ICCJ. Decizia nr. 2441/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2441 /20 14

Dosar nr. 3992/118/2014

Şedinţa publică din 4 septembrie 2014

Asupra recursului faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 14155/118/2012, s-a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de a purta, fără drept, un cuţit în locuri publice a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 572 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 228/P din 02 iulie 2009 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 679/P din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa şi s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale în pedeapsa cea mai grea; în final inculpatul R.G. - urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. proc. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului R.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.G. perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 05 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul R.G.

S-a luat act că părţile vătămate C.I.V. şi C.D. nu s-au constituit părţi civile.

A fost obligat inculpatul R.G. la plata sumei de 696,49 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în folosul statului următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa: o bâtă de culoare maro având lungimea de 75 cm şi diametru de 4 cm, prevăzută la partea superioară cu mâner metalic de 5 cm lungime şi un briceag cu mâner având lungimea de 8 cm şi prăsele de culoare maro, lungimea lamei de 5 cm şi lăţimea de 1,5 cm la bază.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 700 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocaţi O.G. şi B.A.D., câte 200 RON pentru fiecare şi 300 RON pentru avocat Ş. (F.) G.L., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Constanţa.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.G. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa cu nr. 1630/P/2012, din data de 29 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 20 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: Inculpatul R.G. născut în anul 1984 este neşcolarizat, fără loc de muncă şi ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut şi până în prezent a mai intrat în conflict cu legea penală. Astfel, conform menţiunilor din fişa de verificare la Evidenţa Operativă şi cazier Judiciar, inculpatul a mai fost condamnat în anii 2004-2008 şi 2009 la pedepse cu închisoarea, în regim de privare de libertate pentru săvârşirea unor genuri diferite de infracţiuni: viol, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a liniştii şi ordinii publice, furturi calificate, precum şi portul fără drept al cuţitului în locuri publice. Inculpatul a fost pus de fiecare dată în libertate condiţionat, insă nu a înţeles actul de clemenţă al legii, perseverând în comportamentul său infracţional. De sub puterea ultimului mandat de 5 ani închisoare emis de Judecătoria Mangalia în baza sentinţei penale nr. 228 din 02 iulie 2009, inculpatul R.G. a fost pus în libertate la 31 iulie 2012 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 572 de zile, reprezentând beneficiul liberării condiţionate.

Comportamentul înclinat spre violenţă al acestuia a fost perceput ca atare de către locuitorii satului M.V., fiind de notorietate împrejurarea că acesta a provocat un scandal de proporţii cu ocazia zilei nunţii martorului L.V.M., eveniment petrecut în urmă cu mai mulţi ani, împrejurare în care i-a aplicat mai multe lovituri folosind chiar şi un cuţit, fiind condamnat la 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 45/P din 07 februarie 2008 a Judecătoriei Mangalia. La data de 05 noiembrie 2012, aproximativ în jurul orelor 10.00, inculpatul l-a remarcat pe martorul L.V.M. aflat pe terasa restaurantului din centrul localităţii M.V. în compania părţilor vătămate C.D. şi C.I.V., precum şi a martorilor L.V.M., T.C., T.N. şi C.N. În baza unor considerente subiective inculpatul l-a convocat la o discuţie pe martorul L.V.M., fiind evidentă intenţia acestuia de a provoca scandal.

Pentru aplanarea unui eventual conflict, în sprijinul martorului sus-citat au intervenit cele două părţi vătămate, reacţia, inculpatului fiind violentă iniţial, la nivel verbal, iar apoi comportamentul său degenerând, astfel că şi-au împărţit reciproc lovituri cu pumnii. În aceste împrejurări, inculpatul R.G. a scos din buzunar un briceag cu lama de 5 cm cu care a aplicat lovituri fraţilor C.D. şi C.I.V., în zone vitale, astfel:

- părţii vătămate C.D., o lovitură cu cuţitul în zona antebraţului drept care a interesat mai multe grupe de muşchi şi arteră, precum şi în zona spatelui şi occipitală;

- părţii vătămate C.I.V., mai multe lovituri în zona capului, hemitorace drept, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au impus intervenţia chirurgicală în noaptea de 05 din 06 noiembrie 2012.

