ICCJ. Decizia nr. 2605/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2605/2014
Dosar nr. 18797/118/2010
Şedinţa publică din 18 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 458 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 18797/118/2010, s-au dispus următoarele:
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. - art. 13 C. pen.:
Condamnă pe inculpatul P.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului P.F., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 19 noiembrie 2010 la 07 martie 2011 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen.:
Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul P.F. prin încheierea din 21 06 2011 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 13 C. pen.:
Condamnă pe inculpatul T.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului T.C., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 23 noiembrie 2011 la 07 martie 2011 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen.:
Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul T.C. prin încheierea din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. - art. 13 C. pen.:
Condamnă pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului M.G., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:
Achită pe inculpatul C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Ia act că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 19 noiembrie 2010 - 07 martie 2011 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 140 C. proc. pen.:
Constată încetată de drept, la data de 28 noiembrie 2011, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul C.M. prin încheierea din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Constanţa.
Ia act că persoanele vătămate SC A.C.Ţ. SRL prin reprezentant legal Ţ.L. şi SC Z.C. SRL prin reprezentant legal Z.C., nu s-au constituit părţi civile în prezentul proces penal.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea de la inculpatul P.F. a unei ştampile a SC S.B. SRL Piatra-Neamţ.
În baza art. 109 C. proc. pen., dispune restituirea către inculpatul C.M., la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a două agende cu coperte tip piele.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1947/P/2010 din 15 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.F., T.C., C.M. şi M.G., primii doi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., iar ultimii doi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpaţii P.F. şi T.C., în perioada 15 noiembrie 2010 - 17 noiembrie 2010, printr-o acţiune de inducere în eroare, de amăgire a mai multor persoane, prezentându-se în mod fals ca fiind reprezentanţi ai SC S.B. SRL, şi obţinând astfel încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare a unor mari cantităţi de îngrăşăminte chimice care însă nu au existat ca atare, au cauzat un prejudiciu de 425.000 lei.
S-a reţinut în sarcina inculpatului M.G. că, în aceleaşi împrejurări, a efectuat activităţi de înlesnire a activităţii ilicite a primilor doi inculpaţi, prin aceea că a participat la negocierea contractelor şi a discutat ostentativ la telefon, doar pentru a crea aparenţă părţilor vătămate, despre modul şi mijloacele de transport necesare executării viitoare a contractelor încheiate, convingându-i astfel pe cocontractanţii care auzeau menţiunile sale de seriozitatea afacerii şi de faptul că toţi cei implicaţi cunosc foarte bine atribuţiile în derularea acesteia.
S-a reţinut în sarcina inculpatului C.M. că, deşi în realitate nu a văzut în nici un moment cantităţi de uree sau azotat de amoniu ce urmau a fi contractate, a acceptat să intervină în încheierea contractelor lipsite de obiect real, de care era în deplină cunoştinţă de cauză, în vederea încasării unui comision pentru intermedierea încheierii contractelor şi a prezentat, ca idee a sa, cocontractanţilor o implicare falsă a ministrului V. în afacere, prin care a înfrânt îndoielile acestora cu privire la seriozitatea contractelor .
Inculpaţii P.F., M.G. şi T.C. locuiesc în oraşul Fundulea (primul) şi respectiv în municipiul Bucureşti (ceilalţi doi) şi se cunoşteau între ei anterior perioadei noiembrie 2010. De asemenea, aceşti inculpaţi se cunoşteau cu martorul D.M.I.
Inculpatul P.F. este împuternicit pentru administrarea societăţii SC P.I.I. SRL al cărei acţionar unic este mama acestuia, P.D., în acest sens având drept de a efectua operaţiuni în contul bancar al societăţii.
Inculpatul C.M. locuieşte în comuna Cumpăna, jud. Constanţa, şi nu se cunoştea anterior faptelor cu ceilalţi trei inculpaţi. Acesta se ocupa, printre altele, cu activităţi de intermediere vânzări-cumpărări de imobile, printre care şi terenuri agricole.
Inculpatul C.M. l-a cunoscut, anterior lunii noiembrie 2010, pe martorul D.M. prin intermediul unei cunoştinţe comune, cu ocazia discutării unei tranzacţii de vânzare cumpărare de grâu, tranzacţie nereuşită. La rândul său, martorul D.M. are domiciliul în oraşul Fundulea şi se cunoaşte de mulţi ani cu inculpatul P.F., derulând şi tranzacţii împreună prin intermediul societăţilor lor.
În cursul lunii octombrie 2010, inculpatul P.F. l-a contactat pe martorul D.M., întrebându-l dacă cunoaşte persoane interesate să achiziţioneze îngrăşăminte chimice pentru agricultură iar acesta, la rândul său, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.M. propunându-i să întreprindă demersuri pentru găsirea unor cumpărători de îngrăşăminte chimice folosite în agricultură.
În schimbul acestui demers, martorul D.M.I. i-a promis inculpatului C. un comision de 10 lei calculat pentru fiecare tonă de îngrăşământ vândută.
Întrucât inculpatul C.M. îl cunoştea pe martorul I.I., domiciliat în localitatea Vadu Oii - Hârşova, la data de 08 noiembrie 2010 a luat legătura telefonic cu acesta şi i-a comunicat oferta de vânzare de îngrăşăminte chimice pentru agricultură, întrebându-l dacă vrea să cumpere îngrăşăminte, şi dacă cunoaşte alte persoane din zonă care ar fi interesate să cumpere îngrăşăminte chimice la un preţ avantajos.
C.M. i-a precizat martorului că are un prieten din Fundulea care are de vânzare îngrăşăminte chimice.
I.I. a contactat trei cunoscuţi de-ai săi, respectiv pe M.M., R.C. şi T.G. din zona Hârşova, informându-i despre oferta respectivă, apoi a convenit cu C.M. să se întâlnească a doua zi în Hârşova cu vânzătorii, întrucât sunt interesaţi de ofertă.
A doua zi, la data de 08 sau 09 noiembrie 2010 - declaraţiile sunt imprecise în acest sens, însă data exactă nu este esenţială, numiţii I.I., M.M., R.C. şi T.G. s-au întâlnit într-un local din Hârşova, loc unde au sosit, conform înţelegerii prealabile, inculpatul C.M. însoţit de alţi trei bărbaţi, respectiv P.F., care s-a recomandat cu prenumele "F.", D.M.I. şi o persoană care era îmbrăcată în costum şi care s-a recomandat drept directorul SC S.B. SRL (declaraţii I.I., M.M., R.C. şi T.G., procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup), cu menţiunea că, inculpatul C.M. îl cunoştea, dintre aceştia, numai pe D.M.I.
Totodată, inculpatul C.M. relatează că persoanele au venit cu două maşini, respectiv cu o D.L. albastră iar cel îmbrăcat în costum cu un V.W. negru.
Persoana îmbrăcată în costum a iniţiat discuţia referitoare la vânzarea-cumpărarea de îngrăşăminte chimice, după care a plecat, sub pretextul că doreşte să găsească o bancă B.C.R. la care să facă unele operaţiuni.
S-a reţinut ca fiind relevant, faptul că reprezentantul legal al societăţii vânzătoare, adică cel care se presupune că avea cel mai mare interes să prezinte personal oferta şi să negocieze cu posibilii cumpărători, nu a rămas la discuţii, deşi acesta era scopul pentru care venise, pretextând că are de efectuat operaţiuni bancare la o bancă ce nu exista în Hârşova.
În continuare, discuţiile au fost purtate, din partea vânzătorului de îngrăşăminte, de către inculpatul P.F., care a prezentat preţurile oferite, categoriile de îngrăşăminte chimice ofertate, modalităţile de plată a preţului, condiţia de a se depune file cec în alb pentru garantarea plăţii, condiţiile şi termenele de livrare a îngrăşămintelor, etc.
În cadrul acestor discuţii dintre inculpatul P.F. şi martorii I.I., M.M., R.C. şi T.G., inculpatul C.M. şi martorul D.M. nu au avut nici o contribuţie, pe de o parte necunoscând condiţiile pretinse de vânzător pentru efectuarea vânzărilor, iar pe de altă parte nefiind interesaţi în cumpărarea de îngrăşăminte chimice, ci singurul interes fiind acela de a beneficia de un comision pentru faptul că au pus în legătură vânzătorul cu cumpărătorii iar tranzacţia a reuşit.
Astfel, potrivit declaraţiilor concordante ale martorilor, P.F. a precizat preţurile de 1150 lei/t uree şi 1350 lei/t azotat de amoniu iar ca modalitate de plată a indicat ca la semnarea contractului cumpărătorii să lase drept garanţie o filă cec care să acopere 20% din contravaloarea mărfii achiziţionate, restul de plată urmând a fi făcut la 30 august 2011.
De asemenea, P.F. a înmânat martorilor din Hârşova un model de contract, pe care îl luase de la cel recomandat directorul societăţii vânzătoare, ce a fost păstrat de aceştia şi depus ulterior la dosar, comunicându-le şi un număr de telefon, precum şi prenumele persoanei de contact - I., nume ce corespunde cu cel al lui I.M.Ş., indicat în formularul de contract ca fiind administratorul SC S.B. SRL.
Martorii I.I., R.C., M.M., arată că bărbatul care a prezentat oferta este P.F., acesta fiind recunoscut din fotografii.
Conform declaraţiilor martorilor, s-a ofertat vânzarea de uree cu preţul de 1150 lei/tonă, şi azotat de amoniu cu preţul de 1350 lei/tonă, ofertă ce iniţial li s-a părut avantajoasă, dar apoi au refuzat-o tocmai datorită faptului că preţul la uree era ciudat de scăzut faţă de cel de piaţă, în timp ce preţul la azotat de amoniu, dimpotrivă, era mai mare decât cel de piaţă .
S-a stabilit că aceste preţuri sunt inversate faţă de cele ofertate agricultorilor din zona Cobadin (1350 lei/t uree şi 1150 lei/t azotat), cu menţiunea că, în mod obişnuit ureea este comercializată cu un preţ mai mare decât azotatul.
De asemenea, martorii arată că, în cadrul prezentării ofertei, li s-a adus la cunoştinţă că trebuie achitată 20% din marfă la primirea acesteia, cu bilet la ordin sau filă cec, iar restul preţului urmând a fi achitat la 31 august 2011.
Ulterior, martorii au considerat suspectă oferta prezentată, astfel încât l-au anunţat telefonic pe C.M. că nu doresc încheierea contractelor respective .
În continuare, inculpatul C.M. l-a contactat pe martorul S.I., din Cobadin, pe care îl cunoştea întrucât intermediase pentru acesta vânzarea unei cantităţi de grâu, prezentându-i generic oferta de vânzare îngrăşăminte chimice, astfel încât această ofertă a ajuns la cunoştinţa mai multor administratori ai unor societăţi agricole din zona Cobadin, printre care şi la cunoştinţa martorului Z.C., considerat un lider al agricultorilor din zonă, propunându-se astfel o întâlnire cu reprezentanţii firmei vânzătoare la sediul SC Z.C. SRL Cobadin aparţinând martorului.
În urma acestor discuţii, inculpatul C.M. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.F. şi au stabilit să se întâlnească în zona localităţii Murfatlar, pentru a se deplasa împreună la Cobadin, P. necunoscând zona.
C.M. i-a solicitat martorului I.I. să vină cu maşina acestuia să-l transporte de la Cumpăna la Cobadin, în timp ce, de la Bucureşti, inculpatul P.F. s-a deplasat cu acelaşi autoturism D.L. albastră, remarcată de C.M. şi anterior, despre care s-a stabilit că aparţine inculpatului M.G.
S-a reţinut faptul că între C.M. şi I.I. erau relaţii apropiate, din moment ce martorul, originar din zona Hârşova, a acceptat să se deplaseze cu maşina sa la Cumpăna sau Constanţa şi apoi la Cobadin, în interesul inculpatului C.
Ulterior, inculpatul P.F. s-a deplasat împreună cu M.G. şi cu o altă persoană (descrisă de martori ca fiind slăbuţ şi îmbrăcat în costum) la data de 15 noiembrie 2010, în partea a doua a zilei, la Cobadin, totodată venind şi C.M. singur, unde P.F. a prezentat, ca şi la Hârşova, condiţiile contractuale, în esenţă preţul ureei şi azotatului, condiţionarea semnării contractelor de depunerea unor instrumente bancare de plată emise în alb, justificate ca fiind garanţie a plăţii, tranşele şi termenele de plată (20% la livrarea mărfii, 80% la 31 august 2011), termenul de livrare (la câteva zile de la semnarea contractelor), originea îngrăşămintelor (Bulgaria).
Întrucât la acel moment persoanele interesate nu dispuneau de instrumentele de plată emise conform noilor reguli bancare (personalizate prin tipărirea denumirii fiecărei societăţi titulare pe filele cec şi biletele la ordin), martorii şi inculpaţii au convenit ca aceştia din urmă să revină a doua zi, când martorii vor solicita băncilor la care aveau conturi să le emită carnete cu instrumente de plată personalizate.
La data de 16 noiembrie 2010, în jurul orei 8,00 (potrivit desfăşurătoarelor convorbirilor telefonice solicitate în cursul judecăţii) inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. s-au contactat telefonic reciproc, după care s-au deplasat către Cobadin cu autoturismul D.L. aparţinând lui M.G., condusă, potrivit susţinerilor inculpaţilor, de T.C.
Din declaraţiile martorilor şi inculpaţilor rezultă că aceştia au venit la sediul SC Z.C. SRL şi au purtat discuţii legate de încheierea contractelor, atât în cursul dimineţii, cât şi în cursul după-amiezii.
Între aceste două intervale de timp, conform declaraţiilor inculpaţilor, aceştia s-au deplasat în localitatea Ovidiu, pentru ca P.F. să solicite o datorie restantă de la un cunoscut.
La ambele întâlniri din Cobadin a participat şi inculpatul C.M., care a venit prin mijloace proprii de la Cumpăna, martorii remarcând prezenţa împreună cu inculpaţii şi a persoanei slăbuţe îmbrăcate în costum, despre care au crezut că este şoferul acestora.
În esenţă, martorii audiaţi au declarat în consens că cel care a prezentat amănunţit oferta şi condiţiile de încheiere a contractelor a fost inculpatul P.F., cel care a semnat şi ştampilat contractele a fost inculpatul T.C., în timp ce inculpatul M.G. a purtat discuţii telefonice auzite de martori, referitoare la maşini de transport, TIR-uri, referitoare la paletizarea îngrăşămintelor în saci de 50 kg sau de 500 kg.
În zilele de 15 şi 16 noiembrie 2010 s-au semnat de către agricultorii din zona Cobadin următoarele contracte încheiate cu SC S.B. SRL Piatra-Neamţ şi respectiv s-au depus următoarele instrumente de plată necompletate:
- contract de vânzare-cumpărare nr. 68 din 15 noiembrie 2010 încheiat de SC A.C.Ţ. SRL Cobadin, societate având contul bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru cantitatea de 48 tone uree cu preţul de 1350 lei/tonă. S-a depus un bilet la ordin seria RNCB3AH 0318578 pentru avansul de 20% din preţ şi fila cec seria RNCB1BB 0145226 pentru diferenţa de 80% din preţul total, biletul la ordin fiind scadent la livrarea ureei, iar fila cec fiind scadentă la data de 31 august 2011.
- contract nr. 72 din 16 noiembrie 2010 încheiat de SC Z.C. SRL Cobadin, societate având contul bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru cantitatea de 240 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă. S-au depus drept garanţie două file cec seriile RNCB1BB 0145151 şi RNCB1BB 0145152, în aceleaşi condiţii de scadenţă.
Este de menţionat că aceste contract sunt semnate la rubrica vânzător cu o semnătură indescifrabilă ce imită litera "I" mare de mână, şi ştampilate cu ştampila SC S.B., pe care se menţionează numărul de înregistrare în registrul comerţului RC 25859863.
- contract nr. 69 din 15 noiembrie 2010 cu SC A.S.S. SRL Cobadin, contract nr. 70 din 16 noiembrie 2010 cu SA A.O., contract nr. 71 din 16 noiembrie 2010 cu SC A.C. SRL Negreşti, contract nr. 73 din 16 noiembrie 2010 cu SC R.A. SRL Negreşti, contract nr. 74 din 16 noiembrie 2010 cu SC N. Negreşti. În cazul tuturor acestor contracte, ele au fost semnate cu o semnătură simplă indescifrabilă şi ştampilate cu ştampila SC S.B., la rubrica Vânzător, vizează vânzarea-cumpărarea de uree şi/sau azotat de amoniu cu preţul de 1350 lei/tonă, respectiv 1150 lei/tonă, şi au fost depuse drept garanţie instrumente de plată - bilete la ordin şi file cec. De asemenea, pentru aceste contracte s-au depus dovezi privind terenurile deţinute în folosinţă de societăţile cumpărătoare respective.
De asemenea, întrucât unii agricultori nu aveau în posesie la data de 16 noiembrie 2010 instrumentele de plată, au fost redactate contractele în ce îi priveşte, urmând ca acestea şi instrumentele de plată ce se vor depune să fie luate a doua zi, 17 noiembrie 2010, de către inculpatul C.M., care urma să se deplaseze la Alexandria pentru a intermedia cumpărarea unei cantităţi de grâu, şi să le înmâneze inculpatului P.F., cu care urma să se întâlnească acolo.
Din declaraţiile persoanelor audiate s-a reţinut că inculpatul P.F. îi comunicase lui C.M. că o societate din Alexandria vinde o cantitate de 200 tone de grâu, acesta identificase o societate din Constanţa care dorea să cumpere acest grâu, şi astfel conveniseră ca C.M. să vină la 17 noiembrie 2010 la Alexandria cu cumpărătorul şi cu maşini de transport, pentru cumpărarea grâului.
Astfel, martorul Z.C. a mai strâns la data de 17 noiembrie 2010 următoarele contracte şi instrumente de plată, pe care le-a înmânat inculpatului C.M. pentru a le înmâna lui P.F.:
- contract nr. 75 din 16 noiembrie 2010 încheiat de SC A.D. SRL Constanţa, societate având cont bancar deschis ca CEC, pentru cantitatea de 50 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă. S-au depus un bilet la ordin seria CECE3AC 0078719 pentru avansul de 20% şi o filă cec seria CECE1BG 003376 pentru diferenţa de 80% din preţ semnate dar fără a avea aplicate ştampile şi necompletate.
- contract fără număr şi dată încheiat de IF B.V., având cont bancar deschis la B.R.D. Constanţa, pentru cantitatea de 120 tone azotat de amoniu, cu preţul de 1150 lei/tonă. S-au depus ca instrumente de plată un bilet la ordin seria BRDE3AM 035264 şi o filă cec cu seria BRDE1BC 0245726. B.V. a prezentat, în vederea încheierii contractului, şi un tabel centralizator al contractelor de arendă, vizat de primăria Bărăganu.
- contract nr. 75 din 16 noiembrie 2010 încheiat de PFA M.I. din Cobadin, având cont bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru 30 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă. M.I. a depus două file cec semnate şi necompletate, cu seriile RNCBIBD 0127727 şi RNCBIBD 0127726. De asemenea, şi această persoană a depus tabel nominal cu membrii care deţin teren agricol în PFA M.I., vizat de primăria Ciocârlia.
S-a reţinut că în urma activităţii inculpaţilor s-au semnat 10 contracte de vânzare cumpărare îngrăşăminte chimice cu agricultori din zona Cobadin, toţi aceştia remiţând şi instrumente de plată în alb, ataşate la contractele respective, conform condiţiei impuse de P.F.
Cu privire la desfăşurarea discuţiilor dintre inculpaţi şi martorii interesaţi în cumpărarea îngrăşămintelor, s-au reţinut următoarele:
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martorul Ţ.L. arată că l-a identificat printre cei care au venit împreună cu P.F., şi pe numitul I.M.Ş., sens în care declară şi martorul Z.C.
Conform relatărilor martorilor, acesta era persoana slăbuţă îmbrăcată în costum, care nu a luat parte la discuţii şi care a creat aparenţa că ar fi şoferul inculpaţilor.
S-a reţinut că, în realitate, I.M.Ş. este administratorul de drept al SC S.B. SRL.
Despre inculpatul M.G., martorii Ţ.L. şi Z.C. a arătat că l-au observat vorbind la telefon chestiuni legate de afacerea care se discuta, şi anume legate de transportul îngrăşămintelor chimice, de încărcare a acestora în saci de 50 kg, saci de 500 kg, şi s-a şi prezentat ca fiind persoana care se ocupă de transport.
În declaraţiile de martor la UP, aceştia mai arată că, în momentul în care şi-au exprimat suspiciunile legate de derularea afacerii, inculpatul C.M. a intervenit şi a spus să nu-şi facă griji, invocând argumentul că "în spatele" afacerii se află fostul ministru V.
La întrebarea martorului Ţ.L. legată de numărul ce se va atribui contractului său, interlocutorul din partea SC S.B. SRL a invocat că trebuie să vorbească la telefon cu secretara, a ieşit afară şi apoi a revenit comunicând că numărul contractului este 68 din 15 noiembrie 2010.
S-a stabilit că acest interlocutor a fost T.C., întrucât el era cel ce crea aparenţa că este administratorul SC S.B. SRL, semna şi ştampila contractele, deci martorul l-a întrebat în mod firesc pe cel despre care considera că are dreptul să stabilească numărul de contract.
Martorul Ţ.D. arată că, dintre cei 3 - 4 bărbaţi care au lăsat să se înţeleagă că au calitatea de vânzători, P.F. este cel care le-a spus tuturor agricultorilor adunaţi că în momentul în care toate actele necesare, respectiv instrumente de plată - bilete la ordin şi file cec - sunt aduse, se vor încheia contractele.
De asemenea, a solicitat ca instrumentele de plată să fie necompletate (în alb), acestea fiind cerute ca şi garanţie de plată în cazul în care cumpărătorii nu achită tranşele conform contractului.
Martorul a indicat faptul că, dintre actele găsite ulterior începerii urmăririi penale, lipseşte fila cec pe care martorul a ataşat-o la contract, acte care au fost luate de P.F.
Martorul S.I. a arătat, cu ocazia primei întâlniri dintre agricultori şi reprezentanţii firmei vânzătoare, că dintre cei patru bărbaţi ce-l însoţeau pe C.M., cel care a prezentat oferta a fost P.F.; de asemenea, acest inculpat a indicat că 20% din preţ se va achita la primirea mărfii, iar restul pe data de 31 august 2011 după recoltă, precum şi că nu se poate încheia contractul decât dacă cumpărătorul lasă un instrument de plată.
