ICCJ. Decizia nr. 2818/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2818/2014
Dosar nr. 1080/102/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2014
Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 18 din 7 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 1080/102/2011 au fost dispuse următoarele:
1. A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., faţă de victima J.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., faţă de victima J.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., faţă de victima J.F.,în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
2. A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen., faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., faţă de victima J.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., faţă de victima J.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
A fost achitat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracţiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., faţă de victima J.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile A.I., şi H.C.M., în calitate de succesoare legale ale victimelor R.M., R.E. şi K.R., în baza art. 346 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi acţiunile civile formulate de părţile civile K.E. şi J.R., în calitate de succesori legali ai victimei J.F., în baza art. 346 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen.
S-a dispus restituirea către inculpatul J.I. a unui topor cu lungimea cozii de 60 cm şi cea a lamei de 7,5 cm aflat în plicul 2/A la corpuri delicte din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a unei perechi de pantaloni aflaţi în plicul 1/A şi s-a dispus restituirea către inculpatul D.O. a unei perechi de pantaloni tip salopetă aflaţi în plicul nr. 3/A la corpuri delicte din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, bunuri ridicate în vederea expertizării, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, de 22.960 RON au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Au fost respinse solicitările părţilor civile de obligare a inculpaţilor la cheltuieli de judecată, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş au fost trimişi în judecată, inculpaţii J.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.; tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.; omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen.; violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.; tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.; omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu reţinerea art. 33 lit. a) C. pen. şi D.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.; tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.; omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen.; violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.; tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.; complicitate la omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., cu reţinerea art. 33 lit. a) C. pen.
În expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că inculpaţii au fost cercetaţi pentru două fapte care s-au petrecut pe raza comunei C., jud. Mureş, prima în noaptea de 22/23 iulie 2010 în satul N., iar cea de a doua în noaptea de 18/19 august 2010 în localitatea C., jud. Mureş.
La data de 23 iulie 2010, I.P.J. Mureş a fost sesizat cu privire la faptul că, în jurul orei 13,30, într-un imobil situat în localitatea N., au fost găsite cadavrele a trei persoane, toate prezentând urmele unor leziuni grave la nivelul capului şi al gâtului.
Imobilul este situat în satul N., (satul aparţine de comuna C.). În acest imobil locuiau cele trei persoane găsite decedate, respectiv: R.M., R.E. (soţ/soţie) şi K.R., mama numitei R.E. Aceste persoane au fost văzute în seara de 22 iulie 2010, până în jurul orei 21,00, de către A.I. (fiica soţilor R.M-R.E.), A.S. (ginere) şi minorul A.D. (fiul soţilor A.I. şi A.S.). Familia A. locuieşte în imobilul situat în imediata vecinătate, curţile comunicând prin grădină, între ele aflându-se un teren (grădină) nefolosit. Casele se află la o distanţă de cca 70 m, neexistând însă vizibilitate, datorită vegetaţiei.
În cursul zilei de 23 iulie 2010, familia A. a plecat, în jurul orei 07,00 la muncă, pe câmp, nesesizând prezenţa în curte a vreunei victime, gândindu-se că acestea plecaseră deja pe câmp. Întrucât nici în jurul orei 13,00 soţii R. sau K.R. nu au fost văzuţi, fiica soţilor R., numita A.I. a intrat în curtea lor, intenţionând să intre în casă. A observat că unul dintre geamurile uşii de acces în casă era spart, a intrat în holul casei, observând apoi că victimele erau căzute în prima cameră din stânga. Speriată, l-a chemat pe soţul ei A.S., care a intrat în acea cameră, constatând că victimele sunt pline de sânge, fiind căzute în casă. Nu a mai pătruns în cameră, dar simţind miros de gaz metan, a intrat în camera de faţă, constatând că robinetul de gaz din această cameră este deschis. L-a închis, după care a ieşit din locuinţă, apelând Dispeceratul 112.
În camera 1 se aflau cadavrele numitelor R.E. şi K.R.
Cadavrul numitei R.E. se afla pe canapeaua din spatele uşii de acces, din partea stângă. Femeia era pe spate, cu şezutul pe canapea, şi cu umerii sprijiniţi de spătarul canapelei. Era aşezată lângă marginea canapelei, către uşă, capul fiind culcat cu partea dreaptă a feţei pe mânerul de lemn al canapelei. Braţul drept era întins pe lângă corp, lângă mâner, iar braţul stâng era aşezat flexat peste abdomen. Picioarele îi erau întinse către masă, cel stâng era neflexat, iar dreptul era flexat, atingând cu talpa podeaua. Femeia era îmbrăcată într-un capot de noapte (sub care avea un maiou de culoare albastră) şi în chiloţi.
La examinarea cadavrului s-a constatat multiple plăgi la nivelul capului, existenţa unei hemoragii puternice. Capul era îndreptat practic către uşa de acces, pe aceasta observându-se o multitudine de pete de sânge, majoritatea fiind stropi, cea mai sus poziţionată asemenea urmă fiind la o înălţime de 1,40 m. Poziţionarea acestora pe suprafaţa uşii şi a perdelei care maschează geamul uşii indică faptul că provin de la această victimă. O parte a stropilor de sânge are direcţie ascendentă, din dreptul clanţei, o altă parte are direcţie ascendentă până la nivelul clanţei, în principal pe canatul uşii şi pe marginea din dreapta a acesteia, iar alţi stropi au direcţie descendentă de la nivelul capului victimei către podea. Între uşă şi marginea canapelei, pe podea, se afla o baltă mare de sânge, chiar sub capul victimei, din acest spaţiu sângele s-a scurs până în faţa televizorului.
Cadavrul victimei K.R. era culcat pe burtă, cu picioarele îndreptate către uşă şi blocând deschiderea acesteia, cu capul către masa din mijlocul camerei, în dreptul şoldurilor aflându-se colţul canapelei. Femeia era îmbrăcată într-un capot de noapte iar peste cap avea aşezată o năframă neagră, care nu era legată. Picioarele îi erau întinse, mâna stângă era flexată sub abdomen, iar mâna dreaptă era întinsă în unghi drept de la umăr şi îndoită de la cot, paralel cu corpul. Şi acest cadavru prezenta la nivelul capului (în zona occipitală) multiple plăgi cu fractură de craniu, un fragment din calotă fiind căzut lângă capul victimei, în partea dreaptă. În jurul capului se afla o baltă mare de sânge, sângele de la celălalt cadavru a curs până în acest spaţiu, după care s-au format două urme tip cărare, sângele scurgându-se către televizor. S-au remarcat stropi de sânge de formă dinamică pe podea, în partea stângă a capului, stropi care au rămas imprimaţi şi pe picioarele celeilalte victime, acestea aflându-se în imediata apropiere a capului victimei căzute pe podea. Aceeaşi formă a stropilor de sânge s-a observat şi în partea dreaptă a capului victimei, dar la o distanţă mai mică. În partea dreaptă a acestui cadavru, la circa 35 cm, paralel cu şoldul, s-a observat pe podea un număr de 24 de stropi de sânge a căror formă sugerează o cădere în linie dreaptă de la înălţime.
Examinarea în paralel a celor două cadavre a dus la concluzia că ele au fost lovite succesiv: s-a avut în vedere că pe picioarele victimei K.R. (aflate în partea dreaptă a victimei R.E.) s-au observat stropi de sânge de formă dinamică, dinspre capul victimei de pe canapea către şi peste picioarele celeilalte victime. În acelaşi timp şi pe picioarele victimei R.E. s-au observat stropi de sânge dinamici veniţi dinspre direcţia capului victimei K.R.
În această cameră atât rafturile, cât şi sertarele, dar şi dulapurile cu haine au fost răscolite, parte din obiectele aflate în acestea fiind scoase în faţa pieselor de mobilier. Pe podea, în spaţiul situat între masă şi marginea patului, au fost identificate trei urme de încălţăminte, incomplete, produse prin stratificare cu lichid de culoare brun-roşcată, alte trei urme identice descoperindu-se şi în faţa dulapului cu haine.
Pe masă a fost descoperită o cartelă SIM cu seria X1, cartelă care a fost ridicată de către criminalişti, întrucât existau date că ea s-a aflat în telefonul victimei R.M., telefon care nu a fost găsit în casă.
A fost examinată şi camera nr. 2, accesul în aceasta făcându-se din camera 1. Perdeaua care maschează această intrare este de culoare albă, lungă, până la podea. Perdeaua era lăsată, pe suprafaţa acesteia observându-se mai mulţi stropi ce par a fi de sânge. Aceştia sunt dispersaţi până la o înălţime de 1 m, câţiva mai evidenţi în partea din dreapta, alţi 10 - 12 stropi în partea de jos, către dreapta, iar circa 6 stropi în partea de sus - dreapta. Între podea şi colţul de jos - dreapta al cadrului uşii se observă picioarele celui de al treilea cadavru, întinse în camera 1 de la nivelul gleznelor. Este vorba de cadavrul numitului R.M. Acesta era aşezat pe spate, cu picioarele întinse de la nivelul genunchilor peste pragul uşii, mâna dreaptă era întinsă către oglindă, iar mâna stângă era flexată în sus de la cot, sub scaunul pe care se afla bluza. Victima era îmbrăcată cu o pereche de chiloţi de culoare neagră. La examinarea cadavrului, s-a observat că acesta prezintă două plăgi adânci la nivelul toracelui, o plagă tăiată la nivel cervical anterior, alte trei plăgi tăiate, paralele, la nivel cervical stâng şi multiple plăgi la nivel temporal drept şi occipital, precum şi la nivel orbital drept. În spatele capului cadavrului exista o baltă mare de sânge, fragmente de os cranian. Pe corp prezenta stropi de sânge în jurul leziunii toracice, pe braţe, la gât şi pe bărbie. Pe suprafaţa interioară a uşiţei dulăpiorului situat între oglindă şi pat (în dreapta capului cadavrului) s-au observat stropi de sânge în formă dinamică, veniţi din direcţia capului victimei. S-a presupus că această uşă a fost deschisă anterior cel puţin uneia dintre loviturile aplicate.
Rudele victimelor au arătat că aceştia ţineau banii într-o valiză care se afla pe dulapul de haine, în camera 2. Valiza a fost găsită în acel loc, iar în interiorul ei se afla un contract de depozit pe numele R.M., pentru suma de 2500 RON, dar şi două plicuri în care se aflau banii: într-un plic 6 bancnote de 100 RON iar în altul, 5 bancnote de 200 RON.
S-a procedat şi la examinarea celei de a 3-a camere, cea în care dormea K.R. În această cameră, sub cuvertura de pe canapeaua din faţa peretelui cu fereastra, a fost găsit un portmoneu gri din muşama, în interiorul căruia a fost găsită suma de 620 RON: 2 bancnote de 200 RON, 2 bancnote de 100 RON şi 2 de 10 RON. S-a stabilit că acest portmoneu aparţinea victimei K.R. Şi în această încăpere sertarele şi dulapurile erau scoase şi deschise, iar obiectele din acestea scoase.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost identificate şi ridicate şase urme papilare.
Din Raportul de autopsie medico-legală nr. 2510-368 din 25 octombrie 2010 privind cadavrul numitei K.R., de 86 ani, a reieşit că moartea acesteia "s-a datorat paraliziei sistemului nervos central survenit în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral cu multiple plăgi tăiate-despicate cefalice, cu fractură craniană cominutivă multieschiloasă şi explozie de bază craniană, hemoragie leptomeningeană difuză biemisferială şi cerebrală, contuzie-dilacerare cerebrală". S-a menţionat că, datorită suprapunerii leziunilor traumatice la nivelul extremităţii cefalice, nu se poate stabili cu exactitate numărul acestora (fiind aproximativ în număr de 8).
Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp tăietor-despicător de tip topor, toporişca, cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm.
Din Raportul de autopsie medico-legală nr. 2511-369 din 18 noiembrie 2010 privind cadavrul numitei R.E., de 61 ani, a reieşit că moartea acesteia "a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central în urma unui traumatism cranio-cerebral grav cu multiple plăgi tăiate-despicate epicraniene, toracice şi la nivelul antebraţului, fractură craniană cominutivă multieschiloasă cu înfundare, cu intruzie de fragmente osoase în substanţa cerebrală, respectiv iradiere la nivelul bazei craniene (etajul posterior), dilacerare cerebrală, hemoragie leptomeningeană masivă bilaterală cerebrală şi cerebeloasă, hemoragie intraventriculară bilaterală. Leziunile traumatice sunt în număr de aproximativ 10 - 11, localizate la nivelul fronto-parieto-temporo-occipital, toracic anterior şi la nivelul antebraţului (aceasta din urmă fiind leziune de autoapărare). Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp tăietor-despicător (de tip topor, toporişca) cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm. (având în vedere dimensiunile plăgilor tăiate-despicate). S-a menţionat că leziunile traumatice descrise sunt intravitale, având în vedere prezenţa infiltratelor sanguine perilezionale, iar succesiunea aproximativă a aplicării leziunilor traumatice descrise fiind prima, cel mai probabil la nivelul antebraţului drept, urmate de leziunile de la nivel toracic anterior şi ultimele, adică cele tanatogeneratoare cu localizare cranio-cerebrală. Poziţia agresor-victimă a fost faţă în faţă."
Între leziunile traumatice şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Din Raportul de autopsie medico-legală nr. 2509-367 din 25 octombrie 2010 privind cadavrul numitului R.M., de 63 ani, a reieşit că moartea acestuia "s-a datorat stopului cardio-respirator survenit în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral şi cervico-toracic cu multiple plăgi (aproximativ 14) tăiate-despicate cu localizare cefalo-cervico-toracică cu fracturi craniene cominutive multieschiloase cu iradiere la baza craniului, contuzii-dilacerări cerebrale, hemoragie leptomeningeană difuză biemisferială şi cerebrală, hemocefalie internă stângă, plagă transfixiantă a muşchiului pielos al gâtului cu secţionarea cartilajului cricoid şi fractura corpului vertebral C5, plăgi trasfixiante ale muşchiului sternocleidomastoidian stâng cu secţionarea pachetului vascular laterocervical stâng şi fractură cominutivă a vertebrelor C6, C7, fractura manubriului sternal, plăgi tăiate plămân drept cu hemotorax drept. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp tăietor-despicător (de tip topor, toporişca) cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm. Leziunile traumatice au caracter intravital. Poziţia agresor-victimă a putut fi, cel mai plauzibil, faţă în faţă cu victima căzută la pământ în decubit dorsal. Nu s-a putut stabili o succesiune exactă a leziunilor, acestea fiind dispuse unele grupate, altele suprapuse, loviturile fiind aplicate haotic, la intervale scurte de timp.
Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată".
După efectuarea cercetării la faţa locului, s-au demarat investigaţii în vederea identificării autorilor, existând indicii de săvârşire a unor infracţiuni de omor şi tâlhărie. În acest sens, au fost audiate rudele victimelor, vecinii acestora şi toate celelalte persoane cu care intrau în mod frecvent în contact. Nu a rezultat din aceste investigaţii că vreuna din victime ar fi avut relaţii de duşmănie cu cineva. Au fost audiate persoane care au avut orice fel de contact cu vreuna dintre victime, neapărând însă nici un fel de indicii clare pentru constituirea unui cerc de suspecţi consistent. Având în vedere urmele papilare găsite, s-a procedat la amprentarea a zeci apoi a sute de persoane de pe raza comunei C., dar şi din comunele învecinate, precum şi a unor persoane despre care au existat date că ar fi tranzitat localitatea în perioada respectivă. Cu toate acestea, nu s-a reuşit identificarea autorului/autorilor. S-au emis multiple ipoteze cu privire la motivul şi împrejurările comiterii faptelor, pornindu-se de la ideea că omorul a fost comis în contextul unei tâlhării, dar neexcluzându-se nici uciderea din răzbunare sau din duşmănie, dublată de simularea unei tâlhării.
La data de 22 august 2010, în jurul orei 18,00, lucrătorii Postului de poliţie C. au fost sesizaţi de o persoană despre faptul că numitul J.F. nu a mai fost văzut de câteva zile şi fiind o persoană în vârstă, exista posibilitatea să fi decedat în casă. Echipa de poliţişti deplasată pentru efectuarea cercetării la faţa locului, a constatat că victima locuia într-un imobil care avea două camere de locuit în care intrarea se făcea pe uşă, care a fost găsită închisă şi încuiată şi o bucătărie în care se intra pe o altă uşă. În această bucătărie victima locuia de fapt, având o canapea pe care dormea. Uşa bucătăriei a fost găsită închisă, dar neîncuiată, fără urme de forţare. În această ultimă încăpere a fost găsit cadavrul lui J.F., acesta aflându-se întins pe spate, pe canapea, cu picioarele pe covor, braţele pe lângă corp, iar capul rezemat de spătarul canapelei. Pe cap avea o pălărie de paie, iar faţa îi era acoperită cu o bucată de material textil, de culoare verde. La nivelul capului, s-a pus în evidenţă o plagă tăiată-despicată cu fractură craniană adiacentă. Cadavrul se afla în stare avansată de putrefacţie. În casă nu au fost sesizate urme evidente de răvăşire, reţinându-se însă faptul că victima primise pensia cu câteva zile înainte, însă în casă nu a fost găsită nicio sumă de bani.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, echipa operativă a constatat că în locuinţă se simţea un miros puternic de gaz metan, iar butonul de la aragazul din încăpere, precum şi robinetul de la ţeava de gaz erau în poziţia "deschis".
Deasupra uşii de intrare era prins un cablu de curent electric prin care era alimentat un frigider. Cablul a fost tăiat, practic dezizolat şi aşezat în colţul uşii iar pe uşă a fost înfiptă o furculiţă, astfel încât, dacă uşa se închidea, furculiţa atingea cablul dezizolat. În contextul în care gazul metan s-ar fi acumulat în casă, iar frigiderul ar fi fost în priză, în urma închiderii uşii, s-ar fi produs un scurt circuit ce ar fi putut duce la o explozie.
Cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale a reieşit că moartea numitului J.F., de 83 ani "a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos în urma unui traumatism cranio-cerebral cu plagă tăiată-despicată epicraniană, fractură de calotă craniană uşor dehiscentă cu iradiere la bază (etajul anterior şi mediu). Leziunile cerebrale subiacente nu au putut fi puse în evidenţă din cauza lichefierii complete a creierului, datorită modificărilor avansate de putrefacţie. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă cu corp tăietor-despicător (posibil topor, toporişca) şi au legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul victimei. Intensitatea loviturii aplicate era mare. Pe cap, trunchi şi membre, nu s-au pus în evidenţă alte leziuni traumatice în afara celor descrise la nivelul extremităţii cefalice. Poziţie agresor-victimă în momentul agresiunii era de faţă în faţă. Grupa sanguină a victimei a fost de B(III). Alcoolemia victimei în momentul decesului era de 1g%o".
Natura leziunii constatate, împrejurările în care s-a presupus că a fost comisă fapta (pătrundere pe timp de noapte în casa unei persoane în vârstă pentru a sustrage bani) dar şi faptul că şi în această locuinţă robinetul de gaz se afla în poziţia deschis, în încăpere simţindu-se un miros puternic de gaz metan, au dus la concluzia că există o posibilitate destul de mare ca şi această faptă să fi fost comisă de aceleaşi persoane care au comis şi fapta din satul N., fiind vorba de localităţi învecinate.
Cu ocazia cercetării la faţa locului din casa victimei J.F. au fost ridicate 4 urme papilare, în urma unei constatări tehnico-ştiinţifice de natură dactiloscopică. S-a stabilit că una dintre urmele papilare, identificată pe suprafaţa exterioară a sertarului din partea stângă a dulapului din încăperea în care se afla victima, a fost creată de către numitul D.O., care se afla în registrul de identificări.
Avându-se în vedere rezultatele constatării tehnico-ştiinţifice de natură dactiloscopică, s-a procedat la căutarea numitului D.O. Din primele investigaţii a reieşit că această persoană are domiciliul în comuna S., dar că atât în cursul lunii iulie, cât şi la jumătatea lunii august 2010 s-a aflat pe raza comunei C., unde avea o concubină.
Cu privire la faptele comise în noaptea de 22/23 iulie 2010 parchetul a reţinut următoarele:
Din declaraţia lui D.O. a reieşit că acesta a venit în cursul lunii iulie 2010 la o fermă din satul Co., arătând că în una din zilele următoare a venit la fermă inculpatul J.I., care este fratele concubinei sale. Cei doi inculpaţi au consumat în ziua respectivă băuturi alcoolice până în jurul orei 01,00, inculpatul J.I. spunându-i că ştie un bătrân în satul N. şi cerându-i să meargă cu el, pentru a cere bani împrumut de la acesta. Au ajuns la o casă din N. în jurul orei 02,00. Aici J.I. i-ar fi spus să stea de pază, în drum, iar el a sărit gardul, intrând în curtea casei respective. Dacă apărea vreo persoană pe stradă, D.O. trebuia să fluiere, acesta fiind semnalul pentru J.I. să plece din casă. D.O. a mai afirmat că atunci când au ajuns lângă casă, a văzut că era lumină într-o cameră şi uitându-se către fereastră, a realizat că era vorba de doi bărbaţi şi o femeie. A mai arătat că după ce J.I. a intrat, întrucât se plictisea, a intrat şi el în casă, văzând că în locuinţă J.I. lovea o femeie mai în vârstă, acest lucru petrecându-se în camera din faţă, privind de pe hol. A mai precizat că în momentul în care a intrat, a văzut în camera din stânga "pe cei doi bătrâni tăiaţi". S-a speriat şi a fugit din curte, ascunzându-se în iarbă şi aşteptând până ce J.I. a ieşit din casă. Împreună, cei doi s-au întors în Co. A relatat că în camera în care se aflau cei doi bătrâni "tăiaţi", J.I. a căutat prin lucrurile din încăpere, iar în ceea ce-l priveşte pe el, D.O., nu-şi aminteşte cu certitudine dacă a căutat şi el, pentru că era băut. În prima declaraţie a arătat că încă de când au plecat de la fermă, unde stăteau, J.I. a luat asupra lui o bâtă, la capătul căreia avea o bucată de fier, rotundă, aceasta din urmă cu o lungime de 8 - 9 cm şi cu diametrul de 3 - 4 cm. După ce a ieşit din casă, J.I. i-a spus că i-a lovit pe cei trei în cap, cu bâta respectivă; bâta o avea în continuare asupra lui şi când au plecat.
Din declaraţia de învinuit a numitului J.I., a reieşit că în ziua respectivă D.O. l-a chemat să bea o bere la un bar din Co., iar apoi i-a propus să plece amândoi acasă. Deşi nu vroia să se întoarcă în Harghita, J.I. l-a urmat către drumul principal. D.O. l-a condus la un bar dintr-un sat pe care J.I. nu-l cunoştea, a intrat în bar, ieşind cu un flacon de 2 l de bere. De la bar, cei doi au pornit pe un drum, mergând cca 50 m, la un moment dat D.O. oprindu-se în dreptul unei case. Imediat apoi, D.O. a sărit peste poarta de fier în curte, apoi a deschis-o din interior şi i-a făcut semn să intre şi el în curte. Deşi l-a întrebat ce caută amândoi acolo, D.O. i-a cerut să tacă, spunându-i că "rezolvă el treburile". S-au deplasat pe un trotuar până la nişte scări de acces, iar apoi D.O. a intrat în locuinţă pe uşa care era larg deschisă. Iniţial, J.I. a arătat că el a stat în pragul uşii, aşteptându-l pe D.O., interval de timp în care nu a auzit nici un zgomot în interior şi nici nu a văzut aprinzându-se o lumină. Văzând că nu apare, a plecat, dar, la scurt timp, din spatele casei i-a apărut în faţă coinculpatul.
Ulterior, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, a arătat că de fapt a intrat şi el în casă, deplasându-se în camera de vizavi de uşa de acces şi de pe masa bucătăriei de lângă această cameră, a luat o ţigară. Revenind pe acelaşi traseu pentru a ieşi din casă, a văzut pe geamul uşii din camera din stânga, un bătrân şi o bătrână care se uitau la televizor, persoane care nu i-au sesizat prezenţa. În acea cameră nu l-a văzut însă pe D.O. şi nici pe a 3-a victimă.
În fine, inculpatul J.I. a venit şi cu a treia variantă, în sensul că în casă erau doar doi bătrâni - un bărbat şi o femeie - pe care i-a omorât el şi D.O., acest lucru întâmplându-se în camera din stânga. Relatează, în această variantă, că au pătruns ambii în acea cameră, cele două victime se aflau pe canapea, D.O. i-a aplicat bărbatului o lovitură cu o bucată de lemn pe care o ţinea la brăcinar, lovitură peste ceafă, în urma căreia bărbatul a căzut pe burtă, în faţa televizorului. I-a mai aplicat apoi o altă lovitură în cap, cu acelaşi obiect, moment în care J.I. a luat o toporişcă care se afla într-o lădiţă cu lemne de lângă teracotă şi i-a aplicat şi el o lovitură bărbatului, în vârful capului, făcându-i o despicătură lată în craniu.
Dacă în varianta anterioară, inculpatul a arătat că el şi D.O. i-au omorât pe cei doi bătrâni, revine cu o altă variantă, în care femeia care se afla în cameră cu bărbatul a fugit din încăpere în momentul agresării aceluia. J.I. a pus toporişca înapoi în lădiţă, după care a părăsit locuinţa, astfel că nu ştie cine a omorât-o pe femeie. Afară l-a aşteptat pe D.O. care a venit după 5 - 6 minute.
A susţinut cu tărie că nu a văzut vreo a treia persoană în locuinţă şi că nu ştie cine a aplicat celelalte lovituri bărbatului, el aplicând una singură, iar D.O. două. A susţinut că nu a căutat nimic prin sertare, dulapuri şi, când l-a lovit pe bătrân, nu era nimic răsturnat în casă. Singurul lucru pe care l-a sustras din casă a fost acea ţigară de pe masă. Nu a văzut şi nu ştie nimic despre vreun telefon mobil. Nu ştie nimic despre robinetul de gaz, cine l-ar fi deschis. Nu ştie cine a spart geamul de la uşa de intrare în locuinţă, nici nu a observat că este spart. A declarat că nici pe hainele lui, nici pe ale lui D.O. nu era nici un strop de sânge atunci când au plecat din casă.
S-a reţinut că declaraţiile coinculpaţilor sunt contradictorii, atât una cu cealaltă, dar chiar şi în interiorul lor. Fiecare a afirmat că celălalt a avut ideea de a se deplasa la casa victimelor, că el a stat doar de pază, în timp ce celălalt a intrat în casă şi a agresat victimele. Ceea ce s-a observat însă, în ambele declaraţii, este faptul că inculpaţii descriu fiecare atât curtea, cât şi locuinţa victimelor, descriere care se potriveşte cu cele constate la faţa locului. Inculpaţii se situează singuri la locul faptei, confirmă existenţa agresiunii asupra victimelor, indicându-l fiecare pe celălalt ca fiind autorul principal.
Cu privire la faptele comise în noaptea de 19/20 august 2010 s-au reţinut de către Parchet următoarele:
D.O. a arătat că şi de data aceasta iniţiativa deplasării la locuinţa victimei i-a aparţinut coinculpatului. J.I., i-a spus că trebuie să meargă să ia nişte bani cu împrumut de la un bătrân din C. D.O. a fost de acord să-l însoţească, dar a arătat că nu a intrat în casa victimei J.F. J.I. a deschis poarta curţii care nu era încuiată şi amândoi au intrat în curte. Imediat, J.I. a scos aceeaşi bâtă cu metal în vârf, pe care o avusese şi la N., şi cu aceasta l-a lovit "în mijlocul capului" pe un bărbat care se afla pe o canapea, uitându-se la televizor. D.O. s-a speriat şi a fugit de la faţa locului, neştiind ce s-a întâmplat ulterior. A mai arătat că a observat când inculpatul J.I. a tăiat cablul de curent electric de deasupra uşii. Nu ştie dacă J.I. a sustras ceva din locuinţa victimei.
Cu privire la această faptă, J.I. a arătat iniţial că nu a fost implicat în comiterea ei, nu a fost în noaptea de 19/20 august 2010 la locuinţa victimei J.F. Ca şi în cazul relatărilor cu privire la fapta de la N., şi în legătură cu această nouă faptă declaraţiile acestui inculpat sunt confuze şi contradictorii. Pe de o parte, afirmă că din 24 iulie 2010 nu s-a mai întâlnit cu inculpatul D.O., iar apoi declară că s-a întâlnit într-o zi de marţi, cu cca o săptămână, când D.O. a fost lovit de o maşină. În acest context, a descris acelaşi episod pe care l-a mai descris şi când a arătat ce s-a întâmplat după ce a ieşit din casa familiei R., amestecând în mod evident (şi confundând intenţionat) planurile relatărilor. În declaraţia din 26 octombrie 2010, J.I. a revenit asupra celor declarate anterior cu privire la fapta din C. şi a arătat că în casa numitului J.F. a intrat mai întâi el singur şi a lovit victima cu o secure în cap, aceasta stând în acel moment pe un scaun, cu spatele către uşă şi răsfoind nişte hârtii. A menţionat că după aceea a intrat şi D.O. în casă, presupunând că acesta a înfipt furculiţa deasupra uşii şi a acoperit faţa victimei cu pălăria.
S-a considerat că şi cu privire la această faptă există probe care indică autori pe cei doi inculpaţi S-a observat similitudinea acţiunii, folosirea aceluiaşi tip de armă şi, extrem de relevant în opinia parchetului, pornirea robinetului de gaz după uciderea victimei. În ceea ce-l priveşte pe D.O., acestuia i-a fost găsită urma papilară pe un sertar din încăperea în care se afla victima J.F., existând şi indicii clare că improvizaţia pe care a creat-o deasupra uşii de intrare a fost creată de el. În privinţa lui J.I. sunt relevante declaraţiile coinculpatului cu privire la participarea acestuia la comiterea faptei. S-a remarcat din declaraţia lui J.I. că acesta a arătat că-şi aminteşte când D.O. a tăiat cablul de curent deasupra uşii, dar că acest lucru s-a întâmplat în cazul faptei de la N. Or, la această din urmă faptă nu a fost găsit nici un cablu tăiat, astfel încât, din nou confuz (pentru a-şi ascunde faptele), J.I. se situează singur la locul comiterii faptei din C.
Pe baza declaraţiilor date în calitate de învinuiţi şi inculpaţi de către D.O. şi J.I., au fost efectuate reconstituiri în cauză, ocazie cu care ambii inculpaţi au arătat împrejurările în care au comis fapta, indicând locuinţele şi apoi, pe etape: pătrunderea în locuinţe, locul în care se aflau victimele, spaţiul în care au fost agresate, etc.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 23 iulie 2010, în jurul orei 6,00, partea civilă A.I., fiica victimelor R.M. şi R.E., respectiv nepoata victimei K.R., împreună cu soţul său, martorul A.S., s-au deplasat la câmp pentru a efectua nişte lucrări agricole. S-a remarcat că aceştia locuiesc în vecinătatea casei victimelor. După ce s-au întors de la lucru, în jurul orei 13,00, şi-au dat seama că la locuinţa acestora nu se observă nicio mişcare. Mergând acolo pentru a vedea ce se întâmplă, partea civilă a intrat mai întâi în bucătăria de vară situată lângă casă, apoi a urcat scările de la terasă şi a observat în faţa uşii de la intrarea în locuinţă, mai multe cioburi de sticlă.
Intrând în holul casei, a observat aceleaşi cioburi provenite de la geamul spart al uşii de acces. Din acel hol, a intrat în camera din partea stângă a locuinţei, unde stăteau de obicei părinţii săi, şi, intrând în cameră, imediat lângă uşă, a văzut pe victima K.R. care era întinsă pe jos, cu picioarele spre uşă, iar lângă capul acesteia, a observat pete de sânge. Pe canapea, în stânga uşii, se afla mama sa, victima R.E., în poziţia şezut, cu capul căzut într-o parte, care, la fel, prezenta urme de sânge.
Văzând acestea, partea civilă a ieşit afară şi a început să ţipe după soţul său, care a sesizat şi el cele întâmplate, iar în plus, au observat că şi victima R.M., era întinsă pe jos, prezentând urme de sânge în zona pieptului şi a gâtului. Acesta avea picioarele îndreptate spre uşă şi era căzut în cealaltă cameră, separată doar printr-o perdea, de cea în care au fost găsite primele două victime.
S-a mai constatat că lucrurile din încăperi erau răvăşite, ca şi cum cineva ar fi căutat bunuri pentru a le sustrage.
S-a stabilit că accesul în curtea victimelor se face pe o poartă de fier, găsită încuiată, cheia aflându-se în interior, pe gard, iar în curte se află o alee de beton mascată de vegetaţie şi de imobilul în cauză, prevăzută la capăt cu o terasă, respectiv în faţă se află o bucătărie de vară.
S-a constatat că, lângă zidul casei dinspre drum, se poate escalada gardul care are o înălţime de circa un metru - 1,70 m, prin stânga aleii care porneşte de la poartă, unde se află amplasate patru scări de beton. S-a stabilit şi modalitatea de intrare în locuinţă şi anume, prin spargerea unui geam mat, de culoare verde, al uşii din partea stângă. Geamul a fost spart în dreptul încuietorii, sticla fiind dislocată pe o lungime de 42 cm, cioburile dispersându-se atât în interior, pe o distanţă de 1,20 cm, cât şi în exterior, pe terasa de beton.
S-a mai reţinut că există două uşi de acces în locuinţă, dintre care, una se deschide din exterior, alta, din interior şi că acea uşă interioară era deschisă în momentul spargerii geamului, având în vedere modul de distribuţie al cioburilor.
S-a stabilit că, din holul casei, se intră în două camere, locuinţa având trei camere.
În prima cameră, situată în stânga holului, s-au găsit două cadavre, victima K.R. fiind culcată pe burtă, cu picioarele îndreptate spre uşă, blocând deschiderea acesteia, cu capul spre masa din mijlocul camerei, în dreptul şoldurilor victimei aflându-se colţul canapelei. Aceasta era îmbrăcată într-un capot de noapte şi avea aşezat pe cap un batic negru, care nu era legat, prezentând mai multe plăgi cu fractură de craniu, toate fiind poziţionate la nivelul capului, în zona occipitală.
În aceeaşi cameră, s-a găsit şi cadavrul victimei R.E. care se afla pe canapeaua din spatele uşii de acces, din partea stângă, aşezat pe spate, cu şezutul pe canapea şi cu umerii sprijiniţi de spătarul canapelei. Acesta era aşezat lângă marginea canapelei, către uşă, capul fiind culcat cu partea dreaptă a feţei pe mânerul de lemn al canapelei. Şi aceasta era îmbrăcată în capot de noapte şi avea multiple plăgi la nivelul capului, prezentând, ca şi cealaltă victimă, o hemoragie puternică. Modul de poziţionare al stropilor de sânge, de la această victimă la cealaltă victimă şi pe obiectele din încăpere, a sugerat faptul că acestea au fost lovite succesiv, în mod repetat, ceea ce ne duce la concluzia că au existat cel puţin două persoane care au aplicat aceste lovituri victimelor sau un autor care a lovit iniţial victima R.E., în timp ce al doilea o imobiliza pe victima K.R., iar un al treilea autor căuta bunuri pentru a le sustrage. E mai puţin probabil ca o singură persoană să lovească succesiv şi în mod repetat, cu acelaşi instrument tăietor-despicător ambele victime, apoi şi pe cea de-a treia.
