ICCJ. Decizia nr. 2228/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2228/2014

Dosar nr. 158.01/3/2007

Şedinţa publică din 2 iulie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 456/F din data de 4 iulie 2012, pronunţată în dosarul nr. 158.01/3/2007, a hotărât următoarele:

1. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată.

În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A.H.M., cetăţean irakian, cu reşedinţa în România, necăsătorit, fără copii minori, necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare .

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 10 august 2006 la 6 ianuarie 2007.

2. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată.

În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.H.K. zis "A.M.", cetăţean sirian, necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

3. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005, în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005, formulată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul G.B.K., cetăţean iranian, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 35 alin. (3) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 7 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

4. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005, formulată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul Z.I.L, cetăţean libanez, necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 6 decembrie 2006.

În baza art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român reprezentat legal de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat în solidar pe inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K. la plata, către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei de 2.701.511 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi urm. C. civ. a obligat inculpatul G.B.K. la plata sumei de 304.983 RON în solidar cu inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 şi urm.C. civ. a obligat inculpatul Z.I.L. la plata sumei de 343.025 RON în solidar cu inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K. reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 11 din Legea 241/2005 a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor.

În baza art. 12 din Legea 241/2005 a interzis inculpaţilor dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai vreunei societăţi comerciale.

A dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, la rămânerea definitivă a acesteia, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.

În baza art. 117 alin. (1) şi 3 C. pen. a dispus expulzarea inculpaţilor de pe teritoriul României după executarea pedepselor principale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata sumei de 8000 RON, revenind fiecăruia câte 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în contul deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpaţii M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K. în suma de 7800 lei, revenind fiecăruia câte 2600 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În considerentele acestei hotărâri, prima instanţă a arătat următoarele:

"Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, biroul teritorial Bucureşti, nr. 1844 D/P din 2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului: M.A.H.M, cetăţean irakian, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 23 alin. (1) lit. a) şi c din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor :

- M.H.K. - zis "A.M." cetăţean sirian, studii 12 clase, fără ocupaţie, stagiul militar satisfăcut în Siria, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.,

- art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- art. 7 alin. (1) şi 3 din legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- G.B.K. - cetăţean iranian, studii 12 clase, ocupaţia - muncitor necalificat, concubinaj, un copil minor, stagiul militar satisfăcut în Iran, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005,

- art. 291 C. pen.,

- art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- Z.I.L. - cetăţean libanez, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de :

- art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005,

- art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

S-a reţinut în rechizitoriu, în esenţă, că societăţile comerciale : SC P.E., SC N.P., SC L.C., SC Y.I.T., SC A.T., SC L.C., SC Y.H. şi SC T.P. SRL au fost constituite la solicitarea inculpaţilor M.A.H.M. şi M.H.K. în. scopul obţinerii de venituri ilicite prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Cei doi inculpaţi au coordonat întreaga activitate comercială în calitate de administratori de fapt însuşindu-şi o mare parte din sumele de bani rezultate din sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Restul sumelor de bani au fost remise persoanelor angajate să presteze servicii pentru un număr de 9 societăţi comerciale cu titlu de salarii,. precum şi administratorilor de drept ai societăţilor comerciale cu titlu de comisioane pentru încredinţarea spre administrare a societăţilor înfiinţate. Rezoluţia infracţională s-a materializat în baza unui plan bine stabilit care a condus la crearea unei grupări infracţionale în cadrul căreia fiecare membru al acesteia avea un rol bine definit.

Astfel, cei doi inculpaţi au racolat un număr de 11 persoane care au înfiinţat societăţi comerciale, au deschis conturi bancare şi ulterior au împuternicit, la solicitarea celor doi inculpaţi, alte 5 persoane care să efectueze operaţiuni bancare pentru societăţile implicate în prezenta cauză. Toate societăţile comerciale au funcţionat la un singur sediu, altul decât cel declarat, sub stricta coordonare a celor doi inculpaţi. Toate sumele de bani încasate de societăţi ca urmare a derulării de operaţiuni comerciale erau retrase, în numerar, după efectuarea unor circuite de transferuri bancare fictive şi ajungeau în posesia inculpaţilor M.A.H.M. şi M.H.K..

Societăţile au fost înfiinţate la diferite intervale de timp şi au funcţionat la început la adresa situată în Bucureşti, B-dul T sector 3, iar în cele din urmă, pe str. C. R., sector 3 .

Potrivit materialului probator administrat în cauză, s-a stabilit că fondurile băneşti necesare pentru înfiinţarea societăţilor comerciale, achitarea chiriei pentru sedii, plata salariilor angajaţilor şi achitarea comisioanelor pentru administratorii de drept erau puse la dispoziţie de inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K.

În acelaşi timp, actele de urmărire penală efectuate în cauză au concluzionat în sensul că cei doi inculpaţi, prin iniţierea unei grupări infracţionale, au urmărit, pe de o parte obţinerea de câştiguri ilicite, iar pe de altă parte au urmărit să se sustragă răspunderii penale prin procedeele folosite .

Faptele inculpaţilor au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale percheziţii domiciliare; procese-verbale de verificare; declaraţii martori; procese-verbale de recunoaştere după planşe foto; percheziţie sistem informatic, declaraţii inculpaţi; declaraţii învinuiţi; declaraţii făptuitori; rapoarte de expertiză contabilă.

Prin Sentinţa penală nr. 837 din 08 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului M.A.H.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul avea de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.H.K. zis "A.M.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),b,c C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul a avut de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul G.B.K., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În . baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul Z.I.L., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 a condamnat pe inculpat la o pedeapsă 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata arestării preventive pentru inculpaţii G.B.K. şi M.H.K. de la 22 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007, pentru inculpatul M.A.H.M. de la 10 august 2006 la 6 ianuarie 2007 şi pentru inculpatul Z.I.L. a dedus reţinerea de o zi, respectiv 5/6 decembrie 2006.

În baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpaţilor de pe teritoriul României după executarea pedepselor principale.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpaţi şi pe părţile responsabile civilmente SC P.E. SRL, SC N.P. SRL. SC L.I. SRL, SC Y.I.T. SRL, SC A.T. SRL, SC L.C. SRL, SC Y.H. SRL, SC T.P. SRL şi SC G.I. SRL la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sumei de 3.349.519,72 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. - zis A.M., G.B.K. şi Z.I.L. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin Decizia penală nr. 69/A din 18 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

A respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului L.Z.I. de repunere în termenul de declarare a apelului.

A respins, ca tardiv, apelul declarat de acest inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 837 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi G.B.K., cu extindere şi cu privire la inculpatul L.Z.I., împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti.

Onorariul avocaţilor din oficiu, de câte 300 lei, pentru inculpaţii L.Z.I., M.H.K. şi G.B.K., s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 mai 2009, cu prim termen de judecată, la data de 18 iunie 2009.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi inculpaţii M.H.K. şi M.A.H.M. care nu au recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina lor şi au arătat că nu deţin bunuri în proprietate.

De asemenea, tribunalul a respins cererea de efectuare a unui raport de expertiză financiar-contabilă, în condiţiile în care inculpatul M.A.H.M. a afirmat că poate achita numai suma de 3000 euro din suma de 10.000 euro solicitată de expertul judiciar desemnat în cauză. De altfel, această probă a fost respinsă şi de către Curtea de Apel cu ocazia dezbaterii apelurilor declarate în cauză, cu motivarea că această nouă probă nu este utilă soluţionării cauzei.

Examinând materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 12 aprilie 2006, lucrători de poliţie din cadrul SIF - sector 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că SC P.E. SRL cu sediul social declarat în Bucureşti, sector 3 se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului social, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la adresa situată în Bucureşti, str. C.R., sector 3.

La data de 13 aprilie 2006, în baza Autorizaţiei nr. 19 din 12 aprilie 2006 emisă de Judecătoria sector 3, organele de poliţie au procedat la efectuarea unei percheziţii la adresa mai susmenţionată, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate, în vederea continuării cercetărilor, documente aparţinând mai multor persoane juridice respectiv: SC N.P. SRL, SC Y.H. SRL, SC P.E. SRL, SC L.I. SRL, SC A.T. SRL, SC Y.T. SRL, SC L.C. SRL şi SC U.C. SRL. Percheziţia domiciliară s-a efectuat în prezenţa martorilor R.G.B., P.C., M.A., E.G. şi Ţ.M.

