ICCJ. Decizia nr. 2792/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2792/2014
Dosar nr. 2100/99/2012
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32 din data de 24 ianuarie 2013, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpaţilor:
- A.T.M., zis "C.", cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- C.B.I., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior;
- B.I.S., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, căsătorit, un copil, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
De asemenea, s-a dispus condamnarea următorilor inculpaţi:
- A.T.M., zis "C.", cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003, (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii doar a infracţiunii de "act sexual cu un minor", prev. de art. 198 C. pen. anterior), cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru o perioadă de 3 (trei) ani;
- C.B.I., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003, (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii doar a infracţiunii de "act sexual cu un minor", prev. de art. 198 C. pen. anterior), cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru o perioadă de 3 (trei) ani;
- B.I.S., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, căsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003, (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii doar a infracţiunii de "act sexual cu un minor", prev. de art. 198 C. pen.), cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru o perioadă de 3 (trei) ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpaţilor A.T.M., C.B.I., B.I.S. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor A.T.M., C.B.I. durata arestării preventive, respectiv, de la 16 octombrie 2011 la 16 mai 2012.
S-a constatat că, prin încheierea din data de 10 mai 2012, faţă de inculpaţii A.T.M., C.B.I. a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Podul Iloaei, jud. Iaşi, măsură care a fost menţinută faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi.
S-a constatat că, prin încheierea din data de 10 ianuarie 2012, faţă de inculpatul B.I.S. a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură pe care a menţinut-o.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A.T.M., C.B.I., B.I.S., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Totodată, s-a mai dispus condamnarea şi a inculpaţilor A.Ş. şi C.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003, la pedeapsa de câte 1 (un) an închisoare fiecare, iar în baza art. 861 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării fiecăreia dintre pedepsele principale aplicate celor doi inculpaţi pentru o durată de 4 (patru) ani, ce constituie pentru aceştia termenul de încercare prev. de art. 862 C. pen. anterior pe durata căruia inculpaţii se vor supune măsurilor de supraveghere, în conformitate cu disp. art. 863 C. pen. anterior.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 864 C. pen. anterior.
În baza disp. art 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării fiecărei pedepse cu închisoarea, s-a dispus şi suspendarea executării fiecărei pedepse accesorii aplicate.
În temeiul disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la dispoziţiile art. 118 lit. a) C. pen. anterior s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la:
- inculpatul A.T.M. a sumei de 110 lei;
- inculpatul C.B.I. a sumei de 50 lei;
- inculpatul B.I.S. a sumei de 30 lei.
În baza disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen. anterior rap. la art. 1432 C. civ., s-au obligat inculpaţii:
- A.T.M., C.B.I. şi B.I.S., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră F.M., cu suma de 4500 euro, cu titlu de daune morale;
- A.Ş. şi C.M.A., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră F.M., cu suma de 500 euro, cu titlu de daune morale;
- A.T.M., C.B.I., B.I.S., A.Ş. şi C.M.A., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră F.M., cu suma de 1200 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatul C.M.A., în sumă de 300 lei, urmează a se achita către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, iar pentru partea vătămată, în sumă de 300 lei, urmând a se achita către Baroul Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
În baza disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior s-au obligat inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpaţii A.T.M., C.B.I., B.I.S., A.Ş. în sumă de câte 2200 lei, iar inculpatul C.M.A. suma de 2500 lei, în care s-a inclus şi onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, dat în Dosarul nr. 193D/P/2011 la 27 decembrie 2011, s-a dispus: a) trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. A.T.M., zis "C.", cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi "viol", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), art. 33 lit. a C. pen. anterior reţinându-se în sarcina acestuia că, la data de 10 octombrie 2011, a recrutat-o pe minora F.M., în vârstă de 15 ani, a transportat-o la Iaşi, iar apoi, în perioada 10 - 15 octombrie 2011, împreună cu inculpaţii C.B.I. şi B.I.S., au găzduit-o, primit-o şi transportat-o în mai multe locaţii de pe raza judeţului Iaşi, iar prin constrângere şi răpire au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, inculpaţii încasând şi sumele de bani încasate de aceasta; de asemenea, s-a reţinut că, la data de 10 octombrie 2011, împreună cu inculpatul C.B.I., iar la data de 13 octombrie 2011, împreună cu inculpatul B.I.S., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut raporturi sexuale normale cu minora F.M., prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra;
2. C.B.I., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi "viol", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, reţinându-se în sarcina acestuia că, la data de 10 octombrie 2011, împreună cu inculpatul A.T.M., a întreţinut raporturi sexuale normale cu minora F.M., prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra; de asemenea, s-a reţinut că, în perioada 10 - 15 octombrie 2011, împreună cu inculpaţii A.T.M. şi B.I.S., au găzduit-o, primit-o şi transportat-o în mai multe locaţii de pe raza judeţului Iaşi, iar prin constrângere şi răpire au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, inculpaţii încasând şi sumele de bani primite de aceasta;
3. B.I.S., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, căsătorit, un copil, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi "viol", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, reţinându-se în sarcina acestuia că, la datele de 13 şi 14 octombrie 2011, împreună cu inculpatul A.T.M., A.Ş. şi C.M.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut raporturi sexuale normale cu minora F.M., prin constrângerea acesteia şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra; de asemenea, s-a reţinut că, împreună cu inculpaţii A.T.M. şi C.B.I., au găzduit-o, primit-o şi transportat-o în mai multe locaţii de pe raza judeţului Iaşi, iar prin constrângere şi răpire au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, inculpaţii încasând şi sumele de bani primite de aceasta;
4. A.Ş., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată, reţinându-se în sarcina acestuia că, în datele de 13 şi 14 octombrie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a beneficiat de serviciile de prostituţie, prestate de către partea vătămată F.M., despre care inculpatul ştia că este victimă a traficului de minori;
5. C.M.A., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată, reţinându-se în sarcina acestuia că, în datele de 13 şi 14 octombrie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a beneficiat de serviciile de prostituţie, prestate de către partea vătămată F.M., despre care inculpatul ştia că este victima traficului de minori;
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi:
a) trimiterea în judecată a inculpaţilor C.D.V. şi M.I.C., ambii pentru comiterea infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată, reţinându-se în sarcina acestora că, în datele de 13 (inculpatul M.I.C. şi C.D.V.) şi 14 octombrie (doar inculpatul C.D.V.), au beneficiat de serviciile de prostituţie, prestate de către partea vătămată F.M., despre care inculpaţii ştiau că este victima traficului de minori;
b) scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor A.Ş., B.G.E., B.I.S. şi A.T.M. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. disp. art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, precum şi a inculpatului B.G.E. pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată.