S.I. i-a identificat pe ceilalţi trei bărbaţi care se aflau împreună cu P.F. la data semnării contractelor ca fiind T.C., M.G. şi I.M.Ş., acesta din urmă creând aparenţa că este şofer al celorlalţi, reţinându-se că această aparenţă s-a datorat tocmai faptului că I.M.Ş. venise împreună cu inculpaţii, dar nu a participat în nici un fel la discuţii şi nici măcar nu a intrat în biroul în care se purtau discuţiile, ci s-a plimbat pe hol şi pe afară, ori, o astfel de prezenţă şi un astfel de comportament sunt similare cu ale unui şofer.
De asemenea, martorul relatează că şi T.C. şi M.G. au avut o influenţă destul de mare asupra celor prezenţi -în sensul de a-i determina să încheie contractele -prin faptul că prezentau ca fiind foarte avantajoasă oferta lor atât în privinţa preţului cât şi a modalităţii de plată.
În completarea primei declaraţii date, martorul S.I. a arătat că în momentul în care Z.C. şi-a manifestat neîncrederea cu privire la toată afacerea, C.M. a intervenit spunând să nu-şi facă griji, argumentând că în spatele afacerii se află fostul ministru V.
Martorul a relatat şi faptul că l-a observat pe inculpatul M.G. discutând la telefon chestiuni legate de afacere, prezentându-se ca fiind cel ce se ocupă de transportul îngrăşămintelor chimice, discuţiile la telefon fiind legate de detalii precum încărcarea mărfii în saci de 50 kg sau de 500 kg, paletizarea sacilor şi descărcarea cu utilaj.
Martora D.I. a arătat că a fost anunţată telefonic de către Z.C. despre oferta de vânzare azotat de amoniu, totodată spunându-i să aibă asupra ei un bilet la ordin şi o filă cec, astfel încât s-a deplasat la data de 16 noiembrie 2010 la biroul acestuia din Cobadin, unde tot Z.C. i-a explicat clauzele contractuale referitoare la scopul depunerii instrumentelor de plată în alb, termenele de plată şi cuantumul plăţilor, martora solicitând aplicarea ştampilei firmei vânzătoare pe cotorul filei cec emise, moment în care a fost strigată o persoană pe hol, ce a venit şi a semnat indescifrabil şi a aplicat ştampila SC S.B. SRL, aceasta fiind identificată ulterior ca fiind T.C.
Martorul B.V. a indicat că inculpatul C.M. îi spusese lui Z.C. că marfa ce urma să vină din Bulgaria era distribuită printr-o firmă din Iaşi de unde s-ar fi aprovizionat şi un domn R. despre care martorul ştia că are afaceri serioase, şi în acel moment martorul a avut încredere că afacerea în sine este serioasă.
Totuşi, martorul nu este sigur că l-a auzit pe C.M. făcând acele afirmaţii, ci arată că deduce aceasta pe cale de raţionament, întrucât consideră că Z.C. însuşi nu ar fi avut de ce să se refere la numitul R.
Martorul L.I. a declarat faptul că a observat o persoană care vorbea despre modalitatea de transport a îngrăşămintelor chimice contractate, de încărcarea paleţilor, identificând-o ca fiind inculpatul M.G.
Martorul şi-a amintit contextul discuţiei, şi anume că Z.C. l-a întrebat dacă este loc în atelier pentru depozitarea îngrăşămintelor, deoarece M.G. îi explica faptul că marfa va sosi toată odată, respectiv 250 tone.
Din conţinutul proceselor verbale de recunoaştere din grup şi a proceselor verbale de confruntare s-a reţinut că martorii i-au identificat pe inculpaţii P.F., T.C., M.G. şi C.M. ca fiind cei ce s-au prezentat la Cobadin pentru a face oferta de vânzare uree şi azotat de amoniu.
Martorii au precizat că P.F. este cel care ca făcut prezentarea contractului şi a preţului, s-a recomandat drept intermediar al SC S.B. SRL, l-a indicat pe T.C. ca fiind reprezentant al SC S.B. SRL.
De asemenea, martorii din zona Hârşova au precizat că P.F. este cel care a făcut ofertele de vânzare a îngrăşămintelor chimice, iar cu el mai era o altă persoană îmbrăcată în costum, despre care P.F. a afirmat că este "domnul director" al firmei vânzătoare.
Cu privire la inculpatul T.C., martorii au indicat că acesta este persoana care, la data de 16 noiembrie 2010 a semnat în numele SC S.B. SRL contractele de vânzare-cumpărare de îngrăşăminte chimice şi a aplicat ştampila acestei societăţi pe aceste contracte şi pe cotoarele la filele cec date drept garanţie.
Martorii l-au identificat din grup şi pe inculpatul C.M., arătând că l-au văzut de două ori la sediul SC Z.C. SRL însoţindu-l pe P.F. şi pe ceilalţi inculpaţi, cu menţiunea că P.F. a iniţiat discuţiile anterioare semnării contractelor.
De asemenea, martorii - atât cei din zona Cobadin cât şi cei din zona Hârşova - au susţinut că C.M. nu a intervenit în discuţiile legate de contracte, fiind însă de faţă.
Cu privire la inculpatul M.G., martorii l-au recunoscut din grup ca fiind împreună cu P.F., relatând că acesta şi P.F. au afirmat că sacii vin paletizaţi şi înfoliaţi, motiv pentru care este necesar un motostivuitor pentru descărcare.
Un alt martor a declarat că l-a văzut şi auzit pe M.G. vorbind la telefon pe hol, lângă uşă, cu o persoană necunoscută, spunând că va aduce maşini de transport şi solicitând ca marfa care va fi adusă, respectiv îngrăşămintele chimice, să fie înfoliată, iar alţi martori declară că l-au auzit pe acest inculpat vorbind la telefon şi susţinând că va aduce cel puţin două tiruri pe zi, cu condiţia să nu se întârzie la descărcare, respectiv solicitând ca marfa să fie adusă în saci de 50 kg şi 500 kg.
Inculpatul P.F. a confirmat cele susţinute de martori, cu precizarea că i-a spus lui Z.C., la prima întâlnire, că va purta negocierile cu o altă persoană îmbrăcată în costum, care reprezenta efectiv SC S.B. SRL şi care a venit la o dată anterioară la întâlnirea din Cobadin.
În ce priveşte identitatea persoanei îmbrăcate în costum, P.F. a afirmat că este B.D., reprezentant al SC S.B. SRL, susţinere nereală, întrucât mai mulţi martori l-au recunoscut din fotografii pe numitul I.M.Ş., administratorul firmei SC S.B. SRL.
Inculpatul T.C. a confirmat susţinerile martorilor, în ceea ce îl priveşte.
Inculpatul C.M. a confirmat susţinerile martorilor din procesele-verbale de recunoaştere din grup/confruntare.
Inculpatul M.G. neagă faptul că ar fi vorbit la telefon pe hol, precizând că el a ieşit afară unde se tăiau lemne cu o drujbă, susţinere contrazisă de declaraţiile mai multor martori, care şi-au amintit exact activităţile acestui inculpat şi contextul lor, mai ales că audierea martorilor s-a realizat după o perioadă foarte scurtă de la săvârşirea faptelor.
Din probele administrate tribunalul reţine astfel că la data de 16 noiembrie 2010 inculpatul P.F. a intrat în posesia unui număr de 7 contracte încheiate, semnate şi ştampilate, precum şi în posesia instrumentelor de plată emise în alb de cocontractanţii din Cobadin, printre care şi a două file cec, una emisă de SC A.C.Ţ. SRL, iar cealaltă de SC Z.C. SRL.
La plecarea din Cobadin, P.F. a convenit cu martorul Z.C. ca acesta să mai strângă eventuale alte contracte şi instrumente de plată de la persoane care nu putuseră veni în timp util, şi să i le trimită a doua zi prin C.M., cu care urma să se întâlnească la Alexandria, jud Teleorman.
Cu privire la aspectele privind deplasarea la Alexandria, la data de 17 noiembrie 2010, a inculpatului C.M., martorul I.I. şi ulterior martorul U.N. confirmă declaraţiile acestui inculpat.
Astfel, C.M. l-a rugat pe I.I. să meargă împreună, cu maşina lui I., la Alexandria, pentru a intermedia o vânzare cumpărare de 200 tone grâu între un vânzător găsit de P.F. şi un cumpărător din Constanţa pe nume T., găsit de C., cumpărător care s-a deplasat împreună cu cei doi şi cu martorul U.N., şi de asemenea a închiriat 5 autocamioane mari (tiruri) cu care urma a fi transportat grâul.
Ajungând la Alexandria, inculpatul C.M. şi ceilalţi trei l-au aşteptat pe P.F. în parcarea unui PECO unde opriseră şi autocamioanele închiriate, aproximativ între orele 16 - 21,30, iar din discuţia telefonică cu acesta din urmă a rezultat că P.F. va ajunge în scurt timp la Alexandria, venind din Bulgaria.
Ulterior, P.F. nu a mai putut fi contactat telefonic, motiv pentru care inculpatul şi persoanele cu care venise, precum şi tirurile, s-au întors la Constanţa.
I.I. a relatat şi faptul că, pe drumul de întoarcere, C.M. şi-a manifestat îndoiala cu privire la contractele încheiate la Cobadin cu P.F., întrucât tocmai fusese păcălit în ce priveşte tranzacţia cu grâu, şi a afirmat că-l va contacta pe Z.C. pentru a-l preveni cu privire la contul bancar.
La dosar s-au solicitat şi depus desfăşurătoarele convorbirilor telefonice purtate de la posturile telefonice folosite de inculpaţi.
Din examinarea acestora şi coroborarea cu declaraţiile inculpaţilor şi martorilor, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul P.F. nu a folosit în convorbirile telefonice cu C.M. postul telefonic comunicat instanţei (X1), întrucât nici în desfăşurătorul convorbirilor acestui post, nici în desfăşurătorul convorbirilor postului telefonic X2 utilizat de C.M. nu se regăsesc convorbiri reciproce între acestea.
Numărul de telefon utilizat de C.M. rezultă din procesele-verbale ale convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate.
De asemenea, din aceleaşi probe rezultă numărul de telefon utilizat de martorul D.M.I. (X3) şi numărul de telefon utilizat de martorul Z.C. (X4).
Având în vedere declaraţiile inculpatului C.M., ale martorilor D.M. şi I.I. referitoare la existenţa convorbirilor telefonice din după amiaza zilei de 17 noiembrie 2010, s-a reţinut că inculpatul P.F. a folosit în comunicarea cu C.M. postul telefonic X5, iar activităţile s-au desfăşurat după cum urmează:
În ziua de 17 noiembrie 2010 inculpatul C.M. împreună cu alte trei persoane s-au deplasat la Alexandria, unde trebuiau să se întâlnească cu inculpatul P.F. şi să intermedieze vânzarea-cumpărarea a 200 tone grâu. C.M. declară că l-a contactat telefonic pe P.F. atunci când s-au apropiat sau când au ajuns în Alexandria, iar acesta i-a comunicat că va sosi în aproximativ o oră, întrucât vine din Bulgaria pe la Giurgiu.
În acelaşi timp, martorul I.I. a indicat faptul că au ajuns la Alexandria în jurul orei 16,00 şi au stat până la orele 21,00.
C.M. a arătat că ulterior a încercat să ia din nou legătura cu P.F., însă acesta nu a mai răspuns; ca atare, l-a sunat pe D.M., iar acesta i-a comunicat că a luat legătura cu P.F., care urmează să sosească la locul de întâlnire.
Mai târziu, C.M. a încercat să-l contacteze din nou pe D.M., însă nici acesta nu a mai răspuns.
S-a reţinut că această relatare se confirmă prin verificarea desfăşurătoarelor convorbirilor telefonice purtate de C.M., precum şi de către P.F.
Astfel, la ora 15,23 şi apoi la 16,00, 16,43, C.M. apelează postul telefonic X6 şi de fiecare dată poartă convorbiri scurte cu interlocutorul.
La orele 17,28 şi 17,57, C.M. încearcă să contacteze din nou numărul de telefon X6, însă fără rezultat, nepurtându-se convorbiri.
La ora 18,16 şi apoi la 18,31, C.M. este apelat de D.M., şi respectiv îl apelează pe acesta, purtând o convorbire de peste 2 minute. În continuare, între orele 18,41 şi 18,42 cei doi încearcă să se apeleze reciproc, iar la 18,47 D.M. îl apelează pe C. şi poartă din nou o convorbire de cea 2 minute.
La orele 19,00 şi 19,05 C.M. încearcă din nou să apeleze numărul de telefon X6, fără a reuşi.
De asemenea, în intervalul 19,00 - 19,10 C.M. l-a apelat repetat pe D.M., vorbind cu acesta la 19,10 timp de 5 minute.
Faţă de împrejurarea că în intervalul de timp expus C.M. nu a încercat apelarea şi a unui alt număr de telefon, este evident că numărul X6 era folosit de P.F., pe care C. l-a contactat iniţial, şi a încercat să-l contacteze din nou, conform declaraţiilor.
De altfel, C.M. a mai purtat convorbiri cu acest număr de telefon şi în zilele anterioare, la ore la care, potrivit ansamblului probelor dosarului, este verosimil că între C.M. şi P.F. au existat convorbiri pentru a se înţelege asupra locului şi timpului în care se vor întâlni pentru a merge la Cobadin, sau cu privire la alte aspecte (15 noiembrie 2010 ora 17,11; 16 noiembrie 2010 orele 9,35, 10,26 - 10,34, 15,15, 17,05 - 17,11, 18,57, cu precizarea că la data de 16 noiembrie 2010 inculpaţii au mers de două ori la Cobadin, o dată de dimineaţă şi o dată după amiază).
S-a reţinut, din desfăşurătorul convorbirilor purtate de P.F. de la nr. X1, comunicat instanţei, că acesta a purtat convorbiri cu martorul D.M., la data de 17 noiembrie 2010, atât în cursul dimineţii (orele 08,20, 08,39, 09,24, 10,52, 11,32) cât şi în cursul după amiezii, între orele 18,20 - 18,50 şi 19,33). Rezultă deci următoarele concluzii:
- inculpatul P.F. a dispus de un telefon funcţional în perioada de timp în care era contactat de C.M. pe celălalt nr. de telefon, însă nu l-a contactat pe acesta, deşi cunoştea că i-a fixat întâlnire la Alexandria, unde veniseră şi 5 tiruri preplătite;
- inculpatul P.F. a comunicat cu martorul D.M. în acelaşi interval de timp în care acesta din urmă a comunicat cu C.M., rezultând cu evidenţă că ştia despre faptul că C. încearcă să-l contacteze, şi că martorul D. îl pune la curent cu discuţiile purtate cu C.
În ce priveşte susţinerile inculpatului C.M. şi ale martorului I.I., în sensul că C. a comunicat hotărârea sa de a vorbi a doua zi cu Z.C., s-a constatat că la data de 18 noiembrie 2010 ora 09,29, apoi la ora 10,16, martorul Z.C. l-a contactat pe inculpat şi au discutat 2 minute şi respectiv cea 7 minute, după care C.M. l-a contactat pe D.M., discutând cu acesta de mai multe ori.
În dimineaţa zilei de 18 noiembrie 2010 martorul Z.C. s-a deplasat la B.C.R. Murfatlar pentru a efectua o operaţiune în contul societăţii sale, ocazie cu care a constatat că banii din acest cont, aproape în totalitate, au fost viraţi în contul SC P.I.I. SRL, ca urmare a introducerii la plată a filei cec emise în alb şi înmânate lui P.F.
Martorul l-a anunţat pe Ţ.L. despre acest lucru, şi apoi l-a contactat telefonic pe C.M. cerându-i explicaţii asupra operaţiunilor.
C.M. l-a sunat, la rândul său, pe D.M., care a afirmat că a luat legătura cu P.F., că situaţia se datorează unei erori a secretarei SC S.B. SRL, care a introdus la plată o altă filă cec decât cea care trebuia, şi că banii vor fi returnaţi în scurt timp.
Z.C. şi Ţ.L. au formulat în aceeaşi zi plângeri penale la parchet.
Potrivit extraselor de cont bancar ale B.C.R. SA, la data de 17 noiembrie 2010 s-a introdus la plată fila cec emisă de SC A.C.Ţ. SRL, în beneficiul SC P.I.I. SRL, aceasta fiind decontată total pentru suma de 280.000 lei
Tot la data de 17 noiembrie 2010 s-a introdus la plată fila cec emisă de SC Z.C. SRL, în beneficiul SC P.I.I. SRL, aceasta fiind decontată total pentru suma de 145.000 lei.
La data de 17 noiembrie 2010 SC P.I.I. SRL (administrată în fapt de P.F.) a plătit cu ordin de plată către SC S.C.F. SRL suma de 400.000 lei.
Tranzacţia a fost înregistrată în contul acestei societăţi, deschis la R.B. SA, la data 18 noiembrie 2010, şi în aceeaşi zi din contul SC S.C.F. s-a retras suma de 40.000 lei în numerar de către numitul M.D., la o sucursală din Iaşi a băncii, şi s-a ordonat plata sumei de 359.000 lei către contul persoanei fizice P.F., deschis tot la R.B., cu ordin de plată, menţionându-se că această operaţiune este justificată de achiziţii conform borderou nr. 049 din 18 noiembrie 2010.
Operaţiunea de transfer de sumă a fost realizată la aceeaşi dată de 18 noiembrie 2010, dată în care, la ora 12,59, inculpatul P.F. a făcut o retragere de 80.000 lei din această sumă, la agenţia Decebal, după ce anterior interogase soldul contului la ATM Agenţia Titan Bucureşti (conform extraselor bancare aflate la dosar).
În cursul judecăţii s-a depus la dosar copia borderoului de achiziţii invocat pentru virarea sumei de 359.000 lei în contul lui P.F., constatându-se că acesta este datat 18 noiembrie 2010 şi se referă la achiziţionarea cantităţii de 239 tone rapiţă cu preţ unitar de 1500 lei/tonă, la data de 18 noiembrie 2010, şi cantităţii de 22 tone floarea soarelui, cu 1750 lei/tonă.
Este de remarcat că o cantitate totală de 261 tone de produse agricole vrac - achiziţionate de la producători, conform borderoului, poate fi transportată cu aproximativ 10 mijloace de transport de capacitate mare (sau în 10 transporturi).
Potrivit informaţilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului, firma S.B. SRL are codul unic de înregistrare 25859863, iar administratorul acesteia este numitul I.M.Ş.
De asemenea, administratorul SC S.C.F. SRL este numitul M.A., care nu a putut fi identificat în cursul judecăţii spre a fi audiat.
În registrul comerţului nu este înregistrat ca persoană împuternicită numitul M.D., însă, în cursul judecăţii s-au obţinut înscrisuri de la R.B. din care rezultă că M.D. a fost împuternicit la data de 08 10 2010 să efectueze operaţiuni bancare în contul SC S.C.F. SRL.
În urma începerii urmăririi penale şi efectuării actelor de cercetare penală, la data de 19 noiembrie 2010 a fost identificat de către organele de cercetare penală în sediul Băncii R.B. Bucureşti, b-dul Decebal nr. 16, inculpatul P.F., care s-a prezentat la ora 09,10 la unul dintre ghişee, şi care a solicitat retragerea de numerar din contul personal, sens în care a completat un formular de eliberare numerar persoane fizice.
În continuare s-a procedat la percheziţionarea autoturismului D.L. cu nr. Y cu care se deplasase inculpatul la sediul băncii, constatându-se că acesta este proprietatea inculpatului M.G., şi că în interior se găsesc, printre altele, documente şi o ştampilă aparţinând SC S.B. SRL, ce au fost ridicate.
Între actele descoperite în autoturism, s-au identificat următoarele contracte:
- contract de vânzare-cumpărare nr. 50 din 12 noiembrie 2010, între SC S.B. SRL şi SC C.P. SRL Piatra, jud Teleorman, privind cantităţile de 72 tone uree cu preţul de 1250 lei/tonă şi 24 tone azotat de amoniu cu 1100 lei/tonă, TVA inclus. S-au depus drept garanţie două bilete la ordin.
- contract de vânzare cumpărare nr. 51 din 12 noiembrie 2010, între SC S.B. SRL şi SC M. SRL Dobroteşti - Teleorman, privind vânzarea a 150 tone uree cu 1250 lei/tonă şi 100 tone azotat de amoniu cu 1100 lei/tonă, TVA inclus. S-au depus drept garanţie un bilet la ordin şi o filă cec. Pe verso acestui contract s-a făcut menţiunea, confirmată prin ştampilare "Saci 500 kg".
- contract nr. 53 din 12 noiembrie 2010 între SC S.B. şi SA C. Peretu, pentru 250 tone uree cu preţul de 1250 lei/tonă cu TVA inclus. S-au depus un bilet la ordin şi o filă cec, precum şi o adeverinţă din care rezultă că societatea deţine suprafaţa de 1695,03 ha, eliberată de primărie pentru procurarea de îngrăşăminte. Pe verso acestui contract s-a făcut menţiunea, confirmată prin ştampilare "Saci 500 kg".
- contract nr. 58 din 15 noiembrie 2010 între SC S.B. şi SC A.S. SRL Mihăeşti jud. Olt, pentru 72 tone uree cu 1250 lei/tonă - TVA inclus. S-au depus 2 bilete la ordin drept garanţie a plăţii. Pe verso acestui contract s-a făcut menţiunea "Saci 500 kg". Tribunalul reţine că aceste preţuri înscrise în contractele respective sunt sensibil mai mici decât cele din contractele încheiate cu agricultorii din zona Cobadin, deşi contractele sunt încheiate la diferenţă de 3 zile.
În autoturism s-au mai găsit şi un număr de formulare de contracte, identice ca tipizat, însă având ca vânzător SC P.I.I. SRL Fundulea, cu numere de contract 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, precum şi completate cu preţul unitar pe tonă al ureei - 1008,06 lei, şi al azotatului de amoniu - 887,1 lei . Aceste contracte sunt semnate şi ştampilate cu ştampila SC P.I.I. SRL.
S-a reţinut că preţurile înscrise în aceste formulare de contract sunt cu mult mai mici decât cele practicate în contractele de la Alexandria şi respectiv în contractele de la Cobadin.