La momentul în care s-au derulat actele de violenţă ale inculpatului asupra celor două părţi vătămate, fluctuaţia din centrul localităţii M.V. era una normală pentru o zi de lucru, circa 15 - 20 de persoane oprindu-se în faţa restaurantului, fiind oripilate de comportamentul lui R.G. La rândul lui, martorul C.N. care se oprise cu copilul minor în vârstă de 4 ani, să-i ia un suc, a fost nevoit să se retragă în incinta restaurantului, minorul percepând lovitura pe care i-a aplicat-o inculpatul cu cuţitul, părţii vătămate C.D. În aceste condiţii, devine evident, de acceptat, oprobriul pe care l-au manifestat locuitorii din satul M.V. faţă de comportamentul inculpatului, precum şi aşteptările din partea instituţiilor abilitate de a lua o măsură care să prevină pe viitor astfel de manifestări.

Fiind audiat inculpatul R.G. a invocat că nu a făcut decât să se apere de acţiunile violente exercitate asupra sa de către părţile vătămate, fraţii C. şi sub imperiul panicii a folosit cuţitul. Susţinerea inculpatului a fost combătută însă de martorii audiaţi în cauză, depoziţiile acestora coroborându-se cu celelalte probatorii administrate în cauză.

În faza de cercetare judecătorească instanţa a procedat la audierea inculpatului şi a martorilor din lucrări.

Referitor la învinuirile ce i s-au reţinut în sarcină şi pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată inculpatul R.G. a declarat că: în ziua de 05 noiembrie 2012, în jurul orelor 08.00 - 08.30, s-a întâlnit cu C.N., acesta fiind împreună cu soţia şi copilul său, pe care l-a rugat să-l ducă cu maşina până în localitatea P., la fratele său. După ce a ajuns la fratele său, întrucât acesta i-a spus că numitul L.V.M. vorbeşte despre el, s-a hotărât să meargă pentru a discuta cu acesta. Astfel, a vorbit cu L.V.M. pe care l-a rugat „să îşi vadă de treaba lui" pentru a nu mai avea probleme, motiv pentru care acesta l-a chemat pe C.I.V. pentru a confirma că el nu spusese nimic. Între timp s-a apropiat şi C.D. care a început să-i adreseze injurii aplicându-i şi o lovitură, astfel că a început să se bată cu C.I.V. şi C.D. Întrucât aceştia i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, a început să-i lovească şi el, după care părţile vătămate au început să arunce cu pietre. Întrucât îi curgea sânge de la ureche a încercat să caute un doctor, însă la un moment dat a ajuns în aceeaşi locaţie şi întrucât părţile vătămate au tăbărât pe el, iar C.D. i-a aplicat lovituri cu un par peste mână şi umăr, a scos briceagul aplicându-i o lovitură în zona axilei părţii vătămate C.I.V. şi în mână părţii vătămate C.D. A susţinut inculpatul că a aplicat acele lovituri părţilor vătămate cu intenţia de a-i speria şi nu să-i omoare. Totodată, inculpatul a mai arătat că în zonă erau mai multe persoane prezente, prin care şi martorii T.C., T.N. şi C.N.

Partea vătămată C.I.V. a declarat următoarele: în ziua respectivă se afla pe terasa barului din localitatea M.V. împreună cu fratele său C.D., cu L.V. şi C.C. În jurul orelor 10.00, în faţa terasei au venit C.N. şi inculpatul R.G., care l-a chemat pe L.V. şi după ce a discutat cu acesta l-au chemat şi pe el pentru a discuta cu privire la un zvon legat de inculpat. După ce i-a confirmat că zvonul este real, inculpatul a început să-l ameninţe pe L.V.M., spunându-i că o să aibă grijă de el şi de toţi ceilalţi de pe terasă. Fratele său, respectiv partea vătămată C.D. auzind acest lucru a coborât de la terasă şi i-a spus inculpatului să se potolească, însă acesta i-a băgat mâna în gât, motiv pentru care şi fratele său l-a lovit cu dosul palmei peste faţă. Întrucât inculpatul R.G. s-a enervat şi l-a lovit pe C.D. cu pumnul în faţă şi cu o piatră în cap, a intervenit cerându-i acestuia să se potolească, însă a fost lovit de inculpat cu pumnii în faţă, după care acesta a plecat. După câteva minute inculpatul a revenit, încercând să-l lovească cu un briceag în cap pe C.D., însă întrucât acesta s-a ferit a fost lovit în mâna dreaptă şi apoi în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat spre el aplicându-i mai multe lovituri în zona capului şi după ce l-a trântit la pământ l-a înjunghiat cu acel briceag în abdomen şi în piciorul drept. Partea vătămată a mai precizat că iniţial fratele său observând că inculpatul intenţionează să-l lovească cu briceagul l-a lovit peste mână cu o bâtă, însă acesta nu l-a scăpat.