La data de 02 martie 2012, prin Sent. pen. nr. 82, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpaţilor C.D.V. şi M.I.C., ambii pentru comiterea infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior prezenta cauză fiind ulterior disjunsă.
Pentru fiecare dintre inculpaţi s-a dispus întocmirea de referate de evaluare. Astfel, din referatul privindu-l pe inculpatul C.B.I. rezultă că, acesta se caracterizează prin lipsa de asumare a responsabilităţii, are tendinţa de autojustificare, are o imagine denaturată asupra femeii, delimitând persoanele de gen feminin din viaţa sa prin prisma beneficiilor pe care le poate obţine de la acestea. Relaţia cu inculpatul A. este una veche, dar nedorită în special de mama lui C., pe considerentul că A. este lipsit de respect, se comporta urât la petreceri, în special cu fetele. Inculpatul C.B.I., deşi conştientizează caracterul deviant al stilului său de viaţă, minimalizează consecinţele negative ale acestuia.
Cu privire la inculpatul A.T.M., prin referatul de evaluare se precizează că acesta are un nivel dual de valori, provine dintr-o familie echilibrată, cu modele de comportament pozitive, deşi este prezent şi un stil de viaţă subteran, axat pe materialism şi divertisment.
Inculpatul B.I.S., student, căsătorit din aprilie 2012, este bine integrat în mediul social şi familial. Recunoaşte întreţinerea de relaţii sexuale cu minora, dar precizează, ca şi ceilalţi inculpaţi, de altfel, că totul s-a derulat cu acordul acesteia. Se susţine, în urma intervievării celor apropiaţi, că inculpatul ar fi suferit sub aspect psihologic prin derularea acestui proces, prezentând frecvente stări depresive, coşmaruri, insomnii, agitaţie psihomotrică, idei suicidale.
Prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor A.T.M., B.I.S. şi C.B.I., care, în perioada 10 - 15 octombrie 2011, au găzduit-o, primit-o şi transportat-o în mai multe locaţii de pe raza judeţului Iaşi pe partea vătămată minoră F.M., cunoscând vârsta acesteia, şi au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, inculpaţii încasând şi sumele de bani, constituie infracţiunea de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003.
În sarcina fiecăruia din cei trei inculpaţi nu s-a reţinut infracţiunea de act sexual cu un minor, activităţile desfăşurate de fiecare dintre cei trei circumscriindu-se elementului material (într-o variantă sau alta) ce caracterizează infracţiunea de trafic de minori, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind respinsă de prima instanţă. Or, din întreg materialul probator administrat rezultă faptul că inculpaţii A., C. şi B. au avut foloase de pe urma întreţinerii de relaţii sexuale de către minora F.M., au găzduit-o, i-au găsit clienţi, chiar dacă, astfel cum rezultă din declaraţiile celor audiaţi, avea libertate de mişcare, nu intra în vorbă cu ei, ci doar asculta şi râdea, nu consuma băuturi alcoolice.
Cu privire la infracţiunea de viol, în formă continuată în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi B., prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, prima instanţă a subliniat următoarele:
- inculpatul A. a întreţinut prima dată relaţii sexuale în noaptea de 10/11 octombrie 2011; partea vătămată a susţinut că a întreţinut relaţii sexuale atât cu inculpatul A., cât şi cu inculpatul C.B.I., şi nu a putut refuza întrucât cel dintâi i-a spus că urmează să facă bani pentru el. În cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că a întreţinut relaţii sexuale doar cu inculpatul A., care i-a spus că dacă nu face ce vor ei nu mai iese vie de acolo. Legat de acest episod, inculpatul A. recunoaşte faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu minora, că au dormit împreună în acea noapte. De asemenea, inculpatul C.B.I. declară că cei doi s-au retras într-o cameră ca să doarmă şi i-a revăzut dimineaţă. Cât priveşte întreţinerea de relaţii sexuale şi cu inculpatul C., aceasta este susţinută doar de minoră, nefiind probată în niciun alt fel; probatoriul existent pentru acest episod (cel al primei nopţi de şedere în apartamentul inculpatul C.B.I.), profilul psihologic al părţii vătămate, obişnuinţa acesteia de a avea relaţii stabile, nevoia victimei de a fi valorizată, tendinţa acesteia de a exagera sau omite anumite aspecte pentru a fi în centrul atenţiei, au condus instanţa la concluzia că minora a întreţinut de bunăvoie relaţii cu inculpatul A., fără a întreţine, în prima noapte relaţii sexuale cu inculpatul C.; prin rechizitoriu s-a reţinut că, în noaptea de 10/11 octombrie 2011, inculpaţii C. şi A. au profitat de consimţământul viciat al părţii vătămate, care se afla într-un loc străin, împreună cu inculpaţii; or, nu există, în primul rând, nicio dovadă cu privire la întreţinerea în această noapte de relaţii sexuale între partea vătămată şi inculpatul C.; pe de altă parte, minora se afla în locul în care a fost de acord să meargă; ea era obişnuită cu întreţinerea de relaţii intime, cu existenţa de relaţii stabile; din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că aceasta a crezut într-un concubinaj ce urma să se închege; nu putem presupune din start că prezenţa minorei în casa inculpatului C., în prezenţa şi a inculpatul A., constituie o constrângere, atâta vreme cât nu şi-a manifestat dezacordul cu privire la întreţinerea de relaţii sexuale în data de 10/11 octombrie 2011. Pentru a vorbi de un consimţământ viciat este necesară o manifestare evidentă sau care să rezulte din circumstanţele de comitere a faptei. Declaraţiile părţii vătămate sunt lipsite de consecvenţă cu privire la acest moment; niciun document nu atestă agresiuni fizice asupra ei, nu există în dosar nicio altă probă care să conducă la concluzia că ar fi fost constrânsă moral sau că ar fi fost lovită şi, mai ales, în scopul întreţinerii de relaţii sexuale de către inculpatul C. Acesta din urmă recunoaşte că a întreţinut relaţii sexuale cu minora, în noaptea de 11/12 octombrie 2012, în timp ce se aflau doar ei în apartament şi fără a o forţa în vreun fel; mai mult, însăşi minora precizează că, în seara în care a ajuns acasă la C., şi-a sunt mama şi i-a spus că este bine; - pe de altă parte, aceste activităţi sunt anterioare momentului exploatării propriu-zise, care a demarat, potrivit probelor, cu prezenţa