ICCJ. Decizia nr. 2791/2014. Penal. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242 C.p.). Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2791/2014
Dosar nr. 900/36/2013
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 39 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 1330/118/2011, în baza art. 334 C. proc. penală anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.G.E. din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. anterior şi sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 272 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 272 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul N.G.E. la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, constând în exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist.
În baza art. 81 - 82 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. anterior, raportat la art. 998 - 999 C. civ. 1864, au fost respinse, ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile civile M.M., D.I. şi B.S. împotriva inculpatului N.G.E.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada iunie 2005 - 31 decembrie 2007, inculpatul N.G.E. a îndeplinit funcţia de şef al Postului de Poliţie Valu lui Traian, judeţul Constanţa, având gradul profesional de agent şef adjunct de poliţie, după cum rezultă din fişa postului, semnată de inculpat la datele de 10 martie 2006 şi 17 februarie 2007.
Începând cu data de 01 septembrie 2007, organigrama postului de poliţie a fost modificată, şeful acestei unităţi urmând a fi numit din rândul ofiţerilor de poliţie, astfel că inculpatul N.G.E. a fost eliberat din funcţia de şef de post de poliţie, în locul său fiind numit subinspectorul G.N., începând cu data de 01 ianuarie 2008.
Inculpatul N.G.E. a continuat să lucreze în cadrul Postului de Poliţie Valu lui Traian, în funcţia de ajutor şef post de poliţie, având gradul profesional de agent principal de poliţie, potrivit fişei postului semnată de inculpat la data de 14 noiembrie 2007.
Începând cu luna iunie 2008, inculpatul N.G.E. a fost repartizat în cadrul Serviciului Rutier Constanţa, ca agent de circulaţie, având calitatea de agent de poliţie rutieră.
În perioada iunie 2005 - iunie 2008, pe timpul cât a funcţionat la postul de poliţie Valu lui Traian, inculpatul N.G.E., în calitatea sa de şef post poliţie, adjunct şef post poliţie şi agent şef de poliţie a făcut parte din structurile poliţiei judiciare, potrivit avizului de poliţie judiciară nr. 2294/C/2005, după cum rezultă din adresa din 16 iulie 2009 a I.PJ. Constanţa, Serviciul Management Resurse Umane.
În calitatea sa de şef post de poliţie, inculpatul N.G.E. răspundea, conform fişei postului, de activitatea de cercetare penală la nivelul postului de poliţie, având în vedere executarea întocmai şi în termenele stabilite a sarcinilor pe această linie, ţinând legătura cu procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, care coordona activitatea de cercetare penală a postului şi cu lucrătorii de cercetare penală din cadrul Biroului de Poliţie de Cercetări Penale al Poliţiei Municipiului Constanţa, potrivit fişei postului clasificată "Secret de serviciu" şi semnată de titular la data de 10 martie 2006.
Printre alte sarcini şi îndatoriri stipulate în fişa postului, inculpatul executa personal sarcinile postului pe linie de cercetare penală, management, produse petroliere şi economice, soluţiona dosarele penale cu autori cunoscuţi sau neidentificaţi date în competenţa postului, efectua cercetarea la faţa locului în cazul sesizării faptelor penale aflate în competenţa de soluţionare.
De asemenea, inculpatul N.G.E., avea sarcina de serviciu şi îndatorirea de a ţine în actualitate registrul cu date operative ale postului şi celelalte evidenţe stabilite prin dispoziţii.
Din declaraţiile lucrătorilor postului de poliţie Valu lui Traian, audiaţi în cauză, a rezultat fără dubiu că inculpatul N.G.E. avea obligaţia de serviciu de a înregistra în registrul de evidenţă a dosarelor de urmărire penală toate lucrările penale cu autori cunoscuţi şi autori necunoscuţi, de a efectua înregistrări în registrele de evidenţă a petiţiilor şi în registrul de evidenţă a lucrărilor diverse, iar atunci când pe aceste lucrări era aplicată rezoluţia sa, în calitate de şef de post de poliţie, înregistrarea lucrărilor era efectuată de lucrătorii de poliţie, cărora le erau repartizate spre soluţionare de inculpat.
Potrivit aceloraşi declaraţii, lucrătorii de poliţie după ce primeau o plângere penală ori contravenţională la postul de poliţie sau întocmeau un proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, potrivit procedurii de lucru stabilită de şeful postului de poliţie, îi aduceau la cunoştinţă acestuia, direct sau telefonic, conţinutul plângerii, după care se deplasau în teren, pentru verificarea aspectelor sesizate.
Cu prilejul verificărilor privind conţinutul plângerilor penale, petiţiilor sau altor reclamaţii, lucrătorii Postului de Poliţie Valu lui Traian întocmeau acte premergătoare, constând în procese-verbale de cercetare la faţa locului, audieri olografe ale titularilor plângerilor şi martorilor, întocmeau planşe fotografice şi alte acte, pe care le predau inculpatului ori potrivit dispoziţiilor acestuia, dacă nu se afla în postul de poliţie, le lăsau pe biroul său spre a fi rezoluţionate, înregistrate în registrele de evidenţă şi repartizate lucrătorilor din subordine spre soluţionare.
Ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009, au constatat existenţa la domiciliul inculpatului a următoarelor înscrisuri, după cum urmează:
- declaraţie a numitului D.D.V., nedatată, cu privire la furtul reclamat de C.F., în luna aprilie 2006, împotriva sa, privind sustragerea unui televizor;
- copia adeverinţei din 27 noiembrie 2006;
- copia certificatului de încadrare în grad de handicap din 20 noiembrie 2006, acte depuse de partea vătămată la plângerea formulată;
- plângerea penală formulată de Primăria Comunei Valu lui Traian, la data de 26 iulie 2006, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a 4 capace de canalizare în noaptea de 25 iulie 2006;
- proces-verbal de verificare la punctul de colectare al SC N.M. SRL din data de 26 iulie 2006;
- plângere penală formulată de S.G. România SA, din 02 august 2007, privind infracţiunea de gestiune frauduloasă comisă de B.S., faptă în urma căreia societatea a suferit un prejudiciu de 600 euro + TVA;
- contract de vânzare pentru distribuţie cu amănuntul a buteliilor SH.G din 22 noiembrie 2006;
- anexa 1 la contract, din 22 noiembrie 2006;
- anexa 6 la contract;
- proces-verbal de reziliere a contractului de distribuţie din 28 noiembrie 2006;
- notificare, datată 24 mai 2007;
- plicul de expediere;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 26 noiembrie 2006 privind moartea suspectă a numitei B.I.;
- declaraţia numitului D.I. din 26 noiembrie 2006;
- declaraţia numitei D.N. din 26 noiembrie 2006;
- adresa P.P. Valu lui Traian către Serviciul de Medicină Legală din 26 noiembrie 2006;
- proces-verbal de predare-primire a cadavrului, însoţit de copii ale documentelor defunctei, nesemnat la primitor;
- copie carte de identitate a defunctei; copie certificat de naştere;
- raportul nr. 337085 către I.PJ. Constanţa - Dispecerat;
- proces-verbal de consemnare a plângerii penale formulată de numita D.L. din 25 octombrie 2007, cu privire la fapta de lovire a părţii vătămate din noaptea de 20/21 octombrie 2007 de către P.N., care a pătruns fără drept în locuinţa sa;
- copie carte de identitate D.L.;
- plângere penală formulată de numitul Ş.I. din 2007, cu privire la sustragerea unei drujbe şi a unui telefon mobil din locuinţa sa de P.N.V., în valoare de 2.000 lei;
- proces-verbal de consemnare a plângerii penale numitei B.T., din 04 noiembrie 2007, cu privire la sustragerea unui telefon mobil de către P.N.V.;
- plângere penală formulată de I.I. din 23 octombrie 2007, cu privire la sustragerea unei capre din gospodăria sa în noaptea de 22/23 octombrie 2007, bănuind ca autori pe vecinii săi rromi;
- plângere penală formulată de Ş.V. din 23 noiembrie 2007, cu privire la distrugerea gardului metalic de la locuinţa sa, de către autori necunoscuţi, în noaptea de 22/23 noiembrie 2007 faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 300 lei;
- declaraţia numitului Ş.V., nedatată;
- plângere penală formulată de G.V. din 28 noiembrie 2007,cu privire la tentativa de furt comisă de autori necunoscuţi, în noaptea de 27 noiembrie 2007 din locuinţa sa;
- declaraţia numitului G.V.;
- plângere penală formulată de C.A. din 31 decembrie 2007, cu privire la sustragerea unei biciclete în valoare de 400 lei de către autori necunoscuţi din curtea sa în noaptea de 29 decembrie 2007;
- declaraţia numitei C.A., nedatată;
- plângere penală (declaraţie) formulată de U.M. referitoare la evenimente din data de 04/05 ianuarie 2008, nedatată, când autori necunoscuţi au încercat să sustragă bunuri din autoturismul său marca D.N., parcat pe stradă, găsind în interiorul lui mai multe legume şi fructe ce proveneau din comiterea unei fapte de furt;
- plângere penală formulată de D.I. din 07 ianuarie 2008, cu privire la sustragerea casetofonului şi a unei staţii de emisie-recepţie, în valoare de 2000 lei, din autoturismul său, de către autori necunoscuţi, în noaptea de 6/7 ianuarie 2008;
- declaraţia numitului D.I., 07 ianuarie 2008;
- plângere penală formulată de C.S.E. din 05 ianuarie 2008, cu privire la sustragerea unui radiocasetofon cu CD şi mai multe bunuri, în valoare de 150 lei, din autoturismul său marca D., parcat pe str. F., din localitatea Valu lui Traian;
- declaraţia numitului C.S.E., nedatată;
- plângere penală formulată de S.V. din 14 aprilie 2007, cu privire la sustragerea din curtea sa a unor plante ornamentale (5 brazi argintii, 15 buxus, etc) în valoare de 2.500 lei, de către autori necunoscuţi;
- plângere penală formulată de O.I. din 19 mai 2007, cu privire la sustragerea unei roţi de rezervă, în valoare de 160 lei, de către autori necunoscuţi în noaptea de 18/19 mai 2007;
- declaraţia numitului O.I., nedatată;
- plângere penală formulată de S.C. din 19 mai 2007, cu privire la tentativa de furt, de către autori necunoscuţi a unui radio-casetofon şi distrugerea unei boxe din interiorul autoturismului său marca M., în noaptea de 19 mai 2007 faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 100 lei;