Faţă de informaţiile obţinute în cursul urmăririi penale, potrivit cărora inculpatul P.F. este implicat şi într-un alt caz penal similar petrecut pe raza judeţului Călăraşi, s-a solicitat şi obţinut, în cursul judecăţii, copii ale înscrisurilor din cauza semnalată, constatându-se următoarele:
La data de 28 septembrie 2010 numitul I.A., în calitate de administrator al SC G.U.T. SRL Călăraşi a formulat o plângere penală în care a arătat în esenţă următoarele:
- anterior datei de 20 septembrie 2010 a fost vizitat de numitul M.I. şi de P.F., cu scopul de a i se oferi vânzarea de îngrăşăminte chimice, care a refuzat oferta, comunicându-le că este deja în derularea unui astfel de contract cu îngrăşăminte din Bulgaria, la un preţ avantajos.
- ulterior, P.F. i-a oferit uree cu preţul de 780 lei/tonă, şi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 48 din 20 septembrie 2010 între SC T.U.I. SRL Bucureşti şi SC G.U.T. SRL Călăraşi, formularul de contract fiind adus de P.F., iar din partea SC T.U.I. contractul fiind semnat şi ştampilat de P.F.
I.A. a plătit cu ordin de plată suma de 100.000 lei reprezentând avans marfă, iar P.F. l-a asigurat că pe data de 22 septembrie 2010 va livra 150 tone din ureea contractată.
De asemenea, I.A. a semnat şi ştampilat 2 bilete la ordin solicitate drept garanţie pentru plata mărfii, însă nu le-a înmânat lui P.F., deoarece achitase avansul.
- la data de 22 septembrie 2010 I.A. a primit o adresă prin fax de la SC T.U.I. SRL (anexată) din care rezulta că livrarea mărfii se amână până la 07 octombrie 2010, datorită întârzierii vămii din Ucraina.
- I.A. a constatat lipsa celor două bilete la ordin a doua zi după semnarea contractului, şi a solicitat blocarea contului bancar, însă a constatat că unul din biletele la ordin fusese introdus la plată şi decontat cu suma de 85.000 lei, deşi nu a fost nici o înţelegere în acest sens.
Solicitând explicaţii lui P.F., acesta a afirmat că vina aparţine unei contabile de la firma T.U.I. Este de menţionat că SC G.U.T. SRL are cont bancar deschis la B.C.R.
S-a depus copia contractului de vânzare-cumpărare, care are o formă similară cu contractele încheiate la Cobadin şi cu cele găsite la percheziţia auto.
S-a depus copia unei împuterniciri şi a unui proces-verbal de predare primire încheiate între SC T.U.I. şi P.F., pentru a se face dovada că acesta a fost împuternicit pentru prezentarea ofertei de vânzare uree şi azotat şi pentru semnarea şi ştampilarea contractului şi că a predat contractul, 2 bilete la ordin şi ştampila SC T.U.I. SRL.
S-a reţinut că în privinţa inculpaţilor P.F., T.C. şi M.G. se confirmă săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă calificată, respectiv a complicităţii la această infracţiune pentru cel de-al treilea inculpat, din următoarele considerente:
Oferta de vânzare îngrăşăminte chimice - uree şi azotat de amoniu - nu are o bază reală, respectiv nu au existat contracte, înţelegeri ale firmei SC S.C.F. cu vreo firmă din Bulgaria, pentru achiziţionarea de astfel de îngrăşăminte chimice.
Fiind audiat la propunerea inculpaţilor, martorul M.D. a susţinut situaţii de fapt imposibile juridic, şi care sunt contrazise de întregul ansamblu probator şi nu a dat nici o informaţie concretă care să poată fi verificată, cu privire la contactele pe care S.C.F. le-ar fi avut în Bulgaria, cu privire la eventualele contracte încheiate, facturi emise etc.
Astfel, cu privire la justificarea plăţii în contul SC S.C.F. a sumei de 400.000 lei, martorul a susţinut că SC S.B. a trimis file cec către S.C.F., aduse de şoferul SC S.B., însă apoi acesta a primit un telefon de la şeful lui care i-ar fi comunicat că la una dintre filele cec este o greşeală şi trebuie returnată, iar M. i-a dat dispoziţie să o completeze şi să o gireze către P.I.
Prin urmare, în această relatare, filele cec au avut următorul circuit: primite de P.F. de la titulari, date către SC S.B. (beneficiarul lor), trimise de la SC S.B. către SC S.C.F., girate de aceasta din urmă către SC P.I., care le-a introdus la plată şi apoi imediat a virat banii către S.C.F.
S-a stabilit că această relatare este mincinoasă întrucât nu au existat raporturi de afaceri directe între S.C.F. şi SC S.B. SRL, pentru ca aceasta din urmă să aibă motiv să plătească prin file cec o prestaţie, o marfă sau un avans către S.C.F.
Dacă ar fi existat o astfel de relaţie contractuală directă între cele două societăţi, S.B. nu ar mai fi avut nevoie de interpunerea SC P.I. în derularea pretinsului comerţ cu îngrăşăminte chimice.
De asemenea, nici S.C.F. nu avea vreo datorie de onorat către SC P.I. SRL, pentru a gira filele cec către aceasta, ci dimpotrivă, conform susţinerilor, se presupune că P.I. trebuia să plătească contravaloarea îngrăşămintelor contractate.
În acelaşi timp, în declaraţiile sale date la instanţă, P.F. a susţinut o altă situaţie, şi anume aceea că reprezentantul SC S.B. - B.D. i-a trimis 2 file cec împreună cu o notă de predare-primire a acestora, pentru plata avansului de marfă. Conform acestei relatări, filele cec au ajuns în posesia lui P.F. (a doua oară) direct de la SC S.B., şi nu prin girare de la S.C.F., inculpatul nemenţionând vreo implicare a acestei din urmă societăţi în traseul filelor cec.
La dosar, în cursul judecăţii, inculpatul P.F. a depus factura nr. 151 din 17 noiembrie 2010 în care se consemnează că la acea dată a emis factura respectivă către SC S.B. SRL, pentru avans marfă uree, în valoare de 425000 lei, pentru a justifica astfel primirea şi introducerea la plată a celor două file cec, emise de SC Z.C. şi SC A.C.Ţ. SRL.
Examinând înscrisul depus de inculpatul P.F. la dosar instanţă, s-a constatat că în acesta se consemnează că SC S.B. SRL reprezentată de I.M.Ş., predă către SC P.I.I. SRL un număr de două file cec scadente la 17 noiembrie 2010, indicând apoi filele cec emise de SC Z.C. şi SC A.C.Ţ., reţinându-se că acest înscris este falsificat şi creat pro causa, pentru următoarele motive:
- pe impresiunea de ştampilă aplicată pe act, a SC S.B. SRL, se menţionează numărul de înregistrare la registrul comerţului ca fiind RC 25859853 (cea de-a doua cifră 5 din număr fiind vizibilă, clară şi comparabilă cu prima cifră 5, fiind deci exclusă confuzia acestei cifre cu cifra 6).
Or, din actele oficiale obţinute de la Registrul comerţului, din examinarea impresiunii ştampilei reale a SC S.B. SRL (folosită la ştampilarea contractelor, găsită la percheziţia auto), precum şi chiar din preambulul notei de predare-primire analizate, rezultă că numărul corect de înregistrare a firmei în registrul comerţului este 25859863.
Prin urmare, ştampila folosită la redactarea notei de predare primire este una falsificată, în cuprinsul căreia una din cifrele de identificare este greşită faţă de cea originală, fără a putea fi luată în calcul posibilitatea ca ştampila să fi fost confecţionată greşit de la bun început, întrucât se dovedeşte că ştampila originală a fost folosită şi cuprinde datele de identificare corect.
Situaţia analizată, coroborată şi cu faptul că inculpatul nu a uzat de acest act în cursul urmăririi penale (aşa cum a făcut-o cu actele depuse în cauza de la Călăraşi) pentru a se apăra, deşi fusese arestat preventiv, conduce la concluzia că nota de predare primire a fost redactată ulterior percheziţiei auto prin care a fost ridicată ştampila SC S.B., şi totodată, ulterior folosirii filelor cec în discuţie.
Prin urmare, nu se dovedeşte că inculpatul P.F. ar fi primit filele cec de la B.D., şi cu atât mai puţin că le-ar fi primit cu bună credinţă.
Inculpatul P.F. a depus în dovedirea raporturilor comerciale două contracte, unul încheiat între SC S.C.F. SRL şi SC P.I.I. SRL, iar al doilea încheiat între SC P.I. SRL şi SC S.B. SRL, pentru vânzarea cumpărarea succesivă de uree.
În contractul respectiv nu se menţionează despre achiziţionarea de azotat de amoniu, deşi majoritatea contractelor încheiate cu persoanele din Cobadin se referă la acest produs -azotat de amoniu, în cantităţi foarte mari.
În cadrul contractului nr. 026 din 05 noiembrie 2010, S.C.F. vinde către SC P.I. SRL uree cu preţul de 1150 lei/tonă, preţ în care sunt incluse toate taxele - acciză, TVA, taxa de încărcare şi transport.
În cadrul contractului nr. 0146 încheiat la 01 octombrie 2010, SC P.I. SRL vinde uree societăţii S.B. SRL cu preţul de 1200 lei tonă, cu taxe şi accize incluse. Se mai menţionează că transportul mărfurilor şi cheltuielile de transport, precum şi cele de încărcare, cad în sarcina vânzătorului, adică a firmei inculpatului P.F.
Iniţial, în cursul judecăţii inculpatul a depus la dosar o copie a acestui contract, în care ştampila SC S.B. SRL lipseşte, în raport cu existenţa ştampilei xeroxate a SC P.I. SRL, pe aceeaşi copie, reţinându-se că nu este posibil ca ştampila S.B. să fie total dispărută datorită rezoluţiei slabe a xeroxului.
Pe exemplarul de contract purtând ştampilele originale, depus la dosar în urma solicitării exprese a procurorului de şedinţă, s-a constatat că a fost aplicată aceeaşi ştampilă falsificată, care nu conţine numărul corect din registrul comerţului, considerentele anterioare despre acest aspect menţinându-se şi în acest caz, rezultând că copia contractului a fost xeroxată mai înainte de a se aplica ştampila falsificată, spre a împiedica instanţa să observe falsul.
S-a constatat şi un alt aspect nefiresc al acestor contracte, şi anume că SC P.I. SRL a încheiat contractul cu S.B. mult mai înainte de a încheia contractul cu S.C.F., cu alte cuvinte s-a angajat să livreze uree deşi nu avea garanţia că va avea o astfel de marfă
Cu privire la probele din care rezultă că inculpatul P.F. este implicat într-o altă faptă de aceeaşi natură, în judeţul Călăraşi, s-a reţinut că acestea sunt de natură a confirma intenţia frauduloasă a inculpatului de a înşela persoanele din Cobadin în legătură cu încheierea contractelor pentru îngrăşăminte.
S-a observat că obiectul contractului încheiat la Călăraşi de inculpat în calitate de reprezentant al SC T.U.I. SRL îl reprezintă tot îngrăşăminte chimice pentru agricultură, respectiv uree şi azotat de amoniu.
De asemenea, s-a pretins că aceste îngrăşăminte nu sunt autohtone, ci provin din import (Ucraina), pentru a crea convingerea cocontractantului că preţul oferit, mai mic decât cel practicat pe piaţa internă, ar putea fi real.
Similar, în contractele de la Cobadin inculpatul a pretins că îngrăşămintele provin din Bulgaria.
Totodată, persoana care a semnat contractele din partea pretinsei firme vânzătoare (inculpatul P.F.) nu era şi reprezentantul legal al acestei societăţi, iar ulterior a prezentat înscrisuri la organul judiciar din care să rezulte că a predat titularului ştampila şi toate actele încheiate în numele SC T.U.I. SRL, pentru a se contura prezumţia că nu este vinovat de nelivrarea bunurilor contractate, şi că nu cunoştea realitatea sau falsitatea executării contractului.
Similar, în contractele de la Cobadin persoana care a semnat contractele,T.C., nu era şi reprezentantul legal al SC S.B. SRL, şi tot similar acesta a depus la dosar o pretinsă împuternicire dată de reprezentantul legal al acestei firme, pentru semnarea contractelor, împuternicire care s-a dovedit a fi falsă.
În acelaşi scop al exonerării de răspundere a depus şi inculpatul P.F. un înscris prin care încearcă să dovedească faptul că ar fi primit de la reprezentantul SC S.B. SRL două file cec, înscris care de asemenea s-a dovedit a fi falsificat, întrucât s-a aplicat pe el o ştampilă contrafăcută.
Un alt aspect similar este cel al asemănării formularelor de contract, între cele de la Călăraşi şi cele de la Cobadin, în privinţa structurii, modului de redactare, tabelului creat pentru înscrierea cantităţilor şi preţurilor contractate, toate acestea demonstrând că inculpatul avea în posesie astfel de modele de contract mai înainte de a iniţia pretinsa afacere cu SC S.B. SRL, şi deci acest model de contract nu provine de la S.B., ci chiar de la inculpatul P.F.
Tot cu caracter de similaritate este şi prevederea contractuală potrivit căreia cumpărătorul are obligaţia de a depune instrumente de plată necompletate, pentru garantarea plăţii, precum şi faptul că, imediat după intrarea în posesia acestora, beneficiarii le-au introdus fără justificare la plată, încasând sume mari fără drept.
De asemenea, rezultă din plângerea şi declaraţia reprezentantului societăţii vătămate că la negocierea şi semnarea contractului a participat şi o femeie, care însă nu şi-a declinat vreo identitate sau funcţie în cadrul societăţii vânzătoare, şi nici nu a justificat prezenţa sa la acel moment împreună cu inculpatul.
Ulterior, pretinşii reprezentanţi ai societăţii vânzătoare au susţinut că introducerea la plată a biletului la ordin se datorează greşelii contabilei firmei, ceea ce induce ideea că în mod premeditat au adus cu ei la negocieri o femeie, pentru a crea apoi aparenţa că într-adevăr în cadrul firmei lucrează o femeie în calitate de contabil, şi că este credibilă susţinerea lor.
Aceeaşi justificare similară a adus-o inculpatul P.F. şi în cazul introducerii la plată a filelor cec aparţinând SC A.C.Ţ. şi SC Z.C. SRL, respectiv a pretins, prin intermediul lui D.M., că introducerea la plată a acestora (prin înmânarea către SC P.I.I. SRL) se datorează unei erori a contabilei SC S.B. SRL.
Un alt aspect similar, în ambele situaţii, este cel al promisiunii imediate, dar false, că banii vor fi returnaţi, prin aceasta încercându-se temporizarea anunţării organelor judiciare de către păgubaşi.
Tot în legătură cu acest contract, s-a reţinut că inculpatul P.F. nu poate invoca lipsa intenţiei infracţionale în implicarea sa în încheierea contractelor de la Cobadin, câtă vreme la data de 15 noiembrie 2010 era deja cercetat penal în dosarul de la Călăraşi pentru o faptă absolut similară din toate punctele de vedere, astfel încât, chiar dacă la Călăraşi ar fi acţionat fără intenţie, cazul respectiv şi plângerea penală formulată împotriva sa i-ar fi atras atenţia asupra similarităţii aspectelor, şi l-ar fi determinat să nu se implice în încheierea contractelor la Cobadin.
În realitate însă inculpatul P.F. a avut un modus operandi similar până la amănunt în cele două situaţii, ceea ce, coroborat şi cu ansamblul probator, dovedeşte reaua credinţă în determinarea persoanelor din Cobadin să încheie contracte şi mai ales să îi încredinţeze file cec şi bilete la ordin eliberate în alb, care puteau fi introduse la plată de îndată, fără drept.
Un alt aspect care dovedeşte implicarea intenţionată a inculpatului P.F. în inducerea în eroare a persoanelor din Cobadin este cel referitor la preţurile mărfii ofertate, expuse în evoluţie crescândă de acesta, verbal sau în scris, din care rezultă că inculpatul era conştient de falsitatea lor.
Astfel, primele preţuri ale pretinselor îngrăşăminte chimice -uree şi azotat de amoniu - pretins ofertate de inculpat sunt cele înscrise în formularele de contract în care apare ca vânzător însuşi SC P.I. SRL, preţuri care nu aveau cum să fie reale, iar inculpatul nu avea cum să considere cu bună credinţă că le poate susţine, câtă vreme rezultă în mod evident din probe (inclusiv din contractul depus în apărare de inculpat) că astfel de preţuri scăzute nu puteau exista pe piaţă, nici chiar în privinţa îngrăşămintelor aduse din import.
Apoi, pentru agricultorii din zona Alexandria, s-au ofertat preţuri mai ridicate, dar în continuare scăzute faţă de cele disponibile pe piaţă, inclusiv faţă de cele ce puteau fi cumpărate din Bulgaria.
Astfel de preţuri nu puteau fi reale, câtă vreme ele erau mai mici decât cele indicate în contractele de la Cobadin, iar martorii audiaţi au declarat că preţurile ofertate de inculpat la Cobadin erau totuşi cu foarte puţin mai mici decât cele de pe piaţă, şi decât cele ce se puteau cumpăra din Bulgaria.
Apoi, se observă că inculpatul a ofertat preţuri mai mari, respectiv preţurile de 1150 şi respectiv 1350 lei/tonă, la Cobadin, toate acestea într-un interval de timp de 2 luni.
Această fluctuaţie a preţurilor ofertate nu-şi găseşte justificarea dacă inculpatul se baza pe un contract real de achiziţionare îngrăşăminte, şi ferm în privinţa preţului, dar poate fi explicată prin aceea că inculpatul a majorat preţurile atunci când a constatat că din cauza valorii lor reduse creează suspiciuni, în acest sens sunt reacţiile martorilor de la Hârşova.
În ce priveşte susţinerea inculpatului P.F. în sensul că el îl cunoştea pe numitul B.D., care s-a prezentat ca fiind împuternicit al firmei SC S.B. SRL, şi că acesta este cel care a venit la Hârşova, apoi a venit prima dată la Cobadin şi totodată s-a întâlnit cu inculpaţii la Drajna pentru a le solicita să semneze contractele în numele lui, s-a reţinut că această situaţie este infirmată prin declaraţiile ferme ale mai multor martori, date atât în cursul UP cât şi al judecăţii, în sensul că pe datele de 15 şi 16 noiembrie 2010, la Cobadin a venit împreună cu inculpaţii şi o persoană îmbrăcată în costum, care nu a participat la discuţii, fiind recunoscută din fotografii ca fiind numitul I.M.Ş., administratorul de drept al SC S.B. SRL.
Astfel fiind, rezultă că acesta s-a aflat la locul şi în momentele în care se discutau tranzacţii de efectuat prin firma sa, aspect despre care nu putea să nu cunoască, întrucât, în caz contrar nu s-ar fi aflat acolo, şi totodată anumite discuţii s-au purtat şi în prezenţa sa.
În consecinţă, inculpatul P.F. a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu persoana despre care susţine că a iniţiat contractele, că i-a dat ştampila, că i-a dat formulare de contracte, că a primit de la P. filele cec şi apoi i le-a remis ca plăţi din partea SC S.B., etc.
În fapt, nu rezultă că numitul B.D. - persoană reală, găsită în baza de date a SEIP - are vreo implicare în cauza de faţă, ci rezultă că faptele infracţionale au fost săvârşite cu concursul lui I.M.Ş., care însă, la rândul său, avea nevoie de o motivaţie pentru a se apăra în sensul că el nu a participat la săvârşirea faptelor, şi astfel l-a indicat pe B.D., al cărui nume se pare că îl cunoştea, întrucât acesta este originar din aceeaşi zonă geografică ca şi I.M.Ş.
S-a reţinut, în acelaşi sens, că, în cazul în care persoanele înşelate ar fi dorit să se îndrepte în instanţă împotriva firmei SC S.B. SRL, cu care contractaseră, nu ar fi avut nici un rezultat, întrucât această firmă nu a funcţionat la adresa declarată la registrul comerţului, astfel cum rezultă din probele dosarului.
S-a reţinut, din ansamblul probator, şi motivaţia pentru care I.M.Ş. trebuia să se afle împreună cu inculpaţii dar în acelaşi timp trebuia să nu intervină în discuţie sau să-şi decline calitatea.
Astfel, acesta trebuia să fie la locul negocierilor pentru că, dacă contractanţii ar fi insistat să identifice şi legitimeze pe administratorul firmei, aşa cum rezulta din acte, inculpaţii să-l poată prezenta şi să ofere o justificare de moment asupra motivului pentru care nu semna el personal contractele.
În acelaşi timp, I.M.Ş. nu trebuia să se amestece în discuţie, mai ales în calitatea sa reală, pentru că nu avea abilitatea verbală şi nonverbală de a fi credibil, şi totodată negocierile nu puteau fi purtate concomitent de două persoane, pentru că s-ar fi putut contrazice reciproc în anumite amănunte, creând suspiciuni.
S-a constatat că I.M.Ş. ("domnul director îmbrăcat în costum") a evitat şi la Hârşova să discute cu posibilii cumpărători, lăsându-l pe P.F. să facă aceasta, dar marcând totuşi că "exista un director" care, eventual putea să fie tras la răspundere, indicat apoi în fals ca fiind B.D. (ambii de negăsit în cursul procesului).
Aceasta este de fapt şi apărarea ulterioară a inculpatului P.F., care insistă în susţinerea că "i-a spus lui Z.C. că va negocia cu un reprezentant al firmei S.B., îmbrăcat în costum".
S-a reţinut că această modalitate de lucru rezultă indirect dintr-o convorbire telefonică interceptată şi înregistrată purtată de D.M., prieten apropiat al lui P.F., şi cu care rezultă că acesta purta frecvent convorbiri telefonice în privinţa situaţiilor în care se afla (oferta de vânzare îngrăşăminte a fost transmisă prin D., afirmaţiile că secretara S.B. a încurcat filele cec a fost transmisă prin D., încercările lui C.M. de a lua legătura cu el în după amiaza zilei de 17 noiembrie 2010 au fost comentate cu D., la Hârşova a venit împreună cu D., a derulat afaceri importante cu firma lui D., după reţinerea/arestarea lui P. a vorbit la telefon în termeni apropiaţi cu soţia acestuia, etc).
Ceea ce este de subliniat din această conjunctură este că cei doi aveau încredere unul în celălalt, rezultând că îşi cunoşteau activităţile unul altuia.
