ICCJ. Decizia nr. 267/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 267/A /2014
Dosar nr. 1992/54/2013
Şedinţa publică din 22 septembrie 2014
Asupra apelului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 173 din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală în Dosarul nr. 1992/54/2013, s-a dispus în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridică a faptei, după cum urmează:
- din infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.
A condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.
În baza art. 81 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an, prev. de art. 82 alin. (2) din vechiul C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi 84 din vechiul C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 138,04 RON a reprezentat contravaloarea buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1422/1423 din 24 septembrie 2013 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Olt în faza urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 30 decembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1992/54/2013, Rechizitoriul nr. 1077/P/2013 din 30 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului B.C., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în după-amiaza zilei de 6 septembrie 2013, în jurul orelor 18:20, organele de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Slatina, Biroul Rutier, în timp ce se aflau în serviciul de supraveghere şi control al traficului rutier pe raza municipiului Slatina, la intersecţia străzii M. cu strada A., au oprit pentru control autoturismul marca „C.A.”, care circula pe strada M., din direcţia Palatului de Justiţie către DGFP Olt.
Cu această ocazie, organele de poliţie au constatat că la volanul acestui autoturism se afla inculpatul B.C. şi, întrucât inculpatul emana un miros puternic de băuturi alcoolice, a fost testat de către organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent D.R.I., cu aparatul „Drager Alcooltest”, care a indicat o concentraţie de 0,92 mg/l alcool în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Slatina unde i-au fost recoltate două probe de sânge, proba I la ora 18:55 şi proba II la ora 19:55.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1422/1423 din 24 septembrie 2013, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt, rezultă că inculpatul B.C. a prezentat o alcoolemie de 2,00 g ‰ alcool pur în sânge (prima probă la ora 1855) şi respectiv, 1,85 g ‰ alcool pur în sânge (a doua probă la ora 19:55).
Fiind audiat în cauză, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, susţinând că îşi parca autoturismul, când lucrătorii de poliţie au efectuat semnalul de oprire, precum şi faptul că ar fi consumat aproximativ 450 gr coniac, în intervalul 18:15 - 18:19.
Or, din declaraţia inculpatului, cu privire la circumstanţele consumului de alcool, dată cu ocazia prelevării probelor biologice a reieşit că a consumat bere în intervalul 15:30 - 18:00.
Referitor însă la încadrarea juridică, instanţa, având în vedere dispoziţiile legii noi, mai favorabile, intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014 a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca „C.A.”, pe strada M. din oraşul Slatina sub influenţa băuturilor alcoolice, la momentul prelevării mostrelor biologice inculpatul având o alcoolemie de 2,00 g ‰ alcool pur în sânge (prima probă la ora 18:55) şi respectiv, 1,85 g ‰ alcool pur în sânge (a doua probă la ora 19:55), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în care se arată: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte.”
Prin urmare, instanţa, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. şi a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 5 C. pen.
Constatând, aşadar, că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârşirea faptei, a cărei încadrare juridică a fost schimbată, conform celor arătate mai sus, instanţa l-a condamnat pe acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere noile limite de pedeapsă prevăzute de lege, mai favorabile, starea de pericol pe care a reprezentat-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în condiţiile în care inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fără însă a provoca vreun accident, precum şi împrejurările şi modul de comitere a faptei, în sensul că inculpatul, în timp ce se afla într-un restaurant, consumând băuturi alcoolice, ştiind că lăsase autoturismul parcat într-un loc nepermis şi, văzând că au fost eliberate alte locuri de parcare, a mers la autoturism în ideea de a-l parca regulamentar şi, astfel, l-a condus pe o distanţă de aproximativ 20 m (conform celor susţinute de acesta şi nerăsturnate prin alte probe).
S-a avut în vedere şi conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, în sensul că, deşi în cursul urmăririi penale a încercat să susţină că a consumat altă băutură (coniac), altă cantitate (450 ml) şi în alt interval de timp (18:15 - 18:19), faţă de cele declarate iniţial cu ocazia recoltării probelor biologice, ulterior, în faţa instanţei a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, respectiv că a consumat peste 1,5 l bere în intervalul 15:00 - 18:00.
Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale, respectiv că inculpatul este la prima abatere de natură penală, are vârsta de 43 ani, este căsătorit, are un copil minor în întreţinere, are studii superioare, în prezent este masterand în anul II la specializarea „Dreptul Afacerilor” din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative a Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir Bucureşti şi este avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Olt, iar din caracterizările depuse la dosar, întocmite de diferiţi colegi avocaţi sau de către Baroul de Avocaţi Olt, rezultă că a avut şi are o conduită bună în activitatea pe care o desfăşoară, precum şi în societate.
Totodată, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat expres aplicarea acestor prevederi, nemaisolicitând administrarea de probatorii.
Astfel fiind, instanţa a considerat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu amenda.
În această situaţie, ţinând cont de disp. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa a considerat că aplicarea faţă de inculpat a unei pedepse de 150 de zile amendă, orientată deci către minim, la o valoare îndreptată către maxim, respectiv de 400 RON pe zi, este îndestulătoare, pentru ca rolul educativ şi preventiv al pedepsei să poată fi îndeplinit. Valoarea unei zile amendă a fost stabilită în raport de înscrisurile depuse la dosar, de unde rezultă că inculpatul are posibilităţi materiale relativ mari (colegii avocaţi, în caracterizările pe care le-au întocmit, au arătat că inculpatul, în calitate de avocat, are o clientelă impresionantă) şi are un singur copil minor în întreţinere.
Instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 63 din vechiul C. pen. privind stabilirea amenzii, chiar dacă sunt mai favorabile. Aceasta, deoarece, vechea lege nu prevedea pentru infracţiunea săvârşită de inculpat pedeapsa alternativă a amenzii, ci numai legea nouă şi, astfel, dacă s-ar alege sancţiunea amenzii din legea nouă şi criteriile de stabilire a acesteia din vechea lege, s-ar crea o lex terţia, ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a considerat, având în vedere natura infracţiunii săvârşite, care este o infracţiune de pericol, nu de rezultat, dar şi împrejurarea că inculpatul este la prima abatere de natură penală, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia şi astfel, în baza art. 81 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an, prev. de art. 82 alin. (2) vechiul C. pen., atrăgând atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi 84 vechiul C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul B.C.
Parchetul a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate şi de netemeinicie.
Sub primul aspect, procurorul a arătat că instanţa de fond trebuia să examineze legea penală mai favorabilă în ansamblul ei astfel încât aplicarea pedepsei amenzii impunea şi reţinerea dispoziţiilor art. 83 din noul C. pen. şi nu art. 81 C. pen. anterior.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond nu putea să se orienteze, în stabilirea pedepsei principale, după legea nouă, iar pentru modalitatea de executare să aplice legea veche.
În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii aceasta constă în greşita suspendare a pedepsei amenzii, impunându-se executarea ei.
Apelantul inculpat B.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei în sensul reţinerii, ca lege penală mai favorabilă a legii penale noi şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. care reglementează amânarea aplicării pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând apelurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din actele cauzei rezultă că inculpatul B.C. a săvârşit infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.
Fapta era incriminată atât în legea veche în dispoziţiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancţionată cu închisoarea de la 1 an la 5 ani închisoare, cât şi în legea nouă, incriminată prin art. 336 alin. (1) C. pen., potrivit cu care „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prevalării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80, g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă”.
În examinarea legii penale mai favorabile, instanţa era obligată să facă o analiză în ansamblul ei astfel încât, stabilind - în raport cu împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia - ca fiind mai favorabilă legea nouă (care prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii) trebuia să aplice şi dispoziţiile privind modalitatea de executare a acesteia din aceeaşi lege.
În aceste circumstanţe, aplicând pedeapsa amenzii din legea penală nouă şi dispoziţiile art. 81 C. pen. din legea veche, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
Raportat la elementele de circumstanţiere evidenţiate şi dezvoltate de prima instanţă, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta şi a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, se apreciază că este suficientă pedeapsa amenzii cu executarea acesteia şi nu pedeapsa închisorii.
Respectând dispoziţiile art. 64 C. pen., care reglementează condiţiile aplicării amenzii în raport de limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 64 alin. (4) lit. c) C. pen. de la 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă, la 30.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.
Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 C. pen.
Va înlătura din dispozitivul sentinţei penale atacate prevederile art. 81 şi art. 83 C. pen. anterior.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 şi următoarele C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 173 din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 64 alin. (4) lit. c) C. pen., art. 5 C. pen., de la 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă, la 30.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 63 C. pen.
Înlătură din dispozitivul sentinţei penale atacate prevederile art. 81 şi art. 83 C. pen. anterior.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat B.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2668/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2670/2014. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
