ICCJ. Decizia nr. 2806/2014. Penal. Furtul (art.228 NCP). Contestaţie(NCPP)

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2806/2014

Dosar nr. 3065/1/2014

Şedinţa publică de la data de 15 octombrie 2014

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 410/A din 9 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani şi de inculpatul S.I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 12 februarie 2014, a Judecătoriei Drăgăşani.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând:

S-au înlăturat condamnările inculpatului pentru 6 (şase) infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. (1968) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. (1968) şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. (1968).

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1968) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) şi de art. 221 C. pen. (1968), în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (1968) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968).

În baza art. 25 C. pen. (1968) raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. (1968) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. (1968) şi art. 37 lit. a) C. pen. (1968) a fost condamnat inculpatul S.I.I. la 4 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de 356 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/2006 a Tribunalului Vâlcea şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 4 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dedus la zi starea de arest preventiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Conform art. 274 C. proc. pen., cheltuielile judiciare de 200 RON, privind onorariul avocatului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin Sentinţa penală nr. 33 din 12 februarie 2014, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 25 C. pen raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 5 Noul C. pen. şi art. 57 C. pen. a fost condamnat la 4 ani închisoare inculpatul S.I.I. - parte vătămată T.P., domiciliată în Drăgăşani, str. C.V., judeţul Vâlcea;

A fost condamnat la 3 ani şi 8 luni închisoare acelaşi inculpat - partea vătămată D.R.S., domiciliat în Drăgăşani, str. T.V.;

A mai fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare inculpatul - partea vătămată Ş.I., domiciliat în comuna Dobroteasa, A.V., judeţul Olt;

A fost condamnat la 3 ani şi 3 luni închisoare inculpat - partea vătămată D.C.B. Drăgăşani, A.T.;

Acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare - partea vătămată G.C.A., domiciliat în Drăgăşani, str. T.V., judeţul Vâlcea;

A fost condamnat inculpatul la 3 ani şi 4 luni închisoare - partea vătămată şcoala cu clasele I - VIII „Nicolae Bălcescu" - prin reprezentantul legal D.M., domiciliată în Drăgăşani, str. N.S., judeţul Vâlcea;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 356 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1637/90/2006 şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă, cu pedeapsa stabilitei în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) - ca pedeapsă accesorie;

În baza art. 399 Noul C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive;

S-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 4 iulie 2013, la zi;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 221 C. pen.;

În baza art. 118 alin. (1) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60.000 RON, reprezentând c/valoarea bunurilor sustrase de la partea vătămată D.R.S.

S-a luat act că părţile vătămate D.R.S. şi T.P. nu s-au constituit părţi civile în cauză;

În baza art. 25, art. 397 Noul C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă, formulată de partea civilă Ş.I., şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 21.250 RON, despăgubiri civile;

S-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile D.I.M., G.C.A. şi Şcoala Nicolae Bălcescu din Drăgăşani - prin reprezentantul legal, şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.I.M. suma de 2.400 RON despăgubiri civile, părţii civile G.C.A. suma de 1.150 RON despăgubiri civile şi părţii civile şcoala cu clasele I - VIII „Nicolae Bălcescu" - prin reprezentantul legal D.M., suma de 10.000 RON despăgubiri civile;

În baza art. 274 alin. (1) Noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.200 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, s-a dispus a se plăti anticipat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Vâlcea, şi la 135 RON reprezentând c/valoare expertiză medico-legală, către SJML Argeş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 29 iulie 2013, s-a înregistrat sub nr. 2376, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani nr. 1639/P/2009 din data de 29 iulie 2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S.I.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de - art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a reţinut din actul de sesizare a instanţei, că în perioada 26 septembrie 2009 - 17 noiembrie 2012, i-a instigat pe minorii C.V.C. şi B.I.M. să sustragă bunuri din locuinţele părţilor vătămate D.R.S., Ş.I., D.C.B., T.P. şi G.C.A. toţi din Municipiul Drăgăşani precum şi din incinta Şcolii Nicolae Bălcescu din Drăgăşani şi apoi a vândut bunurile astfel obţinute.

Prin rechizitoriul procurorului s-a mai dispus, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.V.C., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.I.M., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 38 raportat la art. 45 C. proc. pen. disjungerea cauzei penale faţă de numitul S.I.I. şi trimiterea la Poliţia Municipiului Drăgăşani în vederea efectuării cercetărilor penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 261 C. pen.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 septembrie 2009, partea vătămată D.R.S. din municipiul Drăgăşani a depus plângere la Poliţia municipiului, prin care sesiza faptul că în jurul orelor 19:00 când a ajuns acasă, a constatat că persoane necunoscute i-au pătruns în apartament, de unde au sustras bijuterii din aur şi din argint.

La data de 19 noiembrie 2009, partea vătămată Ş.I. din municipiul Drăgăşani, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în acea zi în jurul orelor 18 persoane necunoscute i-au pătruns în locuinţă de unde i-au sustras bijuterii din aur, bani şi un telefon mobil.

De asemenea, la data de 5 aprilie 2010, Poliţia municipiului Drăgăşani a fost sesizată de partea vătămată D.B. din Drăgăşani, despre faptul că în noaptea de 4 aprilie 2010 persoane necunoscute i-au pătruns în apartament de unde au sustras bijuterii din aur şi o cameră foto.

Partea vătămată G.C.A. din municipiul Drăgăşani, a sesizat Poliţia municipiului despre faptul că în noaptea de 25/26 iunie 2010 a constatat că persoane necunoscute i-au pătruns în locuinţă de unde au sustras un laptop şi două telefoane mobile.

La data de 20 februarie 2012, C.A., director adjunct la Şcoala Generală Nicolae Bălcescu din municipiul Drăgăşani, a sesizat organelor de poliţie faptul că în perioada 16 - 20 februarie 2012, persoane necunoscute au pătruns în incinta unităţii de învăţământ de unde au sustras un videoproiector şi două laptop-uri.