Or, astfel fiind, din convorbirea telefonică purtată de D.M. cu numitul G. la data de 22 noiembrie 2010 ora 15,43, rezultă plănuirea chiar a unei astfel de activităţi, în care o persoană să se recomande în fals ca fiind altcineva, şi să susţină încheierea unui contract, interlocutorii fiind în mod special preocupaţi ca persoana respectivă să vorbească credibil şi să convingă, în caz contrar urmând a găsi pe altcineva.
S-a considerat ca fiind evident, în contextul probator, că I.M.Ş. nu era suficient de experimentat în înşelarea verbală a unor interlocutori, spre deosebire de P.F. care deja încheiase cu succes mai multe alte contracte anterioare, la Călăraşi şi Alexandria, din primul conturându-se că s-a obţinut ilegal, o sumă importantă de bani.
Mai este, de asemenea, evident, că inculpatul P.F. cunoştea modul de operare relevat de prietenul său la telefon, pentru că l-a şi aplicat, sens în care martorul Z.C. relatează că P.F. era foarte convingător în susţinerile sale, chiar a ridicat tonul uneori, a creat convingerea că controlează afacerea.
În ce priveşte apărările inculpatului P.F., în sensul că după semnarea contractelor şi predarea instrumentelor de plată în alb de către contractanţii din Cobadin, el le-a înmânat la rândul său "şoferului" lui B.D., care apoi i-a adus două file cec semnate şi ştampilate ca din partea firmei SC S.B. SRL pentru SC P.I.I. SRL, acestea sunt infirmate de faptul că contractele şi celelalte instrumente de plată pe care inculpatul le luase la data de 16 noiembrie 2010, precum şi ştampila S.B., au fost găsite în posesia sa, respectiv în autoturismul cu care inculpatul s-a deplasat de fiecare dată în zona Hârşova şi Cobadin.
S-a apreciat că, dacă ar fi dat pretinsului şofer al S.B. ştampila şi actele încheiate, nu exista nici un motiv, şi nici inculpatul nu a dat vreo explicaţie pentru care, la două zile după aceea, aceste acte şi ştampila să reapară în posesia inculpatului.
Mai mult, în acelaşi loc se aflau şi contracte relativ mai vechi, încheiate tot în numele SC S.B. SRL cu persoane din Alexandria, care de asemenea nu se justificau a mai rămâne în posesia inculpatului, din moment ce pretinde că a avut contacte cu cei de la S.B. SRL, cărora le-a înmânat acte şi de la care a primit acte, deci putea să le remită şi toate acele contracte.
Faţă de această succesiune a evenimentelor, s-a reţinut că ştampila şi contractele încheiate, instrumentele de plată, au fost tot timpul în posesia inculpatului P.F., şi prin urmare acesta a putut dispune de cele două file cec aparţinând SC A.C.Ţ. şi SC Z.C. SRL, introducându-le la plată în favoarea propriei sale firme.
De altfel, s-a constatat că cea mai mare parte a sumei astfel însuşite s-a întors în contul bancar propriu. Astfel fiind, inculpatul a cunoscut, la momentul introducerii la plată a filelor cec, că nu are dreptul - nici contractual, nici faptic - să folosească acele file cec, şi să-şi însuşească banii.
Referitor la justificarea plăţii sumei de 359.000 lei de la SC S.C.F. către inculpatul P.F., şi anume aceea că acesta din urmă ar fi achiziţionat rapiţă în favoarea societăţii respective, s-a reţinut că această apărare nu se confirmă prin probele administrate.
Astfel, pe de o parte, martorii audiaţi asupra acestui aspect, şi care cunosc îndeaproape cultura rapiţei, arată că aceasta se vinde încă de la recoltare, în iulie, fiind puţin probabil să existe persoane ce păstrează rapiţa până în noiembrie, datorită condiţiilor dificile de păstrare în silozuri.
Pe de altă parte, borderoul prezentat la bancă pentru justificarea sumei nu cuprinde date inteligibile, prin care să se poată verifica realitatea achiziţionării rapiţei, persoanele de la care s-a achiziţionat etc.
S-a mai constat şi faptul că presupusa rapiţă s-a achiziţionat în aceeaşi zi în care inculpatul a primit banii în cont, însă în realitate inculpatul P.F. nu a avut posibilitatea necesară de a scoate toţi banii, reuşind numai o retragere de 80.000 lei.
În aceste condiţii, este inexplicabil de unde a achiziţionat inculpatul P.F. o cantitate atât de mare de rapiţă precum cea indicată în borderou, într-o singură zi, de unde a încărcat-o, cu ce mijloace de transport a transportat-o (minim 10 curse sau mijloace de transport mari, de 25 -30 tone capacitate), unde şi cui a predat-o.
S-a avut în vedere că astfel de activităţi, dacă sunt desfăşurate în realitate, sunt consemnate într-o multitudine de acte, precum contractul de depozit încheiat între proprietarul rapiţei şi un siloz specializat, avizele de expediţie eliberate pentru mijloacele de transport care au transportat rapiţa respectivă, identificarea persoanei care a vândut rapiţa, elemente ce nu au fost lămurite în de inculpat.
În acelaşi timp, din moment ce inculpatul nu a avut posibilitatea de a achita cu banii primiţi de la SC S.C.F. rapiţa achiziţionată, rezultă că a achitat-o cu bani din alte surse, sau că rapiţa a fost achiziţionată pe credit, în acest caz trebuind să existe acte încheiate prin care proprietarul (vânzătorul) rapiţei să aibă garanţia plăţii, ori, nici aceste aspecte nu au fost lămurite în vreun fel de inculpat, concluzia fiind că borderoul de achiziţie rapiţă a fost redactat în fals, fără să fi existat în realitate o achiziţie de rapiţă în favoarea SC S.C.F. SRL, şi deci fără ca S.C.F. să fi avut obligaţii de plată către inculpat.
În aceste condiţii, virarea sumei de 359.000 lei de către S.C.F. către P.F., imediat ce însuşi acesta a virat din contul firmei sale banii către S.C.F., nu poate fi explicată decât în sensul că inculpatul şi-a însuşit în această modalitate banii sustraşi din conturile societăţilor din Cobadin, pentru a-şi crea o apărare credibilă şi a evita tragerea la răspundere penală.
În legătură cu pretinsa achiziţie de îngrăşăminte chimice din Bulgaria de către S.C.F., care ar fi vândut aceste îngrăşăminte către SC P.I.I. SRL, care la rândul ei le-ar fi vândut către SC S.B. SRL, iar aceasta din urmă, în final le-ar fi vândut către agricultorii din Cobadin, s-a reţinut că apărările inculpatului P.F. nu sunt confirmate prin mijloace de probă verosimile şi verificabile.
În cadrul declaraţiei sale, martorul M.D. nu indică nici un amănunt verificabil, susţinând că operaţiunile de vânzare cumpărare şi actele le gestiona administratorul M., acesta însă neputând fi identificat.
Iniţial, martorul a susţinut că el urma să se deplaseze în Bulgaria împreună cu cumpărătorul - P.F. - la fabrica furnizoare, însă ulterior, când a fost întrebat în concret de instanţă care era respectiva fabrică, dacă exista un contract de furnizare încheiat cu aceasta, martorul a revenit şi a susţinut că de fapt M. urma să se deplaseze la fabrica respectivă, M. necunoscând nimic despre aceasta.
Martorul se contrazice astfel în declaraţie, şi de asemenea, nu se înţelege de ce ar mai fi trebuit să meargă şi el cu M. în Bulgaria, dacă acesta oricum se deplasa la fabrica respectivă, iar martorul efectua numai operaţiuni bancare în cadrul firmei, neavând alte atribuţii, potrivit propriilor susţineri.
Ce rezultă însă din declaraţiile martorilor audiaţi în legătură cu acest aspect este că transportul îngrăşămintelor urma să fie asigurat de firma lui P.F., sau în orice caz acesta deţinea controlul asupra activităţii respective, ori, în condiţiile în care livrările urmau să înceapă la 4 zile după încheierea contractelor, este evident că, dacă întreaga afacere era reală şi serioasă, inculpatul P.F. trebuia deja să fi contactat şi închiriat mijloace de transport suficiente pentru efectuarea transporturilor respective, aspect pe care îl putea proba, dacă era real.
Inculpatul nu a propus nici un mijloc de probă în acest sens, şi nici nu a susţinut în declaraţiile sale că a efectuat astfel de demersuri, contrar afirmaţiilor pe care le-a făcut în timpul negocierilor de la Cobadin, în sensul că ar dispune de numeroase maşini mari de transport (TIR-uri), pe care nu-şi permite să le ţină în inactivitate, şi cărora trebuie să le dea de lucru, rezultând falsitatea susţinerilor privind o presupusă achiziţie de îngrăşăminte din Bulgaria şi existenţa mijloacelor de transport cu care să se realizeze importul.
În legătură cu implicarea inculpatului T.C. în inducerea în eroare a contractanţilor din Cobadin cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de uree şi azotat de amoniu, s-a reţinut, din declaraţiile martorilor audiaţi, din declaraţiile inculpaţilor, precum şi din procesele-verbale de confruntare, că inculpatul T.C. este cel care a semnat şi ştampilat, din partea firmei SC S.B. SRL, contractele respective.
T.C. a semnat şi ştampilat aceste contracte cunoscând că el nu este reprezentantul legal al firmei în numele căruia semnează.
În acelaşi timp, acest inculpat nu a adus la cunoştinţa nici unei persoane cocontractante acest fapt, lăsându-le să înţeleagă că el ar fi administratorul firmei, din moment ce în mod obişnuit administratorul unei firme este cel care foloseşte ştampila societăţii şi care semnează contracte în numele acesteia; pentru exemplificare, toţi administratorii societăţilor din zona Cobadin care s-au angajat contractual au venit în persoană şi au semnat şi ştampilat în persoană contractele, şi nu prin împuterniciţi.
Totodată, în ziua anterioară inculpatul P.F. comunicase martorului Z.C. că va veni administratorul societăţii S.B. să încheie contractele, astfel încât, la momentul prezentării inculpatului T.C. cu ştampila în posesia sa, şi care a semnat contractele, impresia generală a fost că acesta este administratorul despre care a vorbit P.F.
Intenţia inculpatului T.C. de a crea impresia contractanţilor că el este administratorul S.B. rezultă şi din faptul că pe contracte nu a executat semnătura sa, ci a executat o semnătură falsificată, formată din literele "I" şi;,S", pentru a crea convingerea că sunt iniţialele administratorului I.M.Ş.
Dacă acesta din urmă (sau împuternicitul presupus) i-ar fi acordat în realitate împuternicire inculpatului să semneze în numele S.B., T.C. nu ar fi avut nici un motiv să semneze cu o semnătură falsificată, ci ar fi semnat cu semnătura sa reală.
S-a reţinut că presupusa împuternicire acordată inculpatului T.C. este de fapt un înscris falsificat prin confecţionarea şi aplicarea unei ştampile falsificate a SC S.B. SRL, după ce ştampila originală fusese ridicată de organele judiciare, deci după ce contractele fuseseră încheiate şi după ce inculpaţii au fost avizaţi asupra faptului că sunt cercetaţi penal.
Totodată, din chiar declaraţia lui T. dată în faţa instanţei rezultă că acesta nu a discutat direct cu presupusul reprezentant al SC S.B., acest presupus reprezentant nu i-a înmânat ştampila, nu i-a spus că ulterior va emite o împuternicire.
Martorii audiaţi mai arată că, în momentul în care a fost necesar a se aplica ştampila S.B. pe matca filei cec, inculpatul P.F. a afirmat că-l va chema pe patron, care era afară, ceea ce a şi făcut, iar acest patron pe care l-a chemat şi care a aplicat ştampila, era T.C.
Un alt amănunt care demonstrează participaţia inculpatului T.C. la realizarea faptei de inducere în eroare, este acela potrivit căruia martorul Ţ.L. l-a întrebat ce număr va acorda contractului, şi atunci inculpatul a invocat că trebuie să o sune pe secretară să-i comunice numărul de contract.
În realitate, inculpatul nu avea cum să cunoască vreun număr de telefon al unei presupuse secretare a SAC S.B. SRL, din moment ce din declaraţiile sale rezultă că el nici măcar nu a vorbit personal cu administratorul sau împuternicitul S.B., aşa încât nu avea cum să cunoască despre existenţa unei secretare şi a numărului de telefon al acesteia.
De altfel, dacă aceste aspecte ar fi fost reale, inculpatul le-ar fi relatat în apărare, însă nu a făcut-o, ceea ce atrage concluzia de mai sus.
Astfel fiind, şi cum martorul a relatat cu claritate episodul reţinut mai sus, concluzia fiind că a existat în realitate un act material al inculpatului de a pretinde în mod mincinos că dă telefon pentru a afla numărul de înregistrare al contractului, rezultă că T.C. a realizat cu intenţie actele materiale prin care a creat falsa impresie cocontractanţilor că aceştia tratează cu adevăratul administrator al SC S.B. SRL, că, prin faptul prezentării, acest administrator este corect şi nu evită a fi cunoscut, că îşi asumă răspunderea contractuală, că firma este bine organizată din moment ce dispune de secretară şi registru cu numere de înregistrare a contractelor.
Totodată, prin însuşi faptul semnării şi ştampilării contractelor, inculpatul a indus ideea că aceste contracte se vor executa în limitele dispoziţiilor lor, inclusiv în ceea ce priveşte datele la care vor fi introduse la plată filele cec, şi limitele decontărilor.
S-a reţinut şi un alt aspect general din care rezultă că inculpatul T.C. a acţionat în consens cu P.F., cu scopul de a induce în eroare persoanele din Cobadin, şi anume acela că cei doi se cunoşteau de mai mult timp, erau în relaţii apropiate, T.C. cunoştea foarte bine identitatea şi domiciliul lui P.F., astfel încât acesta din urmă nu l-ar fi implicat pe T. fără să-i aducă la cunoştinţă scopul real al contractelor, atât în considerarea relaţiilor dintre ei, cât şi pentru faptul că, dacă T. ar fi fost învinuit fără să fi acţionat cu vinovăţie, acesta ar fi indicat pe cel care l-a atras în situaţia respectivă.
Inculpatul P.F. -a cărei activitate infracţională este cert conturată - nu ar fi riscat să-l aducă pe T. cu el dacă nu era sigur că îşi vor corobora acţiunile şi susţinerile.
În ce priveşte contribuţia adusă de inculpatul M.G. la inducerea în eroare a persoanelor din zona Cobadin, aceasta constă, potrivit declaraţiilor ferme şi menţinute în cursul judecăţii, a numeroşi martori, în aceea că acest inculpat a iniţiat discuţii telefonice din care rezulta că el este cel care manageriază transportul îngrăşămintelor, vorbind în aceste convorbiri despre paletizarea sacilor, despre greutatea acestor saci - 50 kg, 500 kg - despre transportul cu tiruri şi frecvenţa zilnică a acestora.
Martorii audiaţi au relevat faptul că aceste discuţii legate de transport, paletizare, ambalare în saci, înfolierea paleţilor, descărcare cu mijloace mecanizate, maşini disponibile, au fost purtate şi cu inculpatul P.F., astfel încât coincidenţa dintre discuţiile lui P. şi sensul convorbirilor telefonice ale lui M.G. nu poate fi întâmplătoare, respectiv este neverosimil ca, potrivit apărării sale, M.G. să fi vorbit la telefon despre cu totul altă afacere decât cea la care se referea P.F., tocmai în momentele când acesta din urmă prezenta oferta şi condiţiile de livrare a îngrăşămintelor.
De altfel, în condiţiile în care probele de vinovăţie s-au întemeiat pe aceste declaraţii ale martorilor, inculpatul nu a propus nici o probă în apărare prin care să dovedească faptul că într-adevăr a vorbit la telefon cu o terţă persoană, despre o afacere similară celei pe care o propunea P.F., fapt ce demonstrează că o astfel de probă nu există, şi că, deci, nu a vorbit în mod serios despre probleme de transport similare celor ce se ridicau în cazul contractelor încheiate la Cobadin.
În ce priveşte apărarea inculpatului în sensul că el nu a vorbit la telefon despre transporturi, aceasta este infirmată prin declaraţiile martorilor care confirmă cu siguranţă că l-au auzit pe acest inculpat vorbind la telefon, relatând şi frânturile de discuţie auzite, care se refereau la transporturi cu tiruri, la transporturi de saci, la paletizare, la cantităţi ale sacilor de 50 kg şi 500 kg, adică tocmai ceea ce martorii discutaseră cu P.F..
Este de menţionat că aceleaşi tipuri de saci sunt menţionate şi pe verso-ul contractelor încheiate în zona Alexandria, contracte găsite la percheziţia auto a maşinii lui M.G., deci martorii au relatat amănunte pe care într-adevăr P.F. le-a pus în discuţie, aşa cum le pusese şi cu ocazia contractelor anterioare.
Astfel fiind, rezultă că inculpatul M.G., cu intenţie a purtat convorbiri false prin care a indus cocontractanţilor ideea falsă că firma SC S.B. SRL dispune de mai mulţi angajaţi, repartizaţi pe domenii de activitate, din care şi transportul mărfurilor contractate, prin care a indus ideea că contractele vor fi executate din moment ce se dau dispoziţii de pregătire a modalităţii de transport şi livrare a îngrăşămintelor contractate, toate acestea fiind de natură a forma convingerea persoanelor din Cobadin că afacerea în care se implică este serioasă şi sigură.
Un alt aspect reţinut în legătură cu participaţia inculpatului M.G. este acela că acest inculpat a pus la dispoziţie pentru deplasări în scopul infracţional urmărit de P.F., autoturismul său D.L. de culoare albastră. Ori, câtă vreme rezultă din probe că în timpul discuţiilor inculpatul M.G. a purtat pretinse convorbiri telefonice, concluzia care se impune este aceea că inculpatul era avizat de dinainte asupra scopului urmărit de P., şi în consecinţă a pus la dispoziţie pentru deplasare maşina sa, ştiind că în acest mod îl ajută pe P.F. să-şi atingă scopul infracţional.
Nu în ultimul rând, sunt aplicabile şi pentru inculpatul M.G. considerentele reţinute pentru T.C., în sensul că relaţiile de prietenie nu i-ar fi permis lui P.F. să-l implice pe M.G. în faptele infracţionale, fără a-i aduce la cunoştinţă eventualele implicaţii penale, şi fără a se pune de acord cu acesta în privinţa acţiunii fiecăruia.
În ce priveşte fapta de complicitate la înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.M., s-a reţinut din ansamblul probator că aceasta nu se confirmă sub aspect intenţional.
Astfel, în ce priveşte împrejurarea că acest inculpat ar fi susţinut faţă de unii martori că firma SC S.B. SRL ar fi controlată de ministrul V., şi că prin aceasta ar fi creat convingerea martorilor că afacerea este serioasă şi sigură, s-a reţinut, pe de o parte, că în cursul judecăţii martorul Ţ.L. nu a mai indicat acest aspect, şi a arătat că nu-şi aminteşte de afirmaţia respectivă a lui C., deşi a indicat-o la urmărirea penală.
Pe de altă parte, inculpatul C.M. a arătat că acea informaţie referitoare la presupusa implicare a ministrului V. în firma vânzătoare a aflat-o chiar de la P.F., şi a comunicat-o ca atare într-un anumit moment.
Prin urmare, declaraţiile de la urmărirea penală sunt puse sub semnul îndoielii în cursul judecăţii chiar de martorii care le-au dat, şi totodată în dosar nu sunt probe care să infirme susţinerile inculpatului C.M., care în esenţă arată că a aflat informaţia de la P.F. şi a comunicat-o mai departe cu bună credinţă, fără a avea vreo înţelegere frauduloasă cu ceilalţi inculpaţi.
În ce priveşte împrejurarea că inculpatul C.M. a pus în legătură pe ceilalţi inculpaţi cu agricultorii din zona Cobadin, fără să se fi asigurat dacă există îngrăşămintele chimice ofertate, nu conduce la concluzia că a acţionat cu intenţie infracţională, în sensul că ar fi ştiut de inexistenţa îngrăşămintelor - câtă vreme există posibilitatea ca acesta să fi considerat, cu bună credinţă că aceste îngrăşăminte şi ofertele în general sunt reale, cum de altfel le-au considerat şi persoanele din Cobadin.
În ce priveşte conţinutul convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului C.M., din care rezultă că vorbeşte cu o persoană neidentificată despre faptul că există persoane cărora le-a promis achiziţionarea de îngrăşăminte chimice, despre faptul că nu are posibilitatea de a procura astfel de îngrăşăminte promise, şi despre faptul că interlocutorul său ar trebui să le spună acelor persoane că s-au răsturnat tirurile şi de aceea întârzie livrarea îngrăşămintelor, s-a reţinut că acestea nu sunt o dovadă a complicităţii sale la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Convorbirile respective sunt explicabile în contextul în care inculpatul găsise şi alţi posibili cumpărători de uree şi azotat de amoniu, şi în contextul în care spera să găsească o modalitate de a cumpăra el însuşi îngrăşăminte din Bulgaria, astfel încât avea interes în a amâna să le spună acelora că nu mai poate livra îngrăşămintele chimice respective.
Aceasta nu înseamnă însă că intenţiona să înşele acele persoane provocându-le un prejudiciu şi nefurnizând marfa promisă.
Pe scurt, din convorbire se conturează că inculpatul C.M. dorea să facă acelaşi tip de afaceri ca şi P.F. - preluând ideea de la acesta - fără a reieşi însă că intenţiona să înşele cumpărătorii, şi cu atât mai puţin a reieşi că participase cu intenţie la inducerea în eroare a contractanţilor din Cobadin.
Lipsa intenţiei de a contribui la faptele de înşelăciune reiese, pentru C.M., şi din relaţiile în care se afla acesta cu diverse persoane.
Astfel, din probe rezultă că C.M. se afla în relaţii apropiate şi de încredere cu martorul I.I., ei cunoscându-se de cea 1 an, deplasându-se împreună în diverse locaţii pentru efectuarea unor tranzacţii, inculpatul apelând la martor în repetate rânduri în care avea nevoie a se deplasa cu un autoturism.
În acelaşi timp, din probe rezultă că iniţial C.M. a intermediat întâlnirea lui P.F. cu câteva persoane din Hârşova, printre care şi I.I., acele persoane - inclusiv I. - fiind interesate în cumpărarea îngrăşămintelor ofertate, ori, în condiţiile în care rezultă că inculpatul P.F. avea aceleaşi intenţii frauduloase şi în privinţa martorilor din Hârşova, este greu de acceptat că inculpatul C. şi-a dat concursul pentru posibila înşelare a acestor persoane, deoarece printre ele, la fel de interesat în cumpărarea de îngrăşăminte, se afla şi prietenul său I.I., de care avea nevoie în continuare pentru diverse servicii şi pe care nu avea interes în a-l înşela.