martorilor T.A. şi M.T.; s-a susţinut prin rechizitoriu că, nu se poate ca o minoră de vârsta părţii vătămate să aleagă să întreţină raporturi sexuale cu aproximativ cinci băieţi pe zi. Nu s-a putut dovedi existenţa altor băieţi decât cei la care instanţa a făcut trimitere. Mai mult, partea vătămată, pe întreg parcursul procesului penal a încercat să-şi justifice comportamentul. Astfel, a minţit că a fost lovită de inculpaţii C., A., B., dar nu s-a putut dovedi asta. De asemenea, a încercat să acrediteze ideea că a fost răpită din gara Tecuci. Or, s-a probat faptul că a urcat de bunăvoie în tren, sperând în realitatea unei relaţii stabile cu A. A susţinut că a fost drogată, deşi s-a dovedit că probele sale biologice nu conţineau substanţe halucinogene. A vorbit în prima seară de pe telefonul inculpatul C. cu mama ei, i-a spus că este bine, dar nu a precizat că este în Iaşi sau în apropierea acestui oraş. Toate aceste aspecte conduc instanţa la concluzia că şi-a dat un consimţământ valabil în întreţinerea de relaţii sexuale cu inculpatul A. şi, ulterior, cu inculpatul C.;
- în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I.S., a fost dovedită întreţinerea în două rânduri de relaţii sexuale cu minora, respectiv, în noaptea de 14 octombrie 2011 (la domiciliul părinţilor săi) şi în seara de 15 octombrie 2012 (la casa din Voineşti); la momentul întreţinerii de relaţii sexuale cu inculpatul B., aceasta deja conştientizase că este pusă la produs. Acesta a fost momentul în care s-a declanşat starea ei anxioasă, descrisă în fişa de evaluare psihosocială; în plus, întreţinerea de relaţii sexuale cu B.I.S. face parte din elementul material al infracţiunii de "trafic de minori" reţinută în sarcina inculpatului A., care, indirect, l-a angrenat şi pe inculpatul B., solicitându-i facilitarea cazării minorei;
- în plus, trebuie menţionată şi lipsa de coerenţă a declaraţiilor date de către partea vătămată minoră, încercarea de a crea o altă situaţie de fapt, de a o agrava pe cea existentă în realitate, fie în scopul justificării anumitor comportamente, fie chiar, la sugestia celor apropiaţi, pentru a crea datele existenţei unui prejudiciu moral extins;
- cum dubiul profită inculpaţilor, cum nu s-a putut dovedi o împotrivire reală la întreţinerea de relaţii sexuale cu inculpatul C. şi A., cum momentele intime cu inculpatul B. se derulau în interiorul activităţii de exploatare, de trafic de minori, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. pentru infracţiunea de "viol", prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (în ceea ce-i priveşte pe inculpatul A. şi B.), faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor A.Ş. şi C.M.A., care au beneficiat de serviciile de prostituţie, prestate de către partea vătămată F.M., despre care inculpatul ştia că este victima traficului de minori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "utilizare a serviciilor prestate de către o victimă a traficului de minori", prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, modificată şi completată începând cu data de 28 februarie 2003.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, gradul concret de pericol social ce este unul ridicat, fiind conturat de modalităţile şi împrejurările comiterii faptelor ce au fost expuse pe larg mai sus, de vârsta tinerei racolate şi exploatate prin practicarea prostituţiei, de natura importantă a relaţiilor sociale încălcate, şi, nu în cele din urmă, de urmarea produsă (crearea unei stări anxioase, prezenţa unui şoc posttraumatic, care, deşi s-a încercat o exagerare a acestuia, prin intervenţia şi influenţa martorei C.L., este clar că există, chiar dacă, astfel cum rezultă din fişa de examinare, nu se datorează exclusiv evenimentelor din perioada 10 - 15 octombrie 2011), precum şi persoanele inculpaţilor.
La stabilirea în concret a pedepsei şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere şi rolul şi contribuţia fiecărui inculpat, numărul actelor materiale şi valoarea prejudiciului produs.
De asemenea, a fost luată în considerare şi atitudinea părţii vătămate faţă de evenimente, profilul social şi psihologic al acesteia atât înainte, cât şi după. Minora F.M. a avut de timpuriu un partener de viaţă, o relaţie stabilă, acesta fiind obiceiul în cadrul etniei de apartenenţă, iar acest comportament, aceste relaţii erau acceptate de ambii părinţi ai celor doi minori. Potrivit afirmaţiilor mamei victimei, astfel de relaţii sunt definitorii pentru stilul de viaţă al grupului din care face parte. Legat de profilul moral şi educaţional al victimei, s-a subliniat faptul că, minora F.M. nu frecventează cursurile şcolare. Din adresa nr. 2865 din 14 mai 2012 a primarului mun. Tecuci, rezultă că, aceasta a absolvit cursurile a cinci clase în anul 2008. În anul 2010 a fost înscrisă la cursurile Şansa a doua la aceeaşi şcoală, abandonându-le la scurt timp. Aceasta vine în contradicţie cu însăşi declaraţia mamei, martora C.L., care a susţinut că banii reprezentând acoperirea prejudiciului moral sunt destinaţi inclusiv reintegrării în şcoală, instituţie pe care F.M. a abandonat-o urmare a faptului că a fost agresată sexual. Or, abandonul şcolar era înregistrat cu mult înainte, respectiv din anul 2010, din toamna anului 2011 încercând o reluare a studiilor (cerere făcută potrivit declaraţiilor mamei la data de 7 octombrie 20011 şi aprobată), respectiv pe data de 10 octombrie 2011, ce urma să fie prima zi de şcoală, dar fără prea mare succes de vreme ce în loc să meargă la şcoală a preferat să meargă (potrivit intenţiei iniţiale) la prietenul ei din Mărăşeşti. Din adresa nr. 3319 din 05 iunie 2012 a Biroului de Investigaţii Criminale - Tecuci rezultă că minora este cunoscută ca având comportamente presupus infracţionale, fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, de către Poliţia mun. Oradea, constând în aceea că, împreună cu o altă fată, au contactat telefonic o persoană, prezentându-se ca angajate ale Departamentului Concurs Super-Bingo şi spunându-i că a câştigat suma de 50.000 lei, dar pentru a ridica banii este nevoie să achite mai întâi suma de 800 lei prin mandat poştal on-line. De altfel, întreaga familie, inclusiv tatăl care nu mai locuieşte cu martora C.L., este cunoscută ca având preocupări infracţionale.
