ICCJ. Decizia nr. 2767/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2767/2014
Dosar nr. 45258/3/2012
Şedinţa publică din 8 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
- în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată - cererea inculpatului - C.V., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice reţinute în sarcina sa, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 293 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- condamnarea inculpaţilor:
1. C.V. la:
- 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare „pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.;
- 2.ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap-la art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.; 1 an. închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen., în bază art. 86 alin. (5) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere â pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni în pedepsele componente, respectiv - 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c rap. la art. 76 lit. e) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta şi pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă reţinerea de 24 de ore din data de 04 septembrie 2008.
2. G.M. (zis „I.” sau „N.”) la:
- 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pentru complicitate ia infracţiunea de înşelăciune, infracţiune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplica art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
3. G.D. la:
- 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a. drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru complicitate, continuată la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care l-a contopit cu prezenta, şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de: 8 ani. închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de. partea civilă C.M. şi au fost obligaţi inculpaţii C.V., G.M. şi G.D. în solidar la plată către partea civilă C.M. a sumei de 180.000 euro echivalent lei la data plăţii.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de V.M. şi au fost obligaţi inculpaţii: C.V., G.M. şi G.D. în solidar la plata către acesta a sumei de 45.000 euro echivalent iei Ia data plăţii.
A fost admisă acţiunea civilă a părţii civile P.C. şi au fost obligaţi inculpaţii C.V., G.M. şi G.D. în solidar la. plata, către această, a sumei de 100.000 euro echivalent lei la data plaţii..”
A fost respinsa ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă I.L. şi ca nefondată cererea de. instituire a măsurii sechestrului judiciar asupra terenurilor şi construcţiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1676 din 03 decembrie 2007 de B.N.P. - N.V.R.”
În baza art. 170 C. proc. pen. - s-a dispus anularea înscrisurilor false respectiv contractele autentificate din 3 decembrie 2007 şi 1684 din 05 decembrie 2007 de Biroul Notarului Public - N.V.R.
În baza ari. 163 C. proc. pen. s-a luat faţă de cei trei inculpaţi măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând acestora până la concurenţa sumei de 325.000 euro în privinţa fiecăruia.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi la plata â câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare stat .
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 752/P/2008 din 16 noiembrie 2012, s-au reţinut următoarele:
1. În perioada 03 decembrie 2007-05 decembrie 2007, inculpata C.V., cu sprijinul inculpaţilor G.M. zis I. şi G.D. zis A., a indus şi a menţinut în eroare pe partea vătămată C.M. cu prilejul încheierii şi executării contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public - N.V.R. sub nr. 1684 din 05 decembrie 2007, având ca obiect suprafaţa de 2.000 mp teren situat în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, atribuindu-şi falsa identitate a proprietarei terenului, I.L. şi prejudiciind astfel pe partea vătămată C.M., cumpărătorul terenului, cu suma de 180.000 euro şi cu un autoturism marca M. valoare de 55.000 de euro, reprezentând preţul vânzării.
Prin vânzarea frauduloasă a acestui teren, a fost prejudiciat atât cumpărătorul de bună-credinţă, C.M., care a fost determinat să plătească preţul imobilului urmare manoperelor frauduloase exercitate asupra acestuia de către cei trei inculpaţi, cât şi adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept de proprietate a fost transferat, împotriva voinţei sale, în patrimoniul altei persoane, intervenind o suprapunere de titluri generatoare de litigii între cele două părţi vătămate.
Inculpaţii G.M. şi G.D. au contribuit la inducerea în eroare a părţii vătămate C.M. prin, aceea. că i-au propus vânzarea terenului, lăsându-i iniţial impresia că şi ei au. calitatea de proprietari, au participat la negocierea preţului, au însoţit-o de fiecare dată pe inculpata C.V. la întâlnirile cu partea vătămată, inclusiv cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză şi cu ocazia deschiderii de către învinuită a unui cont bancar pentru încasarea preţului. De asemenea, cei doi inculpaţi şi-au:.însuşit atât autoturismul marca M. aparţinând părţii vătămate. C.M. cât şi o parte, din banii plătiţi de acesta în schimbul terenului.
La data de;:03 decembrie 2007, inculpata C.V., în calitate, de vânzătoare, a indus. în eroare pe partea vătămată V.M. cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, n.r. 1676 la B.N.P. – N.V.R., având ca obiect .terenul în. suprafaţă de 1.000 mp situat în oraşul. Pantelimon, jud. Ilfov, atribuindu-şi falsa identitate a proprietarei terenului, I.L.