Totodată, în această cameră s-au găsit multiple urme de răvăşire, rafturile, sertarele şi dulapurile cu haine fiind răscolite, iar o parte dintre obiectele aflate în acestea au fost scoase în faţa pieselor de mobilier, ceea ce, din nou, ar sugera că pătrunderea în locuinţă s-a făcut în scop de jaf. Cu toate acestea, nu s-a sesizat dispariţia vreunui obiect de valoare sau a vreunei sume de bani, deşi victimele aveau economii care s-au găsit în locurile unde erau depozitate (într-o valiză aflată pe dulapul de haine şi într-un portmoneu, sub o cuvertură), ceea ce ar putea să ducă la concluzia că uciderea brutală a victimelor ar fi fost motivul principal pentru care s-a efectuat pătrunderea în locuinţă şi că autorii nu ar putea fi decât nişte persoane cu grave probleme psihice. Totuşi, pentru a da aparenţa unei tâlhării, autorul sau autorii au sustras totuşi un telefon mobil, de culoare neagră, de pe masa din această cameră, aparţinând victimei R.M., fiind găsită doar cartela SIM, care s-a aflat în acest telefon.
În camera nr. 2, accesul se făcea din prima cameră, printr-o perdea de culoare albă, pe a cărei suprafaţă s-au găsit mulţi stropi de sânge, iar între aceasta şi colţul de jos-dreapta la cadrului uşii, s-au observat picioarele celei de-a treia victime, R.M., cadavrul său fiind aşezat pe spate, cu picioarele întinse, de la genunchi în jos, peste pragul uşii. Acesta prezenta două plăgi adânci, la nivelul toracelui şi la nivel cervical anterior, precum şi alte trei plăgi tăiate, paralele, la nivel cervical stâng, respectiv multiple plăgi la nivel temporal drept şi occipital, inclusiv în zona orbitală dreaptă. S-au observat, pe suprafaţa interioară a uşiţei dulăpiorului situat între oglindă şi pat, în dreapta capului cadavrului, stropi de sânge proveniţi din zona capului acestuia, ceea ce duce la concluzia, din nou, că existau cel puţin doi atacatori, întrucât, în timp ce unul lovea victima, după survenirea decesului următoarelor două victime, celălalt căuta bunuri pentru a le sustrage sau dădea această impresie, după cum am arătat, fiind găsite şi în această încăpere urme de răvăşire, o parte din obiectele aflate în comodele din cameră fiind scoase afară (cărţi, hârtii), uşile de la acestea fiind deschise.
Un alt aspect considerat de instanţă relevant este acela că, la momentul găsirii victimelor de aparţinători, aceştia au simţit un miros puternic de gaz metan în camera din faţă, iar martorul A.S. a sesizat că robinetul de gaz din această cameră era deschis, iar după ce l-a închis, a apelat numărul 112.
Din concluziile medico-legale provizorii, coroborate cu rapoartele de autopsie medico-legală şi cu pozele judiciare reprezentând cadavrele victimelor, a rezultat că moartea acestora a fost violentă şi s-a datorat, în cazul victimei R.M., stopului cardio-respirator, survenit în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral şi cervico-toracic cu plăgi multiple (circa 14), tăiate-despicate, cauzate prin loviri directe, repetate, cu un corp tăietor-despicător (topor, toporişca), cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm, şi că decesul s-ar fi produs între orele 2,00 - 4,00 dimineaţa.
În cazul victimei K.R., moartea s-a datorat paraliziei sistemului nervos central, survenite în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral cu plăgi multiple (aproximativ 8), tăiate-despicate, cefalice, cu fractură craniană cominutivă multieschiloasă şi explozie de bază craniană, hemoragie leptomeningeală difuză biemisferială şi cerebelară, contuzie-dilacerare cerebrală, modalitatea de producere a acestor leziuni fiind similară, prin loviri directe, repetate cu un corp tăietor-despicător (topor, toporişca), cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm.
Ca şi în cazul primei victime, loviturile au fost aplicate în condiţiile în care aceasta era căzută la pământ, pe burtă (prima victimă fiind căzută pe spate), poziţia dintre aceasta şi agresor fiind faţă în faţă.
Moartea victimei R.E. a fost de asemenea violentă, datorându-se paraliziei sistemului nervos central, în urma unui traumatism cranio-cerebral grav, cu plăgi multiple (circa 10 - 11), tăiate-despicate epicraniene, toracice şi la nivelul antebraţului, cu fractură osoasă, dilacerare cerebrală şi hemoragie craniană, respectiv intraventriculară bilaterală. Leziunile au fost produse cu acelaşi corp tăietor-despicător (topor, toporişca), cu dimensiunea aproximativă a lamei de 8 - 9 cm prin loviri directe, repetate, poziţia dintre aceasta şi agresor fiind faţă în faţă.
Victimele au fost agresate în acelaşi interval de timp de circa 2 ore, între orele 2,00 - 4,00 dimineaţa, la data de 23 iulie 2010, leziunile cauzate acestora având caracter vital raportat la zonele corpului vizate şi fiind de o gravitate extremă, decesul fiecărei victime survenind aproape instantaneu.
S-a remarcat cruzimea deosebită cu care au fost lovite succesiv, repetat, haotic, cele trei victime, instrumentul folosit, apt de a produce moartea, fapt care sugerează că cei care au aplicat loviturile victimelor au acţionat din plăcerea de a ucide şi că au probleme grave, mentale, care i-au determinat să acţioneze de aşa manieră. De asemenea, s-a considerat relevant şi faptul că practic a fost uzitat acelaşi tip de armă albă, un topor sau toporişcă, cu aceleaşi dimensiuni ale lamei, fapt care, din nou, ridică unele semne de întrebare, putând duce la concluzia că e posibil ca aceeaşi persoană, având acelaşi topor asupra sa, să fi aplicat cu cruzime toate loviturile victimelor, în timp ce o parte din autori le imobilizau sau efectuau acte de complicitate morală şi materială ori, ar fi fost posibil, ca fiecare autor să fi fost înarmat cu câte un topor similar şi să fi aplicat o parte din lovituri fiecărei victime, deşi repetabilitatea acestora, zonele corpului vizate, similitudinea instrumentului uzitat, gravitatea leziunilor cauzate, sugerează că doar o singură persoană ar fi lovit fiecare victimă, succesiv.
Instanţa a reţinut că din locuinţa celor trei victime s-au ridicat şase urme papilare, o serie de obiecte şi urme de contact, însă, în urma expertizării acestora biocriminalistice şi tehnico-ştiinţifice, nu s-a identificat niciunul dintre aceşti agresori, urmele găsite nefiind apte pentru expertizare.
Totodată, din analiza tehnico-ştiinţifică a obiectelor de îmbrăcăminte şi a unui topor ridicate de la inculpaţii J.I. şi D.O. şi aparţinând acestora, nu au rezultat aspecte care să releve prezenţa acestora în locuinţa celor trei victime. Doar pe o pereche de pantaloni purtaţi de inculpatul J.I. s-au găsit urme de sânge uman care însă aparţinea acestuia, nu vreunei victime, iar împrejurările în care au ajuns acele pete de sânge pe pantaloni pot fi multiple, mai ales că inculpatul nu are o ocupaţie stabilă şi prestează munci grele, agricole, ocazional, fiind posibil să se rănească în cadrul acestora.
Un alt aspect considerat relevant a fost acela că nu s-a găsit nici arma crimelor şi nu s-a identificat iniţial nicio persoană suspectă care în intervalul orar 2,00 - 4,00 dimineaţa, la data de 23 iulie 2010, să se fi aflat în preajma casei victimelor sau în curtea locuinţei acestora. În acest sens, s-a reţinut că la vol. I al dosarului de urmărire penală, se află o serie de declaraţii date de vecini ai victimelor sau alte persoane considerate suspecte, însă pistele furnizate de o parte dintre aceştia s-au dovedit a fi false. Doar declaraţia martorului J.T. s-a apreciat ca având o oarecare relevanţă, acesta văzând victima R.M. în timp ce se întorcea la domiciliu, de la paza porumbului, în jurul orei 23,30 sau declaraţia martorului N.I. care la fel a văzut victima plecând la câmp în jurul orei 21,30 la data de 22 iulie 2010, fapt care atestă încă odată că decesul victimelor s-a produs după ora 23,30, posibil în intervalul orar indicat. O altă declaraţie oarecum relevantă a fost considerată ca fiind cea a martorului T.K., poştaş în sat, care la data de 16 iulie 2010, ar fi împărţit pensiile victimelor R.M. şi K.R. Acesta putea fi văzut de agresori, iar acest fapt ar fi putut fi unul de natură a-i determina să atace victimele la puţin timp.
Cu privire la cealaltă infracţiune pentru care inculpaţii au fost deduşi judecăţii, din comuna C., s-a reţinut, din declaraţia martorei G.G., vecină cu victima J.F., că ultima dată a văzut-o pe aceasta la data de 19 august 2010, în intervalul orar 16 - 17. Apoi, în aceeaşi zi, a observat, în jurul orei 23,00, că victima nu dormea, avea lumina aprinsă, însă acest fapt i s-a părut firesc, aceasta fiind de religia M.H., motiv pentru care citea biblia până târziu. Aceeaşi martoră a susţinut că în noaptea respectivă nu a auzit nimic suspect, câinele din vecini nu a lătrat ca să sesizeze o prezenţă străină (acesta poate fi un indiciu că autorul e un cunoscut al victimei, care o vizita frecvent), însă a doua zi şi ulterior a început să-şi pună unele întrebări, deoarece nu l-a mai văzut, iar poarta de la intrarea în curte era închisă cu un lacăt cu lanţ. În cele din urmă, un alt vecin, martorul K.L., a anunţat pe martorii F.L., tatăl martorului asistent la una dintre reconstituiri, F.S., şi P.S., care, la fel, a asistat la una dintre reconstituiri, telefonic, acesta din urmă fiind cumnatul martorului F.L., că victima a dispărut. S-a reţinut că martorii enunţaţi erau de aceeaşi religie cu victima, frecventau acelaşi aşezământ bisericesc situat în satul N. unde locuiesc aceştia, iar victima era vizitată frecvent la domiciliu, de martorii F.L. şi F.S. pentru studiul bibliei. Chiar şi ultimii martori enunţaţi au sesizat dispariţia victimei, întrucât aceasta a lipsit de la adunările religioase din vinerea şi duminica respectivă.
Cert este că cei trei martori s-au deplasat cu maşina în comuna C., au fost la locuinţa victimei şi văzând că poarta este închisă cu lacăt şi nu e nicio mişcare, au anunţat şeful de post din comună, care i-a trimis după fiica victimei, partea civilă J.R. Aceştia s-au deplasat după partea civilă şi împreună cu aceasta şi cu şeful de post, au intrat în curtea casei victimei, nu şi în interiorul bucătăriei locuinţei, unde au intrat doar poliţistul, partea civilă şi martorul P.S., aspecte care rezultă şi din Procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 23 august 2010, care atestă că martorul P.S. a sesizat dispariţia victimei la data de 22 august 2010, în jurul orei 18,00, prin faptul că aceasta a lipsit de la adunarea religioasă.
S-a mai constatat că victima J.F., în etate de 83 de ani, se afla în bucătăria imobilului său, cadavrul fiind în stare avansată de putrefacţie, iar în acea încăpere se simţea un miros puternic de gaz metan provenind de la butonul deschis al aragazului din cameră şi de la închizătorul de la conducta de gaz aflat în poziţia deschis. S-a reţinut că aceste aspecte relevă similitudinea dintre aceste fapte şi faptele din N. şi duc la suspiciunea că autorii ar putea fi aceiaşi.
Totodată, uşa de acces de la bucătărie era închisă, nu şi încuiată, nu prezenta urme de forţare, iar cadavrul a fost găsit în poziţia pe spate, pe canapeaua din partea dreaptă a camerei, cu braţele întinse pe lângă corp şi capul rezemat de spătarul canapelei. Pe cap purta o pălărie de paie, iar faţa îi era acoperită cu o bucată de material textil de culoare verde, la fel ca în cazul victimei K.R. din N. care avea capul acoperit cu un batic negru, semnificaţia acestor gesturi pe care le-a făcut autorul sau autorii după comiterea faptelor nefiind clară. Probabil aceştia au vrut să lase un fel de "amprentă a criminalului "care să sugereze că este vorba de crime în serie comise de acelaşi sau de aceiaşi autori.
Leziunile victimei erau localizate, ca în cazul primelor victime din N., la nivelul capului, în zona parietal-mediană, plaga fiind tăiată-despicată, cu fractură craniană adiacentă, instanţa de fond apreciind că autorii tuturor faptelor sunt aceleaşi persoane, superioare sau inferioare numeric celor de la N. Leziunile au avut aceeaşi gravitate, acelaşi caracter vital şi relevă aceeaşi bestialitate din partea persoanei sau persoanelor care le-au cauzat, inclusiv plăcerea de a ucide a acestora şi problemele grave, mentale pe care le-ar putea avea. Inclusiv arma crimei a fost aceeaşi.
Diferenţa, faţă de faptele din N., a constituit-o faptul că nu s-au găsit urme de răvăşire a obiectelor din încăpere, deşi s-au prelevat urme papilare de pe un sertar de la dulapul din bucătărie, din partea stângă a acestuia, fapt care a dus instanţa la concluzia că s-a urmărit în primul rând uciderea victimei, mai puţin sustragerea de bunuri.
Se mai reţine de către instanţa de fond că din declaraţiile părţilor civile J.R. şi K.E., rezultă că victima obişnuia să dea bani împrumut, că era foarte mărinimoasă, inclusiv cu alte persoane străine de familie şi localitate.
Tot un element distinct faţă de faptele din N., s-a apreciat ca fiind acela că, la nivelul tocului uşii de la intrarea în camera în care se afla victima, în partea dreaptă, s-a găsit atârnat un cablu electric cu două fire, având la capăt un ştecher negru, care atârna pe lângă priza montată pe perete, cablul având lungimea de 1,2 metri, la capătul opus fiind tăiat şi dezizolat, fiind înnodat la partea superioară a tocului de un cui. În priza electrică era pus un triplu ştecher în care se afla montat un alt ştecher care alimenta becul din faţa uşii în exterior, cablul tăiat fiind folosit de victimă la alimentarea cu curent a frigiderului. În aceeaşi parte superioară a uşii, era înfiptă o furculiţă care, prin închiderea uşii de acces, putea ajunge la cele două fire electrice dezizolate, iar acestea, prin conectarea la priză, puteau produce un scurtcircuit, urmat de o explozie, coroborat cu faptul că în cameră era deschis şi robinetul de la conducta de gaz metan.
S-au ridicat de la faţa locului doar 4 urme papilare, nu 6, ca la faptele din N., sugerând de această dată că ar putea fi doar 4 autori, în total, precum şi alte obiecte şi urme care au fost prelevate de pe obiectele din încăpere.
În urma expertizării tehnico-ştiinţifice a acestora, nu s-a descoperit nimic relevant, nici în urma expertizei A.D.N., iar în urma ridicării de obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpaţilor, inclusiv a unui topor aparţinând inculpatului J.I., nu s-au evidenţiat aspecte relevante cauzei.
Doar pe o pereche de pantaloni purtaţi de inculpatul J.I. s-au găsit urme de sânge uman care însă aparţinea acestuia, nu vreunei victime, iar împrejurările în care au ajuns acele pete de sânge pe pantaloni pot fi multiple, mai ales că inculpatul nu are o ocupaţie stabilă şi prestează munci grele, agricole, ocazional, fiind posibil să se rănească în cadrul acestora.
Nici în cazul acestor fapte nu s-a găsit arma crimei (un topor dispărut din curtea victimei, conform declaraţiei părţii civile K.E. de la dosarul de fond), în schimb, în urma analizei tehnico-ştiinţifice a unui fragment de urmă papilară prelevat de pe sertarul din partea stângă a dulapului situat în bucătăria unde a fost găsit cadavrul, a fost stabilit faptul că acesta aparţine inculpatului D.O., amprenta fiind creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a acestuia.
Totodată, din concluziile provizorii medico-legale, coroborate cu raportul de autopsie medico-legală şi cu pozele judiciare care reprezintă victima, rezultă că moartea victimei J.F. a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central, în urma unui traumatism cranio-cerebral, cu plagă tăiată-despicată epicraniană, cu infiltrat sangvin corespunzător, cu fractură de calotă craniană parietală anterioară dehiscentă, cu iradiere la bază, iar aceste leziuni au fost produse prin lovire directă cu un corp tăietor-despicător (topor, toporişcă), intensitatea loviturii fiind mare, iar poziţia victimă - agresor, faţă în faţă.
Raportându-se la probele directe care i-ar plasa pe inculpaţii J.I. şi D.O. la locuinţele victimelor din satul N. şi din comuna C., inclusiv la cele indirecte pe care se fondează acuza, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la faptele din N., singurele probe directe care i-ar incrimina pe inculpaţi, sunt declaraţiile acestora din faza de urmărire penală şi anume, declaraţiile date de inculpatul D.O. în calitate de învinuit şi inculpat, de recunoaştere parţială şi declaraţiile date de inculpatul J.I. în calitate de învinuit şi inculpat, de recunoaştere parţială, respectiv procesele-verbale de reconstituire a modului de comitere al faptelor de către inculpaţi, din datele de 27 august 2010 şi 30 august 2010, însoţite de planşele foto aferente.