- declaraţia numitului S.C., nedatată;
- plângere penală formulată de numitul N.L.A. la data de 27 iunie 2007, cu privire la sustragerea unei biciclete din curtea locuinţei sale de către autori necunoscuţi, în noaptea de 25/26 mai 2007;
- declaraţia numitului N.L.A.;
- plângere penală formulată de N.N. din 25 mai 2007, cu privire la distrugerea gardului din plasă şi stâlpi de beton, de către autori necunoscuţi în jurul datei de 25 mai 2007, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu de 3.000 lei;
- declaraţia numitului N.N., nedatată;
- plângere penală formulată de H.A.I. din 12 iulie 2007, cu privire la accidentul de circulaţie din noaptea de 12 iulie 2007 comis de către autor necunoscut care i-a acroşat scuterul în timp ce îl conducea pe str. B., din localitatea Valu lui Traian în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni corporale;
- două declaraţii ale numitei H.A.I., nedatată;
- declaraţie a numitului T.D.M., nedatată;
- plângere penală formulată de N.R. din 25 iulie 2007, cu privire la fapta de lovire comisă de N.M., fiul său, în noaptea de 24 iulie 2007 asupra sa;
- plângere penală formulată de C.M. din 30 noiembrie 2007, cu privire la fapta de sustragere a 3 baloţi de lucernă, a unui harnaşament de cal şi a unei ovine, în valoare de 500 lei, de către autori necunoscuţi în noaptea de 28/29 noiembrie 2007;
- plângere penală formulată de L.E. din 19 octombrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a 4 roţi de la autoturismul său parcat în faţa garajului, în perioada 14 - 19 octombrie 2007, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 1200 lei;
- plângere penală formulată de E.G.L. din 20 ianuarie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a porţii de la curtea sa şi a boxelor din autoturismul proprietate în noaptea de 19/20 ianuarie 2007, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 1.000 lei;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului, din 20 ianuarie 2007;
- schiţa depusă de petent;
- plângere penală formulată de E.G.L. din 22 mai 2007, cu privire la furtul unui radiocasetofon din autoturismul său, în valoare de 200 lei comis de către autori necunoscuţi în noaptea de 21/22 mai 2007;
- declaraţia numitului E.G.L., nedatată;
- sesizarea Poliţiei Comunitare Valu lui Traian privind sustragerea de europaleţi şi borduri de autori necunoscuţi, de pe str. M., din Valu lui Traian în seara zilei de 16 iunie 2007;
- dovadă de predare bunuri din 18 iunie 2007;
- proces-verbal constatare din oficiu privind conducerea unui autovehicul fără permis de conducere de către numitul A.C. în ziua de 15 aprilie 2007 întocmit de Ag. G.N. şi Ag. R.D.;
- declaraţie a numitului Ţ.T.Z., datată 15 aprilie 2007;
- declaraţie a numitului A.B.C. datată 15 aprilie 2007;
- declaraţie a numitului L.I. datată 15 aprilie 2007;
- plângere penală formulată de D.L.A. din 14 aprilie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a unui radiocasetofon, 2 boxe, luneta şi un telefon mobil din autoturismul proprietate marca D., faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 1.800 lei;
- declaraţia numitei D.L.A., nedatată;
- plângere penală formulată de SC R. SRL din 03 aprilie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a mai multor materiale de construcţie din incinta şantierului în noaptea de 29/30 martie 2007;
- declaraţia numitului B.C., nedatată;
- plângeri penale formulate de Z.I. din 30 august 2007 şi 06 septembrie 2007, cu privire la sustragerea a unei butelii de aragaz din locuinţa sa de către autor necunoscut în luna august 2007 precum şi sustragerea fructelor şi legumelor din livadă şi grădină;
- plângere penală formulată de A.T. din 11 septembrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 10/11 septembrie 2007 a unui număr de 36 spalieri de beton, în valoare de 700 lei;
- plângere penală formulată de M.M. din 18 septembrie 2007, cu privire la fapta de lovire de către C.D.S. asupra sa în data de 17 septembrie 2007;
- declaraţie a numitului C.D.S., nedatată;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 30 august 2007 cu privire la moartea suspectă din 30 august 2007, prin spânzurare a numitei Ş.M.M.;
- copie CI seria xxx nr. 001 a numitei Ş.M.M. şi a unei prescripţii medicale;
- declaraţie a numitei Ş.G. din 30 august 2007, cu privire la moartea surorii sale Ş.M.;
- declaraţii ale numitei M.V., din 11 septembrie 2007, cu privire la sesizarea faptei de raport sexual cu un minor împotriva făptuitorului Z.L., faptă comisă în noaptea de 10 septembrie 2007 asupra minorei M.B.I., în vârstă de 13 ani;
- declaraţii ale numitei M.V., nedatată;
- declaraţia numitei M.B.I., nedatată;
- copii ale CI seria xxx nr. 002 aparţinând numitului Z.G.L.;
- declaraţie Z.G.L., nedatată;
- copia paşaportului seria 003 aparţinând numitei M.B.I.;
- plângere penală formulată de Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa din 23 mai 2007 cu nr. 1331, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 22/23 mai 2007 a unor produse fitosanitare din depozitul staţiunii, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 3866 lei + TVA;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 24 mai 2007;
- declaraţia numitului Z.B., din 25 mai 2007;
- plângere penală formulată de N.V. (SC R. SRL) din 16 iulie 2007, cu privire la sustragerea unor materiale de construcţie de către I.I. şi H.D., în ziua de 12 iulie 2007;
- copii ale CI seria xxx nr. 005 aparţinând numitului H.D. şi CI seria xx nr. 006 aparţinând numitului I.I.
- proces-verbal cu privire la plângerea formulată de B.V. din 27 iulie 2007, cu privire la furtul unor bunuri din ziua de 27 iulie 2007 de către Ţ.G. din magazinul SC C.M. SRL Valu lui Traian;
- declaraţia numitului B.V., din 27 iulie 2007;
- declaraţia numitei B.M. din 27 iulie 2007;
- plângere penală formulată de S.V. din 18 august 2007, cu privire la fapta de lovire a sa în noaptea de 18 august 2007 de trei persoane necunoscute care au pătruns fără drept în locuinţa sa;
- certificatul medico-legal din 21 august 2007 eliberat pentru P.D.M.;
- plângere penală formulată de R.S.I. din 17 octombrie 2007, cu privire la sustragerea unor bunuri din locuinţa sa de către autori necunoscuţi în luna octombrie 2007, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 2660 lei;
- anexă la plângerea penală formulată de R.S.I. cu bunurile sustrase şi valoarea lor;
- plângere penală formulată de B.S. din 08 octombrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi a unor bunuri sanitare şi materiale de construcţii din locuinţa sa, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 2315 lei, în noaptea de 7/8 octombrie 2007;
- declaraţia numitului B.S., nedatată;
- plângere penală formulată de I.B., privind furtul unor bunuri din locuinţa sa din noaptea de 26/27 septembrie 2007, cu privire la de către autori necunoscuţi, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 4.000 lei;
- plângere penală formulată de M.M. din 20 februarie 2007, privind sustragerea unor bunuri în valoare de 5.000 lei din locuinţa sa în noaptea de 20 februarie 2007;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 20 februarie 2007;
- declaraţia numitului M.M., nedatată;
- plângere penală formulată de G.F. din 02 octombrie 2007, cu privire la sustragerea din garajul său de către autori necunoscuţi a unor scule folosite în construcţii faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 3.500 lei;
- declaraţia numitului G.F., 02 octombrie 2007;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 02 octombrie 2007;
- copii ale unor facturi şi bonuri în limba italiană, privind valoarea bunurilor furate, depuse de G.F.;
- proces-verbal întocmit de lucrători ai Poliţiei Comunitare Valu lui Traian, privind sustragerea de pe Strada Islazului din comuna Valu lui Traian, în ziua de 26 septembrie 2007, a mai multor bunuri, de către autori necunoscuţi, abandonate într-un autoturism marca D.;
- proces-verbal din 26 septembrie 2007, de căutare a numitului M.I.;
- plângere penală formulată de P.C. din 09 februarie 2007, cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă de C.D. faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 1.300 euro;
- declaraţie a numitului F.C., privind furtul din noaptea de 21/22 septembrie 2007 de către autori necunoscuţi a unor bunuri din autoturismul parcat în faţa casei;
- plângere penală formulată de A.M. din 20 septembrie 2007, cu privire la comiterea infracţiunii de ameninţare comisă asupra sa în ziua de 20 septembrie 2007 de persoane necunoscute;
- plângere penală formulată de A.M. din 17 decembrie 2007, cu privire la moartea a 15 capre ca urmare a consumului unor boabe tratate cu furadan aruncate pe câmpul din apropierea Staţiunii de Cercetări Valu lui Traian;
- declaraţia numitei A.M. din 20 septembrie 2007, cu privire la fapta de ameninţare comisă de făptuitorii D.C., D.L. şi D.M.;
- plângere penală formulată de P.T. din 24 septembrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 23/24 septembrie 2007 a 7 găini şi 3 curci în valoare de 100 lei din gospodăria sa;
- declaraţia numitei P.T., nedatată;
- copie CI seria xxx nr. 006 aparţinând numitei P.T.;
- plângere penală formulată de E.B. din 07 septembrie 2007, cu privire la furtul de către autori necunoscuţi în noaptea de 6/7 septembrie 2007 care au sustras din locuinţa sa o drujbă, 2 bormaşini şi alte asemenea bunuri în valoare de 1500 lei;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 07 septembrie 2007;
- declaraţia numitului E.B., nedatată;
- copie a CI seria xx, nr. 008 aparţinând numitului E.B.;
- plângere penală formulată de B.H. din 16 august 2007, cu privire la comiterea infracţiunii de tulburare de posesie în data de 16 august 2007 de către S.C., vecinul său şi copii ale unor documente;
- plângere penală formulată de B.T. din 04 august 2007, cu privire la comiterea infracţiunii de furt comis de un autor necunoscut, în noaptea de 03/04 august 2007 a unui televizor color, aparat de fotografiat şi alimente, în valoare de 2.500 lei din locuinţa sa;
- declaraţia numitei B.T., nedatată;
- plângere penală formulată de V.C. din 04 septembrie 2007, cu privire la furtul comis de persoane necunoscute în noaptea de 3/4 septembrie 2007 a unei combine muzicale şi mai multe bunuri alimentare şi nealimentare în valoare de 3.000 lei din magazinul SC C.B. SRL Valu lui Traian;