Inducerea în .eroare, a părţii vătămate V.M. s-a realizat în mai multe rânduri, şi în-baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atât în mod direct, cu ocazia prezentării la sediul biroului notarial care a autentificat contractul în cauză, cât şi indirect în perioada noiembrie 2007-03 decembrie 2007, prin intermediul părţii vătămate P.C., care a fost,la. rândul său indus în eroare asupra adevăratei identităţi a proprietarei terenului de către inculpata C.V., cu sprijinul inculpaţilor G.M. şi G.D.
Activitatea infracţională desfăşurată de către cei trei inculpaţi a avut ca rezultat prejudicierea părţii vătămate P.C. cu două autoturisme în valoare totală de 56.000 de euro şi cu suma de 34.000 de euro şi a părţii vătămate V.M. cu alte .doua autoturisme în valoare totală de 130.000 euro.
De asemenea, prin vânzarea frauduloasă au fost prejudiciaţi atât cumpărătorii de bună-credinţă, P.C. şi V.M., care au fost .determinaţi să plătească preţul imobilului urmare manoperelor frauduloase" exercitate asupra acestora de către cei trei inculpaţi, cât şi adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept de proprietate a fost transferat; împotriva voinţei sale, în patrimoniul altei persoane, intervenind o suprapunere de titluri de proprietate generatoare de litigii între persoanele implicate.
Inculpaţii G.M. şi G.D. au contribuit Ia inducerea în eroare a părţilor vătămate P.C. şi V.M. prin aceea că au propus vânzarea terenului, lăsând iniţial impresia că şi ei au calitatea de proprietari, au participat la negocierea preţului, au însoţit-o de fiecare dată pe inculpată C.V. la întâlnirile cu părţile vătămate, inclusiv cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză; De asemenea, cei doi inculpaţi şi-au însuşit cele două autoturisme predate de:pârtea vătămată P.C. în schimbul terenului.
Această situaţie de fapt a fost reţinuta în baza următoarelor mijloace de probă: plângeri şi declaraţia părţi vătămate, procese - verbale de efectuare a recunoaşterilor din fotografii, declaraţii martori, declaraţii inculpaţi, înscrisuri; raport de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de redare în formă scrisă a comunicărilor şi a convorbirilor telefonice.
După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, în termen legal, inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii prescurtate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. cerere ce a fost admisă fiind îndeplinite condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte - individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere conform art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reţinerii beneficiului art. 320 C. proc. pen., perioada în care au fost comise infracţiunile, împrejurările concrete, faptul că astfel cum rezultă din materialul probator inculpata a participat activ, benevol şi asumându-şi integral responsabilitatea, inclusiv posibilele consecinţe, şi poziţia adoptată în cursul celor două faze procesuale, împrejurarea că faptele ce fac obiectul cauzei se integrează într-o activitate infracţională mai largă, relevată de sentinţa penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare, dar şi caracterizarea favorabilă realizată de Serviciul de probaţiune competent să supravegheze modalitatea în care inculpata se conformează măsurilor de supraveghere stabilite prin această sentinţă, şi în raport de toate aceste elemente de individualizare, favorabile şi nefavorabile, reţinând în acelaşi timp că nu există argumente pertinente pentru a reţine în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, va aplica acesteia pentru fiecare din infracţiunile aflate în concurs, pedepse orientate spre minimul special redus conform art. 3201 C. proc. pen.