Totodată, din probe rezultă că anterior întâlnirii de la Hârşova, inculpatul C.M. nu-i cunoştea pe ceilalţi inculpaţi, ci doar pe D.M., nefiind nici cu acesta în raporturi apropiate ci doar cunoştinţe de afaceri.
În acelaşi timp, C.M. locuieşte în jud. Constanţa şi îşi desfăşoară activitatea de intermediar vânzări imobiliare în mare parte tot în judeţ, rezultând că în aceste împrejurări a cunoscut diferite persoane ce activează în agricultură, printre care şi pe martorul S.I., din zona Cobadin, ori, în această conjunctură, inculpatul P.F. nu ar fi riscat să-i destăinuie lui C.M. adevăratul său scop -acela de a simula încheierea contractelor doar pentru a intra în posesia unor instrumente de plată în alb, pe care să le valorifice de îndată -pentru că nu putea avea suficientă încredere în el, ştiind că acesta, originar din aceeaşi zonă ca şi cocontractanţii, şi cu eventuale legături de prietenie cu ei, ar putea să-i avertizeze, şi astfel să atragă răspunderea sa penală.
În ce priveşte împrejurarea că C.M. a luat o serie de contracte pentru a le duce lui P.F., nici acest aspect nu dovedeşte o vinovăţie sub forma intenţiei, întrucât este de asemenea verosimil - şi nici o probă contrară nu a fost făcută - că C.M. a realizat această activitate cu bună-credinţă, considerând, ca şi contractanţii, că acele contracte se vor executa prin livrarea îngrăşămintelor.
Mai mult, dacă C. ar fi avut o convenţie frauduloasă cu P.F. să obţină şi alte instrumente de plată pentru ca acesta să le utilizeze ilegal, nu ar fi păstrat acele acte până le-a predat procurorului, ci ar fi găsit un mijloc de a le remite lui P.F.
Totodată, faptul că P.F. l-a determinat pe C.M. să găsească un cumpărător pentru 200 tone de grâu, să se deplaseze de la Constanţa la Alexandria cu 5 maşini mari de transport şi cu alte 3 persoane - din care una specializată în verificarea calităţii grâului (deci tranzacţia era considerată reală de C., pentru că altfel nu ar fi luat un astfel de specialist) - iar apoi să întrerupă nejustificat contactul cu acesta şi să nu mai vină la locul de întâlnire, dovedeşte că C. însuşi a fost înşelat în această privinţă de P., lucru care nu se putea întâmpla dacă ei erau implicaţi împreună în înşelarea persoanelor din Cobadin.
Tot astfel, din declaraţiile martorului I.I. rezultă că C.M. şi-a manifestat intenţia de a-l atenţiona a doua zi pe Z.C. asupra comportamentului îndoielnic al lui P.F., şi, chiar dacă nu C.M., ci Z.C. a avut iniţiativa de a-l contacta pe el a doua zi - 18 noiembrie 2010 - faţă de ora primului apel telefonic, nu se poate reţine că inculpatul C. a făcut afirmaţiile respectiv doar pentru a-şi crea o apărare.
În privinţa credibilităţii declaraţiilor martorului I.I., (având în vedere relaţiile apropiate cu C.) s-a reţinut că acest martor a dat declaraţiile, în cursul urmăririi penale, fără să mai fi avut posibilitatea de a lua contact cu inculpatul şi eventual de a se pune de acord în privinţa unor apărări, iar în cursul judecăţii, martorul nu a relatat liber aspectul legat de discuţia despre intenţia lui C. de a-l atenţiona pe Z., ci a declarat acest amănunt abia după ce a fost întrebat expres de către instanţă.
Or, dacă martorul ar fi susţinut acest aspect pentru a-i crea o apărare lui C., nu ar fi omis să-l indice încă din prima parte a declaraţiei relatate liber, rezultând, astfel că martorul nu poate fi suspectat de declaraţii date cu rea credinţă în favoarea inculpatului, şi astfel declaraţiile sale pot fi reţinute ca atare, ele fiind în sensul neimplicării lui C.M. în infracţiunea cercetată.
În acelaşi mod poate fi interpretată şi declaraţia martorului U.N., tocmai datorită faptului că nu se coroborează în toate aspectele cu cea a lui I.I.
Dacă acest martor identificat de instanţă în cursul judecăţii ar fi fost propus pentru susţinerea unui aspect nereal dar important pentru apărarea inculpatului, el l-ar fi susţinut conform celor indicate de I.I.
Martorul U. nu şi-a amintit însă de afirmaţiile lui C. că îl va contactat telefonic a doua zi pe Z..
Acest fapt poate fi însă explicabil în conjunctura concretă: cei 4 se reîntorceau pe timp de noapte de la Alexandria, după ce călătoriseră şi aşteptaseră toată ziua, I.I. se afla la volan iar C. lângă el, în timp ce martorul U. se afla pe bancheta din spate. Astfel fiind, este posibil ca martorul să nu fi auzit pasajul respectiv din discuţia purtată în esenţă între C. şi I., fie că era deconcertat şi obosit, fie că nu a auzit pentru că stătea în spate.
În ce priveşte împrejurarea că în cursul urmăririi penale inculpatul C.M. a fost testat cu aparatul "Poligraf în vederea depistării comportamentului simulat, şi că concluzia specialistului a fost aceea că s-au detectat indicii comportamentului simulat la acest inculpat, s-a reţinut că, în afara faptului că acest procedeu nu este admis ca mijloc legal de probă, examinarea înscrisurilor referitoare la efectuarea acestui test poligraf relevă faptul că nu pot fi avute în vedere concluziile formulate, din două considerente esenţiale:
- întrebările stabilite de expertul criminalist nu sunt relevante, pentru că acesta a formulat întrebări precum "Ai participat la furtul acelui miliard?", ori, pe de o parte nu s-a comis nici o faptă de furt, ci de înşelăciune, iar pe de altă parte nu s-a creat un prejudiciu de un miliard lei, ci de 400.000 lei, astfel încât nu se poate stabili dacă inculpatul a înţeles corect la ce se referă întrebările expertului criminalist.
- examinarea reacţiilor somatice şi emoţionale relevate de diagramele afişate de aparatul poligraf relevă faptul că, de fapt, inculpatul nu a prezentat indiciile unui comportament simulat, pentru că nu există diferenţe relevante între reacţiile la întrebările neutre şi reacţiile la întrebările esenţiale.
Rezultă că concluzia expertului criminalist nu a fost formulată ca urmare a interpretării diagramelor aparatului poligraf, ci ca urmare a interpretării proprii a comportamentului nonverbal al inculpatului, aspect care, pe de o parte, nu rezultă din probele dosarului ci numai din afirmaţiile specialistului, iar pe de altă parte nu pot constitui o dovadă a realităţii opiniei expertului.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că în dosar nu există nici o probă din care să rezulte înţelegerea dintre Guriţă şi ceilalţi inculpaţi pentru săvârşirea faptei, interesul material al lui C., altul decât acela de a câştiga un comision contractual din intermedierea vânzării, comision de altfel redus şi care s-ar fi plătit în condiţiile executării reale a contractelor.
Faţă de aceste considerente, întrucât mijloacele de probă în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat sunt indirecte şi îndoielnice în privinţa sensului lor, putând fi interpretate la fel de bine şi într-o variantă care conturează lipsa intenţiei inculpatului, s-a făcut aplicarea principiului "in dubio pro reo" şi s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsa unui element constitutiv, şi anume forma de vinovăţie.
Este de reţinut că în faza iniţială a procesului, până la audierea şi punerea sa în libertate, inculpatul nu s-a apărat în sensul celor de mai sus, fapt ce a creat prezumţia simplă că nu consideră importante aceste apărări şi că deci în forul său interior se consideră vinovat, însă ulterior administrarea probelor nu a confirmat probele de vinovăţie reţinute în cursul urmăririi penale.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că, faptele inculpatului P.F., care în perioada 15 - 16 noiembrie 2010 a indus în eroare un număr de 10 persoane din zona Cobadin, jud. Constanţa, prezentându-le ca adevărat faptul nereal că prin încheierea de contracte cu SC S.B. SRL şi prin emiterea de file cec şi bilete la ordin necompletate li se vor livra cantităţile de îngrăşăminte chimice contractate, iar apoi a introdus la plată 2 file cec dintre cele ce i-au fost remise, în scopul obţinerii unui beneficiu material necuvenit pentru sine şi pentru altul, totodată pricinuind o pagubă totală de 400.000 lei, toate acestea cu ştiinţă şi prin folosirea unei calităţi mincinoase de către inculpatul T.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub acest aspect, este nerelevant faptul că o parte din martorii care au contractat au aflat condiţiile contractuale de la martorul Z.C. şi nu de la inculpat, câtă vreme inculpatul a furnizat informaţiile false cu scopul de a ajunge la cunoştinţa şi a altor persoane, şi câtă vreme martorul Z.C. a transmis mai departe oferta inculpatului, cu bună credinţă, în fapt martorii fiind induşi în eroare tot de P.F., dar în mod mediat.
Având în vedere că infracţiunea a fost săvârşită împreună şi concomitent cu alţi doi inculpaţi, s-a reţinut existenţa circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., cu atât mai mult cu cât, din probe rezultă că a mai participat şi o a patra persoană - I.M.Ş. - nefiind relevant că pentru acesta nu s-a stabilit la acest moment o răspundere penală, întrucât agravanta se aplică chiar dacă unii participanţi acţionează fără vinovăţie.
În cursul judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul a dovedit prin înscrisuri autentice, bancare şi prin declaraţiile martorilor Z.C. şi Ţ.L. că a acoperit integral prejudiciul creat celor două societăţi comerciale administrate de martori.
La acel moment era în vigoare prevederea art. 741 C. pen., text care, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011.
Cu privire la incidenţa acestui text în cauză, s-au reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale au efect pentru viitor, prin urmare ele nu retroactivează, consecinţa fiind că, pe parcursul procesului, pe o perioadă de timp a fost în vigoare şi art. 741 C. pen., acest text putând fi considerat, ca urmare a efectelor sale, o lege penală mai favorabilă, conform art. 13 C. pen.
În plus, prin decizia de neconstituţionalitate nr. 932/2006, Curtea Constituţională a stabilit, în privinţa unei dispoziţii similare a art. 10 din Legea nr. 241/2005, că aceasta este constituţională, în raport cu faptul că legiuitorul a prevăzut un termen precis până la care făptuitorul poate acoperi paguba, şi anume primul termen de judecată, care poate fi considerat şi primul termen de după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Ori, astfel fiind, s-a constatat că în fapt inculpatul P.F. a satisfăcut aceste cerinţe de constituţionalitate aplicate prin similitudine de situaţie art. 74 C. pen., prin aceea că a achitat prejudiciul până la primul termen de judecată.
În altă ordine de idei, s-a reţinut că textul analizat, în varianta producerii unui prejudiciu mai mare de 50.000 euro dar până la 100.000 euro, cum este cazul de faţă, permite instanţei să aprecieze aplicarea fie a unei pedepse cu închisoarea între limite reduse la jumătate, fie aplicarea unei amenzi penale, în funcţie de circumstanţele reale ale infracţiunii şi de pericolul social concret.
Pentru considerentele expuse, s-a reţinut, pe de o parte, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 741 C. pen., ca text de lege penală mai favorabil, ce a fost în vigoare pe parcursul primei părţi a procesului, şi pe de altă parte, că circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, constând în premeditarea minuţioasă a acestora, preconstituirea de probe sau falsificarea ulterioară a altora în scopul evitării răspunderii penale, numărul inculpaţilor care au conlucrat la săvârşirea infracţiunii, agravarea datorată infracţiunii continuate şi consecinţelor deosebit de grave, exclud posibilitatea aplicării unei amenzi penale, ci se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea care să satisfacă scopul preventiv educativ şi coercitiv al acesteia.
Faptele inculpatului T.C., care la data de 16 noiembrie 2010 a indus în eroare 10 persoane cu privire la calitatea sa de administrator al SC S.B. SRL, prin realizarea de activităţi care reveneau acestui administrator, prin executarea unei semnături false cu iniţialele administratorului, şi acceptând cu ştiinţă ca inculpatul P.F. să-l prezinte drept administratorul societăţii vânzătoare, omiţând cu ştiinţă să comunice faptul că nu are vreo calitate în cadrul SC S.B. SRL, confirmând implicit prin toate acestea ca fiind adevărat faptul nereal că prin încheierea de contracte cu SC S.B. SRL şi prin emiterea de file cec şi bilete la ordin necompletate contractanţilor li se vor livra cantităţile de îngrăşăminte chimice înscrise în contractele încheiate, în scopul obţinerii unui beneficiu material necuvenit pentru altul, şi în condiţiile în care s-a creat o pagubă totală de 400.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a reţinut şi în privinţa acestui inculpat circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
În ce priveşte efectele art. 74 C. pen. asupra pedepsei aplicabile acestui inculpat, s-a apreciat, în lipsa unei prevederi exprese care să limiteze aplicabilitatea doar în privinţa inculpatului care a suportat personal acoperirea prejudiciului, că acoperirea prejudiciului de către unul din inculpaţi profită tuturor celorlalţi, întrucât ulterior inculpaţii au posibilitatea de a-şi împărţi între ei obligaţia de plată, conform principiului divizibilităţii creanţei între debitorii solidari, iar dacă textul s-ar interpreta că numai inculpatul care a achitat efectiv prejudiciul beneficiază de reducerea pedepsei, ar însemna că cel care achită primul prejudiciul blochează posibilitatea celorlalţi de a face acelaşi lucru (întrucât părţile vătămate nu au temei să primească mai mult decât prejudiciul efectiv produs) aspect care vine în contradicţie cu art. 16 din Constituţia României (egalitatea în faţa legii în situaţii juridice identice sau similare).
În consecinţă, s-au reţinut aceleaşi considerente referitoare la interpretarea art. 74 C. pen. în privinţa lui T.C.
Faptele inculpatului M.G. de a ajuta, la datele de 15 - 16 noiembrie 2010 pe inculpaţii P.F. şi T.C. să inducă în eroare un număr de 10 persoane în legătură cu realitatea încheierii unor contracte de vânzare cumpărare de îngrăşăminte chimice şi cu scopul pentru care sunt solicitate instrumente de plată în alb, prin mimarea de convorbiri telefonice nereale care să-i convingă pe contractanţi că se pregăteşte transportul îngrăşămintelor chimice respective, precum şi prin punerea la dispoziţie autoturismului său în scopul deplasărilor în realizarea intenţiei infracţionale, toate acestea în scopul obţinerii unui beneficiu material necuvenit pentru altul, şi în condiţiile în care s-a creat o pagubă totală de 400.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut şi în privinţa acestui inculpat dispoziţiile art. 741 C. pen., ca text de lege mai favorabilă, dar şi dispoziţiile art. 75 lit. c) C. pen., întrucât actele sale materiale au fost concomitente şi în acelaşi loc cu ale celorlalţi doi inculpaţi.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen.
Astfel, cu privire la pericolul social concret al faptelor, s-a reţinut că acesta este unul ridicat, având în vedere circumstanţele reale de săvârşire: insistenţa infracţională relevată de deplasarea repetată a inculpatului P.F. la Hârşova şi la Cobadin în realizarea scopului propus; colaborarea mai multor persoane la realizarea scopului infracţional; numărul mare de persoane induse în eroare, provenind din aceeaşi zonă, aspect de natură a crea o teamă excesivă ulterioară în implicarea în încheierea de contracte; valoarea mare a prejudiciului, constând în dublul limitei de la care există consecinţa deosebit de gravă prevăzută de art. 146 C. pen., şi perturbarea gravă a activităţii celor două societăţi comerciale cu profil agricol, ale căror conturi bancare au fost devalizate.
În ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a reţinut că conduita lor anterioară nu justifică aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., fie pentru că această conduită este una a unei persoane normale, fără a fi ieşită în evidenţă în mod pozitiv prin anumite acţiuni benefice pentru comunitate, fie pentru că în trecut unii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale sau se conturează că s-au implicat şi în alte fapte penale aflate pe rolul organelor judiciare.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. nu este aplicabilă în cauză, întrucât o aceeaşi conduită a inculpaţilor nu poate atrage beneficiul concomitent a două texte legale - art. 741 şi art. 74 lit. b) C. pen.
Inculpaţii au dat declaraţii nesincere în cursul urmăririi penale şi judecăţii, au folosit înscrisuri falsificate pentru a induce instanţa în eroare, inculpatul P.F. a determinat pe martorul M. să dea declaraţii neadevărate în acelaşi scop, motiv pentru care pedepsele aplicate vor reflecta şi această componentă periculoasă a caracterului inculpaţilor, care nu-şi asumă răspunderea pentru faptele săvârşite şi încearcă să evite sancţionarea penală prin orice mijloace nelegale.
În ce îi priveşte pe inculpaţii T.C. şi M.G., s-a apreciat că poate fi reţinută o circumstanţă atenuantă judiciară în favoarea lor, permisă de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în aceea că au fost atraşi în realizarea infracţiunii de către inculpatul P.F., ca urmare a relaţiei apropiate cu acesta, nu rezultă că au beneficiat sau urmau să beneficieze de sume importante din cele deturnate, contribuţia lor concretă a fost de mai mică importanţă şi s-a limitat la acte materiale de moment, şi nu la acte de concepere a infracţiunii, astfel încât, pe ansamblu, aplicarea unor pedepse între limitele speciale prevăzute de lege, ar atrage o sancţionare excesivă în raport cu pericolul social concret creat de aceşti inculpaţi.
S-a mai apreciat şi că, în lipsa contribuţiei determinante a inculpatului P.F., ceilalţi doi inculpaţi nu ar fi avut posibilitatea să săvârşească o astfel de faptă, şi deci nu ar fi săvârşit-o.
Pentru considerentele expuse, s-a aplicat inculpatului P.F. o pedeapsă orientată între limitele speciale reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 741 C. pen., dar ţinând seama şi de agravarea dată de infracţiunea continuată şi de circumstanţa agravantă, şi s-a aplicat inculpaţilor T.C. şi M.G. pedepse orientate sub limitele speciale astfel determinate, ţinându-se seama pentru primul inculpat de contribuţia mai importantă ca urmare a calităţii de autor.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a apreciat, în raport cu circumstanţele personale ale inculpaţilor şi cu comportamentul lor procesual ce a ieşit din limita legalităţii, că aceştia nu prezintă garanţia reeducării în spiritul legii fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, sens în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 lit. c) şi respectiv art. 861 lit. c) C. pen., pentru ca inculpaţii să beneficieze de suspendarea executării pedepsei.
Întrucât inculpaţii P.F. şi T.C. au fost reţinuţi şi respectiv arestaţi preventiv în cauză, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 19 noiembrie 2010 la 07 martie 2011 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpaţii P.F. şi T.C. în cursul judecăţii.
S-a luat act că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de aceşti doi inculpaţi, încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.
În ce îl priveşte pe inculpatul C.M., la încadrarea juridică corectă s-a reţinut şi dispoziţia art. 75 lit. c) C. pen., câtă vreme a fost trimis în judecată pentru o faptă săvârşită împreună cu alţi trei inculpaţi, însă pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acest inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., constatând lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, şi anume lipsa intenţiei.
S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 19 noiembrie 2010 - 07 martie 2011 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 140 C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept, la data de 28 noiembrie 2011, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul C.M. prin încheierea din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Constanţa, această dispoziţie fiind executorie în ce priveşte încetarea de drept a măsurii preventive.
Având în vedere declaraţiile date în cursul judecăţii, la primul termen de judecată, al reprezentanţilor legali ai societăţilor comerciale păgubite, şi depunerea dovezilor din care rezultă acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, s-a luat act că persoanele vătămate SC A.C.Ţ. SRL prin reprezentant legal Ţ.L., şi SC Z.C. SRL prin reprezentant legal Z.C., nu s-au constituit părţi civile în prezentul proces penal.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.F. a unei ştampile a SC S.B. SRL Piatra-Neamţ, folosită nelegal la realizarea actelor materiale frauduloase.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.M., a două agende cu coperte tip piele ce au fost ridicate ca mijloace de probă, studiul lor relevând că nu conţin elemente de natură să intereseze aflarea adevărului, în condiţiile în care consemnările despre îngrăşăminte şi preţ au putut fi consemnate cu bună credinţă doar pentru memorarea datelor respective şi eventual transmiterea ofertelor către alte persoane interesate.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii T.C., M.G. şi P.F. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa:
În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului C.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., constatând, în mod eronat, lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, şi anume intenţia.
În acest sens se face trimitere la faptul că, inculpatul C.M., din proprie iniţiativă a susţinut că afacerea este girată de V., fără a i se cere acest lucru de către părţile vătămate sau de inculpatul P., neexistând probe la dosarul cauzei că ideea a fost sugerată de inculpatul P., cu atât mai mult cu cât, inculpatul C.M. nu a făcut minime demersuri pentru a verifica cele susţinute.
Se relevă că, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, fiind întrebat dacă a purtat vreo discuţie cu inculpatul P. relativ la seriozitatea SC S.B., acesta a negat că ar fi existat o asemenea discuţie.
Se solicită să se ia în considerare faptul că, interesul inculpatului C.M. de a obţine un comision justifică şi interesul său de a face afirmaţii gratuite.
Se relevă că, şi martorul I.I. ar fi avut interesul de a obţine un comision însă acest aspect nu l-a determinat pe martor să se implice în vreun fel în negocierile care au avut loc cu privire la încheierea contractelor cu părţile vătămate, aspect susţinut de părţile vătămate.
Contrar atitudinii adoptate de martorul I.I. şi observată de părţile vătămate, deşi inculpatul C.M. nu a avut nici un rol în negocierea contractelor prezenţa sa a fost utilă doar în scopul formării convingerii părţilor vătămate să încheie contractele, că afacerea are un suport real.
Se apreciază că nu poate fi primită nici afirmaţia instanţei de fond potrivit cu care inculpatul C.M. dorea să desfăşoare acelaşi tip de afaceri ca şi inculpatul P. atâta timp cât nu avea resursele necesare, I.I. indicând faptul că suporta toate cheltuielile cu transportul inculpatului în baza promisiunilor de câştiguri viitoare.