- declaraţia numitei V.C., din 04 septembrie 2007;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 04 septembrie 2007 şi planşă de ridicare urme papilare;
- plângere penală formulată de M.G. din 29 august 2007, cu privire la sustragerea unui telefon mobil în valoare de 100 lei de către autor necunoscut în noaptea de 12 august 2007;
- copie a CI seria xxx nr. 009, privind pe M.G.;
- copie a unui proces-verbal din 13 martie 2007 de predare-primire a unui telefon mobil;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 16 septembrie 2007 privind plângerea formulată de C.I., cu privire la sustragerea mai multor bunuri şi a unei centrale termice pe gaz din locuinţa sa, de către autori necunoscuţi, în perioada 12 - 16 septembrie 2007;
- plângere penală formulată de T.C. din 20 ianuarie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 19 ianuarie 2007 a mai multor ţevi metalice, în valoare de 300 lei, din locuinţa sa;
- declaraţia numitului T.C., nedatată;
- plângere penală formulată de B.B. din 03 martie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în ziua de 03 martie 2007, din locuinţa părinţilor săi a unor bunuri de îmbrăcăminte, în valoare de 190 lei;
- declaraţia numitului B.B, nedatată;
- plângere penală formulată de B.L. din 06 martie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 5/6 martie 2007 a unui radiocasetofon, în valoare de 600 lei din autoturismul său;
- declaraţia numitului B.L., nedatată;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 06 martie 2007;
- plângere penală formulată de B.V. din 19 iunie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în noaptea de 18/19 iunie 2007, a unui televizor şi a altor bunuri din magazinul SC B.B. SRL;
- declaraţia numitului B.V., nedatată;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 19 iunie 2007;
- adresa Serviciului Criminalistic din IPJCT către Poliţia Oraşului Basarabi din 01 aprilie 2007 privind furtul din locuinţa numitului G.C.;
- adresa Poliţiei Oraşului Basarabi către Postul de Poliţie Valu lui Traian din 26 iunie 2007 de înaintare a unei planşe fotografice;
- plângere penală formulată de M.M. din 04 octombrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în perioada 02 - 04 octombrie 2007 a gardului din plasă de la curtea sa;
- declaraţie a numitei M.M., nedatată;
- declaraţii ale numitului S.I. din 29 ianuarie 2008, privind furtul comis în noaptea de 22 ianuarie 2007 a unei cantităţi de combustibil din rezervoarele autovehiculelor parcate în curte;
- declaraţie a numitului T.M., referitoare la evenimente din data de 30 ianuarie 2007;
- plângere penală formulată de G.M. din 06 februarie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi unor materiale de construcţie din curtea locuinţei sale în luna februarie 2007;
- plângere penală formulată de R.A. din 01 februarie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2007 a 8 panouri metalice, în valoare de 320 lei, de la SC A.S. SA;
- declaraţie R.A. din 01 februarie 2007;
- copie carte de identitate R.A.;
- proces-verbal din 01 februarie 2009, referitor la plângerea formulată de A.C.;
- plângerea numitului A.C. din 01 februarie 2007, cu privire la tentativa de furt de către autori necunoscuţi în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2007 care au pătruns în imobilul aflat în construcţie aparţinând părţii vătămate A.C.;
- declaraţia numitului A.C., nedatată;
- declaraţie a numitului C.D. din 20 ianuarie 2007, cu privire la sustragerea unor scule: rotopercutoare, aparat de sudură, foarfeci, ciocan şi altele, în valoare de 2750 lei, de la SC N.F. SRL, în noaptea de 19/20 ianuarie 2007;
- plângere penală formulată de S.F. din 18 ianuarie 2007, cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă de reprezentantul SC R.V.N.I. SRL, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 3.040 lei;
- declaraţie S.F. din 18 ianuarie 2007;
- înscrisuri aferente plângerii penale depuse de S.F.;
- declaraţia numitei D.R. din 21 august 2007;
- plângere penală formulată de C.S. din 22 ianuarie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi în noaptea de 21/22 ianuarie 2007 a două ovine, în valoare de 600 lei, din curtea acestuia;
- declaraţia numitului C.S. - 22 ianuarie 2007;
- plângere penală formulată de C.A. din 12 martie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în noaptea de 11/12 martie 2007, a unui calculator cu monitor, tastatură şi mouse, precum şi a unei imprimante, în valoare de 2.300 lei, din incinta SC E.S. SRL, cu punct de lucru în Valu lui Traian;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului a furtului reclamat de C.A.;
- înscrisuri depuse de C.A. privind cumpărarea bunurilor sustrase;
- declaraţia numitului C.A. din 12 martie 2007;
- declaraţia numitului B.I. din 12 martie 2007;
- declaraţia numitului M.D. din 13 martie 2007;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 12 martie 2007 de cercetare a furtului din noaptea de 12/13 martie 2007 de la SC E.S.;
- plângere penală formulată de H.I. din 02 aprilie 2007, cu privire la tentativa de furt a unei ovine de către C., în noaptea de 02 aprilie 2007;
- declaraţia numitului H.I., nedatată;
- plângere penală formulată de M.A.C., cu privire la sustragerea unui radiocasetofon din autoturismul proprietate şi spargerea unei lunete de către autori necunoscuţi în ziua de 13 aprilie 2007, faptă în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 700 lei;
- declaraţia numitului M.A.C., nedatată;
- plângere penală formulată de B.R. cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi din noaptea 04/05 aprilie 2007 a unui atelaj hipo, în valoare de 150 lei din curtea sa;
- plângere penală formulată de A.R. din 04 aprilie 2007, cu privire la sustragerea prin violenţă de către autori necunoscuţi în ziua de 04 aprilie 2007 a unui tambur electric şi 40 ml cablu electric, în valoare de 160 lei, din magazinul SC F. SRL Valu lui Traian;
- declaraţia numitului A.R., 04 aprilie 2007;
- declaraţia numitei M.A., 04 aprilie 2007;
- proces-verbal de identificare din 04 aprilie 2007;
- proces-verbal de identificare din 04 aprilie 2007;
- plângere penală formulată de M.S.C., cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în noaptea 26/27 martie 2007, a unui radiocasetofon cu telecomandă, în valoare de 475,8 lei din autoturismul său şi o copie după o factură fiscală;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului din 09 februarie 2007, cu privire la plângerea penală formulată de A.C., referitoare la distrugerea grilajului metalic de la dormitorul locuinţei sale de către autori necunoscuţi în noaptea de 08/09 februarie 2007;
- plângere penală formulată de SC C.C. SRL din 07 noiembrie 2007, cu privire la sustragerea a 900 litri motorină şi 20 păsări, precum şi a sumei de 860 lei, de către făptuitorul C.F., în luna octombrie 2007, două exemplare şi un bilet cu înscrisuri olografe;
- plângere penală B.A., din 29 aprilie 2008, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în noaptea de 28/29 aprilie 2008, a unui număr de 7 păsări şi a unor unelte în valoare de 500 lei, din curtea sa;
- plângere penală formulată de N.I. din 15 decembrie 2007, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în ziua de 13 decembrie 2007, a unui telefon mobil în valoare de 350 lei;
- declaraţia numitei N.I., nedatată şi copie a unui certificat de garanţie;
- plângere penală formulată de O.C. din 31 martie 2008, cu privire la sustragerea de către autori necunoscuţi, în noaptea de 30/31 martie 2008, a mai multor piese şi subansamble în valoare de 1.000 lei, de la autoturismul său marca "D.", parcat pe stradă în faţa locuinţei;
- declaraţia numitei O.C. din 31 martie 2008;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului;
- proces-verbal din data de 26 februarie 2007, privind ridicarea unei arme cu aer comprimat de la numitul M.I., deţinută fără documente legale;
- proces-verbal din 26 februarie 2007, privind depistarea numitului C.I.;
- declaraţia numitului C.I. din 26 februarie 2007;
- proces-verbal din 26 februarie 2007 de predare-primire a armei şi muniţiei;
- dovadă de predare primire bunuri din 05 martie 2007;
- declaraţia numitului M.I.;
- copie BI seria yy nr. 010, privind pe numitul C.I.;
- declaraţie C.I., nedatată;
- copie chitanţă seria B1 nr. 040;
- plângere penală formulată de numita C.M. din 21 octombrie 2007, cu privire la comiterea infracţiunii de violare de domiciliu din noaptea de 20/21 octombrie 2007 comisă de E.N.;
- plângere formulată de B.S. din 23 februarie 2007, cu privire la actele de lovire comise asupra sa şi a tatălui său de D.E., fostul soţ;
- declaraţia numitei B.S.;
- plângere formulată de numitul C.T., cu privire la comiterea infracţiunii de tulburarea folosinţei locuinţei, în luna august 2006, de persoane necunoscute, împreună cu o copie a unui plan de lotizare;
- declaraţie olografă a numitei V.A. din 16 iulie 2007, cu privire la faptul că T.P. nu a sechestrat-o şi nici nu a violat-o după cum au declarat părinţii săi;
- sesizare formulată de O.L.M. din 30 noiembrie 2007, cu privire la infracţiunea de insultă comisă de vecinul său P.G.;
- declaraţie original şi copie a numitului P.C.D., nedatată, cu privire la comiterea unui accident de circulaţie în ziua de 05 februarie 2007, victimă fiind M.G.;
- declaraţie M.G., nedatată;
- copie BI seria y nr. 0400, privind pe M.G.;
- un înscris olograf intitulat declaraţie, privind pe numitul P.C.D. - cu privire la fapta din 5 februarie 2007;
- plângere penală formulată de numita B.A., din 23 ianuarie 2007, cu privire la fapta de înşelăciune comisă la data de 15 octombrie 2006 de O.S., în urma căreia a suferit un prejudiciu în valoare de 1.000 lei;
- plângere penală formulată de numitul Ş.A., din 08 februarie 2007, privind infracţiunea de insultă comisă de fiul său Ş.G.;
- declaraţia numitului M.M., nedatată, cu privire la sustragerea unor bunuri de către autori necunoscuţi, în noaptea de 24/25 august 2007, din magazinul SC B. SRL;
- declaraţia numitului B., nedatată;
- plângeri penale formulate de Z.S., cu privire la faptele de ameninţare comise asupra sa de fiul său, Z.O.E. şi S.V.;
- declaraţii ale numitului Z.S.
Tribunalul a reţinut că toate aceste înscrisuri au legătură directă cu instrumentarea unor cauze penale fiind emise fie de lucrătorii postului de poliţie Valu lui Traian, în calitate de poliţie judiciară, fie au fost destinate să ajungă la organul judiciar penal în scopul instrumentării cauzelor penale.