S-a reţinut că inculpatul A.T.M. a avut o poziţie procesuală necorespunzătoare, încercând să acrediteze ideea că nu ştia că victima este minoră şi că a fost ideea ei să întreţină relaţii sexuale contra cost, deşi la dosar existau probe de netăgăduit privind vinovăţia sa (îndeosebi convorbirile telefonice, ce prezintă în mod clar şi obiectiv participarea sa la comiterea infracţiunii).
Totodată, tribunalul a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei şi contribuţia determinantă a acestui inculpat la comiterea infracţiunii de trafic de minori, respectiv că acest inculpat a fost cel care a recrutat victima şi apoi a coordonat activităţile specifice exploatării prin practicarea prostituţiei (însoţire, identificare clienţi, colectare bani etc). Este lipsit de importanţă faptul că foloasele materiale obţinute de pe urma acestor activităţi au fost modice, respectiv: 30 lei de la inculpatul C.M.A., 50 de lei de la clienţii care au întreţinut relaţii sexuale cu minora în garaj, 30 de lei de la inculpatul C.D.V..
Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, din caracterizările depuse la dosar, din referatul de evaluare psiho-socială rezultă o scară de valori morale interiorizată (chiar dacă uneori duală, prin învăţarea de comportamente necorespunzătoare din partea anturajului larg - consumul de substanţe etnobotanice), instanţa a reţinut aceste împrejurări ca şi circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu efectul înscris în art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
S-a reţinut că inculpatul C.B.I., are un nivel de pregătire intelectuală mediu, a adoptat o poziţie procesuală necorespunzătoare, a încercat să minimalizeze implicaţia sa în derularea evenimentelor, deşi probele administrate în dosar au scos în evidenţă faptul că el a luat legătura cu inculpaţii C.D.V. şi M.I.C. şi cu martorul M.T. în scopul întreţinerii de relaţii sexuale contra cost.
Din referatul de evaluare psihologică privindu-l pe inculpatul C.B.I. a rezultat că acesta se caracterizează prin lipsa de asumare a responsabilităţii, are tendinţa de autojustificare, are o imagine denaturată asupra femeii, delimitând persoanele de gen feminin din viaţa sa prin prisma beneficiilor pe care le poate obţine de la acestea. Inculpatul C.B.I., deşi conştientizează caracterul deviant al stilului său de viaţă, minimalizează consecinţele negative ale acestuia.
Şi în cazul acestuia, nu lipsit de relevanţă este şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, din caracterizările depuse la dosar rezultând încercările acestuia de a face faţă provocărilor comportamentale necorespunzătoare, relaţiile bune cultivate în timp cu cei din cercul larg al localităţii de domiciliu, astfel că, instanţa a reţinut aceste împrejurări ca şi circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu efectul înscris în art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
S-a reţinut că inculpatul B.I.S. nu are antecedente penale, are un nivel de pregătire intelectuală superior, fiind student la Facultatea de Medicină din cadrul universităţii ieşene (astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar). Este căsătorit în prezent.
A avut o poziţie procesuală necorespunzătoare, încercând să denatureze cursul procesului. Acesta a încercat să acrediteze ideea că nu ştia că victima este minoră, aspect cu totul lipsit de fundament, prin raportare în special la convorbirile interceptate autorizat. Pe parcursul procesului penal a conştientizat consecinţele propriilor fapte, dar în special sub aspect juridic, împrejurare care, aşa cum susţine tatăl acestuia, i-ar fi creat adevărate stări depresive, coşmaruri, insomnii, agitaţie psihomotrică, idei suicidale.
Având în vedere conduita în societate a inculpatului înainte de comiterea infracţiunilor, ca şi împrejurările menţionate anterior, tribunalul a reţinut în favoarea acestui inculpat disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu efectul înscris în art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
S-a reţinut că inculpaţii A.Ş. şi C.M.A. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au recunoscut întreţinerea de relaţii sexuale cu minora, precizând că aceasta a vrut; au încercat, să acrediteze ideea că nu ştiau că este minoră, dar această împrejurare este contrazisă de procesele-verbale de consemnare a convorbirilor interceptate autorizat.
În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa le-a stabilit acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientate sub minimul special în cazul inculpatul A.T.M., C.B.I., B.I.S. şi peste acest minim în cazul celorlalţi doi inculpaţi, respectiv A.Ş. şi C.M.A.
Alăturat de pedepsele principale, instanţa, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, le-a stabilit fiecăruia dintre inculpaţii A.T.M., C.B.I., B.I.S. şi câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. anterior (pe o durată de trei ani, ţinând cont de împrejurările evidenţiate în considerentele prezentei hotărâri). La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanţa a avut în vedere şi atitudinea lor în relaţiile cu persoanele de sex feminin.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpaţilor A.T.M., C.B.I., B.I.S. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. anterior, existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii celorlalţi inculpaţi.
Banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", au fost supuşi, în condiţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 C. pen. anterior, art. 329 alin. (4) C. pen. anterior şi disp. art. 118 lit. a) C. pen. anterior, confiscării speciale în folosul statului, după cum urmează:
- de la inculpatul A.T.M. a sumei de 110 lei (acesta a primit 30 lei de la inculpatul C.M.A., 50 lei de la cei doi clienţi care au întreţinut relaţii sexuale în garaj, 30 lei de la inculpatul C.D.V.);
- de la inculpatul C.B.I. a sumei de 50 lei (acesta a primit băutură şi produse alimentare, estimate la suma de 50 lei);
- de la inculpatul B.I.S. a sumei de 30 lei (acesta a primit 30 de lei de la inculpatul C.M.A.).
La stabilirea acestor sume tribunalul a avut în vedere declaraţiile tuturor inculpaţilor şi întreg materialul probator administrat şi care a dovedit situaţia de fapt reţinută de instanţă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la data de 29 martie 2012 partea vătămată minoră, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 euro despăgubiri morale şi 10.000 euro despăgubiri materiale.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 1357 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.
Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nicio diferenţă în plus şi nicio diferenţă în minus.
În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertate, la inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa familială, a integrităţii psihice a unui minor şi nu numai, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrul moral, dificultăţile sociale de adaptare.
Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de fiecare dintre părţile civile în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a fiecăreia dintre părţile civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.
În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către fiecare dintre inculpaţi, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părţii civile minore.
Din fişa de examinare psihologică a minorei F.M. nr. 474 din 26 octombrie 2011 a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Serviciul Situaţii de Urgenţă rezultă faptul că minora prezintă un profil psihologic anxios, instabilitate psihică şi emoţională, anxietate generalizată resimţită permanent; este un copil introvert, însă caută contactele sociale de care are nevoie pentru a fi apreciată şi a face impresie, naivitate socială; există posibilitatea de a exagera sau omite secvenţe în relatarea evenimentelor pentru a se simţi valorizată; tabloul clinic indică un scor peste medie de anxietate, sentimente de culpabilitate şi iritabilitate. Poziţia victimei sub aspect subiectiv nu anulează existenţa unui prejudiciu moral.
Faţă de cele arătate instanţa a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţi pentru faptele comise, este necesară şi obligarea acestora la plata de daune morale către partea civilă, stabilite în mod diferenţiat, în funcţie de consecinţele şi împrejurările evidenţiate pe parcursul prezentei.
Cât priveşte daunele materiale în sumă de 1200 lei, acestea reprezintă preţul cursei cu taxi de la Tecuci la Iaşi şi retur, plătit de mama părţii vătămate, suma rezultând din declaraţia martorului P.V.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus au declarat apel procurorul din cadrul Ministerului Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Iaşi, precum şi inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S.
Ministerul Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Iaşi a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpaţilor pentru infracţiunea de viol, susţinând că în cazul infracţiunii de viol, constrângerea poate fi de natură fizică sau morală, iar aptitudinea forţei fizice sau a ameninţării de a conduce la rezultatul urmărit se stabileşte în concret, în raport cu împrejurările în care s-a comis fapta.
Inculpatul C.B.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) coroborat cu art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. anterior, arătând că nu s-a făcut dovada că a cazat pe partea vătămată prin ameninţare, prin violenţă ori alte mijloace incriminate de lege, însă admite contribuţia sa la actele de prostituţie ale părţii vătămate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior.
Inculpatul A.T.M. a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în cea de act sexual cu un minor.
Inculpatul B.I.S. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de trafic de minori şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de act sexual cu un minor.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare a pedepsei a arătat că executarea în regim de detenţie este excesivă.
Prin Decizia penală nr. 183 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de procurorul din cadrul Ministerului Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 24 ianuarie 2013 pronunţate de Tribunalul Iaşi.
De asemenea, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 24 ianuarie 2013 pronunţate de Tribunalul Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi în latură civilă şi rejudecând, a redus pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre inculpaţii apelanţi A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.S. durata reţinerii din data de 16 octombrie 2011.
Totodată, s-a redus cuantumul daunelor morale de la 4.500 euro la 3.000 euro la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. către partea civilă F.M..
S-au înlăturat dispoziţiile de obligare a inculpaţilor A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. la plata daunelor materiale către partea civilă F.M.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-au menţinut măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea Podul Iloaiei, jud. Iaşi luate faţă de inculpaţii A.T.M., C.B.I., precum şi măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul B.I.S.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, dar numai cu privire la inculpaţii care au declarat apel şi la care se referă apelul procurorului, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă situaţie de fapt, pe care instanţa de control judiciar şi-a însuşit-o, şi a dat faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru trafic de minori este conformă probelor administrate în cauză, cât şi prevederilor art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi în acest context nu este rezultatul unei erori de fapt.
Probele administrate în cauză au demonstrat că la data de 10 octombrie 2011, inculpatul A.T.M. a recrutat-o pe minora F.M., în vârstă de 15 ani, şi a transportat-o la Iaşi, după care, în perioada 10 - 15 octombrie 2011, împreună cu inculpaţii C.B.I. şi B.I.S., au găzduit-o, primit-o şi transportat-o în mai multe locaţii de pe raza judeţului Iaşi, iar prin constrângere şi răpire au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, inculpaţii încasând şi sumele de bani.
Elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptei de trafic de minori şi vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a următoarelor mijloace de probă administrate în cauză:
- procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de la posturile telefonice aparţinând inculpaţilor, din conţinutul cărora rezultă împrejurarea că aceştia cunoşteau faptul că partea vătămată este minoră: "daţi-i drumu (...) că-i copilă minoră se adresează C.D.V. inculpatului A.; din analiza convorbirilor purtate rezultă în mod clar intenţia inculpaţilor A., C., B. de a o trafica: tre să-şi scoată omul plata (se adresează inculpatul A. lui C.D.V.); să-mi fac treaba, s-o fugăresc, s-o alung (inculpatul A. se adresează tot lui C.D.V.); Azi ce facem cu aia?, referindu-se la minoră, discută inculpatul C. cu martorul M.I.C.; tu o aduci până la Podu şi-ţi faci treaba cu ea (M.I.C. către un bărbat necunoscut, intenţie care nu a mai fost materializată, urmare a intervenţiei organelor de poliţie), o aduci încoace şi o dai pe aici pe la băieţi? (aceleaşi persoane, aceeaşi dată);
- declaraţiile martorilor: C.L. (mama părţii vătămate; aceasta, în data de 15 octombrie 2011 a purtat discuţii interceptate autorizat cu M.I.C., solicitând informaţii despre fiica ei şi a relatat modul de întâlnire din noaptea de 14 octombrie cu inculpaţii în gara Iaşi); S.A.S. (care a purtat mai multe discuţii legate de partea vătămată cu o parte din inculpaţi, astfel cum rezultă din prezentarea situaţiei de fapt); P.A. (fratele victimei, cu care cele două mai sus amintite s-au deplasat de la Tecuci la Iaşi; şi acesta a sesizat momentul întâlnirii inculpaţilor cu martora S.A.S. din noaptea de 14 octombrie); M.I.C. (acesta a întreţinut relaţii sexuale cu minora, cunoscând că era victima unui trafic de minori; a fost condamnat în acelaşi dosar, care a recunoscut situaţia de fapt descrisă în ceea ce-l priveşte prin rechizitoriu, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, beneficiind de disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior.); B.V. (tatăl inculpatului B.I.S., care a precizat că nu a văzut-o pe minoră în domiciliul său, contrar afirmaţiilor fiului său); C.D.V. (condamnat în acelaşi dosar, care a recunoscut situaţia de fapt descrisă în ceea ce-l priveşte prin rechizitoriu, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, beneficiind de disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior; acesta a întreţinut relaţii sexuale cu minora, cunoscând că era victima unui trafic de minori); B.A.G. (la reşedinţa căruia a fost descoperită de organele de poliţie victima minoră, adusă fiind de inculpatul B.I.S. şi de martorul C.R.); C.R. (care confirmă împrejurarea susţinută de inculpatul B. şi de martorul B.A.G., că la locuinţa acestuia din urmă nu s-a ridicat problema întreţinerii de relaţii sexuale cu minora F.M.); M.C.A. (care confirmă o întâlnire, respectiv, din data de 14 octombrie 2011, între inculpaţii C. şi A. şi martora S.A.S.); L.Ş. (pe perioada şederii fetei la inculpatul C., martorul a fost acasă la acesta, ocazie cu care a revăzut-o pe partea vătămată, ce părea a fi degajată, se plimba prin casă, a aflat că gătise; nu s-a pus problema de relaţii sexuale, însă a aflat de la băieţi că fata ar fi fost scoasă la produs); M.T. (a aflat de la inculpatul C. tariful pentru a întreţine relaţii sexuale cu acea fată, respectiv 50 lei de persoană; de asemenea, a precizat că a mers împreună cu martorul T.A., care a intrat primul în cameră cu minora, dar nu a întreţinut relaţii sexuale, întrucât fata mirosea, era murdară şi a considerat că s-ar putea îmbolnăvi; suma de 100 lei a fost luată înapoi de cei doi); T.A. (cu privire la aceeaşi situaţie).
Prima instanţă a stabilit corespunzător împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, rezultând că partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia în condiţiile impuse de inculpaţi şi în folosul lor exclusiv.
Inculpaţii apelanţi au mai susţinut că au fost în eroare cu privire la vârsta victimei, susţinere ce este infirmată de probele din dosar, în special de convorbirile interceptate autorizat.
Cât priveşte infracţiunea de trafic de minori pentru care inculpaţii au fost corect condamnaţi, Curtea a reţinut că în situaţia victimei minore, chiar dacă acţiunea de recrutare, găzduire şi transportare s-ar face fără constrângere, legiuitorul prezumă în mod absolut că, victima traficului, o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimţământ valabil.
Curtea a constatat, aşadar, că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, respectiv participarea şi vinovăţia inculpaţilor apelanţi au fost pe deplin dovedite, astfel că soluţia de condamnare a acestora este justă.
Cu privire la motivul de apel invocat de inculpatul C.B.I. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzute de Legea nr. 678/2000 în infracţiunea prevăzută de disp. art. 329 C. pen. anterior, Curtea a constatat că este nerelevantă apărarea privitoare la existenţa consimţământului părţii vătămate de a practica prostituţia, în condiţiile în care victima traficului de minori nu poate exprima oricum un consimţământ valabil.
Cu privire la solicitarea celorlalţi doi inculpaţi apelanţi de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care au fost condamnaţi din trafic de minori în act sexual cu un minor, Curtea a constatat, pentru aceleaşi argumente prezentate de prima instanţă, că nu poate fi primită, deoarece elementul material al celor două infracţiuni se realizează prin acţiuni diferite: un act sexual, în cazul infracţiunii de act sexual cu un minor; recrutarea, transportarea, găzduirea, în cazul infracţiunii de trafic de minori.
Solicitarea inculpaţilor privind reducerea pedepselor a fost considerată, însă, fondată.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A.T.M., C.B.I. şi B.I.S., Curtea a reţinut că infracţiunea de trafic de minori este sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 ani.
Faţă de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina inculpaţilor apelanţi, gravitatea relativ redusă a faptei săvârşite rezultată din modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că a fost comisă şi valoarea redusă a câştigului ilicit realizat, gradul de contribuţie al fiecărui inculpat, Curtea a constatat că pedepsele stabilite de prima instanţă nu corespund criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.
Curtea a apreciat că deşi în favoarea inculpaţilor A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. prima instanţă a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi, pe cale de consecinţă, a redus sub minimul special pedepsele aplicate, totuşi, în condiţiile în care nu a existat o pluralitate de victime, durata în timp a activităţii infracţionale fiind redusă, împrejurării unei conduite bune a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii, reţinute de prima instanţă ca circumstanţe atenuante, i s-a dat un efect juridic insuficient în operaţiunea de individualizare a pedepselor, fiind justificată o nouă reducere a acestora.