La aceeaşi dată, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la adresa situată în Bucureşti, str. C.C., sector 3 pentru a verifica veridicitatea menţiunilor potrivit cărora, la această adresa funcţionează SC T.P. SRL. Martora C.F. a pus la dispoziţia organelor de poliţie documentele de funcţionare ale societăţii, contractele de muncă ale angajaţilor, copii extrase de cont şi ordine de plată emise de SC T.P. SRL, facturiere precum şi copii xerox după documente aparţinând altor societăţi comerciale respectiv: SC P.E. SRL, SC Y.H. SRL şi SC L.C. SRL.

În aceleaşi condiţii, organele de poliţie au ridicat unitatea centrală a computerului I. - PC în vederea expertizării.

În baza Autorizaţiei de percheziţie nr. 32 emisă de Judecătoria sector 3, la data de 2 iunie 2006 organele de poliţie au procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa situată în Bucureşti, str. P.Dr. Ş.N. sector 3 în prezenţa martorilor asistenţi S.I. şi C.R. Percheziţia s-a efectuat şi în prezenţa numiţilor N.A.H. şi K.D.A., persoane care ocupau imobilul percheziţionat în baza unui contract de comodat încheiat la data de 21 februarie 2006 precum şi a inculpatului M.A.H.M.

Percheziţia s-a soldat cu identificarea de documente aparţinând SC O.95 E. SRL, SC Z.I. SRL, copii xerox documente de identitate ale numitului A.H.H., H.G. precum şi alte înscrisuri menţionate în cuprinsul procesului-verbal încheiat de organele de poliţie.

În timpul efectuării percheziţiei domiciliare la adresa mai susmenţionată, s-a prezentat martora R.C., care fiind întrebată despre scopul prezenţei sale la această adresă, a precizat că doreşte să îi înmâneze inculpatului M.A.H.M. o geantă conţinând documente şi ştampile aparţinând SC T.F. SRL, SC E.C. SRL, SC HG T.C. SRL şi SC G.T.G. SRL. Documentele predate de R.C. au fost detaliate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 7 iunie 2006 de către lucrătorii de poliţie şi au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.

În baza Autorizaţiilor de percheziţie nr. 33 şi 34 emise de Judecătoria sector 3 la data de 2 iunie 2006, lucrători de poliţie din cadrul sectorului 3 au efectuat percheziţii domiciliare la adresele situate în Bucureşti str.A., sector 1 (locul de domiciliu declarat de inculpat M.A.H.M.) şi str. H, sector 4 (locul de domiciliu al inculpatului G.B.K.) fără să fie identificate în aceste împrejurări bunuri care să intereseze fondul cauzei.

Avându-se în vedere rezultatul percheziţiilor domiciliare efectuate, care a condus la identificarea de documente aparţinând mai multor societăţi comerciale, la acelaşi sediu, precum şi în raport de suspiciunea că aceste societăţi funcţionează pe principiul firmelor fantomă, s-a procedat la verificarea legalităţii funcţionării tuturor societăţilor comerciale identificate, stabilindu-se următoarele aspecte:

1. SC P.E. SRL, înfiinţată la data de 12 ianuarie 2006 este reprezentată de asociaţii A.K.A. şi F.M.H. şi are sediul social declarat în Bucureşti, str. P., sector 3. Societatea iniţial a fost înfiinţată de cetăţenii irakieni Y.I.L. şi Y.K.. La data de 16 februarie 2006 şi respectiv 28 martie 2006 aceste persoane au cesionat părţile sociale deţinute în cadrul societăţii către A.K.A. şi F.M.H. În conformitate cu datele comunicate de registrul comerţului F.H. a îndeplinit calitatea de administrator al SC P.E. SRL.

Potrivit Adresei nr. 17314 din 1 iunie 2006 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a stabilit că SC P.E. SRL nu a declarat puncte de lucru şi nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată datorate bugetului de stat.

Materialul probator administrat în cauză a stabilit că societatea P.E. SRL nu şi-a desfăşurat activitatea comercială la sediul social declarat, ci la mai multe sedii situate în Bucureşti, Bd. T., ulterior la adresa situată în Bucureşti, C. C. şi în cele din urmă în imobilul situat pe str. C.R.

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat organelor de urmărire penală prin Adresa nr. 87887 din 9 mai 2006 faptul că învinuitul F.M.H. a intrat pe teritoriul României la data de 9 ianuarie 2006 şi a părăsit România la data de 8 aprilie 2006. în legătură cu înv. A.K.A. s-a stabilit că acesta nu figurează cu intrări pe teritoriul României dar figurează cu ieşire la data de 14 aprilie 2006.

Redactarea şi atestarea actului constitutiv al societăţii s-a realizat de numita C.L. în baza Împuternicirii avocaţiale nr. 322 din 11 ianuarie 2006.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat în sensul că SC P.E. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare, s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 424.528 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC P.E. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC P.E. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată, s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC P.E. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

2. SC N.P. SRL a fost înfiinţată la data de 5 octombrie 2005 de către asociaţii S.S.A. şi G.B.K. Sediul social declarat este la adresa situată în Bucureşti, str. A. Ţ., sector 6, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la mai multe sedii situate în Bucureşti, Bd. T., ulterior la adresa situată în Bucureşti, C. C. şi în cele din urmă în imobilul situat pe str. C. R.

SC N.P. SRL a fost reprezentată de inculpat G.B.K. în calitate de administrator.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC N.P. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţ contabil sau declaraţie de inactivitate la data de 31 decembrie 2005, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi de TVA de la înfiinţare şi până în prezent.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat în sensul că SC N.P. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 304.983 RON . Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC N.P. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC N.P. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC N.P. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont. Investigaţiile efectuate de organele de poliţie cu privire la sediul social declarat au stabilit că adresa situată în Bucureşti, str.A. Ţ., sector 6, nu există, ultimul număr de identificare al mobilelor situate pe această stradă fiind numărul X.

3. SC L.I. SRL a fost înfiinţată la data de 10 mai 2005 de către asociatul unic N.T.A. Sediul social declarat este la adresa situată în Bucureşti, str. G., sector 3, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediul situat în Bucureşti, C.C. şi ulterior în Bucureşti, str. C.R., sector 3. Verificările efectuate de organele de poliţie au stabilit că sediul social declarat este un sediu fictiv întrucât nr. Z nu a fost regăsit pe str. G.I., identificarea imobilelor făcându-se doar până la nr. Z1. În acest sens, la data de 27 noiembrie 2006 organele de poliţie au încheiat un proces-verbal în care s-a menţionat rezultatul investigaţiilor.

SC L.I. SRL a fost reprezentată de învinuit N.T.A. în calitate de administrator.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC L.I. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţ contabil sau declaraţie de inactivitate la data de 31 decembrie 2005, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi de TVA de la înfiinţare şi până în prezent.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC L.I. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 67.727 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC L.I. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC L.I. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC L.I. SRL prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

4. SC Y.I.T. SRL a fost înfiinţată la data de 28 ianuarie 2005 de către asociaţii A.M.A. şi A.H.A. Sediul social declarat este la adresa situată în Bucureşti, str. Ş.P., sector 4 societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediile situate în Bucureşti, C. C. şi respectiv str. C. R., sector 3. Verificările efectuate de organele de poliţie cu privire la sediul social declarat de către societate au stabilit că la această adresă nu a funcţionat niciodată vreo persoană juridică, proprietarul imobilului T.F. precizând că nu a încheiat nici un contract în acest sens. Rezultatul verificărilor a fost consemnat de organele de poliţie în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 23 noiembrie 2006.