Cu prilejul aceleiaşi percheziţii domiciliare efectuate în locuinţa inculpatului de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.G.A., la data de 25 iunie 23009 au fost descoperite şi ridicate alte documente şi înscrisuri sustrase de inculpat din sediul Postului de Poliţie Valu lui Traian, după cum urmează:
- model "fişa persoanei suspecte", Anexa 1 - 30 cartoane;
- formular cazier judiciar - 128 imprimate;
- agendă format A5, cu coperţi de culoare vişiniu, cu inscripţia "98" care conţine înscrisuri olografe, nefilată, neînregistrată - 1 buc;
- suport optic marca S., serie constructivă N., inscripţionat "Evid. Populaţiei jud. Constanţa" - 1 buc;
- suport optic DVD+R marca Q., serie constructivă M., inscripţionat "Vol. I Prezentarea realizărilor primăriei Valul lui Traian 21 XII 2007" - 1 buc;
- proces-verbal cercetare la faţa locului din 23 februarie 2007, în original - 1 filă;
- copie proces-verbal întocmit la data de 21 septembrie 2007 de depistare a unei minore - 1 filă;
- biletele cu diferite însemnări olografe ce cuprind date cu caracter personal ce cad sub incidenţa Legii nr. 677/2001 - 16 buc;
- mandat de aducere pentru B.D. în data de 28 februarie 2007 - 1 filă;
- coală format A5 cu însemnări olografe prima menţiune fiind "B.C." ce cuprind date cu caracter personal ce cad sub incidenţa Legii nr. 777/2001 - 1 filă;
- înscris olograf pe coală A4 - pe prima pagină mai multe versuri de iubire, iar pe verso, menţiunea "h = 00:30" MK, A.N.C., Ag. G.D., ridicare PC P.G. - 1 filă;
- coli format A4 cu diferite însemnări olografe (situaţii lunare), din care 4 file cuprind perioada iunie - septembrie 2005, iar 5 file perioada mai - septembrie 2006;
-2 formulare tipizate către Poliţia Municipiului Constanţa, Biroul Cercetări Penale, necompletate, semnate de Ag. şef. adjunct N.E. şi ştampilate cu ştampila Postului de Poliţie Valu lui Traian; - 1 filă;
- înscris coală A4, posibil schiţa unui accident de circulaţie pe care este menţionat "PV" şi număr de telefon 07000 - 1 filă;
- înscris coală format A4 cu antetul MIRA-IPJCT-PC Valu lui Traian pe care sunt efectuate menţiunile 50 26 08 şi respectiv 1552404155717 - 1 filă;
- proces-verbal, exemplarul nr. 2 din 23 iunie 2009 - 1 filă;
- proces-verbal din 18 iunie 2008 de predare-primire a 13 dosare penale cu AN, 9 dosare cu AC, precum şi a altor lucrări menţionate pe verso - 1 filă;
- copie PV şi chitanţa de achitare a acestuia privind pe I.M.I. - 2 file;
- cazier judiciar din 11 martie 2008, privind pe E.A. în original - 1 filă;
- citaţie din 27 decembrie 2006 emisă în Dosarul nr. 1616/256/2006 al Judecătoriei Medgidia pentru D.R. şi cererea de chemare în judecată formulată de S.F. (copie)- 2 file;
- înscris pe coală A4, cu antet SC D. SRL, fişa lucrării beneficiar M.B., cu diferite însemnări - 1 filă;
- copie a adresei PP Valu lui Traian către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa nr. 7601/P/2005 - 1 filă;
- copie a referatului de terminare a urmăririi penale privind pe D.L. şi D.F. nr. 7601/P/2005 - 2 file;
- citaţia numitului V.Ş. emisă în Dosarul penal nr. 450144/08 înregistrată la PP Valu lui Traian cu nr. 605636/28 martie 2008 - 1 filă;
- proces-verbal de punere în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii privind pe B.M., 2 exemplare;
- copie permis de port armă privind pe D.A. - 1 filă;
- CI seria y nr. 0401, privind pe numitul D.A. - 2 file;
- copie a rezoluţiei din 08 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa - 2 file;
- raport de investigaţii întocmit de inspector C. şi agent N. în data de 25 aprilie 2007 - 5 file;
- coală format A4 ce cuprinde date cu caracter personal prima însemnare fiind "S.S." - 1 filă;
- coală format A4 cuprinde date cu caracter personal prima însemnare fiind "I.G." - 1 filă;
- adresa PP Valu lui Traian către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa din 06 februarie 2008 - 1 filă;
- coală format A4, cu însemnări privind dosarele cu AN şi AC, pe poliţişti, prima menţiune N., - 1 filă;
- copie sentinţă civilă a Judecătoriei Constanţa nr. 2402/05 martie 2007 - 2 file.
Copii de pe aceste înscrisuri au fost xeroxate şi ataşate la dosarul de urmărire penală.
De asemenea, cu prilejul percheziţiei domiciliare au fost ridicate de la domiciliul inculpatului N.G.E., două sisteme informatice, respectiv o unitate centrală PC, cu carcasă de culoare albă cu 2 unităţi optice CD, cu inscripţie frontală "U.P." serie K01, sigilată cu sigiliul MAI 1777 şi un laptop, marca D., sigilat cu sigiliul MAI 1777.
Aceste sisteme informatice au fost expertizate în baza autorizaţiei de expertiză informatică din 21 iulie 2009 emisă de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7121/118/2009 de către Institutul pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, potrivit adresei de la dosar.
Din raportul de expertiză informatică din 17 septembrie 2009, precum şi din cuprinsul procesului-verbal de examinare a suporturilor optice anexate raportului, a rezultat că în laptop-ul indicat mai sus a fost identificat un hard-disk marca I. cu capacitatea de 20 GB, ce conţinea aplicaţii informatice privind numeroase documente de serviciu, cu caracter "Secret de serviciu", cu adrese către toate subunităţile de poliţie, norme interne de lucru şi ordine interioare pentru I.P.J. Constanţa, o metodologie privind sarcinile şi activităţile poliţiei, schema procedurală a circuitului documentului în inspectorat.
Totodată, au fost identificate numeroase documente de serviciu cu antetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciului Poliţiei Rutiere, ce cuprind dispoziţii ale Inspectoratului General sau ale Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, concepţii privind îmbunătăţirea activităţii de primire a publicului, ghidul de intervenţie al poliţistului, o metodologie privind sarcinile şi activităţile poliţiei, adrese către Birourile şi Secţiile de poliţie din cadrul judeţului Constanţa, sinteze ale activităţii desfăşurate şi imagini scanate ale unor astfel de documente, precum şi a unor documente cu antetul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Constanţa, reprezentând adrese, o ordonanţă, o decizie şi un referat cu propunerea de neînceperea urmăririi penale.
Expertiza informatică efectuată asupra unităţii centrale PC nu a relevat date de interes pentru cauză, motiv pentru care aceasta a fost restituită inculpatului potrivit rezoluţiei din 11 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împreună cu alte înscrisuri ce nu au interes pentru cauză, aşa după cum sunt evidenţiate în procesul-verbal nr. 572/P/2010 din 12 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Toate documentele clasificate "Secret de serviciu" identificate în laptop-ul ridicat de la domiciliul inculpatului au fost restituite Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, potrivit adresei din 4 ianuarie 2011, în vederea luării de măsuri în conformitate cu Legea nr. 182/2002, H.G. nr. 781/2002, H.G. nr. 585/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate şi Legea nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal.
Celelalte documente identificate în laptop-ul ridicat de la inculpat au fost xeroxate şi ataşate la dosarul de urmărire penală.
Prin adresa din 30 noiembrie 2010, I.P.J. Constanţa a precizat că toate documentele identificate şi ridicate de la domiciliul inculpatului, după cum au fost indicate în adresa D.G.A., respectiv toate plângerile penale descrise mai sus precum şi caietul de învăţământ şi pregătire profesională din 04 ianuarie 2005, clasificat "Secret" au fost scoase de acesta din incinta unităţii fără a avea aprobarea conducerii I.P.J., încălcând prevederile Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 781/2002, H.G. nr. 585/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate şi Legii nr. 677/2001, privind protecţia datelor cu caracter personal.
Prin aceeaşi adresă I.P.J Constanţa a solicitat restituirea caietului de pregătire profesională înregistrat cu numărul şi codul de mai sus, pentru declasificare, distrugere şi scădere din evidenţe.
Prin adresa din 23 octombrie 2009 I.P.J. Constanţa a precizat că documentele clasificate au fost scoase din unitate de către inculpatul N.G.E., fără a avea aprobare în acest sens deşi a fost instruit cu privire la prevederile art. 4 din H.G. nr. 781/2002.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat de către parchet că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului N.G.E. fapta de sustragere a documentelor clasificate nivel "Secret de serviciu", având în vedere că acesta a fost sancţionat disciplinar, fapt pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a acestuia, cu privire la sustragerea acestor acte, având în vedere incidenţa art. 10 lit. b) C. proc. pen..
Cu privire la aceste înscrisuri, precum şi cu privire la informaţiile cuprinse în documentele stocate electronic în sistemele informatice percheziţionate, tribunalul a constatat că instanţa de judecată nu a fost sesizată prin rechizitoriu cu judecarea unor fapte referitoare la ele, astfel cum a rezultat din dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală adoptată de parchet în rechizitoriu (pct. II din dispozitiv), coroborată cu modul de prezentare a situaţiei de fapt şi de departajare a diferitelor înscrisuri şi informaţii găsite la domiciliul inculpatului N.G.E.
Examinând plângerile penale şi actele de cercetare penală descoperite la domiciliul inculpatului şi ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate tribunalul a constatat că acestea privesc 57 fapte de furt, 4 fapte de tentativă de furt, 1 faptă de violare de domiciliu, 4 fapte de distrugere, 3 fapte de înşelăciune, 1 faptă de raport sexual cu un minor, 5 fapte de lovire sau alte violenţe, 1 faptă de ameninţare, 1 faptă de tulburare de posesie, 1 faptă de tulburare a folosinţei locuinţei, 2 fapte de morţi suspecte, 3 infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, 1 faptă de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, 1 faptă de gestiune frauduloasă şi 2 fapte de insultă.
Prin adresa din 11 ianuarie 2011 a Poliţiei Municipiului Constanţa, Biroul de Ordine Publică pentru Mediul Rural, a comunicat că înscrisurile (plângeri penale, acte premergătoare, declaraţii părţi), trimise la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, cu adresa din 21 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa au fost înregistrate în Registrul de lucrări penale al Postului de poliţie Valu lui Traian, formându-se 87 de dosare penale, de la nr. 577002 din 04 ianuarie 2011 - până la numărul 577088 din 04 ianuarie 2011.
Tribunalul a reţinut, ca situaţie de fapt, că inculpatul N.G.E. a intrat în posesia plângerilor penale, declaraţiilor, proceselor-verbale de cercetare la faţa locului, a celorlalte înscrisuri enumerate mai sus referitoare la fapte penale semnalate de cetăţeni sau sesizate din oficiu, în calitate de şef al postului de poliţie, fiindu-i prezentate, fie de lucrătorii postului de poliţie fie de cetăţeni, în scopul de a le înregistra în evidenţele oficiale ale unităţii de poliţie.
