului T.I.A., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la T.I.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei T.V., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la T.I.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei I.R.A., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la I.R.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti în vederea promovării de către aceasta a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei D.A.F. (fostă L.), constând în aceea că a dat bani, indirect, prin intermediul instructorului auto D.N., inculpatului S.I. care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii de către aceasta a permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- Fapta inculpatului O.I., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpaţii L.V.Ş. şi G.N.V., a pretins şi primit, pentru sine şi pentru altul, o sumă de bani de la eleva B.O.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului I.A., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpatul L.V.Ş., a pretins şi a primit o sumă de bani - pentru sine ori pentru altul - de la elevul D.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului D.M., constând în aceea că, în luna decembrie 2010, împreună cu inculpatul V.M.C., a pretins şi a primit o sumă de bani - pentru sine şi pentru altul - de la elevul P.P., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului C.V., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpaţii V.N. şi G.N.V., a pretins şi a primit bani - pentru sine şi pentru altul - de la elevii B.D.E. şi P.A., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Fapta inculpatului P.B., constând în aceea că, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpaţii V.N. şi G.N.V., a pretins şi a primit, pentru sine şi pentru altul, o sumă de bani de la eleva S.A.S. (fostă D. şi fostă S.), lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului H.I., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpaţii V.N. şi G.N.V., a pretins şi a primit o sumă de bani - pentru sine şi pentru altul - de la elevul A.I.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, iar în luna noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii V.N., O.C. şi B.V., a pretins şi primit o sumă de bani - pentru sine şi pentru altul - de la elevul P.D.A., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Fapta inculpatului D.N., constând în aceea că, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpaţii S.I. şi G.N.V., a pretins şi a primit o sumă de bani - pentru sine şi pentru altul - de la D.A.F. (fostă L.), lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei S.I.C., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, a pretins - pentru inculpatul L.V.Ş. - de la numita B.R.C. (pentru fiicele acesteia B.M.C. şi B.M. - eleve) o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către acestea a probei practice examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei I.M.C., constând în aceea că, în perioada august-octombrie 2010, a înlesnit inculpaţilor V.N., O.C., C.V. şi S.R. primirea de bani şi de acte, cunoscând faptul că aceştia lăsau să se creadă că au influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promovarea de către elevii P.A., C.M. şi N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

- Fapta inculpatului S.R., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpaţii V.N. şi G.N.V., a pretins şi primit, pentru sine şi pentru altul, o sumă de bani de la eleva de la elevul C.M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului I.M., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul O.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la I.M. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului B.A.I., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul B.M. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la B.A.I. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către B.A.S. a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului A.I.C., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul H.I. a unei infracţiuni de trafic de influenţă ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la A.I.C. pentru ca instructorul auto H.I. să-şi folosească influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către A.I.C. a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei A.A., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 16 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul V.M.C. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la A.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Ilfov în vederea promovării de către aceasta, a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului F.C.E., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 31 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la Ş.A.I. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte conform actului de inculpare elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului F.D., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 01 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la Ş.A.I. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului M.I.V., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la M.I.V. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către M.L.A., fiica lui M.I.V., a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului Ş.A.I., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 31 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la Ş.A.I. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului C.G., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 17 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul L.V.Ş. a două acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la C.C. şi B.R.C. (pentru fiicele sale B.M.C. şi B.M.) pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către candidaţii C.C., B.M.C. şi B.M. a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Cu privire la inculpatul M.C.B., faţă de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce îl priveşte pe aceasta, instanţa, în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe acesta pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Fapta inculpatului I.N., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 15 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la I.N. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către candidata M.A.A. a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului D.C., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 14 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul L.V.Ş. a infracţiunii de trafic de influenţă ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la D.C. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către cel din urmă a probei practice a examenului auto categoria B şi cu privire la modalitatea în care a susţinut examenul cu autoturismul inculpatului I.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei Z.R.M., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 28 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina, acestuia referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la Z.R.M. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către aceasta, a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Cu privire la inculpata B.D.E., faţă de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce o priveşte pe aceasta, instanţa, în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe aceasta. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Cu privire la inculpata S.N., faţă de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce o priveşte pe aceasta, instanţa, în baza" art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe aceasta pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Fapta inculpatului P.D.A., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 01 martie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul H.I. a infracţiunii de trafic de influenţă ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la P.D.A. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către cel din urmă a probei practice a examenului auto categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., făcându-se aplicarea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpaţii care au recunoscut săvârşirea faptelor şi aplicându-se circumstanţe atenuante pentru inculpaţii la care prima instanţă a apreciat că este oportun, dar şi dispoziţiile care reglementează concursul dintre circumstanţele atenuante şi stările de agravare a pedepselor. Pentru o parte din inculpaţi s-a dispus ca pedepsele să se execute prin privare de libertate, iar pentru alţi inculpaţi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86³ C. pen., în raport de datele fiecărui inculpat şi de numărul de acte materiale săvârşite.

Pentru inculpaţii care au avut calitatea de poliţist sau instructor s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., tocmai pentru că s-au dovedit a fi nedemni de exercitarea profesiilor respective.

În fine, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 257 alin. (2), art. 254 alin. (3) şi art. 255 alin. (5) C. pen. şi s-a confiscat de la inculpaţi sumele ce s-au constatat a fi rezultate din săvârşirea infracţiunilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I., B.V., T.I.A., T.V., I.A.R., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M. şi P.D.A., D.N., I.M.C., O.A.M., O.I., I.A., M.C.B., D.M. şi C.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpaţilor B.V., M.C.B., B.D.E şi S.N. în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând că probele administrate în cauză fac dovada că aceştia au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată. Soluţia a mai fost criticată şi pentru greşita achitare a inculpaţilor F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D. şi D.C. în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., arătându-se că faptele săvârşite de aceştia prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Inculpata D.A.F. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, întrucât materialul probator nu este numai incomplet, dar şi contradictoriu; greşita încadrare juridică dată faptei, cea corectă fiind cea de mărturie mincinoasă; greşita individualizare a pedepsei aplicate, susţinând că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei amenzi administrative, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Inculpatul G.F.G. a criticat sentinţa pentru greşita sa condamnare, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există probe certe care să-i dovedească vinovăţia, fiind aplicabilă regula in dubio pro reo.

Inculpatul L.V.Ş. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita respingere a cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., deoarece a recunoscut în totalitate faptele; greşita individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., invocând în acest sens datele sale personale.

Inculpatul G.N.V. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita condamnare pentru infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă, întrucât probele administrate în cauză nu conturează, fără dubii, vinovăţia sa; greşita încadrare juridică dată faptei de luare de mită, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de primire de foloase necuvenite; greşita individualizare a pedepselor sub aspectul modalităţii de executare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., având în vedere datele sale personale.

Inculpatul B.V. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei sale condamnări şi al modului de individualizare a pedepsei. Ca urmare, a solicitat achitarea sa, deoarece nu a săvârşit nicio faptă de natură penală, iar, în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul D.I.I. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita condamnare pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită; greşita individualizare a pedepselor, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare, în urma reducerii cuantumului pedepselor.

Inculpatul B.V. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita condamnare pentru faptele deduse judecăţii; greşita individualizare a pedepselor, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor, şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor.

Inculpând O.V. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Inculpata O.A.M. a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, susţinând că aceasta este prea aspră. A solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special.

Inculpatul I.A. a solicitat achitarea sa potrivit dispoziţiilor art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., date fiind datele sale personale, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat faţă de fapta săvârşită. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Inculpatul B.M. a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante, reducerea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul V.N. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; greşita individualizare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu fapta comisă şi datele sale personale, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul O.C. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte: greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; - procedeul greşit de a nu pronunţa o soluţie de achitare pentru actul material referitor la eleva S.N., fapt ce echivalează cu nesoluţionarea în totalitate a fondului cauzei; greşita individualizare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu fapta comisă şi datele sale personale, solicitând reducerea cuantumului acesteia şi schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul D.M. a criticat sentinţa pentru greşita soluţie de condamnare, pronunţată în lipsa oricăror probe de vinovăţie.

Inculpatul C.V. a criticat sentinţa pentru greşita sa condamnare, susţinând că nu a săvârşit nicio faptă penală, neexistând nicio probă în acest sens.

A mai susţinut că prima instanţă a realizat o greşită individualizare a pedepsei, solicitând reţinerea de circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul D.N. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita sa condamnare, susţinând că nu există nicio probă care să-i dovedească vinovăţia, fiind condamnat pe nedrept.

Inculpatul T.I.A. a solicitat achitarea sa şi aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârşirea faptei, are o vârstă fragedă, are un loc de muncă şi nu are antecedente penale.

Inculpaţii A.I.C., O.I., I.M., C.G., T.V. şi I.A.R. au criticat sentinţa pentru greşita lor condamnare, susţinând că soluţia a fost pronunţată în lipsa unor probe pertinente care să le dovedească vinovăţia. Ca urmare, au solicitat achitarea lor întrucât faptele nu există, iar, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen.

Inculpata I.M.C. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei sale condamnări, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina ei, întrucât nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu, respectând fişa postului. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Într-un alt subsidiar, a mai solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special, precum şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul I.N. criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate, întrucât potrivit unui protocol referitor la pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice trebuia să constate că un martor nu se poate autoincrimina, astfel încât condamnarea sa este greşită, iar el este îndreptăţit să solicite achitarea. În subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal pentru retragerea mărturiei mincinoase.

Inculpatul M.C.B. a criticat sentinţa pentru greşita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât a fost achitat de instanţa fondului.

Inculpata Z.R.M. a criticat sentinţa pentru greşita sa condamnare, care nu are suport în probele administrate, suma de 250 euro fiind dată pentru plata unor ore suplimentare şi nu pentru obţinerea permisului de conducere.

Inculpatul P.D.A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita sa condamnare, susţinând că nu există probe care să-i dovedească vinovăţia şi solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., susţinând că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.I., S.I.C., V.M.C. şi I.M., deşi au declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond, ulterior şi-au retras căile de atac, solicitând să se ia act de manifestarea or de voinţă în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 372 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.M., B.V., T.I.A., T.V., I.A.R., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M. şi P.D.A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond, a dispus următoarele:

1. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (şaptesprezece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 29 martie 2011.

2. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (şaptesprezece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

3. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1), lit. a), b) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.V.Ş. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (şase acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1), lit. a), b) şi c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., l-a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (două acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.V.Ş., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare cu aplicarea art. 71 -art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

4. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (douăzeci de acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

5. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (zece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

6. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.F.G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (trei de acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.N.V. pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (doisprezece acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (un act material), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.N.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

8. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. în cea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (patru acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (un act material), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (şapte acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

10. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.I. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

11. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata T.V. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

12. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.R.A. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 35⁹ C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

13. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata D.A.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

14. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

15. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

16. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

17. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

18. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Z.R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

19. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

20. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.D.E. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

21. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.C.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

22. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.N. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 373 C. proc. pen., au fost extinse efectele apelurilor declarate de inculpaţii I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M., P.D.A. şi asupra intimaţilor inculpaţi B.A. şi A.A.

24. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

25. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispoziţiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

Prin aceeaşi decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.N., I.M.C., O.A.M., O.I., I.A., M.C.B., D.M. şi C.V.

S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpaţii S.I., S.I.C. (Încheierea din 14 noiembrie 2012), V.M.C. (Încheierea din 5 decembrie 2012) şi I.M. (Încheierea din februarie 2012).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii O.A.M., I.A., D.N., I.M.C., O.I., M.C.B., D.M., C.V., S.I., S.I.C., V.M.C. şi I.M. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:

În legătură cu apelul declarat de inculpata D.A.F., s-a constatat, din analiza întregului material probator, că vinovăţia acesteia a fost reţinută pe baza unor probe contradictorii, care.nu sunt de natură să formeze, fără dubii, concluzia că inculpata a săvârşit fapta care i se impută.

S-a arătat că, pentru a pronunţa soluţia de condamnare, instanţa de fond a avut în vedere declaraţia inculpatului S.I., care a susţinut că a fost contactat de numitul D.N. să o ajute pe eleva sa, inculpata D.A.F., să promoveze proba practică, motiv pentru care a vorbit cu G.N.V. Pentru că examenul a fost dat cu un alt examinator, inculpatul S.I. a susţinut că a păstrat pentru el suma de 150 euro.

Curtea a apreciat, însă, că susţinerea inculpatului nu se coroborează cu nicio altă probă a dosarului. Astfel, concluzia instanţei de fond că inculpaţii S.I. şi D.N. au intervenit pe lângă inculpatul G.N.V. nu este susţinută de nicio probă a dosarului, neexistând nicio convorbire între cei doi instructori şi poliţistul G.N.V. Mai mult, inculpata a dat proba practică cu comisarul şef G.F. şi nu cu cel cu care se pretinde că s-a aranjat rezolvarea problemei. De asemenea, nu a existat nicio interceptare a vreunei convorbiri între vreunul din cei doi inculpaţi şi G.F. sau între G.N.V. şi poliţistul examinator G.F. pentru a se trage vreo concluzie că inculpata a cumpărat influenţă pentru a promova proba practică în vederea obţinerii permisului de conducere. De altfel, declaraţia unui inculpat nu poate fi folosită ca probă împotriva unui alt inculpat decât în situaţia în care s-ar corobora cu o altă probă.

În acest context, Curtea a apreciat că susţinerea instanţei de fond care, deşi recunoaşte că nu există interceptări între elevă şi instructorul său pe tema remiterii banilor, justifică reţinerea vinovăţiei pe faptul că aspectul remiterii banilor putea fi lămurit cu ocazia orelor la care inculpata participa, iar aceasta având o anume pregătire, realiza care sunt consecinţele expunerii sale, nu are nicio legătură cu demonstrarea vinovăţiei unui inculpat pe bază de probe. În consecinţă, a arătat că se impune achitarea inculpatei D.A.F., iar pentru identitate de raţiune, şi achitarea inculpatului G.N.V. pentru acest act material.

În ce priveşte motivul de apel formulat de inculpatul G.N.V. referitor la greşita sa condamnare pentru infracţiunile de trafic de influenţă, cu excepţia actului material referitor la eleva D.A.F., şi luare de mită, Curtea a apreciat că este nefondat.

În acest sens, s-a menţionat că probele administrate în cauză demonstrează, fără dubii, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Astfel, în legătură cu actul material privind pe eleva B.O.F., s-a reţinut că, la data de 02 octombrie 2010, ora 14:35:13, inculpatul L.V.Ş. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., agent şef principal, stabilind să se întâlnească la locuinţa acestuia. Din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care inculpatul a vorbit la telefon se află în comuna Lipia, judeţul Ilfov, locaţie aflată în apropierea locuinţei sale. Eleva nu a promovat proba practică, care s-a susţinut la 04 octombrie 2010. La ora 12:54:58, inculpatul a purtat o conversaţie cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, D.C.M., din cuprinsul căreia a rezultat faptul că, deşi primul făcuse o intervenţie la "unchiu" sâmbătă (una din poreclele inculpatului G.N.V. este aceea de "unchi") pentru ca eleva B.O.F. să promoveze proba practică, totul fiind aranjat, aceasta nu a promovat examenul, astfel încât inculpatul L. trebuia să restituie banii, el spunând "... noroc că n-am intrat în ei". Cei doi au reluat conversaţia la data de 06 octombrie 2010, ora 10:35:13 inculpatul L.V.Ş. relatând faptul că a vorbit cu inculpatul G.N.V. căruia i-a povestit despre modul cum a decurs examenul din 04 octombrie 2010 al elevei B.O.F.: "i-am zis de ... incident ... a nebunit când a auzit".

Inculpatul L. G.V. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., i-a dat un bileţel cu numele elevei, rugându-l să îl ajute, iar din suma de 800 RON, trebuia să-i dea inculpatului G.N.V. şi restul să-i oprească el. Împrejurarea că inculpatul L. se cunoştea cu inculpatul G.N.V. a rezultat şi din declaraţia martorului D.C.M., care a precizat că fiul poliţistului a făcut şcoala de şoferi cu inculpatul L., cei doi vizitându-se la ţară. De asemenea, ca relevante au fost apreciate convorbirile pe care cei doi le-au purtat anterior examenului pe care eleva B.O.F. l-a picat, precum şi cele în care inculpatul L. a dezvoltat discuţia povestind lui D.C.M. reacţia pe care poliţistul examinator a avut-o faţă de faptul că eleva nu a promovat examenul.

În legătură cu actul material privind pe elevul D.M.G., instanţa de prim control judiciar a reţinut ca, la data de 01 august 2010, instructorul auto V.N. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., însă acesta nu i-a răspuns la apel. Cei doi inculpaţi au reuşit să comunice telefonic la ora 19:35:30, stabilind să se întâlnească a doua zi dimineaţă la un loc stabilit anterior în convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, orele 14:01:36 şi 19:43:31. În ziua examenului, respectiv 02 august 2010, instructorul auto şi inculpatul s-au întâlnit în jurul orei 08,00, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de aceştia la ora 07:43:36, precum şi din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza autorizaţiei nr. 877/A.I./2010, emisă de Tribunalul Bucureşti. Relevantă a fost considerată şi convorbirea telefonică din data de 04 august 2010, ora 13:48:34 purtată de instructorul auto cu D.M.G., în cadrul căreia cel din urmă i-a comunicat că "am şi eu vreo doi băieţi care vor să facă ce-am făcut io", adică să promoveze examenul. Martorul a arătat că, în dimineaţa susţinerii examenului, s-a deplasat spre locul de examinare împreună cu instructorul auto V.N., acesta din urmă întâlnindu-se în zona intersecţiei Şoseaua Mihai Bravu cu str. Baba Novac cu inculpatul G.N.V., cu care au stat de vorbă circa 5 minute. Martorul l-a recunoscut din planşa fotografică pe inculpatul G.N.V. ca fiind lucrătorul de poliţie cu care inculpatul V.N. s-a întâlnit în dimineaţa de 02 august 2010.

În legătură cu actul material privind pe eleva B.D.E., s-a reţinut că, la data de 05 august 2010, ora 17:45:13 inculpatul G.N.V. a fost sunat de inculpatul V.N., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineaţă "pe la opt fără un sfert", întrucât instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornească maşina". Din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza Autorizaţiei nr. 788/A.I./2010, emisă de Tribunalul Bucureşti a rezultat că întâlnirea celor doi a avut loc la data de 06 august 2010, în jurul orei 07,39, în zona stabilită anterior, respectiv intersecţia Baba Novac cu Şos. Mihai Bravu, fiecare inculpat ajungând la locul întâlnirii cu autoturismul propriu. Cu această ocazie, nu a existat nicio manevră de alimentare a bateriei autoturismului instructorului, ci doar acesta din urmă a coborât din maşina sa, s-a deplasat la cea a poliţistului şi a întins mâna stângă în habitaclu, iar după aproximativ un minut s-a îndepărtat, fiecare cu autoturismul său, fiind în afară de orice discuţie faptul că motivul întâlnirii a fost altul decât cel declarat la telefon, "acela de a lua puţin curent să pornească maşina". În aceeaşi zi, la ora 07:55:36, după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia să stea liniştit pentru că lotul este rezolvat şi că a vorbit după ora 12. După susţinerea examenului de către B.D.E., cei doi instructori au discutat la telefon să se întâlnească la sala de legislaţie a şcolii N.

Inculpatul V. a declarat că se întâlnea cu poliţistul în dimineaţa examenului sau cu o zi două înainte de examen, întotdeauna înainte de începerea examenului, iar banii îi dădea după examen şi doar pentru elevii care promovau examenul, declaraţie care se coroborează cu convorbirile pe care inculpatul V.N. le-a purtat cu el şi cu procesul-verbal de filaj care relevă întâlnirea care a avut loc între cei doi în dimineaţa examenului. Relevanţă prezintă, în opinia Curţii, şi convorbirea pe care inculpatul V. a avut-o cu inculpatul C. la scurt timp după întâlnirea cu poliţistul, căruia i-a spus să stea liniştit că totul s-a rezolvat.