S-a reţinut că faptele inculpaţilor G.D. şi G.M. constând în aceea că în perioada noiembrie 2007 - 05 decembrie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au sprijinit-o cu intenţie pe inculpata C.V. în activitatea de inducere şi menţinere în eroare a părţilor vătămate P.C., V.M. şi C.M. prin aceea că le-au propus vânzarea terenului, lăsând iniţial impresia că şi ei au calitatea de proprietari, au participat la negocierea preţului, au însoţit-o de fiecare dată pe inculpată la întâlnirile cu părţile vătămate, inclusiv cu ocazia autentificării contractelor de vânzare-cumpărare şi a ridicării sumelor de bani şi a autoturismelor obţinute în mod fraudulos şi totodată şi-au însuşit o parte din aceste foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de ort 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului G.M., instanţa a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime în urma reţinerii beneficiului art. 3201 C. proc. pen., împrejurarea că nu are antecedente penale dar a beneficiat de clemenţa organelor de urmărire penală prin aplicarea unei amenzi administrative, pentru săvârşirea unei fapte de furt, că are loc de muncă, este căsătorit, a avut o contribuţie esenţială în derularea activităţii infracţionale şi cu excepţia poziţiei de recunoaştere formală a învinuirilor nu a colaborat cu organele penale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicata inculpatului G.D., conform, art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere în limitele de pedeapsă reduse cu o treime conform art. 3201 C. proc. pen., modalitatea şi împrejurările concrete de. comitere a faptelor, împrejurarea că participaţia inculpatului la faptele penale ce au avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate a fost cel puţin la fel de relevantă ca cea a inculpatei C.V., împrejurarea că aceasta, figurează, ca autor al infracţiunilor fiind doar rezultatul conjuncturii de fapt poziţia oscilantă din cursul urmăririi penale şi antecedentele penale - ale inculpatului, care în minoritate a suferit o condamnare pentru o faptă de omor consumat, executată parţial în stare de detenţie, prezenta faptă fiind comisă înainte de considerarea ca. executată a primei condamnări din care inculpatul s-a liberat condiţionat având de executat un rest de 1983 - zile închisoare. Perseverenţa inculpatului în activităţi infracţionale apare astfel ca evidentă, acesta ignorând cu bună ştiinţă avertismentul drastic dat de organele judiciare prin decizia precedentă.
Sub aspectul laturii civile tribunalul a reţinut că înscrisul urmăririi penale partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 180.000 euro reprezentând suma pe care a plătit-o pentru cumpărarea imobilului teren în suprafaţă de 2.000 mp, conform contractului autentificat sub nr. 1684 din 05 decembrie 2007 şi a solicitat restituirea în natură a autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare x, serie saşiu x, pe care l-a predat inculpaţilor în schimbul, aceleiaşi suprafeţe de teren, întrucât autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x a fost înstrăinat succesiv, actualmente figurând înmatriculat x, pe numele Z.M.N., condiţii în care a apreciat că restituirea în natură nu. este posibilă, a admis-acţiunea civilă a acestei părţi vătămate doar în parte şi a obligat cei trei inculpaţi în solidar la plata către această parte vătămată a sumei de 180.000 euro echivalent Iei Ia data plăţii.
Partea vătămată P.C. s-a constituit parte civilă în procesul .penal cu suma de 100.000 euro, reprezentând contravaloarea autovehiculelor sumele de bani pe care le-a plătit inculpaţilor în schimbul terenului în suprafaţă, de 1.000, mp, Tribunalul a admis pretenţiile civile ale acestei părţi :şi a obligat pe cei trei inculpaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 100.000 euro echivalent lei la data plăţii.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile I.L., aşa cum a fost modificată Ia ultimul termen de judecată, în sensul reducerii pretenţiilor la. constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare şi obligarea, numitului V.M. Ia predarea imobilului, Tribunalul a constatat că acţiunea civilă este inadmisibilă ca urmare a aplicării principiului electa una via, reflectat de dispoziţiile art. 19 alin. (4) C. proc. pen., întrucât partea civilă a sesizat deja cu aceleaşi pretenţii instanţele civile în prezent conform chiar datelor menţionate în constituirea de parte civilă cauza aflându-se pe rolul instanţei de apel.
Împotriva sentinţei au declarat apel cel inculpaţii, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, cât şi partea civilă, care a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Prin decizia penală nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, au fost respinse ca nefondat apelurile declarate de inculpaţii C.V., G.D. şi G.M. şi partea civilă I.L. împotriva sentinţei penale nr. 277 din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Apelanţii au fost obligaţi Ia plata sumei câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a analizat judicios materialul probator administrat în cauză atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, cât şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele reţinute în sarcina lor în actul de inculpare
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a constat că instanţa de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei şi făptuitorilor (specificul şi finalitatea infracţiunii, modalitatea de săvârşire, persistenţa infracţională, concretizată în prezenţa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor C.V. şi G.D., respectiv sancţionarea administrativă a inculpatului G.M., poziţia oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal), soluţie împărtăşită şi de către instanţa de apel.
Faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi de cele prevăzute de art. 52 C. pen.,. referitoare la scopul pedepsei, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt temeinice şi de natură să conducă Ia reeducarea inculpaţilor şi la realizarea, scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penala.
Cât priveşte apelul;părţii civile, Curtea a reţinut, aşa cum chiar propriul apărător a afirmat, el nu reprezintă o veritabilă critica, ci doar solicitarea de a se menţine hotărârea instanţei de fond prin care au fost anulate înscrisurile false care o prejudiciau pe partea, civilă I.L.