Curtea a mai reţinut că datele personale ale inculpaţilor - necunoscuţi cu antecedente penale, prezenţi la toate termenele de judecată, persoane integrate social - nu pot fi apreciate în mod unilateral, ci în coroborare şi contextual, prin raportare la circumstanţele reale ce caracterizează fapta şi periculozitatea acesteia. Însă, aplicarea unei pedepse situate la jumătatea minimului special nu se justifică, în condiţiile în care pedeapsa trebuie să reflecte deopotrivă atât datele pozitive reţinute referitoare la persoana inculpaţilor, dar şi aspectele reale concrete - inculpaţii nu au utilizat violenţe fizice. În consecinţă, Curtea a apreciat că pedeapsa stabilită de prima instanţa pentru fiecare inculpat este prea mare, aceasta nereflectând în mod adecvat gradul de periculozitate socială a faptei săvârşite şi datele referitoare la persoana inculpaţilor.
Însă, solicitarea inculpaţilor privind schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate nu a putut fi primită. Suspendarea executării pedepsei nefiind justificată, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. anterior, creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora. Elementele favorabile inculpaţilor au fost valorificate chiar şi de instanţa de apel, prin stabilirea unor pedepse cu mult sub limita minimă prevăzută de norma de incriminare, motiv pentru care nu s-a impus schimbarea modalităţii de executare.
Curtea a considerat că în prezenta cauză scopul preventiv şi educativ al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării şi că doar un regim sancţionator privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpaţilor.
În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, Curtea nu a putut împărtăşi argumentele aduse de parchet în motivele de apel, acestea fiind combătute de analiza probelor administrate în cauza. în pofida suspiciunilor pe care le-a ridicat sinceritatea declaraţiilor date în cauză de partea vătămată, probele administrate după începerea urmăririi penale sunt lipsite de consistenţa necesară pentru a susţine acuzaţiile de viol.
Curtea a relevat că împotriva inculpaţilor A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. nu există suficiente probe de vinovăţie în comiterea infracţiunii de viol.
Prin urmare, Curtea a reţinut că soluţia de achitarea a celor trei inculpaţi pentru infracţiunea de viol, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, este temeinică.
Cu privire la latura penală, Curtea a constatat că sentinţa trebuie reformată în sensul deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.S. a duratei reţinerii din data de 16 octombrie 2011.
În ce priveşte critica inculpatului C.B.I. cu privire la soluţia dată laturii civile, Curtea a considerat că suma de 4500 de euro acordată părţii civile F.M. ca echivalent al traumelor şi suferinţelor încercate de acestea ca urmare a faptelor ilicite ale inculpaţilor apelanţi, nu reprezintă o justă despăgubire.
S-a mai reţinut că faţă de gravitatea abuzului sexual comis, vârsta victimei şi consecinţele fireşti ale unei asemenea fapte, este indubitabilă producerea unei suferinţe psihice acesteia.
Acţiunea civilă promovată în cauză a fost corect admisă de prima instanţă, însă la cuantificarea în concret a daunelor morale, trebuie avut în vedere, pe lângă precizările părţii civile şi scopul condamnării la plata lor, care nu poate constitui, nicidecum, o îmbogăţire fără just temei, dar şi persoana victimei, care căutând contacte sociale de care are nevoie pentru a fi apreciată şi a face impresie - naivitate socială, nu poate aprecia realmente gravitatea celor întâmplate, fapt ce va fi de natură să o facă să treacă mai uşor peste acest eveniment traumatizant, ceea ce nu justifică însă regretabila faptă comisă, de a profita de naivitatea unui asemenea copil.
Având în vedere că partea civilă a consimţit la actele sexuale pe care le-a întreţinut cu cei trei inculpaţi, dat fiind faptul că a avut de timpuriu un partener de viaţă, o relaţie stabilă, acesta fiind obiceiul în cadrul etniei de apartenenţă, iar aceste relaţii erau acceptate de ambii părinţi ai celor doi minori, Curtea a apreciat că părţii civile F.M. nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral în cuantumul acordat de prima instanţă, astfel că va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă, Curtea a reţinut că prima instanţă a acordat aceste despăgubiri unei persoane al cărui patrimoniu nu a fost diminuat prin fapta inculpaţilor.
Astfel, preţul cursei cu taxi-ul de la Tecuci la Iaşi şi retur a fost plătit de C.L., mama părţii vătămate, însă aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Este cert că fapta inculpaţilor a produs un prejudiciu material, constând în contravaloarea cursei cu taxi-ul de la Tecuci la Iaşi şi retur, însă acest prejudiciu nu s-a produs în patrimoniul părţii civile F.M., astfel că este nelegală obligarea inculpaţilor la plata către aceasta a unor daune materiale.
Împotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2014, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 27 iunie 2014.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat încetate de drept măsurile obligării de a nu părăsi localitatea Podu Iloaiei, judeţ Iaşi dispuse prin încheierea din 10 mai 2012 de Tribunalul Iaşi faţă de recurenţii inculpaţi A.T.M. şi C.B.I., precum şi măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea din data de 10 ianuarie 2012 de Tribunalul Iaşi faţă de recurentul inculpat B.I.S. şi, în baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 214 din C. proc. pen., a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de toţi recurenţii inculpaţi.
De asemenea, au fost încuviinţate cererile de amânare formulate de recurenţii inculpaţi pentru lipsă de apărare, sens în care a fost acordat termenul de judecată din 10 octombrie 2014.
Prin motivele formulate în scris, Ministerul Public a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de viol şi modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
La termenul din data de 10 octombrie 2014, s-a depus la dosar o adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, prin care s-a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat de Serviciul Teritorial Iaşi.
Inculpatul C.B.I., prin motivele depuse în scris la data de 20 iunie 2014, prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat Lipsa Daniela, în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior şi a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism. Totodată, s-a mai solicitat pronunţarea unei soluţii cu luarea în considerare a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special, cu suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, conform Codului penal anterior.
Cu ocazia dezbaterilor din recurs, inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S., prin apărători aleşi, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior şi au solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., reducerea pedepsei cu luarea în considerare a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor şi aplicarea art. 91 din noul C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prioritar analizării recursurilor formulate de inculpaţi, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 183 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen. anterior, având în vedere înscrisurile aflate la dosar prin care s-a solicitat să se ia act de retragerea recursului, întrucât motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Analizând recursurile declarate de inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S., prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţii sunt nefondate pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.