Referitor la actul material privind pe eleva Z.R.M., instanţa de apel a reţinut că, la data de 14 august 2010, ora 11:59:53, instructorul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V. şi au stabilit să se vadă luni dimineaţa, respectiv 16 august 2010 la locul şi ora stabilită anterior, respectiv prin convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 şi 19:43:31. Într-adevăr, pe data de 16 august 2010, la orele 07:34:19 şi 07:53:01, inculpatul V. a dat două bip-uri inculpatului G.N.V., iar din procesul-verbal întocmit la data de 16 august 2010 a rezultat că cei doi s-au întâlnit în dimineaţa zilei de 16 august 2010, în jurul orei 07:44, în zona intersecţiei Baba Novac cu Şoseaua Mihai Bravu. Cu o zi înainte la susţinerea examenului, inculpatul G.N.V. a primit de la inculpatul V.N. un bilet, o coală de hârtie, aşa cum rezultă din procesul-verbal de filaj din ziua anterioară examenului.

În legătură cu actul material privind pe elevul P.A., s-a reţinut că, la data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineaţa, respectiv la 16 august 2010 la locul stabilit anterior. Întâlnirea a avut loc, iar cu acea ocazie, instructorul auto i-a înmânat o coală de hârtie împăturită de mai multe ori, aşa cum rezultă din procesul-verbal de filaj.

În legătura cu eleva S.A.S., s-a arătat că, la data de 23 septembrie 2010, ora 20:05:20, instructorul auto V.N. i-a dat un bip inculpatului G.N.V., cei doi întâlnindu-se ulterior în zona Rahova - Liceul Bolintineanu şi aceasta întrucât s-a stabilit de cei doi ca acesta să fie locul de întâlnire. După ce întâlnirea a avut loc, instructorul V.N. a comunicat telefonic lui P.B. (persoana care îl rugase pentru ca eleva S.A.S. să promoveze examenul) că: "am rezolvat problema şi că a doua zi se va prezenta şi el a doua zi de la examen".

Instanţa a arătat că, în acest caz, declaraţia de recunoaştere a actului material de către inculpatul V.N. se coroborează cu interceptările telefonice menţionate mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul A.I.C., s-a reţinut că instructorul auto V.N., în urma unei rugăminţi din partea instructorului auto H.I. pentru ca elevul sus-menţionat să promoveze examenul de conducere, l-a sunat pe inculpatul G.N.V. şi s-a întâlnit cu acesta la data de 27 august 2010, aşa cum rezultă din înregistrările video efectuate în cauză. Din convorbirile telefonice purtate între inculpatul V.N. şi ginerele său, O.C. (orele 09:03:01, 10:58:22, 13:54:46 şi 14:07:07), a rezultat că elevul nu a promovat proba practică, deşi examenul fusese aranjat, cei doi exprimându-şi nedumerirea cu privire la rezultatul examenului. La data de 26 august 2010, instructorul V.N. s-a întâlnit cu agentul şef principal G.N.V., aşa cum a rezultat din înregistrările video efectuate în cauză. Anterior acestei întâlniri, instructorul auto V.N. a dat un bip poliţistului la ora 07:18:28, cei doi întâlnindu-se fără să mai poarte vreo conversaţie telefonică, ceea ce a condus instanţa la concluzia că între cei doi exista o înţelegere prealabilă în sensul ca întâlnirile să aibă loc în zona stabilită anterior, după ce, în prealabil, se va da un bip. Instructorul auto V.N. i-a relatat ginerelui său că inculpatul a uitat să comunice mai departe intervenţia, situaţie ce rezultă şi din gestul de a-şi căuta prin buzunarul biletul cu numele elevului (convorbire care a avut loc la data de 26 august 2010 - ora 08:58:57). De altfel, după examen, la data de 26 august 2010, cei doi, instructorul auto V. şi poliţistul G.N.V. s-au întâlnit, fiind cert acest lucra întrucât întâlnirea a fost înregistrată.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M., Curtea a reţinut că, la rugămintea instructorului auto S.R., inculpatul V. a avut o convorbire telefonică cu inculpatul G.N.V., stabilind să se vadă cu acesta în 3 - 4 minute. Din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care poliţistul a vorbit la telefon se află în apropierea domiciliului său, pe str. I.C., în cartierul Rahova.

Atât elevul C.M., cât şi instructorul auto V. au recunoscut remiterea sumei de 850 RON echivalentul a 200 euro, în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Referitor la actul material privind pe eleva D.P., s-a reţinut că, în urma rugăminţii elevei de a fi ajutată la proba practică, instructorul auto V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., acesta din urmă comunicându-i că nu se află în Bucureşti şi că se va întoarce în seara respectivă. Deoarece în seara zilei de 26 septembrie 2010, agentul şef principal G.N.V. nu putea fi găsit în Bucureşti, instructorul V.N. i-a telefonat elevei în dimineaţa de 27 septembrie 2010, spunându-i să nu coboare până nu îi dă un bip, deoarece aşteaptă pe cineva. Din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care instructorul auto a purtat convorbirea este situat pe Calea Rahova, în zona în care locuieşte agentul şef principal G.N.V. şi în care este stabilit locul de întâlnire dintre cei doi. La ora 07:42:38 a zilei de 27 septembrie 2010, instructorul auto i-a dat bip elevei sale, aşa cum stabiliseră în convorbirea anterioară şi care demonstrează că persoana cu care s-a întâlnit este poliţistul G.N.V., având în vedere zona şi momentul întâlnirii.

Martora D.P., cât şi inculpatul V.N. au confirmat remiterea sumei de 200 euro în vederea folosirii influenţei instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, declaraţii care se coroborează, în opinia instanţei, cu interceptările convorbirilor telefonice din 24 septembrie 2010, ora 09:28:16, 25 septembrie 2010 ora 13:09:45, 26 septembrie 2010 ora 11:43:47, 14:23:18, 17:43:34, 27 septembrie 2010 şi 07:42:38 şi fişele conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate.

În cazul elevului O.I.R., s-a reţinut că, la rugămintea acestuia de a fi ajutat pentru promovarea probei practice a examenului auto, instructorul auto V.N. l-a sunat la data de 20 septembrie 2010, ora 19:56:11 şi 20.23:02 pe inculpatul G.N.V., căruia i-a comunicat că "trec în seara asta p-acolo pe la liceu". Dintr-o conversaţie telefonică purtată anterior, la data de 13 septembrie 2010, ora 20:25:32 între cei doi, a rezultat că lucrătorul de poliţie s-a mutat "înapoi ... din provincie ... lângă Liceul Bolintineanu", stabilind ca acesta să fie locul de întâlnire. După conversaţia din 20 septembrie 2010, s-a dat un bip câteva minute mai târziu pentru a marca sosirea la locul întâlnirii. La data de 21 septembrie 2010, elevul O.I.R. a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins. La 04 octombrie 2010, orele 13:27.18 instructorul auto V.N. a fost contactat de elevul O.I.R., care i-a comunicat că va susţine vineri - 08 octombrie 2010 proba practică şi că "de data asta poate rezolva ceva mai promiţător". Instructorul auto i-a răspuns foarte clar că "a fost un prost în toată echipa şi n-au ştiut de el, că nu e în horă cu restul". În cadrul unei discuţii purtate în mediul ambiental între instructorul auto şi investigatorul sub acoperire A.J. în legătură cu examenul care nu a fost promovat de elev, instructorul auto a încercat să explice că, deşi se aranjase, s-a întâmplat să fie ceva în neregulă.

S-a reţinut că participarea inculpatului G.N.V. a avut loc pentru prima probă susţinută de O.I.R., respectiv cea din 21 septembrie 2010, când acesta nu a promovat, relevante în susţinerea vinovăţiei sale fiind convorbirea pe care inculpatul G. a purtat-o cu instructorul auto V.N. în seara de 20 septembrie 2010, când instructorul i-a comunicat că va trece în acea seară pe la liceu, loc cunoscut pentru întâlnirile celor doi, urmate, la câteva minute mai târziu de bip-ul care marca sosirea la locul întâlnirii, ca şi discuţiile ulterioare examenului nepromovat între instructor şi elev şi între instructor şi investigatorul sub acoperire.

În legătură cu actul material privind pe eleva M.A.A., s-a reţinut că, la data de 11 august 2010, ora 17:02:43, inculpatul S.I. a primit o rugăminte din partea inculpatului I.N. pentru a fi ajutată eleva M.A.A. să promoveze examenul auto, respectiv proba practică. A doua zi, la ora 07:48:32, instructorul auto S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V. Din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate interceptărilor, a rezultat că releul din zona în care se afla instructorul era situat în Bucureşti, sector 3, iar agentul şef principal G.N.V. se află pe raza de acţiune a releului amplasat în Bucureşti, str. C., nr. 47, sector 3, cele două relee aflându-se în vecinătatea parcului IOR, locul unde se susţine zilnic proba practică a examenului auto până la data de 06 octombrie 2010.

Din convorbirile purtate în ziua de 12 august 2010, orele 09:00:31, 10:06:53, 10:14:42 şi 10:57:28 de către inculpatul S.I. cu inculpatul I.N., a rezultat că eleva M.A.A. a susţinut şi promovat proba practică, iar, înainte de susţinerea examenului, instructorul auto şi-a asigurat interlocutorul că e "OK", iar după terminarea examenului interlocutorul i-a comunicat că "s-a rezolvat".

Referitor la actul material privind pe eleva M.L.A., s-a reţinut că, la data de 01 octombrie 2010, ora 13:52:51, inculpatul S.I. a fost apelat de M.I.V., tatăl acesteia, stabilind să discute despre proba practică după susţinerea celei teoretice, deoarece "nu se vorbeşte prin telefon ... vorbim atunci să vedem ce facem". La 12 octombrie 2010, ora 18:31:22, inculpatul S.I. a fost sunat de tatăl elevei, acesta comunicând instructorului auto că doreşte ca fiica sa "pe scurt să ia examenul", arătând că nu cunoaşte scorul Franţa - România, în cele din urmă ajungându-se la concluzia că scorul este "3-0 ... 3 aţi spus, adică 12 ... vai de mine ... dar se aruncă nesimţiţii", rezultând, astfel, că suma cerută pentru promovarea probei practice era de 300 euro, echivalentul a 12.000.000 RON vechi. La data de 13 octombrie 2010, ora 12:45:49, inculpatul S.I. a primit un bip de la agentul şef principal G.N.V., iar din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate interceptărilor, a rezultat că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în Bucureşti, sector 3, lângă parcul IOR, locul de susţinere a examenului. În aceeaşi zi, la ora 13:26:48, inculpatul G.N.V. l-a sunat pe inculpatul S.I. spunându-i "vino 200 de metri mai în faţă". Din verificările efectuate, a rezultat că M.L.A. a obţinut permisul de conducere categoria B, seria X, la data de 15 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută, spre deosebire de celelalte acte materiale analizate mai sus, cu agentul şef principal G.N.V.

A reţinut, astfel, instanţa, din aceste probe, că este conturată, pe deplin, săvârşirea infracţiunii de luare de mită, relevantă fiind declaraţia inculpatului S.I. care a confirmat faptul că i-a dat poliţistului 400 RON, că poliţistul ştia că este eleva sa şi i-a trecut cu vederea nişte greşeli, fapt ce demonstrează o înţelegere prealabilă între ei. În opinia Curţii, înţelegerea prealabilă rezultă şi din maniera în care poliţistul, după examen, i-a dat un "bip" instructorului auto, ceea ce semnifică stabilirea unei întâlniri. Faptul că cei doi s-au întâlnit a rezultat şi din convorbirile interceptate, precum şi cea când poliţistul i-a spus instructorului auto să vină 200 metri mai în faţă.

Ca urmare, instanţa a constatat că judecătorul fondului a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului G.N.V., cu singura excepţie în ceea ce priveşte actul material referitor la eleva D.A.F., pentru care s-a dispus de către Curte o soluţie de achitare, atât în privinţa elevei, cât şi a poliţistului. Astfel, privind ansamblul probator administrat, instanţa de prim control judiciar a reţinut existenţa între inculpatul G.N.V. şi instructorul auto a unei înţelegeri prealabile, maniera de acţiune fiind aceeaşi în toate situaţiile, în sensul că se evitau convorbirile telefonice, iar locul de întâlnire era, de regulă, în zonele de examinare, tocmai pentru a se crea impresia că întâlnirile s-au datorat doar întâmplării. Pentru toate cele arătate, s-a apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită şi nici aceea de aplicare a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen.

În privinţa inculpatului D.I.I., s-a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada că, după ce a promovat proba teoretică, eleva I.A.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul L.V.Ş., întrebându-l dacă poate aranja proba teoretică pe care o va susţine a doua zi. La data de 28 octombrie 2010, ora 13:27:40, cei doi au stabilit să se întâlnească în staţie, în două minute. Cum eleva a fost repartizată să susţină examenul cu agentul şef D.I.M., inculpatul L. a încercat să vorbească cu acesta, aşa cum a rezultat din convorbirea avută cu A.T., utilizatorul postului telefonic 072.xxx.xxx, însă agentul nu a oprit. La ora 09:37:50, inculpatul L.V.Ş. a avut o convorbire telefonică cu instructorul D.C.M., căruia i-a spus "cu cine crezi că joc azi?", iar colegul său i-a răspuns "cu prietenul tău G.", respectiv inculpatul D.I.I., pe care anterior inculpatul L. îl înjurase, de faţă fiind mai multe persoane. Inculpatul L. i-a spus interlocutorului său "că am una neagră la fel ca el" şi l-a întrebat: "să-i trimit două cadouri sau unul lui G.?", interlocutorul răspunzându-i că depinde de "cât de bună e". La data de 29 octombrie 2010, ora 18:53:16, inculpatul L. a purtat o convorbire telefonică cu instructorul auto D.C.M., din conţinutul căreia a rezultat că nu are nicio datorie faţă de G. (respectiv agentul şef D.I.I.), deoarece s-a achitat faţă de el în ziua anterioară, până la ora 13, prin intermediul "omului de bază" în care are încredere, întrucât, "i-am mai trimis şi nu mi-a bătut nimeni" şi "e băiat, nu bagabond", precum şi faptul că va şti cu siguranţă dacă suma de bani a ajuns la inculpatul D.I.I. dacă acesta îi va "zâmbi marţi sau joi". Din verificările efectuate a rezultat că eleva I.A.I. a susţinut proba practică cu agentul şef D.I.I.

Martora I.A.I. a recunoscut cumpărarea influenţei contra sumei de 300 euro, precizând atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă că l-a văzut pe instructorul L. schimbând câteva cuvinte cu examinatorul D.I.I., fără a auzi ce au discutat. Inculpatul L. a recunoscut că a primit de la elevă 300 euro, din care a dat 100 euro inculpatului V.M. pentru a fi dată poliţistului D.I.I., iar inculpatul V. a confirmat predarea sumei către poliţist, ocazie cu care i-a spus şi pentru ce elevă este suma respectivă.

Relevante sub aspect probator, în afară de recunoaşterile precizate mai sus, au fost considerate şi declaraţiile martorei I.A.I., care a arătat că, după examen, inculpatul L. a stat de vorbă cu poliţistul, pe ea trimiţând-o la o ţigară, precum şi convorbirea din care rezultă că banii au ajuns la poliţist, la întrebarea martorului D.C. dacă l-a înveselit pe G., inculpatul L. răspunzând că "eram achitat total". Martorul D.C. a fost audiat şi în cursul judecăţii, acesta menţinându-şi declaraţiile date iniţial.

S-a mai constatat de către Curte că probele administrate în cauză confirmă săvârşirea de către inculpatul D.I.I. a unui act material de trafic de influenţă şi în privinţa elevei. Astfel, la rugămintea tatălui elevei de a fi ajutată fiica sa la proba practică a examenului pentru obţinerea permisului auto, inculpatul V.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul D.I.I. "la farmacie la Marele Bond, respectiv str. Emil Racoviţă intersecţie cu str. Turnu Măgurele, cei doi întâlnindu-se la sfârşitul unei conversaţii "gata, te-am văzut, te-am văzut". Faptul că examenul elevei I.I.N. a fost promovat în urma folosirii influenţei a rezultat, şi din conversaţia purtată la data de 08 decembrie 2010, ora 19:08:22, ocazie cu care martorul I.I. i-a mulţumit lui V.M.C. pentru ajutorai dat - "mersi frumos! ... mă simt obligat într-un fel sau altul să-ţi mulţumesc că m-ai ajutat pe mine ca părinte ... nu se ştie niciodată dacă am nevoie pentru fata cea mare, dacă am nevoie pentru soţie, dacă am nevoie pentru o cunoştinţă, am telefon şi ştiu că ăi trimit pe mâini bune". Din verificări, a rezultat că eleva I.I.N. a susţinut proba practică la 07 decembrie 2012, cu agentul şef principal G.N.V. Cu ocazia efectuării percheziţiei autoturismului inculpatului G.N.V., în portbagaj s-a găsit o pungă de material plastic ce conţinea un nr. de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care şi cel al elevei menţionate mai sus, fapt ce dovedeşte că "rugămintea de ajutor" a ajuns acolo unde era nevoie.

În afară de recunoaşterea integrală a inculpatului V.M.C., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.I.I. a fost considerat relevant faptul că, în ziua examenului, cei doi s-au întâlnit, cum de altfel s-au întâlnit şi cu o seară înainte, neprezentând relevanţă în cauză că inculpatul D.I.I. nu a fost examinatorul.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.I.I., Curtea a constatat că aceasta a fost corect stabilită de prima instanţă. Astfel, fapta inculpatului constând în aceea că, în perioada octombrie -noiembrie 2010, a pretins şi primit bani, prin intermediul inculpaţilor V.M.C., V.N. şi O.C., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, pentru sine sau pentru altul, pentru elevii I.M.N., T.M.N., P.M. şi C.D.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, s-a arătat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (4 acte materiale), iar fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a primit de la inculpaţii L.V.Ş., G.N.V. şi V.M.C. o parte din banii pretinşi şi primiţi de aceştia din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca, în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Bucureşti, să o declare admisă pe eleva I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului G.F.G. de a fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, Curtea a apreciat că aceasta nu este susţinută de probatoriul administrat în cauză, dimpotrivă, acesta demonstrând că, în perioada august - octombrie 2010, prin intermediul inculpaţilor B.M., D.V., O.A.M., I.M. şi O.V., inculpatul, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine sau pentru altul, de la elevii T.I.A., B.N.I. şi S.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.

Astfel, la data de 30 august 2010, ora 10:27:21, inculpatul D.V. a fost apelat de elevul T.I.A., care i-a comunicat faptul că pe 01 septembrie 2010 va susţine proba practică pentru obţinerea permisului de conducere şi l-a întrebat care este preţul "... O sută, două, trei?". Inculpatul D.V. i-a răspuns că trei sute. Din discuţie a mai rezultat că elevul dorea să ştie sigur dacă poate fi ajutat, întrucât trebuia să vorbească cu mama sa, aceasta din urmă fiind cea care punea banii la dispoziţie. Din discuţia purtată la 01 septembrie 2010, orele 20:25:49, a rezultat că elevul nu s-a prezentat la examen deoarece nu avea decât suma de 250 euro, urmând a fi reprogramat. La data de 27 septembrie 2010, ora 08:53:46, între cei doi s-a purtat o nouă discuţie, elevul comunicând instructorului că "de-abia a făcut rost de banii ăia, iar la 29 septembrie 2010, orele 15:44:53, elevul a comunicat instructorului că "banii ţi-i dă mama mâine, o să te sune ea". După mai multe discuţii telefonice purtate între inculpatul D.V. şi inculpata T.V., între inculpaţii D.V. şi O.V., între inculpaţii O.V. şi O.A.M., între inculpaţii O.V. şi B.M., inculpata O.A.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.M. la intersecţia străzilor Toporaşi cu Giurgiului (aşa cum rezultă din nota de supraveghere operativă din data de 04 ianuarie 2010 orele 12,30). În continuare, inculpatul B.M. s-a deplasat în localitatea Căţelu, judeţul Ilfov, parcând autoturismul pe str. Florilor şi deplasându-se la vila aflată în construcţie pe str. Drumul între tarlale, unde a intrat în curtea acesteia, imobilul aparţinând agentului de poliţie G.F.G. La data de 05 octombrie 2010, ora 09:06:21, inculpatul D.V. i-a comunicat telefonic inculpatului O.V. că elevul său T. este repartizat să susţină proba practică cu "mecanicul G.", la ora 12:37:02, inculpatul D.V. i-a mulţumit lui O.V., spunându-i că totul s-a rezolvat, iar la 12:59:38, inculpatul D.V. a vorbit cu mama elevului, spunându-i că totul s-a rezolvat. În urma verificărilor efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că elevul T.I.A. este posesorul permisului de conducere obţinut la 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul şef G.F.