Se consideră că nici intenţia inculpatului C.M. de a anunţa partea vătămată Z. despre comportamentul inculpatului P. nu poate conduce la concluzia nevinovăţiei sale cât timp aceasta nu s-a concretizat în acţiuni care să înlăture îndoiala, în măsuri care să împiedice producerea unui rezultat.
Se susţine că, nu este necesară dovedirea unei înţelegeri prealabile între inculpaţi, această împrejurare neavând rolul de a influenţa existenţa complicităţii ci doar rolul de a demonstra, eventual o premeditare în comiterea faptei, fiind suficient probarea ca a sprijinit efectiv, cu intenţie, activităţile de inducere în eroare ale celorlalţi inculpaţi.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut aplicarea prevederilor art. 741 C. pen. pentru inculpaţii T.C. şi M.G.
În acest sens se relevă că, deşi nu se contestă argumentaţia instanţei de fond, textul legal se referă la învinuitul sau inculpatul care a achitat prejudiciul şi nu la situaţia în care este recuperat prejudiciul.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Referitor la inculpatul P., în raport de contribuţia sa la comiterea faptei nu permitea aprecierea unei pedepse orientate spre minimul special, după reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 741 C. pen.
Referitor la inculpatul T.C., chiar în condiţiile unei participaţii mai reduse, trebuie să se ia în considerare faptul că această participaţie este rezultatul rolurilor asumate de inculpaţi în baza unei înţelegeri comune.
Se apreciază că trebuie luat în considerare şi comportamentul procesual adoptat de acest inculpat, în înţelegere cu inculpatul P., de a prezenta instanţei înscrisuri falsificate în scopul înlăturării răspunderii penale.
Referitor la inculpatul M.G., chiar în condiţiile unei participaţii mai reduse decât a celorlalţi doi inculpaţi, se apreciază că s-a realizat o individualizare greşită a pedepsei, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
În apelul formulat de apelantul inculpat T.C.:
În mod greşit instanţa de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., neputându-se reţine în sarcina acestuia că ar fi desfăşurat acte materiale de autorat ci numai de complice.
În acest sens s-a arătat că nici o parte vătămată nu a declarat că ar fi purtat discuţii cu inculpatul T.C. sau că au luat legătura cu acesta, mai mult, inculpatul T.C. nu a fost prezent la nici o negociere, nu şi-a declinat nici o calitate sau identitate falsă cu privire la apartenenţa sa la o societate.
S-a relevat că partea vătămată a fost cea care a completat contractele, fără nici o contribuţie din partea inculpatului T.C., ceea ce echivalează cu faptul că oferta era deja făcută şi stabilită, în scris, prin contractele încheiate.
S-a solicitat să se ia în considerare că inculpatul T.C. nu a completat nici un ordin de plată şi nici nu a retras vreo sumă de bani.
S-a apreciat că, prin contribuţia inculpatului T.C. nu s-a realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.
În mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond că la dosarul cauzei există probe din care să rezulte intenţia inculpatului T.C. de a induce în eroare părţile vătămate.
În acest sens s-a relevat că, la momentul 17 noiembrie 2010, contractele comerciale încheiate erau în derulare, termenul scadent fiind la data de 20 noiembrie 2010, ori, înăuntrul acestei perioade atât inculpatul T.C. cât şi inculpatul P.F. au fost arestaţi fiind în imposibilitate de a mai aduce la îndeplinire obligaţiile contractuale.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că inculpatul T.C. ar fi comis infracţiunea de înşelăciune împreună cu ceilalţi inculpaţi.
S-a arătat că, din actele dosarului nu rezultă că inculpaţii au beneficiat sau urmau să beneficieze de sume importante de bani şi nici că activitatea inculpatului T.C. a fost una de concepere, de natură să atragă o sancţionare excesivă în raport de pericolul concret.
În mod greşit instanţa de fond a aplicat inculpatului T.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi aceasta în raport de practica Curţii de Apel Constanţa dar şi a Curţii Europene.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului T.C. şi aceasta raportat la circumstanţele personale favorabile, inculpatul fiind căsătorit, are un copil minor şi se află la primul conflict cu legea penală.
În apelul formulat de apelantul inculpat M.G.:
În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M.G. impunându-se achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind comisă de inculpat.
În acest sens se relevă că nu s-a indicat de instanţa de fond martorul din depoziţia căruia ar rezulta împrejurarea că inculpatul a dat impresia contractanţilor - părţi vătămate sau martori, care semnau în acel birou contractele de livrare a ureei, că se ocupă de transport, prin indicarea mijloacelor de transport şi modalitatea în care era ambalată, saci de 50 kg sau 500 kg.
În această modalitate, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
S-a făcut trimitere la declaraţiile martorilor S.I., L.I., Z.C. şi Ţ.L. date olograf în care nu numai că nu se relatează despre nici o persoană care discuta despre transporturi, mai mult, se descrie tot ce sa întâmplat, exclusiv acest episod, numele inculpatului M.G. fiind menţionat abia la data de 30 noiembrie 2010, când acesta a fost reţinut şi adus la parchet.
S-a făcut trimitere şi la procesele-verbale de recunoaştere, în care martorii au afirmat că nu cunosc persoana inculpatului M.G., susţinând că, doar cu ocazia recunoaşterii li s-a adus la cunoştinţă, că se numeşte M.G., şi că, anterior acestui moment al recunoaşterii, au afirmat că nu l-au descris niciodată şi că doar cu acest prilej, l-au indicat.
S-a relevat că, şi în situaţia în care s-ar primi ca reale susţinerile martorilor potrivit cu care l-au auzit pe inculpatul M.G. vorbind la telefon despre saci, urmează a se avea în vedere că la momentul la care se discuta acest subiect, contractele sau modalitatea în care s-a discutat încheierea contactelor era finalizată, atitudinea volitivă a părţilor vătămate sau a persoanelor era deja formată.
S-a solicitat să se ia în considerare faptul că din întreaga motivare a instanţei de fond reiese fără nici un dubiu că inculpatul P.F. este cel care a convins părţile vătămate să încheie aceste contracte în condiţiile precizate exclusiv de acesta.
S-a făcut trimitere şi la declaraţiile numiţilor Z.C. şi Ţ.L., care întrebaţi fiind dacă, la încheierea contractelor, esenţială au fost şi aspectele legate de transport, dacă au apreciat că în condiţiile încheierii contractelor, condiţia transportului a fost un aspect esenţial în rezoluţia lor de a le încheia, răspunsul a fost negativ, ba mai mult că nici nu au existat discuţii legate de transport.
În apelul formulat de apelantul inculpat P.F.:
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului în raport de circumstanţele personale ale acestuia.
S-a solicitat să se aibă în vedere că inculpatului P.F. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, după cum, în favoarea acestuia trebuie reţinută şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 168/P din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelanţii inculpaţi T.C., M.G. şi P.F. împotriva Sentinţei penale nr. 458 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 18797/118/2010 şi, în baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută, pentru inculpaţii T.C. şi P.F. măsura obligării de a nu părăsi ţara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a decide astfel, examinând legalitatea şi temeinicia sus-menţionatei sentinţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii P.F., T.C. şi M.G., în acord cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, inculpaţii P.F., M.G. şi T.C. se cunoşteau între ei anterior perioadei noiembrie 2010, printre cunoştinţele acestora fiind şi martorul D.M.I., aspecte necontestate de inculpaţi.
Inculpatul C.M. nu se cunoştea anterior faptelor cu ceilalţi trei inculpaţi însă l-a cunoscut, anterior lunii noiembrie 2010, pe martorul D.M.
Inexistenţa unei legături anterioare între inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. şi inculpatul C.M. a fost probată de faptul că, cei trei inculpaţi nu au apelat în mod direct la acesta pentru a găsi persoane interesate în cumpărarea unor cantităţi de uree şi azotat ci aceasta s-a realizat prin intermediul martorului D.M.
S-a reţinut că, potrivit declaraţiei inculpatului P.F. dar şi a martorului D.M., în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul P.F. l-a contactat pe martorul D.M., întrebându-l dacă cunoaşte persoane interesate să achiziţioneze îngrăşăminte chimice pentru agricultură iar acesta, la rândul său, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.M. propunându-i să întreprindă demersuri pentru găsirea unor cumpărători de îngrăşăminte chimice folosite în agricultură.
Relevant în reţinerea inexistenţei unei înţelegeri prealabile între inculpatul P.F. şi inculpatul C.M. a fost apreciat şi faptul că, acestuia din urmă nu i s-au comunicat nici direct de inculpat şi nici prin intermediul martorului D.M.I., condiţiile încheierii contractelor şi nici aspecte legate de oferta de vânzare a acestor produse, singura însărcinare a acestuia fiind să identifice persoane interesate în achiziţionarea unor astfel de produse.
S-a evidenţiat şi faptul că inculpatul C.M. nu avea nici o posibilitate de a obţine date despre inculpaţi, despre oferta acestora, pe care în acest moment nici nu o cunoştea ori despre realitatea tranzacţiilor care se preconizau a se încheia, necunoscându-i pe inculpaţi anterior acestui moment şi totodată, neexistând probe la dosarul cauzei din care să rezulte că a fost informat despre caracterul fals al afacerii.
În aceste condiţii, la data de 08 noiembrie 2010, inculpatul C.M. a luat legătura telefonic cu martorul I.I., domiciliat în localitatea Vadu Oii - Hârşova, persoană care efectua pentru inculpat servicii de transport în vederea derulării propriilor afaceri ale inculpatului şi i-a adus la cunoştinţă că, are un prieten în localitatea Fundulea, care are de vânzare îngrăşăminte chimice pentru agricultură, martorul fiind întrebat dacă vrea să cumpere îngrăşăminte şi dacă cunoaşte alte persoane, din zonă, care ar fi interesate să cumpere îngrăşăminte chimice la un preţ avantajos.
A fost apreciat ca relevant şi faptul că, inculpatul C.M. s-a referit la un prieten respectiv martorul D.M.I. ca fiind persoana care are de vânzare îngrăşăminte, necunoscând că, în realitate, produsul urmează să fie vândut de alte peroane.
Împrejurarea că inculpatul C.M. nu avea cunoştinţă de condiţiile în care se vor încheia contractele a rezultat şi din faptul că aceste condiţii nu au fost comunicate martorului I.I., acestea nefiind aduse la cunoştinţă de martor nici persoanelor identificate, respectiv numiţilor M.M., R.C. şi T.G., aspectele esenţiale ale contractelor fiind comunicate acestora, ulterior, direct de inculpatul P.F.
S-a stabilit ca a doua zi, persoanele interesate să se întâlnească cu persoanele care comercializau îngrăşăminte.
Conform înţelegerii, a doua zi, numiţii I.I., M.M., R.C. şi T.G. s-au întâlnit într-un local din Hârşova cu inculpaţii C.M. şi P.F., care s-a recomandat cu prenumele "F.", martorul D.M.I. şi o altă persoană care era îmbrăcată în costum şi care s-a recomandat drept directorul SC S.B. SRL.
Aceste aspecte rezultă din declaraţiile numiţilor I.I., M.M., R.C. şi T.G. şi din procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup.
Depoziţiile martorilor menţionaţi au fost apreciate relevante în stabilirea persoanelor şi a rolului pe care l-au avut acestea în activitatea de inducere în eroare a acestora la încheierea contractelor de vânzare cumpărare de îngrăşăminte chimice.
Astfel, persoana rămasă neidentificată, îmbrăcată în costum şi care s-a recomandat drept directorul SC S.B. SRL, societate care urma să livreze cantitatea de îngrăşăminte chimice, a declanşat discuţia referitoare la vânzarea-cumpărarea produselor de îngrăşăminte chimice, după care a plecat, sub pretextul că doreşte să găsească o bancă B.C.R. la care să facă unele operaţiuni, aspect nereal având în vedere că nu exista o asemenea bancă în localitatea Hârşova.
S-a reţinut ca fiind relevant, faptul că reprezentantul legal al societăţii vânzătoare, adică cel care se presupune că avea cel mai mare interes să prezinte personal oferta şi să negocieze cu posibilii cumpărători, nu a rămas la discuţii, deşi acesta era scopul pentru care venise, pretextând că are de efectuat operaţiuni bancare la o bancă ce nu exista în Hârşova.
Prezentarea ofertei de vânzare s-a realizat de inculpatul P.F., persoană fără nici o calitatea în societatea menţionată, care le-a adus la cunoştinţă preţurile oferite, categoriile de îngrăşăminte chimice ofertate, modalităţile de plată a preţului, condiţia de a se depune file cec în alb pentru garantarea plăţii, condiţiile şi termenele de livrare a îngrăşămintelor etc.
S-a reţinut, potrivit declaraţiilor martorilor menţionaţi că, inculpatul C.M. nu a intervenit în nici un mod în discuţie, prezenţa sa la acea întâlnire fiind justificată de faptul că prin intermediul său şi al martorului I. au fost identificate persoanele interesate şi totodată de obţinerea unui comision, în funcţie de contractele care urmau să se încheie.
Atitudinea adoptată de inculpatul C.M. la întâlnirea cu părţile vătămate, mai sus reliefată, probată cu depoziţiile martorilor menţionaţi, a dovedit că acesta nu avea cunoştinţă de oferta şi condiţiile în care urmau să se încheie contractele, de fictivitatea ofertei şi că nu a existat o înţelegere prealabilă cu inculpatul P.F. de a participa la inducerea în eroare a părţilor vătămate.
Activitatea de inducere în eroare desfăşurată de inculpatul P.F. a constat în precizarea preţului de 1150 lei/t uree şi 1350 lei/t azotat de amoniu, indicarea modalităţii de plată, inculpatul solicitând ca la semnarea contractului cumpărătorii să lase drept garanţie o filă cec care să acopere 20% din contravaloarea mărfii achiziţionate, restul de plată urmând a fi făcut la 30 august 2011, înmânarea unui model de contract pe care îl luase de la cel recomandat directorul societăţii vânzătoare, menţionarea unei persoane de contact, respectiv I., nume ce corespunde cu cel al lui I.M.Ş., nume indicat şi în formularul de contract ca fiind administratorul SC S.B. SRL.
Oferta prezentată de inculpatul P.F. a fost apreciată de martorii M.M., R.C. şi T.G. ca fiind suspectă întrucât preţul la uree era mult scăzut faţă de cel de piaţă, în timp ce preţul la azotat de amoniu, dimpotrivă, era mai mare decât cel de piaţă, cu menţiunea că, în mod obişnuit ureea este comercializată cu un preţ mai mare decât azotatul.
În aceste condiţii, martorii M.M., R.C. şi T.G. l-au anunţat telefonic pe C.M. că nu doresc încheierea contractelor respective.
În realizarea înţelegerii dintre inculpatul C.M. şi martorul D.M.I. ca primul să identifice persoane interesate în achiziţionarea de îngrăşăminte chimice, inculpatul C.M. l-a contactat pe martorul S.I., din Cobadin, pe care îl cunoştea întrucât intermediase pentru acesta vânzarea unei cantităţi de grâu, căruia i-a prezentat generic oferta de vânzare îngrăşăminte chimice, martorul informând şi alte persoane posibil interesate, respectiv administratori ai unor societăţi agricole din zona Cobadin.
În aceste condiţii, oferta a fost prezentată şi martorului Z.C., considerat un lider al agricultorilor din zonă, stabilindu-se o întâlnire cu reprezentanţii firmei vânzătoare la sediul SC Z.C. SRL Cobadin aparţinând martorului.
S-a reţinut că, nici la acest moment, inculpatul C.M. nu cunoştea, decât generic, condiţiile esenţiale în care urmau să se încheie contractele, numai în coordonatele prezentate de inculpatul P.F. persoanelor din localitatea Hârşova, neexistând nici o probă la dosarul cauzei din care să rezulte faptul că, între timp, inculpatului C.M. i s-au comunicat şi alte aspecte dar mai ales împrejurări din care acesta să ia cunoştinţă de caracterul fictiv al tranzacţiilor sau din care să îşi dea seama despre intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate de către ceilalţi inculpaţi.
Esenţial în sensul reţinerii acestei concluzii a fost şi faptul că, după eşecul tranzacţiilor cu persoanele din Hârşova, oferta către persoanele din Cobadin a fost schimbată, în sensul apropierii de condiţiile de pe piaţa îngrăşămintelor chimice, această ofertă fiind prezentată, astfel cum vom arăta, prima dată părţilor vătămate de inculpatul P.F..
În vederea întâlnirii din localitatea Cobadin, inculpatul C.M. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.F. şi au stabilit să se întâlnească în zona localităţii Murfatlar, pentru a se deplasa împreună la Cobadin, inculpatul C.M. deplasându-se de la Cumpăna la Cobadin cu autoturismul martorului I.I., condusă de acesta, în timp ce, de la Bucureşti, inculpatul P.F. s-a deplasat cu autoturismul D.L. albastră, proprietatea inculpatului M.G., împreună cu acesta din urmă şi cu încă o persoană descrisă de martori ca fiind slăbuţ şi îmbrăcat în costum.
La data de 15 noiembrie 2010, la sediul SC Z.C. SRL aparţinând numitului Z.C., s-au prezentat mai mulţi agricultori din zonă, respectiv S.I. Vasile, Ţ.L., Ţ.D., I.I. dar şi inculpaţii C.M. şi P.F..
În acest context, inculpatul P.F., în realizarea acţiunii de inducere în eroare a părţilor vătămate, a prezentat clauzele contractuale, respectiv preţul ureei şi azotatului, a comunicat condiţionarea semnării contractelor de depunerea unor instrumente bancare de plată emise în alb, justificate ca fiind garanţie a plăţii, tranşele şi termenele de plată (20% la livrarea mărfii, 80% la 31 august 2011), termenul de livrare (la câteva zile de la semnarea contractelor), originea îngrăşămintelor (Bulgaria), şi aspect deosebit de important plata celei de-a doua tranşe din preţ după recoltare.
A fost apreciată ca relevantă în acest sens declaraţia martorului S. Iulian care a arătat faptul că, cu ocazia primei întâlniri dintre agricultori şi reprezentanţii firmei vânzătoare, dintre cei patru bărbaţi ce-l însoţeau pe C.M., cel care a prezentat oferta a fost P.F. care a indicat că 20% din preţ se va achita la primirea mărfii, iar restul pe data de 31 august 2011 după recoltă, precum şi că nu se poate încheia contractul decât dacă cumpărătorul lasă un instrument de plată.
S-a reţinut că, şi la acest moment, inculpatul C.M. nu a intervenit în nici un mod în negocieri, neexistând dovezi la dosarul cauzei în baza cărora să se aprecieze că, în afară de faptul că l-a adus pe inculpatul P.F. la întâlnirea cu persoanele interesate în achiziţionarea de îngrăşăminte, ar mai fi desfăşurat şi alte activităţi din care să rezulte că avea cunoştinţă de intenţia frauduloasă a celuilalt inculpat, că l-a sprijinit pe acesta sau prin care să se realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune.
Fiind interesaţi în semnarea contractelor în condiţiile prezentate de inculpatul P.F., persoanele prezente la întâlnirea din 15 noiembrie 2010 în acord cu inculpatul P.F. au stabilit să se întâlnească a doua zi, dată până la care, persoanele interesate care nu dispuneau de instrumentele de plată emise conform noilor reguli bancare (personalizate prin tipărirea denumirii fiecărei societăţi titulare pe filele cec şi biletele la ordin), vor solicita băncilor să le emită carnete cu instrumente de plată personalizate.
În executarea rezoluţiei infracţionale comune de a induce în eroare părţile vătămate la încheierea contractelor de vânzare cumpărare de îngrăşăminte chimice, la data de 16 noiembrie 2010, inculpaţii P.F., T.C., M.G. şi numitul I.M.Ş., persoană descrisă de martorii prezenţi ca fiind o persoană slăbuţă, îmbrăcată în costum, s-au deplasat la sediul SC Z.C. SRL în Cobadin cu autoturismul D.L. aparţinând lui M.G., condus de T.C.
La această întâlnire a participat şi inculpatul C.M.
Totodată, au fost prezente alte persoane interesate, respectiv D.I., R.D. şi B.V.
S-a reţinut că nici unul dintre inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. nu aveau nici o calitate în cadrul SC S.B. SRL Piatra-Neamţ cu care urma să se încheie contractele de vânzare cumpărare, după cum nici unul dintre ei nu avea vreo împuternicire din partea reprezentanţilor acestei societăţi în baza căreia să negocieze şi să perfecteze astfel de contracte.
De asemenea, a fost apreciat ca relevant şi faptul că, deşi nu avea nici o calitate în SC S.B. SRL Piatra-Neamţ, inculpatul T.C. avea asupra sa ştampila acestei societăţi, ştampilă pe care, personal a aplicat-o pe contractele încheiate şi totodată le-a şi semnat, cu atât mai mult cu cât nu a discutat niciodată cu reprezentantul legal al acestei societăţi care să îi fi înmânat ştampila.
S-a constatat, în baza declaraţiilor persoanelor menţionate interesate în achiziţionarea de îngrăşăminte chimice, că inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. s-au comportat astfel încât au creat convingerea acestor persoane că sunt reprezentanţii SC S.B. SRL Piatra-Neamţ şi că fiecare avea un anumit rol bine stabilit în încheierea şi executarea contractelor.
În baza aceloraşi declaraţii, s-a putut stabili faptul că, la cele două întâlniri care au avut loc în data de 16 noiembrie 2010 la locul menţionat, inculpatul P.F. a prezentat oferta şi condiţiile de încheiere a contractelor şi a răspuns întrebărilor persoanelor interesate privind clauzele contractuale şi facilităţile care li se pot acorda iar inculpatul T.C., a ştampilat şi semnat contractele cu persoanele interesate.
Curtea a apreciat că activitatea inculpatului T.C. de a semna şi ştampila contractele încheiate nu poate fi explicată în condiţiile în care la sediul SC Z.C. SRL a fost prezent şi numitul I.M.Ş. care este administratorul de drept al SC S.B. SRL, prezenţa acestei persoane fiind confirmată de toţi martorii prezenţi şi care l-au recunoscut ca fiind persoana despre care au crezut că este şoferul celorlalţi inculpaţi, sens în care facem trimitere la procesele-verbale de recunoaştere încheiate de organele de poliţie.
A fost apreciată ca relevantă declaraţia martorului S.I. care i-a identificat pe ceilalţi trei bărbaţi care se aflau împreună cu P.F. la data semnării contractelor ca fiind T.C., M.G. şi I.M.Ş., acesta din urmă creând aparenţa că este şofer al celorlalţi.