Ulterior, în etapa a doua, după înregistrare, inculpatul N.G. urma a dispune repartizarea lucrărilor către subordonaţi - sau chiar către el însuşi - spre soluţionare potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
Din compararea înscrisurilor identificate la domiciliul inculpatului cu registrele Postului de poliţie Valu lui Traian, a rezultat că N.G.E., în calitate de şef de post/adjunct al şefului de post, nu a înregistrat în evidenţele unităţii de poliţie înscrisurile şi lucrările referitoare la soluţionarea unor cauze de natură penală, ci le-a transportat la locuinţa personală unde le-a depozitat şi le-a lăsat în nelucrare.
A mai rezultat că, începând cu luna iunie 2008, inculpatul a fost transferat la o altă structură a poliţiei şi anume la Serviciul Poliţiei Rutiere, fără ca la data transferului sau pe parcurs, până la data efectuării percheziţiei, să fi predat noului şef de post înscrisurile referitoare la cauze penale, enumerate anterior.
Tribunalul a înlăturat, ca nesincere şi lipsite de putere probantă, susţinerile inculpatului N.G.E., potrivit cărora, chiar dacă nu a predat spre înregistrare lucrările respective, poliţiştii de la Postul de Poliţie Valu lui Traian cunoşteau situaţiile respective şi ar fi putut să facă cercetările ce se impuneau, dacă apăreau informaţii suplimentare, alături de cele potrivit cărora inculpatul ţinea legătura frecvent cu acei poliţişti şi le-ar fi putut furniza informaţiile referitoare la plângerile/sesizările neînregistrate.
În opinia instanţei, aceste susţineri nu ar fi putut reflecta realitatea, din mai multe considerente:
- cauzele penale neînregistrate într-un număr foarte mare, 87 dosare, fiecare având specificul şi detaliile ei, cercetările iniţiale în aceste cauze (primirea plângerii, cercetarea la faţa locului, alte investigaţii) nu au fost realizate şi cunoscute de toţi lucrătorii postului de poliţie, de la data faptelor a trecut o perioadă lungă de timp, toate acestea fiind de natură a demonstra că este neverosimil ca lucrătorii postului de poliţie să mai ţină minte şi să se mai preocupe activ pentru soluţionarea cazurilor penale consemnate în înscrisurile găsite la domiciliul inculpatului.
Aceleaşi concluzii au rezultat şi din fluctuaţia personalului de la postul de poliţie, din volumul de muncă, precum şi din reorganizarea posturilor de poliţie în alte structuri, toate acestea cauzând abandonarea presupuselor informaţii şi cercetări ce s-ar fi putut efectua în cauzele neînregistrate.
- din cauza neînregistrării dosarelor, poliţiştii nu ar fi avut temei de fapt pentru efectuarea de cercetări în cauzele respective; de altfel, nu s-au făcut cercetări în niciuna din cauzele neînregistrate, nu s-a dat nicio soluţie înainte de a fi înregistrate în ianuarie 2011, chiar dacă unele din plângeri se refereau la făptuitori cunoscuţi, iar astfel de cercetări puteau fi făcute şi dosarul soluţionat.
- în declaraţiile lor, niciunul din martorii poliţişti din cadrul postului de poliţie Valu lui Traian nu a relatat că inculpatul i-ar fi pus la curent şi că ar fi discutat în concret despre vreuna din cauzele neînregistrate.
Din situaţiile transmise de Secţia nr. 1 Poliţie Rurală, tribunalul a reţinut că, la finele anului 2011, din totalul celor 87 de cauze penale despre care s-a stabilit că nu au fost înregistrate în evidenţele postului de poliţie Valu lui Traian, un număr de 48 au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, un număr de 22 cauze au fost trecute în evidenţa pasivă, iar un număr de 11 dosare sunt în lucru, pe rolul organelor de urmărire penală.
Prin urmare, s-au infirmat susţinerile inculpatului, potrivit cărora cvasitotalitatea cauzelor neînregistrate au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale; mai mult, nu a rezultat că soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date în cauză au avut ca temei împrejurarea că faptele nu se confirmă, ci, în raport de amănuntele indicate în plângerile soluţionate şi care conturează existenţa faptelor, a rezultat că, soluţiile au avut în vedere alte temeiuri - precum lipsa pericolului social al infracţiunii, lipsa vinovăţiei, etc.
De asemenea, apărarea inculpatului, în sensul că nu a avut la dispoziţie spaţiul şi mobilierul necesar pentru a păstra în incinta postului de poliţie înscrisurile referitoare la plângerile penale, nu s-a confirmat.
Existenţa unui fişet pus la dispoziţie de Serviciul Poliţiei Rutiere nu avea legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, deoarece la data schimbării locului de muncă inculpatul avea obligaţia de a preda toate actele şi lucrările ce aveau legătură cu activităţile de serviciu anterioare, şi nu de a le deţine la noul loc de muncă - SPR Constanţa.
Nu s-a putut reţine că Postul de poliţie Valu lui Traian nu avea spaţiul necesar pentru arhivarea/păstrarea, în plus faţă de lucrările înregistrate, a unui număr de 87 plângeri penale şi înscrisuri aferente, câtă vreme activitatea acestui organ s-a desfăşurat în limite normale, iar inculpatul nu a indicat vreun mijloc de probă care să facă o dovadă contrară.
Din punct de vedere al încadrării juridice, pentru faptele de mai sus inculpatul N.G.E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută art. 242 alin. (2) C. pen. anterior şi favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. anterior.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reţinut neconfirmarea caracterului de "act de favorizare a infractorului", în ceea ce priveşte activitatea inculpatului N.G.E., constând în neînregistrarea şi neintroducerea în activitatea de cercetare penală a celor 87 sesizări penale.
Tribunalul a mai reţinut că probele administrate sunt în sensul că între inculpat şi presupuşii infractori ce au săvârşit faptele reclamate în cele 87 de lucrări penale, nu numai că nu a existat o înţelegere înainte sau în timpul săvârşirii faptelor, ci nu a existat niciun fel de înţelegere, privind favorizarea nici după săvârşirea acelor fapte.
Or, acest fapt demonstrează că faptele inculpatului nu au fost orientate şi nu au avut nicio legătură cu finalitatea obiectivă a ajutorului dat unor infractori şi, de asemenea, sub aspectul laturii subiective, nu a rezultat că inculpatul a manifestat un astfel de mobil al faptelor sale, de a da ajutor unor infractori.
Chiar dacă mobilul nu este un element constitutiv al infracţiunii, lipsa lui poate indica lipsa intenţiei inculpatului de a săvârşi infracţiunea respectivă.
Din declaraţiile inculpatului, ale martorilor R.D., C.O., A.M.C., G.N., G.S.N. şi ale martorului C.G., tribunalul a reţinut că omisiunea repetată a inculpatului de a înregistra, pe parcursul perioadei aprilie 2006 - aprilie 2008 un număr de 87 cauze penale cu înscrisurile aferente, a avut ca intenţie evitarea unor controale, sancţionări sau admonestări pe linie de serviciu, precum şi evitarea încărcării activităţii lucrătorilor de poliţie cu lucrări considerate lipsite de importanţă, în detrimentul soluţionării altor activităţi importante.
În speţă, a rezultat că înscrisurile referitoare la cele 87 de cauze penale neînregistrate nu s-au aflat în păstrarea sau deţinerea unui organ de stat (în concret Postul de poliţie Valu lui Traian), câtă vreme acestea nu au ajuns să fie înregistrate în evidenţele acestuia şi, deci, să fie păstrate sau deţinute de postul de poliţie.
Prin urmare, având în vedere şi obiectul material al faptelor concrete ale inculpatului, constând în înscrisuri destinate unui organ de urmărire penală (plângeri penale, declaraţii, înscrisuri depuse în probarea plângerilor) şi în înscrisuri emise de un organ de urmărire penală (procese-verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de cercetare la faţa locului), a rezultat că faptele inculpatului, prin care a împiedicat ca un număr de înscrisuri destinate organului de urmărire penală să ajungă la acesta şi prin care a reţinut înscrisuri emise de un organ de urmărire penală, toate acestea fiind necesare soluţionării unor cauze penale, se încadrează în dispoziţiile art. 272 C. pen. anterior, şi nu în dispoziţiile art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior.
Având în vedere caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în raport cu alte infracţiuni ce incriminează acelaşi tip de acte materiale, tribunalul a reţinut că, în cazul de faţă, faptele inculpatului astfel cum au fost expuse, sunt încadrabile în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen. anterior.
Astfel, tribunalul a constatat că fapta de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. anterior, este încadrabilă în acest text de lege, chiar dacă este săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Prin urmare, funcţionarul public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu care sustrage sau distruge înscrisuri păstrate sau deţinute de un organ sau instituţie de stat săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art. 242 C. pen. anterior, şi nu infracţiunea (subsidiară) de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. anterior.
Pe cale de consecinţă, funcţionarul public (în speţă inculpatul N.G.E., în calitate de poliţist - şef de post) care a reţinut înscrisuri emise de un organ de urmărire penală sau înscrisuri destinate să ajungă la un astfel de organ, a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, şi nu infracţiunea subsidiară de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În acest sens, împrejurarea că în art. 272 C. pen. anterior nu se sancţionează separat funcţionarul public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, aşa cum se prevede în art. 242 alin. (3) C. pen. anterior, nu înseamnă că funcţionarul public nu poate fi sancţionat pentru reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, ci înseamnă că legiuitorul a instituit o egalitate de tratament sancţionator între infractorii care nu au o calitate specială, şi infractorii funcţionari publici ce săvârşesc fapta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Din punct de vedere al laturii subiective, tribunalul a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, respectiv a prevăzut şi a acceptat crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.
În consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. anterior, 264 C. pen. anterior şi art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În ce priveşte persoana şi conduita anterioară a inculpatului, tribunalul a reţinut că acesta nu are antecedente penale, este bine integrat în societate având o familie întemeiată, o situaţie locativă şi materială stabilă, este apreciat de colegii de serviciu pentru buna activitate şi competenţa depuse în calitatea de poliţist (în acest sens fiind apreciat cu calificative de bine şi foarte bine, fiind perceput ca un coleg deosebit, profesionist, responsabil şi implicat în muncă), a urmat cursuri universitare de specialitate pentru sporirea competenţelor profesionale, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse pe parcursul judecăţii, din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că toate aceste elemente favorabile inculpatului pot fi reţinute ca fiind o circumstanţă atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 76 C. pen. anterior.
Aceleaşi concluzii, privind bunele calităţi sociale şi morale ale inculpatului au rezultat şi din concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune, rezultând atât conştientizarea inculpatului asupra pericolului social al faptelor sale, cât şi canalizarea acţiunilor viitoare către reabilitarea socială, încadrarea în muncă şi conformarea în normele şi regulile sociale.