La data de 29 septembrie 2010, ora 10:20:31, inculpatul D.V. a fost sunat de eleva B.N.I., aceasta comunicându-i că va susţine proba practică marţi - 05 octombrie 2010. A doua zi, ora 09:26:41, inculpatul D.V. a discutat cu inculpata O.A.M. despre faptul că "N. a luat sala şi are marţi ... Marţi are şi T.", iar la 01 octombrie 2010, ora 18:16:57, inculpatul D.V. a discutat cu inculpatul O.V., comunicându-i acestuia din urmă că "are şi el marţi o treabă". Din verificările efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că eleva B.N.I. este posesoarea permisului de conducere obţinut la 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost dată cu comisarul şef G.F.

La 22 octombrie 2010, inculpaţii O.V. şi B.M. s-au întâlnit în zona Filaret. Ca urmare a acestei întâlniri, a doua zi, respectiv 23 octombrie 2010, ora 07:54:03, inculpatul B.M. l-a sunat pe inculpatul G.F.G., agent de poliţie, cu care a stabilit să se întâlnească: "iei tu K. şi partea a doua care o ştii tu". În aceeaşi zi, la ora 12:01:52, inculpatul G.F.G. l-a sunat pe comisarul N.P., căruia i-a comunicat că: "vezi vine finu pe la tine să-ţi aducă din partea mea pentru nevastă-ta nişte flori ... nişte flori ca fost ziua ei ... ăla cu păru des ... ăla că părul creţ ... în chelia lui" (persoana este inculpatul B.M., care este chel). Ca dovadă a faptului că cei doi foloseau un limbaj codificat este faptul că data naşterii soţiei comisarului şef N.P. este 30 mai 1977, fiind evident că nu-i pot fi duse flori de ziua ei în luna octombrie. Cei doi s-au întâlnit în jurul orei 13:44:07, aşa cum a rezultat din convorbirea telefonică purtată de aceştia. Din analiza fişierului conţinând datele telefonice ataşate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care inculpatul B.M. a vorbit la telefon se afla în zona Iancului din Bucureşti, str. C.D., sector 2, în apropierea locuinţei ofiţerului de poliţie, situată pe str. V.L., sector 2 Bucureşti. Din conversaţia care a avut loc între cei doi la ora 14:32:01, a rezultat că inculpatul B.M. s-a deplasat din nou la locuinţa ofiţerului de poliţie. La 23 octombrie 2010, ora 15:37:36, inculpata O.A.M. a primit un S.M.S. cu textul "S.I. are traseul luni", iar la 25 octombrie 2010, ora 09:03:11, inculpatul I.M. i-a transmis inculpatului O.V. că este la "mecanicul ... D." şi au stabilit să discute după terminarea examenului. La ora 12:45:52, inculpata O.A.M., folosind telefonul soţului ei, a aflat de la inculpatul I.M. că s-a terminat examenul. Din verificări, a rezultat că S.I. este posesorul permisului de conducere obţinut la 25 octombrie 2010, iar proba practică a fost susţinută cu comisarul D.F. Elevul S.I. a recunoscut că a cumpărat influenţă, dând inculpatului I.M. 200 euro. Acest act material a fost recunoscut şi de inculpaţii O.V., O.A.M. şi B.M., acesta din urmă precizând că a înmânat inculpatului G.F.G. un bileţel cu numele elevului S.I.

Relevante pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului G.F.G. au fost apreciate de Curte şi convorbirile telefonice ce redau discuţia dintre acesta şi comisarul N.P., discuţia dintre acelaşi inculpat şi inculpatul B.M., precum şi convorbirea dintre inculpatul B.M. şi N.P., aceasta din urmă fiind localizată în apropierea locuinţei ofiţerului de poliţie, convorbiri ce fac dovada faptului că inculpatul primea bileţele cu numele elevilor ce trebuiau "ajutaţi" şi, la rândul său, îşi exercita influenţa asupra altor colegi pentru a facilita promovarea probei practice a elevului pentru care B.M. realiza intermedierea.

Inculpatul B.M. a precizat că pentru elevii T.I., B.N. a intervenit la G.F.G., bazându-se pe relaţia de prietenie şi că, pentru primii doi elevi, care au dat proba practică la 05 octombrie 2010, i-a dat bileţele cu numele elevilor cu o zi înainte. Astfel, chiar dacă s-ar accepta apărarea inculpatului G.F.G., potrivit căreia nu a primit ori nu a pretins bani ori foloase, este aplicabilă varianta acceptării de bani sau foloase ori a unor promisiuni bazate pe relaţia "de prietenie." descrisă de inculpatul B.M.. Mai mult, elevii care solicitau ajutor pentru proba practică aveau o relaţie directă doar cu instructorul auto cu care urmau cursurile, iar acesta trafica influenţa prin intermediul altor colegi instructori, care, la rândul lor, îşi exercitau influenţa asupra poliţiştilor examinatori.

În contextul în care se derulau faptele, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă apărarea inculpatului în sensul că nu s-a făcut proba remiterii sumelor de bani, deoarece instructorii, deşi primeau banii, nu-i dădeau poliţistului pentru că nu îl cunoşteau, cum, de altfel, nu-l cunoşteau nici elevii. Într-adevăr, relaţiile între elev sau anumiţi instructori nu era directă şi se acţiona prin intermediul lui B.M. În acelaşi sens, s-a arătat că, deşi adevărat faptul că nu s-a realizat o prindere în flagrant a remiterii unor sume de bani sau foloase necuvenite, sunt suficiente probe care să formeze convingerea instanţei că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată. Astfel, un aspect important îl reprezenta faptul că inculpatul era poliţist, cunoştea că "au fost probleme în sistem" în legătură cu normele de obţinere a permiselor, împrejurare care l-a determinat să acţioneze prudent, să evite convorbirile telefonice, iar, în cazul în care erau necesare, să folosească un limbaj codificat. Ca urmare, considerentele expuse au fost de natură să creeze convingerea instanţei că inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa şi că nu se impune achitarea lui, aşa cum s-a solicitat în cuprinsul motivelor de apel.

Şi în privinţa inculpatului B.V., instanţa de prim control judiciar a constatat că s-a făcut dovada săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (7 acte materiale), susţinerea apelantului în sensul că nu este vinovat fiind nefondată.

S-a reţinut, în acest sens, că inculpatul B.V., prin intermediul inculpaţilor V.M.C., D.I.I., V.G.N., G.N.V., O.C. şi H.I., acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la T.M.N., P.D.A., N.C., O.I.R., Ş.G., V.M.M. şi K.P.R., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.IV. Bucureşti pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B (7 acte materiale).

Astfel, la data de 30 noiembrie 2010, ora 13:27:54, T.M.N. l-a sunat pe inculpatul V.M.C., comunicându-i că este programată pentru susţinerea probei practice pentru data de 08 decembrie 2010, instructorul răspunzând "am ... şşş ... taci din gură". Din convorbirea purtată de inculpatul inculpaţilor V.M.C. la data de 08 decembrie 2010, ora 08:55:32 cu utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, a rezultat că T.M.N. susţine examenul cu poliţistul D.F. În aceeaşi zi, instructorul auto s-a întâlnit cu poliţistul D.I.I., după care s-a deplasat cu autoturismul său la locuinţa inculpatului B.V., situată în oraşul Măgurele, str. G.C., judeţul Ilfov, situaţie atestată de fişele de supraveghere operativă. S-a observat, astfel, de către instanţă că poliţiştii şi instructorii acţionau într-un mod organizat, de multe ori traficul de influenţă nu viza direct examinatorii, apelându-se la alţi poliţişti apropiaţi, în relaţii cu instructorii, poliţişti care, de multe ori, îşi exercitau influenţa asupra examinatorilor.

La data de 03 noiembrie 2010, ora 16:09:39, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto H.I., care l-a întrebat dacă îl poate ajuta "pentru mâine", comunicându-i totodată datele de identitate ale elevului P.D.A., respectiv numele şi CNP-ul. În aceeaşi zi, la ora 16:11.55, V.N. i-a comunicat inculpatului O.C. datele de identitate ale elevului sus-menţionat La orele 18:33.09, inculpatul O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că "am fost acolo, am terminat ... l-am lăsat, era coadă". Conform datelor tehnice ataşate listingului telefonic, a rezultat că releul din zona în care se afla inculpatul O.C., când a purtat convorbirea, este amplasat în Bucureşti, sos. A., sector 5, cartierul Rahova, venind posibil dinspre Măgurele, judeţul Ilfov, unde se află locuinţa agentului şef B. La 04 noiembrie 2010, ora 12:30:58, inculpatul H.I. l-a apelat pe inculpatul V.N. şi i-a comunicat faptul că elevul său a promovat examenul, stabilind că suma de bani să i-o transmită prin intermediul instructorului P.B. Dincolo de recunoaşterea inculpatului O., care a precizat că a primit un bileţel de la inculpatul V., pe care l-a dus poliţistului B.V., Curtea a constatat că există şi un raţionament logico - juridic, fiind evident că, dacă inculpatul V. nu prima banii, inculpatul O. nu avea unde să ducă bileţelul cu datele elevului poliţistului B.V. S-a reţinut, deci, că inculpatul H.I. a remis inculpatului V. o sumă de bani şi datele de identificare ale elevului, că inculpatul V. a trimis mai departe prin intermediul inculpatului O. un bileţel cu numele acestuia la inculpatul B., întrucât doar inculpatul O. îl cunoştea pe poliţist.

Instanţa a mai reţinut că, după ce a picat proba practică la data de 21 septembrie 2010, elevul O.I.R. l-a apelat pe inculpatul V.N. la data de 03 noiembrie 2010, ora 09:24:12, comunicându-i faptul că s-a programat pentru susţinerea probei practice, miercuri pe 17 noiembrie 2010 la I.O.R. La data de 16 noiembrie 2010, ora 09:23:01, inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul O.C., supunându-i acestuia că în eventualitatea în care "dai ochii cu ăla spune-i că-l cauţi şi tu diseară ... că diseară avem treabă". La ora 18:52:43, inculpatul O.C. a discutat telefonic cu soţia sa, căreia i-a comunicat faptul că "mi-am adus aminte că trebuia să mă duc într-un loc şi am fost acuma ... acum pleca de aici", iar din studierea fişierului conţinutului datelor tehnice ataşate acestei convorbiri interceptate, a rezultat că releul din zona în care s-a purtat discuţia este situată în localitatea Măgurele, în apropierea locuinţei agentului şef de poliţie B.V. Curtea a constatat că declaraţiile inculpaţilor V. şi O. se coroborează, din punct de vedere probator, cu înregistrarea convorbirii purtată între cei doi şi, cu referire la poliţistul la care trebuia să meargă V., avertizându-l pe O. că merge prea mult la unul dintre ei, acesta fiind inculpatul B. Ca şi în alte cazuri, vizita la poliţist a avut loc cu o seară înainte de examen, iar la momentul la care O. a discutat cu soţia sa la telefon, acesta se afla în aria de acoperire a releului de la Măgurele, domiciliul poliţistului, fapt ce confirmă deplasarea şi întâlnirea acestora. De altfel, inculpaţii V. şi O. au arătat că înţelegerea dintre ei pentru a-l trimite pe O. la poliţistul B. îl viza pe elevul O.R.

La data de 05 noiembrie 2010, elevul Ş.G. l-a apelat pe inculpatul V.N. şi i-a comunicat faptul că va susţine proba practică la data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să se întâlnească ulterior, iar la data de 10 noiembrie, ora 12:54:01 eleva V.M.M. l-a apelat pe acelaşi inculpat, căruia i-a comunicat că este programată să susţină proba practică a examenului auto pe data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să se mai întâlnească pentru a discuta "tot". La data de 18 noiembrie 2010, ora 09:30:22, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu inculpatul O.C., care în acest moment se afla în zona Drumul Taberei deoarece un elev al său susţinea proba practică cu "prietenul, unchiul B.", iar cu acea ocazie inculpatul V. i-a spus să noteze şi "îi dai două bileţele pentru mâine să nu te mai duci diseară" şi i-a comunicat numele Ş.G. şi CNP-ul acestuia. Deoarece conversaţia s-a întrerupt, cei doi au reluat convorbirea telefonică la ora 09:32:31, V.N. dictându-i cel de-al doilea nume, respectiv V.M.M. şi CNP-ul aferent. Cei doi instructori auto, prestabilind ca inculpatul O.C. să pregătească cele două bileţele cu numele şi CNP-ul celor doi candidaţi, bileţele pe care să le înmâneze inculpatului B.V., iar, în cazul în care nu reuşeşte să i le dea, au stabilit ca unul din ei să se deplaseze în aceeaşi seară la locuinţa lucrătorului de poliţie. La ora 13:43:18, inculpatul O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că nu a avut posibilitatea să îi dea bileţelele agentului şef de poliţie B.V., astfel încât inculpatul O.C. urma să se deplaseze în aceeaşi seară la inculpatul B. Inculpatul O. l-a întrebat pe inculpatul V. dacă să se ducă la inculpatul B. sau la D.I.I., iar V. l-a sfătuit să se ducă la inculpatul B. deoarece " ... pa acela nu l-am văzut pă acolo ... te duci tot la el". Într-adevăr, în perioada 15 - 21 noiembrie 2010, agentul şef D.I.I. se afla în concediu de odihnă. La data de 18 noiembrie 2010, ora 21:25:25, inculpatul V. l-a întrebat pe inculpatul O. dacă "ai rezolvat ceva în seara asta", cel din urmă răspunzându-i afirmativ. Din verificările efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că V.M.M. şi Ş.G. au promovat proba practică la data de 19 noiembrie 2010, ambii susţinând această probă cu comisarul şef N.P.

Ambii elevi au recunoscut cumpărarea influenţei pentru sumele de 300 şi respectiv 250 euro. Relevante sub aspect probator au fost considerate şi declaraţiile inculpaţilor O.C. şi V.N., convorbirile telefonice purtate de cei doi instructori potrivit cărora inculpatul V. îi spune inculpatului O., care era la examen, să-i dea poliţistului B. cele două bileţele, urmate de alte convorbiri între cei doi, în care O. îi comunică lui V. că va merge să le ducă seara pentru că nu a reuşit să le dea la examen. Împrejurarea că bileţelele au ajuns la poliţist rezultă şi din convorbirea dintre cei doi instructori, în care inculpatul O. îi confirmă lui V. că a rezolvat problema.

Curtea a mai arătat că, la data de 07 decembrie 2010, ora 09:39:39 instructorul auto O.C. a fost apelat de elevul K.P.R., care i-a comunicat faptul că se va programa în aceeaşi săptămână pentru susţinerea probei practice, precum şi faptul că a strâns banii, iar după ce va fi programat trebuie să se întâlnească să "vă dau ăia". A doua zi, ora 09:56:30, K.P.R. l-a anunţat pe instructorul auto că este programat pentru susţinerea probei practice la data de 23 decembrie 2010, ei stabilind să se întâlnească sâmbătă pentru a-i înmâna banii. La data de 22 decembrie 2010, ora 18:04:01, inculpaţii V.N. şi O.C. au avut o convorbire telefonică despre faptul că cel din urmă nu poate să ia legătura cu persoana în faţa locuinţei căreia se află "l-am sunat o dată şi ori s-a întrerupt ori a închis el". La aceeaşi dată, ora 18:09:51, inculpatul O.C. l-a apelat pe agentul principal B.V., cu care a stabilit ca instructorul auto să intre în locuinţa poliţistului B., acesta spunându-i "şi te duci în spate la ... e un d"ăla băgat în foişor acolo ... O d"ăsta ... un şezlong şi ... pui aia în şezlong acolo ... eu ajung foarte târziu". Din studierea fişierelor conţinând datele tehnice ataşate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care se afla instructorul auto O.C. era situat în Măgurele, str. Atomiştilor, 111, judeţul Ilfov, localitate în care locuieşte agentul principal B.V. La ora 18:13:42, cei doi instructori auto au reluat convorbirea telefonică, inculpatul O. comunicându-i celuilalt că persoana pe care o căuta a răspuns până la urmă la telefon şi i-a zis să-i lase pe un şezlong. Din verificări, a rezultat că elevul K.P.R. a obţinut permisul de conducere la data de 23 decembrie 2010, susţinând proba practică cu agentul şef G.F.G.

Cu privire la participaţia inculpatului B.V., s-a observat că probele care conduc la ideea săvârşirii acestui act material sunt declaraţiile inculpatului O.C., convorbirile din data de 22 decembrie 2010 între V. şi O., care îi spune primului că nu-l găseşte pe B., convorbiri ce au fost localizate în localitatea Măgurele, unde domiciliază poliţistul, convorbirile dintre O. şi B. şi localizate în localitatea Măgurele, prin care poliţistul îi dădea instrucţiuni în legătură cu locul în care să lase bileţelele, precum şi convorbirea telefonică dintre inculpaţii O. şi V.

În raport de cele arătate, Curtea a constatat că sunt dovedite cele şapte acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prima instanţă stabilind în mod corect, pe baza probelor administrate, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului B.V.

În ceea ce priveşte apelul Parchetului, s-a reţinut că este întemeiată critica referitoare la greşita achitare a inculpatului M.C.B.

Astfel, Curtea a arătat că, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada cunoaşterii de către acesta a împrejurărilor în care fiica sa, M.A.A., a obţinut permisul de conducere, astfel încât nu se poate considera că declaraţiile sale referitoare la acest aspect sunt mincinoase.

În fapt, instanţa de apel a reţinut că numita M.A.A. este fiica inculpatului M.C.B. şi a susţinut la data de 12 august 2010 proba practică, examinator fiind comisarul D.F. Inculpatul I.N. este finul inculpatului M.C.B. şi, cunoscându-l pe inculpatul S.I., instructor auto, a intervenit, prin intermediul acestuia, pentru a-i facilita fiicei naşului său obţinerea permisului de conducere. În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul I.N. l-a contactat telefonic pe inc. S.I. şi i-a comunicat numele elevei şi faptul că este fiica naşului său. A doua zi, deci în dimineaţa examenului - 12 august 2010, inculpatul I.N. l-a sunat pe inculpatul S.I., care i-a spus că M.A.A. va susţine examenul cu examinatorul D.F. şi că este însoţită de tatăl său, care l-a anunţat că fiica sa s-a urcat deja în maşină. În cursul aceleiaşi zile, la ora 10:14:42, cei doi au purtat o noua discuţie din care rezultă că inculpatul M. nu mai este împreună cu fiica sa la locul examenului, fiind nevoit plece la aeroport. La ora 10:57:28, cei doi au purtat o nouă discuţie, din care rezulta că problema examenului numitei M.A.A. a fost rezolvată. În seara aceleiaşi zile, inculpatul I.N. l-a contactat telefonic, din nou, pe inculpatul S.I., pentru a obţine o amânare a plăţii sumei de 250 euro datorate pentru promovarea examenelor de către numita M.A.A. şi i-a relatat acestuia că se află împreună cu naşul său la un bancomat, de unde acesta nu reuşeşte să extragă banii.

Fiind audiat în calitate de martor, inculpatul M.B.C. a arătat că nu ştie nimic despre împrejurările în care fiica sa a obţinut permisul de conducere, iar declaraţiile sale au fost apreciate ca nesincere, în raport cu conţinutul convorbirilor telefonice menţionate mai sus. Prima instanţă de judecată a apreciat ca fiind dovedite infracţiunile comise de inculpaţii S.I. şi I.N. în legătură cu promovarea examenului de către eleva M.A.A., dar a apreciat că inculpatul M.C.B. nu a cunoscut activitatea infracţională a celor doi şi deci acesta nu a tăcut declaraţii mincinoase. În opinia judecătorului, inculparea acestuia s-a datorat convorbirii dintre inculpaţii S.I. şi I.N. din 12 august 2010, ora 19:12:16, în care cel de-al doilea a făcut referire la faptul că se află împreună cu naşul său la un bancomat, de unde încearcă să ridice banii datoraţi celui dintâi, iar procurorul nu a prezentat nicio dovadă certă şi lipsită de echivoc potrivit căreia inculpatul M. ar fi fost de faţă la acea convorbire. Instanţa a avut în vedere pentru a aprecia astfel nu doar lipsa de credibilitate a discuţiei, ci şi probele administrate în faza de judecată declaraţia inculpatului I.N., în sensul că l-a minţit pe inculpatul S.I., căruia nu mai voia să îi dea banii promişi, şi înscrisul depus de inculpatul M.C.B. din care rezultă că la data şi ora convorbirii se afla la Chişinău (pilotase un avion aparţinând companiei la care este angajat, care decolase din Bucureşti la ora 18:00 şi aterizase la Chişinău la 19:05).