Împotriva aceste decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii G.M., C.V. şi G.D.
Inculpata C.V., invocând cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, „pria acordarea de circumstanţe atenuate judiciare o reindividualizare â pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse rezultate sub minimul special prevăzut de lege.”.
Totodată, s-a solicitat, aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., apreciindu-se că legea penală mai favorabilă este legea nouă; în privinţa infracţiunii celei mai grave art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. care, în noua reglementare - art. 244 C. pen. - prevede Iimite de pedeapsă mai reduse.
Inculpaţii G.M. şi G.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., au solicitat, prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare, o reindividualizare a pedepselor aplicate şi suspendarea executării acestora sub supraveghere, potrivit art. 86 - C. pen.;
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauza de faţă, preliminar, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la 23 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013), a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare, au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial şi au induse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 a art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a două cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Criticile vizând acordarea de circumstanţe atenuante, individualizarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., potrivit cu care, este supusă casării hotărârea care este contrară legii său prin care s-a făcut o greşită aplicare a legii, neputând fi examinate nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de-a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Referitor Ia infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte constată că în vechiul C. pen. 1969, această infracţiune era încriminată de art. 215 care prevedea că:
„ 1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu. prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
4) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani, şi interzicerea unor drepturi.”
În N.C.P., infracţiunea de înşelăciune este prevăzută de art. 244, care prevede că:
1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
2. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
În N.C.P. infracţiunea de înşelăciune are corespondent prevederile art. 244 alin. (2) C. pen., text de lege care prevede o pedeapsă mult mai mică (de la 1-5 ani închisoare) faţă de vechea reglementare (10-20 de ani închisoare).
Cu toate acestea, analizând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că legea, penală nouă apare ca fiind, mai favorabilă numai inculpatului G.M. şi aşa fiind, numai recursul acestuia se apreciază că fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Inculpatul G.M. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru complicitate continuată la: trei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
Prin urmare, în privinţa acestui inculpat va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în bază art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina sus - numitului inculpat G.M. din complicitate .în formă continuată, la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anteriori .în trei complicităţi-la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48, rap. la art. 244 alin. (2). N.C.P.; texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele vor fi contopite şi se va dispune ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.V şi G.D., Înalta Curte constată ca dispoziţiile legii penale vechi le sunt favorabile şi aşa fiind recursurile: acestora vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Referitor la inculpata C.V.
Înalta Curte observă că inculpata C.V. a săvârşit faptele din prezentă, cauză în timpul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante; de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Potrivit vechiului C. pen. 1969, sub imperiul căruia a fost judecată cauza, instanţa a procedat, în baza art. 865 alin. (1), cu referire la art. 85 alin. (1), la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a făcut aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, stabilind inculpatei C.V. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Potrivit art. 97 N.C.P., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea,pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracţiuni, potrivit noului C. pen. este mult mai aspră, în sensul că, după ce se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă - obligatoriu - un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, potrivit art. 39 alin. lit. b).
Ca urmare a aplicării acestor dispoziţii legale, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C.V. ar fi mai mare decât cea aplicată prin hotărârile recurate.
Referitor la inculpatul G.D.
Inculpatul G.D. a fost condamnat în prezenta cauză la 7 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate continuată la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 al. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pe care I-a contopit cu prezenta pedeapsă, şi i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 44 C. pen. există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.
Conform art. 39 şi art. 40 alin. (1) şi (3) C. pen. ar presupune să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa aplicată în prezenta cauză stabilită conform noilor limite prevăzute de art. 244 C. pen.
Stabilindu-se astfel pedeapsa s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari decât pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă pentru că nu trebuie uitat niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravenţională, după caz.
În speţă, cu privire la inculpatul G.D. - se va aplica legea în vigoare la data săvârşirii faptelor, întrucât legea nouă, care prevede aplicarea obligatorie a unui spor reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse confirm art. 39 lit. b) C. pen., nu este mai favorabilă faţă de legea anterioară, care prevedea aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă. Totodată, chiar dacă, potrivit art. 40 alin. (3) C. pen. din pedeapsa aplicată ar urma să se scadă perioada executată până la liberarea condiţionată, regimul de executare al pedepsei şi condiţiile liberării condiţionate, potrivit legii noi, sunt defavorabile inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 277 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.M., din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în trei complicităţi la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48, rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele şi se va dispune ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi G.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi C.V. şi G.D., vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 277 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând, face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului G.M. din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în trei complicităţi la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la 3 pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V. şi G.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi C.V. şi G.D. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M. în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2674/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
