ICCJ. Decizia nr. 2832/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2832/2014

Dosar nr. 5288/111/2012

Şedinţa publică din 17 octombrie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 108/P din 22 mai 2013, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele:

A constatat că prin încheierea din 15 noiembrie 2012 s-au admis cererile inculpaţilor M.D.M. şi G.G. şi s-a respins cererea inculpatului C.P.P. de aplicare a procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.P.P., M.D.M., D.C.V. şi G.G., în sensul reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., pentru infracţiunea pentru care fiecare din aceşti inculpaţi a fost trimis în judecată.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul D.M., fiul lui N. şi A., născut în mun. Sibiu, jud. Sibiu, cetăţenie română, căsătorit, fără copii minori, studii superioare, inginer specialist în cadrul R. Bihor, domiciliat în mun. Oradea, str. D., jud. Bihor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.P.P., fiul lui P. şi F., născut în com. Tileagd, jud. Bihor, cetăţenie română, căsătorit, fără copii minori, operator puncte termice la E. Oradea, domiciliat în com. Brusturi, sat Picleu, jud. Bihor, cu antecedente penale care nu constituie recidivă (art. 38 alin. (2) C. pen.), la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C.V., fiul lui I. şi F., născut la data de 20 noiembrie 1987 în mun. Oradea, jud. Bihor, domiciliat în mun. Oradea, str. L., jud. Bihor, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.D.M., fiul lui N. şi F., născut în mun. Oradea, jud. Bihor, domiciliat în mun. Oradea, str. A., jud. Bihor, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.G., fiul lui I. şi E., născut în com. Vatra Moldoviţei, jud. Suceava, cu dom. în Salonta, str. M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor, pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul D.M., pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni pentru inculpaţii C.P.P. şi D.C.V. şi pe un termen de încercare de 4 ani pentru inculpaţii M.D.M. şi G.G., termene stabilite conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost obligat fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 86 alin. (4) C. pen., s-a dispus ca supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere să se efectueze de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanţa pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei sentinţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului D.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi calitatea de inginer specialist în cadrul R. Bihor) cu titlu de pedeapsă accesorie şi în baza art. 65 - 66 C. pen. interzice aceluiaşi inculpat exercitarea aceloraşi drepturi pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 C. pen. li s-a interzis inculpaţilor C.P.P., D.C.V., M.D.M. şi G.G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi activităţi de intermediere pentru persoane fizice şi juridice în relaţia cu R.) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate tuturor inculpaţilor pe durata suspendării executării pedepselor principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. durata reţinerii şi arestării preventive din 20 ianuarie 2011 până la data de 25 ianuarie 2011 incluşi, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.D.M. durata reţinerii din data de 21 ianuarie 2011.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea următoarele sume de bani:

- de la inculpatul D.M., echivalentul în RON a sumei de 100 euro;

- de la inculpatul C.P.P. suma de 150 de RON şi echivalentul în RON a sumei totale de 350 de euro;

- de la inculpatul M.D.M. suma totală de 1450 de RON şi echivalentul în RON a sumei de 100 euro;

- de la inculpatul D.C.V. suma totală de 600 lei;

- de la inculpatul G.G. suma totală de 600 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a câte 150 RON cu titlu de onorariu parţial apărători din oficiu, av. Ţ.C., B.A., G.N. şi C.I., conform delegaţiilor pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 3167, nr. 3169, nr. 3168 toate din 07 iunie 2012, respectiv nr. 3164 din 06 iunie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D.M., C.P.P. şi D.C.V. la plata a câte 3800 RON fiecare şi inculpaţii M.D.M. şi G.G. la plata a câte 3300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanţă la data de 30 mai 2012 sub Dosar nr. 5288/111/2012 au fost trimişi în judecată: inculpatul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul C.P.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul M.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000; inculpatul D.C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi inculpatul G.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În faţa instanţei, la termenul din 31 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii C.P.P., G.G. şi M.D.M. au solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. Prin încheierea din 15 noiembrie 2012 s-au admis cererile inculpaţilor M.D.M. şi G.G. şi s-a respins cererea inculpatului C.P.P. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. De asemenea, s-a amânat cauza în vederea efectuării cercetării judecătoreşti în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.M., C.P.P. şi D.C.V.

Inculpatul D.M. a fost reţinut 24 ore în faza de urmărire penală, la data de 20 ianuarie 2011 şi a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 2/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 21 ianuarie 2011 din 21 ianuarie 2011 până în data de 25 ianuarie 2011 când prin Încheierea penală nr. 2/Î/R/2011 Curtea de Apel Oradea a admis recursul inculpatului, a respins propunerea de arestare preventivă, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 zile impunând inculpatului respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 145¹ alin. (2), raportat la art. 145 alin. (1¹) lit. e), f), g) şi h) C. proc. pen. şi obligaţiile prevăzute de art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1²) C. proc. pen. de a nu se apropia şi lua legătura cu denunţătorii şi martorii din prezenta cauză şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2²) şi alin. (3) C. proc. pen. şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.M. dacă nu este arestat în altă cauză.

Inculpatul M.D.M. a fost reţinut 24 ore în faza de urmărire penală, la data de 21 ianuarie 2012.

Din copia cazierului judiciar a rezultat că inculpaţii G.G., M.D.M., C.P.P. şi D.M. nu au antecedente penale.

Din copia cazierului judiciar a inculpatului D.C.V. a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. 977 din 12 iulie 2010 pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 1458/271/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 250/R din 29 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 - 82 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Fapta de luare de mită săvârşită de inculpatul D.M.

La data de 20 ianuarie 2011, inculpatul D.M., în calitate de funcţionar în cadrul R. Român - Reprezentanţa Bihor, a primit de la inculpatul C.P.P. (denunţător al acestei fapte) suma de 100 de euro care nu i se cuvenea, în legătură cu îndatoririle de serviciu, respectiv pentru a obţine în favoarea denunţătorului, în mod preferenţial, programarea la R. Bihor a unui autoturism pentru omologare şi depreciere şi pentru a-i facilita omologarea altui autoturism pe numele unei persoane încadrată în grad de handicap, în vederea eludării taxei de poluare. Cu acelaşi prilej, nu a respins promisiunea aceluiaşi denunţător de a împărţi ulterior cu acesta o altă sumă de bani.