Martorul şi-a format această convingere urmare a faptului că numitul I.M.Ş. a venit împreună cu inculpaţii, dar nu a participat în nici un fel la discuţii, nu a intrat în biroul în care se purtau discuţiile, ci s-a plimbat pe hol şi pe afară, or, o astfel de prezenţă şi un astfel de comportament sunt similare cu ale unui şofer.
Este inexplicabil, în măsura în care tranzacţiile comerciale ar fi fost reale, faptul că, fiind prezent la locul negocierilor, administratorul de drept al societăţii vânzătoare nu şi-a declinat calitatea, nu a prezentat detaliile afacerii şi nu a semnat şi ştampilat contractele, cu atât mai mult cu cât, în conţinutul acestor contracte era menţionat numele său.
S-a constatat că activitatea inculpatului T.C. de inducere în eroare a părţilor vătămate nu s-a materializat doar în semnarea şi ştampilarea unor contracte, în calitate de reprezentant al SC S.B. SRL, calitate pe care nu o avea.
Astfel, pentru a întări convingerea martorului Ţ.L. că este chiar reprezentantul acelei societăţi, inculpatul T.C., în mod fictiv, pentru a răspunde întrebării martorului legată de numărul ce se va atribui contractului său, a invocat că trebuie să vorbească la telefon cu secretara, a ieşit afară şi apoi a revenit comunicând că numărul contractului este 68 din 15 noiembrie 2010, ori nu s-a probat că o asemenea discuţie ar fi avut loc cu o persoană care ar fi îndeplinit această atribuţie în cadrul SC S.B. SRL.
În realitate, inculpatul, neavând nici o calitate în SC S.B. SRL, neavând nici o legătură cu această societate, fiind solicitat de inculpatul P.F. chiar în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2010 să efectueze deplasarea la Cobadin, nu avea cum să cunoască vreun număr de telefon al unei presupuse secretare a SC S.B. SRL.
Aspectul reţinut a fost probat cu declaraţia martorului Ţ.L. şi cu declaraţia inculpatului.
Totodată, înţelegerea prealabilă cu ceilalţi inculpaţi, de inducere în eroare a părţilor vătămate a rezultat şi din faptul că, dată fiind solicitarea intempestivă de a efectua deplasarea din partea inculpatului P.F. acesta a acceptat să joace rolul de reprezentant al SC S.B. şi să semneze contractele, în această calitate, fiind cert că, în măsura în care afacerea ar fi fost reală, nu ar fi trebuit să se procedeze în această modalitate, cu atât mai mult cu cât, avea cunoştinţă de prezenţa adevăratului administrator, numitul I.M.Ş..
Curtea a apreciat că, în mod corect, a fost înlăturată apărarea inculpaţilor P.F. şi T.C. potrivit cu care urmau să primească împuternicire pentru a reprezenta societatea, având în vedere următoarele:
Dacă o asemenea împuternicire ar fi urmat să fie dată, inculpatul T.C. ar fi semnat contractele respective cu propria sa semnătură, ori nici unul din contractele încheiate nu poartă semnătura acestuia, dimpotrivă semnăturile fie sunt indescifrabile fie imită literele "I" şi "S" mare de mână, de la prenumele administratorului de drept, respectiv I.M.Ş..
Mai mult, numitul I.M.Ş. a fost prezent la momentul semnării contractelor, astfel încât putea să semneze personal contractele.
De asemenea, s-a stabilit că presupusa împuternicire acordată inculpatului T.C. este de fapt un înscris falsificat prin confecţionarea şi aplicarea unei ştampile falsificate a SC S.B. SRL, după ce ştampila originală fusese ridicată de organele judiciare, deci după ce contractele fuseseră încheiate şi după ce inculpaţii au fost avizaţi asupra faptului că sunt cercetaţi penal.
Astfel activitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate de către inculpatul T.C. a constat în aceea că, neavând nici o calitate în cadrul SC S.B., a ştampilat şi semnat contractele de vânzare cumpărare, în calitate de reprezentat al societăţii furnizoare, certificând astfel că societatea deţine cantitatea de uree şi azotat ce urma să fie livrată, fapt nereal, că îngrăşămintele urmează să fie vândute la preţul stabilit, în condiţiile stipulate, aspecte, de asemenea nereale.
În consecinţă, activitatea desfăşurată de inculpatul T.C. nu a putut fi apreciată ca fiind de complicitate, aceasta îmbrăcând forma actelor de autorat, criticile formulate în acest sens fiind neîntemeiate.
În raport de materialul probator analizat, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată şi apărarea inculpatului T.C. potrivit cu care la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte implicarea sa în acţiunea de inducere în eroare a părţilor vătămate la încheierea unor contracte comerciale, în înţelegere cu inculpaţii P.F. şi M.G.
Faptul că inculpatul T.C. nu a intrat în posesia nici unei sume de bani nu are relevanţă asupra stabilirii vinovăţiei sale în comiterea faptelor şi în caracterizarea activităţii sale ca fiind de autor şi nu de complice.
Curtea a constatat, cu privire la contribuţia inculpatului M.G. că, în chiar timpul în care se purtau discuţii cu privire la clauzele contractuale, la provenienţa mărfii, la condiţiile de plată, acesta a purtat discuţii telefonice referitoare la paletizarea îngrăşămintelor în saci de 50 kg sau de 500 kg şi la mijloacele de transport, discuţii confirmate de martorii prezenţi.
Astfel, martorul L.I. a declarat faptul că a observat o persoană care vorbea despre modalitatea de transport a îngrăşămintelor chimice contractate, de încărcarea paleţilor, martor care a identificat acea persoană ca fiind inculpatul M.G.
În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorului S.I. care a relatat că l-a observat pe inculpatul M.G. discutând la telefon chestiuni legate de afacere, prezentându-se ca fiind cel ce se ocupă de transportul îngrăşămintelor chimice, discuţiile la telefon fiind legate de detalii precum încărcarea mărfii în saci de 50 kg sau de 500 kg, paletizarea sacilor şi descărcarea cu utilaj.
Şi martorii Ţ.L. şi Z.C. au arătat, despre inculpatul M.G. că l-au observat vorbind la telefon chestiuni legate de afacerea care se discuta, şi anume legate de transportul îngrăşămintelor chimice, de încărcare a acestora în saci de 50 kg, saci de 500 kg, şi s-a şi prezentat ca fiind persoana care se ocupă de transport.
În baza acestor declaraţii, Curtea a apreciat că, în mod corect, s-a înlăturat apărarea inculpatului potrivit cu care nu ar fi purtat asemenea discuţii.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului potrivit cu care, chiar şi în măsura în care s-ar fi purtat asemenea discuţii, acestea au fost irelevante la inducerea în eroare a părţilor vătămate, Curtea a înlăturat-o.
Astfel, în condiţiile în care, existând unele dubii cu privire la realitatea tranzacţiilor, la existenţa mărfii, perceperea unor convorbiri telefonice, cu caracter întâmplător, de către persoanele interesate, în chiar momentul negocierilor, în care se dezbăteau chiar aspecte legate de marfă, de existenţa ei şi de condiţiile de transport, au fost de natură să înlăture dubiile persoanelor interesate şi să le determine pe acestea să semneze contractele.
Referitor la inculpatul C.M., s-a reţinut că activitatea infracţională a constat în faptul că, în momentul în care, persoanele interesate de achiziţionarea de îngrăşăminte chimice din zona Cobadin şi-au exprimat suspiciunile legate de derularea afacerii, inculpatul C.M. a intervenit şi a spus să nu-şi facă griji, invocând argumentul că "în spatele" afacerii se află fostul ministru V.
S-a constatat că martorul Ţ.L., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a afirmat că inculpatul C.M. a intervenit şi a spus că "în spatele" afacerii se află fostul ministru V.
Acelaşi martor a arătat, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, că la prima întâlnire, ce a avut loc în data de 15 noiembrie 2010, inculpatul P.F., după ce a prezentat oferta de vânzare a îngrăşămintelor, a afirmat că de afacere se interesează persoane sus puse, precizând numele domnului V.
Astfel, prima persoană care a inoculat părţilor vătămate faptul că V. este interesat de afacere a fost inculpatul P. şi nu inculpatul C.M.
S-a constatat că martorul Ţ.L. nu poate afirma cu certitudine că această informaţie a fost susţinută şi de inculpatul C.M., întrucât în acel moment persoanele prezente vorbeau în acelaşi timp.
În aceste condiţii a părut ca fiind credibilă susţinerea inculpatului C.M. potrivit cu care această informaţie a fost preluată de la inculpatul P.F.
În ceea ce priveşte declaraţia inculpatului P.F., potrivit cu care nu ar fi avut cu inculpatul C.M. o discuţie în care acesta să îi precizeze acest amănunt, s-a constatat, pe de o parte, că întreaga declaraţie a acestui inculpat este nesinceră, acesta încercând să se exonereze de răspundere prin implicarea altor persoane iar, pe de altă parte, în măsura în care iniţial, potrivit declaraţiei martorului Ţ.L., inculpatul P.F. a fost cel care a comunicat această informaţie persoanelor prezente, inculpatul C.M. a preluat-o, susţinând-o la rândul său.
Martorul S.I. a arătat, referitor la acest aspect, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, că în momentul în care Z.C. şi-a manifestat neîncrederea cu privire la toată afacerea, C.M. a intervenit spunând să nu-şi facă griji, argumentând că în spatele afacerii se află fostul ministru V.
În cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi martor a arătat că, în discuţiile purtate la sediul societăţii martorului Z.C., nu a auzit vehiculându-se numele unei persoane importante, auzind astfel de discuţii la parchet.
Curtea a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond şi-a însuşit această declaraţie, având în vedere că, potrivit declaraţiei martorului Z.C., inculpatul C.M. i-a precizat acest aspect la ureche, deci nu a existat posibilitatea de a fi auzit şi de celelalte persoane prezente.
Pentru a fi complice la comiterea unei fapte penale este necesar să ai cunoştinţă de împrejurarea că autorul va comite o faptă penală, să îţi însuşeşti rezoluţia infracţională a autorului şi să iei hotărârea de a contribui la comiterea acelei fapte penale, prin acte de înlesnire sau ajutor.
Astfel s-a evidenţiat în considerentele prezentei sentinţe, nu există nici o probă la dosarul cauzei în baza căreia să se aprecieze că inculpatul C.M. a avut cunoştinţă de intenţia celorlalţi inculpaţi de a induce în eroare părţile vătămate sau că afacerea propusă şi susţinută de inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. nu este reală.
Astfel, inculpatul C.M. nu se cunoştea anterior faptelor cu ceilalţi trei inculpaţi.
Inexistenţa unei legături anterioare între inculpaţii P.F., T.C. şi M.G. şi inculpatul C.M. a fost probată de faptul că, cei trei inculpaţi nu au apelat în mod direct la acesta pentru a găsi persoane interesate în cumpărarea unor cantităţi de uree şi azotat ci aceasta s-a realizat prin intermediul martorului D.M.
Relevant în sensul acestei concluzii a fost şi faptul că inculpatului C.M. nu i s-au comunicat nici direct de inculpaţi şi nici prin intermediul martorului D.M.I., condiţiile încheierii contractelor şi nici aspecte legate de oferta de vânzare a acestor produse, singura însărcinare a acestuia fiind să identifice persoane interesate în achiziţionarea unor astfel de produse.
Curtea a constatat şi faptul că inculpatul C.M. nu avea nici o posibilitate de a obţine date despre inculpaţi, despre oferta acestora, pe care în acest moment nici nu o cunoştea ori despre realitatea tranzacţiilor care se preconizau a se încheia, necunoscându-i pe inculpaţi anterior acestui moment şi totodată, neexistând probe la dosarul cauzei din care să rezulte că a fost informat despre caracterul fals al afacerii.
S-a reţinut că inculpatul C.M. nu cunoştea, decât generic, condiţiile esenţiale în care urmau să se încheie contractele, numai în coordonatele prezentate de inculpatul P.F. persoanelor din localitatea Hârşova, neexistând nici o probă la dosarul cauzei din care să rezulte faptul că, între timp, inculpatului C.M. i s-au comunicat şi alte aspecte dar mai ales împrejurări din care acesta să ia cunoştinţă de caracterul fictiv al tranzacţiilor sau din care să îşi dea seama despre intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate de către ceilalţi inculpaţi.
Nu i se poate imputa martorului faptul că nu a depus diligente pentru a se asigura dacă există îngrăşămintele chimice ofertate după cum acest aspect nu poate fi interpretat în sensul reţinerii intenţiei infracţionale de a contribui la inducerea în eroare a părţilor vătămate, relevant fiind faptul că, nu se poate stabili pe bază de probe că inculpatul C.M. ar fi ştiut de inexistenţa îngrăşămintelor.
Curtea a observat că grupul infracţional era format din persoane care se cunoşteau de mult timp, respectiv din anul 2002, persoane care, datorită relaţiilor anterioare aveau încredere unele în altele, fiind evident că atragerea oricărei alte persoane în acest grup, fără a se cunoaşte în prealabil, reprezenta un factor de risc.
S-a reţinut şi faptul că inculpatul P.F. l-a indus în eroare chiar pe inculpatul C.M. cu privire la o tranzacţie comercială intermediată de acesta, sens în care facem trimitere la deplasarea inculpatului C.M. la Alexandria.
De asemenea, Curtea a constatat şi faptul că, inculpatul C.M. a adus la cunoştinţă posibilitatea achiziţionării de îngrăşăminte chiar şi unor persoane cu care era prieten sau de care avea el însuşi nevoie în derularea propriilor afaceri, şi facem trimitere în acest sens la martorii I.I. şi S.I., fiind evident că nu ar fi făcut dacă ar fi cunoscut caracterul nereal al afacerii.
Tot astfel, s-a reţinut şi faptul că, după deplasarea la Alexandria şi având în vedere imposibilitatea acestuia de a comunica cu inculpatul P.F. şi neprezentarea acestuia pentru încheierea contractului preconizat, inculpatul C.M. şi-a exprimat îndoiala cu privire la realitatea afacerii din zona Cobadin, aspect confirmat şi de martorul I.I., inculpatul luând hotărârea de a-l informa pe martorul Z.C.
Faţă de ora la care martorul Z.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.M., nu se poate reţine că acesta nu ar fi procedat la comunicarea propriilor îndoieli cu privire la realitatea afacerii.
Mai mult, aflând de la martorul Z.C. despre introducerea la plată a instrumentelor bancare, inculpatul C.M. a încercat să ia el însuşi legătura cu inculpatul P.F. însă nu a reuşit, comunicarea realizându-se prin intermediul martorului D.M.
În consecinţă, Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile referitoare la greşita achitare a inculpatului C.M..
Caracterul nereal al tranzacţiilor comerciale desfăşurate a rezultat din împrejurarea că nu s-a probat că SC S.B. SRL avea la dispoziţie o cantitate de uree şi azotat pe care să o comercializeze în condiţiile stipulate în contractele încheiate în localitatea Cobadin.
Astfel, inculpatul P.F. a depus în dovedirea faptului că s-au achiziţionat îngrăşămintele chimice ce urmau să fie vândute două contracte, unul încheiat între SC S.C.F. SRL şi SC P.I.I. SRL, iar al doilea încheiat între SC P.I. SRL şi SC S.B. SRL, pentru vânzarea cumpărarea succesivă de uree.
Potrivit susţinerilor inculpatului şi actelor prezentate, SC S.C.F. SRL ar fi achiziţionat uree din Bulgaria, uree ce ar fi fost vândută SC P.I.I. SRL, societatea inculpatului P.F. şi care ar fi vândut ureea către SC S.B. SRL.
În primul rând s-a observat că aceste contracte se referă numai la uree şi nu la azotat, ori, majoritatea contractelor încheiate cu persoanele din Cobadin se referă la acest produs -azotat de amoniu, în cantităţi foarte mari.
Potrivit contractului nr. 026 din 05 noiembrie 2010, SC S.C.F. vinde către SC P.I. SRL uree cu preţul de 1150 lei/tonă, preţ în care sunt incluse toate taxele - acciză, TVA, taxa de încărcare şi transport.
În cadrul contractului nr. 0146 din 01 octombrie 2010, SC P.I. SRL vinde uree societăţii S.B. SRL cu preţul de 1200 lei tonă, cu taxe şi accize incluse.
S-a mai menţionat că transportul mărfurilor şi cheltuielile de transport, precum şi cele de încărcare, cad în sarcina vânzătorului, adică a firmei inculpatului P.F.
Curtea a mai observat, în al doilea rând că, la momentul la care SC P.I. SRL vinde uree societăţii S.B. SRL, societatea inculpatului nu încheiase contractul de achiziţie de îngrăşăminte cu SC S.C.F., acesta fiind perfectat la o lună diferenţă, fiind inexplicabil cum s-a angajat să livreze uree deşi nu avea garanţia că va avea o astfel de marfa.
S-a stabilit, referitor la contractul nr. 0146 încheiat la 01 octombrie 2010 prin care SC P.I. SRL vinde uree societăţii S.B. SRL, că acesta este fals, având în vedere că, pe exemplarul de contract purtând ştampilele originale, s-a constatat că a fost aplicată o ştampilă falsificată a SC S.B. SRL care nu conţine numărul corect din registrul comerţului.
S-a constatat şi intenţia inculpatului P.F., de inducere în eroare a instanţei de judecată prin depunerea la dosar iniţial doar a unei copii, care nu purta ştampila SC S.B. SRL, aceasta fiind xeroxată anterior momentului aplicării ştampilei falsificate pentru a nu fi descoperit falsul.
Totodată, nu s-a făcut dovada că inculpatul P.F. ar fi deţinut sau ar fi închiriat mijloacele de transport necesare preluării ureei.
Nu s-a explicat de ce mai era necesară vânzarea ureei către SC S.B. SRL pentru ca aceasta să o vândă către persoanele interesate din Cobadin în condiţiile în care chiar firma inculpatului a achiziţionat acest îngrăşământ de la SC S.C.F.
În condiţiile menţionate, în zilele de 15 şi 16 noiembrie 2010 s-au semnat de către agricultorii din zona Cobadin următoarele contracte încheiate cu SC S.B. SRL Piatra-Neamţ, şi respectiv s-au depus următoarele instrumente de plată necompletate:
- contract de vânzare-cumpărare nr. 68 din 15 noiembrie 2010 încheiat de SC A.C.Ţ. SRL Cobadin, societate având contul bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru cantitatea de 48 tone uree cu preţul de 1350 lei/tonă.
S-a depus un bilet la ordin seria RNCB3AH 0318578 pentru avansul de 20% din preţ şi fila cec seria RNCB1BB 0145226 pentru diferenţa de 80% din preţul total, biletul la ordin fiind scadent la livrarea ureei, iar fila cec fiind scadentă la data de 31 august 2011.
- contract nr. 72 din 16 noiembrie 2010 încheiat de SC Z.C. SRL Cobadin, societate având contul bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru cantitatea de 240 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă.
S-au depus drept garanţie două file cec seriile RNCB1BB 0145151 şi RNCB1BB 0145152, în aceleaşi condiţii de scadenţă.
- contract nr. 69 din 15 noiembrie 2010 cu SC A.S.S. SRL Cobadin;
- contract nr. 70 din 16 noiembrie 2010 cu SA A.O.;
- contract nr. 71 din 16 noiembrie 2010 cu SC A.C. SRL Negreşti;
- contract nr. 73 din 16 noiembrie 2010 cu SC R.A. SRL Negreşti;
- contract nr. 74 din 16 noiembrie 2010 cu SC N. Negreşti.
În cazul tuturor acestor contracte, ele au fost semnate cu o semnătură simplă indescifrabilă şi ştampilate cu ştampila SC S.B., la rubrica Vânzător, vizează vânzarea cumpărarea de uree şi/sau azotat de amoniu cu preţul de 1350 lei/tonă, respectiv 1150 lei/tonă, şi au fost depuse drept garanţie instrumente de plată - bilete la ordin şi file cec.
Întrucât unii agricultori nu aveau în posesie la data de 16 noiembrie 2010 instrumentele de plată, au fost redactate contractele, urmând ca acestea şi instrumentele de plată ce se vor depune să fie luate a doua zi, 17 noiembrie 2010, de către inculpatul C.M., care urma să se deplaseze la Alexandria pentru a intermedia cumpărarea unei cantităţi de grâu, şi să le înmâneze inculpatului P.F., cu care urma să se întâlnească acolo.
Astfel, martorul Z.C. a mai strâns la data de 17 noiembrie 2010 următoarele contracte şi instrumente de plată, pe care le-a înmânat inculpatului C.M. pentru a le înmâna lui P.F.:
- contract nr. 75 din 16 noiembrie 2010 încheiat de SC A.D. SRL Constanţa, societate având cont bancar deschis la C.E.C., pentru cantitatea de 50 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă.
S-au depus un bilet la ordin seria CECE3AC 0078719 pentru avansul de 20% şi o filă cec seria CECE1BG 003376 pentru diferenţa de 80% din preţ semnate dar fără a avea aplicate ştampile, şi necompletate .
- contract fără număr şi dată încheiat de IF B.V., având cont bancar deschis la B.R.D. Constanţa, pentru cantitatea de 120 tone azotat de amoniu, cu preţul de 1150 lei/tonă.
S-au depus ca instrumente de plată, un bilet la ordin seria BRDE3AM 035264 şi o filă cec cu seria BRDE1BC 0245726.
- contract nr. 75 din 16 noiembrie 2010 încheiat de PFA M.I. din Cobadin, având cont bancar deschis la B.C.R. Basarabi, pentru 30 tone azotat de amoniu cu preţul de 1150 lei/tonă.
S-au depus două file cec semnate şi necompletate, cu seriile RNCB1BD 0127727 şi RNCB1BD 0127726.
Curtea a apreciat că intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate a rezultat şi din faptul că, pe data de 17 noiembrie 2010, deşi inculpatul C.M. s-a deplasat la Alexandria pentru a se întâlni cu inculpatul P.F., atât pentru predarea noilor contracte cât şi pentru realizarea unei noi afaceri, în cadrul căreia inculpatul C.M. urma să intermedieze o vânzare de grâu între inculpatul P.F. şi un cumpărător din Constanţa pe nume T., găsit de inculpatul C.M., inculpatul P.F. nu s-a mai prezentat şi nici nu a mai putut fi contactat telefonic.
