ICCJ. Decizia nr. 2400/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2400/2014
Dosar nr. 759/44/2014
Şedinţa publică din 29 august 2014
Deliberând asupra contestaţiei de fată;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 155 pronunţată la data de 13 august 2014 de către Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 759/44/2014, s-a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii de mandat european - de arestare formulată de autorităţile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curţii de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.
S-a constatat că în cauză a intervenit prescripţia executării pedepsei, potrivit legii penale române, precum şi că persoana solicitată N.I. a fost reţinut preventiv prin Ordonanţa de reţinere nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
De asemenea, a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de N.I. prin încheierea de şedinţă din 5 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar 759/44/2014), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 759/44/2014 din 5 august 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a solicitat, în baza semnalării Schengen introduse de autorităţile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curţii de Apel Ghent - Belgia, reţinerea şi arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate N.I., pe o durată de 15 zile, până la sosirea mandatului european de arestare şi traducerea lui în limba română.
Prin încheierea de şedinţă din 5 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 759/44/2014 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării, fată de cetăţeanul român N.I. şi s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii preventive a controlului judiciar (art. 211 C. proc. pen. român) pe o durată de 30 de zile, de la 5 august 2014 şi până la 3 septembrie 2014.
Ulterior a sosit, la data de 12 august 2014 şi mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare belgiene, tradus în limba română.
Din conţinutul mandatului european de arestare a rezultat că cetăţeanul român N.I. este solicitat de autorităţile judiciare belgiene pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Ghent - Belgia, definitivă la 11 aprilie 2005.
Pedeapsa de 4 ani închisoare a fost aplicată cetăţeanului român N.I. pentru săvârşirea infracţiunii de „tăinuire de bunuri furate" prevăzută de art. 324 Bis şi art. 505 C. pen. belgian.
Din descrierea faptelor, petrecute în mod continuat în perioada 2002 - 2003, a rezultat că un grup infracţional organizat de cetăţeni români a comis mai multe infracţiuni de furt calificat pe teritoriul Belgiei, bunurile sustrase fiind apoi trimise, prin firme de curierat rapid, în România, la adresa persoanei solicitate N.I.
Fiind audiat cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana solicitată N.I. a negat săvârşirea faptelor şi a arătat că nu a avut la cunoştinţă de împrejurarea că a fost judecat şi condamnat în lipsă, de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.
A făcut opoziţie la predarea benevolă către autorităţile judiciare belgiene, invocând motivul opţional de refuz la predare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că executarea pedepsei s-a prescris, potrivit legii penale române.
A depus acte în circumstanţiere, din care rezultă că nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (tâmplar în cadrul SC „A.M." Galaţi), are în întreţinere o fată, (N.G.), care, deşi majoră, se află în continuarea studiilor universitare şi o mamă (N.I.), aflată în întreţinerea sa, care suferă de diabet zaharat.
A susţinut, fără a face dovada cu acte, că în perioada 2004 - 2006, o echipă comună de anchetă, formată din procurori români şi belgieni, a percheziţionat locuinţa sa din Galaţi, în vederea ridicării sau recuperării bunurilor arătate în cererea de mandat european de arestare formulată de autorităţile judiciare belgiene, însă nu au găsit niciun bun care să facă dovada implicării sale în săvârşirea infracţiunilor comise în perioada 2002 - 2003 pe teritoriul Belgiei.
Analizând cererea formulată de către autorităţile judiciare belgiene, precum şi apărările formulate de persoana solicitată N.I., Curtea a apreciat că în cauză se impune respingerea cererii de mandat european de arestare, fiind incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, din următoarele considerente:
În cererea de mandat european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracţiuni care dau naştere la predare necondiţionată între state, pentru a putea verifica concordanţa între situaţia de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei solicitate N.I. şi infracţiunile care justifică predarea, în baza unui mandat european de arestare.
Situaţia de fapt nu cuprinde indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10 infracţiuni, săvârşite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc.
Oricum, este de remarcat că cetăţeanul român N.I. nu a participat la săvârşirea vreunei infracţiuni pe teritoriul Belgiei, el aflându-se în permanenţă pe teritoriul României, localitatea Galaţi şi primind bunurile provenite din infracţiuni.
În această situaţie, Curtea a susţinut situaţia dublei incriminări şi a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român N.I. (art. 324 Bis şi art. 505 C. pen. belgian) erau prevăzute şi de legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) şi complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.).
Pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, iar pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7 ani.
Cetăţeanul român N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.
În cazul persoanei solicitate N.I. termenul de prescripţie a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia).
Acest termen de prescripţie a executării pedepsei începea să curgă de la data rămânerii definitive a pedepsei.
Din relaţiile primite a rezultat că hotărârea Curţii de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, astfel că termenul de prescripţie a executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene).