Această faptă rezultă din coroborarea probelor legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, la data de 01 aprilie 2010, C.P.P. a formulat un autodenunţ, din care a rezultat că în perioada 01 iulie 2007 - 01 iulie 2008, beneficiind de complicitatea funcţionarilor R. Bihor, pe care îi mituia, a reuşit să înmatriculeze circa 30 de autoturisme pe persoane cu handicap. Inginerii R. Bihor îi solicitau mita prin mai multe procedee: fie banii erau lăsaţi în documentaţia necesară omologării autoturismelor, fie inginerii îi dădeau cheile de la autoturismele proprii pentru a pune banii în interiorul acestora, fie mita era lăsată în scrumiera autovehiculului prezentat la omologare. Din cuprinsul aceluiaşi autodenunţ a mai rezultat că sumele de bani erau cerute de funcţionari pentru ca aceştia să "închidă ochii" în momentul în care erau prezentate autoturismele în vederea omologării pe persoane cu handicap, atunci când era folosit acelaşi dispozitiv la mai multe autoturisme, sens în care efectuau fotografii de la distanţă mare, pentru a nu putea fi vizualizate detalii cu privire la acele dispozitive speciale, care, în multe cazuri, erau montate doar formal pe autoturism, funcţionarii neefectuând testarea acestora.

Subsecvent acestui autodenunţ, în dosarul penal instrumentat de DNA - Serviciul Teritorial Oradea, cu privire la faptele de corupţie reclamate, la solicitarea procurorului, Tribunalul Bihor a emis începând cu data de 25 noiembrie 2010 autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane, între care şi inculpaţii, precum şi autorizaţii de efectuare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, pe momente operative, şi de imagini, procurorul dispunând de asemenea, prin ordonanţa din 27 decembrie 2010, autorizarea investigatorului cu identitate reală P.C.I. Rezultatul acestor convorbiri şi înregistrări, precum şi rezultatul activităţii investigatorului, s-a consemnat în procesele-verbale aflate la dosarul cauzei, din cuprinsul acestora rezultând indicii puternice de implicare a funcţionarilor R. Bihor şi a intermediarilor, în fapte de corupţie în legătură cu activitatea R. Bihor.

În acest context, la data de 20 ianuarie 2011, C.P.P. a formulat un nou autodenunţ, în cuprinsul căruia a reiterat aspectele arătate în cel anterior, precizând însă faptul că persoana din cadrul R. cu care avea cea apropiată relaţie şi căreia i-a dat mită în repetate rânduri este inculpatul D.M., inginer în cadrul R. Bihor, precizând că atât pentru efectuarea omologării autoturismelor cu dispozitiv special pentru persoane cu handicap, cât şi pentru obţinerea programărilor preferenţiale în vederea omologării autoturismelor second-hand şi a efectuării deprecierii pentru luna decembrie 2010 - ianuarie 2011, inculpatul D.M. solicita şi primea de regulă de la el o sumă de 50 euro/autoturism.

S-a arătat că din cuprinsul înscrisurilor de la dosar, a rezultat că la data faptelor, inculpatul D.M. era angajat în cadrul R. Român - Reprezentanţa Bihor din anul 2001, în prezent ocupând funcţia de inginer specialist, având ca atribuţii de serviciu şi omologarea vehiculelor, eliberarea cărţii de identitate şi eliberarea certificatului de autenticitate. Potrivit atribuţiilor de serviciu menţionate în fişa postului, în timpul în care şeful Reprezentanţei R. Bihor lipsea din instituţie, indiferent de motiv ori de durată, inculpatul era persoana împuternicită să îl înlocuiască cu privire la exercitarea atribuţiilor specifice acestei funcţii.

Urmare a autodenunţului din data de 20 ianuarie 2011, în aceeaşi zi, C.P.P. a prezentat două bancnote de câte 50 euro, pe care urma să le dea inculpatului D.M.

Având în vedere toate datele existente în cauză la acel moment şi cuprinsul autodenunţurilor inculpatului C.P.P., s-a procedat la realizarea flagrantului, consemnându-se într-un proces-verbal şi în prezenţa martorilor asistenţi seriile bancnotelor prezentate de inculpatul C., care au fost inscripţionate cu marker invizibil şi cu substanţă fluorescentă, cu menţiunea "mită 20 ianuarie 2010" şi, în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Bihor procedându-se la montarea aparaturii tehnice asupra denunţătorului C.P.P.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 16:15, C.P.P. s-a deplasat la sediul R. Bihor, unde s-a întâlnit cu inculpatul D.M. în curtea instituţiei.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.P.P. şi D.M., rezultă că primul i-a cerut să-i verifice dacă un autoturism de teren M., al cărui proprietar din Satu Mare doreşte să îl înmatriculeze pe persoană cu handicap, este sau nu furat din străinătate, inculpatul D.M. spunându-i că nu poate verifica autoturismul prin Interpol, însă l-a încredinţat că va face verificările de rigoare în registrul instituţiei.

În cadrul aceloraşi discuţii, C.P. i-a solicitat inculpatului D.M. să-i faciliteze şi programarea şi omologarea unui autoturism R.D., ce aparţine unei persoane din Beiuş într-un timp cât mai scurt, persoană care ar fi interesată să obţină şi o depreciere pentru acest autoturism, solicitare la care inculpatul D.M. i-a răspuns că "ţi le fac mâine pe amândouă dacă le aduci".

Din cuprinsul aceloraşi discuţii, rezultă că inculpatul D.M. îi sugerează denunţătorului ca pentru obţinerea documentaţiei necesare precum şi a dispozitivului special în vederea omologării şi înmatriculării autoturismului M. pe o persoană cu handicap, să ia legătura cu inculpatul M.D., poreclit "P.", deoarece acesta din urmă îi cunoaşte pe reprezentanţii B. Câmpina, care "dă telefon astăzi şi mâine ai hârtia", C.P.P. dând inculpatului D.M. o hârtie pe care acesta să noteze datele de identificare ale autoturismului.

Pentru a efectua acele verificări ale celor două autoturisme, precum şi a programa autoturismul R.D. pentru a doua zi, inculpatul D.M. s-a deplasat în biroul său, iar după câteva minute a revenit şi i-a spus denunţătorului că autoturismul M. era deja omologat în Satu Mare din 2009, având carte de identitate, sens în care i-a înmânat lui C.P.P. un bileţel pe care i-a scris seria cărţii de identitate a autovehiculului în cauză, spunându-i că întrucât autoturismul are deja carte de identitate, mai trebuie să fie rezolvată doar comanda de handicap şi documentaţia aferentă, sens în care i-a dat numărul de telefon al inculpatului M.D., însă sus-numitul nu a răspuns la apelurile telefonice ale celor doi.

În legătură cu programarea şi omologarea unui autoturism R.D., inculpatul C.P.P. i-a dictat inculpatului D.M. datele autoturismului, pe care acesta le-a notat pe o coală de hârtie, după care acesta din urmă s-a deplasat din nou la birou pentru a face programare, iar după câteva minute, l-a sunat pe C., spunându-i că nu este bun C.N.P.-ul dictat, astfel că acesta din urmă i-a dictat C.N.P.-ul său pentru a face programarea. În baza înţelegerii dintre cei doi, inculpatul D.M. a efectuat programarea autoturismului respectiv pentru a doua zi.