Tot în cursul anului 2012, mai exact la data de 17 noiembrie, partea vătămată T.P., a sesizat la Poliţia municipiului Drăgăşani faptul că în acea zi, minorul C.V.C. i-a pătruns în locuinţă de unde a sustras cantitatea de cca. 400 grame bijuterii din aur, suma de 700 RON şi 75 de euro, iar la data de 14 iunie 2013, H.S.I. din Drăgăşani, a sesizat organele de poliţie despre faptul că inculpatul S.I.I. îl ameninţă cu distrugerea de bunuri, deoarece are calitatea de martor într-un dosar penal în care este cercetat fiul inculpatului.

În urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie, autorii acestor furturi din locuinţe au fost identificaţi a fi minorii B.I.M. şi C.V.C., între timp ultimul condamnat la 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în regim de detenţie, prin Sentinţa penală nr. 100 din 8 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani pentru furtul comis de la partea vătămată T.P. din Drăgăşani.

Din cercetările efectuate de organele de poliţie a rezultat că la comiterea acestor infracţiuni o contribuţie decisivă a avut şi inculpatul S.I.I., după cum urmează a se constata:

1. În data de 26 septembrie 2009 inculpatul S.I.I. a mers la barul „B." din municipiul Drăgăşani împreună cu martorul minor C.V.C. şi cu fiul său minor, martorul B.I.M. şi în timp ce se aflau în local inculpatul le-a spus celor doi minori că a rămas fără bani şi i-a îndemnat să meargă la un cabinet stomatologic de lângă Policlinica Drăgăşani unde văzuse anterior un geam deschis prin care se putea pătrunde în incintă. I-a solicitat fiului său să intre în apartamentul aflat deasupra acelui cabinet, spunându-i că doctorul deţine în casă mulţi bani şi aur, iar cei doi minori au plecat împreună până în apropierea Policlinicii Drăgăşani şi au ajuns în spatele blocului R1, unde se află cabinetul şi apartamentul părţii vătămate D.R.S. În acest moment minorii s-au despărţit, martorul C.V.C. a mers pe o altă stradă din apropierea blocului respectiv, iar martorul B.I.M. a escaladat ţeava de gaze şi un burlan prinse pe spatele blocului şi pe geamul de la baie a pătruns în apartament, de unde a luat mai multe bijuterii din aur (brăţări, inele, cercei) în greutate de aprox. 400 grame şi bani pe care i le-a dus tatălui său S.I.I., care le-a vândut în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Prejudiciul cauzat, estimat de partea vătămată la suma de 60.000 de RON, nu a fost nerecuperat.

2. În ziua de 19 noiembrie 2009 inculpatul S.I.I. i-a trimis pe fiul său, martorul B.I.M. împreună cu martorul C.V.C. pe str. G.M. în apropierea blocului Al în spatele BT unde ştia că se află un apartament al unei persoane numite „V." pentru a sustrage bunuri. Inculpatul i-a însoţit pe cei doi minori până la locul respectiv, după care împreună cu martorul C.V.C. au mers în parcul din apropiere, în zonă rămânând numai fiul său.

Martorul B.I.M. a escaladat pe ţeava de gaze prinsă de blocul respectiv şi pe geamul de la baie a pătruns în apartamentul care de fapt aparţine părţii vătămate Ş.I., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur (a căror greutate a fost estimată de partea vătămată la 190 de grame), un telefon mobil şi suma de 110 euro (în declaraţia dată în faţa instanţei - 500 euro), după care au plecat acasă. Inculpatul a ascuns bijuteriile sustrase într-un ghiveci de flori, iar a doua zi împreună cu martorul D.N.M. zis „N.B." au mers în municipiul Piteşti unde a amanetat bijuteriile pentru suma de aproximativ 10.000 RON.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate este de 21.250 RON, majorat în faza judecăţii la 40.000 RON.

3. în noaptea de 4/5 aprilie 2010, inculpatul S.I.I. împreună cu fiul său şi martorul C.V.C. se aflau în barul „T.F." din municipiul Drăgăşani. La un moment dat inculpatul i-a cerut fiului său să meargă să sustragă bunuri din apartamentul părţii vătămate D.B., situat pe str. T. Minorul s-a deplasat la locul indicat de tatăl său şi prin aceeaşi modalitate descrisă mai sus a intrat în apartamentul respectiv, de unde a sustras un aparat foto, bijuterii din aur (cca. 18 grame) şi suma de 200 RON, pe care le-a dat tatălui său care-l aştepta în apropierea locului respectiv.

Bijuteriile au fost amanetate ulterior de către inculpat la o casă de amanet din Râmnicu Vâlcea, iar aparatul foto a fost vândut martorului H.S.I.

Prejudiciul cauzat a fost apreciat de partea vătămată la suma de 4.000 RON, nerecuperat.

4. În noaptea de 25/26 iunie 2010, inculpatul împreună cu martorii B. şi C. se aflau în acelaşi bar „T.F." şi inculpatul l-a trimis din nou pe fiul său B.I.M. la o casă situată în spatele magazinului „P." din Drăgăşani cerându-i să sustragă aur şi bani. Împreună au plecat în zona respectivă, însă, inculpatul împreună cu martorul C. au aşteptat în faţa magazinului. În acest timp minorul B. a încercat să pătrundă pe una din ferestrele deschise, în casa care aparţine părţii vătămate G.C.A., însă nu a reuşit şi a mers la tatăl său, care, ameninţându-l i-a cerut să încerce din nou. Urmare a ameninţărilor inculpatului, martorul s-a înapoiat la locuinţa părţii vătămate în care a reuşită să pătrundă pe fereastra deschisă, de unde a sustras un laptop, două telefoane mobile marca M. şi o cameră fotografică. Telefoanele mobile au fost vândute de inculpat martorului H. cu suma de 80 de RON, laptop-ul lui F.F. zis „M." cu suma de 100 RON deoarece nu avea baterie, celelalte bunuri fiind vândute unor persoane rămase neidentificate. Prejudiciul cauzat părţii vătămate este de 1.500 RON, nerecuperat.