SC Y.I.T. SRL a fost reprezentată de învinuitul A.M.A. în calitate de administrator. Potrivit Adresei nr. 87888 din 9.05:2006 s-a stabilit faptul că cetăţenii A.M.A. şi A.H.A. au părăsit teritoriul României la data de 17 februarie 2005 şi respectiv 3 februarie 2005

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC Y.I.T. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţ contabil sau declaraţie de inactivitate la data de 31 decembrie 2005, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi de TVA de la înfiinţare şi până în prezent.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC Y.I.T. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 227.577 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC Y.I.T. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC Y.I.T. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC Y.I.T. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont. Din examinarea facturilor ataşate la dosarul cauzei rezultă că societatea mai susmenţionată a desfăşurat activităţi comerciale în perioada 11 noiembrie 2005 - 5 decembrie 2005.

5. SC A.T. SRL a fost înfiinţată la data de 2 noiembrie 2004 de către asociaţii H.E.E., F.M.H. şi A.E.A. Sediul social declarat este la adresa situată în localitatea Căţelu, jud. Ilfov societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediile situate în Bucureşti, C.C. şi respectiv str. C.R., sector 3. Investigaţiile efectuate de lucrătorii de poliţie cu privire la sediul social declarat au stabilit că în cursul anului 2004 proprietarul imobilului situat în comuna Căţelu, numitul R.M. a fost contactat de un cetăţean irakian care i-a propus să semneze un contract prin care să îşi exprime consimţământul ca sediul social al unei firme să figureze la adresa susmenţionată, lucru pe care acesta l-a acceptat. Potrivit susţinerilor numitului R.M., de la acea dată şi până în prezent nici o societate comercială nu a desfăşurat activităţi la această adresă. Rezultatul investigaţiilor a fost consemnat de lucrătorii de poliţie în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 27 noiembrie 2006.

SC A.T. SRL a fost reprezentată de înv. H.E.E., F.M.H. şi A.E.A. în calitate de administratori. Potrivit Adresei nr. 87892 din 9 mai 2006 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră s-a stabilit că cetăţeanul irakian F.M.H. a părăsit teritoriul României la data de 22 septembrie 2005 iar înv. H.E.E. şi A.E.A. nu figurează cu intrări şi ieşiri din România.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC A.T. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţuri contabile şi raportări semestriale. Societatea a depus declaraţii privind obligaţiile fiscale pe lunile martie, iunie, septembrie, decembrie 2005 şi martie 2006.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC A.T. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 155.686 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC A.T. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC A.T. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC A.T. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

6. SC L.C. SRL a fost înfiinţată la data de 19 aprilie 2005 de către asociatul unic Y.A.K. Sediul social declarat este la adresa situată în oraş Voluntari, jud. Ilfov, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediile situate în Bucureşti, Bd. T., C.C. şi respectiv la sediul din str. C.R., sector 3.

SC L.C. SRL a fost reprezentată de înv. Y.A.K. în calitate de administrator. Din Adresa nr. 87893 din 9 mai 2006 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră s-a stabilit că înv. Y.A.K. a intrat pe teritoriul României la data de 21 ianuarie 2005 şi a ieşit la data de 18 martie 2005, revenind în data de 8 iulie 2005 şi părăsind teritoriul României la data de 16 aprilie 2006.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC L.C. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţuri contabile, raportări semestriale şi nu are procese-verbale de control. A depus declaraţii fiscale pentru lunile iunie, septembrie, decembrie 2005.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC L.C. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare, s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 871.938 RON . Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC L.C. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC L.C. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată, s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC L.C. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont şi a chitanţelor de încasare numerar.

7.SC Y.H. SRL a fost înfiinţată la data de 17 ianuarie 2006 de către asociaţii F.M.H. şi A.K.A. Sediul social declarat este la adresa situată în Bucureşti, str. P., sector 3, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediile situate în Bucureşti, Bd. T., C.C. şi respectiv str. C.R., sector 3.

SC Y.H. SRL a fost reprezentată de înv. F.M.H. în calitate de administrator. La data de 27 noiembrie 2006 lucrătorii de poliţie au efectuat investigaţii în legătură cu sediul social declarat de către SC Y.H. SRL, constatând faptul că societatea nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat. Aceste aspecte rezultă din menţiunile verbale ale martorului C.V. consemnate în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 27 noiembrie 2006.

Potrivit Adresei nr. 87890 din 9 mai 2006 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră s-a stabilit că A.K.A. nu figurează cu intrări în România dar figurează cu ieşire la data de 14 aprilie 2006.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC Y.H. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţ contabil sau declaraţie de inactivitate, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi de TVA de la înfiinţare şi până în prezent.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC Y.H. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare, s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 388.683 RON.

Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC Y.H. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC Y.H. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC Y.H. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

8. SC T.P. SRL a fost înfiinţată la data de 29 septembrie 2005 de către asociatul unic Z.I.L. În momentul înfiinţării SC T.P. sediul social declarat a fost în Bucureşti, B-dul T, sector 6, societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială şi la sediul situat în Bucureşti, str. C.C., sector 3. Din Adresa nr. 428423 din 12 iunie 2006 a Biroului Metodologie şi Asistenţă Contribuabili Persoane Fizice şi Juridice a rezultat că SC T.P. SRL nu are declarate puncte de lucru la organul fiscal.

SC T.P. SRL a fost reprezentată de inculpat Z.I.L. în calitate de administrator.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC T.P. SRL au stabilit că această societate a depus Declaraţia nr. 100 pentru lunile septembrie - decembrie 2005, martie, aprilie şi septembrie 2006 şi decont de TVA, Declaraţia fiscală nr. 300 pentru lunile decembrie 2005, ianuarie - aprilie 2006, septembrie 2006 precum şi bilanţ contabil la data de 31 decembrie 2005. Societatea a înregistrat facturile de vânzare/cumpărare, existând însă diferenţe între rezultatele declarate şi cele rezultate în urma verificării contabile.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC T.P. SRL a prejudiciat bugetul de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit, acesta fiind în cuantum de 343.025 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC T.P. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC T.P. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC T.P. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

În cauză s-a solicitat şi emis Autorizaţia nr. 16, de percheziţie în sistem informatic de către Judecătoria sectorului 3, la data de 2 noiembrie 2006. În baza acestei autorizaţii lucrătorii de poliţie au efectuat o percheziţie în sistemul informatic ridicat de la sediul SC T.P. SRL marca S., aparţinând unui computer I. Urmare a percheziţiei în sistemul informatic s-au identificat procuri speciale emise de A.A.R. şi H.M.E. în alb şi încheieri de legalizare a semnăturilor emise de notarul public dr. M.M.

De asemenea s-au identificat ordine de plată emise în numele SC T.P. SRL

Cu privire la rezultatul percheziţiei urmează a se dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un dosar penal separat sub aspectul săvârşirii infr.prev. de art. 288 din C. pen. şi art. 291 C. pen.

La data de 22 august 2006 societatea a fost cesionată către S.S.N., sediul social fiind schimbat la adresa situată în Bucureşti, str. P., sector 6. Verificările efectuate de organele de poliţie la noul sediu al SC T.P. SRL au stabilit că la adresa mai susmenţionată a locuit până în anul 2003 numita N.E. care în prezent este decedată. Potrivit menţiunilor verbale ale martorului P.P. consemnate de organele de poliţie în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 21 noiembrie 2006, în prezent imobilul este părăsit, la această adresă nefuncţionând nici o societate comercială.

9. SC G.I. SRL a fost înfiinţată la data de 8 septembrie 2004 de către asociaţii T.G. şi T.D.A. Sediul social declarat este la adresa situată în Bucureşti, str. P., sector 3 societatea desfăşurându-şi efectiv activitatea comercială la sediul situat în Bucureşti, str. C.R, sector 3.

SC G.I. SRL a fost reprezentată de înv. T.G. în calitate de administrator.

Verificările efectuate în cauză cu privire la SC G.I. SRL au stabilit că această societate nu a depus bilanţ contabil sau declaraţie de inactivitate la data de 31 decembrie 2005, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi de TVA de la înfiinţare şi până în prezent.

Raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză a concluzionat că SC G.I. SRL nu are evidenţă contabilă, nu a înregistrat în contabilitate facturile de vânzare şi nu deţine facturi de achiziţie pentru mărfurile vândute. Ca urmare, s-a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neachitarea de TVA şi impozit pe profit este în cuantum de 13.836,77 RON. Expertiza s-a realizat pe baza facturilor emise de SC G.I. SRL către furnizori. Persoanele juridice care au achiziţionat mărfuri de la SC G.I. SRL au fost identificate, reprezentanţii acestora confirmând prin depoziţiile lor existenţa relaţiilor comerciale. Totodată s-a făcut dovada încasării contravalorii mărfurilor vândute de către SC G.I. prin ataşarea la dosarul cauzei a extraselor de cont.

În cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă, care a concluzionat în sensul că SC L.C. SRL în perioada 14 februarie 2006 - 13 aprilie 2006 a avut încasări din vânzări de mărfuri în valoare totală de 240.260 RON în conturile deschise la A.B., din care s-au făcut plăţi către SC P.E. în valoare de 90.300 RON, către SC Y.H. în valoare de 30.000 RON şi către SC L.C. în valoare de 15.100 RON. Din conturile societăţii s-a ridicat în numerar suma de 104.300 RON, -

În aceeaşi perioadă, conturile deschise la F.B. de către SC L.C. au fost creditate cu suma totală de 338.228,63 RON. Din totalul sumei încasate s-a ridicat în numerar suma de 218.785 RON, iar restul sumei a fost folosit pentru efectuarea de plăţi către SC N.P., SC T.P., SC Y.H., SC L.I. şi SC P.E.

Conturile SC N.P. SRL, deschise la F.B., au fost creditate cu suma de 20.000 RON şi debitate cu aceeaşi sumă prin efectuarea de plăţi către SC T.P. şi ridicarea în numerar a sumei de 19.900 RON.

Suplimentul de expertiză a stabilit majorarea prejudiciului cauzat bugetului de stat cu suma de 344.220,47 RON de către SC N.P. SRL şi SC L.C. SRL. Suplimentul de expertiză a avut în vedere toate facturile ridicate de la beneficiarii mărfurilor.

Printr-o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că societăţile comerciale SC P.E., SC N.P., SC L.C., SC Y.I.T., SC A.T., SC L.C., SC Y.H. şi SC T.P. SRL au fost constituite la solicitarea inculpaţilor M.A.H.M şi M.H.K., în scopul obţinerii de venituri ilicite prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Cei doi inculpaţi au coordonat întreaga activitate comercială în calitate de administratori de fapt, însuşindu-şi o mare parte din sumele de bani rezultate din sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Restul sumelor de bani au fost remise persoanelor angajate să presteze servicii pentru un număr de 9 societăţi comerciale cu titlu de salarii, precum şi administratorilor de drept ai societăţilor comerciale cu titlu de comisioane pentru încredinţarea spre administrare a societăţilor înfiinţate. Rezoluţia infracţională s-a materializat în baza unui plan bine stabilit care a condus la crearea unei grupări infracţionale în cadrul căreia fiecare membru al acesteia avea un rol bine definit.

Astfel, cei doi inculpaţi au racolat un număr de 11 persoane care au înfiinţat societăţi comerciale, au deschis conturi bancare şi ulterior au împuternicit, la solicitarea celor doi inculpaţi, alte 5 persoane care să efectueze operaţiuni bancare pentru societăţile implicate în prezenta cauză. Toate societăţile comerciale au funcţionat la un singur sediu, altul decât cel declarat, sub stricta coordonare a celor doi inculpaţi. Toate sumele de bani încasate de societăţi ca urmare a derulării de operaţiuni comerciale erau retrase în numerar după efectuarea unor circuite de transferuri bancare fictiv şi ajungeau în posesia inculpaţilor M.A.H.M. şi M.H.K.

Societăţile au fost înfiinţate la diferite intervale de timp şi au funcţionat la început la adresa situată în Bucureşti, B-dul T., apoi la sediul din C.C., sector 3, iar în cele din urmă pe str. C.R., sector 3.

Acelaşi material probator administrat în cauză a dovedit că fondurile băneşti necesare pentru înfiinţarea societăţilor comerciale, achitarea chiriei pentru sedii, plata salariilor angajaţilor şi achitarea comisioanelor pentru administratorii de drept erau puse la dispoziţie de inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K.

De asemenea, din acelaşi material probator administrat în cauză, reiese că cei doi inculpaţi, prin iniţierea unei grupări infracţionale, au urmărit pe de o parte obţinerea de câştiguri ilicite, iar pe de altă parte au urmărit să se sustragă răspunderii penale prin procedeele folosite.

Deşi inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K. au susţinut că nu există probe care să dovedească calitatea lor de administrator, asociat sau acţionar în vreuna dintre societăţile implicate în aşa-zisa activitate infracţională şi care să conducă la reţinerea în sarcina lor a infracţiunii de evaziune fiscală în calitate de complice (aşa cum a solicitat reprezentantul parchetului în faţa instanţei de apel, ca urmare a solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de evaziune fiscală, în calitate de coautor, în cea de complice) ori în calitate de coautor (cum s-a reţinut în rechizitoriu), neapărând în nici un fel de acte materiale întocmite de aceste societăţi, totuşi materialul probator administrat în cauză a dovedit contrariul, aşa cum se va analiza mai jos. De altfel, acelaşi material probator, a dovedit legătura dintre inculpaţii trimişi în judecată în prezenta cauză, modul în care şi-au împărţit atribuţiile pe linia activităţii infracţionale, calitatea pe care au deţinut-o în drept sau în fapt în cadrul acestor societăţi comerciale. De aceea, criticile tuturor inculpaţilor au fost respinse ca fiind nefondate, sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, tribunalul apreciind că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu a fost una corectă, având corespondent în probatoriul administrat în cauză.

Astfel, martora P.C. a declarat că, începând cu luna decembrie a anului 2005, la propunerea inculpatului M.A.H.M., a acceptat să lucreze pentru una din firmele coordonate de acesta, respectiv în cadrul SC N.P. SRL, cu sediul în Bucureşti, B-dul T. Martora a precizat că în această calitate întocmea facturi al căror conţinut era indicat de inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., în ceea ce priveşte cantitatea şi preţurile mărfurilor vândute, efectua operaţiuni bancare constând în efectuarea de plăţi şi ridicări de numerar. În ceea ce priveşte destinaţia sumelor de bani retrase în numerar, martora a declarat că acestea erau remise în totalitate inc. M.A.H.M. Aceste operaţiuni bancare erau realizate în baza unei împuterniciri acordată de către administratorul legal al societăţii, inc. G.B.K.

Din declaraţiile martorei a rezultat că pe unele facturi de vânzare identitatea delegatului era fictivă, fiind indicată de inculpatul M.A.H.M.

De asemenea, martora a efectuat operaţiuni bancare în numele SC A.T. SRL, împuternicirea fiindu-i dată de către reprezentantul societăţii, înv. F.H. Din declaraţiile martorei a rezultat că în perioada decembrie 2005 - aprilie 2006 a avut certitudinea că inculpatul M.A.H.M. conducea activitatea desfăşurată atât de SC N.P., cât şi de alte societăţi care funcţionau la acelaşi sediu respectiv: SC L.C. SRL, SC Y.H. SRL, SC P.E. SRL, SC T.P. SRL, SC L.I. SRL, SC A.T. SRL. În sprijinul afirmaţiilor sale, martora a precizat că angajarea sa în cadrul SC N.P., ca şi împuternicirea sa de a efectua operaţiuni bancare, a fost o decizie pe care inculpatul M.A.H.M. a luat-o ulterior, solicitându-i inculpatului G.B.K. aducerea la îndeplinire a celor dispuse, prin semnarea contractului de muncă şi a împuternicirii în faţa funcţionarilor bancari. Această concluzie este confirmată potrivit susţinerilor martorei şi de împrejurarea că toate sumele de bani ajungeau în posesia inculpatului M.A.H.M.

În lipsa inculpatului M.A.H.M., activitatea societăţilor era coordonată de inculpatul M.H.K. Martora a confirmat prin depoziţiile sale că alături de ea la sediul din B-dul T. mai lucrau un număr de 5 angajaţi, respectiv 4 fete şi numitul R.G.B.

Din declaraţiile martorei P.C. a rezultat că, din dispoziţia inculpatului M.A.H.M., birourile societăţilor comerciale au fost mutate la începutul lunii martie 2006 pe C.C., sector 3, iar ulterior pe str. C.R., sector 3, cu excepţia SC T.P. SRL care şi-a continuat activitatea în imobilul de pe C.C.