În contradicţie cu susţinerile instanţei de fond, s-a apreciat de către Curte că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă vinovăţia inculpatului M.C.B., iar probele administrate în cursul judecăţii nu sunt suficiente pentru exonerarea acestuia. Astfel, referirea la implicarea inculpatului M. în rezolvarea problemei examenului fiicei sale din convorbirea de la ora 19:12:16 nu este singulară, în acelaşi sens fiind şi discuţiile dintre inculpatul S.I. şi inculpatul I.N. din dimineaţa zilei examenului. În plus, s-a observat că, deşi eleva locuia cu mama sa, inculpatul I.N. s-a referit la ea ca fiind "fata naşului" sau "a lui C.", ceea ce acreditează ideea că discuţiile legate de examenul acesteia le-a purtat cu tatăl fetei. Declaraţiile inculpatului I.N. nu au fost apreciate ca utile pentru aflarea adevărului, în condiţiile în care acesta a fost în mod constant nesincer, încercând să nege ori să minimalizeze activitatea sa infracţională. În ce priveşte înscrisul depus la dosarul instanţei, apreciat de judecătorul cauzei ca o probă a faptului că inculpatul M.C.B. nu se afla în Bucureşti la data convorbirii telefonice la care procurorul reţine că a asistat, Curtea a arătat că acesta este un tabel purtând ştampila S.C. I.T.A. S.R.L. şi o semnătură indescifrabilă, în cuprinsul acestuia menţiunile părând să facă referire la pretinsul zbor Bucureşti-Chişinău din 12 august 2010, însă tabelul nu are un titlu şi nu poartă nicio menţiune din care să rezulte exact ce reprezintă ori dacă respectiva cursă a fost efectuată de către inculpat sau doar programată. De altfel, s-a apreciat că are mai puţină relevanţă împrejurarea că M.C.B. a efectuat cursa respectivă la Chişinău, întrucât aranjamentul pentru ca fiica sa să promoveze examenul de conducere rezultă în mod clar din convorbirile telefonice la care s-a făcut referire, iar aranjamentul respectiv nu s-a făcut chiar în ziua examenului, ci anterior. În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de Parchet, iar, în rejudecare, achitarea inculpatului M.C.B., conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., iar, în baza art. 18¹ C. pen. rap. la art. 91 C. pen., aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON.

În ceea ce priveşte susţinerea parchetului referitoare la greşita achitare a inculpatului B.V., instanţa de apel a considerat că este neîntemeiată. Astfel, aşa cum a susţinut în mod corect prima instanţă, infracţiunea de luare de mită presupus a fi săvârşită de inculpatul B.V. nu a fost demonstrată, probatorul administrat în cauză fiind insuficient pentru a dovedi existenţa acesteia. Singurele probe în acuzare au fost declaraţiile inculpatului L., care a discutat cu inculpatul B. în dimineaţa examinării elevului F.M.M., însă, inculpatul L. a precizat că inculpatul B. nu i-a data niciun răspuns. A mai arătat inculpatul că, după un interval de timp, i-a trimis inculpatului B. o sumă de bani printr-un alt instructor pe care nu-l cunoaşte, bănuind că acesta a fost trimis de B., precizând că nu ştie unde au ajuns banii. La fila 202 vol. XI d.u.p. este redată o discuţie a instructorului L. cu martorul D.C., în care îi spune că trebuie să meargă pe la inculpatul B., însă s-a apreciat că această convorbire nu este de natură a demonstra că darea de mită a inculpatului L. s-a şi finalizat cu luarea de mită.

Ca urmare, s-a considerat că, în prezenta cauză, acuzarea nu a demonstrat că inculpatul B. a acceptat suma de bani sau promisiunea unei sume de bani sau că a primit suma respectivă, practic că a săvârşit infracţiunea, declaraţia inculpatului L. necoroborându-se cu altă probă a dosarului.

Referitor la motivul de apel formulat de Parchet cu privire la inculpata B.D.E., Curtea a arătat că judecătorul fondului a dispus achitarea acesteia, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpata a cunoscut demersurile efectuate de inculpatul C.V. pentru a-i facilita obţinerea permisului de conducere, astfel încât nu se poate considera că declaraţiile sale referitoare la acest aspect sunt nesincere.

În fapt, s-a reţinut de către instanţa de prim control judiciar că inculpata B.D.E. a fost eleva inculpatului C.V., instructor auto, pe care l-a cunoscut prin intermediul mamei sale, aceasta urmând tot cu el cursurile şcolii de şoferi. Inculpata a susţinut proba practică la data de 06 august 2010, examinator fiind subcomisarul G.A.G. Pentru a asigura promovarea probei practice de către eleva sa, inculpatul C.V. a luat legătura telefonic cu inculpatul V.N., căruia i-a indicat codul numeric personal al acesteia. La rândul său, inculpatul V.N. s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., prin intermediul căruia intervenea pe lângă poliţiştii examinatori pentru rezolvarea problemelor de acest tip. Cei doi au stabilit respectiva întâlnire în cursul unei discuţii telefonice, la 05 august 2010, ora 17:43:13 şi s-au întâlnit la 06 august 2010, ora 7,30, în zona Dristor - Baba Novac. După ce a procedat astfel, inculpatul V. l-a sunat pe inculpatul C. şi l-a asigurat că "e totul rezolvat". După examen, la 06 august 2011, ora 11:50:25, inculpaţii V.N. şi C.V. au stabilit telefonic să se întâlnească în sala pentru cursurile de legislaţie ale şcolii de şoferi.

Fiind audiată în calitate de martor, inculpata B.D.E. a arătat că nu ştie nimic despre vreo intervenţie făcută în sprijinul său pentru promovarea examenului, declaraţiile sale fiind, apreciate ca nesincere faţă de cele arătate mai sus. Tribunalul a apreciat ca fiind dovedită în cauză vinovăţia inculpaţilor C.V. şi V.N., reţinând ca fiind demonstrat fără putinţă de tăgadă că primul a solicitat ajutorul celui de-al doilea în schimbul sumei de 150 euro. În ceea ce o priveşte pe inculpata B.D.M., însă, instanţa a reţinut că eleva nu a avut cunoştinţă de traficul de influenţă făcut de instructorul auto în favoarea sa. Pentru a concluziona astfel, judecătorul a avut în vedere declaraţiile inculpatului C.V. în sensul că a procedat în acest mod fără ştirea elevei, deoarece aceasta era prietena fiului său, iar suma de bani oferită a fost plătită de către el.

În dezacord cu prima instanţă, curtea de apel a apreciat că susţinerile inculpatului C.V. privind motivaţia "afectivă" a gestului său nu pot fi reţinute, iar în lipsa acestora este greu de crezut că un instructor ar avea iniţiativa plăţii unei sume de bani pentru a facilita promovarea examenului de către o elevă (idee împărtăşită, de altfel, şi de către judecătorul cauzei). S-au avut în vedere, în acest sens, că referirile la o relaţie de prietenie între inculpata B. şi fiul inculpatului C. apar exclusiv în declaraţia acestuia din urmă din cursul cercetării judecătoreşti, la urmărirea penală cei doi inculpaţi declarând ca s-au cunoscut deoarece mama inculpatei urmase cursurile şcolii de şoferi cu acelaşi instructor, în acest sens fiind şi declaraţiile mamei elevei, martora B.I. În plus, din declaraţiile inculpatei şi ale mamei sale, a rezultat că inculpatul C. le-a pretins bani pentru plata cursurilor (1000 RON), pentru a obţine fişa medicală fără efectuarea analizelor (100 RON) şi pentru fişa de cazier judiciar. Ca urmare, a arătat instanţa că apare ca ilogic faptul că inculpatul C.V. nu a scutit-o pe inculpata B.D.M. de plata sumelor datorate pentru prestaţiile efectuate personal de el (nu toate legale), dar a plătit o sumă aproape egală în vederea fraudării examenului practic (ceea ce presupunea luarea de contact cu examinatorul prin intermediul altor persoane şi expunerea la sancţiuni penale). În fine, tot pentru ideea unei relaţii mai puţin apropiate decât cea pretinsă cu inculpata B. pledează, în opinia Curţii, şi faptul că, transmiţând telefonic datele acesteia inculpatului V.N., în cadrul discuţiei la care s-a făcut referire, inculpatul C.V. greşeşte numele de familie, pe care îl pronunţă "B.".

În consecinţă, s-a apreciat că prima instanţă a dispus în mod greşit achitarea inculpatei B.D.N., potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapt ce impune admiterea apelului Parchetului sub acest aspect, iar, pe fond, achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., iar, conform art. 18¹ C. pen. rap. la art. 91 C. pen., aplicarea unei amenzi administrative în sumă în sumă de 1000 RON.

Referitor la inculpata S.N., Curtea a constatat că, dispunând achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa fondului a reţinut că materialul probator administrat în cauză nu dovedeşte că, în sprijinul inculpatei, au fost efectuate acte de trafic de influenţă de către inculpaţii V.N., O.C. şi B.V. şi, ca urmare, nici declaraţiile ei nu pot fi apreciate ca nesincere.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut de către Curte că inculpata a fost eleva instructorului auto V.N. şi a susţinut proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere cu comisarul şef C.I.D., la 17 noiembrie 2010. La data de 05 noiembrie 2010, ora 10:05:48, după promovarea probei teoretice, eleva a discutat la telefon inculpatul V.N., căruia i-a comunicat data la care a fost programată pentru proba practică (17 noiembrie 2010), iar acesta i-a spus că vor discuta în jurul datei de 12 noiembrie 2010 pentru a-şi face "planu" de acţiune".

Ulterior, inculpatul V.N. a luat legătura telefonic cu inculpatul O.C., prin intermediul căruia intervenea, de regulă, pe lângă poliţiştii examinatori, şi i-a spus acestuia că "au treabă". Inculpata S.N. a fost audiată în calitate de martor în legătură cu împrejurările în care a obţinut permisul de conducere, a arătat că nu ştie nimic despre vreun demers nelegal efectuat în sprijinul său şi, în raport cu cele arătate mai sus, declaraţiile sale au fost apreciate ca nesincere.

Pentru a dispune achitarea inculpatei, prima instanţă a apreciat ca fiind pertinente apărările acesteia şi ale inculpatului V.N., în sensul că "planu" de acţiune" se referea la o ultimă lecţie practică, anterior examenului; în plus, faţă de faptul că inculpatul V. a mai avut un elev - inculpatul O.I.R. - care a susţinut proba practică la aceeaşi dată şi cu acelaşi examinator, judecătorul a apreciat ca fiind plauzibil ca discuţia telefonică dintre inculpaţii V. şi O. se referea la acesta din urmă, iar nu la inculpata S.N.

În dezacord cu opinia instanţei de fond, Curtea a apreciat că faptele de trafic de influenţă în sprijinul inculpatei şi, implicit, infracţiunea de mărturie mincinoasă a acesteia sunt dovedite. Astfel, s-a arătat că referirile la un "plan de acţiune" din convorbirile inculpatului V. cu alţi elevi aveau în vedere strategia pentru fraudarea examenului, inculpatul solicitându-le tuturor elevilor în favoarea cărora intervenea să îl sune cu o săptămână înainte de proba practică şi sfătuindu-i să opteze pentru un traseu anume - cel din zona I.O.R. În plus, s-a menţionat că nu există niciun motiv logic pentru care programarea unei lecţii practice să nu se poată face printr-o discuţie "în clar", la telefon, necesitând convorbiri "eliptice" şi stabilirea unei întâlniri.

Ca urmare, instanţa de apel a constatat că, în mod greşit, Tribunalul a dispus achitarea inculpatei S.N., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că se impune admiterea, şi sub acest aspect, a apelului Parchetului, iar, în rejudecare, achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 RON, potrivit art. 18¹ rap. la art. 91 C. pen.

Referitor la motivul de apel formulat de Parchet cu privire la greşita achitare a inculpaţilor F.C.E, F.D., M.V., Ş.A.D. şi D.C. în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., s-a reţinut că este nefondat.

În acest sens, s-a arătat că inculpaţii menţionaţi au revenit în faza de judecată asupra poziţiei de nerecunoaştere adoptată la urmărirea penală şi au declarat în legătură cu aspectele esenţiale asupra cărora fuseseră audiaţi, astfel că, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că este oportună aplicarea faţă de ei a câte unei sancţiuni administrative, considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Motivul de apel formulat de inculpatul V.N. cu privire la omisiunea primei instanţe de a reţine beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., acesta a fost, de asemenea, apreciat ca fiind nefondat, arătându-se că prima instanţă nu a avut altă alternativă decât să respingă cererea inculpatului, întrucât recunoaşterea sa nu a fost conformă cu actul de sesizare a instanţei în ceea ce o priveşte pe eleva S.N. Astfel, pentru neînsuşirea actului material referitor la eleva S.N., inculpatul V.N. a pierdut beneficiul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar critica formulată de inculpat sub acest aspect apare ca fiind neîntemeiată.

Şi motivul de apel invocat de inculpatul L.V.Ş. referitor la neaplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. a fost apreciat ca nefondat, constatându-se că, în mod justificat, prima instanţă a procedat la respingerea cererii formulate în acest sens, motivat de faptul că declaraţia inculpatului nu a fost conformă actului de inculpare sub aspectul recunoaşterii integrale. Astfel, inculpatul L.V.Ş. a susţinut, contrar actului de sesizare, că inculpata S.I.C. doar l-a contactat telefonic, spunându-i că ar vrea să discute ceva, iar la momentul la care s-a deplasat la coaforul unde aceasta lucra, în afară de a o saluta, nu a mai discutat nimic cu inculpata. Totodată, a susţinut inculpatul că S.I.C. nu i-a cerut expres să le aranjeze elevelor B.R.C. şi B.M. promovarea examenului de conducere. Ca urmare, având în vedere această declaraţie a inculpatului, în care nu a recunoscut integral faptele descrise în actul de sesizare, s-a apreciat că, în mod just, prima instanţă a respins solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În privinţa inculpatului O.C., Curtea a reţinut că, în perioada iulie - decembrie 2010, împreună cu inculpaţii V.N., D.I.I., G.N.V., B.V. şi H.I., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.D., I.M.S., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., P.D.A., S.G., V.M.M., K.P.R., lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat că infracţiunea în formă continuată are în componenţă 10 acte materiale, adică atâtea acte câţi elevi au fost beneficiarii traficului de influenţă săvârşit de inculpat. Deşi în rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea unui număr de 11 acte materiale, instanţa de fond nu a reţinut actul material privind pe eleva S.N., considerent pentru care s-a precizat că, în forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, s-au reţinut un număr de 10 acte materiale.

Procedeul adoptat de prima instanţă a fost considerat de Curte ca fiind corect, iar susţinerea inculpatului în sensul că trebuia să se pronunţe o soluţie de achitare pentru unul din actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă ca nepertinentă, nefiind susţinută de niciun argument juridic.

De asemenea, nici motivul de apel referitor la nereţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu a fost apreciat ca fiind fondat, din moment ce inculpatul O.C. a recunoscut toate actele materiale reţinute în sarcina sa cu excepţia celui referitor la eleva S.N., astfel încât prima instanţă nu a avut la dispoziţie decât respingerea cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, atunci când recunoaşterile nu sunt conforme cu actul de sesizare, se procedează la administrarea de probe, iar inculpatul, evident, pierde beneficiul aplicării dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen.

În privinţa inculpaţilor T.I., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., G.G.I.N., Z.L.M., P.D.A., B.D.E. şi M.C.B., Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., cu consecinţa achitării acestora pentru infracţiunea prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON, conform art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., aceeaşi soluţie impunându-se, ca urmare a extinderii efectelor apelurilor, şi în privinţa inculpaţilor B.A. şi A.A.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că apelanţii nu au antecedente penale, sunt foarte tineri şi au avut o bună conduită anterior săvârşirii faptei, iar unii dintre ei au retractat mărturia mincinoasă, dovedind, astfel, că au înţeles pe deplin că au acţionat necorespunzător. Chiar dacă retractarea declaraţiilor mincinoase, pentru a se dispune încetarea procesului penal, trebuie să aibă loc până la inculpare, aspect corect reţinut de instanţa de fond, Curtea a arătat că nu poate fi ignorat faptul că inculpaţii au realizat în cele din urmă consecinţele acţiunii lor şi au revenit asupra declaraţiei iniţiale, fapt ce nu poate fi trecut cu vederea.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I. şi B.V., instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., arătând că, deşi adevărat faptul că acţiunile inculpaţilor sunt de o gravitate deosebită, totuşi, pentru ca o pedeapsă să contribuie la îndreptarea comportamentului infractorului, ea trebuie să fie bine gândită de societate şi justă, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta şi să-şi propună să nu mai repete infracţiunea. Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ţine seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii. Întotdeauna trebuie să existe o proporţie între pedeapsă, infracţiunea comisă şi persoana inculpatului.

În speţă, Curtea a constatat că instanţa de fond a avut în vedere doar gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi, or a aplica pedepse prea aspre ar însemna ca acestea să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Astfel, s-a considerat că nu trebuia omisă împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale şi sunt persoane cu gradul ridicat de instrucţie, având capacitatea să aprecieze în urma celor întâmplate pericolul social al faptelor săvârşite şi să găsească resurse psihice în a-şi îndrepta conduita, în sensul respectării legii. Mai mult, s-a arătat că instituirea în sarcina inculpaţilor a obligaţiilor prevăzute de art. 86¹ C. pen. constituie o garanţie să mediteze pe tot parcursul termenului de încercare la ceea ce înseamnă şi la ce poate conduce încălcarea legii. Oricum, în opinia instanţei de apel, cursul vieţii lor s-a schimbat total, în sensul că nu vor mai putea săvârşi fapte de natura celor deduse judecăţii, ei nemaiputând ocupa funcţiile pe care le-au avut.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii C.V., O.A.M., I.A., D.M., D.N., I.M.C., O.I. şi M.C.B., Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la inculpatul C.V., s-a arătat că, în sarcina acestuia, a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpaţii V.N. şi G.N.V., a pretins şi primit bani de la elevii B.D.E. şi P.A., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B. Astfel, la dată de 05 august 2010, ora 10:42:47, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto C.V., care i-a comunicat CNP-ul numitei "B.", respectiv 2920410410046 (acesta aparţinând elevei B.D.E.), dându-i de înţeles că respectiva persoană trebuie ajutată să promoveze proba practică a examenului de obţinere a permisului de conducere. La ora 17:45:13, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineaţa, "pe la opt fără un sfert", motivat de faptul că instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornească maşina". Din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza autorizaţiei nr. 877/A.I./2010 emisă de Tribunalul Bucureşti, a rezultat că întâlnirea celor două persoane a avut loc la data de 06 august 2010, în jurul orei 07,39, la intersecţia Baba Novac cu Şos. Mihai Bravu, fiecare inculpat ajungând la locul întâlnirii cu autoturismul propriu. Inculpatul V.N. a coborât din maşina sa, s-a deplasat la cea a poliţistului, unde a introdus mâna în habitaclu, iar după un minut s-a îndepărtat, plecând fiecare cu autoturismul său, fapt ce demonstrează că nu a existat nicio manevră de alimentare a bateriei autoturismului instructorului, iar motivul întâlnirii a fost altul decât cel invocat ca pretext la telefon. În aceeaşi zi, ora 07:55:36, după ce s-a întâlnit.cu poliţistul, instructorul V.N. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia că trebuie să stea liniştit, deoarece totul este rezolvat.

Analizând probele administrate, Curtea a făcut referire la declaraţia inculpatului V.N., care, audiat fiind, a arătat că inculpatul C.V. l-a rugat să-l ajute cu privire la o elevă a sa, B.D., contra sumei de 150 euro, aspect confirmat de interceptările existente între cei doi.