După efectuarea acelei programări, inculpatul D.M. a revenit în curtea instituţiei, ocazie cu care C.P. i-a propus inculpatului să se îndrepte înspre autoturismul inculpatului: "hai spre ma (...) Că mă vede tată lumea-aici, iar", la care inculpatul, fără nicio reţinere, i-a răspuns "sigur, nicio problemă".

După câteva secunde, inculpatul a intrat în autoturismul său, iar apoi a urcat şi denunţătorul C.P.P. în partea dreaptă. După o scurtă discuţie legată de acel autoturism pentru care se dorea înmatricularea pe persoană încadrată în grad de handicap, denunţătorul, care avea în mână certificatul autoturismului M. din Franţa, precum şi bileţelul înmânat anterior de inculpat, i-a remis acestuia cele două bancnote de câte 50 euro pentru cele două servicii pe care i le-a solicitat, respectiv pentru că i-a programat în mod preferenţial un autoturism pentru omologare şi depreciere şi pentru că urma să-i faciliteze omologarea autoturismului ce avea carte de identitate pe persoană cu handicap.

Acceptarea şi primirea mitei de către inculpatul D.M., rezultă şi din convorbirile purtate între cei doi redate în procese-verbale aflate la dosarul de urmărire penală şi din fişierele video.

Relevantă este următoarea discuţie dintre cei doi, avută în momentul luării mitei de către inculpatul D.M.:

C.P.: La (...) la asta am luat avans 500 de euro! Îţi dau şi ţie o sută şi ne-mpărţim pă restul (...) Uite aicea!

D.M.: (neintelegibil).

C.P.: Na! Deci aialaltă-i mâine dimineaţă, te ocupi tu de ea, vin aici şi (...)

D.M.: Da, ţi-o fac! Nicio problemă!

După ce, cu acelaşi prilej, între denunţătorul C.P.P. şi inculpatul D.M. s-au purtat în continuare mai multe discuţii, inclusiv legate de înmatricularea autoturismului pe numele persoanei cu handicap, cei doi s-au despărţit, inculpatul C.P.P. a părăsit autoturismul iar inculpatul D.M. a încercat să părăsească sediul R. Bihor la volanul autoturismului personal, însă la poartă, a fost oprit de organele de urmărire penală.

Fiind întrebat de procuror dacă are sume de bani asupra sa, acesta a răspuns afirmativ, arătând că deţine suma de 250 euro şi 250 RON. Inculpatul a fost întrebat despre provenienţa banilor, la care acesta a răspuns că "o parte din bani, respectiv 100 euro, i-am primit de la numitul C.P.P. pentru a-i facilita omologarea unui autoturism".

În prezenţa martorilor asistenţi, inculpatului D.M. i s-a solicitat să citească seriile de pe bancnotele având cupiura de 50 de euro primite ca mită de la C.P.P., constatându-se că acestea au aceeaşi serie cu cele consemnate în procesul-verbal din data de 20 ianuarie 2011.

Aceeaşi situaţie de fapt este susţinută şi de declaraţia inculpatului C.P.P. (denunţător în raport de această faptă) din 21 ianuarie 2011, declaraţie menţinută succesiv, în cadrul reaudierilor din datele de 24 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 şi 07 mai 2012, inclusiv în prezenţa apărătorului ales.

În declaraţia de învinuit din 21 ianuarie 2011, la o zi de la data flagrantului, inculpatul C.P.P. a confirmat neechivoc, că i-a dat inculpatului D.M., în mână, cele două bancnote de câte 50 de euro, declaraţie menţinută ulterior. În declaraţia din 24 ianuarie 2011, C.P.P. a mai arătat că ştia că inculpatul D.M., pentru 50 euro, face programări peste rând. În declaraţia din 27 ianuarie 2011 a explicat de ce intermediarul A. îi dădea inculpatului D.M. 100 euro/autovehicul omologat pe persoană cu handicap şi nu 50 euro (pentru că monta acelaşi dispozitiv pe toate autovehiculele, aspect cunoscut de inculpat), a arătat cum inculpatul D.M. le cererea 50 euro, cum unora le cerea să lucreze numai prin SC R. Sovata (în timp ce altor intermediari le accepta să lucreze şi prin SC B. SRL Câmpina, fără a mai fi necesară prezentarea autoturismului la instituţia respectivă în vederea montării dispozitivului special, pe care îl montau intermediarii provizoriu în Oradea).

Declaraţia din 21 ianuarie 2011 dată de C.P.P., se coroborează şi cu situaţia de fapt expusă autodenunţurile sale din 01 aprilie 2010 şi din 20 ianuarie 2011, în care a explicat întreg circuitul infracţional care s-a creat în relaţia cu R. Bihor, circuit din care făcea parte şi inculpatul D.M..

Toate aceste probe confirmă practica obişnuită care se folosea în relaţia dintre intermediari şi funcţionarii R. Bihor, inclusiv de inculpatul D.M., pentru efectuarea programărilor preferenţiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap.

Atitudinea procesuală a inculpatului C.P.P., constantă până la data de 07 mai 2012 (când a arătat expres, în prezenţa apărătorilor aleşi, că îşi menţine în totalitate declaraţiile din 21, 24, 27 ianuarie 2011 date în faţa procurorilor DNA), constantă un interval de timp de peste 2 ani, confirmă veridicitatea susţinerilor sale.

S-a arătat că schimbarea atitudinii procesuale a inculpatului C.P.P. odată cu declaraţia din 10 mai 2012, la peste un an şi trei luni de la data flagrantului şi motivele neplauzibile invocate, au condus instanţa de fond la concluzia că aceste declaraţii ulterioare, inclusiv cea dată în faţa instanţei sunt nesincere şi circumstanţiale.

Aceste susţineri ulterioare au fost menite să explice poziţia procesuală a inculpatului D.M. (şi aceasta diferită faţă de cea avută în momentul flagrantului), care până la acel moment nu avea niciun fel de susţinere probatorie, dar şi să înlăture ori cel puţin să minimalizeze întreg contextul în care a fost realizat flagrantul, apărările ulterioare ale inculpatului D.M. confirmând aceleaşi aspecte.

La rândul său, inculpatul D.M., prin lejeritatea, promptitudinea şi normalitatea cu care a dat curs solicitărilor inculpatului C.P.P. din data de 20 ianuarie 2011, prin lejeritatea cu care a acceptat propunerea inculpatului C.P. de a se îndrepta înspre autoturismul său pentru a primi mita (pentru a nu fi văzuţi de toată lumea), prin lejeritatea cu care a acceptat şi primit mită, prin caracterul degajat al discuţiilor celor doi de la aceeaşi dată, a dovedit firescul situaţiei în care se afla, prin atitudinea sa confirmând veridicitatea autodenunţurilor inculpatului C.P.P., cu privire la modul în care se proceda pentru efectuarea programărilor preferenţiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap.