O altă persoană implicată în activitatea infracţională, constând în însoţirea la bancă a angajatelor în scopul efectuării de retrageri în numerar a fost indicată de martoră ca fiind H.A.H.M., fratele inculpatului M.A.H.M.

La data de 25 aprilie 2006, martora P.C. a participat la efectuarea unor recunoaşteri după planşe foto, ocazie cu care 1-a indicat pe A. ca fiind inculpatul M.A.H.M., pe H., ca fiind H.A.H.M. şi pe M., ca fiind inculpatul M.H.K. Din cele menţionate, a rezultat că persoanele implicate în activitatea infracţională nu şi-au dezvăluit adevărata identitate în faţa salariaţilor tocmai în scopul de a se sustrage răspunderii penale.

Întrucât martorele P.C., Ţ.M. şi M.A. nu se mai aflau pe teritoriul României la momentul judecării cauzei, fiind plecate în Italia, conform verificărilor efectuate de organele de poliţie, audierea acestora în faţa instanţei nu a mai fost posibilă, însă tribunalul a ţinut seama de conţinutul declaraţiilor date de acestea în faza de urmărire penală.

Martorul R.G.B. a arătat că, în cursul lunii octombrie/noiembrie 2005, la solicitarea inculpatului M.H.K. a acceptat să lucreze la sediul situat în Bucureşti, Bd. T., sectorul 6, unde a mai întâlnit 7 angajate, iar activitatea lui consta în întocmirea unor calcule cu privire la valoarea unor produse şi societăţi beneficiare, iar în cursul lunii februarie 2006, la solicitarea inculpatului M.A.H.M., documentele societăţilor implicate în prezenta cauză împreună cu personalul angajat au fost mutate la un nou sediu, respectiv C.C., sector 3, de unde, după aproximativ 30 de zile, birourile societăţii au fost mutate din nou la solicitarea inculpatului M.A.H.M. la adresa situată în Bucureşti, Bd. C.R., sector 3.

Detalii cu privire la situaţia de fapt a dat şi martora M.A., care a relatat printre altele, că reprezentanţii SC Y.H. SRL, lăsau la sediul societăţii formulare bancare semnate în alb, care erau ulterior contrasemnate şi completate de către martoră la solicitarea inculpatului M.A.H.M. pentru efectuarea de retrageri în numerar. Martora a confirmat în depoziţiile sale că tuturor angajaţilor li s-a propus ca, în schimbul unor anumite sume de bani, să-şi schimbe declaraţiile date în faţa organelor de poliţie.

Modul de operare al inculpaţilor a fost detaliat şi de martorele Ţ.M., D.A.M., C.F., G.N.A., C.L., care în calitate de avocat a redactat şi atestat actele necesare înfiinţării şi funcţionării SC N.P., SC P.E., SC T.P. şi SC Y.H. SRL

Martorul Y.I.L. a arătat că la începutul anului 2006, la solicitarea inculpatului M.A.H.M., a înfiinţat SC P.E. SRL. Taxele necesare înfiinţării societăţii au fost achitate o parte de martor iar o altă parte de către inculpat. Datorită unor neînţelegeri cu privire la modalitatea de desfăşurare a activităţii comerciale, Y.I.L. a hotărât să cesioneze societatea către Y.K.

Martora A.R., prietena inculpatului M.A.H.M., a declarat că, în cursul lunii mai 2006, a primit de la inculpat o plasă conţinând un chitanţier al SC L.C. SRL, o ştampilă aparţinând SC P.E. SRL, un facturier aparţinând SC L.C. SRL, două facturi fiscale aparţinând SC L.C. SRL, o coală A4 pe care erau înscrise sume de bani intrate în contul bancar al SC N.P. SRL, SC L.C. SRL, SC Y.H. SRL, SC P.E. SRL şi SC T.P. SRL. Aceste documente au fost predate de A.R. numitei B.R.L., care le-a dus la domiciliul său situat în Bucureşti, Str. S.P.M.T., sector 3. Documentele au fost predate ulterior lucrătorilor de poliţie, de către B.R.L., în urma solicitării martorei A.R. Din depoziţiile martorei A.R. a rezultat că inculpatul M.A.H.M., în momentul remiterii documentelor, i-a solicitat să le ducă la o altă persoană pentru a nu fi găsite, întrucât el are nişte probleme.

Depoziţiile martorei A.R. sunt confirmate de depoziţiile martorei B.R.L.

Martorii C.R., C.P., S.I. şi C.I. au confirmat prin depoziţiile lor rezultatele percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză de organele de poliţie.

Numiţii T.M. (SC S.I.I. SRL), A.N. (SC N.N.I. SRL), E.J.O. (SC K.F.C. SRL), K.A. (SC R.C.C. SRL), A.A.A. (SC O.B.), N.A.K. (SC Ş.&C. SRL), O.B. (SC S. SRL), S.I. (SC B. SRL), G.E.T.H. (SC W.J. SRL), N.B. (SC M.T. SRL), K.K. (SC Y-S T. SRL), C.A. (SC S.& B. T. SRL), M.M.K. (SC F.T. SRL) au confirmat prin depoziţiile lor faptul că au achiziţionat mărfuri pe bază de facturi de la SC Y.H. SRL, SC L.C. SRL, SC P.E. SRL, SC N.P. SRL, SC T.P. SRL, SC Y.H. SRL şi SC G.I. SRL.

Verificările efectuate au stabilit că facturile de achiziţionare au fost înregistrate în contabilitatea acestor societăţi, precum şi faptul că societăţile au pus la dispoziţia organelor de poliţie facturile de comercializare către alte societăţi a mărfurilor achiziţionate, aspecte ce sunt de natură să confirme realitatea operaţiunilor comerciale derulate.

Instanţa de fond a apreciat că materialul probator administrat în cauză a stabilit cu certitudine că inculpatul M.A.H.M. a racolat mai multe persoane, care, la dispoziţia sa, au înfiinţat un număr de 8 societăţi comerciale, folosite ulterior de inculpat, care le-a administrat în fapt, la obţinerea de venituri ilicite prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a ţinut seama de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv cele legate de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere şi executare a faptelor, de urmările produse, respectiv cuantumul prejudiciului foarte ridicat, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, în ciuda probatoriului evident în defavoarea lor.

Deşi inculpaţii se aflau la prima confruntare cu legea penală, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse al cărei cuantum să fie orientat peste minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina celor patru inculpaţi, cu executare, în regim de detenţie, numai în această modalitate putându-se realiza scopul educativ, preventiv şi de constrângere prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi o atitudine corespunzătoare faţă de ordinea de drept şi valorile socio-morale. În consecinţă, solicitarea de aplicare în subsidiar a disp. art. 81 C. pen. sau 86/1 C. pen. formulată de inculpaţii M.H.K. şi M.A.H.M. apare ca nefondată, chiar în contextul în care aceştia s-au prezentat la toate termenele de judecată, desfăşoară activităţi comerciale licite în România, unde şi-au întemeiat şi familie .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, în termenul legal, inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi Z.I.L., ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 158.01/3/2007 la data de 18 iulie 2012.

Ulterior, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sub acelaşi număr cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul G.B.K., cerere ce a fost respinsă la termenul de judecată din data de 29.03.2013.

Prin Decizia penală nr. 126 din 14 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi Z.I.L. împotriva Sentinţei penale nr. 456/F din data de 4 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 158.01/3/2007.

În baza art. 373 C. proc. pen. a fost extins efectul apelurilor declarate de inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi Z.I.L. şi asupra inculpatului G.B.K.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K. pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 656/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K. pentru infracţiunea de iniţiere, respectiv aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003.

l. În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A.H.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore de la data de 7 iunie 2006 la data de 8 iunie 2006 şi arestat preventiv de la data de 10 august 2006 la 6 ianuarie 2007.

2. În baza art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.H.K. zis "A.M.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

3. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) şi f) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul G.B.K., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul G.B.K. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore de la data de 7 iunie 2006 la data de 8 iunie 2006 şi arestat preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

4. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 a condamnat pe inculpatul Z.I.L., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost reţinut de la data de 5 decembrie 2006 la 6 decembrie 2006.