Referitor la cel de-al doilea act material al infracţiunii de trafic de influenţă săvârşit de inculpatul C.V., s-a reţinut că, la data de 10 august 2010, ora 19:45:19, acesta l-a apelat pe inculpatul V.N. spunându-i că are "ceva pentru marţi", respectiv ziua de 17 august 2010 - dată la care elevul P.A. a susţinut proba practică a examenului auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, stabilind să se întâlnească a doua zi pentru a discuta mai multe despre acest subiect. La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineaţa, respectiv pe 16 august 2010, la locul stabilit anterior prin convorbirea telefonică din data de 22 iunie 2010, orele 14:01:36 şi 19:43:31. În aceeaşi zi, la ora 18:15:21 inculpatul C.V. l-a apelat pe inculpatul V.N., care i-a comunicat "stai liniştit că.. pentru marţi mergem la treabă", adică pentru ziua de 17 august 2010. În dimineaţa zilei de luni, 16 august 2010, la orele 07:34:19 şi 07:53:03, inculpatul V.N. i-a dat două bip-uri poliţistului G.N.V., iar din procesul-verbal întocmit la data de 16 august 2010, rezultă că cei doi s-au întâlnit în dimineaţa zilei de 16 august 2010, înjurai orei 07,44, în zona intersecţiei Baba Novac cu Şos. Mihai Bravu. Deşi s-a intervenit pentru elevul P.A., acesta nu a promovat proba practică a examenului auto. Din discuţiile purtate de cei doi instructori auto în aceeaşi zi, la orele 11:17:12 şi 11:29:10, rezultă că V.N. şi-a exprimat nedumerirea pentru rezultatul examenului auto, întrebând dacă "a fost vreo problemă, cea de culoare? ... şi a fost mai negru vreun pic?" La răspunsul inculpatului C.V. "foarte puţin", inculpatul V.N. i-a reproşat faptul că trebuie să-l înştiinţeze cu privire la acest aspect "... trebuie să-mi spui naibii dacă era mai negru ...". Cei doi au continuat discuţia despre maniera în care elevul a condus în timpul examenului, stabilind că examenul a fost picat din cauza faptului că elevul este "mai negru", inculpatul V. exprimându-şi îngrijorarea şi sprijinul că se va interesa.

Martorul P.A. a declarat că instructorul auto C.V. i-a cerut 300 de euro în vederea folosirii influenţei pentru promovarea probei practice, sumă pe care a înmânat-o acestuia cu o zi înainte de susţinerea examenului; a mai arătat că, întrucât a fost respins, instructorul auto i-a comunicat faptul că poliţistul examinator i-a transmis prin intermediul altui instructor auto că banii primiţi de poliţist pentru a-l declara admis sunt prea puţini, având în vedere că este de etnie rromă.

Fiind programat să susţină proba practică pe data de 13 ianuarie 2011, martorul a luat legătura cu instructorul auto C.V. În vederea aranjării examenului. La 12 ianuarie 2011, ora 10:45, instructorul auto C.V. a luat legătura cu martorul spunându-i că nu se pot întâlni, deoarece o parte din instructorii auto au fost reţinuţi de organele de cercetare penală, urmând să ia legătura mai târziu, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul V.N. a recunoscut că instructorul auto C. a intervenit la el pentru elevul P.A., arătând că a primit suma de 150 euro.

Pe baza acestui material probator, Curtea a constatat că cele două acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă au fost dovedite, nefiind întemeiate susţinerile inculpatului C.V. referitoare la greşita sa condamnare.

Şi cel de-al doilea motiv de apel referitor la greşita individualizare a pedepselor a fost apreciat ca nefondat, constatându-se că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum şi datele personale ale inculpatului, care are antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptelor. S-a mai arătat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante, având în vedere conduita nesinceră pe care a avut-o, în mod judicios prima instanţă orientându-se la un cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, foarte apropiat de minimul special.

Referitor la inculpata O.A.M., s-a reţinut că aceasta a avut o atitudine sinceră, recunoscând că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpaţii D.V., O.V., I.M., G.F.G. şi B.M., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a pretins şi primit sume de bani, pentru sine şi pentru altul de la I.R.A., T.I.A., B.N.I., C.M.R., C.S.V., S.I., B.A., G.F.B., A.A. şi D.F.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către aceştia a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a arătat că judecătorul fondului a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., valorificând atitudinea sinceră a inculpatei prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Ca urmare, având în vedere şi forma continuată a infracţiunii, respectiv săvârşirea a 10 acte materiale, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen., iar o eventuală schimbare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate nu are nicio justificare, cum de altfel, nu are justificare nici reţinerea de circumstanţe atenuante.

În privinţa inculpatului I.A., s-a reţinut că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpatul L.V.Ş., a pretins şi primit o sumă de bani de la elevul D.C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în condiţiile descrise în actul de sesizare, motiv pentru care a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

S-a arătat de către Curte că fapta săvârşită de inculpat, ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., prezintă o gravitate deosebită şi, ca urmare, nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., neputându-se face abstracţie de împrejurarea că prin săvârşirea unei astfel de fapte sunt lezate valori sociale importante ocrotite de legea penală şi nici de urmarea produsă în cazul infracţiunilor de corupţie. De asemenea, s-a considerat că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, sancţiunea penală aplicată fiind de natură, prin cuantum şi modalitate de executare, să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În privinţa inculpatului D.M., s-a reţinut că, în luna decembrie 2010, împreună cu inculpatul V.M.C., a pretins şi primit o sumă de bani de la elevul P.P. lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

Ca situaţie de fapt, instanţa de apel a arătat că, la data de 07 decembrie 2010, ora 18:59:00, inculpatul V.M.C. l-a apelat pe inculpatul D.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, discutând despre intervenţia pe care primul a făcut-o pentru elevul P.P. pentru ca acesta să promoveze proba practică. Din discuţia telefonică a rezultat că poliţistul prin intermediul căruia se face intervenţia, respectiv comisarul B.S., are dubii cu privire la numele elevului, întrucât numele îi fusese comunicat ca fiind P.P. Cei doi au stabilit că instructorul auto D.M. să se întâlnească în dimineaţa următoare la ora 07,30 cu lucrătorul de poliţie. Din convorbirea purtată în aceeaşi zi, la ora 19:18:07 între cele două persoane menţionate, a rezultat că numele corect al elevului este P.P., iar cu poliţistul urmează să se întâlnească inculpatul V.M.C.. La data de 08 decembrie 2010, ora 08:23:18, inculpatul V.M.C. i-a comunicat inculpatului D.M. că "a rezolvat". La aceeaşi dată, ora 12:37:52, cei doi au stabilit să se întâlnească în scurt timp, în zona parcul IOR.

Făcând o analiză a probatoriului administrat, Curtea a arătat că, din declaraţia martorului P.P. dată în faza de urmărire penală, rezultă că, anterior susţinerii examenului, a discutat cu instructorul auto D.M. despre posibilitatea promovării probei practice a examenului auto în mod ilegal, acesta solicitându-i în acest sens suma de 250 euro. Înainte de susţinerea examenului, martorul P.P. i-a dat instructorului auto D.M. suma de 250 euro. În faza cercetării judecătoreşti, martorul P.P. şi-a menţinut declaraţiile, arătând că inculpatul D.M. i-a solicitat suma de 250 euro, reprezentând şedinţe auto, maşina din ziua examenului şi ajutorul pentru examen, acesta spunându-i că îl va ajuta la examen. S-a considerat că prezintă relevanţă şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului V.M.C., convorbirea purtată în data de 07 decembrie 2010, între inculpaţii V. şi D. pe tema inadvertenţei de nume, cea purtată între V. şi B.B. la aceeaşi dată, care arată persoana prin intermediul căreia se realizează traficul de influenţă, precum şi cea redată din dosar, din ziua examenului, între inculpaţii D.M. şi V.M.C.

Ca urmare, s-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect, fără dubii, vinovăţia inculpatului, dând şi o încadrare juridică corectă faptei săvârşite de acesta, astfel încât criticile apelantului apar ca fiind neîntemeiate.

Referitor la apelul inculpatului D.N., s-a reţinut că acesta a pretins şi primit de la eleva D.A.F. o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti.

Astfel, la data de 24 septembrie 2010, orele 10:31:32 şi 11:42:50, inculpatul S.I. a purtat o discuţie telefonică cu un alt instructor auto, utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, despre faptul că "N. a terminat", N. fiind identificat în persoana instructorului auto D.N., din cadrul şcolii de şoferi "A.M." S.R.L. Din dialogul celor doi a rezultat că inculpatul S.I. era supărat pe D.N., deoarece eleva acestuia, D.A.F., era lector în cadrul Academiei de Poliţie, împrejurare pe care o cunoştea şi îi era teamă că ulterior îi va fi reproşat acest aspect. La ora 12:00:40, S.I. a vorbit cu utilizatorul postului telefonic 0769655060, căruia i-a relatat aceleaşi aspecte, precum şi situaţia în care se află, interlocutorul răspunzând că "ştiu că e foamea cât casa, dar cu proşti d-ăştea mai bine lipsă". Din convorbirile interceptate a rezultat că instructorii auto S.I. şi D.N. au intervenit la inculpatul G.N.V. pentru ca eleva inculpatului D.N. să promoveze proba practică a examenului auto. De altfel, la ora 12:14:19, S.I. a primit un bip de la agentul şef principal G.N.V. Din studierea fişierelor conţinând datele telefonice ataşate acestei convorbiri interceptate, a rezultat că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în Bucureşti, str. B., zona parcului IOR. Din verificările efectuate în baza de date a MAI, a reieşit că D.A.F. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria 1321906, fiind obţinut la data de 24 septembrie 2010.

În acord cu instanţa de fond, Curtea a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului D.N. este demonstrată de declaraţia inculpatului S.I., care a arătat că a fost contactat de acesta pentru ca eleva sa să fie ajutată să promoveze proba practică. De asemenea, s-a constatat că inculpatul D.N. este nesincer şi faţă de faptul că a cunoscut locul de muncă al elevei sale, aspect ce a fost contrazis de inculpata D., dar şi de convorbirile telefonice pe care inculpaţii D. şi S. le-au purtat, precum şi de discuţia pe care instructorul a purtat-o cu eleva sa pe acest aspect.

Faptul că nu au existat probe pentru a demonstra împrejurarea că eleva D. a dat bani pentru a cumpăra influenţa, s-a apreciat că nu exclude săvârşirea actului material de trafic de influenţă reţinut în sarcina instructorului. Ca urmare, pentru aceste argumente, Curtea a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului D.N. în sensul că nu a fost demonstrată vinovăţia sa.

Cu privire la inculpata I.M.C., secretarea şcolii de şoferi, Curtea a reţinut în sarcina acesteia că, în perioada august - octombrie 2010, a înlesnit inculpaţilor V.N., O.C., C.V. şi S.R. primirea de bani şi acte, cunoscând faptul că aceştia lăsau să se creadă că au influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti pentru promovarea de către elevii P.A., C.M. şi N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 26 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Referitor la actul material reţinut în legătură cu elevul C.M., semnificativă a fost considerată declaraţia inculpatului S.R., care a arătat că a lăsat actele şi banii în plic desfăcut secretarei I.M.C., fără a-i spune ce conţine. Relevante au fost apreciate şi convorbirea interceptată în care S.R. îi spune inculpatului V. "îi las la M." - afirmaţie care, deşi nu este prea explicită, demonstrează o anume manieră de a proceda - precum şi convorbirile dintre inculpaţii I.M.C. şi V.N., din care rezultă că inculpata avea cunoştinţă de activitatea infracţională a instructorului V.N. şi celorlalţi instructori.

În privinţa actului material ce îl vizează pe elevul P., relevante au fost considerate convorbirile telefonice dintre inculpaţii V. şi C. în care V. îi solicită instructorului auto să lase "bileţelul cu ce-i trebuie acolo "... la M.", din care rezultă că nu era vorba despre plicuri pe care secretara nu le deschidea (aşa cum aceasta a încercat să acrediteze), ci de bileţele, rolul ei fiind acela de a sprijini activitatea infracţională derulată de V. şi instructorii care apelau la acesta pentru elevii lor. S-a mai făcut trimitere şi la convorbirea dintre P.A. şi inculpatul V. în care elevul îl întreabă pe V.N. dacă îi lasă secretarei banii, răspunsul acestuia fiind afirmativ. Convorbirile interceptate la care s-a făcut anterior referire au condus instanţa de prim control judiciar la concluzia că inculpata I.M.C. cunoştea intenţiile inculpaţilor, modul de acţiune al acestora, probele administrate făcând dovada faptului că inculpata cunoştea mecanismul cercului infracţional şi că, în afara atribuţiilor din fişa postului, primea bileţelele şi sume de bani, pe care le transmitea inculpatului V.N.

În raport de cele arătate, Curtea a apreciat apelul, declarat de inculpată ca fiind nefondat, neputându-se reţine că fapta acesteia nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată pentru care a fost condamnată.

Cu privire la inculpatul O.I., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpaţii L.V.Ş. şi G.N.V., a pretins şi primit bani de la eleva B.O.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B (un act material). Astfel, la data de 02 octombrie 2010, ora 10:56:54 inculpatul O.I. l-a sunat pe inculpatul L.V.Ş. spunându-i că o elevă pe nume "O." va susţine proba practică luni, respectiv 04 octombrie 2010, stabilind să-i transmită copia cărţii de identitate, precum şi un SMS cu numele acesteia. Din SMS-ul primit de inculpatul L.V.Ş. la ora 11:00:32 a rezultat că eleva în discuţie era B.O.F.. La ora 14:45:13, inculpatul L.V.Ş. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se întâlnească la locuinţa acestuia. La ora 15:04:15, inculpaţii L.V.Ş. şi O.I. au stabilit ca un alt instructor auto, respectiv V.V., să se întâlnească cu inculpatul L.V.Ş. Din aceeaşi convorbire a rezultat împrejurarea că O.I. l-a întrebat pe inculpatul L.V.Ş. dacă a primit SMS-ul, iar acesta i-a răspuns că: "păi cu acela al fost! Că altfel nu aveam cum". La data de 04 octombrie 2010, ora 09:55:11, instructorul auto V.V. i-a comunicat inculpatului L.V.Ş. faptul că eleva sa nu a promovat proba practică, spunându-i "... n-am făcut nimic", aspect care a rezultat şi din conversaţia purtată la ora 10:08:07 între instructorul auto L.V.Ş. şi O.I., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi. În aceeaşi zi, la ora 12:54:58, inculpatul L.V.Ş. a purtat o conversaţie cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, din cuprinsul căreia a rezultat faptul că, deşi se făcuse o intervenţie "la.. unchiu sâmbătă" (unchiu fiind porecla agentului şef principal G.N.V.) pentru ca B.O.F. să promoveze proba practică, eleva nu a promovat examenul.

Fiind audiată, martora B.O.F. a recunoscut că a cumpărat influenţa inculpatului O.I. în vederea promovării probei practice pentru obţinerea permisului de conducere categoria B. A mai arătat martora că, după promovarea probei teoretice, inculpatul O.I. i-a spus că nu va promova proba practică dacă nu plăteşte suma de 300 euro. Deoarece inculpatul O.I. nu a mai putut efectua ore suplimentare cu martora, l-a recomandat pe instructorul auto V.V. din cadrul aceleiaşi şcoli, spunându-i că suma de 300 euro să i-o înmâneze acestuia din urmă împreună cu o copie a cărţii de identitate. Întrucât martora nu a promovat examenul, inculpatul O.I. i-a restituit acesteia suma de 300 euro, sumă pe care o luase de la instructorul V.V.

Martorul V.V. a arătat că folosea autoturismul cu care eleva B. făcea ore suplimentare cu inculpatul O.I. şi a asistat la o discuţie între elevă şi instructorul O. în care cel din urmă îşi exprima nemulţumirea faţă de felul în care conduce, punându-se problema de a promova examenul practic pe alte căi decât cele legale. A mai arătat martorul că, la datele de 3 şi 4 octombrie 2010, deoarece inculpatul O.I. nu era disponibil, a făcut patru ore suplimentare cu eleva, iar la data de 03 octombrie 2010, martora i-a spus că a stabilit cu inculpatul O.I. să se întâlnească cu L.V.Ş. pentru ca să-i dea acestuia bani pentru a o ajuta la examen, sens în care eleva i-a înmânat un plic în care se aflau 1200 RON, din care să-i lase în torpedou suma de 400 RON pentru inculpatul O.I., iar restul să-i dea lui L., fapt care s-a şi întâmplat ulterior.

Inculpatul L.V.Ş. a arătat că inculpatul O.I. l-a sunat spunându-i că are o elevă care va da examen luni, trimiţându-i, prin SMS, sumele acesteia. A mai arătat inculpatul L. că s-a întâlnit cu G.N.V. la locuinţa părinţilor acestuia din comuna Gruiu şi i-a spus numele său, i-a dat un bileţel cu numele elevei, rugându-l să îl ajute, precum şi faptul că suma de 800 RON a fost primită de la V.V., din care trebuia să-i dea 400 RON poliţistului G.N.V. şi restul să-l oprească el.

Ca urmare, s-a arătat de către Curte că vinovăţia inculpatului O.I. a fost dovedită cu SMS-ul redat la fila 10 din vol. XI d.u.p., cu convorbirile telefonice redate la filele 8 şi 12 din vol. XI d.u.p., cu convorbirile purtate între L.V. şi V.V. redate la filele 13 şi 16 din vol. XI d.u.p., precum şi cu declaraţiile martorilor B.O.F. şi V.V. şi ale inculpatului L.V.Ş., neputând fi, astfel, primită susţinerea apelantului în sensul că probatoriul administrat în cauză nu face dovada vinovăţiei sale.

De asemenea, instanţa a apreciat că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., dat fiind faptul că infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune gravă, iar poziţia nesinceră a inculpatului este un considerent care nu poate duce la concluzia că faptei îi lipseşte pericolul social al unei infracţiuni.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul M.C.B., Curtea a menţionat că, pentru considerentele expuse la apelul declarat de parchet, se va dispune respingerea acestuia, ca nefondat. De altfel, s-a arătat că problema invocată de inculpat se poate rezolva de către instanţa fondului prin pronunţarea unei încheieri întemeiate pe dispoziţiile art. 196 C. proc. pen. S-a mai precizat că, întrucât în apel faţă de inculpat se va pronunţa o soluţie de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., procedându-se la aplicarea unei sancţiuni administrative, este corectă aplicarea art. 192 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul obligării la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., D.I.I., G.F.G., G.N.V., I.N., M.C.B., O.V., O.C. şi V.N., pentru nelegalitate şi netemeinicia.

În recursul său, Ministerul Public a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel sub mai multe aspecte, respectiv:

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., B.V. şi D.I.I., arătându-se că suspendarea sub supraveghere a executării acestora nu este aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), dat fiind numărul mare de acte materiale comise şi calitatea specială a unora dintre inculpaţi (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. 1968);

- nelegala suspendare sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor G.N.V. şi D.I.I. (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. 1968);

- greşita achitare a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fără ca instanţa de control judiciar să analizeze criticile formulate sub acest aspect de procuror şi să evalueze corespunzător materialul probator administrat în cauză (cazuri de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 şi 18 C. proc. pen. (1968);

- greşita achitare a inculpatei D.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului G.N.V. pentru un act material de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, instanţa de control judiciar dând valoare probantă unor împrejurări lipsite de relevanţă sub aspectul caracterizării faptelor ca infracţiuni şi înlăturând o serie de probe ce atestă vinovăţia celor doi inculpaţi, reţinute ca atare atât de organele de anchetă penală, cât şi de prima instanţă (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 1968);

- netemeinicia soluţiilor de achitare şi aplicare a unei amenzi administrative inculpaţilor S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E. şi M.C.B., curtea de apel valorificând în procesul de evaluare a gradului de pericol social al faptelor doar criteriul referitor la persoana inculpaţilor, fără a da eficienţă celorlalte criterii prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen. anterior (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. 1968).