Caracterul neechivoc, fără ezitări al explicaţiilor inculpatului D.M. în legătură cu provenienţa sumei de 100 euro, din momentul surprinderii sale (explicaţii reiterate şi în faţa declaraţiile date ulterior), explicaţii prin care a confirmat acceptarea şi primirea mitei, conduce la aceeaşi concluzie.

După ce inculpatul D.M. a recunoscut, în momentul surprinderii sale atât că a primit, din banii avuţi asupra sa, 100 euro, de la C.P.P., cât şi scopul primirii acestora - pentru a-i facilita omologarea unui autoturism, ulterior, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, a arătat că exact în clipa în care C.P.P. a dat să coboare din autoturism, a lăsat lângă schimbătorul de viteză 100 euro, două bancnote a câte 50 de euro fiecare, după care a coborât în grabă din autoturism. În continuare, inculpatul D.M. a arătat că în momentul în care C. a coborât, lăsând banii lângă schimbătorul de viteză, i-a cerut în mod expres să-şi ia banii de acolo, însă acesta a plecat în grabă, motiv pentru care inculpatul D.M. a luat banii şi i-a pus în buzunar cu intenţia de a-i restitui la prima întâlnire pe care urma să o aibă cu acesta.

Cu toate acestea, inculpatul D.M. a recunoscut că la data de 20 ianuarie 2011, anterior momentului în care C.P.P. i-a lăsat cele două bancnote de câte 50 euro, a dat curs solicitărilor acestuia, legate de efectuarea programării preferenţiale şi de omologarea autoturismului pe persoană cu handicap (servicii pentru care de altfel, inculpatul C.P.P. i-a dat mită). A mai recunoscut că anterior, fără să primească vreo sumă necuvenită, a mai efectuat programări preferenţiale la R. Bihor, la solicitările aceluiaşi C.P.P.

Situaţia de fapt expusă de inculpatul D.M. în cursul urmăririi penale - în care a arătat în esenţă că, cu ocazia flagrantului, banii au fost lăsaţi de C. lângă schimbătorul de viteze al autoturismului şi că el i-ar fi luat de acolo cu intenţia de a-i restitui acestuia, fiind însă surprins de organele judiciare - este contrazisă atât de declaraţiile iniţiale ale inculpatului C.P.P. cât şi de procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio-video aferente discuţiei dintre cei doi, din cuprinsul cărora rezultă neechivoc că în momentul înmânării celor două bancnote de câte 50 de euro de către C.P.P., inculpatul D.M. le-a introdus imediat într-un buzunar din partea dreaptă, iar după aceea, au purtat discuţii amicale câteva minute, din cuprinsul cărora nerezultând niciun indiciu că inculpatul ar fi dorit restituirea acelor bancnote ori că ar fi respins promisiunea de împărţire ulterioară a restului de 500 euro luat ca şi avans de către C.P.

Din înregistrarea video aferentă discuţiei dintre cei doi rezultă că imediat ce C.P.P. a ieşit din autoturismul inculpatului, s-a îndreptat cu un mers obişnuit şi nu în grabă (cum a susţinut inculpatul D.M.) înspre un autoturism, care se afla în imediata apropiere a autoturismului inculpatului.

Din aceeaşi înregistrare video, nu rezultă ca, imediat după primirea mitei ori imediat după părăsirea autoturismului de către C.P.P., inculpatul D.M. să fi avut vreun gest de neacceptare, de refuz al mitei, că ar fi încercat să-l urmeze pe C.P.P. pentru a-i restitui de îndată cele două bancnote, ori că ar fi încercat să-l apeleze telefonic (astfel cum a făcut atunci când a constatat că acel CNP nu e bun).

Instanţa de fond a mai reţinut şi caracterul contradictoriu al declaraţiilor aceluiaşi inculpat, în legătură cu locul în care ar fi fost puse/aruncate cele două bancnote de către inculpatul C.P.P.

După ce pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul D.M. a arătat că bancnotele au fost puse lângă schimbătorul de viteze, în faţa instanţei a arătat că în momentul în care a coborât, înainte să închidă portiera a aruncat în faţa scaunului din partea dreaptă cele două bancnote de 50 euro fără să-i spună nimic (această atitudine procesuală a inculpatului s-a schimbat concomitent cu cea a inculpatului C.P.P., care şi el, în faţa instanţei a arătat că a aruncat cele două bancnote de câte 50 euro, în contradicţie totală cu tot ceea ce a declarat anterior). Văzând că acesta a aruncat ceva instinctiv s-a uitat la ce a aruncat, a văzut cele două bancnote, le-a ridicat şi l-a căutat cu privirea pentru a i le restitui însă deşi era vorba de câteva secunde, a dispărut. S-a îndreptat cu autoturismul spre a doua poartă moment în care a fost oprit de organele judiciare, cărora le-a spus că cei 100 euro de la inculpatul C.P. sunt pentru o omologare. A arătat că nu a mai purtat nicio discuţie cu inculpatul C.P. după ce acesta a aruncat cele două bancnote. Nu a putut preciza de ce nu l-a sunat pe inculpatul C.P. de pe telefonul mobil imediat pentru a-i restitui suma de 100 euro, datorită probabil timpului foarte scurt din acel moment până în momentul în care a ajuns la poarta instituţiei.

Prin urmare, probele expuse anterior dovedesc neechivoc acceptarea şi primirea mitei de către inculpatul D.M., pentru serviciile solicitate de inculpatul C.P., solicitare căreia i-a dat curs şi dovedesc nesinceritatea declaraţiilor inculpaţilor C.P.P. (subsecvente datei de 07 mai 2012) şi D.M. (subsecvente momentului flagrantului).

Contrar apărărilor expuse de inculpatul D.M., instanţa de fond a apreciat că flagrantul din data de 20 ianuarie 2011 nu a fost organizat cu încălcarea prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nefiind vorba de o determinare, o provocare a inculpatului D.M. (de către autorităţile judiciare) să săvârşească infracţiunea de luare de mită.

Contrar aceloraşi apărări, instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt din prezenta cauză nu este una similară celor avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile Teixeira de Castro c Portugaliei, Vanyan c. Rusiei şi Ramanuskas c Lituaniei.

În cauza Teixeira de Castro c Portugaliei s-a reţinut de către Curte, ca elemente esenţiale, că intervenţia celor doi agenţi de poliţie nu a avut loc ca parte a unei operaţiuni anti-trafic de droguri ordonată şi supravegheată de către un judecător, cazierul reclamantului era alb şi nimic nu sugera că era tentat să se implice în traficul cu droguri, până când nu a fost abordat de către poliţie, nu s-au găsit droguri la domiciliul reclamantului, iar instanţele naţionale s-au bazat în hotărârile de condamnare pe declaraţiile celor doi ofiţeri de poliţie.