Partea vătămată C.D. a declarat următoarele: în dimineaţa zilei de 05 noiembrie 2012 se afla pe terasa barului din centrul localităţii M.V. împreună cu fratele său, L.V.M., C.C. La un moment dat a venit inculpatul R.G. care l-a chemat pe L.V. şi întrucât vorbeau pe un ton răstit s-a deplasat către ei fratele său, C.I.V., care le-a spus că nu este frumos să se certe. Apropiindu-se şi el, a arătat că i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă inculpatului, astfel că acesta l-a lovit cu pumnul în faţă şi ulterior cu o piatră în cap, după care a plecat. După câteva minute inculpatul a revenit, numitul M.C. care se afla pe stradă atenţionându-i că are asupra sa un cuţit. Observând că într-adevăr inculpatul avea un cuţit în mână a încercat să aplaneze conflictul, însă acesta a încercat să-l lovească în zona gâtului şi întrucât s-a ferit l-a lovit în mâna dreaptă şi ulterior în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat spre C.I.V. căruia i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul.

Martorul C.N., fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, a declarat următoarele: în ziua respectivă s-a deplasat cu maşina în centrul localităţii, unde i-a văzut pe numiţii C.I.V., C.D., L.V.M., T.C. şi T.N., oprindu-se să discute cu aceştia. În acest timp a auzit pe cineva strigând: „vine cu cuţitul" şi până să intre în magazin cu copilul, l-a văzut pe inculpatul R.G. având asupra sa un cuţit. Întrucât se îndrepta spre partea vătămată C.D. acesta l-a lovit peste mână cu un picior de masă pe care-l luase din maşina sa, însă nu a reuşit să-l dezarmeze, fiind lovit cu cuţitul la mâna dreaptă. În continuare inculpatul a intenţionat să-l lovească pe C.D. în zona capului, însă întrucât acesta s-a ferit l-a lovit cu cuţitul în spate. Ulterior, inculpatul s-a îndreptat şi spre partea vătămată C.I.V., pe care l-a lovit cu cuţitul în zona intercostală, însă nu a văzut ce s-a mai întâmplat întrucât aceştia se aflau după un colţ. După ce l-a tăiat însă şi pe partea vătămată C.I.V. a arătat că inculpatul a plecat. Anterior producerii acestui incident martorul a arătat că nu a observat ca părţile vătămate şi inculpatul să fi prezentat urme de violenţă. De asemenea, a mai precizat că în zonă erau persoane întrucât era ora când se pleca la serviciu, observând că s-au oprit şi s-au uitat la incident în jur de 15-20 de persoane, care făceau comentarii negative la adresa inculpatului.

Martorul T.N. a declarat în cursul procesului penal următoarele: în timp ce vorbea cu partea vătămată C.D. s-a apropiat de ei inculpatul R.G. care avea în mână un cuţit sau un briceag, aplicându-i lovituri părţii vătămate în mâna dreaptă şi în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată C.I.V. nu a văzut cum i-a aplicat acestuia lovituri, însă ulterior, a aflat că fusese lovit şi el în zona capului şi în zona coastelor. A aflat că în cursul aceleiaşi zile inculpatul mai avusese un conflict, precizând că a observat că inculpatul prezenta urme de sânge la ureche şi la umăr, iar C.D. prezenta urme de sânge în zona din spate a capului, acesta spunându-i că fusese lovit cu o piatră de către inculpat. A precizat că la incident au fost prezenţi martorii din lucrări, precum şi alte persoane, care se aflau la distanţă. În cursul urmăririi penale martorul a declarat că inculpatul a intenţionat să-l lovească şi pe L.V.M., însă acest lucru nu s-a mai întâmplat întrucât a intervenit şi i-a cerut inculpatului să plece acasă.