5. În perioada 16 - 20 februarie 2010, martorul B.I.M., trecând pe lângă Şcoala „Nicolae Bălcescu" din Drăgăşani, a văzut un geam deschis la laboratorul de muzică. Ştiind că în acea încăpere se află laptop-uri şi un videoproiector (întrucât a fost elev la acea şcoală), a mers acasă şi a spus tatălui său că ar putea să pătrundă pe acel geam în incinta şcolii. Inculpatul i-a cerat să meargă şi să sustragă bunurile menţionate, ceea ce martorul a şi făcut în timpul nopţii, unde, prin escaladarea geamului deschis a pătruns în laborator şi a luat două laptop-uri şi videoproiectorul pe care le-a dus acasă şi i le-a dat tatălui său. Ulterior acesta din urmă le-a vândut lui H.I. contra sumei de 1.000 RON. în timpul cercetărilor, mai exact în faţa instanţei, martorul a declarat că furtul l-ar fi săvârşit ajutat fiind şi de inculpat care ar fi îndoit grilajul de la fereastră, însă susţinerea martorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă (cu excepţia planşei fotografice unde într-adevăr se observă grilajul îndoit, ceea ce ar fi putut face şi minorul, având în vedere grosimea barelor de metal), astfel încât se apreciază că susţinerea martorului este neîntemeiată.

Prejudiciul cauzat părţii civile este de 10.000 RON, nerecuperat.

6. În ziua de 17 noiembrie 2012 în jurul orelor 14:30 - 15:00 inculpatul S.I.I., împreună cu martorul C.V.C., au mers în apropierea locuinţei părţii vătămate T.P., situată în Drăgăşani, str. C.V., judeţul Vâlcea. Inculpatul a rămas în faţa casei acesteia unde a vorbit cu mai multe persoane care-l cunoşteau şi treceau pe stradă, timp în care minorul C.V.C. a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor şi a geamului deschis de la una din băi în locuinţa respectivă, de unde a sustras un laptop, mai multe bijuterii din aur şi de bani, activitatea infracţională fiind surprinsă de camerele video de supraveghere montate pe exteriorul casei părţii vătămate, iar imaginile au fost transcrise pe un suport magnetic aflat la dosarul cauzei.

Bunurile sustrase de la partea vătămată au fost duse acasă la inculpat, bijuteriile fiind ascunse într-o groapă în curtea casei, iar laptop-ul vândut martorului M. cu suma de 200 RON.

Valoarea totală a prejudiciului cauzat părţii vătămate este de 85.000 RON, la repararea căruia a fost obligat minorul C.V.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.P.C., prin Sentinţa penală nr. 100 din 8 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în Dosar nr. 4234/223/2012, definitivă, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru această faptă, minorul C.V.C. fiind condamnat la 2 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 100 din 8 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani.

Situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă mai sus, a rezultat din plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, CD-ul cu înregistrările camerelor video montate la locuinţa părţii vătămate T.P. şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, după cum urmează:

Martorul B.I.M. a arătat în declaraţiile sale că recunoaşte furturile săvârşite la părţile vătămate din prezenta acuză, cu excepţia celui de la partea vătămată T.P. şi că locuind împreună cu tatăl său inculpatul S. şi cu martorul C., acest martor a început să fure diverse bunuri şi văzându-l inculpatul S., l-a determinat şi pe fiul său să comită astfel de fapte instruindu-i pe amândoi cum să procedeze, instruire ce avea loc în casa lui unde îi învăţa cum să pătrundă în locuinţă, să poarte mănuşi pentru a nu lăsa amprente sau dacă nu aveau mănuşi să folosească un pulover, iar dacă vor fi găsite urme (amprente) să spună că sunt ale lui, deoarece este minor şi nu au ce-i face.

În continuarea declaraţiei, martorul a arătat condiţiile şi împrejurările în care a comis unele dintre furturi (de la partea vătămată D. şi de la Şcoala N. Bălcescu), despre felul în care inculpatul S. se orienta, viza locuinţele părţilor vătămate, momentul şi modul în care minorul trebuia să acţioneze, măsurile de siguranţă luate de inculpat pentru a nu fi prins etc., precum şi modul violent în care inculpatul reacţiona când martorul refuza să participe din diverse motive, la furturile planificate de inculpat.

Şi martorul C.V.C. a arătat în declaraţiile date la organele de poliţie împrejurările în care a săvârşit faptele, modul în care inculpatul i-a determinat pe el şi pe fiul său B. să săvârşească furturile, cum îi instruia să le comită, cum erau ameninţaţi şi chiar bătuţi de inculpat în caz de refuz şi ce se întâmpla cu bunurile sustrase, respectiv că erau valorificate de inculpat în interes personal, declaraţii date în faţa unui avocat, dar retractate de martor în faţa instanţei de judecată, în mod nejustificat.

Martorul H.S.I. a declarat, că a cumpărat de la inculpat două telefoane mobile şi o cameră fotografică fără a cunoaşte provenienţa bunurilor, iar martorul P.I.C. a relatat că în luna octombrie 2012 s-a întâlnit cu inculpatul pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea şi l-a ajutat să vândă bijuterii din aur la case de amanet. Cu această ocazie inculpatul i-a propus martorului pe care îl cunoştea de mai multă vreme, întrucât au săvârşit fapte penale împreună fiind şi condamnaţi pentru acestea, să comită un furt din locuinţa părţii vătămate T.P. pe care inculpatul i-a descris-o martorului ca fiind o persoană de sex feminin arsă pe faţă, dar martorul nu a fost de acord.