În cauza Vanyan c. Rusiei, Curtea a concluzionat că nu a existat nicio dovadă care să sugereze că înainte de intervenţia agentului, existau motive să se suspecteze că reclamantul a fost un traficant de droguri şi că nu era nimic care să sugereze că infracţiunea ar fi fost comisă dacă nu ar fi existat intervenţia agentului sub acoperire (în cauză era vorba de condamnarea reclamantului pentru participarea la procurarea de heroină şi deţinerea acesteia, fără intenţia de vânzare şi pentru complicitate la cumpărarea de heroină de către agentul sub acoperire, Curtea limitându-şi analiza doar la episodul legat de cumpărarea heroinei de către agentul sub acoperire).

În cauza Ramanuskas c Lituaniei, Curtea a avut în vedere, pentru a stabili dacă intervenţia autorităţilor se realizează într-un mod pasiv, în primul rând că nu exista nicio dovadă că reclamantul a comis infracţiuni în prealabil, în special infracţiunile legate de corupţie şi că reclamantul a fost supus flagrantului pentru a săvârşi o infracţiune, cu toate că nu existau dovezi obiective - altele decât zvonuri - care să sugereze că reclamantul a avut intenţia de a se angaja în astfel de activităţi.

În toate aceste cauze, elementul esenţial reţinut de Curte a fost lipsa oricăror dovezi care să sugereze că înainte de intervenţia organelor judiciare, existau motive să se suspecteze reclamanţii de comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni. S-a mai reţinut şi faptul că nu era deschisă o anchetă preliminară, dar şi că intervenţia agenţilor nu a avut loc ca parte a unei operaţiuni ordonată şi supravegheată de către un judecător.

Toate aceste elemente deosebesc fundamental situaţia de fapt din prezenta cauză, în legătură cu flagrantul realizat la data de 20 ianuarie 2011, de situaţia de fapt analizată de Curte în cele trei cazuri.

În prezenta cauză, activitatea autorităţilor judiciare de realizare a flagrantului respectă garanţiile conferite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare, cât timp contactul denunţătorului cu inculpatul a avut loc în contextul în care, la momentul respectiv existau suficiente indicii care să susţină presupunerea rezonabilă că inculpatul D.M. obişnuia să efectueze programări preferenţiale şi să participe la procedura de omologare a autovehiculelor pe persoane cu handicap pentru eludarea taxei de poluare, contra unor sume de bani.

O confirmă cele două autodenunţuri ale inculpatului C.P.P., care încă din data de 01 aprilie 2010 a expus organelor de anchetă întregul circuit din care făceau parte şi funcţionari din cadrul R. Bihor, în care este identificat inclusiv inculpatul D.M., C.P.P. expunând detaliat relaţiile pe care le avea cu acesta, înţelegerea mai veche pe care o avea cu inculpatul D.M., când avea calitatea de director adjunct la R. Bihor, modul în care trebuia procedat pentru înmatricularea autovehiculelor pe persoană cu handicap, inclusiv cu referire la SC R. SRL Sovata (făcând referiri la cazuri concrete, între care şi cel al martorei I.V., în legătură cu care inculpatul C.P.P. a şi fost trimis în judecată, autoturism omologat de inculpatul D.M.), sumele de bani ce i se cuveneau inculpatului D.M. pentru omologarea fiecărui autovehicul şi pentru realizarea cât mai rapidă a verificării, sumele de bani pe care i le dădea aceluiaşi inculpat pentru obţinerea programărilor preferenţiale pentru luna decembrie 2010, etc.

A confirmat-o ulterior şi inculpatul D.M. însuşi în declaraţiile date, acesta recunoscând că a mai făcut astfel de programări preferenţiale în favoarea unor cunoştinţe, între care şi C.P.P.

O confirmă şi convorbirile telefonice (interceptate în baza autorizaţiei dată de judecător), purtate de inculpatul D.M. anterior realizării flagrantului, din care rezultă că acesta obişnuia să efectueze programări preferenţiale cu privire la care exista suspiciunea că obţinea venituri suplimentare.

Relevante sunt în acest sens discuţiile purtate între inculpatul D.M. şi martora S.G., colegă de serviciu a acestuia, la data de 29 noiembrie 2010, ora 09:23, colegă care în acea perioadă se afla în concediu de maternitate: inculpatul D.M.: "auzi G., daca tu vrei, căci mi-e şi aşa să vorbesc prin telefon, îţi mai bag câte o maşina pe locul tău aşa pe răspunderea mea, aşa de Moş Crăciun" (...) "Aşa, pentru Moş Crăciun, înţelegi?" (...) S.G. "eu am fost foarte curioasă de treaba asta, căci ştii că şi anul trecut ne-am jucat aşa ca şi Dumnezeii, ştii". Pe parcursul aceleiaşi discuţii, inculpatul i se plânge interlocutoarei că este foarte mult de lucru, fiind omologate câte 230 de autoturisme pe zi, iar funcţionarii R. nu sunt plătiţi pentru orele suplimentare, dar îi comunică martorei că toţi angajaţii sunt foarte mulţumiţi de acest fenomen al omologărilor autoturismelor într-un ritm extrem de alert.

Relevante sunt şi discuţiile purtate între C.P.P. şi D.M., la momentul flagrantului:

C.P.: Astăzi ai lucrat ceva?

D.M.: N-am, mă, nu sunt maşini!

C.P.: Păi, gata cu taxa!

D.M.: Asta e, sunt puţine maşini şi mulţi noi (...) Mulţam la D-zeu dacă te duci cu 50 de RON în buzunar, ca să (...)

C.P.: Trec vremurile alea bune (...)

D.M.: Să ai de (...) de pâine şi de o bere şi de io ştiu ce-ţi trebuie! Şi asta îi bine!

Flagrantul a fost realizat în condiţiile în care, în baza autodenunţurilor inculpatului C.P.P. s-a demarat o anchetă preliminară coordonată de procuror, în cadrul căreia judecătorul a fost cel care a emis autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice şi de înregistrare audio-video şi de imagini, în mediul ambiental.

Flagrantul a fost realizat în contextul în care, la momentul respectiv existau indicii că inculpatul D.M. era parte a lanţului infracţional descris de inculpatul C.P.P., ca funcţionar la care se raporta traficul de influenţă în care era implicat, între alţii, inculpatul C.P.P., dar şi ca destinatar al unor sume primite necuvenit de la intermediarii care-şi desfăşurau activitatea în relaţia cu R. Bihor, inclusiv de la inculpatul C.P.P., pentru efectuarea programărilor preferenţiale, respectiv pentru omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap, servicii în legătură cu care s-a şi realizat flagrantul.