S-a remarcat că inculpatul J.I., în cursul urmăririi penale, cu ocazia ultimei audieri, înaintea arestării sale preventive, şi-a retras toate declaraţiile de recunoaştere parţială a faptelor date anterior, nedorind să mai declare nimic.
Referitor la faptele de la C., probele directe sunt cele indicate mai sus, la care se mai adaugă raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care concluzionează faptul că un fragment de urmă papilară prelevat de pe sertarul din partea stângă a dulapului situat în bucătăria unde a fost găsit cadavrul ar aparţine inculpatului D.O., amprenta fiind creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a acestuia.
Instanţa de fond a reţinut, însă, că aceste probe, constând în declaraţii şi procese-verbale de reconstituire, au stârnit suspiciuni în privinţa legalităţii modului în care au fost obţinute de la cei doi inculpaţi întrucât, la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2011, instanţa a constatat că la dosarul cauzei, interpretul desemnat pentru ambii inculpaţi, V.S., care l-a asistat pe inculpatul J.I. şi la urmărire penală, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi cu ocazia reconstituirilor, a depus un înscris având caracterul unei declaraţii extrajudiciare. Din acest înscris, coroborat cu depoziţia interpretului care a fost audiat în calitate de martor, rezultă aspecte care relevă nelegalitatea declaraţiilor luate inculpaţilor în faţa procurorilor şi nelegalitatea reconstituirilor efectuate în cauză. S-a apreciat că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii veridicitatea celor afirmate de interpret, care nu are vreun interes în cauză şi relatările sale au fost verificate de instanţă, aşa cum s-a arătat în cele ce urmează.
Practic, mergând pe linia celor afirmate de martorul indicat, s-a apreciat că inculpaţii au fost trataţi de la început, atât de procurori, cât şi de poliţişti ca nişte criminali cu sânge rece, fiindu-le încălcate grav drepturi esenţiale, printre care dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie.
Astfel, anterior audierii de către procuror şi a asigurării prezenţei avocatului din oficiu, inculpatul J.I. a fost torturat psihic de o "poliţistă" în civil care i-a arătat poze de la cercetările la faţa locului şi i-a sugerat, vorbind în limba maghiară, pe un ton foarte ridicat, să răspundă la toate întrebările procurorului, forţându-l să recunoască toate crimele, deşi acesta se declara nevinovat. Toate aceste activităţi de constrângere morală au continuat, uneori acea aşa-zisă poliţistă intervenind peste traducerea interpretului şi deranjând activitatea acestuia, în aceeaşi modalitate, şi în faţa procurorului. Cu ocazia audierilor, inculpatul a fost determinat, vorbindu-i-se pe un ton ridicat, chiar agresiv, cu încălcarea demnităţii acestuia, să recunoască faptele, nefiindu-i respectată deloc prezumţia de nevinovăţie. În cazul inculpatului D.O. s-a afirmat de către anchetatori că vinovăţia sa e evidentă, găsindu-se o amprentă care îi aparţine la locul unor fapte (din C.), astfel că activitatea de determinare a acestuia să recunoască, a fost mult mai facilă.
Traducătorul a observat că inculpatul J.I. se afla într-o stare fizică deplorabilă, prezentând vânătăi în zona rinichilor, în plus era foarte murdar, încătuşat şi cerea insistent să fie lăsat la toaletă, afirmând de asemenea că îi este foame, dar nimeni nu îl asculta. Dimpotrivă, procurorul îi spunea că are dreptul să meargă la toaletă sau să primească o ţigară, dacă spune ce i se cere. În biroul unde se derula ancheta mai era un poliţist care făcea semne sugestive, ameninţătoare, că îi va tăia gâtul inculpatului dacă nu recunoaşte. Acesta tremura şi "poliţista" respectivă făcea aluzii, strigând cu voce tare, la modalitatea în care cei doi inculpaţi au intrat în locuinţele victimelor, respectiv cum au îndrăznit să sară peste gard (faptele din N.), la numărul acestora (trei victime), la culoarea verde a geamului spart, la etatea victimelor, faptul că erau bătrâni, că aceştia se uitau la televizor în momentul crimelor şi că au fost ucişi cu un topor, abordându-i pe ambii inculpaţi cu titulatura de animale şi spunându-le că tot restul vieţii vor face puşcărie.
Toate aceste aluzii erau negate de inculpaţi, care păreau dezorientaţi, nu îşi aminteau ce au făcut în nopţile respective, afirmând că erau băuţi şi repetau ce li se spunea.
Instanţa mai reţine că acelaşi regim autoritar şi de teroare a fost vizibil, în cazul inculpatului J.I. şi a doua zi, când s-a judecat propunerea de arestare preventivă, acesta afirmând că nu i s-a dat de mâncare şi de băut la arest, încercând să se sinucidă şi prezentând urme în acest sens la un termen ulterior de judecată.
Inclusiv cu ocazia reconstituirilor, inculpatul J.I. se plângea că-l doare stomacul şi a urinat sânge, însă a fost luat în derâdere de organele de cercetare penală, de asemenea se plângea că nu i s-a dat de mâncare, iar declaraţia interpretului apare veridică, aceasta coroborându-se şi cu depoziţia martorului A.S., soţul părţii civile A.I., care a arătat, cu ocazia audierii sale de instanţa de fond, că şi inculpatul D.O. s-a plâns cu ocazia reconstituirii de la N. că nu i s-a dat mâncare şi apă la locul de deţinere, iar agenţii de poliţie au râs şi şi-au dat coate auzindu-l. Tot interpretul a mai susţinut că ambii inculpaţi au recunoscut casa victimelor din N. după fotografiile arătate de agenţii de poliţie, având dificultăţi în privinţa relatărilor legate de modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională raportat la toate faptele din cauză, creându-i-se impresia acestuia că inculpaţii erau orientaţi şi instruiţi ce să arate şi încotro să se îndrepte de poliţişti şi procurori. În legătură cu modul în care s-a efectuat reconstituirea în privinţa faptelor de la N., au fost audiaţi martorii asistenţi F.S. şi P.S., iar cu privire la faptele de la C. a fost audiată partea civilă K.E. şi, nu în ultimul rând, la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2011, instanţa a vizionat CD-urile conţinând înregistrări de imagini şi sunete, efectuate cu ocazia ambelor reconstituiri. Cu această ocazie s-a întocmit un proces-verbal, ajungându-se la concluzia certă că susţinerile martorului V.S. sunt veridice în privinţa modului de efectuare a acestora, inculpaţii fiind tot timpul ghidaţi prin gesturi sau prin poziţionarea în anumite zone, de poliţiştii în uniformă şi în civil, dar şi de procurori, înspre locuinţele victimelor, apoi înspre încăperile în care au fost găsite cadavrele acestora, fiind abordaţi non-stop cu întrebări de către procurori care le sugerau, uneori pe un ton vădit nervos, chiar ameninţător, să arate exact ce au declarat în faţa lor, însă inculpaţii păreau confuzi, şovăielnici şi reveneau de mai multe ori asupra celor declarate iniţial.
S-a mai arătat că ambii inculpaţi au confirmat susţinerile interpretului în cursul cercetării judecătoreşti, afirmând că au fost maltrataţi de poliţişti cu ocazia reţinerii şi ulterior la arest, fiind agresaţi fizic. Inculpatul D.O. a susţinut că a fost lovit aşa de tare de şeful Arestului I.P.J. Mureş, că i-a zburat măseaua, iar inculpatul J.I. a fost călcat în picioare, lovit la rinichi, interpretul identificând vânătăi în zona precizată, cu ocazia audierii inculpatului la procuror. Inculpaţii au motivat recunoaşterea faptelor de frica de a nu fi bătuţi din nou. Totodată, au confirmat că acea aşa-zisă "poliţistă" şi procurorul, au strigat la ei cu ocazia audierilor iniţiale la Parchet, în lipsa avocatului din oficiu, că li s-a sugerat ce să declare de anchetatori, furnizându-li-se detaliile faptelor, arătându-li-se poze judiciare, cerându-li-se să recunoască victimele şi că deşi au declarat că sunt nevinovaţi, s-a consemnat altceva; că nu li s-au citit declaraţiile de procuror şi la reconstituiri au fost determinaţi ce să arate, iar inculpatul J.I. a confirmat că poliţiştii râdeau de el fiindcă urina sânge, exact cum a arătat interpretul. Tot acesta a arătat că acea aşa-zisă poliţistă a fost prezentă la audierea sa, l-a ameninţat, a strigat la el (la fel ca procurorul, care a strigat la inculpat) şi i-a spus că-i dă ţigări şi cafea dacă îşi asumă declaraţia şi faptele.
Instanţa a mai reţinut că inclusiv prezenţa acelei aşa-zise "poliţiste" la audierile iniţiale ale inculpaţilor la Parchet şi apoi, la reconstituiri, s-a stabilit în mod cert. Astfel, din declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor B.M.I., ofiţer de poliţie la I.P.J. Mureş, M.A., O.D., M.C., din cadrul aceleiaşi instituţii, rezultă, fără niciun dubiu, că numita S.P.K., medic legist în cadrul I.M.L. Târgu-Mureş, conform propriei depoziţii extrajudiciare, a fost solicitată de unul dintre procurorii anchetatori, să participe la audierea inculpaţilor şi chiar să pună întrebări acestora în legătură cu aspecte ce vizau arma crimei, leziunile traumatice cauzate victimelor, mecanismul de producere al acestora, corpul delict, întrebări pe care aceasta susţine că le-a pus la sfârşitul audierii de către procuror şi nu anterior acesteia, inculpaţilor. S-a apreciat că, din nou, s-au confirmat susţinerile interpretului, chiar în dosarul în care acesta e cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., la sesizarea din oficiu a procurorului de şedinţă, toate aceste declaraţii extrajudiciare ale persoanelor enunţate, audiate ca martori în acel dosar, fiind înaintate la dosarul nostru, spre ştiinţă.
Chiar dacă falsa "poliţistă" nu recunoaşte că ar fi strigat la inculpaţi şi că le-ar fi sugerat expres ce să declare, nu neagă faptul că, deşi nu avea calitatea de organ de cercetare penală în cauză sau dreptul de a ancheta inculpaţii, fiind de ocupaţie medic legist, a pus întrebări acestora, fiind prezentă, deşi nu avea nicio calitate în cauză, inclusiv la primele reconstituiri şi pe tot parcursul audierilor iniţiale. Mai mult, chiar procurorul a solicitat prezenţa ei la audieri, conferindu-i dreptul de a ancheta inculpaţii (de a le pune direct întrebări), deşi la dosar existau înscrisuri cu privire la aspectele pentru care ar fi fost solicitată şi aceasta nu avea nicio calitate în cauză, după cum am mai precizat.
Referitor la Procesul-verbal de reconstituire din data de 27 august 2010, instanţa a constatat că menţiunile din acesta sunt nereale în mare parte, cât timp inculpatul D.O. nu a identificat casa victimelor din N., fiind extrem de dezorientat şi speriat, a arătat iniţial o altă casă, neştiind nici din ce direcţie ar fi venit. Practic acesta trece de casa victimelor, apoi, la indicaţiile tacite ale poliţiştilor, care l-au înconjurat în momentul în care au ajuns la casa în cauză, şi procurorului, se întoarce şi se opreşte lângă casa respectivă, atitudinea sa fiind la fel de confuză şi parcă cere aprobarea procurorului pentru a indica acea locuinţă. De asemenea, indică o zonă inaccesibilă, poarta, peste care ar fi intrat în curte coinculpatul J.I. şi apoi o porţiune de gard la fel inaccesibilă, procurorul sugerându-i că ar fi fost cam greu să fie escaladat gardul pe acolo. Deşi inculpatul revine asupra declaraţiei iniţiale şi afirmă că nu a intrat în curte, procurorul uzitează o expresie vulgară, că a venit "de-a-n...." acolo, pe un ton iritat, insinuându-i din nou acestuia ce a declarat şi că ar fi intrat şi el în curte, prin aceeaşi modalitate. Totodată, traseul urmat de inculpat până în faţa uşii de la intrare în locuinţa victimelor, i-a fost indicat prin ghidarea sa pe aleea de beton de către poliţişti în civil care se deplasau în faţa lui şi se postau în faţa acestei uşi, astfel că inculpatul nu putea să nu indice acea uşă şi geamul spart, acest din urmă aspect fiind vizibil cu ochiul liber şi fiindu-i sugerat prin gestică de aceiaşi poliţişti. Deşi inculpatul afirmă că nu a intrat în locuinţă, procurorul îi sugerează că a intrat şi a văzut doi bătrâni tăiaţi, aşa cum a declarat, practic inculpatul fiind instruit de procuror ce să arate şi ce să spună. Inclusiv indicarea camerei în care au fost găsite primele două victime îi este facilitată de un poliţist în civil, care s-a poziţionat în acea cameră şi l-a îndrumat prin gestică în direcţia dorită.
În plus, a rezultat că martorii asistenţi nu au fost lăsaţi în interiorul locuinţei de procuror, aspect confirmat şi de martorul asistent F.S.
Un aspect esenţial nu a fost consemnat în procesul-verbal, şi anume acela că inculpatul a declarat că nu ştie nimic despre gazul metan, fapt care atestă similaritatea dintre aceste fapte şi cele din C.
Referitor la faptele din C., instanţa a reţinut că, de asemenea, s-a constatat, în cazul aceluiaşi inculpat, că agenţii de poliţie care îl însoţeau, i-au sugerat prin gestică să arate direcţia de unde a venit şi pe unde s-a deplasat înspre casa victimei, iar indicarea casei a fost facilă, un poliţist fiind deja postat în faţa ei şi inclusiv poarta de la această casă era deschisă, aspect care se observă şi dintr-o fotografie judiciară efectuată cu acea ocazie. Din nou inculpatul e îndrumat de procuror ce să arate, citindu-i-se declaraţia dată, sugerându-i-se că nu putea să-l vadă pe acel bătrân din faţa porţii, deşi nu recunoaşte că ar fi intrat şi el în curte, doar celălalt inculpat. Apoi e îndrumat inclusiv de poliţişti în interiorul curţii, în locul de unde l-ar fi putut vedea pe acel bătrân, apoi în faţa uşii de la bucătăria de vară unde a fost găsit cadavrul. Practic, i se citeşte declaraţia, că l-ar fi văzut pe coinculpat ridicând ceva, apoi a văzut sânge prin uşa întredeschisă. Tot timpul poliţiştii şi procurorii îl îndrumă verbal şi prin gestică să arate acea cameră în care se afla bătrânul, nu inculpatul o indică.
Nu s-a consemnat un alt aspect esenţial, că inculpatul nu ştia ce s-a întâmplat cu cablul de curent.
Inclusiv direcţia pe unde a luat-o i se sugerează, fiind ghidat de poliţişti şi procurori care merg în faţa lui.
Un alt aspect relevant considerat de instanţă a fost acela că, anterior reconstituirii de la N., unul dintre procurori afirmă că: "la fel intră cineva cu el înăuntru", deducând de aici că pentru a-l orienta pe inculpat în direcţia dorită de anchetatori.
Referitor la Procesul-verbal de reconstituire întocmit la data de 30 august 2010, raportat la inculpatul J.I., s-a constatat că acesta a fost adus direct în faţa casei victimelor din N., astfel că nu avea cum să nu indice această locaţie şi de această dată procurorul i-a sugerat acestuia atât prin gestică, cât şi verbal, pe unde ar fi escaladat gardul coinculpatul D.O., inculpatul confirmând indicaţiile procurorului. Un poliţist era poziţionat deja în poartă, i-a deschis uşa şi l-a îndrumat pe aleea de beton, apoi spre uşa de la intrarea în casa victimelor care, la fel, i-a fost indicată prin gestică. Înainte de a intra în holul casei, un poliţist se postează acolo pentru a-i arăta traseul urmat, apoi procurorul îi sugerează inculpatului că ar fi văzut ceva în camera din stânga, după ce a fost în camera din spate şi s-a întors. Inculpatul mai afirmă faptul că victimele erau un bătrân şi o bătrână, iar referitor la modul în care ar fi părăsit curtea casei acestora, tot procurorul îi sugerează prin gestică pe unde a ieşit, escaladând gardul.
Cu privire la faptele din C., s-a reţinut că şi de această dată inculpatul a fost adus în faţa casei victimei, indicându-i-se de procuror direcţia de unde ar fi venit, iar un poliţist în civil stă deja în poarta casei, fiind imposibil ca inculpatul să nu indice casa şi locul pe unde ar fi intrat în curte. Nu s-a consemnat că iniţial inculpatul a afirmat că el nu a intrat în curte, doar inculpatul D.O., iar uşa de la bucătăria în care a fost găsită victima decedată i s-a indicat prin gestică atât de poliţist, cât şi de procuror prin faptul că e adus exact în faţa ei, practic e îndrumat de un poliţist care a intrat în locuinţă pe acea uşă. La fel, procurorul îi sugerează acestuia că victima ar fi stat pe un scaun la masă şi acel scaun e tras în afara mesei. Nu s-a consemnat că inculpatul a spus că nu ştie cine a umblat la gaz şi curent, întrucât nu se pricepe, de asemenea un aspect esenţial în cauză.
Cu ocazia aceleiaşi reconstituiri, inculpatul D.O. a fost adus, din nou, la casa victimei din C., unde unul dintre procurori îi sugerează că amprenta lui s-a găsit pe un sertar din încăpere şi probabil îl şi indică, însă acest aspect nu apare pe filmare, doar se poate deduce, iar celălalt procuror îi sugerează că e posibil să fi căutat un cuţit sau o foarfecă în sertarul de pe care s-a prelevat fragmentul de urmă papilară aparţinând inculpatului. Tot prin gestică, de această dată unul dintre procurori şi un poliţist în civil, îi arată inculpatului pe unde ar fi fost poziţionat cablul tăiat, indicându-i zona tocului uşii, astfel că inculpatul procedează întocmai. Martorii asistenţi sunt chemaţi abia la finalizarea acestor proceduri.