De asemenea, a mai rezultat modul în care valorifica bunurile sustrase, folosindu-se de martor sau de alte persoane străine, care nu-l cunoşteau şi care amanetau bunurile contra unor sume infime de bani, după care contractul de amanet era distrus de inculpat, pentru a nu putea fi descoperită persoana respectivă.

Martorul C.C. a declarat, că în cursul lunii noiembrie 2012 a fost apelat telefonic de inculpat pentru a-l transporta cu autoturismul în Râmnicu Vâlcea, lucru pe care martorul l-a şi făcut. Acesta a declarat că l-a lăsat pe inculpat în apropierea Spitalului Judeţean, care a plecat împreună cu alte persoane ce îl însoţeau şi după circa 20 de minute au revenit la autoturism, iar la înapoiere, în discuţiile purtate în autoturism inculpatul s-a lăudat martorului că şi-a format o gaşcă de tineri minori pe care îi trimite la furat din locuinţe şi magazine pe raza oraşului Drăgăşani, el producând bani din vânzarea bunurilor furate. După 4 - 5 zile acelaşi martor l-a transportat pe inculpat împreună cu un avocat la IPJ Vâlcea unde se afla în arest preventiv martorul C.V.C., ca urmare a săvârşirii faptei de furt de la partea vătămată T.P.

De asemenea, martorul G.A. a declarat, că în ziua de 17 noiembrie 2012, l-a văzut pe inculpat chiar în faţa casei părţii vătămate T.P. pe care martorul o cunoaşte, a vorbit cu acesta, în aceeaşi zi inculpatul fiind văzut pe strada C.V. din Drăgăşani, vis-a-vis de locuinţa părţii vătămate şi de către martorul B.Ş.V., inculpatul spunându-i că vrea să lipească afişe electorale, însă martorul nu a văzut ca acesta să aibă asupra lui afişe sau alte materiale de acest gen.

Martorul M.A. a relatat că îl cunoaşte pe inculpat şi pe fiul acestuia B.I.M., de la inculpat cumpărând de mai multe ori cărţi. Martorul a mai declarat că este adevărat că la un moment dat, neputând să precizeze perioada de timp, inculpatul i-a oferit martorului un laptop spre vânzare, dar nu l-a cumpărat întrucât nu funcţiona.

Martorul V.M.M. a declarat că în decursul timpului l-a vizitat de mai multe ori pe inculpat la domiciliul său şi uneori l-a îndemnat să meargă la furat împreună cu fiul său B.I.M., dar martorul a refuzat. Acesta a mai relatat că inculpatul a vândut mai multe telefoane mobile unor persoane din Drăgăşani, iar după ce martorul C.V.C. a fost arestat, inculpatul i-a spus că s-a întâmplat acest lucru întrucât nu a fost atent la camerele de supraveghere de la locuinţa de unde a sustras bunuri.

Martorul a declarat că a văzut că inculpatul dispunea mereu de sume importante de bani cu care a şi plătit avocaţi după ce a fost arestat martorul C. şi că inculpatul chiar l-a ameninţat cu acte de violenţă dacă va declara la poliţie despre faptele de furt pe care le cunoştea.

Martorul M.Ş.C. a declarat că are cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată atât de către inculpat şi de către cei doi minori. După furtul comis de minorul C. de la partea vătămată T.P., inculpatul i-a cerut să-i caute pe cineva cu o maşină care să-l transporte la Râmnicu Vâlcea cu scopul de a vinde bijuteriile sustrase de la această parte vătămată şi a obţine bani cu care să angajeze avocaţi pentru a-l apăra pe C. Martorul chiar l-a însoţit pe inculpat în Râmnicu Vâlcea unde acesta a căutat case de amanet şi l-a aşteptat un timp în autoturismul cu care s-au deplasat în oraş, neputând preciza locul exact unde s-a dus inculpatul. La întoarcere a văzut că inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani, din care l-a plătit pe martor pentru serviciul prestat. Martorul a mai declarat că a fost ameninţat de inculpat pentru a-şi schimba declaraţiile date la poliţie.

Instanţa de fond a constatat, că aspectele relatate de martorul M.Ş.C. cu privire la deplasarea lor în Râmnicu Vâlcea în cursul lunii noiembrie 2012, au fost confirmate de către martorul S.A.D., martor care i-a transportat în Râmnicu Vâlcea. Martorul a declarat că inculpatul căuta o casă de amanet şi când s-a întors la autoturism, inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani din care l-a plătit atât pe el cât şi pe martorul M.

Martorul A.V. a arătat că l-a transportat pe inculpat în Piteşti, împreună cu martorul D.N.M. şi martorul-minor C., nu cunoaşte scopul acestei călătorii dar îşi aminteşte că după ce l-a aşteptat mai mult de o oră în Piteşti, inculpatul s-a întors cu un teanc de bani pe care îi avea într-unul din buzunarele de la pantaloni, iar martorii Ş.E.A., Ş.N., D.O.F. şi B.A. au fost de faţă când părţile vătămate Ş.I., D.R.S. şi G.C.A. au constatat lipsa bunurilor sustrase de minorul B.

De asemenea, partea vătămată T.P. a arătat în declaraţia sa, că după furtul săvârşit din locuinţa sa de minorul C. şi după ce acesta a fost depistat de organele de poliţie, a început să fie apelată telefonic de inculpatul S. şi prietenii acestuia care-i cereau să-şi retragă plângerea, fiind sunată chiar şi noaptea de inculpat care i-a adresat cuvinte vulgare şi că a rămas surprinsă când în momentul arestării minorului, apărătorul acestuia a fost angajat de către inculpatul S.