În acest context, prin realizarea flagrantului nu s-a dorit altceva decât să se strângă probe în legătură cu activitatea infracţională în care părea că este implicat inculpatul D.M., în legătură cu faptele la care făcea referire inculpatul C.P.P. în autodenunţurile sale, fiind lipsit de relevanţă faptul că probatoriul administrat ulterior flagrantului, nu a susţinut acele suspiciuni.

Prin urmare, o astfel de intervenţie a autorităţilor este conformă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, expusă anterior, cât timp, la momentul realizării flagrantului, a existat o suspiciune rezonabilă că inculpatul D.M. era implicat în săvârşirea unor fapte de corupţie în legătură cu efectuarea programărilor preferenţiale şi omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap, în cadrul R. Bihor, cât timp activitatea denunţătorului a fost autorizată şi supravegheată de autorităţile judiciare, în condiţiile legii şi cât timp prin intervenţia denunţătorului s-a dorit strângerea probelor, într-o ocazie obişnuită, în legătură cu faptele de corupţie descrise de denunţător, în care era implicat inculpatul D.M.

Inculpatul C.P.P. intermedia pentru diferite persoane, obţinerea programării, omologării şi înmatriculării autoturismelor în circulaţie, inclusiv în vederea omologării de autoturisme pe persoane cu handicap, în schimbul unor sume de bani, prevalându-se de influenţa reală pe care o avea faţă de funcţionarii R. Bihor. Astfel:

a) În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de influenţa pe care o are la funcţionarii R. Bihor, inculpatul C.P.P. a pretins şi primit de la martora I.V. pentru sine suma de 300 euro, pentru ca, în baza acestei influenţe, să-i faciliteze omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap, a autoturismului marca V. adus din Italia.

Din declaraţiile martorei I.V. rezultă că la sfârşitul lunii noiembrie 2010, a dobândit un autoturism marca V. din Italia, în acest sens obţinând, pe numele ei pe o perioadă de 3 luni, numere provizorii de înmatriculare pentru a putea circula cu autoturismul. După această perioadă, a intenţionat să înmatriculeze autoturismul în circulaţie, însă a constatat că pentru aceasta era necesar să plătească o taxa de poluare în cuantum de circa 10.000 euro şi un impozit anual în sumă de 6.000 RON, având în vedere capacitatea cilindrică mare a autoturismului. Întrucât nu îşi permitea să plătească o astfel de taxă exorbitantă, aceasta s-a interesat dacă nu există alte modalităţi de înscriere în circulaţie a autoturismului fără plata acestor taxe. O cunoştinţă de-a martorei, pe nume A. (poreclită "A."), a pus-o în legătură cu inculpatul C.P.P., care urma să se ocupe de înmatricularea autoturismului şi să rezolve toate actele necesare la R. Bihor şi la Poliţie pentru suma totală de 2.500 euro. La data de 9 decembrie 2010, s-a deplasat împreună cu A. la sediul R. Bihor, unde s-a întâlnit pe inculpatul C.P.P., ocazie cu care acesta a asigurat-o că pentru 2.500 euro va reuşi să-i rezolve "problema".

Martora I.V.a arătat că, având convingerea că inculpatul are cunoştinţele şi relaţiile necesare la R. Bihor şi la celelalte instituţii pentru a-i rezolva înmatricularea autoturismului fără să achite taxa de poluare, i-a dat acestuia suma de 1.500 euro, urmând ca diferenţa de 1.000 euro să i-o remită după înmatricularea definitivă a autoturismului în circulaţie. Cu acea ocazie, inculpatul i-a comunicat martorei că pentru această sumă de bani îi va "rezolva" dispozitivul special şi omologarea la R., precizând că 3.000 RON costă dispozitivul special ce urma să fie montat în autoturism la Sovata, circa 700 RON reprezintă taxele la R. Bihor, iar diferenţa este partea lui pentru că îi facilitează omologarea autoturismului pe persoană cu handicap.

După ce autoturismul a fost omologat, inculpatul C.P.P. s-a ocupat de găsirea unei persoane cu handicap, pe numele căreia urma să fie înmatriculat autoturismul, fiind identificat în acest scop martorul K.I. La sfârşitul lunii decembrie 2010, cei trei s-au întâlnit, fiind perfectate actele necesare înmatriculării la un birou de copiat acte. Când însă martora i-a comunicat lui K.I. că există posibilitatea să înstrăineze autoturismul înainte de expirarea celor 5 ani (perioadă în care potrivit legii persoana cu handicap are interdicţie de vânzare), cerându-i acestuia ca în această situaţie să fie de acord să schimbe procura pe noul proprietar real al autoturismului, acesta nu a fost de acord, astfel încât autoturismul respectiv nu a mai fost înmatriculat.

Martora I.V. a arătat că dacă inculpatul nu i-ar fi garantat că îi facilitează înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare şi a impozitului auto rezolvându-i problemele la R. şi la poliţie, nu i-ar fi dat banii.

S-a arătat că în faţa instanţei, martora a reiterat aceleaşi aspecte, arătând că inculpatul a asigurat-o că va rezolva omologarea şi înmatricularea autoturismului pe persoană cu handicap şi nu doar i-a promis că va încerca. Nu a mai primit înapoi vreo sumă, inculpatul C.P. spunându-i că din cei 1500 euro lui i-au rămas circa 300 - 400 euro restul reprezentând taxe achitate. Înţelegerea cu C.P.P. nu s-a mai finalizat din cauza persoanei cu handicap care s-a răzgândit în faţa poliţiei, persoană care de altfel a manifestat o stare de temere pe tot parcursul procedurilor determinată de faptul că autoturismul avea o capacitate cilindrică prea mare. După ce acesta s-a răzgândit, inculpatul C.P.P. i-a reproşat martorei de ce i-a spus acelei persoane despre intenţia ei de a revinde maşina înainte de împlinirea termenului de 5 ani spunându-i că va mai dura până va mai găsi o altă persoană cu handicap.

Din declaraţia numitului A.I. rezultă că dispozitivul de adaptare care a fost montat pe acel autoturism îi aparţinea, iar documentaţia aferentă a obţinut-o prin curierat, ca urmare a unor comenzi telefonice, purtând în acest sens două convorbiri telefonice cu reprezentanta firmei SC B. SRL Câmpina, de pe numărul de telefon al inculpatului C.P.P.

Aceste probe se coroborează şi cu înscrisurile de la dosar, din cartea de identitate a vehiculului W. rezultând că acest autoturism a fost omologat la R. la data de 10 ianuarie 2011 de către inculpatul D.M.

Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice confirmă aceeaşi situaţie de fapt.