Pentru o justă individualizare a pedepsei în raport cu pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului şi o circumstanţă atenuantă judiciară permisă de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, constând în împrejurarea că faptele sale au fost determinate implicit de subdimensionarea schemei de personal al Postului de poliţie Valu lui Traian, în raport cu volumul concret de activitate din zona respectivă, coroborat cu încercarea de a se încadra în cerinţele de eficienţă, apreciate de şefii ierarhici în raport cu numărul de cauze înregistrate anual comparativ evident cu alţi ani sau cu alte posturi de poliţie cu volum de muncă comparabil.
Astfel, tribunalul a apreciat că în lipsa acestor factori de presiune inculpatul nu ar fi omis înregistrarea de lucrări penale, neavând niciun interes în acest sens.
Inculpatul a dat declaraţii oscilante în cursul procesului şi parţial nesincere, în ceea ce priveşte unele aspecte esenţiale legate de vinovăţia sa şi de efectele faptelor, ceea ce nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în acest sens.
Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în ceea ce îl priveşte pe N.G.E., şi fără executarea efectivă a acesteia, întrucât prin prezentarea inculpatului la termenele de judecată, prin apărările formulate referitoare la situaţia sa socială şi familială, prin faptul că inculpatul manifestă interes real în reintegrarea sa socială şi în asigurarea unui nivel de trai decent familiei sale, se dovedeşte faptul că acesta, pe de o parte a conştientizat pe deplin consecinţele penale ale faptelor sale, pericolul executării efective a pedepsei cu închisoarea - aceasta având consecinţe grave în plan familial - iar pe de altă parte a luat hotărârea de a se integra în societate, evident aceasta presupunând abţinerea de la săvârşirea de noi fapte de natură penală şi beneficierea de dispoziţiile reabilitării de drept.
În consecinţă, în baza art. 81 - 82 C. pen. anterior, tribunalul a dispus faţă de inculpat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, tribunalul a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, de care beneficiază inculpatul, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii, iar în baza art. 359 C. proc. pen. anterior, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Tribunalul a reţinut, de asemenea, că în cursul judecăţii s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului N.G.E., în persoana numiţilor M.M., D.I. şi B.S., iar, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ. anterior, au fost respinse, ca nefondate acţiunile civile formulate de părţile civile M.M., D.I. şi B.S. împotriva inculpatului N.G.E., nefiind dovedite nici cuantumul prejudiciilor, dar nici legătura de cauzalitate între faptele inculpatului şi producerea acelor prejudicii.
Împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 1330/118/2011 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul N.G.E., în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelul parchetului a vizat greşita schimbare de către instanţa de fond a încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, precum şi greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, solicitând înlăturarea acestora şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi sustragerea sau distrugerea de înscrisuri la pedepse cu închisoarea, just individualizate.
Apelantul inculpat N.G.E., prin apărător, a criticat soluţia fondului pentru greşita respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet, în condiţiile în care prin încheierea din 06 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a statuat definitiv că urmărirea penală în Dosarul nr. 368/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost efectuată de către un organ necompetent material, reţinându-se că nulitatea absolută operează în cauză datorită încălcării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, care vizează atât sesizarea instanţei de la momentul respectiv, cât şi actele efectuate de organul necompetent, inclusiv percheziţia domiciliară şi cele constatate cu acea ocazie.
Faţă de acest motiv de apel, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, rejudecând, restituirea cauzei la procuror, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de către un organ necompetent material.
În apelul inculpatului, s-a criticat şi greşita aplicare a dispoziţiilor legale reţinute în sarcina inculpatului, având drept consecinţă condamnarea acestuia pentru infracţiunea unică în raport de care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, solicitându-se pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive specifice laturii subiective a faptei.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. anterior, apreciindu-se că în cauză sunt incidente prevederile art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei nefiind de natură să exprime premeditarea, ci respectul faţă de ordinul verbal expus de inculpat şi martori, în legătură cu modul de desfăşurare al activităţii de înregistrare a plângerilor.
La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată iniţial sub acelaşi nr. 1330/118/2011.
În faţa instanţei de apel, după ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpatul a învederat că înţelege să uzeze de dreptul de a nu da declaraţii.
În cauză a fost audiat martorul L.D., coleg de serviciu al inculpatului în perioada ianuarie - august 2006.
Prin Decizia penală nr. 147 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelantul inculpat N.G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 23 ianuarie 2012 a Tribunalului Constanţa, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
În urma admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul N.G.E., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2883 din 26 septembrie 2013, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Constanţa, în raport cu incidenţa temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. anterior, în scopul respectării dispoziţiilor legale, privind analiza efectivă a tuturor motivelor de apel invocate de către procuror.
Pe această cale, examinând motivul distinct de recurs invocat de către inculpat, privind greşita respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul propriului examen judiciar, a apreciat că o astfel de critică este nefondată, urmărirea penală fiind efectuată de către un organ competent din punct de vedere material, la data comiterii infracţiunii inculpatul neaflându-se în exercitarea unei funcţii de control, în accepţiunea O.U.G. nr. 43/2000, datorită funcţionării lui la un post de poliţie comunal.
Dosarul a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 900/36/2013, în cauză nefiind administrate probe noi.
Prin Decizia penală nr. 13/P din 10 ianuarie 2014, a Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 900/36/2013.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 900/36/2013.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. anterior s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunile prevăzute de art. 272 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 246 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul N.G. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 246 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul N.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată.
În baza art. 272 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul N.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final inculpatul N.G. având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. anterior şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
În baza art. 861 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului N.G. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 86 C. pen. anterior.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. anterior s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul N.G. să se supună unor măsuri de supraveghere.
În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. anterior şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul N.G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, precum şi la plata onorariului parţial cuvenit apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul N.G.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. anterior şi sustragerea sau distragerea de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, întrucât în perioada aprilie 2006 - 29 aprilie 2008, în calitate de lucrător de poliţie judiciară şi şef de post în cadrul Postului de Poliţie Valu lui Traian, judeţul Constanţa.
În fapt, s-a reţinut că, în calitate de ajutor şef de post în cadrul aceleiaşi unităţi de poliţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, a omis înregistrarea în registrele de evidenţă ale unităţii a mai multor dosare penale cu autori cunoscuţi şi necunoscuţi, în registrul de evidenţă a petiţiilor şi în registrul de evidenţă a lucrărilor diverse, a plângerilor penale formulate de diferite părţi vătămate, privind comiterea unui număr de 57 fapte de furt, 4 fapte de tentativă de furt, 1 faptă de violare de domiciliu, 4 fapte de distrugere, 3 fapte de înşelăciune, 1 faptă de raport sexual cu un minor, 5 fapte de lovire sau alte violenţe, 1 faptă de ameninţare, 1 faptă de tulburare de posesie, 1 faptă de tulburare a folosinţei locuinţei, 2 fapte de morţi suspecte, 3 infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, 1 faptă de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, 1 faptă de gestiune frauduloasă şi 2 fapte de insultă, iar contrar atribuţiilor sale de serviciu le-a sustras din Postul de Poliţie Valu lui Traian, împreună cu actele premergătoare efectuate de lucrătorii de poliţie, prin aceasta cauzând o vătămare importantă intereselor legale ale părţilor vătămate, favorizând astfel pe infractori, prin asigurarea folosului şi produsului infracţiunii.
În raport de situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, în mod legal şi temeinic prima instanţă, în urma probelor administrate în cauză a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de reţinere şi sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile Ministerului Public, privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. anterior, neputând fi primite ca motive de apel.
Deosebit de faptul că infracţiunea prevăzută de art. 242 C. pen. anterior are un caracter subsidiar în raport de orice altă infracţiune similară, prin care se aduce atingere unui anumit tip de relaţii sociale, cum sunt şi cele privind buna înfăptuire a justiţiei, Curtea a constatat că şi din perspectiva elementelor constitutive, infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri nu are corespondent în situaţia de fapt rezultată din probe.
Nu s-a putut reţine, astfel, că inculpatul, din dorinţa de a fi figura în evidenţele postului de poliţie cu un număr mai mic de lucrări, ar fi intenţionat a sustrage sau distruge actele de sesizare, petiţiile sau celelalte înscrisuri aferente cauzelor instrumentate, aceasta, în calitate de lucrător de poliţie judiciară, procedând doar la deplasarea fizică a lucrărilor la propriul domiciliu, loc unde ele au şi fost descoperite cu ocazia percheziţiei efectuate de organele de urmărire penală.
Prin urmare, în raport de specificul acestor cauze, fapta inculpatului nu a putut fi încadrată din punct de vedere juridic în dispoziţiile art. 242 alin. (1), (3) C. pen. anterior, cu atât mai mult cu cât multe din lucrările efectuate nu au fost înregistrate în evidenţele postului de poliţie, nefiind preluate ca atare, îndosariate, arhivate sau depozitate, pentru ca fapta săvârşită să aibă ca obiect un dosar, registru, document sau orice alt înscris aflat în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau instituţii de stat ori a unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior.
Deşi unele dintre sesizările depuse de părţile vătămate şi actele doveditoare ataşate au fost transportate la domiciliul inculpatului de la sediul postului de poliţie, respectivele înscrisuri nu s-au aflat în mod oficial în deţinerea legală a inculpatului, în baza atribuţiilor sale de serviciu şi a funcţiei ocupate, simplul contact material cu aceste documente nefăcând îndeplinită condiţia apartenenţei oficiale a actelor la evidenţele operative ale postului de poliţie.
Reţinerea infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, a fost corectă, o astfel de faptă, săvârşită, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, constând în împiedicarea de către inculpat ca un număr important de înscrisuri destinate organului de urmărire penală să ajungă la acestea, concomitent cu reţinerea unor înscrisuri emise de organele de urmărire penală, necesare soluţionării unor cauze penale, în rândul unor astfel de documente încadrându-se plângerile penale, diferitele declaraţii, actele doveditoare depuse în susţinerea plângerilor, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, rapoartele de investigaţii, dovezile de predare bunuri, etc.
Din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, Curtea a observat că faptele inculpatului, astfel cum acestea au fost descrise prin actul de sesizare, cuprind două activităţi ilicite distincte, dintre care una se subsumează infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen. anterior, în modalitatea descrisă mai sus, iar o doua se circumscrie neînregistrării în registrele de evidenţă a dosarelor penale cu autori cunoscuţi şi necunoscuţi, în registrul de evidenţă a petiţiilor şi în registrul de evidenţă a lucrărilor diverse a plângerilor formulate de persoanele vătămate, prin care se reclamă comiterea unor fapte de natură penală, concomitent cu neinstrumentarea acestor plângeri şi lăsarea lor în nelucrare.