Martorul T.C. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul a mers în centru la magazin, unde se mai aflau C.I.V., C.D., C.N., L.V.M., T.N. Până să ajungă lângă aceştia l-a văzut pe inculpatul R.G., care adresa injurii şi avea un cuţit în mână, îndreptându-se către partea vătămată C.D. căruia i-a aplicat lovituri în mână şi în spate, ulterior, s-a îndreptat şi spre C.I.V. căruia i-a aplicat lovituri în cap, abdomen şi picior, după care a plecat. A precizat martorul că de faţă au fost şi alte persoane, însă unele dintre ele de teamă au plecat. A mai arătat martorul că nu a observat ca inculpatul să fi prezentat urme de violenţă.

Martorul L.V.M. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul se afla în centru, unde servea o cafea, timp în care a venit inculpatul R.G. care l-a chemat, pentru a-i spune să-şi vadă de treaba sa, susţinând că l-ar fi ameninţat. Pentru a-i confirma că nu este adevărat l-a chemat pe C.I.V., venind şi C.D., timp în care inculpatul a început să-i ameninţe, în final cei trei luându-se la bătaie, aplicându-şi reciproc lovituri cu picioarele. Ulterior, inculpatul R.G. a plecat acasă, însă a revenit după circa 15 minute, având un cuţit asupra sa şi strigând la cele două părţi vătămate: „ieşiţi că vă omor". A văzut că inculpatul le-a aplicat lovituri cu cuţitul celor două părţi vătămate, pe C.I.V. lovindu-l în zona capului, a abdomenului şi în picior, iar pe C.D. la mâna dreaptă, în spate şi în zona capului. Atât la primul, cât şi la al doilea incident au fost prezente mai multe persoane. A mai arătat martorul că personal a avut un conflict cu inculpatul, în anul 2006, când l-a tăiat cu cuţitul.

Analizând declaraţiile celor două părţi vătămate C.I.V. şi C.D. coroborat cu: declaraţiile martorilor audiaţi şi expuse mai sus, raportul de constatare medico-legală din 09 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L. Constanţa şi raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L. Constanţa din care rezultă că partea vătămată C.I.V. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse cu corp tăietor înţepător, au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie prin insuficienţă respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului drept posttraumatic, raportul de constatare medico-legală din 05 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L. Constanţa din care rezultă că partea vătămată C.D. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietoare-înţepătoare, posibil cuţit, au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus viaţa în primejdie, precum şi cu declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a apreciat că rezultă cu certitudine că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

Astfel, a reţinut că în ziua de 05 noiembrie 2012 între inculpatul R.G. şi cele două părţi vătămate a avut loc un conflict, într-o primă fază aceştia lovindu-se reciproc, după cum rezultă din declaraţiile martorilor. În continuare, deşi inculpatul a plecat la un moment dat de la faţa locului, după câteva minute a revenit având asupra lui un briceag cu lama de aproximativ 5-6 cm, cu care le-a aplicat lovituri părţilor vătămate C.I.V. şi C.D., aceştia suferind leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale, părţii vătămată C.I.V. fiindu-i pusă viaţa în primejdie. Totodată, atitudinea şi acţiunile inculpatului au fost percepute atât de persoanele prezente la faţa locului, cât şi de cele care treceau prin zonă, unele dintre acestea făcând comentarii negative sau plecând din zonă de teamă. Martorul C.N. a declarat că după ce a auzit că inculpatul venea având un cuţit în mână şi-a luat copilul şi a intrat în magazin, ceea ce evidenţiază o stare de temere încercată de martor în condiţiile în care era însoţit şi de copilul său minor.

A susţinut inculpatul că în cea de-a doua parte a conflictului fraţii C. au fost de fapt cei care au tăbărât pe el şi l-au luat la bătaie, deşi intenţia sa a fost aceea de a lua autobuzul pentru a se deplasa la doctor în localitatea I. Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că a fost nevoit să scoată briceagul şi să aplice lovituri părţilor vătămate pentru a se apăra de agresiunile acestora, susţinând că a fost lovit de mai multe ori de aceştia cu o bâtă peste tot corpul. S-a apreciat că aceste susţineri şi apărări ale inculpatului nu au fost confirmate de probele administrate în cauză. Astfel, martorii audiaţi în cauză au arătat că după consumarea primei părţi a conflictului inculpatul a plecat, însă a revenit după câteva minute, având asupra lui un briceag cu care le-a aplicat lovituri părţilor vătămate C.I.V. şi C.D. Nici unul dintre martori nu a declarat că inculpatul ar fi fost nevoit să scoată briceagul pentru a se apăra de părţile vătămate. Aceştia au relatat că într-adevăr partea vătămată C.D. l-a lovit pe inculpat peste mână cu un par, însă întrucât acesta se îndrepta spre el având cuţitul în mână.