Relevante sunt următoarele convorbiri telefonice dintre A. (cunoştinţa martorei I.V., prin intermediul căreia l-a cunoscut pe inculpatul C.P.P.) şi inculpat:

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 11:20:21 - 11:21:42:

A. - Şi varianta aia cu handicapat mai există?

C.P.P. - Mai există şi undeva la 2000 de euro este o lucrare din aia.

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 11:20:21 - 11:21:42 se discută următoarele:

A. - Eu aşa i-am spus că e 2500 (se referă la I.V.) dar tu rezolvi tot da?

C.P.P. - E bine, ok! Da!

A. - No fii atent aicea cât durează? Şi persoana aia tu rezolvi tot aşa-i?

C.P.P. - Da! Deci durează 2 zile ca să o duc la Sovata să monteze acolo.

A. - Da.

C.P.P. - Trebuie să merg la Sovata.

A. - Şi tu faci tot!

C.P.P. - Da şi ziua următoare la R. şi aproximativ într-o săptămână se poate preda actele la Poliţie.

- convorbirea telefonică purtată la data de 27 noiembrie 2010, în intervalul orar 13:53:36 - 13:54:48

A. - Auzi? Hai să îţi spun ceva. Deci asta înseamnă că va fi pe numele lui respectivu (se referă la persoana cu handicap), da?

C.P.P. - Da, da.

A. - Cât timp?

C.P.P. - Nu se ştie. Acuma legea e cu 5 ani, dar dacă se schimbă în ianuarie poate să o transcrie.

A. - Am înţeles. Dar ceva (...)?

C.P.P. - procură specială şi contract de comodat îţi fac eu.

Relevante sunt şi convorbirile telefonice dintre martora I.V. şi inculpat, în legătură cu costurile totale ale înmatriculării autoturismului martorei pe persoană cu handicap:

C.P.P. - Nu ştiu când vine. Eu v-am spus frumos în 2500 căci eu 2500 v-am spus în maşină nu 3000 da? Deci 1500 am luat avansul, iar 1000 când e gata. Deci l-a mine nu a ajuns 3000! Deci în 2500 nu se încadrează ca să plătesc eu toate inclusiv asigurare şi impozit.

I.V.- Păi a venit A. şi o voi întreba ce a făcut cu 500, căci pe mine 3000 mă costă nu 2500.

C.P.P. - Asta ca asta dar a mai sunat ca să îmi mai duc la maică-sa 250 de euro din banii ăia căci nu îi ajunge să ia lemne. Păi eu ce fac atunci credeţi că o fac aşa. Deci 800 de euro a fost numai comanda şi handicapul.

I.V. - Aşa şi 200 a fost RAR-ul.

C.P.P. - Da aşa. Dacă eu îi dau ei din 1500 încă 250 înseamnă căci eu am făcut bonus, am făcut de gratis!

I.V. - Da.

C.P.P. - Handicapaţii cer 800 - 1000 (...)

I.V. - Nu îi daţi pentru căci eu i-am dat 500. Eu când am fost cu ea la dumneavoastră în ziua aia i-am dat 500.

C.P.P. - Păi eu am stabilit cu dumneavoastră şi atuncea 2500 îmi trebuie. Undeva la 2800 căci e mai mare asigurarea şi astea.

I.V. - Ea a zis că sunteţi omul nu ştiu cărui comisar şi ea trebuie să dea la comisar 500.

C.P.P. - Nu trebuie să dea la nimeni căci eu fac maşinile, nu ea nici comisarul şi nici nimeni! Deci acesta e tariful nu mă las păcălit la motor de 5000 depăşeşte tariful! La restul maşinilor la B. cu motor de 2,5 - 3 mii de litrii cu 2500 de euro am făcut.

I.V. - Deci eu trebuie să dau 3000! Am dat 2000 până acum şi mai am 1000 de dat

I.V. - Aţi primit ţeapă de la A., nu de la mine.

C.P.P. - Deci doamnă, eu nu primesc ţeapă căci eu am făcut atâtea maşini că dau ţeapă, nu iau ţeapă.

I.V. - Deci eu v-am spus am martori acolo au fost amândoi italienii când i-am dat 500 de euro.

C.P.P. - Bine dar ce aţi crezut că face ea cu 500 de euro?

I.V. - A zis că îi dă la comisar.

C.P.P. - Bine no (...)

I.V. - Până la urmă am aflat căci ea vă cunoaşte direct!

C.P.P. - Eu nu fac de gratis mai bine mă duc atunci în fiecare zi aici la R. şi fac 300 de euro la 3 maşini nu mă stresez nici la Sovata nici pe drum, deci chiar nu mă stresez. No bine fiţi liniştită căci aşa cum am făcut-o la R. aşa o şi înmatriculez. Vă sun eu da? (convorbire telefonică purtată la data de data de 14 decembrie 2010, în intervalul orar 17:35:10 - 17:40:51)

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.P.P. a recunoscut că prevalându-se de relaţiile pe care le are la R. Bihor, a primit de la martora I.V. suma de 300 euro pentru a-i facilita omologarea autoturismului martorei pe o persoană cu handicap şi că s-a ocupat de înmatricularea acestuia. A mai arătat că pentru a face rost de acel dispozitiv special, a apelat la A.I., care s-a deplasat cu autoturismul în cauză la Sovata, unde a fost montat dispozitivul pe autoturism, după care tot A.I. a fost la R. Bihor, unde a obţinut omologarea autoturismului. A mai arătat că după ce martora s-a răzgândit, având în vedere că persoana cu handicap nu a fost de acord cu revânzarea autoturismului, în ianuarie 2011 s-a reîntâlnit cu martora I.V. căreia i-a comunicat că nu a găsit o altă persoană cu handicap, condiţii în care martora s-a supărat şi l-a sunat în mai multe rânduri.

A mai arătat inculpatul C.P.P. că a considerat că el şi-a făcut datoria pentru banii respectivi, în sensul că i-a facilitat martorei omologarea autoturismului la R. Bihor, prin intermediul inginerului D.M.

S-a arătat că în faţa instanţei, inculpatul C.P.P. deşi a recunoscut că a primit de la martora I.V. suma de 300 euro, a revenit asupra poziţiei procesuale anterioare şi a negat că ar fi spus martorei că pretinde şi primeşte acea sumă de bani pentru a interveni pe lângă funcţionarii R. Bihor pentru omologarea acelui autoturism, poziţie procesuală care va fi înlăturată, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

b) În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de influenţa pe care o are la funcţionarii R. Bihor, inculpatul C.P.P. a pretins de la investigatorul cu identitatea reală P.C. pentru sine suma de 300 euro şi 50 euro pentru a-i preda unui funcţionar R., ca să-i faciliteze omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap, a autoturismului marca F.E.