Cum sesizarea autorităţilor judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a constatat că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă executarea pedepsei, fiind incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Deşi executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea nu a putut să nu aibă în vedere timpul îndelungat în care autorităţile judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunţând la dreptul lor de a cere executarea pedepsei aplicate cetăţeanului român N.I., precum şi împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I. nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este căsătorit, are în întreţinere un copil aflat în continuarea studiilor universitare şi o mamă în vârstă şi bolnavă de diabet.
De asemenea, s-a constatat că până la prescripţia executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripţie a executării pedepsei, de 10 ani.
La aceasta se adaugă şi faptul că potrivit actelor de la dosar, a rezultat că persoana solicitată N.I. a fost condamnată în lipsă, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. iv) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că persoanei solicitate N.I. trebuia să îi fie comunicată, la adresa cunoscută din România, sau în prezenta procedură de mandat european de arestare, hotărârea Curţii de Apel Ghent - Belgia (art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).
Din relaţiile suplimentare comunicate de autorităţile judiciare belgiene nu a rezultat modalitatea condamnării lipsă a cetăţeanului român N.I. (în sensul art. 98 alin. (2) lit. i) - iv) din Legea nr. 302/2004 republicată).
De asemenea, din relaţiile suplimentare ataşate mandatului european de arestare, a rezultat că odată predat autorităţilor belgiene, cetăţeanul român N.I. poate formula contestaţie sau apel împotriva hotărârii Curţii de Apel Ghent - Belgia, însă numai în limba statului solicitant, nu şi în limba română, rezultând astfel că statul belgian nu acordă suficiente garanţii din care să rezulte că, odată predat autorităţilor belgiene, va beneficia în mod efectiv de o cale de atac, total devolutivă, împotriva hotărârii Curţii de Apel Ghent - Belgia.
Aşa fiind şi văzând prevederile art. 107 alin. (1) Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a respins cererea de mandat european de arestare formulată de autorităţile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curţii,de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către Curtea de Apel din Ghent - Belgia, a constatat că în cauză a intervenit prescripţia executării pedepsei, potrivit legii penale române, a constatat că persoana solicitată N.I. a fost reţinută preventiv prin Ordonanţa nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi, în baza art. 211 alin. (8) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă faţă de persoana solicitată N.I., prin încheierea de şedinţă din 5 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar 759/44/2014), după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, ia data de 18 august 2014, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică şi solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 155/F din 13 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 759/44/2014 şi rejudecându-se să se dispună admiterea cererii formulată de autorităţile judiciare belgiene privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate N.I. şi arestarea provizorie a acestuia în vederea predării.
Analizând contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 98 alin. (2) lit. d) şi g) din Legea nr. 302/2004 republicată, Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
De asemenea, art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede un număr de 32 de infracţiuni care „dau loc la predare" şi care „indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări".
Astfel, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că în cererea de mandat european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracţiuni care dau naştere la predare necondiţionată între state, pentru a putea verifica concordanţa între situaţia de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei solicitate N.I. şi infracţiunile care justifică predarea, în baza unui mandat european de arestare, situaţia de fapt necuprinzând indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10 infracţiuni, săvârşite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc.
În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz reţinut de instanţa fondului, Înalta Curte constată că este incident motivul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 şi nu cel prevăzut de lit. d) al aceluiaşi articol, aşa cum din eroare a fost reţinut de către Curtea de Apel Galaţi.
În acest sens, instanţa fondului a reţinut, în mod corect, aplicabilitatea situaţiei dublei incriminări şi a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român N.I. (art. 324 Bis şi art. 505 C. pen. belgian) erau prevăzute şi de legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) şi complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.).
Astfel, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7 ani, iar persoana solicitată N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.
În speţa de faţă, termenul de prescripţie a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia), acest termen de prescripţie a executării pedepsei începând să curgă de la data rămânerii definitive a pedepsei.
Având în vedere faptul că, din relaţiile primite a rezultat că hotărârea Curţii de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, termenul de prescripţie a executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene).
Cum sesizarea autorităţilor judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a constatat, în mod corect, că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă executarea pedepsei, fiind însă incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, aşa cum s-a reţinut de către instanţa fondului.
De asemenea, deşi executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea a avut în mod justificat în vedere şi timpul îndelungat în care autorităţile judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunţând la dreptul lor de a cere executarea pedepsei aplicate cetăţeanului român N.I., precum şi împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I. nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este căsătorit, are în întreţinere un copil aflat în continuarea studiilor universitare şi o mamă în vârstă şi bolnavă de diabet.
Mai mult decât atât, până la prescripţia executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripţie a executării pedepsei, de 10 ani.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului, onorariu! parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2487/2014. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