S-a constatat că deplasarea s-a efectuat şi cu mijloacele de transport necesare preluării cantităţii de grâu.
Toate persoanele care au efectuat deplasarea, respectiv martorii I.I., U.N. şi cumpărătorul T. au confirmat realitatea demersurilor făcute de inculpatul pentru a-l contacta pe inculpatul P.F., acestea fiind confirmate şi de desfăşurătoarele convorbirilor telefonice purtate de C.M., P.F. şi martorul D.M..
Totodată, intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate a rezultat şi din faptul că, în chiar data de 17 noiembrie 2010, dată la care inculpatul P.F. trebuia să se întâlnească cu inculpatul C.M., pentru preluarea şi a celorlalte contracte, fără nici o justificare, s-au introdus la plată şi au fost încasate sumele de bani din conturile martorilor Ţ.L. şi Z.C., sumele de bani fiind virate în contul SC P.I.I. SRL, societatea inculpatului.
Astfel, potrivit extraselor de cont bancar ale B.C.R. SA, la data de 17 noiembrie 2010 s-a introdus la plată fila cec emisă de SC A.C.Ţ. SRL, în beneficiul SC P.I.I. SRL, aceasta fiind decontată total pentru suma de 280.000 lei.
Tot la data de 17 noiembrie 2010 s-a introdus la plată fila cec emisă de SC Z.C. SRL, în beneficiul SC P.I.I. SRL, aceasta fiind decontată total pentru suma de 145.000 lei.
La data de 17 noiembrie 2010 SC P.I.I. SRL (administrată în fapt de P.F.) a plătit cu ordin de plată către SC S.C.F. SRL suma de 400.000 lei.
Tranzacţia a fost înregistrată în contul acestei societăţi, deschis la R.B. SA, la data 18 noiembrie 2010.
În aceeaşi zi din contul SC S.C.F. s-a retras suma de 40.000 lei în numerar de către numitul M.D. şi s-a ordonat plata sumei de 359.000 lei către contul persoanei fizice P.F., deschis tot la R.B., cu ordin de plată, menţionându-se că această operaţiune este justificată de achiziţii conform borderou nr. 049 din 18 noiembrie 2010, operaţiunea de transfer de sumă fiind realizată la aceeaşi dată de 18 noiembrie 2010.
La aceiaşi dată inculpatul P.F. a făcut o retragere de 80.000 lei din această sumă.
Operaţiunea de virare a sumei de 359.000 lei de la SC S.C.F. în contul inculpatului P.F. apare ca fiind nejustificată, neexistând nici o relaţie comercială care să impună un asemenea virament, nefiind prezentat nici un contract de livrare a unor asemenea produse de către inculpat către această societate.
Curtea a reţinut şi fictivitatea borderoului de achiziţii din 18 noiembrie 2010 care atestă achiziţionarea cantităţii de 239 tone rapiţă şi de 22 tone floarea soarelui, nefiind posibilă achiziţionarea unor astfel de produse, într-o asemenea cantitate, la o asemenea dată şi în lipsa unor dovezi din care să rezulte că inculpatul P.F. a deţinut sau a închiriat mijloacele de transport necesare.
Mai mult, s-a constatat că nu există dovezi că această cantitate de rapiţă şi de floarea soarelui a fost predată către o anumită persoană, la o anumită dată şi într-un anumit loc după cum nu există dovezi că produsele ar fi fost depozitate într-un anumit loc.
Totodată, s-a observat că această cantitate de produse a fost achiziţionată şi predată la aceeaşi dată la care a avut loc transferul banilor din contul SC S.C.F. şi în aceeaşi zi când inculpatul P.F. se afla în Bucureşti şi ridica suma de 80.000 lei.
La data de 19 noiembrie 2010, inculpatul a fost identificat în sediul Băncii R.B. Bucureşti din b-dul Decebal nr. 16, şi care a solicitat retragerea de numerar din contul personal.
În autoturismul cu care inculpatul P.F. a efectuat deplasarea la sediul băncii, proprietatea inculpatului M.G., au fost găsite documente şi o ştampilă aparţinând SC S.B. SRL şi mai multe contracte de vânzare cumpărare de uree şi azotat de amoniu încheiate între SC S.B. SRL şi mai multe societăţi comerciale şi care nu trebuiau să se afle asupra inculpatului P.F. întrucât acesta nu avea nici o calitate în societatea menţionată.
Acest aspect a probat faptul că, inculpatul P.F., folosindu-se de acelaşi mod de operare, proceda la inducerea în eroare a persoanelor interesate de achiziţionarea de îngrăşăminte chimice, fiind un argument în susţinerea intenţiei inculpatului P.F. de inducere în eroare a agricultorilor din zona Cobadin.
În justificarea caracterului real al achiziţionării de uree dar şi al justificării introducerii la plată a celor două file cec, emise de SC Z.C. şi SC A.C.Ţ. SRL inculpatul P.F. a depus factura nr. 151 din 17 noiembrie 2010 în care se consemnează că SC S.B. SRL reprezentată de I.M.Ş., predă către SC P.I.I. SRL un număr de două file cec scadente la 17 noiembrie 2010, act ce s-a stabilit a fi fals având în vedere că pe ştampila aplicată este un alt număr de înregistrare la registrul comerţului decât cel care aparţine SC S.B. SRL.
Şi acest aspect a probat intenţia inculpatului P.F. de inducere în eroare a părţilor vătămate.
S-a reţinut şi fluctuaţia mare a preţului de livrare a îngrăşămintelor chimice menţionate de inculpatul P.F. şi însuşite de inculpatul T.C. la oferta prezentată persoanelor din Hârşova în raport de cea prezentată persoanelor din Cobadin, ce este justificată de respingerea ca suspectă a primei oferte de către persoanele din Hârşova.
Această fluctuaţie de preţ a apărut ca fiind imposibilă dacă oferta ar fi avut la bază cantităţi de îngrăşăminte achiziţionate în mod real.
Acest aspect a probat încă o dată caracterul fictiv al ofertelor prezentate şi intenţia de inducere în eroare a părţilor vătămate.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, susţinute de materialul probator analizat, Curtea a apreciat ca neîntemeiate toate apărările inculpaţilor P.F., T.C. şi M.G. privind neimplicarea acestora în activitatea de inducere în eroare a persoanelor din localitatea Cobadin la încheierea contractelor de vânzare cumpărare de îngrăşăminte chimice.
Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa cât şi cele ale inculpaţilor referitoare la greşita individualizare a pedepselor.
Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor apelanţi şi intimaţi, realizând o individualizare corectă a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a reţinut că faptele comise de inculpaţi prezintă, în concret un grad ridicat de pericol social, determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, prin conjugarea eforturilor mai multor persoane, utilizarea unor calităţi nereale, folosirea actelor unor societăţi comerciale, numărul mare al persoanelor induse în eroare şi valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului chiar dacă acesta a fost recuperat.
Curtea a constatat că instanţa de fond a avut în vedere contribuţia fiecărui inculpat la comiterea faptelor, pedepsele fiind diferenţiate ca şi cuantum, contribuţia mai redusă a inculpaţilor M.G. şi T.C., faptul că nu au beneficiat de sumele de bani obţinute prin comiterea infracţiunii, fiind reţinute de instanţa de fond ca circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen.
Având în vedere numărul actelor materiale la care au participat cei doi inculpaţi, valoarea ridicată a prejudiciului precum şi comportamentul procesual adoptat de aceştia, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond.
Pentru inculpatul P.F. s-a constatat că acesta a avut iniţiativa în comiterea infracţiunilor, a conceput planul infracţional, a atras în activitatea infracţională mai multe persoane dar şi perseverenţa infracţională a acestui inculpat în comiterea unor fapte similare, folosindu-se de acelaşi mod de operare, aspecte care, de asemenea împiedică reducerea cuantumului pedepsei.
Circumstanţele reale şi personale evidenţiate pentru fiecare inculpat, dar şi concluzia că inculpaţii nu au conştientizat gravitatea faptelor comise, aspect ce rezultă din atitudinea procesuală adoptată, au condus la concluzia că aplicarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei.
Totodată, în raport de contribuţia mai redusă a inculpaţilor M.G. şi T.C. la comiterea faptelor, a împrejurării că aceştia au fost implicaţi în activitatea infracţională de către inculpatul P.F., de faptul că nu au beneficiat de sumele de bani obţinute în mod fraudulos, acestea fiind virate numai în contul inculpatului P.F. care a şi dispus de ele, dar şi în raport de circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate acestora.
Curtea a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a aplicat tuturor inculpaţilor dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se în mod corect că, nu se poate considera că acoperirea prejudiciului de către unul dintre inculpaţi ar putea bloca aplicarea acestor dispoziţii legale şi faţă de ceilalţi inculpaţi.
În consecinţă, apreciind toate criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelanţii inculpaţi T.C., M.G. şi P.F. împotriva Sentinţei penale nr. 458 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 18797/118/2010.
În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută, pentru inculpaţii T.C. şi P.F., măsura obligării de a nu părăsi ţara, până la rămânerea definitivă a hotărârii, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii T.C., M.G. şi P.F.
La termenul din 08 mai 2014, reprezentantul Ministerului Public a susţinut, în dezbaterile orale şi în motivele de recurs depuse în scris la dosar, invocând temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), că, în mod greşit, instanţa de fond şi respectiv, instanţa de apel, au dispus achitarea inculpatului C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969).
Astfel, s-a arătat că, în mod greşit, s-a reţinut de către instanţele de fond şi de apel, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind forma de vinovăţie cerută de lege. în acest sens, s-a arătat că din declaraţia inculpatului P.F. şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă în mod clar că acest inculpat avea cunoştinţă de activitatea desfăşurată de ceilalţi trei inculpaţi. De altfel, însuşi inculpatul â declarat că le spunea persoanelor cooptate de către coinculpaţi, că afacerea lor este susţinută de oameni de afaceri importanţi, pentru a le întări convingerea că îngrăşămintele urmează a le fi livrate.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârilor instanţelor de fond şi de apel, raportat la dispoziţiile art. 5 C. pen., reprezentantul Ministerului Public a precizat următoarele:
Referitor la inculpatul P.F., s-a arătat că, deşi la dosar existau acte din care rezulta că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel omis sau a ignorat examinarea şi analizarea motivului invocat de inculpatul P.F. privind aplicarea acestor dispoziţii.
Raportat la această împrejurare, la încadrarea juridică dată faptei potrivit dispoziţiilor Codului penal anterior şi la încadrarea juridică dată faptei potrivit dispoziţiilor noului C. pen., s-a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă noul C. pen., urmând a se reţine în sarcina inculpatului două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) şi 76 lit. a) C. pen.
Raportat la dispoziţiile noului C. pen., limitele de pedeapsă, cu reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a tuturor dispoziţiilor legale, pe legea veche erau cuprinse între 2 ani şi 6 luni la 5 ani închisoare, iar pe legea nouă între 4 luni la 2 ani şi 8 luni închisoare.
Având în vedere că potrivit noii legi limitele de pedeapsă sunt mai reduse, pedeapsa aplicată de ambele instanţe, fără reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, (6 ani închisoare), era orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Astfel, aplicând o pedeapsă spre minimul special prevăzut de legea nouă, dar şi dispoziţiile prevăzute de noul C. pen., în ceea ce priveşte contopirea pedepselor şi aplicarea sporului de 1/3 din cealaltă pedeapsă, va rezulta o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cea aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.
Totodată învederează că în sarcina inculpatului P.F. se impunea şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 66 lit. a) C. pen., potrivit noii legi, ca lege mai favorabilă, având în vedere că aplicarea pedepselor complementare este obligatorie.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.C., nelegalitatea deciziei a constat, în primul rând, în neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, ca şi pentru inculpatul P.F., având în vedere că aplicarea acestora era obligatorie, potrivit dispoziţiilor legale.
Totodată, a arătat că nelegalitatea mai constă şi în faptul că, în mod greşit, au fost reţinute dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), deşi prejudiciul a fost achitat integral de inculpatul P.F., inculpatul T. neavând nicio contribuţie, impunându-se astfel înlăturarea dispoziţiilor art. 741 C. pen. (1969) referitoare la acest inculpat.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului T.C., s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor noului C. pen., în sarcina inculpatului ar trebui reţinute două infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., astfel încât, înlăturând circumstanţa atenuantă, limitele de pedeapsă ar fi cuprinse între 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare. Cum pedeapsa aplicată inculpatului este de 4 ani închisoare, fiind orientată spre maximul special prevăzut de lege, prin înlăturarea acestei circumstanţe şi cu reţinerea ca lege penală mai favorabilă a legii noi, s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare.
În cazul inculpatului M.G., situaţia este identică, în sensul că, în mod greşit, instanţa nu i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deşi aceasta era obligatorie; de asemenea, s-a arătat că se impune înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), având în vedere că nici acest inculpat nu a contribuit la recuperarea prejudiciului.
Recurentul intimat inculpat P.F., a arătat că cele două declaraţii date de către cele două părţi vătămate Ţ.L. şi Z.C., prin care aceştia aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc tragerea la răspundere penală a inculpatului P.F. şi că nu mai au nici un fel de pretenţii faţă de inculpaţi echivalează cu o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv împăcarea părţilor, aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 244 alin. (3) C. pen.
S-a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, urmând ca aceasta să facă aplicarea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă la jumătate, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât inculpatul P. a formulat un denunţ, acesta s-a concretizat, iar persoana vizată a fost trasă la răspundere penală.
Totodată, având în vedere intrarea în vigoare a noii legislaţii în materie penală, şi în consecinţă nu se poate aprecia cu privire la art. 741 C. pen. (1969), având în vedere că inculpatul a plătit contravaloarea prejudiciului, s-a solicitat, în principal, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, s-a arătat că aceasta este legea nouă, dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), având corespondent în noua reglementare în art. 244 alin. (1) C. pen.; având în vedere situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, s-a apreciat că nu se mai poate reţine forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, ci concursul a două infracţiuni de înşelăciune, urmând a se constata ca legea penală mai favorabilă este legea nouă, raportat la limitele pedepsei rezultante.
În acest context, având în vedere declaraţiile date de părţile civile Ţ.L. şi Z.C., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni de înşelăciune.
În subsidiar, raportat la faptul că instanţa de apel, în mod greşit, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, invocându-se temeiurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte punctul doi al motivelor de recurs, invocate şi în scris, invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a criticat cuantumul nejustificat de mare al pedepsei aplicate, raportat la circumstanţele reale şi persoanele ale inculpatului.
Limitele de pedeapsă, potrivit noii legi (de la 1 an la 5 ani închisoare), ar trebui să fie reduse, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., întrucât inculpatul a achitat prejudiciul. În acest sens, s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate către minimul special, între 4 şi 6 luni închisoare, pentru fiecare infracţiune, cu aplicarea dispoziţiilor art. 39 C. pen., cu executarea în regim de detenţie, având în vedere că se află în executarea unei alte pedepse, aplicată pentru o infracţiune concurentă.
Referitor la legea penală mai favorabilă a precizat că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi la criticile privind neaplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Recurentul intimat inculpat M.G. a precizat, cu ocazia dezbaterilor că motivele sale de recurs sunt identice cu cele susţinute de inculpatul P.F.
Invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Codul de procedură penală, arătându-se că, raportat la probele administrate în cauză nu este demonstrată vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).
S-a arătat că participaţia sa penală este nesemnificativă, el neparticipând la încheierea contractelor, împreună cu ceilalţi inculpaţi şi că părţile vătămate nu fac nicio referire la el, din declaraţiile acestora nerezultând că ar fi fost implicată o altă persoană, în afară de ceilalţi coinculpaţi.
În subsidiar, invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat să se constate că legea penală mai favorabilă este legea nouă şi aplicarea aceluiaşi regim sancţionator solicitat de inculpatul P.F., reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen., având în vedere că prejudiciul a fost acoperit de către toţi inculpaţii şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Recurentul intimat inculpat T.C., a solicitat, în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi, în rejudecare, să se dea o altă interpretare situaţiilor de fapt reţinute în dosar precum şi probelor necontestate, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate, având în vedere că a recunoscut implicarea în săvârşirea infracţiunilor şi a regretat acest lucru.
Sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că, sub acest aspect, că recursul declarat de parchet este întemeiat.
În cauză, pentru a da posibilitatea ca apărătorii inculpaţilor să depună concluzii scrise, având nevoie de timp pentru a delibera, a fost amânată pronunţarea la data de 22 mai 2014, 5 iunie 2014 şi la 18 iunie 2014, când, conform art. 302 C. proc. pen., constatând necesară punerea în discuţie a înscrisurilor noi depuse la dosar după închiderea dezbaterilor din data de 8 mai 2014, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen la data de 18 septembrie 2014 cu citarea recurenţilor intimaţi inculpaţi T.C., M.G. şi P.F., a intimatul inculpat C.M. şi intimatelor părţi civile Ţ.L. şi Z.C. şi încunoştinţarea apărătorilor aleşi şi din oficiu ai acestora.
La termenul din data de 18 septembrie 2014, parchetul a solicitat, faţă de înscrisurile noi depuse la dosar din care rezultă că părţile s-au împăcat, admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor pronunţate de ambele instanţe şi, rejudecând, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) în două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., iar, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen., să se dispună încetarea procesului penal.
Recurenţii inculpaţi T.C., P.F. şi M.G. au solicitat, pe rând, prin apărătorii aleşi, admiterea recursului şi încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii T.C., P.F. şi M.G. ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor parchetului şi inculpaţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
2. În continuare, Înalta Curte va examina cauza, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive: în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Totodată, se va realiza o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale.
În raport de aceste considerente, instanţa de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, noul C. pen., aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi.
Astfel, inculpatul T.C. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) - art. 13 C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi [de la 5 la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor ca urmare a aplicării art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi cu posibilitatea aplicării unui spor de 5 ani ca efect al reţinerii circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969)].
Totodată, inculpaţii P.F. şi M.G. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) - art. 13 C. pen. (1969), respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (1969), art. 75 lit. a) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) - art. 13 C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi [de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor ca urmare a aplicării art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), şi cu posibilitatea aplicării unui spor de 5 ani ca efect al reţinerii circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969)].
De asemenea, inculpatul C.M. a fost trimis în judecată şi achitat pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noua reglementare, respectiv, art. 244 C. pen., incriminarea înşelăciunii în formă simplă [art. 244 alin. (1) C. pen.] are un conţinut identic celei C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar, în privinţa formelor agravate, se păstrează modalitatea săvârşirii faptei prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Ca element de noutate, legiuitorul noului C. pen. a renunţat la agravarea pedepsei pentru înşelăciunea în convenţii şi înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave, fapte care erau incriminate în reglementarea anterioară ca variante agravate, însă aceasta nu echivalează cu o dezincriminare a faptelor de acest gen, întrucât dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei, în vechea reglementare, un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii sau cu consecinţe deosebit de grave, însă cu trimitere expresă la forma de bază [alin. (1) al art. 215 C. pen. (1969)], care este şi în prezent incriminată [art. 244 alin. (1) C. pen.], astfel încât, în această situaţie, se va reţine varianta tip a infracţiunii de înşelăciune.
Tot cu caracter de noutate, în cazul infracţiunii de înşelăciune a fost reglementată o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi anume, împăcarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (3) C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că, la datele de 20 mai 2014, respectiv, 21 mai 2014, recurenţii intimaţi inculpaţi T.C., P.F. şi M.G., prin apărători aleşi, au depus la dosar duplicate ale declaraţiilor părţilor vătămate Ţ.L. şi Z.C., date în faţa notarului public G.T., autentificate sub nr. 1502 din 19 mai 2014 şi nr. 1503 din 19 mai 2014, şi din care rezultă că, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (3) C. pen., fiecare dintre aceste părţi civile s-au împăcat cu inculpaţii T.C., P.F., M.G. şi C.M., total, necondiţionat şi definitiv şi că nu mai au nicio pretenţie nici pe latură civilă şi nici penală faţă de aceştia.
În acelaşi sens, instanţa mai constată că, la termenul fixat pentru judecarea cauzei, respectiv, 18 septembrie 2014, recurenţii intimaţi inculpaţi T.C., M.G. şi P.F., dar şi intimatul inculpat C.M., au precizat, fiecare în parte, în ultimul cuvânt, că s-au împăcat cu părţile civile Ţ.L. şi Z.C..
Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) C. pen., împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar conform alin. (2), împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
Aşadar, din economia acestor dispoziţii legale evocate anterior, rezultă că împăcarea este posibilă numai în măsura în care este prevăzută expres, conform art. 159 alin. (1) C. pen., în speţa de faţă constatându-se că în art. 244 alin. (3) C. pen., împăcarea este prevăzută în mod expres.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând nemijlocit acordul de voinţă al inculpaţilor T.C., M.G., P.F. şi C.M. şi al părţilor civile Ţ.L. şi Z.C., de a se împăca, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi să dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor T.C., M.G., P.F. şi C.M., luând act de împăcarea părţilor, manifestare de voinţă ce a fost consfinţită prin înscrisurile - declaraţii părţilor civile autentificate de notarul public şi cele precizate în faţa instanţei de către toţi inculpaţii.
Rezultă, aşadar, că pentru infracţiunea de înşelăciune noile dispoziţii ale Codului penal apar ca fiind mai blânde, atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, al regimului sancţionator, dar şi al cauzei de înlăturare a răspunderii penale, astfel încât, legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală în vigoare la data soluţionării prezentelor recursuri, iar nu cea anterioară.
3. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente mai sus expuse, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii T.C., M.G. şi P.F., va casa, în parte, ambele hotărâri, iar, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.F. şi T.C., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969) în două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a inculpatului M.G. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. (1968) va înceta procesul penal faţă de inculpaţii P.F. şi T.C. pentru săvârşirea a câte două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi faţă de inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. ca urmare a împăcării părţilor.
De asemenea, Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de parchet şi inculpaţi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi T.C., M.G. şi P.F. şi intimatul inculpa C.M., în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii T.C., M.G. şi P.F. împotriva Deciziei penale nr. 168/P din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 458 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.F. şi T.C., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969) în două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a inculpatului M.G. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. (1968) încetează procesul penal faţă de inculpaţii P.F. şi T.C. pentru săvârşirea a câte două infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi faţă de inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. ca urmare a împăcării părţilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi T.C., M.G. şi P.F. şi intimatul inculpa C.M., în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2014. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2608/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