A înlăturat măsura de siguranţă a expulzării de pe teritoriul României cu privire la inculpatul M.A.H.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul G.B.K. împotriva Sentinţei penale nr. 456/F din data de 4 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 158.01/3/2007.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile declarate de inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi Z.I.L. au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat G.B.K. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Z.I.L., în cuantum de 400 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă arabă, în echivalentul a 28 de ore, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

I. Cu privire la apelul declarat de inculpatul G.B.K., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că este tardiv şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Curtea a constatat că inculpatul G.B.K. a fost prezent personal în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 7 aprilie 2010, fiind asistat de apărătorul desemnat din oficiu, ocazie cu care a fost audiat, moment de la care inculpatul a avut termen în cunoştinţă.

Cu ocazia dezbaterilor şi pronunţării sentinţei penale apelate, inculpatul G.B.K. nu a mai fost prezent personal, motiv pentru care Sentinţa penală nr. 456/F din 4 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, i-a fost comunicată, la data de 9 iulie 2012, la adresa indicată din Bucureşti, Sector 4, la aceeaşi adresă fiind citat şi în cursul judecăţii.

Declaraţia de apel a inculpatului G.B.K. a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 29 octombrie 2012, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

Inculpatul G.B.K. nu s-a prezentat personal în faţa instanţei de apel şi nu a făcut dovada existenţei unei cauze temeinice, în accepţiunea art. 364 C. proc. pen., care l-a împiedicat să declare apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

S-a reţinut că împrejurările invocate de apărătorul ales, cu ocazia dezbaterilor, respectiv, faptul că nu mai locuia la adresa la care s-a comunicat hotărârea, că a fost internat în spital şi că a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, nu sunt în măsură să justifice repunerea în termenul de apel conform art. 364 C. proc. pen., deoarece obligaţia de înştiinţare a instanţei de judecată cu privire la noua adresă la care locuieşte îi revenea, având în vedere dispoziţiile art. 177 alin. 3 C. proc. pen., inculpatului G.B.K., care avea pe deplin cunoştinţă de prezentul proces penal, împrejurarea că a fost internat în spital, nu este dovedită, iar faptul că a fost asistat juridic în faţa instanţei de fond, de un apărător desemnat din oficiu, nu echivalează cu o lipsă de apărare, apărătorul din oficiu nefiind obligat să exercite calea de atac a apelului decât dacă consideră hotărârea pronunţată de instanţa de fond nelegală sau netemeinică.

II. Cu privire la apelurile declarate de inculpaţii M.A.H.M., M.H.K. şi Z.I.L., Curtea a constatat că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Referitor la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi spălare de bani, prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că soluţia de condamnare a inculpaţilor M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. este greşită şi că se impune achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

De asemenea, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, grupul infracţional organizat are următorul înţeles: grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată cu roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În cauză, instanţa de apel a constatat, contrar opiniei exprimate în actul de sesizare a instanţei şi în hotărârea atacată, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, pentru a caracteriza grupul format din inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. ca fiind un grup infracţional organizat în accepţiunea acestei legi, în înţelesul dat acestei noţiuni prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că probele administrate în cauză, nu sunt în măsură să conducă la concluzia existenţei unei structuri bine definite, în cadrul căreia membrii săi, în cauza de faţă, inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. au acţionat în mod coordonat şi au avut roluri prestabilite, bine determinate, în vederea derulării de activităţi specifice criminalităţii organizate.

S-a mai reţinut că din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că, grupul infracţional este format din inculpaţii G.B.K. şi Z.I.L., pentru care s-a reţinut aderarea la o grupare infracţională şi care au înfiinţat două societăţi la solicitarea inculpatului M.A.H.M., căruia i-au şi încredinţat administrarea în fapt a acestor societăţi şi din inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K. pentru care s-a reţinut iniţierea unui grup infracţional, care, pe lângă cele două societăţi comerciale înfiinţate de inculpaţii G.B.K. şi Z.I.L., au mai administrat în fapt alte societăţi comerciale, constituite în acelaşi mod, pe numele altor persoane, pe care se reţine că le-au racolat cu scopul vădit de prejudiciere a bugetului de stat, prin comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, cei doi inculpaţi însuşindu-şi o mare parte din sumele de bani rezultate din sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

S-a apreciat că implicarea inculpaţilor G.B.K. şi Z.I.L., în modalitatea arătată, în activitatea de evaziune fiscală desfăşurată de inculpatul M.A.H.M. era ocazională, neputându-se reţine că cei doi inculpaţi G.B.K. şi Z.I.L. au acţionat coordonat cu inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., în cunoştinţă de cauză, respectiv că au avut reprezentarea unui grup infracţional organizat şi au fost de acord cu aderarea, după reguli şi având fiecare sarcini bine stabilite, în care avea fiecare un rol prestabilit.

Curtea de apel a reţinut că pentru a fi incidente într-o cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 39/2003, este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de acest text de lege, or în cauză, pe baza probelor administrate, nu se poate stabili, fără dubiu, că grupul format din inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. este un grup infracţional organizat în accepţiunea prevederilor legale susmenţionate.

Simplul fapt, că la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală au participat mai multe persoane, având calităţi diferite, de autor şi complici, nu poate conduce automat la reţinerea unui grup infracţional organizat.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani, conform art. 23 din Legea nr. 656/2002 constituie infracţiunea de spălare de bani şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Având în vedere că autorii, respectiv complicii la infracţiunea de evaziune fiscală sunt în acelaşi timp şi persoanele care au dispus transferarea sumelor de bani între societăţile implicate, retragerea acestor sume de bani şi cei care au beneficiat de aceste sume de bani ce proveneau în fapt din propriile infracţiuni de evaziune fiscală săvârşite, Curtea a apreciat că nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. în concurs, infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani, cei patru inculpaţi neputând fi în acelaşi timp şi autori ai infracţiunii de spălare de bani, în modalitatea de săvârşire prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Este evident că prin retragerea sumelor de bani provenite din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, inculpaţii nu au urmărit decât să beneficieze de produsul provenit din infracţiunea predicat, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală, acesta fiind evident chiar scopul pentru care au comis infracţiunea de evaziune fiscală.

Pe o astfel de logică ar însemna că orice autor al unei infracţiuni de furt care deţine şi foloseşte bunul pe care 1-a sustras este şi autor al infracţiunii de spălare de bani.

În opinia Curţii, din examinarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 a rezultat că autorul infracţiunii de spălare de bani trebuie să fie o altă persoană decât autorul infracţiunii predicat, modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 vizând faptele săvârşite de cel care participă la spălarea produsului infracţiunii, dobândind, deţinând sau folosind bunul de la făptuitorul infracţiunii principale sau un intermediar, ştiind că bunul dobândit provine din infracţiunea principală.

Ori, în cauză, transferurile bancare ale sumelor de bani obţinute din infracţiunea de evaziune fiscală se reţine că s-au realizat între societăţile implicate în acelaşi mecanism evazionist, context în care, la un eventual control al organelor competente ale statului, în niciun caz nu ar fi putut fi ascunsă originea ilicită a acestor sume de bani, scopul cerut de lege pentru existenţa infracţiunii de spălare de bani în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 neputând fi evident realizat, circuitul banilor nerezultând cu claritate din materialul probator existent la dosarul cauzei.

S-a mai reţinut că, din probele administrate, din cuprinsul actului de sesizare al instanţei, dar şi din hotărârea instanţei de fond nu rezultă, în mod concret, datele la care au fost efectuate transferurile bancare, societăţile comerciale între care au fost transferate, sumele de bani, datele la care au fost retrase sume de bani şi cuantumul acestor sume, din materialul probator nerezultând cu certitudine că transferurile bancare au fost efectuate şi ce sume au fost retrase, apreciindu-se că trebuiau stabilite cu exactitate nu numai în vederea reţinerii în mod corect, justificat, a vinovăţiei inculpaţilor şi a situaţiei de fapt, dar şi din perspectiva art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 conform cu care, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor, se aplică dispoziţiile art. 118 C. pen. privind confiscarea bunurilor.