Instanţa de fond a concluzionat astfel că, având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute pentru existenţa infracţiunii de instigare la furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv că inculpatul S. după ce a luat el, cel dintâi hotărârea săvârşirii infracţiunilor de furt desfăşurând anumite activităţi externe, de pregătire a acestora (a studiat potenţialele locuri în care se găsesc bunurile ce-l interesau, bunuri a căror valorificarea nu presupunea riscuri mari din partea sa, apoi a analizat momentul oportun de acţiune - în cazul părţii vătămate T. chiar l-a supravegheat pe minorul C., dar fără a se implica concret în comiterea faptei, a transmis aceste hotărâri făptuitorilor minori, orientându-se după caz la posibilităţile de comitere în siguranţă a faptelor atât pentru minori (stabilind care dintre cei doi putea săvârşii fapta în funcţie de particularităţile locului de unde urma a fi comis furtul - minorul B. fiind mai mic putea pătrunde mai uşor prin ferestrele deschise de la locuinţele părţilor vătămate), dar asigurându-se şi că dacă ar fi prins minorul, inculpatul nu ar putea fi tras la răspundere pentru fapta sa (pe martorul, B., fiul său, îl instruia anterior săvârşirii faptei cum să se comporte dacă este prins, asigurându-l că nu va păţi nimic fiindcă este minor şi nu răspunde penal, alteori, folosind chiar violenţa pentru a-l determina să comită fapta), minori care fiind determinaţi astfel să comită faptele treceau apoi concret la săvârşirea lor (a se vedea în acest sens şi procesul-verbal de investigaţii încheiate de organele de poliţie la datele de 11 februarie 2013, 14 mai 2013 - din care rezultă modul în care inculpatul a contribuit la săvârşirea furturilor de către cei doi minori şi grupul infracţional creat de acesta în acest scop, inculpatul fiind liderul, cât şi procesul-verbal din data de 11 februarie 2013 din care rezultă că inculpatul şi fiul său B. au vizitat pe martorul C. aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Colibaşi, inculpatul dându-i alimente şi bani şi că între inculpat şi acelaşi minor, C., s-au purtat în aceeaşi perioadă şi convorbiri telefonice, ceea ce denotă strânsele legături între inculpat şi minorul C.).

Nu este lipsit de relevanţă, a arătat instanţa de fond, nici faptul că în urma solicitării de informaţii de la mai multe agenţii bancare din municipiul Drăgăşani, s-a constatat că la Agenţia din Drăgăşani a BT minorul B.I.M. are un cont în RON deschis pe numele său, împuternicit fiind inculpatul S.I.I. Din extrasul de cont pus la dispoziţia organelor de cercetare penală de către această unitate bancară, se constată că la rubrica „credit" sunt menţionate sume mari de bani, printre care şi suma de 9.000 RON depusă în data de 20 noiembrie 2012, imediat după furtul din locuinţa părţii vătămate T.P., constatare care se coroborează cu declaraţiile martorilor M.Ş.C. şi S.A.D. care au arătat că în acea perioadă l-au văzut pe inculpat având asupra sa o sumă mare de bani, unul dintre ei aproximând suma de bani la 10.000 RON, putându-se trage concluzia că diferenţa de bani rămasă a fost depusă de inculpat în contul respectiv, aspect ce se coroborează şi cu declaraţia martorului B.

Instanţa de fond a apreciat, că faptele inculpatului, aşa cum au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză, mai sus menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. „Instigator este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală" raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept" combinat cu art. 209 alin. (1) „Furtul săvârşit în următoarele împrejurări" - lit. g) „în timpul nopţii" şi lit. i) C. pen. (prin efracţie, escaladare), texte de lege în baza cărora a fost trimis în judecată, faptă pentru care urmează a fi condamnat.

S-a menţionat de către prima instanţă, că prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Legii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, sens în care a avut în vedere şi dispoziţiile art. 5 cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, s-a constatat că în noua lege infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1), nu se mai găseşte incriminată agravanta din vechiul text de lege (art. 209 alin. (1) lit. a) - furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună), agravantă ce a fost dezincriminată, deci din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă, noua lege fiind favorabilă inculpatului şi prin prisma limitelor minimă şi maximă de pedeapsă, mai reduse (1 - 5 ani).

Prin noua lege, însă, s-au modificat condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate, în sensul că s-a adăugat unitatea de subiect pasiv, ca o condiţie suplimentară, iar pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de fapte comise vom compara tratamentul prevăzut de noul C. pen. cu cel din vechiul C. pen. Instanţa de fond nu s-a raportat la tratamentul prevăzut de noul cod pentru infracţiunea continuată, deşi este mai favorabil, întrucât, în raport de condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni de sustragere nu poate fi calificată ca infracţiune continuată nefiind îndeplinită condiţia mai sus menţionată şi anume unitatea de subiect pasiv, situaţie în care suntem în prezenţa concursului real de infracţiuni.

Într-o atare situaţie, conform art. 39 NCP, instanţa de fond a stabilit pentru fiecare infracţiune în parte pedeapsa, aşa cum s-a arătat, pedeapsa închisorii, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spor obligatoriu.

Sub acest aspect, al modului de stabilire şi aplicare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, împrejurările în care s-au săvârşit faptele, starea de pericol social concret, consecinţele infracţiunii asupra minorilor, că unul dintre autorii faptelor la care inculpatul a instigat este chiar fiul său, valoarea prejudiciului cauzat şi că nu a fost recuperat, că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi că este recidivist (stare de recidivă postcondamnatorie), fiind condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat, dar şi nivelul de educaţie şi că are discernământul diminuat, înţelegând parţial conţinutul şi consecinţele faptelor sale, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 425/Al+a3.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare, instanţa de fond a apreciat, că faţă de natura şi gravitatea faptelor precum şi de persoana inculpatului, scopul pedepsei instituit de art. 52 alin. (1) C. pen. - prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni - poate fi atins numai prin privarea lui de libertate, astfel că a dispus executarea acesteia în regim de detenţie, în vederea realizării depline a funcţiilor specifice pedepsei închisorii: de constrângere, de reeducare, de exemplaritate, de eliminare.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond, inculpatul, chiar dacă nu a participat efectiv la comiterea infracţiunilor de către minori, într-o măsură substanţială a contribuit (moral, sau chiar folosind violenţa faţă de fiul său B.) la acţiunile socialmente periculoase săvârşite de aceştia, prin determinarea şi coordonarea acţiunii lor de sustragere de bunuri şi alte valori în folosul exclusiv al acestuia, situaţie în care, în cauză s-a aplicat şi circumstanţa agravantă legală prev. de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 1637/90/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 10A din 23 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi Decizia penală nr. 1405 din 13 martie 2007 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, inculpatul S.I.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. şi obligat la tratament medical până la însănătoşire, a fost arestat la data de 23 februarie 2006 şi eliberat condiţionat la data de 3 martie 2008, prin Decizia penală nr. 148/R pronunţată de Tribunalul Argeş, cu un rest de pedeapsă de executat de 356 de zile.