Prin urmare, constatându-se că recursurile au fost declarate în prezenta cauză anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală şi privesc o hotărâre supusă apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze prezentele căi de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţăm deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 25 octombrie 2013, fiind ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Astfel, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Totodată, verificând îndeplinirea dispoziţiilor privind motivarea recursului, se observă că recurentul inculpat C.B.I. este singurul care şi-a motivat recursul în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată (fiind depuse la data de 20 iunie 2014 faţă de primul termen de judecată fixat în cauză, respectiv, 27 iunie 2014), aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar recurenţii inculpaţi A.T.M. şi B.I.S. nu şi-au respectat obligaţia de a-şi motiva recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care în privinţa acestora din urmă, instanţa de recurs va lua în considerare numai cazurile de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.
Solicitarea recurentului inculpat C.B.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea s-ar fi circumscris cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, care însă nu mai constituie motiv de casare conform Codului de procedură penală în vigoare la data pronunţării deciziei curţii de apel. Cererea sa nu poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, întrucât situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel corespunde încadrării juridice dată faptelor, astfel că schimbarea încadrării juridice ar impune în prealabil modificarea situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis în recurs.
Susţinerile inculpatului C.B.I. privind lipsa constrângerii, ca modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, impune modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele de fond şi apel, care nu poate face obiect al cenzurii în recurs.
Aşa cum s-a arătat anterior, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică dată faptelor, precum şi individualizarea pedepselor prin prisma temeiniciei acestora, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Judecata în recurs presupune o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual penală în vigoare la data pronunţării deciziei atacate instituia teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Teoretic, cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. anterior Legii nr. 2/2013 dădea dreptul instanţei de recurs de a cenzura modul în care au fost reţinute faptele şi împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar şi sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greşită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, recurentul. Însă, prevederile pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. anterior au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.
De asemenea, această susţinere referitoare la lipsa constrângerii ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane nu poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior care nu permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate.
Or, susţinerile recurentului inculpat C.B.I. privind lipsa constrângerii sunt contrare situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond şi de apel, astfel încât cazul de casare invocat nu este incident în ceea ce îl priveşte.
În consecinţă, dat fiind că recurentul a adus critici ce vizează netemeinicia hotărârilor atacate şi nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior şi, ca atare sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, referitor la solicitarea recurenţilor inculpaţi A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. de reindividualizare a pedepselor aplicate acestora apreciază că, teoretic, cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. anterior Legii nr. 2/2013 permitea instanţei de recurs să cenzureze modalitatea de reindividualizare astfel cum recurenţii au solicitat, însă, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate a prevederilor pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. anterior doar la pedepse în alte limite prevăzute de legea penală, astfel că reindividualizarea pedepsei nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs include numai aspecte de drept, astfel încât netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs.
De asemenea, nu pot fi cenzurate nici solicitările recurenţilor inculpaţi de reapreciere a cuantumului pedepselor aplicate prin prisma criteriilor generale de individualizare, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior neavând corespondent în prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., după cum nu poate fi cenzurată nici solicitarea recurenţilor inculpaţi de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen., Înalta Curte constatând că aceste dispoziţii vizează modalităţi de individualizare judiciară a pedepsei ce ţin de netemeinicia hotărârii.
Înalta Curte constată, de asemenea, că solicitările recurenţilor inculpaţi menţionate anterior exced cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care vizează doar legalitatea pedepselor aplicate, nu şi temeinicia acestora prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv art. 74 C. pen. în vigoare.
Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
În consecinţă, dat fiind că recurenţii inculpaţi A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. au adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu legalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior, fiind astfel, neîntemeiate.
Referitor la solicitările recurenţilor inculpaţi de reducere a pedepselor prin prisma prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că ulterior exercitării căii de atac a recursului de către inculpaţi, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de trafic de minori.
Modificările ivite ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru aceştia să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptelor, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la faptele comisă anterior intrării ei în vigoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunea de trafic de minori, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpaţi, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.
Fapta prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În prezent, fapta de trafic de minori este incriminată în art. 211 alin. (1) şi 2 C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani închisoare.
Verificând limitele de pedeapsă din noua reglementare, se constată că acestea au fost reduse atât cu privire la minimul special, dar şi cu privire la maximul special.
Însă, recurenţilor inculpaţi li s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, circumstanţe care nu au corespondent în prevederile art. 75 C. pen. în vigoare.
Or, în acest caz, aplicarea legii mai favorabile se face pe baza aprecierii globale, nefiind posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi a circumstanţelor atenuante; acestea se reţin conform legii determinate ca fiind mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpaţi.
Verificând limitele de pedeapsă menţionate anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt mai favorabile inculpaţilor pe Codul penal anterior, lege care este apreciată ca lege penală mai favorabilă acestora.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă, pe noua legislaţie faptele inculpaţilor sunt sancţionate cu limite teoretic mai mici decât infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea acestora, pe situaţia concretă a speţei, acestora li s-ar îngreuna situaţia întrucât limitele de pedeapsă pe legea nouă, cu reţinerea doar a dispoziţiilor ce au corespondent pe legea nouă, sunt mai mari decât cele aplicabile inculpaţilor pe legea veche.
În concret, dacă s-ar reţine în sarcina inculpaţilor dispoziţiile legii noi, respectiv infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (2) C. pen., pedeapsă minimă ce li s-ar putea aplica ar fi în cuantum de 5 ani închisoare, limita minimă prevăzută de legiuitor.
Or, legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speţă prin raportare doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi), ci numai pe baza calculului pedepsei în raport de fiecare lege în parte şi în raport de împrejurările concrete ale cauzei, instanţa urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport de situaţia concretă.
Aşa cum a arătat şi profesorul Vintilă Dongoroz "pentru a stabili care pedeapsă este mai uşoară, nu ne vom călăuzi după tariful abstract din lege, ci după rezultatele la care se va ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzută de cele două legi toate agravările şi atenuările, rezultând din circumstanţele în care s-a comis faptul".
În consecinţă, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpaţilor recurenţi este legea veche, ce permite acestora aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, motiv pentru care urmează a fi respinse recursurile declarate de aceştia ca nefondate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 183 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 183 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.T.M., C.B.I. şi B.I.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 283/2014. Penal → |
|---|