Referitor la solicitarea de confiscare a întregii sume reprezentând, în fapt, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, din materialul probator nerezultând însă care este în fapt suma de bani obiect al infracţiunii de spălare de bani, respectiv suma rezultată din infracţiunea de evaziune fiscală care efectiv a fost transferată între societăţile comerciale implicate în scopul ascunderii originii ilicite, ridicată şi distribuită de inculpaţi.

În opinia Curţii, în lipsa unor probe care să stabilească cu certitudine aceste aspecte şi pentru considerentele anterior expuse, s-a apreciat că nu se poate reţine săvârşirea în cauză de către inculpaţii M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. a infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.

În ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpaţilor M.A.H.M., M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpaţilor M.A.H.M. şi M.H.K., prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 în cazul inculpatului G.B.K. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 în cazul inculpatului Z.I.L., instanţa de apel a apreciat că aceasta este corectă.

În opinia Curţii, instanţa de fond a acordat semnificaţia cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului şi a stabilit şi a reţinut, în mod justificat, că inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., în perioada 2005 - martie 2006, au coordonat, în calitate de administratori de. fapt constituirea şi funcţionarea unui număr de 9 societăţi comerciale prin intermediul administratorilor de drept, în sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului prin omisiunea evidenţierii în tot sau în parte a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute şi prin declararea inexactă a menţiunilor cu privire la sediile sociale şi prejudicierea bugetului de stat cu suma de 2.701.511 RON, că inculpatul G.B.K. a înfiinţat SC N.P. SRL la solicitarea inculpatului M.A.H.M. şi a înlesnit sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului constând în omisiunea evidenţierii în tot a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute şi prin declararea inexactă de menţiuni cu privire la sediul social şi cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 304.983 RON prin încredinţarea administrării societăţii inculpatului M.A.H.M. şi că inculpatul Z.I.L. a înfiinţat SC T.P. SRL la solicitarea inculpatului M.A.H.M. şi a înlesnit sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului constând în omisiunea evidenţierii în parte a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute şi cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 343.025 RON prin încredinţarea administrării societăţii inculpaţilor M.H.K. şi M.A.H.M.

Au fost înlăturate susţinerile apelanţilor inculpaţi, acestea fiind fără relevanţă, iar în ceea ce priveşte efectuarea unei noi expertize financiar contabile, s-a apreciat că în mod corect aceasta a fost respinsă de instanţa de fond, raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Referitor la inculpaţii G.B.K. şi Z.I.L., de asemenea, în mod corect s-a reţinut în sarcina acestora săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, respectiv 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, deşi aceştia au susţinut că nu sunt implicaţi în activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.A.H.M.

De asemenea, în mod justificat s-a reţinut în sarcina inculpatului G.B.K. şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., din probele existente la dosarul cauzei reieşind fără dubiu că acest inculpat cu ocazia retragerii unei sume de bani din conturile SC N.P. SRL a prezentat funcţionarilor F.B. o legitimaţie de şedere pe teritoriul României falsificată.

De asemenea, a fost respinsă critica cu privire la latura civilă a cauzei, apreciindu-se că în mod corect instanţa de fond, în baza art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat în solidar pe inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sumei de 2.701.511 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii, pe inculpatul G.B.K. la plata sumei de 304.983 RON în solidar cu inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K., reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii şi pe inculpatul Z.I.L. la plata sumei de 343.025 RON în solidar cu inculpaţii M.A.H.M. şi M.H.K. reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii de la data când acestea au devenit scadente şi până la data executării integrale a plăţii.

De asemenea, în mod justificat, constatând prejudicierea bugetului de stat prin comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală şi în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, conform cu care în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, prima instanţă a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor.

Totodată, dat fiind activitatea infracţională desfăşurată de cei patru inculpaţi şi condamnarea dispusă pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 241/2005 care în art. 12 prevede că nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale, iar dacă au fost aleşi, sunt decăzuţi din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege, instanţa de fond justificat a făcut aplicarea şi a acestor dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor M.A.H.M., M.H.K., G.B.K. şi Z.I.L. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, astfel cum a fost reţinută, în sarcina fiecăruia, Curtea a constatat că au fost just individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

De asemenea, şi pedepsele accesorii au fost corect stabilite în raport de natura faptelor săvârşite, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (ex. cauzele: Hirst c. Marii Britanii, Sabău şi Pîrcălab c. României ş.a) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) şi la art. 20 din Constituţie, fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către România prin Legea nr. 30/1994, dar şi Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 241/2005, ale art. 65 C. pen. şi cuantumul pedepselor principale aplicate, Curtea, în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis fiecăruia dintre cei patru inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Curtea a apreciat a fi fondată critica inculpatului M.A.H.M. în ceea ce priveşte măsura expulzării.

Potrivit art. 117 alin. (1) C. pen. cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării.

Măsura de siguranţă a expulzării îşi află justificarea în starea de pericol social pe care o prezintă persoana infractorului ce decurge pe de o parte din natura şi gravitatea faptei şi pe de altă parte din împrejurarea că făptuitorul este cetăţean străin.

Nu orice infractor străin care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală este supus măsurii de siguranţă a expulzării.

La aprecierea stării de pericol social se are în vedere atât fapta săvârşită, cât şi condiţia socială personală a infractorului.

În prezenta cauză, în ceea ce-l priveşte însă numai pe inculpatul M.A.H.M., Curtea apreciază că în raport de datele ce caracterizează persoana acestui inculpat nu este oportună luarea măsurii de siguranţă a expulzării, fiind avută în vedere împrejurarea că acesta este căsătorit în România şi are un copil minor născut în anul 2009, mama copilului fiind româncă.

Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.A.H.M., G.B.K. şi M.H.K. Motivele de recurs depuse în scris de Ministerul Public şi M.H.K., au fost susţinute şi cu ocazia dezbaterilor, fiind consemnate pe larg în cuprinsul încheierii de amânare de pronunţare, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 octombrie 2013, având stabilit prim termen, la data de 5 februarie 2014.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul M.H.K. sunt fondate, urmând a fi admise, iar recursurile formulate de inculpaţii G.B.K. şi M.A.H.M. sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, din următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 14 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, hotărârea atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă situaţiei de faţă.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul M.A.H.M:

Deşi acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, nu a depus motive scrise cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen, acestea fiind înaintate la dosarul cauzei la data de 19 martie 2014.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, nu poate fi subsumat nici unui caz de casare, care potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. 3 C. proc. pen. anterior poate fi analizat din oficiu, în realitate, prin motivele arătate în dezvoltarea recursului, se tinde la o reapreciere a stării de fapt - aspect de netemeinicie, iar nu de nelegalitate şi nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Referitor la cererea de recurs a inculpatului G.B.K.:

Acesta nu a depus motive de recurs în scris, Înalta Curte urmând a analiza aspectele invocate oral, raportat la cazurile de casare care pot fi analizate din oficiu de instanţă.

Criticile în sensul achitării inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare pentru care legiuitorul a înţeles să prevadă analizarea şi din oficiu, şi pe de altă parte, acesta pot viza numai soluţia dispusă în apel, de respingere ca tardiv a apelului inculpatului, critică ce s-ar încadra la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, Înalta Curte neputând analiza aceste aspecte din oficiu.

În ceea ce priveşte recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, urmând a-l admite din următoarele considerente:

Ministerul Public şi-a întemeiat recursul în baza dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Primul motiv de recurs vizează greşita încadrare juridică a infracţiunii de spălare a banilor reţinută în sarcina inculpaţilor, prin neraportare la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 republicată.

Analizând conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 656/2002 Înalta Curte reţine că, în reglementarea iniţială, infracţiunea de spălare a banilor, în modalitate care a fost reţinută în sarcina inculpaţilor, era prevăzută de dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. a) şi c).

Legea nr. 656/2002 a fost republicată în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, textelor de lege dându-li-se o nouă numerotare, astfel că infracţiunea de spălare a banilor a fost reglementată în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit a) şi c).

Al doilea motiv de recurs se referă la greşita achitare a celor patru inculpaţi pentru infracţiunea de spălare a banilor, decizia recurată fiind supusă casării sub acest aspect în temeiul art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Din modul în care este definită infracţiunea de spălare a banilor în cuprinsul art. 29, aceasta are un conţinut mai larg, subiect activ putând fi orice persoană fizică sau juridică, prezenta reglementare necondiţionând incriminarea faptei de infracţiunea din săvârşirea căreia provine bunul ce urmează a fi dobândit, deţinut sau folosit.