Indiferent de motivaţia subiectivă, adoptând un asemenea mod de lucru, inculpatul a avut reprezentarea faptului că aduce părţilor vătămate o atingere la adresa intereselor lor legitime, o astfel de consecinţă, chiar dacă nu a fost în mod expres urmărită, fiind cel puţin acceptată, într-o modalitate specifică intenţiei indirecte, ca cerinţă a laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. anterior.
În cazul de faţă, în activitatea infracţională a inculpatului s-au distins două situaţii de fapt diferite, desfăşurate la momente diferite, cu un conţinut distinct şi care nu se pot întrepătrunde din punct de vedere juridic, între fapta inculpatului de a sustrage diferite înscrisuri emise sau destinate organelor de urmărire penală şi fapta sa de a nu înregistra în diferitele evidenţe actele de sesizare primite neexistând nicio legătură, susceptibilă a permite înglobarea lor într-o unică infracţiune.
În aceste condiţii, fapta inculpatului comisă în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de a nu înregistra în registrele de evidenţă a dosarelor penale cu autori cunoscuţi, respectiv autori necunoscuţi, în registrul de evidenţă a petiţiilor şi în registrul de evidenţă a lucrărilor diverse a plângerilor penale, formulate de diferite persoane vătămate, privind comiterea unor fapte de natură penală, urmată de neinstrumentarea acestora şi lăsarea lor în nelucrare, se circumscrie unei infracţiuni de serviciu distincte şi anume aceea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, această faptă - prin atingerea diferită adusă altui tip de relaţii sociale, ca şi prin vătămarea importantă adusă intereselor legitime ale părţilor vătămate, decurgând din neefectuarea lucrărilor de identificare a infractorilor, de recuperare a prejudiciilor reclamate şi de tragere la răspundere penală a făptuitorilor - păstrându-şi nealterată autonomia.
De altfel, contracarând apărările inculpatului, care a susţinut că lipsa oricărei vătămări ar decurge tocmai din soluţiile de netrimitere în judecată adoptate de către procuror în multe din cauzele instrumentate, Curtea a observat că în aprecierea rezultatului infracţiunii esenţială este situaţia de fapt de la momentul comiterii faptelor, indiferent de temeiul juridic avut în vedere de organul judiciar, cu ocazia dispunerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Din acest punct de vedere, se poate observa că doar 48 de cauze din totalul celor 87 au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, un număr de 22 de lucrări fiind trecute în evidenţa pasivă, iar 11 dintre acestea fiind în continuare în lucru, aflându-se pe rolul organelor de urmărire penală.
Prin urmare, s-au infirmat susţinerile inculpatului, potrivit cărora cvasitotalitatea cauzelor neînregistrate au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale; mai mult, nu a rezultat că soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date în cauză au avut ca temei împrejurarea că faptele nu se confirmă, ci, în raport de amănuntele indicate în plângerile soluţionate şi care conturează existenţa faptelor, a rezultat că soluţiile au avut în vedere alte temeiuri - precum lipsa pericolului social al infracţiunii ori lipsa vinovăţiei.
În fiecare din cele 87 de cauze, indiferent de soluţiile pronunţate la finalul urmăririi penale, netrimiterea în judecată a prezumtivilor autori a fost şi o consecinţă a atitudinii pasive manifestate de inculpat, neînregistrarea sesizărilor, urmată de neefectuarea lucrărilor de cercetare penală specifice acestor cauze, a cauzat o vătămare la adresa intereselor legale ale persoanelor, fiind evidentă voinţa celor prejudiciaţi prin fapte îndreptate împotriva patrimoniului de a-şi recupera paguba sau de a le fi soluţionate sesizările într-un interval rezonabil de timp, în condiţiile dreptului la un proces echitabil, recunoscut în mod egal tuturor cetăţenilor, atât prin legislaţia internă, cât şi prin cea internaţională la care România este parte.
În raport de considerentele expuse mai sus, ca şi consecinţă a admiterii apelului Ministerului Public, Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.G.E. din infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prevăzută de art. 272 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. anterior, art. 264 C. pen. anterior şi art. 272 C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Prin urmare, faţă de lipsa elementelor caracteristice laturii subiective, în raport de infracţiunea de favorizare a infractorului s-a evidenţiat temeiul de achitare prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, fapta neîntrunind elementele sale constitutive.
Într-adevăr, în lipsa oricărei distincţii din partea legiuitorului, ajutorul oferit unui infractor poate avea loc şi în absenţa unei înţelegeri exprese sau tacite intervenite după comiterea infracţiunii, după cum un astfel de ajutor poate fi oferit şi unei persoane necunoscute celui care ajută, esenţial fiind ca făptuitorul să aibă reprezentarea unui ajutor benefic celui care a săvârşit o infracţiune, pe care îl acordă în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
În situaţia dedusă judecăţii, intenţia inculpatului nu a fost aceea de a da un ajutor infractorilor, mai cu seamă că unitatea legală, specifică formei continuate a infracţiunii, presupune stabilirea unei rezoluţii unice, în baza căreia inculpatul să fi acţionat la diferite intervale de timp, în considerarea unui unic scop prevăzut de legea penală.
Dimpotrivă, probele administrate în cauză au dovedit, dincolo de orice dubiu, că în baza unui mecanism de lucru aflat în conflict cu normele procedurii penale şi principalele obligaţii de serviciu, inculpatul a urmărit încadrarea în anumiţi parametri de eficienţă, menţinerea în funcţia de conducere ocupată şi obţinerea unor avantaje materiale specifice acestei funcţii, prin distorsionarea evidenţelor operative reale şi obţinerea unor date statistice optime, de natură a-l evidenţia, inclusiv în raport cu rezultatele altor posturi de poliţie.
Drept urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că inculpatul, în exercitarea funcţiei şi atribuţiilor sale de serviciu, nu a urmărit favorizarea unor infractori, un astfel de demers nefiind concretizat nici din punct de vedere obiectiv, de vreme ce atitudinea de pasivitate decurgând din neînregistrarea şi instrumentarea cauzelor s-a raportat la un număr atât de ridicat de persoane, multe neidentificate.
De altfel, aşa cum bine a observat instanţa de fond, din declaraţiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor R.D., C.O., A.M.C., G.N., G.S.N. şi C.G., a reieşit că omisiunea repetată a inculpatului de a înregistra, pe parcursul perioadei aprilie 2006 - aprilie 2008 un număr de 87 cauze penale cu înscrisurile aferente a avut ca intenţie evitarea unor controale, sancţionări sau admonestări pe linie de serviciu, precum şi evitarea încărcării activităţii lucrătorilor de poliţie cu lucrări considerate lipsite de importanţă, în detrimentul soluţionării altor activităţi importante.
Este de observat, că deşi începând cu luna iunie 2008, inculpatul a fost transferat la o altă structură a poliţiei şi anume la Serviciul Poliţiei Rutiere, până la data transferului ori până la data efectuării percheziţiei nu a predat noului şef de post înscrisurile referitoare la cauze penale, enumerate anterior.
Prin urmare, era puţin probabil ca respectivele lucrări să fi fost continuate de către noua conducere a postului de poliţie, intenţia inculpatului fiind aceea de a ascunde documentele preluate ca atare şi pe care doar percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul său a fost în măsură a le evidenţia.
Rezultatele percheziţiei domiciliare au infirmat şi apărările inculpatului, nesusţinute la urmărirea penală, în sensul că modul de lucru fusese adoptat la sugestia sau ordinul superiorilor şi că din cauza lipsei mobilierului inculpatul fusese nevoit să transporte la domiciliul său o parte importantă a lucrărilor, deoarece, odată cu schimbarea din funcţia, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda actele şi lucrările anterioare, pe care nu le putea deplasa la noul loc de muncă din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere.
O astfel de împrejurare face ca în cauză să nu subziste nici apărările inculpatului, referitoare la lipsa pericolului social al faptelor, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul art. 181 C. pen. anterior, volumul de muncă şi pretinsele presiuni din partea superiorilor neputând fi invocate ca şi argumente în comiterea unor fapte de natură penală.
Este de observat că în aprecierea gradului de pericol social al faptelor, nu s-a putut face abstracţie de întinderea în timp a activităţii infracţionale, care este una îndelungată, de numărul deosebit de ridicat al cauzelor neînregistrate şi rămase în nelucrare, respectiv 87, de consecinţele produse, constând în atingerea importantă adusă relaţiilor privitoare la înfăptuirea justiţiei şi modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu în relaţia cu cetăţenii, ca principali beneficiari ai actului de justiţie, de scopul urmărit de inculpat, care, contrazis în mare parte prin probele dosarului, nu a concis cu intenţia declarată a acestuia de a da o altă conotaţie situaţiei statistice a unităţii la care lucra.
Dimpotrivă, apreciind ca întemeiate criticile Ministerului Public, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se justifică achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, ci, mai mult decât atât, Curtea a apreciat că se impune înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă, concomitent cu schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior.
Deşi inculpatul este infractor primar, este integrat social, beneficiind de referinţe favorabile la locul de muncă sau în comunitate şi fiind chiar absolvent al unor cursuri universitare de specialitate, Curtea a apreciat că aceste elemente nu pot justifica reducerea pedepsei sub minimul special, pericolul social al faptelor fiind unul relativ ridicat, infracţiunile comise aducând atingere relaţiilor sociale privind înfăptuirea justiţiei şi a celor privind activitatea de serviciu în cadrul unei instituţii de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei şi ordinii publice, prejudiciul de imagine, ştirbirea prestigiului organului de urmărire penală şi producerea unui dezechilibru în planul credibilităţii acestuia în rândul opiniei publice neputând fi nici ele desconsiderate.
După cum deja s-a arătat, aceste elemente pledează şi pentru aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, conduita nesinceră a inculpatului, care nu şi-a asumat responsabilitatea faptelor comise, atribuindu-le multiple valenţe, cu conotaţie extrapenală şi care a perseverat în repetarea aceluiaşi tip de comportament de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, justificând stabilirea unui regim sancţionator mai sever decât cel adoptat de prima instanţă.
În exprimarea acestei concluzii nu pot fi desconsiderate o serie de elemente ce infirmă argumentele susţinute în apărare de către inculpat, subdimensionarea schemei de personal şi volumul ridicat de activitate nefiind caracteristice comunităţilor restrânse de persoane din mediul rural, în care impactul negativ care decurge din neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, cu privire la modul de soluţionare a sesizărilor de natură penală, este unul extrem de ridicat.