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, procurorul reprezentant al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suplimentat oral motivele scrise de recurs cu privire la inculpatul G.N.V., solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Inculpatul C.V., reluând parţial criticile formulate în apel, a invocat, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen. (1968), greşita sa condamnare pentru săvârşirea celor două infracţiuni de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), arătând, în esenţă, că instanţele inferioare au realizat o evaluare necorespunzătoare a probelor administrate în cauză, care nu conduceau la concluzia întrunirii elementelor de conţinut ale infracţiunilor ce au format obiectul acuzaţiei penale. În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, iar, în rejudecare, achitarea sa sub aspectul infracţiunilor de trafic de influenţă pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen. (1968).

Greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), şi, respectiv, pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior (reţinută în sarcina inculpatului D.I.I. în concurs cu cea de trafic de influenţă), a fost invocată şi de inculpaţii B.V., D.M., G.F.G. şi D.I.I. care, circumscris motivului de recurs. prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), au susţinut că, în cauză, a fost comisă o gravă eroare de fapt, prin interpretarea eronată a materialului probator administrat în ambele faze procesuale, solicitând, ca urmare a admiterii căii de atac promovate, pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) sau art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. 1968 (inculpatul G.F.G.). În plus, recurentul D.I.I., făcând trimitere la prevederile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), a criticat pentru nelegalitate pedepsele ce i-au fost aplicate, situate în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile ce au format obiectul acuzaţiei penale, cu toate că instanţa de apel a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante, care o obligau, potrivit art. 76 C. pen. (1969), să reducă pedepsele sub minimul special. Cuantumul sancţiunilor penale stabilite de curtea de apel a fost criticat, în subsidiar, şi pe motive de netemeinicie, solicitându-se reducerea acestuia sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Totodată, recurenţii inculpaţi D.M. şi G.F.G. au mai arătat (primul invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12,C. proc. pen. 1968) că faptele de care sunt acuzaţi nu mai întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 291 din noul C. pen., legea în vigoare introducând o condiţie suplimentară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, condiţie ce nu este realizată în speţă. Ca urmare, inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), d) sau b) C. proc. pen. (1968), iar recurentul G.F.G. a invocat prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) ... .

Pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) a fost solicitată în recurs, raportat la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), şi de inculpaţii B.D.E., I.N. şi M.C.B. care au arătat, în esenţă, că probele administrate în cauză nu demonstrează săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, fapte în privinţa cărora curtea de apel a constatat, în mod eronat, că există, dar a apreciat că nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. (196.9), considerând că sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. (1968).

Suplimentar, recurentul M.C.B. a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), susţinând că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi (fără a le indica), sens în care acesta a făcut o prezentare şi interpretare personală a materialului probator administrat, din care, în opinia sa, ar rezulta inexistenţa faptei de care este acuzat. Totodată, făcând trimitere la dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), inculpatul a mai precizat că nu sunt întrunite în cauză, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, din moment ce nu a fost întrebat, cu ocazia audierii sale din data de 14 februarie 2011, asupra împrejurărilor esenţiale care îl vizau pe inculpatul S.I. cu privire la un act material ce intra în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestuia.

Totodată, pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe aceleaşi dispoziţii legale (art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. 1968) a fost solicitată şi de inculpatul D.N., acesta susţinând, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii prin menţinerea hotărârii de condamnare dispusă în privinţa sa de Tribunal sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), în timp ce cumpărătorul de influenţă, respectiv inculpata D.A.F. a fost achitată pentru infracţiunea corelativă de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968). Cum între cele două infracţiuni există o legătură intrinsecă şi indisolubilă, iar pentru una dintre ele, respectiv cumpărarea de influenţă, s-a dispus achitarea, inculpatul a apreciat că nu poate subzista nici cealaltă, adică infracţiunea de trafic de influenţă pentru care, în mod nelegal, a fost condamnat de instanţele inferioare.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) a fost invocat şi de recurentul O.V., care a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei sale condamnări, susţinând că probele administrate în cauză nu pot fundamenta o soluţie de condamnare şi solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968).

În ceea ce o priveşte pe inculpata I.M.C., aceasta şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 14 şi 172 C. proc. pen. (1968), arătând, în esenţă, că nu sunt întrunite în speţă, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă pentru care a fost condamnată, probele administrate în cauză dovedind că nu a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deci, nu l-a urmărit şi nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui. Ca urmare, a solicitat admiterea căii de atac promovate, iar, pe fond, achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968). Circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. (1968), recurenta a criticat hotărârile instanţelor inferioare sub aspectul neaplicării prevederilor art. 74 C. pen. (1969) şi al greşitei individualizări a pedepsei sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestuia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Modalitatea de individualizare a sancţiunii penale a fost criticată, în cadrul motivului de recurs reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), şi de inculpata O.A.M., care a solicitat reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante (fără a le indica în drept şi motiva în fapt) şi reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968).

Invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen. (1968), inculpatul O.C. a solicitat Înaltei Curţi casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunal, arătând, în esenţă, că atât judecătorul fondului, cât şi curtea de apel nu s-au pronunţat asupra unuia dintre actele materiale din conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cel reţinut în legătură cu inculpata S.N., încălcând, astfel, dispoziţiile art. 317, art. 345 şi art. 357 C. proc. pen. (1968). În opinia recurentului, procedura ce trebuia urmată în situaţia în care instanţele constatau că, în sarcina sa, nu poate fi reţinut acest act material era aceea a "ruperii" rezoluţiei infracţionale unice prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (11 acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (10 acte materiale) şi o infracţiune prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (cea în legătură cu inculpata S.N.) şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru această din urmă infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), procedură care se impunea cu atât mai mult cu cât curtea de apel a modificat hotărârea pronunţată de judecătorul fondului în privinţa inculpatei S.N., schimbând temeiul achitării din art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) în art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. (1968).

Totodată, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), inculpatul a criticat hotărârile recurate sub aspectul greşitei respingeri de către instanţele inferioare a cererii sale de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968), arătând că, în mod nejustificat, s-a reţinut că a manifestat o atitudine de nerecunoaştere a actului material vizând-o pe S.N., în realitate acceptând posibilitatea comiterii acestuia, dar fără a-şi aduce, însă, aminte cu certitudine respectiva împrejurare. Chiar dacă s-ar aprecia că nu a recunoscut această faptă, recurentul a susţinut că prevederile ari 320¹ C. proc. pen. (1968) erau incidente în cauză atâta timp cât instanţele au constatat că nu" poate fi reţinut în sarcina sa respectivul act material, ce a fost înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă pentru care a fost trimis în judecată.

Decizia curţii de apel a fost criticată de recurent şi pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei atât în privinţa cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, solicitându-se reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, ca efect al reţinerii, în plus, a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 (fără antecedente penale, are o familie întemeiată şi un loc de muncă) şi aplicării dispoziţiilor art. 76 lit. d) C. pen. (1969), precum şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen. (1969).

Motivele de casare reglementate de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 14 C. proc. pen. (1968) au fost invocate şi de inculpatul V.N., care şi-a însuşit criticile formulate în cadrul acestora de recurentul O.C., astfel încât respectivele aspecte nu vor mai fi reluate, urmând a fi analizate şi prin raportare la situaţia acestui inculpat.

Referitor la recurentul G.N.V.,, se constată că, deşi, iniţial, prin memoriul depus la dosar, apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 12 C. proc. pen. (1968), ulterior, cu ocazia cuvântului la dezbateri, acesta a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.

Deşi hotărârea instanţei de prim control judiciar a fost recurată şi de inculpaţii I.A. şi L.V.Ş., aceştia, prezenţi personal în faţa Înaltei Curţi la termenul de judecată din data de 5 iunie 2014 şi asistaţi fiind de apărătorii lor (apărătorul ales pentru inculpatul I.A. şi apărătorul din oficiu pentru inculpatul L.V.Ş.), au arătat că îşi retrag recursurile declarate, solicitând să se ia act de manifestarea lor de voinţă în acest sens.

Totodată, împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel a formulat recurs şi inculpatul O.I., nesocotind, însă, dispoziţiile art. 385³ raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (1968) referitoare la termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru părţile care au fost prezente la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru cele care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare.

În cauză, aşa cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2012 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul O.I., asistat de apărătorul său ales, a fost prezent în instanţă la acea dată când a avut loc dezbaterea apelurilor, astfel încât termenul de 10 zile pentru introducerea recursului curge de la pronunţarea deciziei penale atacate, împlinindu-se la data de 7 ianuarie 2013, potrivit art. 186 alin. (4) C. proc. pen. (1968).

Cum inculpatul a declarat, însă, recursul la data de 31 ianuarie 2013, termenul de 10 zile prevăzut de legea procesual penală era depăşit, calea de atac fiind, astfel, tardiv formulată.

Deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 385³ alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte nu poate da curs respectivei solicitări, nefiind îndeplinite cerinţele reglementate de acest text de lege pentru a opera repunerea în termenul de recurs. În acest sens, instanţa de ultim control judiciar arată că una dintre condiţiile ce se cer a fi realizate pentru a putea fi incidentă instituţia repunerii în termen este aceea ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, prin aceasta înţelegându-se fie existenţa cazului fortuit sau a forţei majore, fie existenţa unei alte situaţii care a pus partea în imposibilitatea de a acţiona conform intereselor sale şi în lipsa căreia ar fi putut să procedeze potrivit acestor interese, introducând în termen cererea de recurs.

În speţă, însă, se constată că împrejurarea învederată de recurent - pasivitatea apărătorului său ales şi imposibilitatea de a lua legătura cu el întrucât era plecat în străinătate - nu doar că este nedovedită, dar nici nu poate fi subsumată înţelesului noţiunii de cauză temeinică de împiedicare, existând posibilitatea obiectivă şi reală a inculpatului de a formula şi introduce personal cererea de recurs (cum, de altfel, a şi procedat ulterior) sau de a lua legătura cu un alt avocat pentru a întocmi formalităţile procedurale aferente declarării în termen a căii de atac. Ca urmare, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.I. nu poate fi primită, calea de atac promovată de acesta fiind tardivă şi urmând a fi respinsă ca atare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 12, 13, 14, 15, 172 şi 18 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte apreciază recursurile formulate de inculpaţii C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. şi V.N. ca nefiind întemeiate, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii D.I.I. şi G.N.V. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din Legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Pe de altă parte, având în vedere că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 21 decembrie 2012, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, interval în care au fost promovate de parchet şi inculpaţi (în termenul prevăzut de lege) şi căile de atac ce fac obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. II din actul normativ menţionat, recursurile formulate fiind supuse dispoziţiilor privind cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. în forma anterioară modificărilor introduse prin Legea nr. 2/2013.

2. Totodată, ca o chestiune prealabilă examinării apărărilor formulate de inculpaţii O.V. şi C.V., Înalta Curte arată că, deşi aceştia au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), iar ca temei al solicitării de achitare dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), precum şi cele ale art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968 (inculpatul C.V., care a făcut trimitere şi la pct. 12 al art. 385⁹ C. proc. pen. 1968), criticile aduse hotărârii recurate vizează, în concret, greşita stabilire a situaţiei de fapt şi modalitatea eronată de interpretare a probelor administrate în cauză, care, în opinia lor, nu puteau fundamenta o soluţie de condamnare şi, respectiv, concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor ce au format obiectul acuzaţiei penale, situaţie în care respectivele critici nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare menţionate, ci doar prin raportare la motivul de recurs reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), singurul care permite instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele inferioare, însă numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt.

În acest sens, Înalta Curte precizează că modul de apreciere a probelor şi de stabilire a situaţiei de fapt de către instanţele de fond nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârilor, pentru a putea fi circumscris motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), ci este o chestiune de temeinicie, iar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968) nu poate avea incidenţă, din punct de vedere formal, decât în ipoteza în care recurentul, însuşindu-şi starea de fapt stabilită de Tribunal şi Curtea de apel, contestă existenţa uneia/unora dintre condiţiile prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză, din moment ce criticile inculpatului C.V. vizează tocmai greşita reţinere a situaţiei de fapt de către instanţele inferioare, ce ar fi avut drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri eronate de condamnare.

Cu toate că motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) a fost invocat şi de inculpata I.M.C., se constată că, circumscris acestuia, recurenta a criticat hotărârile atacate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţele inferioare, considerată prea mare în raport cu împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele sale personale, situaţie ce nu poate forma, însă, obiectul examinării de către Înalta Curte în cadrul cazului de casare menţionat, ci prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuţie conformitatea cu legea a hotărârilor recurate, ci doar chestiuni ce ţin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancţiunilor penale stabilite.

În mod similar, constatând că Parchetul a circumscris în mod greşit cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968) criticile referitoare la netemeinicia soluţiei de achitare şi aplicare a unei amenzi administrative inculpaţilor S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E. şi M.C.B., instanţa de ultim control judiciar le va analiza prin raportare la prevederile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), ţinând seama în acest sens de dispoziţiile obligatorii ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. VIII/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

Cu ocazia dezbaterii recursurilor, inculpaţii D.M. şi G.F.G. au susţinut că faptele de care sunt acuzaţi nu mai întrunesc unul din elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, nefiind îndeplinită condiţia pentru realizarea laturii obiective a acesteia introdusă de art. 291 din noul C. pen., respectiv aceea a promisiunii făcute cumpărătorului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Deşi recurenţii au indicat ca temei al solicitării de achitare prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), iar inculpatul D.M. şi cele ale art. 10 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen. (1968), precum şi motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, având în vedere că, ceea ce se invocă, în realitate, de către recurenţi este dezincriminarea faptelor, va examina acest aspect prin prisma cazului prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968), consecinţa scoaterii faptei din sfera ilicitului penal fiind aceea a lipsei unei trăsături esenţiale a infracţiunii, şi anume prevederea faptei în legea penală, şi având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (1968).

La acelaşi termen de judecată când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză, reprezentantul Ministerul Public şi apărătorul din oficiu al recurentului G.N.V. au solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968). Deşi recurenţii nu au indicat vreun caz de casare, faţă de aspectele invocate, Înalta Curte va proceda la analizarea lor în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. (1968).

3. Conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (1968), recursul trebuie motivat, iar motivele de recurs trebuie depuse, în scris, la instanţa de ultim control judiciar cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen de judecată, în cazul nerespectării acestor cerinţe, instanţa urmând să examineze doar acele cazuri de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu (art. 385¹⁶ alin. (2¹) C. proc. pen. 1968).

În cauză, deşi primul termen de judecată la care recurentul inculpat O.C. a fost legal citat a fost cel din 16 ianuarie 2014, când s-a şi prezentat în faţa instanţei, acesta a depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs la data de 20 martie 2014, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (1968). Ca urmare, având în vedere că, deşi recurentul inculpat a invocat, atât prin memoriul scris, cât şi oral cu ocazia dezbaterilor, şi motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. (1968), precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 9 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (1968).

4. Analizând, cu prioritate, motivul formal de recurs care, în situaţia în care s-ar dovedi întemeiat, ar conduce, potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. (1968), la casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpatul M.C.B. a susţinut, în esenţă, că, în mod nejustificat, instanţa de apel a înlăturat în procesul de evaluare a probelor înscrisurile care dovedeau prezenţa sa la Chişinău în data de 12 august 2010, recurentul făcând, totodată, o prezentare şi interpretare proprie a materialului probator administrat, din care, în opinia sa, ar rezulta inexistenţa faptei de care este acuzat.

Pentru a fi incident, însă, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968) se cere ca, pe parcursul procesului penal, să fi fost administrate anumite probe, prin procedeele şi mijloacele prevăzute de lege, probe de natură să influenţeze soluţia procesului, în sensul schimbării acesteia - din condamnare în achitare sau invers - ori modificării soluţiei de condamnare, fie în legătură cu încadrarea juridică a faptei, fie cu pedeapsa aplicată, iar instanţa să fi omis să se pronunţe asupra unora din aceste probe administrate în cauză.

În speţă, aşa cum a arătat chiar recurentul şi cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanţa de prim control judiciar a evaluat în procesul de interpretare a materialului probator înscrisurile invocate de apărare, menţionând în mod expres că acestea, împreună cu celelalte probe administrate în cursul judecăţii, nu sunt suficiente pentru exonerarea de răspundere a inculpatului şi prezentând pe larg argumentele care au justificat această concluzie, înlăturarea motivată a înscrisurilor menţionate, pe considerentul că nu se coroborează cu celelalte dovezi din dosar, neputând echivala cu omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra lor şi nefiind de natură să atragă incidenţa cazului de casare invocat. În realitate, ceea ce se critică de către recurent este greşita stabilire a situaţiei de fapt şi modul de interpretare a probelor de către curtea de apel, aspecte care, însă, exced motivului de recurs menţionat de apărare, putând fi, eventual, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), dar numai în situaţia în care se constată că, în cauză, s-a comis o gravă eroare de fapt.

b) Motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968) a fost invocat şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat decizia penală atacată sub aspectul omisiunii instanţei de prim control judiciar de a analiza criticile formulate de procuror cu privire la gresia achitare a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen. (1968), instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile şi apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

Noţiunea de "proces echitabil" presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile, întrucât numai în acest mod părţile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză, contrar susţinerilor Ministerului Public, se observă că instanţa de prim control judiciar s-a pronunţat argumentat asupra tuturor criticilor formulate de acuzare în cuprinsul motivelor de apel, arătând, pe larg, considerentele ce au stat la baza soluţiei adoptate.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea curţii de apel cuprinde o analiză temeinică a aspectelor avute în vedere de judecători pentru menţinerea soluţiei de achitare pronunţată de Tribunal în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului B.V., făcându-se o examinare detaliată a materialului probator administrat în cauză şi o prezentare a motivelor pentru care acesta nu poate fundamenta concluzia procurorului referitoare la existenţa faptei ce formează obiectul acuzaţiei penale.

Aşa fiind, instanţa de ultim control judiciar nu poate reţine criticile invocate sub acest aspect de către procuror, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968).

c) Circumscris aceluiaşi motiv de recurs, inculpatul O.C. a susţinut că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra unuia din actele materiale din conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cel reţinut în legătură cu inculpata S.N., arătând, în esenţă, că procedura urmată de Tribunal şi curtea de apel în sensul înlăturării respectivei fapte din unitatea infracţională este greşită şi nu permite pronunţarea unei soluţii de achitare pentru aceasta, soluţie care s-ar fi impus în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968).

Verificând susţinerile recurentului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin Rechizitoriul nr. 2422/P/2010 din 8 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinându-se în sarcina sa 11 acte materiale. Prin sentinţa pronunţată în primă instanţă de Tribunal, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea acestei infracţiuni, însă judecătorul fondului a constatat că sunt dovedite doar 10 acte materiale, fapta reţinută în legătură cu coinculpata S.N. fiind înlăturată din conţinutul infracţiunii continuate ce a format obiectul acuzaţiei penale. Procedeul ales de prima instanţă a fost confirmat de curtea de apel, care a menţinut sub acest aspect sentinţa Tribunalului (reindividualizând, însă, cuantumul pedepsei complementare şi modalitatea de executare a pedepsei principale), cu toate că a constatat netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatei S.N.

Întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) şi a menţionat în considerente că "faptele de trafic de influenţă în sprijinul inculpatei şi, implicit, infracţiunea de mărturie mincinoasă a acesteia sunt dovedite".

Se observă, aşadar, că, deşi a constatat vinovăţia inculpatului O.C. şi sub aspectul actului material comis în legătură cu coinculpata S.N., instanţa de prim control judiciar, din eroare, a reţinut în dispozitivul deciziei pronunţate tot 10 acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă, aspect ce nu mai poate fi, însă, reformat în actualul stadiu procesual, întrucât ar conduce la agravarea situaţiei recurentului în propria cale de atac şi la încălcarea prevederilor art. 385⁸ C. proc. pen. (1968).

Pe de altă parte, contrar susţinerilor recurentului, nu se poate considera că instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra actului material menţionat şi că ar fi, deci, incidente, dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), având în vedere că, atât Tribunal, cât şi curtea de apel au examinat pe larg şi au expus în considerentele hotărârilor atacate argumentele ce au stat la baza concluziei la care au ajuns în sensul inexistenţei, respectiv existenţei acestuia, realizând, totodată, o amplă analiză a materialului probator administrat în cauză şi care a justificat, în opinia fiecăreia dintre instanţe, soluţia ce a fost adoptată.