Lipsa intervenţiei exprese a legiuitorului prin care să se stabilească explicit că persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul este exceptată din cadrul sferei persoanelor ce pot avea calitatea de subiect al infracţiunii de spălare a banilor, demonstrează că intenţia acestuia a fost aceea ca orice persoană să poată avea această calitate. (în sensul, considerentelor de mai sus s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 5966/2003 şi Decizia penală nr. 836/2013).

Din situaţia de fapt, aşa cum aceasta a fost corect reţinută de instanţa de fond, raportat la probatoriul amplu administrat în cauză, cele opt societăţi au fost constituite în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, veniturile ilicite obţinute fiind însuşite de inculpaţi.

Deşi poziţia inculpaţilor a fost de nerecunoaştere a faptelor reţinute în sarcina lor, din actele dosarului şi din probele administrate rezultă fără urmă de dubiu că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de spălare a banilor.

Raportat la acestea, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Oral, reprezentantul Ministerului Public, referitor la infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 291 C. pen. anterior reţinută în sarcina inculpatului G.B.K., a solicitat încetarea procesului penal, fiind împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Potrivit art. 122 alini, lit d) C. pen. anterior, termenul de prescripţie pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisori mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani este de 5 ani.

Art. 124 C. pen. anterior prevede că "prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate".

Având în vedere data săvârşirii infracţiunii de uz de fals, martie - aprilie 2006, Înalta Curte constată că termenul de prescripţie specială s-a împlinit în octombrie 2013, urmând a dispune încetarea procesului penal.

Asupra cererii de recurs formulate de inculpatul M.H.K.:

În esenţă, acesta a considerat că instanţa de apel, în mod greşit i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea şi l-a obligat la plata unor sume de bani, în condiţiile în care prejudiciul nu este stabilit în concret, solicitând achitarea în baza art 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 9 lit. b), f) din Legea nr. 241/2005 este prea mare precum şi înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării.

Şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Cererea inculpatului, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită de inculpat), nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, potrivit cu care casarea poate interveni "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii"; în realitate, se tinde la o reapreciere a stării de fapt, care însă nu poate fi luată în discuţie, din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Nici cea de doua critică a inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei şi înlocuirea modalităţii de executare a acesteia nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. deoarece examinarea unei asemenea eventualităţi ar impune - în mod necesar - reevaluarea stării de fapt din perspectiva pedepselor art. 72 C. pen. anterior, ceea ce constituie netăgăduit un aspect de netemeinicie iar nu unul de nelegalitate; or, prin Legea nr. 2/2013, consacrându-se, după cum deja s-a arătat, caracterul parţial devolutiv al recursului, controlul jurisdicţional în recurs a fost limitat la aspecte strict de nelegalitate.

Din aceleaşi considerente - referitoare la limitele caracterului devolutiv al recursului, se apreciază a fi neîntemeiată şi critica referitoare la modul de soluţionare a laturii civile, critică, prin termenii în care a fost formulată, neputând fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Critica formulată de inculpatul M.H.K. vizând prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit b) şi c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen. anterior este neîntemeiată, cazul de casare prevăzut de art 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior nefiind incident în cauză.

Infracţiunea de evaziune fiscală se reţine că a fost comisă în perioada 2005 - martie 2006, iar potrivit art. 124 raportat la art. 122 lit. c) C. proc. pen. anterior, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 12 ani.

În ceea ce priveşte solicitarea de înlăturare a măsurii expulzării, Înalta Curte o apreciază a fi întemeiată, urmând ca, sub acest aspect, să admită recursul formulat de inculpatul M.H.K.

În C. pen. anterior, expulzarea era o măsură de siguranţă ce consta în scoaterea în afara teritoriului tării a cetăţeanului străin ori a persoanei fără cetăţenie care nu domiciliază în România, dacă a săvârşit o infracţiune şi se apreciază că rămânerea acestuia pe teritoriul României prezintă pericol.

Legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea ca aceasta măsură să nu se ia, lăsând la aprecierea instanţei dacă prezenţa infractorului în România prezintă pericol social sau dacă există temeiuri să se creadă că expulzatul riscă să fie supus la tortură în statul în care urmează să fie predat.

În noul C. pen., interzicerea străinului de a se afla pe teritoriul României este prevăzută ca pedeapsă complementară în dispoziţiile art. 66 lit. c) şi nu ca o măsură de siguranţă, considerându-se că temeiul expulzării străinului de pe teritoriul României se găseşte mai degrabă în cazul aplicării unei pedepse complementare decât în cel al luării unei măsuri de siguranţă.

Analizând situaţia inculpatului, instanţa constată că acesta este cetăţean sirian, stat cu numeroase tulburări politice, din care numărul de emigranţi este în creştere, potrivit rapoartelor internaţionale, iar pe de altă parte, prezenţa inculpatului în România nu prezintă pericol social, astfel că urmează a fi înlăturată măsura de siguranţă a expulzării.

Deşi inculpatul G.B.K. nu a depus în termenul prevăzut de dispoziţiile legale motivele de recurs, iar inculpatul Z.I.L. nu a declarat recurs, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 385⁷ C. proc. pen. anterior, referitoare la efectul extensiv al recursului.

Ca atare, referitor la înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării dispusă în baza art. 117 alin (1) şi (3) C. pen. anterior, Înalta Curte urmează a extinde efectele recursului declarat de inculpatul M.H.K. şi va înlătura măsura de siguranţă a expulzării faţă de inculpatul G.B.K. cât şi faţă de inculpatul Z.I.L., apreciind că rămânerea acestora pe teritoriul României nu prezintă pericol social, iar o astfel de măsură de siguranţă nu mai este prevăzută în noul C. pen.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că legea penală veche este legea penală mai favorabilă, în sarcina inculpaţilor reţinându-se concursul de infracţiuni, instituţie cu privire la care, în reglementarea nouă este prevăzută aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul M.H.K. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va extinde efectele recursului declarat de inculpatul M.H.K. şi cu privire la inculpaţii Z.I.L. şi G.B.K.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 456 din 4 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.B.K. în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior, constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 7 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

2. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, va condamna pe inculpatul M.A.H.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. anterior va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 10 august 2006 la 6 ianuarie 2007.

3. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, va condamna pe inculpatul M.H.K. la pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

4. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, va condamna pe inculpatul Z.I.L. la pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. anterior va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la data de 5 decembrie 2006 la 6 decembrie 2006.

Va înlătura măsura de siguranţă a expulzării dispusă în baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior faţă de inculpaţii M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.B.K. şi M.A.H.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat G.B.K. va fi obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.I.L., în sumă de 300 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.H.K., în sumă de 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Recurentul inculpat M.A.H.M. va fi obligat la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpreţilor de limba arabă şi limba persană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul M.H.K. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Extinde efectele recursului declarat de inculpatul M.H.K. şi cu privire la inculpaţii Z.I.L. şi G.B.K.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 456 din 4 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.B.K. în pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior, constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 7 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

2. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, condamnă pe inculpatul M.A.H.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. (anterior) contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 10 august 2006 la 6 ianuarie 2007.

3. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 republicată la data de 12 octombrie 2012 condamnă pe inculpatul M.H.K. la pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. (anterior) contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 5 decembrie 2006 la 2 ianuarie 2007.

4. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată la data de 12 octombrie 2012, condamnă pe inculpatul Z.I.L. la pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. (anterior) contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la data de 5 decembrie 2006 la 6 decembrie 2006.

Înlătură măsura de siguranţă a expulzării dispusă în baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior faţă de inculpaţii M.H.K., Z.I.L. şi G.B.K.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.B.K. şi M.A.H.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe recurentul inculpat G.B.K. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul inculpat M.A.H.M. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpreţilor de limba arabă şi limba persană se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 iulie 2014.

Procesat de GGC - AP

← ICCJ. Decizia nr. 2074/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2829/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 2228/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2228/2014. Penal