De altfel, inculpatul nu a putut oferi nicio explicaţie, cu privire la modalitatea concretă de selecţie a acestor sesizări, de unde concluzia că un număr ridicat de plângeri penale primeau o soartă incertă, fără nicio legătură cu adevăratele criterii de selectivitate ce stăteau la baza modului de soluţionare a cauzelor de acest gen.
Din perspectiva circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, Curtea a observat că aceasta se bazează pe o serie de aprecieri şi caracterizări pozitive de la locul de muncă, care, dincolo de mesajul subiectiv al acestora, erau contrazise prin rezultatele reale, ce pun în lumină o altă situaţie a inculpatului, care, cunoscută fiind la momentul oportun, nu ar fi atras calificativele profesionale obţinute.
În lumina aceloraşi considerente, nici circumstanţa prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, desprinsă din aceleaşi date cu caracter personal şi situaţia particulară a inculpatului de la locul de muncă, nu a putut fi reţinută, aceasta fiind înlăturată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.G.E.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 februarie 2014.
Primul termen de soluţionare a recursului a fost stabilit la data de 27 iunie 2014, recurentul inculpat fiind înştiinţat atât asupra termenului de judecată, cât şi asupra termenului în interiorul căruia avea obligaţia motivării recursului şi consecinţele în cazul nerespectării acestuia, încă din data de 17 februarie 2014 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13).
Recurentul inculpat nu a formulat motive de recurs în prezenta cauză.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat cauza apreciind întemeiată cererea de amânare formulată de inculpatul N.G.E. pentru a-i da posibilitatea acestuia să-şi pregătească apărarea şi să-şi angajeze un apărător ales.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursul în "curs de judecată" la data intrării în vigoare a legii noi, declarat împotriva hotărârii care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, rămâne în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la recurs prevăzute în Codul de procedură penală anterior. Chiar dacă Legea nr. 255/2013 nu reglementează explicit ipoteza cererii de recurs depuse înainte de data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. împotriva deciziei pronunţate în apel, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi (01 februarie 2014), cerere de recurs care a fost transmisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, o astfel de soluţie este justificată de mai multe argumente.
Cererea de recurs depusă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală împotriva deciziei pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu poate fi considerată cerere de recurs în casaţie, întrucât art. 11 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 reglementează această soluţie exclusiv pentru cererile de recurs depuse anterior intrării în vigoare a legii noi împotriva deciziilor pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Prin formularea "cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin. (1)", utilizată în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, se înţelege, cererile de recurs împotriva deciziilor pronunţate în apel înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi.
Deciziile pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a legii noi nu sunt definitive şi, prin urmare, nu permit exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie. În temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, numai deciziile pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală devin definitive la această dată.
Recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate în apel cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac a recursului expirase la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. trebuie soluţionate în mod unitar, potrivit aceleiaşi reglementări. În lipsa unei dispoziţii legale, transmiterea sau netransmiterea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. nu poate constitui un element care să justifice diferenţe în soluţia adoptată cu privire la reglementarea aplicabilă.
Prioritar, Înalta Curte constată că, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs trebuie depuse cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale precitate este menţionată în art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior şi constă în luarea în considerare numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurentul inculpat nu a depus motive de recurs în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, respectiv 27 iunie 2014 şi nici ulterior, motiv pentru care instanţa de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.
Totodată, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 10 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, în forma modificată prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013.
De asemenea, Înalta Curte constată că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, neputând examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Recurentul inculpat N.G.E., în susţinerea recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 13/P din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, cerere pe care a încadrat-o în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. anterior.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentul inculpat vizează menţinerea pedepsei stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea prev. de art. 272 C. pen. anterior cu amânarea aplicării acesteia în condiţiile art. 83 şi urm. C. pen., solicitare încadrată, în drept, în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
În dezvoltarea primului de motiv de recurs, inculpatul N.G.E. a criticat, în esenţă, încadrarea juridică reţinută de instanţa de apel, cu precizarea că fapta inculpatului nu se poate încadra din punct de vedere juridic în art. 246 C. pen. anterior, ci în art. 272 C. pen. anterior, după cum a mai arătat că raportat la situaţia de fapt, întreg conţinutul constitutiv al faptei săvârşite de acesta se regăseşte în conţinutul infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. anterior, faţă de care infracţiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar.
În acest context, a precizat că infracţiunea de abuz în serviciu nu este prevăzută de legea penală şi nu poate avea corespondent în situaţia de fapt reţinută.
Mai mult decât atât, a arătat că nu se poate susţine că a intenţionat să aducă vătămare intereselor legitime ale unor persoane.
În concluzie, inculpatul a mai precizat că nu se regăsesc întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în privinţa laturii obiective (elementul material), astfel că fapta acestuia privind omisiunea înregistrării în registrele de evidenţă a plângerilor şi petiţiilor înregistrate de diverse persoane şi reţinerea acestora la domiciliul său întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 C. pen. anterior.
Pentru motivele mai sus expuse, a apreciat că şi cea de a doua faptă, de a nu înregistra, actele de sesizare primite nu este prevăzută de lege, aceasta neputând fi disociată de sustragerea (reţinerea) înscrisurilor, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. anterior.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat, a constat în solicitarea amânării pedepsei aplicate de instanţa de apel.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, inculpatul a mai solicitat înlăturarea aplicării pedepsei accesorii, în temeiul principiului aplicării legii penale mai favorabile, apreciind că nicio pedeapsă accesorie nu poate fi aplicată inculpatului câtă vreme nu i s-a aplicat şi o pedeapsă complementară.
Examinând decizia penală atacată prin raportare la motivele de recurs invocate de recurentul inculpat N.G.E., respectiv schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior reţinută de instanţa de apel, precum şi individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 272 C. pen. anterior, critici circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior, se observă că acestea nu pot fi analizate de instanţa de recurs, nefiind formulate în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, ci doar prin notele scrise depuse la cel de-al doilea termen de judecată, dar şi aspectul că motivele de recurs ce pot fi analizate sunt limitate numai la aspecte de drept, iar motivele ce vizează netemeinicia deciziei atacate nu mai pot fi examinate în recurs.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior, precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi 172 ale art. 3859 C. proc. pen. anterior, nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În privinţa cazului de casare, prev. la pct. 13 al art. 3859 C. proc. pen. anterior invocat în subsidiar, respectiv "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" care se ia în considerare întotdeauna din oficiu, Înalta Curte constată că această critică a fost circumscrisă formal cazului de casare, întrucât infracţiunea de abuz în serviciu pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de apel este prevăzută de legea penală în art. 246 C. pen. anterior.
În realitate, inculpatul solicită prin invocarea acestui caz de casare schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior
În infracţiunea prev. de art. 272 C. pen. anterior, critică care putea fi analizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Însă, acest caz de casare a fost înlăturat de Codul de procedură penală anterior, astfel că, instanţa de recurs nu poate cenzura încadrarea juridică reţinută de instanţele anterioare prin prisma pct. 13 al art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte, reţine că, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, încadrarea juridică dată faptelor, precum şi individualizarea pedepsei prin prisma temeiniciei acesteia, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, ulterior pronunţării deciziei în apel (10 ianuarie 2014), a intrat în vigoare, la data de 01 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.
Utilizând aşadar criteriul aprecierii în concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condiţiilor de incriminare şi a tratamentului sancţionator.
Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, Înalta Curte constată că, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Fapta prev. de art. 246 C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată.
În prezent, fapta este incriminată în art. 297 alin. (1) C. pen., având denumirea marginală, abuzul în serviciu, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
În ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, fapta de reţinere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 272 C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare, în condiţiile reţinerii comiterii infracţiunii în formă continuată.
În prezent, fapta continuă să fie incriminată de Codul penal sub denumirea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri şi prevăzută în art. 275 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani închisoare.
Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare penală, se constată că acestea au fost majorate atât cu privire la minimul special, dar şi cu privire la maximul special, în ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, iar în privinţa infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri fiind majorat doar maximul special.
Având în vedere că, în raport de condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni în dauna unor subiecţi pasivi distincţi nu mai poate fi calificată ca infracţiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acţiuni se va compara tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracţiunea continuată cu tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal în vigoare pentru concursul de infracţiuni.
Cum în speţă există o pluralitate de subiecţi pasivi (87, ca urmare a unui număr de 87 de sesizări penale), dacă s-ar da eficienţă dispoziţiilor legii noi referitoare la forma continuată a infracţiunii ar echivala cu transformarea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiuni în formă continuată în infracţiuni concurente (în atâtea infracţiuni câte părţi vătămate sunt).
Astfel, dacă s-ar aplica regulile care reglementează, în prezent, concursul de infracţiuni, dispoziţiile art. 38 raportat la art. 39 lit. b) C. pen. care prevăd un regim sancţionator mult mai sever, impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare decât cea aplicată sub imperiul legii penale anterioare.
În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai grea aplicată inculpatului, precum şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, rezultă că legea penală anterioară este mai favorabilă, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa rezultantă de un an închisoare fără niciun spor de pedeapsă.
Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă, astfel încât va menţine regulile aplicabile concursului de infracţiuni din reglementarea prevăzută de Codul penal din 1969.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalităţilor de individualizare a exercitării pedepsei se face ţinând seama de prevederile înscrise în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind punerea în aplicare a Codului penal (sfera obligaţiilor impuse inculpatului şi efectele suspendării potrivit legilor penale succesive cu prioritate faţă de durata termenului de supraveghere).
Având în vedere că noua reglementare elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, Înalta Curte apreciază că vechea reglementare este în realitate mai favorabilă inculpatului.
Nici în privinţa termenului de încercare stabilit de Codul penal anterior nu se impune vreo modificare, acesta fiind stabilit în limitele legale prevăzute de noul Cod penal.
În acelaşi context, nu va fi posibilă nici aplicarea separată a dispoziţiilor din legile succesive privind pedeapsa accesorie, astfel cum a solicitat inculpatul prin notele scrise, în sensul că legea penală nouă este mai favorabilă deoarece interzice aplicarea acesteia în absenţa aplicării şi a pedepsei complementare.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, "în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă".
În consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării unor drepturi este obligatoriu de reţinut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă, aceasta nefiind instituţie susceptibilă de a funcţiona autonom, iar aplicarea legii penale mai favorabile se face pe baza criteriului aprecierii globale, astfel că pedeapsa accesorie se aplică pe lângă pedeapsa principală stabilită conform Codului penal anterior, reglementare apreciată mai favorabilă inculpatului.
Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul inculpat N.G.E. nu şi-a motivat, în termen, recursul, nerespectând dispoziţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, faptul că, în cauză, nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care se iau în considerare din oficiu, precum şi din perspectiva art. 5 C. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 13/P din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 13/P din 10 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2699/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2799/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