Mai mult, în deplin acord cu instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte apreciază ca fiind corect procedeul folosit de judecătorul fondului constând în excluderea din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă a actului material reţinut în legătură cu coinculpata S.N., nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la schimbarea încadrării juridice, aşa cum a susţinut recurentul, din moment ce, în cauză, erau îndeplinite, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iar, prin constatarea inexistenţei respectivei fapte, nu se ajungea la transformarea unităţii legale de infracţiune într-o pluralitate de infracţiuni sau într-o unitate naturală de infracţiune, operaţiune care să atragă incidenţa art. 334 C. proc. pen. (1968). Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a 11 acte de executare care, în opinia procurorului (dar şi a instanţei de prim control judiciar), prezentau fiecare în parte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, situaţie în care instanţa nu poate scinda această activitate, care, conform art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), constituie o singură infracţiune, transformând-o în două infracţiuni, una în formă continuată şi cealaltă în formă simplă, doar pentru a putea dispune achitarea pentru cea din urmă. În acest caz, pentru a nu încălca unitatea legală a infracţiunii continuate, se impune condamnarea acuzatului numai pentru acele acte materiale care au fost dovedite, fără luarea în considerare a celorlalte, aşa cum, în mod corect, a procedat şi instanţa de fond în prezenta cauză.

5. Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpaţii O.C. şi V.N. au susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, instanţele inferioare au respins solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968), dând o interpretare eronată poziţiei lor procesuale, şi că nejustificat au refuzat să recunoască în favoarea lor cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de alin. (7) al articolului menţionat, deşi nu le-au reţinut în sarcină actul material în legătură cu care au apreciat că ar fi manifestat o atitudine de nerecunoaştere.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen. (1968), până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (alin. 1), caz în care, dacă cererea este admisă de instanţă, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă (alin. (3)).

Pentru ca judecata să se desfăşoare în procedura simplificată, alin. (2) al textului de lege invocat instituie, însă, condiţia ca acuzatul să recunoască în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanţei, o atitudine de recunoaştere parţială a acestora, prin negarea unora dintre ele sau acceptarea posibilităţii comiterii lor, dar în alte împrejurări decât cele prezentate în rechizitoriu, înlăturând beneficiul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968) şi având drept consecinţă continuarea procesului penal în procedura de drept comun.

În speţă, se observă că, la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011, audiaţi fiind de către Tribunal, inculpaţii O.C. şi V.N., deşi au arătat în debutul declaraţiilor că recunosc faptele de care sunt acuzaţi şi îşi însuşesc probele administrate în cursul urmăririi penale, au contestat ulterior săvârşirea actului material de trafic de influenţă în legătură cu inculpata S.N., primul menţionând că nu îşi aminteşte dacă a primit de la coinculpat vreun bileţel cu numele acesteia, iar cel de-al doilea că nu a comis respectiva faptă reţinută în sarcina sa. Or, în aceste condiţii, în mod corect judecătorul fondului a respins, la termenul din 27 aprilie 2011, solicitarea celor doi inculpaţi de aplicare a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. (1968) - soluţie confirmată şi de instanţa de apel -constatând că aceştia nu au recunoscut integral .faptele de care sunt acuzaţi şi că nu sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru a se urma procedura simplificată.

În acest sens, Înalta Curte arată că procedura reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (1968) nu poate fi aplicată decât unitar, cu privire la întreaga cauză, şi nu fragmentat, în raport cu fiecare din infracţiunile/actele materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Acceptarea opiniei conform căreia procedura ar putea fi incidentă numai în ceea ce priveşte infracţiunile/actele materiale pe care acuzatul le-a recunoscut şi pentru care nu s-ar mai administra nicio probă în faţa instanţei, ar însemna ca, în aceeaşi cauză, să se aplice concomitent atât procedura simplificată, cu privire la o parte din infracţiuni, cât şi procedura obişnuită referitor la celelalte infracţiuni. Or, legiuitorul a exclus o atare posibilitate, de vreme ce, în art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. (1968), a impus ca şi cerinţă de admisibilitate a cererii, condiţia ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare.

Aceeaşi cerinţă a recunoaşterii integrale de către acuzat a faptelor reţinute în rechizitoriu, pentru ca acesta să fie judecat în procedura simplificată, a fost instituită şi de art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., fiind reglementată, totodată, şi de dispoziţiile art. 396 alin. (10) din acelaşi cod, care prevăd ca şi condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca inculpatul să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei, indiferent dacă judecata s-a desfăşurat în procedura prescurtată (art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.) sau în cea de drept comun (art. 375 alin. (3), art. 377 alin. (5) şi art. 395 alin. (2) C. proc. pen.), cerinţa ca instanţa să reţină aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi aceasta să fi fost recunoscută de inculpat. În cauză, însă, aşa cum s-a arătat anterior, inculpaţii O.C. şi V.N. nu au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, astfel încât împrejurarea că prima instanţă a înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă actul material pe care nu l-au recunoscut - reţinând în acest mod o altă situaţie de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu - nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., nefiind îndeplinită niciuna dintre condiţiile cumulative prevăzute de acest text de lege.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că, în apel, instanţa de prim control judiciar a constatat netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatei S.N. întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), precum şi vinovăţia inculpaţilor O.C. şi V.N. sub aspectul actului material comis în legătură cu aceasta (pe care recurenţii nu l-au recunoscut), reţinând, din eroare, în dispozitivul deciziei pronunţate tot 10, respectiv 20 de acte materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă (aspect care, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi reformat în recurs întrucât ar conduce la agravarea situaţiei recurenţilor în propria cale de atac), împrejurare în care, deşi confirmată de către Curte situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, nu pot fi incidente prevederile art. 396 alin. (10) din actuala codificare, inculpaţii nerecunoscând în integralitate faptele reţinute în sarcina lor de către instanţă.

b) Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate şi criticile circumscrise aceluiaşi caz de casare de către inculpatul D.N., însuşindu-şi sub acest aspect opinia curţii de apel în sensul că neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în persoana inculpatei D.A.F. nu exclude săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către recurent.

În acest sens, instanţa de ultim control judiciar arată că actele de executare la care se referă art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (art. 291 noul C. pen.) şi, respectiv art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (art. 292 noul C. pen.) au fost incriminate de legiuitor ca infracţiuni de sine stătătoare, având conţinuturi constitutive distincte şi a căror săvârşire nu este condiţionată de existenţa sau întrunirea elementelor de conţinut ale celeilalte infracţiuni.

Având, aşadar, un caracter autonom, infracţiunea de trafic de influenţă poate exista chiar dacă se constată că fapta persoanei bănuite de cumpărare de influenţă nu poate fi inclusă în sfera ilicitului penal datorită neîntrunirii unuia din elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cum este cazul şi în speţa de faţă.

c) Prin prisma aceluiaşi motiv de recurs, Ministerul Public a criticat decizia curţii de apel sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. (1969) în privinţa inculpaţilor G.N.V. şi D.I.I., arătând că, deşi aceştia au fost condamnaţi pentru comiterea, în concurs, a mai multor infracţiuni, iar pedepsele rezultante aplicate au fost de câte 4 ani închisoare, instanţa de prim control judiciar a dispus, în mod nelegal, suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, Parchetul a menţinut această critică doar cu referire la inculpatul D.I.I., iar faţă de inculpatul G.N.V. a solicitat pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Examinând critica formulată de Ministerul Public, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin decizia penală recurată, curtea de apel a admis calea de atac promovată de inculpatul D.I.I. şi, reformând sentinţa primei instanţe, l-a condamnat pe acesta la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. (1969), şi de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. (1969), pedepse care, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969), dispunându-se, totodată, potrivit art. 86¹ C. pen. (1969), suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Procedând în această modalitate, instanţa de prim control judiciar a nesocotit dispoziţiile art. 86¹ alin. (2) C. pen. (1969), care prevăd posibilitatea acordării suspendării sub supraveghere a executării, în cazul concursului de infracţiuni, doar dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală, supusă casării prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968).

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte şi apreciind, pentru motivele ce vor fi prezentate, pe larg, la pct. 9 din considerente, că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de Curtea de apel este aptă să conducă la reeducarea inculpatului D.I.I. şi la prevenirea săvârşirii de către acesta de noi fapte ilicite în viitor, Înalta Curte, admiţând recursul declarat de Parchet, dar şi cel promovat de recurentul inculpat, va dispune, în rejudecare, reducerea sancţiunilor penale aplicate acestuia pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa într-un cuantum care să permită, ca urmare a aplicării regulilor de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, menţinerea suspendării sub supraveghere a executării, conform art. 86¹ C. pen. (1969), dar care să fie, totodată, proporţional cu gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale recurentului.

6. Reglementând o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, art. 4 C. pen. stabileşte că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Rezultă, aşadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, se observă că aceasta este prevăzută în noua codificare (art. 291 C. pen.) într-o variantă de incriminare asemănătoare reglementării anterioare, însă, ca element de diferenţiere, se prevede în mod expres condiţia ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Noţiunea de promisiune presupune un angajament, o făgăduială din partea autorului infracţiunii, prin care acesta îşi asumă obligaţia să facă ceva pentru a îndreptăţi speranţele cumpărătorului de influenţă în sensul determinării funcţionarului public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării - cumpărării de influenţă.

Având în vedere faptul că, potrivit art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), făptuitorul se obliga să intervină pe lângă funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, iar, în incriminarea actuală, subiectul activ promite că va determina funcţionarul să adopte o anumită conduită, Înalta Curte apreciază că activitatea de promisiune, prevăzută de C. pen. în vigoare, este inclusă în activitatea de determinare la care făptuitorul se obliga anterior, conform cerinţei prevăzute de vechea codificare. Cu alte cuvinte, se consideră că folosirea, în reglementarea anterioară, a expresiei "pentru a-l determina" semnifica o garanţie din partea vânzătorului de influenţă în sensul reuşitei intervenţiei sale pe lângă funcţionarul public, aspect care presupunea o obligaţie de rezultat, pe când, în situaţia actuală, subiectul activ are o obligaţie de diligentă, care permite, însă, spre deosebire de vechea codificare, o distincţie clară cu privire la intenţia infracţională a subiectului activ.

Astfel, aspectul introdus cu privire la promisiunea determinării conturează mai precis latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă şi permite o delimitare netă de alte infracţiuni (spre exemplu, înşelăciunea), intenţia clară a legiuitorului fiind aceea de a sublinia că nu orice pretindere de influenţă, chiar şi fără a avea aparenţa minimală a unui act real de corupţie, constituie trafic de influenţă, ci doar acel act de pregătire (pentru o posibilă faptă viitoare de luare de mită) care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale care trebuie sancţionată penal conform art. 291 C. pen.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor D.M. şi G.F.G., astfel cum au fost reţinute de instanţele inferioare, întrunesc, în continuare, toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare a infracţiunii prev. de 291 alin. (1) C. pen., nefiind incidente-dispoziţiile art. 4 C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi, pe cale de consecinţă, nici cazul de casare reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968).

7. În ceea ce priveşte eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), este de menţionat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei. Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute niciun aspect esenţial stabilit de instanţa de prim control judiciar care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiată susţinerea Parchetului în sensul că inculpatul B.V. ar fi săvârşit infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul G.N.V. actul material de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 reţinut în legătură cu inculpata D.A.F., iar aceasta din urmă infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi că ar fost, aşadar, comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, din situaţia de fapt, corect stabilită de curtea de apel, care şi-a însuşit în privinţa inculpatului B.V. concluziile primei instanţe, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti - declaraţiile inculpaţilor, depoziţiile martorilor şi transcrierile convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă - nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, desfăşurarea de către cei trei inculpaţi a vreunei activităţi ilicite care să poată fi circumscrisă elementului material al infracţiunilor anterior menţionate, în lipsa unor asemenea dovezi certe neputându-se dispune condamnarea inculpaţilor pentru comiterea respectivelor infracţiuni, astfel cum s-a solicitat de către Parchet.

Totodată, referitor la recurenţii care au invocat critici circumscrise aceluiaşi caz de casare, Înalta Curte constată, fără a relua sau a reface raţionamentele instanţei de prim control judiciar realizate în interpretarea probatoriului administrat, că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele hotărârii atacate cu privire la săvârşirea de către inculpaţii D.M., G.F.G., D.I.I., B.V., O.V. şi C.V. a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, respectiv de către inculpaţii B.D.E., I.N. şi M.C.B. a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, situaţia de fapt reţinută fiind în deplină concordanţă cu dovezile administrate, respectiv: pentru inculpatul D.M.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 7 decembrie 2010 şi 8 decembrie 2010 între inculpaţii V.M.C. şi D.M., transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 7 decembrie 2010 între inculpatul V.M.C. şi numitul B.B., depoziţiile martorului P.P., procesul-verbal de percheziţie a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declaraţiile inculpatului V.M.C.; pentru inculpatul G.F.G.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 30 august 2010, 1 septembrie 2010, 16 septembrie 2010 şi 29 septembrie 2010 între inculpatul D.V. şi coinculpaţii T.I.A. şi T.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 30 septembrie 2010 de inculpata O.A.M. cu coinculpaţii D.V. şi B.M., nota de supraveghere operativă din data de 4 octombrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 5 octombrie 2010 între inculpatul D.V. şi coinculpatul O.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 29 septembrie 2010, 30 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010 de inculpatul D.V. cu martora B.N.I. şi coinculpaţii O.V. şi O.A.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 21 octombrie 2010 şi 22 octombrie 2010 de inculpatul O.V. cu coinculpaţii I.M. şi B.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 23 octombrie 2010 de inculpatul G.F.G. cu coinculpatul B.M. şi cu comisarul şef N.P., transcrierile mesajelor de tip SMS transmise în datele de 23 octombrie 2010 şi 25 octombrie 2010 de inculpatul I.M. inculpatei O.A.M., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declaraţiile inculpaţilor D.V., O.V., O.A.M., B.M. şi I.M.; pentru inculpatul D.I.I.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul V.M.C., transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.M.C. cu T.M.N. la data de 30 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 octombrie 2010 între inculpat şi coinculpatul O.C., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 4 octombrie 2010 şi 5 octombrie 2010 între inculpatul V.N. şi martorul P.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 6 octombrie 2010 şi 5 octombrie 2010 între inculpatul V.N. şi coinculpatul O.C., depoziţiile martorilor P.M. şi C.D.F., procesul-verbal de percheziţie a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., notele de supraveghere operativă, declaraţiile inculpaţilor V.M.C. şi V.N.; pentru inculpatul B.V.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpaţii V.M.C. şi O.C., transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpaţii V.N. şi O.C. la data de 22 decembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.M.C. cu T.M.N. la data de 30 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu inculpaţii O.C., H.I. şi P.B. la datele de 3 noiembrie 2010, 4 noiembrie 2010 şi 5 noiembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.N. cu martorul N.C. la data de 7 noiembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.N. cu coinculpatul G.N.V. la data de 20 septembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu martorul O.I.R. la datele de 20 septembrie 2010, 2 noiembrie 2010, 3 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu numiţii Ş.G. şi V.M.M. la datele de 5 noiembrie 2010 şi 10 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu inculpatul O.C. la data de 18 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.C. cu martorul K.P.R. la datele de 7 decembrie 2010, 8 decembrie 2010 şi 18 decembrie 2010, procesul-verbal de redare a convorbirii audio purtată în mediul ambiental la data de 13 octombrie 2010 între inculpatul V.N. şi martorul O.I.R., procesul-verbal de percheziţie a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., notele de supraveghere operativă, depoziţiile martorilor O.I.R., K.P.R. şi V.M.M., declaraţiile inculpaţilor V.M.C., O.C. şi V.N.; pentru inculpatul O.V.: declaraţiile martorilor denunţători R.B.R.G. şi U.S., procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video din data de 29 iunie 2010, depoziţiile martorilor M.C.R., B.A., B.M., G.F.B., C.A., Ţ.I.C., D.F.I. şi D.M., procesul-verbal de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului de către martorul U.S., transcrierile convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, declaraţiile inculpaţilor D.V., O.A.M., B.M. şi I.M., declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de inculpaţii Ş.A.I., F.C.E. şi F.D., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., precum şi declaraţia inculpatului O.V., care s-a prevalat în cursul cercetării judecătoreşti de dispoziţiile ari 320¹ C. proc. pen. (1968); pentru inculpatul C.V.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpaţii C.V. şi G.N.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 10 august 2010, 11 august 2010, 14 august 2010, 17 august 2010 de inculpat cu coinculpatul V.N., transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 14 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpatul G.N.V., depoziţiile martorului P.A., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., procesul-verbal de filaj, declaraţiile inculpatului V.N., precum şi declaraţiile inculpatului C.V., în care a recunoscut nuanţat comiterea faptelor; pentru inculpata B.D.E.: depoziţia inculpatei din data de 27 ianuarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpaţii C.V. şi G.N.V., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declaraţiile inculpatului V.N.; pentru inculpatul I.N.: depoziţia inculpatului din data de 15 februarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 august 2010 şi 12 august 2011 de inculpat cu coinculpatul S.I., bip-ul dat de inculpatul S.I. coinculpatului G.N.V. pe 12 august 2011, ora 7:48:32, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., înscrisuri, declaraţiile inculpatului S.I., precum şi declaraţiile inculpatului, în care recunoaşte toate convorbirile purtate cu inculpatul S.I. şi transcrise la dosar; şi pentru inculpatul M.C.B.: depoziţia inculpatului din data de 14 februarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 august 2010 şi 12 august 2011 de inculpatul I.N. cu coinculpatul S.I., bip-ul dat de inculpatul S.I. coinculpatului G.N.V. pe 12 august 2011, ora 7:48:32, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., înscrisuri, declaraţiile inculpaţilor S.I. şi I.N., în care acesta din urmă recunoaşte toate convorbirile purtate cu inculpatul S.I. şi transcrise la dosar.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de Curtea de apel cu privire la comiterea de către inculpaţii D.M., G.F.G., D.I.I., B.V., O.V. şi C.V. a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, respectiv de către inculpaţii B.D.E., I.N. şi M.C.B. a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de recurs neidentificând vreo discordanţă între aceasta şi conţinutul real al probelor administrate pentru a putea concluziona că s-a comis o gravă eroare de fapt şi că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), astfel cum s-a solicitat, în mod neîntemeiat, de către recurenţi.

De altfel, în motivele scrise de recurs şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, nici procurorul şi nici recurenţii inculpaţi nu au invocat aspecte esenţiale, necontroversate şi evidente, ce ar rezulta din compararea conţinutului probelor cu soluţia dispusă de curtea de apel, făcând doar o interpretare proprie a probelor administrate şi solicitând, prin reiterarea unor aspecte deja analizate de către instanţa de prim control judiciar, reevaluarea şi reaprecierea materialului probator, operaţiune care, în situaţia inexistenţei unei erori grave de fapt, cum este cazul în speţă, nu se poate realiza prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968).

Pe de altă parte, este de menţionat că solicitarea unora dintre recurenţi de a se face aplicarea principiului conform căruia orice dubiu profită inculpatului depăşeşte limitele cazului de casare invocat, definitoriu pentru acest principiu fiind caracterul doar îndoielnic al unei anumite situaţii de fapt, îndoială care excede atributului evident al erorii grave de fapt.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanţă deplină între dovezile administrate şi situaţia de fapt stabilită de curtea de apel cu privire la inculpaţii B.V., G.N.V., D.A.F., D.M., G.F.G., D.I.M., O.V., C.V., B.D.E., I.N. şi M.C.B., nefiind indicată de procuror sau recurenţii inculpaţi şi nici identificată de instanţa de recurs vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat afirmată de instanţa inferioară sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de Ministerul Public şi de inculpaţii recurenţi.

În plus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.V., se constată că acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. (1968), corect aplicate de Tribunal şi menţinute de curtea de apel, astfel încât nu este posibilă, în contextul procesual al cauzei şi al manifestării de voinţă a acuzatului, exprimată în şedinţa publică din data de 30 martie 2011, pronunţarea, în recurs, a unei soluţii de achitare, întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), aşa cum s-a solicitat de către apărare, cu atât mai mult cu cât, în apel, hotărârea primei instanţe a fost criticată doar sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, acesta însuşindu-şi situaţia de fapt stabilită de judecătorul fondului.