Raportat la cele expuse mai sus instanţa de fond nu a putut reţine că inculpatul ar fi acţionat în stare de provocare. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţa atenuantă a provocării există atunci când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. O condiţie esenţială pentru existenţa provocării este aceea ca starea de surescitare, de încordare nervoasă să existe în momentul săvârşirii infracţiunii, chiar dacă actul provocator a fost comis mai înainte de persoana vătămată.

S-a apreciat că în cauză nu se poate susţine că inculpatul se afla în stare de surescitare la momentul lovirii părţilor vătămate, având în vedere că acesta a revenit în locul unde se aflau acestea după aproximativ 15 minute de la momentul la care a avut loc prima parte a conflictului, când părţile vătămate şi inculpatul s-au lovit reciproc. După cum a rezultat din declaraţiile martorilor, inculpatul ţinea briceagul în mână, ameninţând părţile vătămate că le omoară şi aplicându-le loviturile cu acel briceag mai înainte ca acestea să poată reacţiona.

La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013 instanţa de fond a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. având în vedere că fapta a fost comisă de inculpat în loc public, respectiv în centrul localităţii M.V., fiind prezente mai multe persoane. La acelaşi termen de judecată reprezentantul Parchetului a solicitat reţinerea şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b). C. pen., respectiv recidiva postexecutorie, raportat la condamnările suferite de inculpat, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi constatând că ambele cereri sunt întemeiate, Tribunalul a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului R.G. care, în ziua de 05 noiembrie 2012, aflându-se în centrul localităţii M.V., pe fondul unor discuţii a ameninţat părţile vătămate C.I.V. şi C.D. cărora le-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale cu un briceag cu lama de aproximativ 5-6 cm, pe care-l avea asupra sa, cauzându-le leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, părţii vătămate C.I.V. fiindu-i pusă viaţa în primejdie prin insuficienţă respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului drept posttraumatic, prin atitudinea sa agresivă tulburând ordinea şi liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi purtarea, fără drept, a unui cuţit în locuri publice, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză după executarea mai multor pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni aplicate anterior prin hotărâri definitive, precum şi în perioada liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 228/P din 02 iulie 2009 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin decizia penală nr. 679/P din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, rămânând cu un rest neexecutat de 572 zile închisoare, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) şi b) C. pen., referitoare la starea de recidivă.

Totodată, s-a dispus aplicarea şi a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracţiuni, având în vedere că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Rezultând cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, impunându-se tragerea la răspundere penală a acestuia, la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite, apreciat prin prisma împrejurărilor şi a modalităţii concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.

S-a arătat că funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama nu numai de persoana căreia îi este destinată, ci şi de gradul concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite. Astfel, s-a reţinut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta suferind mai multe condamnări pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, inclusiv de violenţă. Ceea ce a fost remarcat de prima instanţă este perseverenţa infracţională de care dă dovadă inculpatul, faptul că pedepsele aplicate nu şi-au atins scopul preventiv educativ, în condiţiile în care acesta a fost liberat condiţionat din executarea ultimei condamnări la data de 31 iulie 2012, cu un rest neexecutat de 572 zile închisoare şi cu toate acestea, la data de 05 noiembrie 2012 comite infracţiunile din prezenta cauză.

S-a apreciat că infracţiunile săvârşite de inculpat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, determinat de natura acestora, de împrejurările şi modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul (în loc public acesta le-a aplicat părţilor vătămate mai multe lovituri cu un briceag cu lama de 5-6 cm în diferite zone ale corpului), de urmările produse, constând în leziunile traumatice ce le-au fost cauzate părţilor vătămate, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie părţii vătămate C.I.V., de atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, la bunele moravuri şi liniştea publică, atitudinea ulterioară a inculpatului, care a plecat fără să le acorde părţilor vătămate primul ajutor.

Din această perspectivă inculpatului s-a apreciat că nu i se pot aplica decât pedepse cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate, stabilite într-un cuantum care să răspundă cerinţelor prev. de art. 52 C. pen., pedepse care să fie contopite conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., precum şi art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatului R.G. i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva sentinţei penale nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 14155/118/2012, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.G., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 55/P din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat R.G. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 14155/118/2012.