Prin Sentinţa penală nr. 147 din 9 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în Dosar nr. 929/223/2006, definitivă la data de 25 septembrie 2007 prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în cauză, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.; - s-a constatat că fapta dedusă judecăţii în cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, în baza art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen.; - a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea cu pedeapsa stabilită în cauză şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; - în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 23 februarie 2006 la zi, a fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei (mandat emis la data de 12 octombrie 2007).

Prin Sentinţa penală nr. 170 din 30 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în Dosarul nr. 2273/223/2007, definitivă prin nerecurare la data de 26 noiembrie 2008, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat 3 ani închisoare; - s-a constatat că infracţiunile din cauză sunt concurente cu infracţiunile ce au făcut obiectul Sentinţelor penale nr. 147 din 9 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani şi nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea; - a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 9 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani şi de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea; - în baza art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin hotărâre cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 9 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani şi de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I.I. să execute pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.; - în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23 februarie 2006 până la 3 martie 2008 şi s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

S-a constatat, astfel, de către instanţa de fond, că infracţiunea din data de 26 septembrie 2009, a fost săvârşită de inculpat în perioada executării pedepsei pentru care s-a dispus liberarea condiţionată, motiv care, în conformitate cu prevederile art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 356 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 1637/90/2006 şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa ce s-a stabilit prin prezenta hotărâre, care i-a fost dată spre executare, în final.

Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe durata executării pedepsei privative de libertate, sau considerată ca executată.

Instanţa de fond a constatat, că din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că minorii B.I.M. şi C.V.C. au săvârşit infracţiunile la care au fost instigaţi de către inculpat, împreună, de fiecare dată, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, fiecare minor a acţionat singur, într-adevăr în apropiere aflându-se fie inculpatul singur, fie împreună cu minorul C. (în cazul unora dintre infracţiunile săvârşite de minorul B.), dar furturile au fost săvârşite de fiecare dată de un singur minor, astfel încât în cauză nu s-a reţinut agravanta prev. de art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi mai mult, această agravantă a infracţiunii de furt a fost dezincriminată, aşa cum s-a arătat, prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., la data de 1 februarie 2014.

Cu privire la infracţiunea de tăinuire, instanţa de fond a reţinut, că potrivit disp. art. 221 alin. (1) C. pen., infracţiunea de tăinuire constă în „Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material", în alin. (2) al aceluiaşi text de lege arătându-se că „Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte".

Conform disp. art. 149 alin. (1) C. pen. "Rude apropiate" sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, ori în speţă, minorul B.I.M. este fiul inculpatului, situaţie în care, cu privire la bunurile sustrase de acest minor, primite şi valorificate de inculpat cunoscând că provin din furt, s-a dispus achitarea inculpatului (părţi vătămate Ş.I., D.I.M., G.C.A. şi Şcoala Generală Nicolae Bălcescu din Drăgăşani).

Mai mult, a arătat instanţa de fond, sub aspectul laturii subiective se cere ca fapta să fie săvârşită cu intenţia de a tăinui (intenţie specială), pentru existenţa căreia trebuie întrunită, printre alte condiţii şi aceea ca între tăinuitor şi subiectul activ al infracţiunii principale, să nu fi existat vreun acord sau înţelegere prealabilă, antecedenţă sau concomitentă săvârşirii infracţiunii principale, deoarece ar constitui o complicitate la infracţiunea principală sub forma complicităţii posterioare.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că între inculpat şi cei doi minori a existat o înţelegere prealabilă, un acord cu privire la bunurile rezultat al infracţiunii (sustrase), inculpatul fiind cel ce primea şi valorifica bunurile sustrase de minori, cărora le dădea o parte din banii obţinuţi, mai exact, minorii sustrăgeau bunurile pentru inculpat şi la solicitarea acestuia în funcţie de nevoile sale, situaţie în care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 221 C. pen.

Prin Ordonanţa din data de 4 iulie 2013 a Poliţiei municipiului Drăgăşani, s-a dispus reţinerea pe timp de 24 de ore a inculpatului S.I.I., începând cu data de 4 iulie 2013 orele 14:35 iar prin încheierea de şedinţă nr. 37 din 5 iulie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 iulie 2013 până la 2 august 2013, inclusiv, fiind emis M.A.P nr. 9/U din 5 iulie 2013, măsura arestării preventive fiind menţinută prin încheierile de şedinţă din 31 iulie 2013, 18 septembrie 2013, 13 noiembrie 2103 şi 8 ianuarie 2014 ale Judecătoriei Drăgăşani.