Deşi partea civilă K.E. a semnat procesul-verbal de reconstituire, aceasta nu a fost prezentă la reconstituirile propriu-zise şi nici fiul său, care prezintă un handicap, fiind autist, rămânând doar în curtea locuinţei victimei din C., aşa cum declară aceasta la instanţa de fond.
Prin urmare, faţă de cele arătate, s-a apreciat că procesele-verbale de reconstituire din datele de 27 august 2010 şi 30 august 2010 sunt lovite de nulitate absolută cu privire la toate consemnările referitoare la faptele din N. şi C., fiind evident că inculpaţii au fost instruiţi şi îndemnaţi de agenţii de poliţie, chiar de procurori, care le-au reamintit declaraţiile date şi cum să descrie periplul infracţional.
Având în vedere cele precizate şi analizându-le prin prisma dispoziţiilor art. 2, art. 51 şi 52 C. proc. pen., art. 68 C. proc. pen. care interzice orice mijloace de constrângere morală a inculpaţilor sau utilizarea de promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe, raportat la art. 3 şi la art. 6 pct. 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a dispus înlăturarea acestor probe, dat fiind faptul că nu au fost obţinute în condiţii depline de legalitate.
Raportat la declaraţiile inculpaţilor din faza de urmărire penală, s-a remarcat că cei doi inculpaţi nu şi le-au scris personal, aceştia neştiind să scrie şi să citească în limba română, cu excepţia inculpatului D.O. care ştie să citească şi să scrie doar în limba maghiară. Examinând legalitatea luării acestor declaraţii, pe linia celor relatate de interpret în faţa instanţei, s-a observat că declaraţiile acestora sunt contradictorii, confuze, uneori lipsite de sens, fapt care atestă că aceştia se aflau într-adevăr într-o stare de tensiune maximă la momentul audierilor, putându-se deduce că erau presaţi psihic inclusiv de procurori, prin întrebările insinuante puse în mod repetat şi prin care erau determinaţi să-şi recunoască vinovăţia în comiterea faptelor, mai ales că audierile au avut loc la ore foarte târzii în noapte durând până la orele 1,10, 3,10, 3,22 dimineaţa şi în condiţiile în care inculpatul J.I. era într-o stare fizică şi psihică deplorabilă.
S-a reţinut că, prin declaraţiile date, inculpatul D.O., deşi identifică gardul verde al casei din N. şi faptul că în curtea locuinţei victimei din C. era multă viţă de vie sau că aceasta dădea bani împrumut, aceste aspecte puteau să-i fie sugerate de poliţişti verbal sau prin arătarea pozelor de la faţa locului, fapt care s-a şi întâmplat în cazul inculpatului J.I., dar şi în cazul inculpatului D.O., conform susţinerilor acestuia din faţa instanţei.
Niciunul dintre inculpaţi nu a indicat corect sexul victimelor de la N. sau numărul acestora, afirmând ba că era vorba de un bătrân şi o bătrână sau de doi bărbaţi şi o femeie în vârstă, nu au indicat corect modul şi ordinea în care s-ar fi aplicat loviturile acestora, instrumentul cu care au fost aplicate şi unde se află acesta, poziţia victimelor anterior agresării şi după agresiune, cine a dat drumul la gaz metan în cazul tuturor faptelor de la N. şi C., precum şi detaliul relevant constând în acea bucată de material cu care a fost acoperit capul victimei K.R. şi faţa victimei J.F., aspecte care atestă similaritatea faptelor şi care, nefiind indicate de inculpaţi, stârnesc suspiciuni asupra efectivităţii prezenţei lor la locaţiile indicate şi la datele consumării infracţiunilor.
Astfel, inculpatul D.O., în declaraţia de învinuit din data de 25 august 2010, a susţinut că-şi menţine declaraţia de făptuitor în cuprinsul căreia a afirmat că, în timp ce se afla la ferma din satul Co., a consumat cu inculpatul J.I. băuturi alcoolice până la ora 1,00, apoi acesta din urmă i-a spus că ar cunoaşte un bătrân (de fapt este vorba de trei victime în vârstă) din satul N., de la care doreşte să ceară bani împrumut, însă partea civilă A.I. şi martorul A.S. au afirmat că victimele nu dădeau bani împrumut.
S-au oprit la o casă cu gardul verde, unde au ajuns în jurul orei 2,00 (şi aceasta putea fi sugerată de anchetatori, mai ales că era întuneric la acea oră şi era mai greu să se perceapă corect culorile), iar când au plecat de la fermă, inculpatul J.I. a luat cu el o bâtă, prevăzută la capăt cu o bucată rotundă de fier, cu lungimea de 8 - 9 cm şi diametrul de 3 - 4 cm. Şi aici s-a observat că inculpatul nu are nicio idee despre arma crimei care era un topor sau o toporişcă, nicidecum un astfel de instrument care nici nu a fost identificat la ferma în cauză. De asemenea, afirmă că inculpatul J.I. a sărit gardul, a auzit un geam spart şi s-a aprins lumina în locuinţă. El doar păzea zona. A mai susţinut că totul a durat 45 de minute (de fapt totul a durat 2 ore), nu ştie ce s-a întâmplat în casă, nu a auzit ţipete, iar inculpatul J.I. i-a spus că a lovit victimele, doi bărbaţi şi o femeie, în cap cu bâta. Din nou nu identifică sexul victimelor corect.
A susţinut că au ajuns la ferma din Co. la ora 05:00 şi inculpatul J.I. nu a luat nici un bun (deşi s-a sustras un telefon mobil). Nu face referire nici la gazul metan şi nici la cine ar fi dat drumul acestuia.
Ulterior, inculpatul a arătat că, de fapt, lumina în casă era aprinsă la momentul sosirii lor şi devine inconsecvent în declaraţii când afirmă că ar fi văzut victimele după umbrele care se mişcau după perdea, fapt care nu era posibil. Apoi susţine că a observat momentul agresării femeii mai în vârstă (K.R.) şi ar fi intrat în locuinţă stând pe holul de la intrare, fapt pe care nu l-a precizat anterior. Devine din nou inconsecvent în declaraţii când arată că ar fi intrat şi în camera din partea stângă unde a văzut doi bătrâni tăiaţi şi pe inculpatul J.I. agresând-o pe cealaltă femeie. Practic inculpatul nu are idee care dintre victime a fost agresată prima dată. Din modul în care sunt consemnate întrebările procurorului şi răspunsurile la acestea, rezultă ceea ce a declarat şi interpretul în cauză, că răspunsurile i-au fost sugerate implicit inculpatului de procuror, acesta nefiind lăsat să descrie tot firul evenimentelor, i se sugerează numărul victimelor, că erau trei bătrâni, iar în cazul faptelor de la C. i se sugerează că ar fi dat drumul la gaz şi a tăiat cablul de curent, la care inculpatul susţine că J.I. e posibil să fi făcut acest lucru.
Instanţa a mai reţinut că acelaşi inculpat a prezentat o altă versiune în faţa procurorului în care, la comiterea faptelor din N. ar fi participat şi martorul F.M., din nou nu identifică numărul victimelor, sexul acestora şi instrumentul cu care ar fi fost lovite de cea de-a treia persoană, de această dată. Această variantă nu s-a confirmat, doar urmele papilare găsite la faţa locului sugerează că la comiterea faptelor ar fi participat mai mult de două persoane (între 3 şi 6).
Raportat la faptele de la C., s-a reţinut că acelaşi inculpat a declarat că la finele lunii august 2010, în perioada 16 august 2010 - 20 august 2010, a consumat din nou cu inculpatul J.I. băuturi alcoolice până la ora 24,00, apoi acesta din urmă i-a spus că ar cunoaşte un bătrân din C., de la care doreşte să ceară bani împrumut. În acest scop s-a înarmat cu o bâtă prevăzută la capăt cu o bucată rotundă de fier, din nou indicând greşit arma crimei, care a fost un topor. Susţine că au intrat pe poarta deschisă în curtea locuinţei victimei, deşi, cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat că poarta era închisă cu un lacăt cu lanţ, deci nu putea fi deschisă. Din nou inculpatul îşi asumă rolul de paznic, arătând că în cameră era aprinsă lumina şi că l-a văzut pe inculpatul J.I. scoţând bâta şi aplicând o lovitură în mijlocul capului victimei, aspect nereal, arma crimei fiind un topor, chiar dacă corespunde zona aplicării loviturii letale. Susţine că a fugit văzând acestea, de fapt iniţial s-a ascuns în nişte buruieni şi l-a urmărit pe coinculpat după ce acesta a închis uşile, apoi a ieşit din încăpere şi din curte, în jurul orei 3,30. În cuprinsul precizărilor din faţa procurorului, inculpatul a negat că ar fi pătruns şi el în locuinţa victimei, apoi a afirmat că acesta stătea pe o canapea şi se uita la televizor, fapt neadevărat, întrucât, în camera respectivă nu se afla niciun televizor şi partea civilă K.E. a precizat că victima nu avea televizor. De asemenea, acesta, la întrebarea procurorului, afirmă că inculpatul J.I. ar fi dat drumul la gaz şi a tăiat cablul de curent, ceea ce atestă faptul că atunci când a fost audiat iniţial, inculpatul nici nu cunoştea aceste aspecte, fapt care e confirmat de afirmaţiile interpretului, inculpatul fiind instruit de organele de anchetă ce să declare, toate întrebările procurorului având răspuns previzibil. De asemenea acesta a precizat că inculpatul J.I. ar fi închis cu lacăt poarta de la intrarea în curte, aspect pe care, în prima declaraţie nu l-a arătat.
Se retine de către instanţa de fond că inconsecventa în declaraţii a inculpatului se observă şi la data de 31 august 2010 când, după suplimentul la reconstituirea de la C., când i s-a sugerat unde ar fi pus mâna pe sertar şi unde se afla cablul de curent tăiat, a precizat că a fost în camera victimei J.F. după ce aceasta a fost ucisă de coinculpat, pe care l-a certat pentru ce a făcut (curioasă şi ilogică afirmaţia inculpatului, mai ales că la faptele de la N. au fost ucise trei victime, şi nu s-a pus problema unei dispute spontane între inculpaţi) şi, fiind ameninţat de inculpatul J.I. că-i va omorî fiul, s-a gândit să se sinucidă, motiv pentru care a căutat o foarfecă într-un sertar sau un cleşte pentru a tăia cablul de curent pus în priză lângă tocul uşii. Negăsind un astfel de instrument, a preferat să-l rupă cu mâinile, aspect nereal, cablul fiind tăiat, l-a dezizolat, a introdus ştecherul în priză şi a pus mâna la firele dezizolate, curentându-se. Nu a făcut nicio referire la robinetul de gaz şi la furculiţa de metal înfiptă în uşă, mai ales că, organele de anchetă, cu ocazia cercetării la faţa locului au relevat scopul acestei improvizaţii şi anume, acea furculiţă înfiptă în uşă, prin închiderea uşii de acces, putea ajunge la cele două fire electrice dezizolate care, prin conectarea la priză, puteau produce un scurtcircuit, urmat de o explozie, coroborat cu faptul că în cameră era deschis şi robinetul de la conducta de gaz metan. Varianta ilogică oferită de inculpat iese din discuţie, cât timp, improvizaţia era prea complicată pentru ca inculpatul să urmărească doar să se curenteze, nu şi altceva, putând să facă acest lucru mult mai simplu, folosindu-se de un obiect de metal şi de o priză, astfel că, din nou, inculpatul D.O. nu are idee despre ce afirmă.
Mai susţine că, speriat fiind, a ieşit afară, inculpatul J.I. urmându-l după circa o oră.
Instanţa reţine că din declaraţiile inculpatului J.I. din data de 25 august 2010, rezultă că acesta a consumat cu inculpatul D.O. băuturi alcoolice la un bar din Co., nu la fermă, după cum a afirmat inculpatul indicat anterior, fiind solicitat de acesta din urmă să-l însoţească la domiciliu, în judeţul Harghita. Apoi s-au oprit la un alt bar, de unde inculpatul D.O. a cumpărat 2 litri de bere. Identifică locul unde se afla casa din N. prin amplasarea unei biserici în zonă, fapt care putea fi sugerat de anchetatori, ţinând cont de cele întâmplate anterior audierii, relatate de interpret şi inculpat în instanţă. De asemenea, susţine că inculpatul D.O. a escaladat poarta de fier a curţii respective, deşi cel din urmă afirmă că inculpatul J.I. ar fi escaladat gardul. Practic această poartă nici nu putea fi escaladată, datorită înălţimii ei, doar o porţiune din gard, aşa cum s-a arătat cu ocazia cercetării la faţa locului şi cum rezultă şi din declaraţia martorului A.S. de la instanţa de fond. Inculpatul mai arată că nu ştia ce caută acolo şi identifică locul, furnizând detalii ale curţii casei şi ale locuinţei, aleea de beton, bucătăria de vară, poziţionarea tufişurilor, a scărilor de acces înspre locuinţă, uşile paralele de la intrare, exterioară şi interioară. Aceste detalii sunt consemnate fidel şi în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi puteau să-i fie sugerate, aşa cum a declarat interpretul său, de poliţişti şi procuror, chiar de acel medic legist care şi-a arogat rolul de anchetator, anterior sau în cursul audierii, mai ales că nu prezintă nicio logică relatarea de către inculpat a detaliilor locative cu lux de amănunte, care la data respectivă se afla în stare de ebrietate, după cum a declarat, şi afară era noapte adâncă (ora 2 dimineaţa), constatări valabile şi în cazul inculpatului D.O., iar în privinţa detaliilor relevante - numărul şi sexul victimelor, poziţionarea lor înainte şi după agresiuni, cine a dat drumul la robinetul de gaz, ce bun s-a sustras, detaliul privind materialul cu care a fost acoperit capul victimei K.R. - acesta devine confuz, lacunar şi inconsecvent în declaraţii.
Contrar afirmaţiilor inculpatului D.O., acesta susţine că a rămas în pragul uşii, aşteptându-l pe coinculpatul indicat o oră şi jumătate, că nu a auzit în acest răstimp niciun zgomot şi nu a văzut aprinzându-se nicio lumină, astfel că nu ştie ce s-a întâmplat. S-a gândit să plece acasă la Co., însă inculpatul D.O. l-a ajuns din urmă, fără a-i dezvălui nimic din ce s-a petrecut în locuinţa victimelor. Susţine că acesta din urmă avea asupra lui o bâtă sau o coadă de lemn rotundă când a intrat în casa victimelor şi pe care nu o mai avea când a ieşit. De aici rezultă faptul că inculpatul era foarte confuz, neputând identifica arma crimelor care a fost un topor sau toporişcă, nicidecum o bâtă, şi mai mult, nu face nicio referire la victime, câte erau, etatea sau sexul acestora. În plus, ca o confirmare a susţinerilor interpretului care a afirmat că inculpatul era şovăielnic, avea o stare fizică deplorabilă şi tremura, fiind sub efectul constrângerii morale şi fizice la care fusese supus cu ocazia reţinerii şi inclusiv în faţa procurorului, care l-a abordat pe un ton ridicat şi sfidător, acesta revine asupra declaraţiei date şi arată că de fapt şi el a intrat în locuinţă, însă doar pentru a lua o ţigară pe care a văzut-o pe masa din camera din stânga, de la intrare, şi că în această încăpere nu se afla nimeni. Instanţa a reţinut că acest aspect denotă că inculpatul nu avea idee de cele afirmate, mai ales că în acea cameră se aflau două victime, femei. Apoi revine şi arată că s-a deplasat în camera din faţă unde, la fel, nu se afla nimeni şi a luat ţigara. Mai susţine că a văzut pe geamul uşii din camera din stânga un bătrân şi o bătrână care se uitau la televizor (aspect sugerat de poliţista falsă, conform depoziţiei interpretului, inclusiv poziţionarea camerei), însă, în acea cameră, se aflau doar victimele R.E. şi K.R., nu şi victima R.M., astfel că, din nou, inculpatul nu are idee de cele afirmate, concluzia logică fiind aceea că i s-a sugerat ce să spună şi, sub efectul acestor insinuări ale organelor de urmărire penală, practic acesta s-a pierdut, memorând doar o parte din indicaţiile anchetatorilor, datorită stării precare în care se afla, şi a revenit de mai multe ori asupra declaraţiilor sale, chiar în cuprinsul aceleiaşi audieri.
Inculpatul îşi modifică iarăşi declaraţia şi spune că nu a sesizat ca uşa de acces în interiorul acelei locuinţe să aibă geamuri. Totodată mai susţine că, împreună cu inculpatul D.O., a omorât doi bătrâni aflaţi în camera din stânga (sugerată, conform declaraţiei interpretului, de medicul legist S.P.K.), un bărbat şi o femeie care se uitau la televizor, ambii aflaţi pe canapeaua din spatele uşii (ce făceau aceştia şi unde se aflau i-a sugerat acelaşi medic legist)
Din nou inculpatul nu are idee de cele afirmate, mai ales că pe canapea se afla doar victima R.E. De asemenea, arată că inculpatul D.O. i-a aplicat victimei R.M., o lovitură peste ceafă, aceasta căzând pe burtă, lângă televizor, aspect nereal, cât timp, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, rezultă că victima era căzută pe spate, şi în altă încăpere decât cea descrisă, iar loviturile aplicate au vizat nu numai zona capului, ci şi zona pieptului şi a gâtului.