În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului R.G., aspect care se comunică administraţiei locului de deţinere.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive de la data de 25 februarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel, iar, în baza art. 189 C. proc. pen., suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat S.A. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că fîindu-i aduse la cunoştinţă prevederile art. 70 alin. (2) C. pen., inculpatul R.G. a precizat că nu doreşte să dea declaraţie la instanţa de apel.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a apreciat că apelul declarat de inculpatul R.G. este nefondat.

S-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului R.G., pronunţând în mod judicios o soluţie de condamnare, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reţinut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, ce au fost redate pe larg în hotărârea primei instanţe, a rezultat că la data de 05 noiembrie 2012, în jurul orei 10⁰⁰, inculpatul l-a remarcat pe martorul L.V.M. aflat pe terasa restaurantului din centrul localităţii M.V. în compania părţilor vătămate C.D. şi C.I.V., precum şi a martorilor L.V.M., T.C., T.N. şi C.N.

Pe fondul unei relaţii conflictuale, inculpatul l-a provocat la o discuţie pe martorul L.V.M., cu intenţia de a provoca scandal. Pentru aplanarea unui eventual conflict, în sprijinul martorului au intervenit cele două părţi vătămate, reacţia inculpatului fiind violentă iniţial, la nivel verbal, iar apoi comportamentul său degenerând, astfel că şi-au împărţit reciproc lovituri cu pumnii.

În aceste împrejurări, inculpatul R.G. a scos din buzunar un briceag cu lama de 5 cm cu care a aplicat lovituri fraţilor C.D. şi C.I.V., în zone vitale, astfel:

- părţii vătămate C.D., o lovitură cu cuţitul în zona antebraţului drept care a interesat mai multe grupe de muşchi şi arteră, precum şi în zona spatelui şi occipitală;

S-a apreciat că situaţia de fapt reţinută nu a fost contestată în calea de atac, fiind însuşită de inculpat, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptelor penale deduse judecăţii.

Curtea de apel a constatat că prima instanţă a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., evidenţiind gradul de pericol social al faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare privative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

S-a arătat că pentru a-şi îndeplini funcţiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Curtea de apel, în baza propriei analize, faţă de critica formulată de inculpat în sensul reducerii pedepsei, a considerat că nu se impune a se da curs celor susţinute, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanţa urmând să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului.

S-a apreciat că, contextul în care s-a reţinut comiterea infracţiunilor deduse judecăţii (pe fondul unui conflict declanşat de inculpat, fără o motivaţie obiectivă, acesta a aplicat multiple lovituri de cuţit părţilor vătămate, în timp ce acestea se aflau într-un loc public), relaţiile sociale lezate, ce privesc dreptul la viaţă, bunele moravuri şi liniştea publică, urmările produse asupra integrităţii corporale a părţilor vătămate, impactul negativ al faptelor asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de pericol social al faptelor şi o periculozitate sporită a inculpatului.

Instanţa de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize şi asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reţinând că acesta are 28 de ani, este neşcolarizat, nu are ocupaţie şi nici loc de muncă, este recidivist, nu şi-a asumat în totalitate consecinţele faptelor penale pe care le-a săvârşit, manifestând o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal.

A reţinut că din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru comiterea mai multor infracţiuni de violenţă, fiind liberat condiţionat de fiecare dată, aspect ce confirmă faptul că acesta nu şi-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept şi nu a conştientizat urmările socialmente periculoase ale faptelor comise, dând dovadă de perseverenţă infracţională, iar clemenţa acordată anterior şi-a dovedit ineficienta în reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni

S-a arătat că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 21 noiembrie 2012 relevă aspecte negative privitoare la persoana inculpatului, reţinându-se că acesta are o atitudine impulsiv-explozivă, proiectează vina asupra celorlalţi, poate fi uşor iritat, iar agresivitatea timpurie este o caracteristică dominantă a comportamentului său. S-a concluzionat că inculpatul R.G. prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial.

Totodată, martorii audiaţi în cauză, locuitori ai satului M.V., au evidenţiat comportamentul violent al inculpatului.

S-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că inculpatului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. privind circumstanţa atenuantă legală a provocării. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. există provocare atunci când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. O condiţie esenţială pentru existenţa provocării este aceea ca starea de surescitare, de încordare nervoasă să existe în momentul săvârşirii infracţiunii, chiar dacă actul provocator a fost comis mai înainte de persoana vătămată.