Reglementând soluţiile ce pot fi pronunţate în cazul în care inculpatul optează pentru judecarea sa în procedura simplificată, alin. (4) al art. 320¹ C. proc. pen. (1968) stabileşte că instanţa rezolvă latura penală doar atunci când, din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în caz contrar, când nu sunt suficiente elemente în acest sens, judecătorul fiind obligat să respingă cererea şi să efectueze cercetarea judecătorească potrivit procedurii de drept comun (alin. (8)). Rezultă, aşadar, că singura soluţie posibilă în cazul în care instanţa constată îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. (1968), este aceea a condamnării inculpatului pentru comiterea faptei penale pe care el însuşi a recunoscut-o (exceptând, în opinia Înaltei Curţi, situaţia în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. 1968), urmând, însă, ca acesta să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, conform alin. (8) al textului de lege menţionat.

Motivul de recurs reglementat de pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968) nu poate fi reţinut nici din perspectiva dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. VIII din 9 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, constatându-se, sub acest aspect, că instanţa de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 18¹ C. pen. (1969), dispunând achitarea inculpaţilor S.N., B.A.I., A.A., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E., M.C.B., F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D. şi D.C. sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (1969), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. 1968 (confirmând în privinţa ultimilor cinci inculpaţi sentinţa primei instanţe).

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. (1969), nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea concretă a gradului de pericol social, se ţine seama de toate criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen. (1969), gravitatea faptei săvârşite şi periculozitatea socială a făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente şi date de ordin subiectiv, dar şi a circumstanţelor obiective în care s-a comis actul de conduită interzis.

În cauză, împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpaţii menţionaţi, modalitatea de săvârşire a acestora, urmările produse, precum şi datele ce îi caracterizează - persoane care, anterior, şi-au conformat atitudinea exigenţelor legii penale, dovedind un comportament ireproşabil în societate şi la locul de muncă, o parte dintre ei manifestând o conduită procesuală sinceră şi cooperantă (evidenţiindu-se, în acest sens, inculpaţii F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D. şi D.C.), confirmă concluziile instanţei de prim control judiciar în sensul că faptele săvârşite de intimaţii inculpaţi nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, acţiunile ilicite reţinute în sarcina acestora, prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege şi prin conţinutul lor concret, justificând, în raport de criteriile anterior menţionate, aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 C. pen. (1969).

8. Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpata recurentă I.M.C. a contestat existenţa laturii subiective a infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Având în vedere, însă, situaţia de fapt reţinută în cauză, care nu mai poate fi modificată în recurs, aşa cum s-a arătat, decât în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt (prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 1968), ceea ce nu este cazul în speţă, Înalta Curte apreciază critica formulată de recurentă ca fiind nefondată, constatând, în acord cu instanţa de fond şi cea de prim control judiciar, că sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, toate cerinţele prevăzute de norma de incriminare pentru caracterizarea faptei ca infracţiune, nefiind întemeiată solicitarea de achitare a inculpatei conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Astfel, inculpata I.M.C. a fost condamnată de Tribunal, soluţie confirmată în apel, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, în fapt, că aceasta, în perioada august - octombrie 2010, a înlesnit inculpaţilor V.N.,"O.C., C.V. şi S.R. primirea de bani şi acte, cunoscând faptul că aceştia lăsau să se creadă că au influenţă asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.L.V. - Bucureşti, pentru promovarea de către elevii P.A., C.M. şi N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.

Contrar susţinerilor recurentei, probele administrate în cauză, astfel cum au fost redate atât în cuprinsul deciziei penale atacate, cât şi în considerentele sentinţei pronunţate de judecătorul fondului, demonstrează fără putinţă de tăgadă apartenenţa sa la cercul infracţional din care făceau parte inculpaţii V.N. şi O.C., aceasta, în calitate de secretară a şcolii de şoferi, fiind cea care intermedia primirea de către instructorul V.N. a sumelor de bani şi a "bileţelelor" cu datele persoanelor cărora le facilita, contra respectivei sume, promovarea probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.

Aşa cum rezultă atât din declaraţiile inculpaţilor, cât şi din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. în perioada de referinţă şi interceptate autorizat în cauză, acesta o recomanda pe inculpata I.M.C. ca fiind persoana căreia instructorii care apelau la ajutorul lui urmau să îi lase datele elevilor ce trebuiau să promoveze examenul, precum şi suma de bani aferentă acestui serviciu, fiind vorba de un adevărat mod de lucru al inculpaţilor, în care fiecare avea rolul şi atribuţiile sale bine stabilite. Or, în aceste condiţii, se apreciază de către Înalta Curte că, în mod corect, s-a stabilit în cauză de către instanţele inferioare că inculpata a comis acte de executare specifice formei de participaţie penală a complicităţii, prevăzând că, prin faptele sale, înlesneşte activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi, în principal de inculpatul V.N., şi urmărind producerea respectivului rezultat prin săvârşirea acestora, poziţie subiectivă ce caracterizează vinovăţia sub forma intenţiei directe.

b) Prin prisma aceluiaşi caz de casare, recurentul inculpat M.C.B. a susţinut că nu sunt întrunite, în cauză, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, arătând că nu a fost întrebat cu ocazia audierii sale ca martor în data de 14 februarie 2011, asupra împrejurărilor esenţiale care îl vizau pe inculpatul S.I. cu privire la un act material ce intra în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestuia.

Examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (1969), reţinându-se, în esenţă, că, la data de 14 februarie 2011, fiind audiat ca martor în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu a declarat tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârşirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată ce a fost reţinută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea şi primirea de bani de către inculpat de la I.N. pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Bucureşti în vederea promovării de către candidata M.A.A. a probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B.

Prima instanţă a apreciat că fapta de care este acuzat inculpatul M.C.B. nu există, dispunând achitarea lui în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), însă curtea de apel a desfiinţat sub acest aspect hotărârea Tribunalului, constatând că, deşi există în materialitatea ei, fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În forma sa tipică (art. 260 alin. (1) C. pen. 1969), infracţiunea de mărturie mincinoasă se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Rezultă, aşadar, astfel cum a arătat şi recurentul, că, pentru realizarea elementului material al infracţiunii, este necesar ca martorul, care a alterat prin afirmaţiile sau omisiunile sale adevărul cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei, să fi fost întrebat asupra acestora (de părţi sau de organul judiciar).

În speţă, se observă, contrar susţinerilor apărării că, audiat fiind la data 14 februarie 2011, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în legătură cu modul de obţinere de către fiica sa a permisului de conducere, inculpatul a fost întrebat de organele de anchetă penală despre relaţia sa cu coinculpatul I.N. şi cu privire la posibila intervenţie a acestuia pe lângă alte persoane în scopul de a facilita, contra unei sume de bani, promovarea de către numita M.A.A. a examenului auto, recurentul răspunzând "Nu ştiu dacă I.N. a luat legătura cu vreo altă persoană căreia să-i fi oferit vreo sumă de bani, astfel încât fiica mea să obţină ilegal permisul de conducere". Or, prin acest răspuns, inculpatul a ascuns organului de urmărire penală o împrejurare esenţială - de care depindea justa soluţionare a cauzei - referitoare la pretinderea de către inculpatul S.I., prin intermediul lui I.N., a unei sume de bani pentru a-şi folosi influenţa asupra poliţiştilor examinatori în vederea obţinerii permisului de conducere de către candidata M.A.A., împrejurare cu privire la care a fost întrebat şi despre care recurentul avea cunoştinţă, aşa cum rezultă din situaţia de fapt şi materialul probator reţinut de instanţa de prim control judiciar.

Ca urmare, fapta inculpatului, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi în decizia penală recurată, se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a infracţiunii de mărturie mincinoasă, criticile circumscrise de apărare cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968) nefiind întemeiate.

9. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), prin prisma căruia Parchetul a criticat modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanţa de prim control judiciar în cazul inculpaţilor O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., G.F.G., B.V. şi D.I.I. (cu prilejul cuvântului la dezbateri, procurorul nu a mai susţinut această critică şi cu privire la inculpatul G.N.V., solicitând pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenim decesului acestuia), iar recurenţii inculpaţi I.M.C., O.A.M., D.I.I., O.C. şi V.N. au invocat greşita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate atât sub aspectul cuantumului (toţi cei cinci inculpaţi), cât şi al modalităţii de executare (ultimii doi inculpaţi), Înalta Curte, contrar susţinerilor recurenţilor, constată că s-a făcut de către curtea de apel o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. (1969) - mai puţin în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.I.M. -, ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi circumstanţele personale ale acuzaţilor, în raport cu care au fost stabilite sancţiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancţionator aplicat inculpaţilor, au fost avute în vedere importanţa valorilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunilor, gravitatea sporită a acestora, numărul de acte materiale comise, modalitatea în care au acţionat şi calitatea deţinută la data faptelor, precum şi datele ce caracterizează persoana lor şi comportamentul procesual adoptat, aspecte care, evaluate coroborat, au condus instanţa la concluzia reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor O.C. şi V.N. (art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) C. pen. 1969).

Asemenea circumstanţe au fost recunoscute de instanţa de prim control judiciar şi în privinţa inculpatului D.I.I. (art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. 1969), dar, dat fiind concursul cu o cauză de agravare a pedepsei (forma continuată a celor două infracţiuni), acestea nu au fost valorificate prin coborârea cuantumului sancţiunilor penale sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite, procedeu permis de dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. (1969), care, în această situaţie, lăsă la latitudinea judecătorului aplicarea prevederilor art. 76 C. pen. (1969). Ca urmare, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, pedepsele aplicate inculpatului sunt legale, dar, ţinând seama de împrejurările săvârşirii faptelor şi numărul de acte materiale comise (mai redus decât în cazul altor inculpaţi cărora le-au fost aplicate pedepse mai mici), se apreciază că acestea sunt netemeinice sub aspectul cuantumului, motiv pentru care, având în vedere şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită de instanţa de apel, precum şi prevederile art. 86¹ alin. (2) C. pen. (1969), se impune reducerea lor, însă tot în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute, respectiv la câte 3 ani închisoare, păstrând astfel un just echilibru între gravitatea faptelor şi persoana inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunile cu închisoarea stabilite, pe de altă parte.

Deşi existenţa unor împrejurări de natură să atragă reducerea cuantumului pedepsei a fost invocată şi de recurentele I.M.C. şi O.A.M., acestea nu au indicat, iar instanţa de recurs nu a identificat astfel de elemente care, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, să reducă în aşa măsură gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi de periculozitate a inculpatelor încât să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. (1969), cu consecinţa atenuării răspunderii penale a acestora.

În mod similar, Înalta Curte apreciază că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor O.C. şi V.N. a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), aşa cum au solicitat aceştia în cuprinsul motivelor de recurs, aspectele invocate (fără antecedente penale, au o familie întemeiată şi un loc de muncă) nefiind suficient de relevante, raportat la gravitatea infracţiunilor comise şi importanţa valorilor sociale lezate, pentru a determina recunoaşterea lor ca circumstanţe atenuante judiciare. Totodată, în considerarea aceloraşi argumente, instanţa de ultim control judiciar consideră că modalitatea de executare a sancţiunilor penale stabilită de Curtea de apel a fost judicios aleasă, fiind singura aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 C. pen. (1969), nefiind proporţională cu gravitatea infracţiunilor comise şi persoana inculpaţilor. În plus, în privinţa inculpatului V.N. nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de lit. a) a alin. (1) al acestui articol, fiindu-i aplicată o pedeapsă principală de 4 ani închisoare.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării Ministerului Public de înlăturare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. (1969) în privinţa inculpaţilor O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., G.F.G., B.V. şi D.I.I., apreciind că, faţă de datele ce caracterizează persoana acestora şi comportamentul procesual adoptat, scopul sancţiunii penale poate fi atins şi prin supunerea acuzaţilor, pe durata termenului de încercare, unor măsuri de supraveghere specială din partea organelor judiciare şi cerinţei de a respecta anumite obligaţii stabilite de instanţa de judecată, în condiţiile legii, pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru inculpaţi, astfel încât, chiar fără executarea în regim privativ de libertate a pedepselor aplicate, nu vor mai săvârşi alte infracţiuni în viitor.

10. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată, pe baza extrasului din registrul de deces, pentru uz oficial, depus la dosar, că recurentul G.N.V. a decedat la data de 10 ianuarie 2014, situaţie în care, admiţând prin prisma acestui motiv de recurs căile de atac promovate de Parchet şi de inculpat, va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), încetarea procesului-penal pornit împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

11. Examinând recursurile declarate în cauză şi din perspectiva prevederilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de încriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi.

Astfel, inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., D.M., C.V., D.N., O.A.M. (în calitate de autori) şi I.M.C. (în calitate de complice) au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior (în cazul unora dintre aceştia fiind reţinută şi forma continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 de ani, ce îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Totodată, inculpaţii G.F.G., D.I.I. şi B.V. au fost acuzaţi de comiterea, în formă continuată, a infracţiunii calificate de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 12 de ani, în prezent aceasta fiind incriminată de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi pedepsită cu închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni.

În plus, inculpatul D.I.I. a mai fost trimis în judecată şi condamnat pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, în noua reglementare, respectiv art. 289 C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa fiind cuprinsă între 4 ani şi 13 ani şi 4 luni. De asemenea, inculpatul L.V.Ş. a mai fost acuzat de săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, ce îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.N., B.D.E., M.C.B., S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., P.D.A., aceştia au fost trimişi în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie minicinoasă, pentru care art. 260 alin. (1) C. pen. (1969) prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în actualul C. pen. aceeaşi infracţiune fiind incriminată în art. 273 şi sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36 şi art. 78) prevede un spor mai redus (până la 3 ani faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanţă nu a dat eficienţă acestor cauze de agravare a pedepsei, iar recursul Parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Rezultă, aşadar, cu privire la inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., D.M., C.V., D.N., O.A.M., I.M.C., G.F.G., D.I.I. şi B.V. că, exceptând infracţiunea de trafic de influenţă, în variantă simplă (în cazul căreia cele două Coduri penale prevăd acelaşi minim al pedepsei), pentru celelalte infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile reglementări stabilesc o limită minimă a pedepselor superioară celei prevăzute de vechea codificare, situaţie în care, dat fiind faptul că în cauză sancţiunile penale aplicate inculpaţilor au fost orientate spre minimul special şi având în vedere dispoziţiile legale care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, efectele suspendării condiţionate şi sub supraveghere a executării pedepsei şi sfera obligaţiilor impuse condamnaţilor pe durata acesteia, precum împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante şi efectele lor, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor recursuri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor C.V., L.V.Ş. şi D.I.I. ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârile instanţelor inferioare în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale anterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deşi art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86² C. pen. (1969), se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (aşa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, şi din această perspectivă, dispoziţiile C. pen. anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpaţii O.V., B.M., L.V.Ş., V.N., O.C., C.V., O.A.M., G.F.G., D.I.I. şi B.V. De asemenea, se constată că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, dispusă în privinţa inculpaţilor D.M., D.N. şi I.M.C., nu mai este prevăzută în noua reglementare.

Nu pot fi, totodată, omise în procesul de determinare şi aplicare a legii penale mai favorabile dispoziţiile art. 75 - 76 C. pen. actual, care nu mai reţin ca circumstanţe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. (1969) şi limitează efectele unor asemenea circumstanţe, creând acuzaţilor avantaje mai restrânse decât cele din vechea codificare.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpaţii menţionaţi este legea penală anterioară care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a recurenţilor, creează acestora o situaţie mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în recurs de acuzare şi apărare au fost analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.N., B.D.E., M.C.B., S.N., B.A. Ioan, A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ş.A.D., D.C.,. T.I.A., T.V., I.R.A., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., P.D.A., în privinţa cărora s-a confirmat, în recurs, soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. (1968) combinat cu art. 18¹ C. pen. (1969), Înalta Curte, realizând o analiză din perspectiva art. 5 C. pen. cu privire la cele două instituţii ce se regăsesc în legile penale succesive şi care ar putea avea incidenţă în speţa dedusă judecăţii în raport cu critica formulată în acest sens de către Parchet, constată că tot dispoziţiile C. pen. anterior (art. 18¹) sunt mai favorabile, pentru următoarele considerente:

Astfel, ca o consecinţă a reglementării în art. 17 C. pen. (1969) a pericolului social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea achitării inculpatului atunci când fapta comisă nu prezenta, în concret, un asemenea pericol (art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. 1968), or, în noul C. pen., ca efect al renunţării la noţiunea de pericol social ca trăsătură caracteristică a conceptului de infracţiune (art. 15), acest caz de stingere a acţiunii penale nu a mai fost consacrat, fiind reglementată în art. 80 - 81 C. pen. instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, la care judecătorul poate apela în cazul îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres prevăzute de aceste texte de lege.

Realizând o comparaţie, în abstract, a celor două instituţii, se constată că cea prevăzută de legea anterioară oferă o situaţie mai avantajoasă pentru inculpat a cărui faptă, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. (1969), nu mai constituie infracţiune, urmând a se pronunţa o soluţie de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen. (1968), spre deosebire de noul C. pen. potrivit căruia, deşi fapta constituie infracţiune, instanţa apreciază, pe baza unor criterii prevăzute expres de lege, că nu se impune aplicarea unei pedepse, existând, totodată, şi posibilitatea anulării măsurii de clemenţă conferită de judecător în situaţia în care se constată, în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, că persoana faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei săvârşise anterior o altă infracţiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsă.

În consecinţă, având în vedere motivele expuse pe larg la punctele 5 c), 9 şi 10 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii D.I.I. şi G.N.V., va casa, în parte, atât decizia penală recurată, cât şi sentinţa pronunţată de prima instanţă şi, în rejudecare, va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor D.I.I. şi G.N.V, repunând în individualitatea lor pedepsele componente.

Va reduce pedepsele principale aplicate inculpatului D.I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) şi art. 80 C. pen. (1969), şi de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) şi art. 80 C. pen. (1969), de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, pedepse pe care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), le va contopi în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), menţinând dispoziţiile privind aplicarea art. 86¹, art. 86³, art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), art. 359 C. proc. pen. (1968) rap. la art. 86⁴ C. pen. (1969), precum şi durata de 6 ani a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, stabilită potrivit art. 86² C. pen. (1969).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), va dispune încetarea procesului-penal pornit împotriva inculpatului G.N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Totodată, pentru motivele arătate la punctele 1 - 4, 5 a) şi b), 6 - 9 şi 11 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385⁹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. şi V.N.

Constatând că a introdus calea de atac cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385³ raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (1968) şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 385³ alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. (1968), va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.I.

De asemenea, având în vedere manifestarea de voinţă a inculpaţilor I.A. şi L.V.Ş. exprimată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2014, instanţa, în temeiul art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. (1968), va lua act de retragerea recursurilor declarate de aceştia împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Ţinând seama de faptul că recurenţii inculpaţi O.A.M., L.V.Ş., O.V., C.V., D.M., D.N., I.M.C., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.C., V.N., I.A. şi O.I. sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) şi 4 C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii D.I.I. şi G.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 372 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 824 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) aplicată inculpatului D.I.I. în pedepsele componente,. pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului D.I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) şi art. 80 C. pen. (1969), de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) şi art. 80 C. pen. (1969), de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate inculpatului D.I.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

Menţine dispoziţiile privind aplicarea art. 86¹, art. 86³, art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), art. 359 C. proc. pen. (1968) rap. la art. 86⁴ C. pen. (1969), precum şi durata de 6 ani a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, stabilită potrivit art. 86² C. pen. (1969).

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) aplicată inculpatului G.N.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), încetează procesul-penal pornit împotriva inculpatului G.N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. şi V.N. împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii I.A. şi L.V.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi O.A.M., L.V.Ş. şi O.V. la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.V., D.M., D.N., I.M.C., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.C., V.N., I.A. şi O.I. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei,

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D.I.M. în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.N.V. în sumă de 400 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.A., B.M., C.G., D.C., F.C.E., F.D., I.R.A., I.M., S.N., Ş.A.D., T.I.A. şi T.V. în sumă de câte 400 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.I.C., B.A.I., D.A.F., M.I.V., Z.R.M. şi P.D.A. în sumă de câte 100 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

← ICCJ. Decizia nr. 235/2014. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2215/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2192/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), tăinuirea (art. 221 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 ICCJ. Decizia nr. 2202/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2215/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii pu ICCJ. Decizia nr. 2278/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 235/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 242/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 244/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Apel