În raport de dispoziţiile art. 399 Noul C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., având în vedere şi soluţia dispusă pe latura penală a cauzei, respectiv de condamnare a inculpatului şi de aplicare a unei pedepse cu executare în regim de detenţie, constatând că temeiurile care au fundamentat măsura preventivă a arestării inculpatului subzistă şi în continuare, instanţa a menţinut această măsură, şi, implicit, a respins cererea de înlocuire a acesteia cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, iar din durata pedepsei aplicată s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât partea vătămată D.R.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul nu a fost recuperat, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 60.000 RON, reprezentând c/valoarea bunurilor sustrase de la această parte vătămată.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a luat act că părţile vătămate D.R.S. şi T.P., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Celelalte părţi vătămate, s-au constituit părţi civile în cauză, după cum urmează:

Partea vătămată Ş.I. s-a constituit parte civilă în cauză, iniţial cu suma de 21.250 RON, pe parcursul procesului majorându-şi pretenţiile la suma de 40.000 RON, reprezentând c/valoarea bunurilor sustrase de minori, respectiv bijuteriile din aur, apreciate la cca. 20.000 RON, aprox. 500 euro şi a unui telefon mobil, însă nu a făcut dovada acestor pretenţii majorate, în condiţiile art. 1179 - 1180 C. civ. în vigoare la data săvârşirii faptei.

Partea vătămată D.I.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 2.400 RON reprezentând c/valoarea bijuteriilor sustrase, a aparatului foto şi suma de 200 RON.

De asemenea, partea vătămată G.C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.150 RON reprezentând c/valoarea laptop-ului, a camerei foto şi a celor două telefoane mobile marca M., iar partea vătămată Şcoala Nicolae Bălcescu din Drăgăşani - prin reprezentantul legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON pentru videoproiectorul şi cele două laptop-uri sustrase.

Din adresa SC D.C. SRL Drăgăşani, rezultă că valoarea gramului de aur (bijuterii) de 14K era la data săvârşirii faptelor de către inculpat 179 RON, laptop NDI - 2.122,23 RON, laptop AA - 1.900 RON, laptop FS - 2.370 RON şi videoproiectorul - 5.464,87 RON.

În consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârşirii faptelor pentru care părţile vătămate s-au constituit parte civilă), a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată Ş.I. şi admise acţiunile formulate de părţile civile D.I.M., G.C.A. şi Şcoala Nicolae Bălcescu din Drăgăşani - prin reprezentantul legal.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani şi inculpatul S.I.I. prin care au fost invocate motive privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, după cum urmează:

I. Inculpatul, prin apărătorul său, a susţinut că nu este vinovat pentru instigare la furturile comise de minori şi niciunul dintre martorii audiaţi nu a furnizat suficiente date care să conducă la această concluzie.

Activitatea infracţională a minorilor exista şi înainte, iar aceştia sunt chiar în prezent cercetaţi pentru fapte de furt calificat despre care nu se mai poate spune că inculpatul a avut vreo contribuţie.

În opinia inculpatului, probele administrate în cauză de anchetatori evidenţiază un dubiu important care ar trebui să producă efecte în favoarea acestuia şi nu invers.

În fine, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de legiuitor.

II. Parchetul, în primul rând, a criticat sentinţa deoarece prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru şase infracţiuni de complicitate la furt calificat fără a dispune schimbarea de încadrare juridică a faptelor, având în vedere că prin actul de inculpare acesta fusese trimis pentru o singură infracţiune de furt în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de tăinuire, impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru că aşa cum rezultă din conţinutul obiectiv, tăinuirea reprezintă de fapt o activitate de complicitate ulterioară ce se integrează natural în conţinutul art. 25 din vechiul C. pen.

În altă ordine de idei, parchetul a considerat că revocarea restului de 356 zile neexecutate dintr-o pedeapsă anterioară ar fi trebuit să producă agravarea regimului sancţionator aplicat inculpatului, în caz contrar această operaţiune de revocare nu ar avea niciun fel de consecinţe în plan juridic, ceea ce este inacceptabil în opinia parchetului.

S-a apreciat că ar fi trebuit interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. anterior ca pedeapsă complementară cât şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, nu doar de a fi ales.

În cursul apelului, curtea a încuviinţat cererea inculpatului privind audierea martorilor P.I.C., B.Ş.V., G.A., care nu au fost audiaţi la instanţa de fond cât şi a martorului D.N.M., urmând ca toţi aceştia să fie citaţi prin organele de poliţie.

De asemenea, s-a emis adresă către SML Argeş pentru completarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică în sensul de a se preciza dacă este necesară luarea unei măsuri de siguranţă faţă de apelantul inculpat având în vedere afecţiunile acestuia, iar în caz afirmativ care este măsura respectivă.

La 7 mai 2014 SML Argeş a înaintat completarea raportului de expertiză medico-legală de unde rezultă că inculpatul S.I.I. nu necesită măsuri de siguranţă cu caracter medical.

A fost audiat inculpatul (£130), cât şi martorii B.Ş.V. (£106), G.A. şi D.N.M. (£178), iar în ceea ce îl priveşte pe martorul P.I.C., fiind citat de nenumărate ori cu mandat de aducere, acesta nu a putut fi găsit la niciunul din domiciliile indicate, curtea constatând imposibilitatea audierii sale (Încheierea din 11 iunie 2014).

Examinând apelurile declarate în cauză în raport cu motivele susţinute de apelanţi, cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., curtea le-a apreciat întemeiate pentru următoarele considerente:

I. În legătură cu acuzaţiile aduse inculpatului curtea constată că prima instanţă a efectuat o analiză amănunţită a fiecărui act material în parte, vinovăţia acestuia rezultând fără echivoc din declaraţiile părţilor vătămate T.P., Ş.I., martorii B.I., C.V.C., D.N.M., A.V., S.A.D., M.Ş.C., V.M.M., M.A., C.C., H.S.I., ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, cât şi cu declaraţiile martorilor D.N.M., G.A. şi în parte cu declaraţia martorului B.Ş., aceştia din urmă audiaţi de instanţa de apel.

Inculpatul s-a apărat într-o manieră inconsecventă şi neconvingătoare, susţinând că nu a instigat sub nicio formă pe cei doi minori la comiterea faptelor, cu toate acestea însă nu a furnizat o justificare credibilă în legătură cu provenienţa bijuteriilor pe care le-a amanetat, de altfel, în cantităţi semnificative, faţă de condiţia sa socială de persoană cu venituri modeste.