Instanţa de apel a arătat că într-adevăr, nu se poate susţine ca inculpatul se afla în stare de surescitare la momentul lovirii părţilor vătămate, având în vedere că acesta a revenit în locul unde se aflau acestea după aproximativ 15 minute de la momentul la care a avut loc prima parte a conflictului, când părţile vătămate şi inculpatul s-au lovit reciproc. De asemenea, instanţa de apel a evidenţiat împrejurarea că din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul a fost cel care a declanşat incidentul, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru considerentele anterior arătate, ţinând seama de modalitatea de comitere a faptelor şi persoana inculpatului, în acord cu opinia primei instanţe, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, reprezintă o pedeapsă proporţională şi va determina în conştiinţa inculpatului respectarea valorilor sociale şi a normelor de drept, în vederea unei reinserţii sociale reale.

În consecinţă, întrucât criticile formulate nu au putut fi primite şi nu s-au constatat neregularităţi ale sentinţei penale apelate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat R.G. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 14155/118/2012.

Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului R.G., Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 300² C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160. Conform art. 160^balin. (2) C. proc. pen. dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. Art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. prevede că atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Potrivit art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune. Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza indiciilor de vinovăţie, a gravităţii infracţiunii de a cărei comitere este suspectat inculpatul şi a reacţiei publicului faţă de săvârşirea unor astfel de fapte.

Procedând în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, Curtea de apel a constatat că măsura este legală şi temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, în prezent subzistând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.

Subzistenţa temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a fost apreciată în raport de probele administrate în cauză, reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de apel, gradul de pericol social alin. faptelor de care acuzat inculpatul, pericolul concret pentru ordinea publică, rezonanţa socială a faptelor reţinute, persoana inculpatului, durata privării de libertate, rezultând incidenţa în continuare a dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Reţinând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat şi impun în continuare privarea inculpatului de libertate, măsura arestării preventive a fost menţinută de instanţa de apel, în baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., nefiind justificată aplicarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate.

Împotriva acestei decizii, la data de 12 mai 2014, condamnatul R.G. a formulat recurs la mandatul de executare, deoarece nu a beneficiat de aceasta cale de atac în Dosarul nr. 14155/118/2012 al Tribunalului Constanţa, la data de 20 mai 2014 cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta cu nr. 3992/118/2014, având ca obiect contestaţie la executare.

În urma verificărilor efectuate de tribunal a fost identificat Dosarul nr. 14155/118/2012 al Tribunalului Constanţa în care inculpatul R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

Prin sentinţa nr. 387 din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost calificată cererea formulată de condamnatul R.G. ca fiind recurs declarat împotriva deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa şi s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea cererii formulate de condamnat, împreună cu Dosarul nr. 14155/11S/2012 al Tribunalului Constanţa şi dosarele componente, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea căii de atac promovată în cauză.

Astfel învestită cu recursul formulat de inculpatul R.G., Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că acesta a fost declarat tardiv.

Potrivit art. 385 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 385 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru inculpatul deţinut termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Totodată, potrivit art. 385 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei ori a despăgubirilor civile.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia pronunţată în apel a fost comunicată inculpatului R.G. la data de 23 aprilie 2014, acesta fiind arestat preventiv în cauză, iar pe dovada de comunicare există menţiunea „nu fac recurs". Din compararea semnăturii de pe dovada de comunicare cu semnăturile inculpatului pe declaraţiile din dosar a rezultat că este vorba de aceeaşi semnătură.

Ori, recursul a fost declarat de inculpat la data de 12 mai 2014 (Dosar nr. 3992/118/2014 al Tribunalului Constanţa), deci la mai mult de un an de la data comunicării deciziei atacate, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de legea procesual penală pentru această cale de atac.

Mai mult decât atât, chiar în ipoteza în care s-ar reţine susţinerea inculpatului R.G. în sensul că fiind analfabet nu a ştiut ce anume semnează, recursul declarat este tardiv prin raportare la dispoziţiile art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. şi art. 364 alin. (1) C. proc. pen., întrucât mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232 a fost emis la data de 8 mai 2013, deci tot cu mai mult de un an înainte de data declarării prezentei căi de atac.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2329/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 246/2014. Penal. Luarea de mită (art.289... →

ICCJ. Decizia nr. 2441/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2441/2014. Penal