Un alt aspect nereal considerat a fost cel referitor la faptul că inculpatul J.I. ar fi luat o toporişcă (deşi iniţial a susţinut că arma crimei era o bâtă), dintr-o lădiţă de lemne aflată lângă teracota din încăpere, însă victimele se încălzeau cu gaz şi nu aveau de ce să ţină o toporişcă sau lemne în casă, aspecte sesizate şi de partea civilă A.I. la urmărire penală şi de soţul său, martorul A.S. şi care mai reies din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, ocazie cu care nu a fost identificată o astfel de lădiţă cu lemne sau o toporişcă. Din nou inculpatul face referire la victima R.M. şi că i-a aplicat (el, de această dată) acesteia, o lovitură cu acea toporişcă în vârful capului, aceasta fiind întinsă pe burtă, aspect nereal, victima fiind în decubit dorsal, nu ventral, şi nefiind poziţionată în faţa televizorului, ci în cealaltă cameră. Mai mult, vorbeşte despre o femeie care ar fi fugit pe hol în cealaltă cameră din faţă, ori acest fapt e nereal, întrucât cele două femei au fost ucise anterior, aspect care, din nou, atestă că inculpatul nu are habar de cele întâmplate şi că a fost constrâns să recunoască faptele. În plus, acesta afirmă că nu ştie cine a lovit femeile.
Se mai reţine că, deşi a dispărut un telefon mobil, acesta nu ştie despre ce e vorba, nu are idee cine a dat drumul la gaz metan sau dacă a fost deschis robinetul de gaz, aspect care face legătura cu faptele din C. şi e esenţial în cauză, formându-se concluzia certă că autorii sunt aceiaşi, superiori sau inferiori numeric, la toate faptele.
Acelaşi inculpat, mai arată că cele două victime femei erau culcate pe spate, cu capetele către uşă, chiar în spatele uşii, deşi, curios, descrie cu precizie interiorul locuinţei din N. (probabil la sugestia organelor de anchetă), cu atât mai mult cu cât acesta nu are idee de poziţia în care se aflau victimele, cum erau lovite şi că doar victima K.R. era căzută pe jos. Practic susţine că nu a intrat în camerele locuinţei, nu a participat la agresarea celor trei victime, acestea fiind deja decedate la momentul intrării sale în holul casei. Acesta se mai referă, la o a treia persoană care ar fi participat cu inculpatul D.O. la comiterea omorurilor şi ar fi intrat în locuinţă prin spargerea geamului uşii de la intrare, fapt neconfirmat.
Mai mult, telefonul sustras din locuinţa victimelor din N., a fost identificat în posesia surorii martorului asistent la una din reconstituiri, F.S., cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în alt dosar disjuns din prezentul, acesta susţinând, în declaraţia dată în faţa instanţei, că a cumpărat telefonul din Piaţa Armatei, din municipiul Târgu-Mureş, în luna septembrie 2010 de la o persoană neidentificată, cunoscută cu numele de M. şi care ar locui în cartierul U., aspect nereal, având în vedere declaraţia extrajudiciară a surorii sale F.E., care a arătat că a primit telefonul cadou de la martor în luna iulie 2010, deci la scurt timp de la comiterea faptelor de la N. Deşi în faza de urmărire penală părţile civile A.I., J.R. şi martorul A.S. au sesizat aspecte în legătură cu acest martor şi suspiciunile avute în ceea ce-l priveşte, consătean cu victimele din N. pe care le vizita uneori, de aceeaşi religie cu victima din C. pe care o frecventa pentru studiul Bibliei, organele de cercetare penală nu au urmat pistele furnizate şi nu au cercetat anturajul martorului, mai ales că acesta a fost condamnat pentru fapte asemănătoare celei din prezenta speţă, comise în luna septembrie 2010, cu exact acelaşi tip de armă letală şi cu aceeaşi ferocitate ieşită din comun, cu toate că se ştia că la comiterea faptelor au fost implicate mai multe persoane neidentificate şi starea de fapt nu era lămurită în întregime la momentul emiterii rechizitoriului.
Instanţa reţine că între martor şi inculpaţi, nu s-a putut stabili vreo legătură.
Un alt aspect considerat relevant ar fi acela că, după arestarea inculpaţilor din cauză, martorul indicat a postat pe contul său de hi 5 o expresie în limba maghiară de genul că "acum am scăpat de închisoare", un înscris probator în acest sens fiind depus la termenul de judecată din 25 ianuarie 2012 de martorul A.S. Mai mult, acelaşi martor a manifestat un interes deosebit pentru mersul anchetei, fiind implicat atât în găsirea victimei din C., cât şi ca martor asistent la reconstituirile de la N., unele aspecte în acest sens fiind relevate de martorul A.S., în ambele etape procesuale.
Revenind la declaraţiile date de inculpatul J.I. referitor la faptele de la C. din faza de urmărire penală, în prima sa declaraţie din data de 25 august 2010, instanţa reţine că acesta nu a recunoscut că le-ar fi comis, apoi le confundă cu cele din N., afirmând că inculpatul D.O. ar fi tăiat un cablu de curent de deasupra uşii (logic, având în vedere presiunile la care a fost supus de organele de anchetă), însă a motivat că e vorba de casa din N., unde locuiau cei doi bătrâni (de fapt erau trei victime), apoi, la data de 26 august 2010, acesta arată că a participat la fapta din C., din luna august 2010, a intrat în casa bătrânului care locuia singur şi l-a lovit cu securea în cap, în timp ce acesta stătea pe un scaun şi citea nişte hârtii, iar securea ar fi abandonat-o între frigider şi aragaz, aspect de asemenea fals, cu ocazia cercetării la faţa locului, nefiind găsită arma crimei. De fapt, victima nu a fost găsită pe un scaun, ci pe o canapea, iar acea secure, pe care inculpatul pretinde că a luat-o din curte şi care a dispărut, într-adevăr, conform susţinerilor părţii civile K.E. de la instanţa de fond, nu a fost găsită. De asemenea, afirmaţia inculpatului, că a acoperit faţa bătrânului cu o pălărie, nu e reală, aceasta fiind acoperită cu un material de culoare verde, însă e posibil ca acestuia să-i fi fost arătate poze cu victima, aşa cum a susţinut martorul V.S. şi într-una dintre poze se observă că victima avea acoperită faţa cu o pălărie de paie. Cert este că, în ultima declaraţie din data de 31 august 2010, inculpatul îşi retrage toate declaraţiile anterioare, fără a preciza vreun motiv.
În privinţa sa, s-a avut în vedere declaraţia interpretului care l-a asistat, V.S., care s-a apreciat că nu avea niciun interes în cauză să nu declare adevărul şi care a susţinut că anterior audierii de procuror, în lipsa avocatului din oficiu, inculpatul a fost constrâns moral să recunoască faptele întocmai cum s-au petrecut, de o poliţistă în civil, de fapt acel medic legist transformat în organ de cercetare penală, fiind ameninţat cu moartea de alt poliţist care l-a escortat la audieri, prezentând şi semne ale unei maltratări fizice la arest. Apoi a fost presat şi de procuror în acelaşi sens, fiind abordat pe un ton ridicat şi condiţionându-i-se mersul la toaletă sau primirea unei ţigări de asumarea faptelor imputate. Prin urmare, legalitatea declaraţiilor sale de recunoaştere parţială a faptelor e pusă serios sub semnul întrebării, mai ales că inculpatul omite anumite aspecte importante, referitoare la modul de comitere al faptelor la ambele locaţii, modalităţile de pătrundere în curte, apoi în locuinţe, ce activităţi infracţionale a întreprins celălalt inculpat, cine a dat drumul la gaz metan, cine a dezizolat cablul de curent electric şi a făcut acea improvizaţie şi în ce scop, care erau poziţiile victimelor înainte de aplicarea loviturilor letale şi după, ce s-a întâmplat cu armele albe utilizate şi care din inculpaţi a lovit victimele din N., în ce ordine, respectiv câte victime erau în realitate şi care era sexul acestora, cine a acoperit capul victimei K.R. cu acel material şi faţa victimei J.F., aspecte esenţiale care fac legătura între infracţiuni.
Aceleaşi concluzii au fost considerate valabile şi în cazul declaraţiilor coinculpatului D.O. care, la fel, a omis o serie de aspecte esenţiale cauzei, şi care fac legătura între faptele de la N. şi cele de la C., respectiv neindicarea cu precizie a armei letale, a poziţiilor victimelor înainte de aplicarea loviturilor letale şi după, ce s-a întâmplat cu armele albe utilizate şi care din inculpaţi a lovit victimele din N., în ce ordine, respectiv câte victime erau în realitate şi care era sexul acestora, cine a acoperit capul victimei K.R. cu acel material şi faţa victimei J.F., cine a dat drumul la gaz metan în ambele locaţii, aspecte care relevă faptul că şi acestui inculpat i s-au dat indicaţii de organele de anchetă ca să recunoască faptele, aşa cum i-au fost prezentate de acestea, astfel explicându-se desele sale reveniri asupra relatărilor expuse.
S-a reţinut că acuza a tratat, după cum se observă din simpla lecturare a rechizitoriului, toate declaraţiile inculpaţilor superficial, făcând o simplă sinteză a acestora şi insistând doar pe aspectele care le-ar releva vinovăţia, deşi nu a omis faptul că declaraţiile celor doi sunt "contradictorii, atât una cu cealaltă, cât şi în interiorul lor". Cu toate acestea, se precizează că este sigură prezenţa inculpaţilor la domiciliul victimelor din N. şi faptul că le-ar fi agresat pe acestea, datorită detaliilor descrise şi care în opinia instanţei nu se referă la victime, ci la interiorul locuinţelor şi la descrierea curţii casei acestora, fără a se menţiona în ce au constat activităţile infracţionale întreprinse de fiecare inculpat în parte, deşi se ştia că a mai existat cel puţin încă un participant la comiterea infracţiunilor. În privinţa faptelor de la C., acuza confirmă, de asemenea, prezenţa inculpaţilor la domiciliul victimei printr-un detaliu relevant, constând în pornirea robinetului de gaz, după uciderea acesteia, deşi niciunul dintre inculpaţi nu are idee despre acest robinet de gaz şi nu afirmă că l-ar fi deschis, nici la faptele din N., iar aşa-zisele indicii "clare" despre cablul de curent electric tăiat, la faptele din C., au fost amplu combătute de instanţă în cuprinsul expunerii de faţă.
Din alte probe indirecte şi anume, din declaraţiile martorilor M.M., S.S., I.L., date în faza cercetării judecătoreşti, dar şi la urmărire penală, respectiv G.T., rezultă că în perioada lunilor iulie şi august 2010, respectiv la finele acestora, inculpaţii s-au aflat pe raza comunei C. din care face parte şi satul N. şi anume, la o fermă din satul Co., unde stăteau şi surorile inculpatului J.I., J.I.1 şi J.I.2, cea din urmă fiind concubina inculpatului D.O.
Totodată, s-a constatat că în perioada 20 - 25 iulie 2010, ambii inculpaţi au lucrat 5 zile la săparea fundaţiei casei martorului G.T., din satul Co., de dimineaţa până seara la ora 18,00, locuind la ferma martorului S.S., deşi în faza iniţială de judecată inculpaţii n-au recunoscut că ar fi lucrat pentru aceşti martori sau că ar fi locuit o perioadă la ferma din Co., probabil de frica de a nu fi suspectaţi de instanţă, abia ulterior. Din declaraţia acestuia din urmă, a rezultat că i-a alungat pe inculpaţi de mai multe ori de la ferma sa şi că aceştia tot reveneau, a susţinut că inculpatul D.O. şi-a agresat odată concubina pentru că aceasta nu voia să-l însoţească în jud. Harghita, unde aveau domiciliul comun. Firea agresivă a inculpatului, în special pe fondul consumului de alcool, a fost relevată şi de martorul I.L. care lucra la aceeaşi fermă din luna mai 2010, concubina sa, J.I.1, fiind sora inculpatului J.I. Toţi martorii enunţaţi au declarat că la data de 19 august 2010, l-au văzut pe inculpatul D.O., "julit" la faţă, având asupra sa o pungă în care se afla o cămaşă pătată cu sânge. Acesta părea disperat şi afirma că mai bine ar fi murit într-un accident de maşină pe care susţinea că l-ar fi avut pe raza comunei A. Ipoteza accidentului nu a fost verificată de anchetatori, care au folosit această împrejurare în defavoarea inculpatului, insinuând implicit că acesta ar fi fost rănit sau cămaşa i s-ar fi pătat cu sânge în urma faptelor comise în acea noapte în C.
Pentru a verifica aceste aspecte, conform susţinerilor inculpatului, s-a dispus emiterea unor adrese, iniţial la Spitalul Orăşenesc Cristuru Secuiesc, apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, iar din relaţiile primite de la această din urmă unitate sanitară, a rezultat că, într-adevăr, inculpatul a suferit un accident de maşină la data de 17 august 2010, cu două zile anterior agresării victimei J.F., pe raza loc. A., că i s-au acordat îngrijiri medicale, dar acesta a refuzat internarea, plecând, conform susţinerilor sale, la ferma din loc. Co., pentru a-şi lua concubina şi copilul, plecând apoi toţi acasă, în jud. Harghita. Prin urmare, s-au confirmat susţinerile martorului S.S., în special din faza de urmărire penală cum că, după acel accident de maşină, inculpatul a revenit la fermă pentru a-şi lua acasă familia şi, deşi martorul i-a spus să plece, a mai rămas o zi la fermă, până la data de 18 august 2010, când a plecat cu autobuzul de la ora 15,00 împreună cu familia sa în jud. Harghita. Aceste aspecte s-au apreciat că sunt foarte importante, din punct de vedere temporal, pentru că îl pot absolvi pe inculpat de orice răspundere penală în privinţa faptelor de la C. care s-au consumat în noaptea de 19/20 august 2010 şi generează concluzia că martorii M.M. şi G.T., nu puteau să discute cu inculpatul în seara zilei de 19 august 2010, când era plecat din Co., ci în seara zilei de 17 august 2010, când acesta s-a întors de la spital, după ce a fost consultat. Posibil ca disperarea inculpatului să fi fost cauzată sau de alungarea sa de la fermă sau de atitudinea concubinei care, în faza iniţială, ar fi refuzat să-l însoţească acasă din cauza problemelor din familie.
S-a reţinut că organele de anchetă nu au clarificat aceste aspecte esenţiale pentru cauză prin audierea eventual a concubinei inculpatului sau a unor angajaţi de la fermă, pentru a se stabili exact când a plecat inculpatul din localitate şi unde s-a deplasat, mai ales că martorul I.L., angajat la fermă, a precizat în faţa instanţei că inculpatul pleca şi revenea la această locaţie singur sau cu familia sa, preferând doar să facă speculaţii, fără a avea dovezi suficiente.
În susţinerea acuzei, s-a mai invocat şi o înregistrare a unor discuţii purtate de inculpaţi la arest, după judecarea propunerilor de arestare preventivă, la data de 1 noiembrie 2010 (deşi înregistrarea a vizat o perioadă mai lungă, în care inculpaţii nu au purtat alte discuţii similare), insinuându-se că aceştia ar ascunde participarea şi a altor persoane la comiterea faptelor, însă din lecturarea acestora nu se deduce acest fapt, ci doar că inculpaţii nu vor declara mai multe decât au spus până atunci. Se reţine că discuţia e foarte scurtă, nu e reprodusă integral pentru a putea fi interpretată în maniera arătată de acuză, plus că inculpaţii au arătat în faţa instanţei că de fapt doreau să se declare nevinovaţi în continuare şi să nu menţină declaraţiile anterioare, să nu-şi asume vinovăţia în comiterea infracţiunilor.
Ca urmare, s-a apreciat că se impune achitarea celor doi inculpaţi pentru faptele reţinute în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat, în termen legal, apel, părţile civile J.R. şi K.E. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.
Partea civilă K.E. a susţinut în faţa instanţei de apel că el nu a înţeles să declare apel, că apelul a fost făcut de sora lui J.R., astfel că, la termenul din 17 mai 2013 s-a constatat că acesta nu are calitate de apelant.
Partea civilă J.R., în declaraţie a arătat că îşi retrage apelul promovat şi că nu are pretenţii civile în cauză, renunţând la constituirea de parte civilă.
Ca urmare, instanţa a luat act de retragerea apelului formulat de această parte civilă, în conformitate cu art. 369 C. proc. pen.
În apelul promovat de Parchet s-a solicitat, în esenţă, condamnarea celor doi inculpaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, apreciindu-se că, în mod greşit, s-a dat crezare declaraţiilor martorului V.S., care nu s-a limitat doar la efectuarea traducerilor în dosar ci s-a substituit rolului instanţei, interpretând afirmaţiile inculpaţilor sau făcând sesizări privind presupusa activitate abuzivă desfăşurată de organele de anchetă. De asemenea, s-a apreciat de Parchet că reconstituirile efectuate în cauză au fost legale, iar în prezenta cauză se presupune că a participat şi o altă persoană, faţă de care s-a disjuns cauza.
În faţa instanţei de apel, au fost administrate o serie de probe, respectiv a fost audiată partea vătămată J.R., au fost solicitate declaraţiile date de interpret şi martorii audiaţi în Dosarul nr. 6783/P/2011, unde interpretul este cercetat pentru mărturie mincinoasă, a fost audiat ca martor interpretul V.S., au fost audiaţi ca martori avocata B.S., F.S., S.P.K., S.S.A., G.G., J.I.3, F.K., F.E., F.L., K.L.1, S.T., P.S., M.M., inculpatul D.O., inculpatul J.I., martorii F.M.1, H.R., P.S.1, O.D. şi M.A., au fost întocmite referate de evaluare ale inculpaţilor, s-au solicitat cazierele inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 17 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu majoritate de voturi, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 7 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 1080/102/2011. A fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul J.I. din prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., 192 alin. (1), (2) C. pen., art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen., 192 alin. (1), (2) C. pen., art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. în prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
1. În baza art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.I. (studii primare, agricultor, necăsătorit, recidivist) la 18 (optsprezece) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat 20 de ani închisoare.
2. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu fată de victimele R.M., R.E. şi K.R.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
3. În baza art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 25 (douăzecişicinci) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat pedeapsa de 27 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
4. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu fată de victima J.F.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
5. În baza 174, art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 20 (douăzeci) ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav faţă de victima J.F.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat pedeapsa de 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
6. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ( şase) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie fată de victima J.F.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului J.I. prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 mai 2010 a Judecătoriei Târgu-Mureş, pedeapsă ce a urmat a se executa cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a fi executat pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 27 (douăzecişişapte) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului scurs de la 26 august 2010 până la 19 decembrie 2011.
II.1. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.O. (fără studii, fără ocupaţie, concubinaj, un copil minor, cu antecedente penale) la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R.
2. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R.
3. În baza art. 174, art. 176 lit. b) şi d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 25 (douăzecişicinci) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, faţă de victimele R.M., R.E. şi K.R.
4. În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faţă de victima J.F.
5. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 18 (optsprezece) ani închisoare şi 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, faţă de victima J.F.
6. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, faţă de victima J.F.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 25 (douăzecişicinci) ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului scurs de la 26 august 2010 până la 19 decembrie 2011.
S-a constatat că părţile civile A.I. şi J.R. au renunţat la pretenţiile civile formulate.
Au fost obligaţi inculpaţii J.I. şi D.O. în solidar la 30.000 euro daune morale către partea civilă H.C.M.
Au fost obligaţi inculpaţii J.I. şi D.O. în solidar la 30.000 RON daune morale către partea civilă K.E.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de această parte vizând obligarea inculpaţilor la 60.000 euro reprezentând suma de bani pe care victimele ar fi avut-o în casă.
Au fost eliminate din sentinţă dispoziţiile vizând achitarea celor doi inculpaţi.
S-au menţinut restul dispoziţiilor instanţei de fond privind restituirea către inculpatul J.I. a unui topor cu lungimea cozii de 60 cm şi cea a lamei de 7,5 cm aflat în plicul 2/A la corpuri delicte din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a unei perechi de pantaloni aflaţi în plicul 1/A şi restituirea către inculpatul D.O. a unei perechi de pantaloni tip salopetă aflaţi în plicul nr. 3/A la corpuri delicte din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, bunuri ridicate în vederea expertizării.
De asemenea, s-au menţinut şi dispoziţiile instanţei de fond privitoare la respingerea solicitărilor părţilor civile de obligare a inculpaţilor la cheltuieli de judecată.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 11.000 RON cheltuieli judiciare la stat, ocazionate cu judecarea cauzei în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, din care câte 850 RON reprezentând onorarii avocaţiale din oficiu, s-a dispus că se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de partea civilă J.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligată partea civilă apelantă J.R. la 50 RON cheltuieli judiciare parţiale la stat, ocazionate cu judecata cauzei în apel.
Restul cheltuielilor judiciare ocazionate cu judecarea cauzei în apel au rămas la stat, din care, câte 300 RON, reprezentând onorariul avocaţial din oficiu, s-a dispus că va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
Cu opinie parţial separată, în sensul admiterii apelului Parchetului, desfiinţării parţiale a sentinţei atacate doar în privinţa schimbării încadrării juridice, prin reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul J.I. şi menţinerea soluţiilor de achitare a celor doi inculpaţi şi de respingere a acţiunilor civile formulate în cauză, dispuse de prima instanţă, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, a probelor administrate, atât la urmărirea penală cât în faţa instanţelor de fond şi apel, Curtea de Apel Târgu-Mureş a reţinut următoarele:
La data de 23 iulie 2010 s-a comis crima din localitatea N., în imobil au fost găsite trei victime, respectiv numiţii R.M., R.E. şi K.R.
Acolo s-a deplasat o echipă operativă care a efectuat cercetarea la faţa locului, conform proces-verbal aflat dosar urmărire penală. Cele reţinute în acest proces-verbal au corespuns cu realitatea, instanţa de fond făcând o descriere corectă a modalităţii în care au fost găsite cele trei victime, astfel că nu s-a mai revenit cu privire la acest aspect.
Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului M.A., ofiţer în cadrul I.P.J. Mureş şi care a făcut parte din echipa operativă constituită la nivelul I.P.J. Mureş atunci când au fost descoperite aceste trei victime, la data de atunci nu s-a reuşit să se afle cine ar fi autorii celor trei omoruri, deşi s-a făcut numeroase cercetări şi au fost audiate un număr mare de persoane.
Când s-a comis omorul din data de 22 august 2010, asupra victimei J.F., acelaşi martor a făcut parte din echipa operativă de cercetare şi investigare. Aşa cum rezultă din declaraţia acestui martor, la domiciliul victimei J.F. a fost identificată o urmă papilară care ulterior s-a constatat a fi a inculpatului D.O., aspect confirmat şi de registrul de identificări aflat la dosar urmărire penală.
Practic acesta a fost momentul în care anchetatorii, au avut un indiciu, cu privire la un posibil suspect, în crima comisă faţă de victima J.F.
Aşa cum a rezultat din declaraţia martorilor O.D. şi M.A., fiind vorba de un suspect, s-a emis mandat de aducere şi două maşini de poliţie s-au deplasat în satul R, la postul de poliţie aflându-se deja inculpatul D.O. şi concubina sa, sora inculpatului J.I. Tot din declaraţiile acestor martori a rezultat că, atunci când i s-a prezentat mandatul de aducere inculpatului, i s-a spus că este vorba despre evenimentele din C., fără a i se spune exact despre care victime este vorba.
Din declaraţiile acestor doi martori a mai rezultat că în postul de poliţie inculpatul nu a recunoscut participarea la evenimentele din C. şi că abia în maşină acesta a spus că nu el i-a omorât pe bătrâni ci J.I. În acel moment lucrătorii de poliţie au luat legătura cu colegii lor, care se aflau în C., cărora le-au spus cele relatate de inculpatul D.O., astfel că, în acest context, a fost adus la poliţie şi inculpatul J.I.
Prin urmare, din declaraţiile acestor martori a rezultat că cel care a dat primele informaţii legate de omorurile comise asupra unor bătrâni a fost inculpatul D.O. Acest inculpat a fost cel care l-a implicat pe inculpatul J.I., susţinând că acesta a comis omorurile.
Aşa cum rezultă din declaraţia martorei B.S., avocată în cadrul Baroului Târgu-Mureş, până la un moment dat ea fost cea care a asigurat apărarea celor doi inculpaţi, fiind şi cea care a asistat la prima declaraţie a inculpaţilor. Această martoră a susţinut că ea a ajuns la poliţie înaintea traducătorului V.S. A mai arătat că, în momentul în care s-a constatat că între cei doi inculpaţi există interese contrare, a fost desemnat şi un alt avocat.
Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului S.S.A., celălalt avocat desemnat a asigura apărarea inculpatului J.I., când acesta a ajuns la poliţie, acolo se afla traducătorul V.S., iar inculpatul D.O. se afla în altă cameră la audieri, fiind asistat de d-na avocat B.
Cei doi avocaţi audiaţi în cauză, au susţinut în declaraţiile date, că cei doi inculpaţi au răspuns aşa cum au crezut ei, fără nici un fel de presiune. În plus, avocatul S. a susţinut că el este de origine maghiară şi cunoaşte foarte bine limba maghiară, că a fost foarte atent la ceea ce s-a tradus în română de către interpret şi că, dacă ar fi constatat vreo traducere imperfectă, ar fi sesizat. Tot acest martor mai susţine că a constatat faptul că inculpatul J.I. era murdar la faţă şi mâini şi era îmbrăcat în haine murdare, că l-a întrebat de ce se prezintă aşa în faţa Parchetului şi că inculpatul i-a răspuns că lucrează cu animale, că a fost adus direct la Parchet, nemaiavând timp să se spele şi să se îmbrace. Cei doi avocaţi au mai susţinut că inculpaţii nu li s-au plâns că ar fi fost bătuţi de autorităţi.
Prin urmare, aceste declaraţii sunt de natură a confirma că ceea ce au arătat inculpaţii, în primele declaraţii, sunt propriile relatări şi că nu s-au făcut presiuni asupra acestora.
Este real faptul că interpretul V.S. a făcut o declaraţie în faţa instanţei de fond în care critica maniera în care a fost efectuată ancheta în cauză, această declaraţie a interpretului făcând obiect al unui dosar de mărturie mincinoasă. Din această declaraţie, rezultă că interpretul este nemulţumit cu privire la modalitatea în care a fost audiat inculpatul J.I.
De fapt, interpretul nu contestă ceea ce a fost consemnat în primele declaraţii şi nici ce el a tradus. Se constată maniera în care a fost efectuată ancheta, apreciindu-se ca fiind "comunistă". În plus, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.O. arată că nu a perceput o abordare din partea anchetatorilor care să constituie din punctul său de vedere abuzuri din partea acestora. Trebuie subliniat că inculpatul D.O. cunoaşte limba română şi nu a avut nevoie de traducător.
Analizând toate aceste declaraţii de martori, instanţa de apel, în opinia majoritară, a apreciat că, în privinţa primelor declaraţii date de cei doi inculpaţi, nu se poate reţine că aceştia au fost abuzaţi sau forţaţi să declare în vreun fel.
Aşa cum rezultă din actele de la dosar, la data de 25 august 2010 i-a fost luată o declaraţie lui D.O., declaraţie ce nu a fost scrisă de acesta, care însă a fost menţinută de acest inculpat, atunci când a făcut declaraţii în calitate de învinuit, ocazie cu care a susţinut că este de acord să răspundă întrebărilor procurorului.
Din primele declaraţii date de inculpatul D.O. la 25 august 2010 a rezultat că el a venit în cursul lunii iulie 2010 la o fermă din satul Co. şi că în una din zilele următoare a venit la fermă inculpatul J.I., care este fratele concubinei sale. Cei doi inculpaţi au consumat în ziua respectivă băuturi alcoolice până în jurul orei 01,00, inculpatul J.I. spunându-i că ştie un bătrân în satul N. şi cerându-i să meargă cu el, pentru a cere bani împrumut de la acesta. Au ajuns la o casă din N. în jurul orei 02,00. Aici J.I. i-ar fi spus să stea de pază, în drum, iar el a sărit gardul, intrând în curtea casei respective. Dacă apărea vreo persoană pe stradă, D.O. trebuia să fluiere, acesta fiind semnalul pentru J.I. să plece din casă. D.O. a mai afirmat că atunci când au ajuns lângă casă, a văzut că era lumină într-o cameră şi uitându-se către fereastră, a realizat că era vorba de doi bărbaţi şi o femeie. A mai arătat că după ce J.I. a intrat, întrucât se plictisea, a intrat şi el în casă, văzând că în locuinţă J.I. lovea o femeie mai în vârstă, acest lucru petrecându-se în camera din faţă, privind de pe hol. A mai precizat că în momentul în care a intrat, a văzut în camera din stânga "pe cei doi bătrâni tăiaţi". S-a speriat şi a fugit din curte, ascunzându-se în iarbă şi aşteptând până ce J.I. a ieşit din casă după care s-au întors în Co. A relatat că în camera în care se aflau cei doi bătrâni "tăiaţi", J.I. a căutat prin lucrurile din încăpere, iar în ceea ce-l priveşte pe el, nu-şi aminteşte cu certitudine dacă a căutat prin casă deoarece era băut. A mai arătat că, încă de când au plecat de la fermă, unde stăteau, J.I. a luat asupra lui o bâtă, la capătul căreia avea o bucată de fier, bâta avea o lungime de 8 - 9 cm şi diametrul de 3 - 4 cm. După ce a ieşit din casă, J.I. i-a spus că i-a lovit pe cei trei în cap, cu bâta respectivă; bâta o avea în continuare asupra lui şi când au plecat.
Din primele declaraţii date de inculpatul J.I. la 25 august 2010, a rezultat că în ziua respectivă D.O. l-a chemat să bea o bere la un bar din Co., iar apoi i-a propus să plece amândoi acasă, în Harghita. Deşi nu vroia să se întoarcă în Harghita, J.I. l-a urmat către drumul principal. D.O. l-a condus la un bar dintr-un sat pe care J.I. nu-l cunoştea, a intrat în bar, ieşind cu un flacon de 2 l de bere. De la bar, cei doi au pornit pe un drum, mergând cca. 50 m, la un moment dat D.O. oprindu-se în dreptul unei case. Imediat apoi, D.O. a sărit peste poarta de fier în curte, apoi a deschis-o din interior şi i-a făcut semn să intre şi el în curte. Deşi l-a întrebat ce caută amândoi acolo, D.O. i-a cerut să tacă, spunându-i că "rezolvă el treburile". S-au deplasat pe un trotuar până la nişte scări de acces, iar apoi D.O. a intrat în locuinţă pe uşa care era larg deschisă. Iniţial, J.I. a arătat că el a stat în pragul uşii, aşteptându-l pe D.O., interval de timp în care nu a auzit nici un zgomot în interior şi nici nu a văzut aprinzându-se o lumină. Văzând că nu apare, a plecat, dar, la scurt timp, din spatele casei i-a apărut în faţă coinculpatul.
Ulterior, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, a arătat că de fapt a intrat şi el în casă, deplasându-se în camera care era faţă în faţă cu uşa de acces şi de pe masa bucătăriei de lângă această cameră, a luat o ţigară. Revenind pe acelaşi traseu pentru a ieşi din casă a văzut pe geamul uşii din camera din stânga un bătrân şi o bătrână care se uitau la televizor, persoane care nu i-au sesizat prezenţa. În acea cameră nu l-a văzut însă pe D.O. şi nici pe a 3-a victimă.
Inculpatul J.I. a venit şi cu a treia variantă, în sensul că în casă erau doar doi bătrâni, un bărbat şi o femeie, pe care i-a omorât el şi D.O., acest lucru întâmplându-se în camera din stânga. A relatat, în această variantă, că au pătruns ambii în acea cameră şi că cele două victime se aflau pe canapea. D.O. i-a aplicat bărbatului o lovitură cu o bucată de lemn pe care o ţinea la brăcinar, lovitură peste ceafă, în urma căreia bărbatul a căzut pe burtă, în faţa televizorului. I-a mai aplicat apoi o altă lovitură în cap, cu acelaşi obiect, moment în care J.I. a luat o toporişcă care se afla într-o lădiţă cu lemne de lângă teracotă şi i-a aplicat şi el o lovitură bărbatului, în vârful capului, făcându-i o despicătură lată în craniu.
Dacă, în varianta anterioară, inculpatul a arătat că el şi D.O. i-au omorât pe cei doi bătrâni, revine cu o altă variantă în care femeia care se afla în cameră cu bărbatul a fugit din încăpere în momentul agresării aceluia. J.I. a pus toporişca înapoi în lădiţă, după care a părăsit locuinţa, astfel că nu ştie cine a omorât-o pe femeie. Afară l-a aşteptat pe D.O. care a venit după 5 - 6 minute.
A susţinut cu tărie că nu a văzut vreo a treia persoană în locuinţă şi că nu ştie cine a aplicat celelalte lovituri bărbatului, el aplicând una singură, iar D.O. două. A susţinut că nu a căutat prin sertare, dulapuri şi, când l-a lovit pe bătrân, nu era nimic răsturnat în casă. Singurul lucru pe care l-a sustras din casă a fost o ţigară de pe masă. Nu a văzut şi nu ştie nimic despre vreun telefon mobil. Nu ştie nimic despre robinetul de gaz, cine l-ar fi deschis. Nu ştie cine a spart geamul de la uşa de intrare în locuinţă, nici nu a observat că este spart. A declarat că nici pe hainele lui, nici pe ale lui D.O. nu era nici un strop de sânge atunci când au plecat din casă.
În legătură cu faptele din 19/20 august 2010, din primele declaraţii date de inculpatul D.O. a rezultat că iniţiativa deplasării la locuinţa victimei i-a aparţinut coinculpatului. J.I. i-a spus că trebuie să meargă să ia nişte bani cu împrumut de la un bătrân din C. D.O. a fost de acord să-l însoţească, dar a arătat că nu a intrat în casa victimei J.F. J.I. a deschis poarta curţii care nu era încuiată şi amândoi au intrat în curte. Imediat, J.I. a scos aceeaşi bâtă cu metal în vârf, pe care o avusese şi la N., şi cu aceasta l-a lovit "în mijlocul capului" pe un bărbat care se afla pe o canapea, uitându-se la televizor. D.O. s-a speriat şi a fugit de la faţa locului, neştiind ce s-a întâmplat ulterior. A mai arătat că a observat când inculpatul J.I. a tăiat cablul de curent electric de deasupra uşii. Nu ştie dacă J.I. a sustras ceva din locuinţa victimei.
Cu privire la această faptă, J.I. a arătat iniţial că nu a fost implicat în comiterea ei şi nu a fost în noaptea de 19/20 august 2010 la locuinţa victimei J.F. Ca şi în cazul relatărilor cu privire la fapta de la N., şi în legătură cu această nouă faptă declaraţiile acestui inculpat sunt confuze şi contradictorii. Pe de o parte, afirmă că din 24 iulie 2010 nu s-a mai întâlnit cu inculpatul D.O., iar apoi declară că s-a întâlnit într-o zi de marţi, când D.O. a fost lovit de o maşină. În acest context, a descris acelaşi episod pe care l-a mai descris şi când a arătat ce s-a întâmplat după ce a ieşit din casa familiei R., amestecând şi confundând intenţionat planurile relatărilor.