Activitatea de instigare a inculpatului este descrisă de martorii C.C. şi S.A.D. care l-au transportat pe acesta cu autoturismul în diferite locaţii în Râmnicu Vâlcea, acest din urmă martor cât şi martorul V.M.M., observând de fiecare dată inculpatul avea asupra sa sume consistente de bani.

În cursul urmăririi penale, fiind efectuate verificări ale mai multor agenţii bancare din oraşul Drăgăşani a fost identificat la Agenţia BT un cont de 9.000 RON în care la 20 noiembrie 2012, inculpatul a depus pe numele minorului B.I. suma de 9.000 RON, aceasta având loc imediat după furtul din locuinţa părţii vătămate T.P.

Aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă a efectuat o analiză completă a faptelor ce constituie obiectul fiecărei acuzaţii aduse inculpatului, indicând corespunzător probele pe care acestea se bazează astfel că susţinerile inculpatului în legătură cu neimplicarea în comiterea faptelor de care este acuzat nu pot fi credibile.

Dubiul reprezintă o controversă fără ieşire în faţa căreia organul judiciar nu poate trage o concluzie certă în legătură cu faptele şi vinovăţia unei persoane acuzată de comiterea unor infracţiuni, motiv pentru care prin voinţa legiuitorului concretizată în dispoziţiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen., profită întotdeauna inculpatului, însă în această cauză în prezenţa unor probe certe de vinovăţie, dubiul este exclus.

Apelul inculpatului a fost considerat întemeiat în raport cu alte motive însă, comune cu cele formulate de parchet ce vor fi arătate în continuare, la punctul II.

II. În ce priveşte apelul parchetului, curtea a observat că prima instanţă a dispus într-adevăr condamnarea inculpatului pentru şase infracţiuni autonome de complicitate la furt calificat, deşi încadrarea juridică a faptelor date în actul de inculpare se referea la o singură asemenea infracţiune în varianta continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., fără să dispună schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 din vechiul C. pen., în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Aşa cum a susţinut şi parchetul în primul motiv de apel, nelegalitatea sentinţei este evidentă în acest context, ca urmare a încălcării de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 386 din noul Cod de procedură penală, în vigoare la datat pronunţării sentinţei atacate.

În altă ordine de idei, curtea şi-a însuşit opinia parchetului conform cu care obiectul sesizării se referă la fapta şi persoana menţionate în actul de inculpare, iar din punct de vedere obiectiv, infracţiunea de tăinuire pentru care prima instanţă a dispus achitarea se concretizează într-o activitate specifică unei complicităţi posterioare aşa încât în această ipoteză instanţa de fond ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinând în loc de infracţiunea de tăinuire, complicitate la furt calificat în formă continuată, alternativă juridică ce integrează toată activitatea infracţională întreprinsă de inculpat.

În plus, fiind reţinută starea de recidivă postcondamnatorie şi un rest de 356 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată anterior inculpatului prin Sentinţa penală nr. 178/F din 29 noiembrie 2006, această împrejurare ar fi trebuit să se reflecte în mod obligatoriu în regimul sancţionator la care s-a oprit instanţa de fond, astfel încât pe lângă evaluarea de ansamblu a activităţii infracţionale a inculpatului, trecutul său infracţional şi atitudinea repetitivă de încălcare a legii penale trebuia subliniată într-un spor de pedeapsă, altminteri revocarea liberării condiţionate privind acest rest ar deveni o operaţiune pur formală.

Curtea a apreciat inoportună aplicarea unei pedepse complementare aşa cum solicită parchetul prin care să îi fie interzise inculpatului drepturile electorale, neexistând niciun fel de legătură între natura infracţiunilor comise şi sancţiunea ca atare, astfel încât o asemenea pedeapsă nu ar fi nici necesară şi nici justificată în raport cu obiectivele urmărite de legiuitor prin aplicarea sancţiunilor penale.

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, curtea a observat că aceasta este legea veche având în vedere că noul C. pen. a modificat condiţiile de existenţă ale infracţiuni continuate, astfel încât aplicându-l pe acesta curtea ar trebui să reţină în sarcina inculpatului şase infracţiuni distincte în concurs cu aplicarea obligatorie a sporului de o treime prevăzut de art. 38 din noul C. pen.

În afară de aceasta, starea de recidivă postcondamnatorie şi restul de 356 zile neexecutat ar fi condus conform noului Cod la un spor de pedeapsă ce rezultă din adăugarea acestui rest la sancţiunea concretă stabilită de instanţă astfel încât minimul posibil de executat ar fi fost în condiţiile noului Cod de 2 ani şi 8 luni închisoare la care s-ar fi adăugat cele 356 de zile, aşadar mai mare de cât minimul special de 3 ani prevăzut de vechiul act normativ pentru infracţiunea de furt calificat.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie condamnatul S.I.I.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 august 2014, stabilindu-se termen de judecată la data de 15 octombrie 2014.

La termenul de judecată de astăzi, 15 octombrie 2014, prezent în faţa instanţei, contestatorul S.I.I. a arătat că îşi retrage contestaţia formulată împotriva Deciziei penale nr. 410/A din 9 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3065/1/2014.

Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declaraţia contestatorului S.I.I. în sensul retragerii contestaţiei formulată împotriva Deciziei penale nr. 410/A din 9 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3065/1/2014, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, încât partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declaraţia de retragere a contestaţiei declarată de inculpatul S.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 410/A din 9 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3065/1/2014.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2870/2014. Penal. Mandat european de arestare....		ICCJ. Decizia nr. 2718/2014. Penal. Contestaţia la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2951/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), luare de mită (art. 254 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (a ICCJ. Decizia nr. 2870/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2718/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2767/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2674/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie(NCPP)