În declaraţia din 26 octombrie 2010, J.I. a revenit asupra celor declarate anterior cu privire la fapta din C. şi a arătat că în casa numitului J.F. a intrat mai întâi el singur şi a lovit victima cu o secure în cap, aceasta stând în acel moment pe un scaun, cu spatele către uşă şi răsfoind nişte hârtii. A menţionat că după aceea a intrat şi D.O. în casă, acesta a înfipt furculiţa deasupra uşii şi a acoperit faţa victimei cu pălăria.
Pe baza acestor declaraţii, într-adevăr contradictorii, organele de urmărire penală au făcut reconstituiri.
Cu privire la aceste reconstituiri, instanţa de fond a reţinut că acestea s-au executat într-un regim de teroare, bazându-şi aceste susţineri pe declaraţia interpretului V.S., ale martorilor A.S., F.S. şi P.S., precum şi ca urmare a vizionării CD-urilor ce conţineau înregistrările efectuate cu ocazia reconstituirilor.
Pentru a verifica aceste aspecte, instanţa de apel a procedat la audierea în calitate de martori a numiţilor F.S., S.P.K., K.L.1, P.S., F.M.1, O.D. şi M.A.
Aceşti martori au participat la reconstituiri în calitate de martori asistenţi, ca simpli spectatori sau în calitate de ofiţeri ai poliţiei sau medic legist. Din aceste declaraţii rezultă că inculpaţii nu au fost forţaţi să declare în vreun fel, că au răspuns la întrebările procurorului aşa cum au dorit şi că s-au comportat, la reconstituire, ca nişte persoane care au participat pentru prima dată la o reconstituire, răspunzând la ceea ce au fost întrebaţi.
În plus, în apel au fost vizionate şi CD-urile înregistrate cu ocazia reconstituirii. Din aceste CD-uri, în opinie majoritară, nu rezultă vreun abuz din partea anchetatorilor, în ceea ce priveşte modalitatea în care s-a făcut reconstituirea, rezultând cu claritate ceea ce s-a consemnat în procesele-verbale de reconstituire.
Aşa cum s-a arătat în privinţa inculpatului D.O., acesta nu a avut nevoie de traducător, deoarece cunoaşte limba română, iar la reconstituire, în privinţa acestui inculpat, interpretul nu a participat.
În privinţa inculpatului J.I., traducătorul a participat la reconstituire şi a tradus ceea ce a spus inculpatul.
Nemulţumirile traducătorului legate de modul cum s-a realizat reconstituirea, de faptul că el a constatat că faţă de J.I. nu sunt probe certe, că la reconstituire, din gesturile lui J.I., el şi-a dat seama că inculpatul nu ştia unde se află, că la faţa locului erau 200 de persoane şi poliţia trebuia să facă ordine, că este posibil ca amprenta aflată la faţa locului să apară la 3 zile, că spaima indusă celor doi inculpaţi şi declaraţiile contradictorii au indus o doză de nesinceritate şi cei doi inculpaţi riscă pedepse foarte mari de care nu sunt conştienţi sunt simple aprecieri ale interpretului care, în opinie majoritară, nu sunt de natură a dovedi vreun abuz din partea anchetatorilor în momentul în care s-au efectuat reconstituirile.
În opinie majoritară, reconstituirea s-a realizat în condiţii legale, iar faptul că li s-a amintit inculpaţilor ceea ce au declarat anterior nu este un abuz, cu atât mai mult cu cât s-a consemnat în acele procese-verbale ceea ce inculpaţii au afirmat, iar martorii asistenţi precum şi alte persoane ce erau de faţă la reconstituire nu au constatat vreun abuz din partea procurorilor.
Aşa cum a rezultat din dosar, pe parcursul desfăşurării urmăririi penale inculpaţii au făcut declaraţii, aşa cum s-a arătat mai sus, contradictorii, în care au recunoscut faptele cu menţiunea că aceştia au încercat să paseze răspunderea de la unul la altul. În faţa instanţei de fond, aceştia au revenit şi au arătat că nu recunosc faptele.
Inculpatul D.O. a susţinut că nu a locuit şi nu a fost în perioada crimelor la fostul CAP din Co., că nu ştie dacă J.I. a locuit acolo, că nu o cunoaşte pe victima J.F. şi nu-şi explică cum amprenta a ajuns în interiorul locuinţei. A susţinut că nu a fost niciodată în casa celor trei victime din N. A arătat că nu-şi menţine declaraţiile de recunoaştere date anterior şi că atât el cât şi J.I. au fost maltrataţi de organele de poliţie. A susţinut că nu-şi aminteşte ca el sau coinculpatul să fi participat la reconstituire şi că-şi recunoaşte semnătura de pe procesele-verbale.
Inculpatul J.I. a arătat că nu a comis faptele, că nu a fost niciodată la domiciliul victimelor şi nici în localităţile N. şi C. şi că nu-şi mai menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, deoarece a fost maltratat. Inculpatul a arătat că, atunci când i s-au luat declaraţii, nu i s-au citit. A susţinut că nu a semnat procesul-verbal şi că nu-şi recunoaşte semnăturile de pe declaraţiile date.
În faţa instanţei de apel inculpatul D.O. a fost audiat şi a susţinut că nu a comis faptele, că a lucrat la familia M. în C. 2 zile, că a fost la fermă în vizită, că J.I. era acolo, că a participat la reconstituire şi că au dat vina unul pe altul deoarece J.I. a minţit despre el, spunând că o bate pe sora lui, şi pentru faptul că a fost lovit de J.I. în arest cu un scaun peste nas. Inculpatul a mai spus că J.I. i-a sugerat să recunoască faptele. A mai arătat că a trebuit să recunoască faptele deoarece Mi. de la arest i-a ameninţat.
În faţa instanţei de apel, inculpatul J.I. a susţinut că nu recunoaşte faptele, că le-a recunoscut deoarece a fost bătut de poliţie.
Inculpatul a mai spus că a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, deoarece aşa i s-a spus de traducător, că va fi bine şi că nu va păţi nimic. Arată că atunci când a fost dus la reconstituire nu a fost bătut ci doar îmbrâncit, că nu s-a certat cu inculpatul D.O., că a recunoscut faptele deoarece i s-au promis ţigări, iar poliţiştii băteau în masă.
Deoarece şi aceste declaraţii ale inculpaţilor sunt contradictorii, s-a procedat la confruntarea celor doi, din procesul-verbal de confruntare nerezultând aspecte noi, inculpaţii continuând să adopte aceeaşi atitudine de negare a faptelor. În plus, în opinie majoritară, inculpaţii nu au dat nicio explicaţie logică faţă de declaraţiile de recunoaştere făcute în faza de urmărire penală, susţinerile, în sensul că au fost forţaţi să recunoască, neavând, aşa cum s-a arătat, suport, în probele de la dosar.
Faţă de cele de mai sus se constată, în opinie majoritară, atitudinea nesinceră a inculpaţilor, adoptată atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel.
În opinie majoritară, s-a apreciat de către instanţa de apel că declaraţiile celor doi inculpaţi luate în faza de urmărire penală sunt cele mai aproape de adevăr şi se coroborează cu probele aflate la dosar, chiar dacă inculpaţii au dat vina unul pe altul în comiterea faptelor sau au acreditat ideea participării şi a unei alte persoane.
În opinie majoritară, s-a apreciat de către instanţa de apel că, faptul că inculpaţii erau în localităţile N. şi C., la data comiterii omorurilor, este dovedit cu declaraţiile martorilor M.M. şi S.S. De asemenea, şi partea civilă J.R., în declaraţia dată în faţa instanţei de fond şi în faţa instanţei de apel, a susţinut că, în data de 17 august 2010, l-a văzut pe inculpatul D.O. în curtea tatălui său, iar inculpatul a discutat cu tatăl ei, victima J.F., cam 2 minute.
Faptul că inculpaţii sunt autorii faptelor din data de 22/23 iulie 2010 şi din 22 august 2010 a rezultat, în opinie majoritară, din declaraţiile celor doi inculpaţi date în faza de urmărire penală, declaraţii care se coroborează cu procesele-verbale de cercetare la fata locului şi cu declaraţiile martorilor F.S., S.P.K., K.L.1, P.S., F.M.1, O.D., M.A., persoane ce au participat la reconstituire şi care au auzit ceea ce au declarat inculpaţii.
De asemenea, în opinie majoritară şi înregistrarea ambientală aflată transcrisă la dosar şi audiată de către instanţa de apel cu ocazia deliberării, este de natură a duce la concluzia că inculpaţii sunt autorii faptelor, în condiţiile în care aceştia susţin că nu trebuie să spună mai mult decât au spus până acum.
Ca urmare, în opinie majoritară, din coroborarea acestor probe a rezultat că, atât în noaptea de 22/23 iulie 2010, cât şi în noaptea de 19/20 august 2010, cei doi inculpaţi au pătruns prin escaladare mai întâi în curtea victimelor şi mai apoi în locuinţă, iar scopul pătrunderii a fost acela de a sustrage bunuri prin violenţă.
În cazul victimelor de la familia R., s-a apreciat că ambii inculpaţi au lovit victimele, acest lucru fiind confirmat de declaraţiile inculpaţilor, care, chiar dacă iniţial au dat vina unul pe celălalt, în final au recunoscut că fiecare au lovit victimele, cu menţiunea că nu-şi amintesc persoanele pe care le-au lovit.
În cazul victimei J.F., a rezultat că cel care a lovit victima cu toporul a fost inculpatul J.I., care a recunoscut.
Însă, a rezultat din dosar că în locuinţa victimei a fost găsită amprenta inculpatului D.O., ceea ce a confirmat că şi acest inculpat a fost în locuinţă şi a confirmat declaraţia inculpatului J.I., din 26 octombrie 2010, că el a fost cel care a lovit victima, după care a intrat şi D.O., care a înfipt furculiţa deasupra uşii şi a acoperit faţa victimei.
Este real faptul că, de la faţa locului, din localitatea N., au fost ridicate 6 urme papilare care nu s-au dovedit a fi ale inculpaţilor, însă, aşa cum se ştie, încă de la început s-a bănuit că alături de inculpaţi la comiterea faptelor ar fi participat şi o altă persoană, necunoscută în prezent, şi faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, astfel că este posibil ca acele amprente să aparţină acelei persoane. Ca urmare, faptul că din cele 6 amprente ridicate nu au fost identificate cele ale inculpaţilor, în opinie majoritară, nu este un element de excludere a comiterii faptei de către inculpaţi.
În opinie majoritară, aşa cum s-a mai arătat, la dosar există suficiente probe care îi plasează pe inculpaţi la locul faptelor şi care indică modalitatea în care s-a acţionat. Aceste probe nu sunt luate în condiţii abuzive şi nu pot fi considerate nelegale, cum a susţinut instanţa de fond.
În raport de cele de mai sus, fapta inculpaţilor J.I. şi D.O., de a pătrunde împreună şi pe timp de noapte, fără drept, în curtea şi apoi în locuinţa numiţilor R.M., R.E. şi K.R., s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.
Fapta aceloraşi inculpaţi de a sustrage, împreună şi pe timp de noapte, din locuinţa numiţilor R.M., R.E. şi K.R. un telefon mobil, folosind în acest scop acte de violenţă şi având asupra lor un topor, s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.
Fapta inculpaţilor J.I. şi D.O. de a aplica, pentru a săvârşi o tâlhărie, multiple lovituri cu un corp tăietor, despicător (posibil topor) victimelor R.M., R.E. şi K.R., s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen.
Fapta inculpaţilor J.I. şi D.O. de a pătrunde împreună şi pe timp de noapte fără drept în curtea şi apoi în locuinţa numitului J.F., s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen.
Fapta inculpaţilor J.I. şi D.O. de a încerca să sustragă, împreună şi pe timp de noapte, din locuinţa numitului J.F. bani sau alte valori, fără a fi sustras ceva, folosind în acest scop acte de violenţă şi având asupra lor un topor, s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a), b), c) C. pen.
Fapta inculpatului J.I. de a aplica., pentru a săvârşi o tâlhărie, multiple lovituri cu un corp tăietor-despicător (posibil topor) victimei J.F., care a dus la decesul acestuia, s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen.
Fapta inculpatului D.O. de a înlesni, atât prin prezenţa sa, cât şi prin unele acte materiale, uciderea victimei J.F. de către inculpatul J.I., s-a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, faptă prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) C. pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor s-a apreciat că trebuie reţinut că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.I., aşa cum rezultă din cazierul de la dosar Curte de Apel, acesta a fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 88 din 22 mai 2010 la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare cu aplic. art. 81, 82 C. pen., sentinţă rămasă definitivă la 7 iunie 2010.
Având în vedere că noile fapte s-au comis în perioada termenului de încercare, s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, conform art. 334 C. proc. pen., prin reţinerea pentru fiecare infracţiune a recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.
Ca urmare, sub acest aspect se va schimba încadrarea juridică reţinută în sarcina acestui inculpat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., faţă de ambii inculpaţi, privitoare la împrejurările comiterii faptelor şi la persoana inculpaţilor.
Astfel, s-a reţinut faptul că cei doi inculpaţi au adoptat poziţii oscilante pe parcursul urmăririi penale şi apoi au negat faptele, că au luat viaţa a patru persoane, că au comis faptele în scop de a sustrage bunuri sau bani şi că faptele au fost deosebit de violente.
În privinţa inculpatului D.O., s-a reţinut că, deşi nu este recidivist, acesta nu se află la primul contact cu legea penală, că a adoptat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti poziţii oscilante, îngreunând derularea anchetei.
Fată de numărul mare de victime, modalitatea în care a acţionat, se justifică aplicarea faţă de el de pedepse orientate spre limita maximă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.I., se va reţine că el este recidivist, că a adoptat poziţii oscilante în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei.
Ca urmare, şi faţă de acest inculpat, în raport de modalitatea concretă de comitere a faptelor şi numărul mare a victimelor, s-a impus aplicarea de pedepse orientate înspre limita maximă, cu revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei aplicate anterior.
În privinţa pedepsei accesorii, în raport de modalitatea de comitere a faptelor, cruzimea cu care au acţionat inculpaţii, s-a apreciat că se impun a fi interzise prevederile art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Privitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că părţile civile A.I. şi J.R. au renunţat la pretenţiile civile formulate.
În ceea ce o priveşte pe partea civilă H.C.M., aceasta a solicitat obligarea inculpaţilor la daune morale. În raport de suferinţele psihice cauzate acestei părţi civile prin decesul părinţilor, s-a apreciat că suma de 30.000 RON, reprezentând daune morale, este justificată şi reprezintă o reparaţie echitabilă a suferinţei acestei părţi civile cauzate de decesul părinţilor.
În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă formulată de K.E., acesta a solicitat obligarea inculpaţilor la 60.000 euro, sumă de bani pe care victimele ar fi avut-o în casă şi obligarea la daune morale.
În ceea ce priveşte suma de 60.000 euro, s-a reţinut că din nicio probă de la dosar nu rezultă că victima ar fi avut în casă acea sumă de bani, astfel că cererea de obligare a inculpaţilor la această sumă de bani a fost respinsă.
În privinţa acordării de daune morale, instanţa a apreciat că se justifică suma de 30.000 RON, care ar fi o reparaţie echitabilă a suferinţelor cauzate de decesul părintelui.
Împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii J.I. şi D.O.
Inculpatul J.I., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) şi arătând că, prin hotărârea instanţei de apel, s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Inculpatul D.O., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, invocând acelaşi caz de casare, respectiv cel prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), apreciind, de asemenea, că, prin hotărârea atacată, s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Examinând recursurile declarate, prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii J.I. şi D.O. sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Cu privire la recursul inculpatului J.I., care a invocat cazul de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată, în primul rând, că acesta nu a depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (21) C. proc. pen. (1968), instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute la art. 3859 C. proc. pen. (1968), dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al art. 38510 C. proc. pen. (1968), cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 3859 alin. (21) C. proc. pen. (1968), precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. (1968), nu va proceda la examinarea criticilor aduse de către recurentului inculpat J.I.
Înalta Curte constată şi faptul că nu există niciun caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, cu privire la acest inculpat.
Cu privire la recursul inculpatului D.O., care a invocat acelaşi caz de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată că acesta a depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al art. 38510 C. proc. pen. (1968), astfel încât, va proceda la examinarea criticilor acestui recurent inculpat.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul inculpat D.O., prin apărătorul desemnat din oficiu, solicită reevaluarea probatoriului administrat, pentru a se dovedi faptul că nu se face vinovat de comiterea faptelor de care a fost acuzat, contestând, în esenţă, situaţia de fapt care a fost reţinută de către instanţa de apel.
Referitor la aceste critici, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. (1968), ci cazului de casare prevăzut de pct. 18 al aceluiaşi text de lege, abrogat expres prin art. I pct. 16 din Legea nr. 2/2013, lege prin care unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. (1968), intenţia legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.
Deşi recurentul inculpat a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (1968), criticile privind evaluarea incorectă a probatoriului şi situaţia de fapt care este contestată nu se circumscriu acestui caz de casare, ci celui abrogat, menţionat mai sus, astfel că nu mai poate face obiectul analizei instanţei în calea de atac a recursului.
Totodată, Înalta Curte constată că nu există cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu nici cu privire la acest inculpat.
În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de Decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 6 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 reia dispoziţia art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.
Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.
Având în vedere modalitatea în care au fost săvârşite faptele şi numărul infracţiunilor, se constată că, potrivit noului C. pen., faţă de inculpaţi s-ar aplica regula de la concursul de infracţiuni care, la art. 39 alin. (1) lit.b) prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Având în vedere acest aspect, se constată că, în cauza de faţă, legea penală mai favorabilă este legea veche, aceasta creând inculpaţilor o situaţie mult mai avantajoasă faţă de legea nouă, astfel încât, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi din acest punct de vedere.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.I. şi D.O. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. (1968), va obliga recurenţii inculpaţi la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii J.I. şi D.O. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2800/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2830/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