Din cuprinsul proceselor-verbale întocmite de investigatorul autorizat în cauză rezultă că la data de 06 ianuarie 2011, s-a înţeles telefonic să se întâlnească cu inculpatul, pentru a discuta în legătură cu un autoturism marca F.E. În ziua următoare, cei doi s-au întâlnit, inculpatul C.P.P. spunându-i că ar putea intermedia înmatricularea autoturismului pe numele unei persoane încadrată cu grad de handicap, fiind astfel scutit de achitarea taxei de primă înmatriculare, cu suma totală de circa 2.200 euro, fiind necesar să fie identificată o persoană cu grad de handicap pe numele căreia să facă înmatricularea. Inculpatul C.P.P. i-a solicitat să-l contacteze telefonic pe patronul firmei R. Sovata, care îi va comunica suma ce trebuie achitată pentru întocmirea documentaţiei şi a dispozitivului necesar înmatriculării autoturismului pe numele unei persoane cu handicap. În acest sens, investigatorul a apelat numărul de telefon şi a purtat o discuţie cu acea persoană, care i-a transmis că problema se poate rezolva în câteva zile şi că pentru autoturismul în cauză, costul ar fi de 3.000 RON. După aceasta C.P.P. a început să noteze pe o bucată de hârtie, defalcat toate sumele care trebuie plătite de investigator pentru înmatriculare, între care s-a regăsit şi suma de 300 euro ce i s-ar fi cuvenit inculpatului pentru că intermediază rezolvarea înmatriculării dar şi suma de 50 euro, "taxă" pentru inginerul de la R. în continuare, inculpatul i-a prezentat investigatorului mai multe documente aflate într-o mapă, spunându-i că a mai rezolvat recent acelaşi gen de probleme şi pentru un autoturism marca V. şi pentru un autoturism marca B., modelul Z4, specificând că, pentru înmatricularea primului, costul s-a ridicat la 2.800 euro.

Procesele-verbale de redare a discuţiilor dintre cei doi, din data de 07 ianuarie 2011, confirmă aceeaşi situaţie de fapt.

Inculpatul C.P.P. a recunoscut că a discutat cu investigatorul autorizat despre înmatricularea unui autoturism prin eludarea taxei de poluare, expunându-i două variante, respectiv înmatricularea autoturismului pe persoană cu handicap sau să se adreseze instanţei pentru restituirea taxei, a recunoscut că i-a notat pe acel bileţel toate costurile, inclusiv suma de 300 euro pe care a perceput-o pentru el, inclusiv pentru rezolvarea omologării la R. Bihor.

S-a arătat că în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut că a pretins de la investigatorul P.C. suma de 300 euro, arătând că acea sumă a reprezentat contravaloarea serviciilor pe care le presta el în vederea omologării autoturismului acestuia.

c) În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul C.P.P. a pretins şi primit de la martorul P.G. pentru sine suma de 150 RON, ca să-i faciliteze omologarea şi obţinerea cărţii de identitate a autoturismului marca "F.".

Din cuprinsul declaraţiei martorului P.G. dată în cursul urmăririi penale, rezultă că în cursul lunii decembrie 2010, după ce achiziţionase în prealabil un autoturism marca "F.", a încercat să facă o programare la R. Bihor în vederea omologării şi obţinerii cărţii de identitate a autoturismului, atât telefonic cât şi pe internet în repetate rânduri, însă nu a reuşit. întrucât îl cunoştea pe inculpatul C.P.P., a apelat la acesta pentru a-l ajuta cu obţinerea programării preferenţiale la R. Bihor în cursul lunii decembrie 2010, sens în care i-a comunicat şi datele autoturismului. Inculpatul i-a spus că va încerca să îl ajute, iar după aproximativ o săptămână, l-a sunat şi l-a asigurat că a obţinut acea programare, dictându-i telefonic data şi numărul programării. La începutul lunii decembrie 2010, martorul a prezentat la R. Bihor autoturismul în cauză, iar după câteva zile, a ridicat documentele aferente omologării.

Din cuprinsul aceleiaşi declaraţii rezultă că la data la care a prezentat autoturismul la R. Bihor, i-a dat inculpatului suma de aproximativ 150 RON pentru faptul că l-a ajutat să obţină programarea peste rând, menţionând că inculpatul nu a precizat care este suma care trebuie plătită pentru serviciul prestat, lăsând la latitudinea martorului să-i ofere cât consideră de cuviinţă. Deşi inculpatul nu i-a relatat modalitatea în care a reuşit să obţină programarea respectivă, martorul a presupus că aceasta s-a făcut cu sprijinul unei persoane care lucrează în cadrul acelei instituţii, arătând că "mi s-a părut firesc ca şi P. la rândul lui să dea o parte din sumă persoanei care l-a ajutat să obţină programarea".

S-a mai arătat că în faţa instanţei de fond, martorul şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, adăugând că în perioada respectivă RAR-ul era încărcat fiind programări multe, martorul arătând că i-a solicitat inculpatului C.P.P. să-l ajute cu o astfel de programare gândindu-se că, desfăşurându-şi activităţi de intermediere pe lângă R. Bihor, ar avea o astfel de posibilitate.

Inculpatul C.P.P. a confirmat cele declarate de martorul P.G., în sensul că l-a ajutat să obţină programarea pentru un autoturism F.F. pe la începutul lunii decembrie 2010, sens în care acesta a primit de la acesta suma de 150 de RON pentru serviciul prestat, fără a-i fi pretins iniţial această sumă. A mai arătat că pentru acea programare nu era cazul să ia legătura cu vreun funcţionar R. pentru a-i facilita acest lucru deoarece programarea era deja făcută de el la sediul instituţiei.

În faţa instanţei de fond inculpatul a avut aceeaşi poziţie procesuală, arătând că deşi a primit de la martor 150 RON, suma respectivă nu a reprezentat echivalentul pretinsului ajutor de a obţine programarea peste rând la R. Bihor ci contravaloarea serviciilor pe care el l-a făcut de deplasare în localitatea Aleşd după autoturismul martorului, deplasarea cu acest autoturism la R. Bihor în ziua programării şi ulterior reîntoarcerea în Aleşd.

Aceste susţineri ale inculpatului sunt infirmate de declaraţiile martorului P.G. care a arătat că i-a dat acea sumă pentru faptul că l-a ajutat să obţină programarea peste rând, apelând la inculpat deoarece în perioada respectivă programul R. Bihor era încărcat, pentru că el însuşi nu a reuşit să obţină acea programare nici telefonic nici pe internet, deşi a încercat în repetate rânduri. Din declaraţia martorului rezultă că determinant a fost faptul că acesta a ştiut că inculpatul "se ocupă" cu astfel de programări, altfel spus, datorită relaţiilor pe care acesta le avea la această, i-ar fi putut facilita obţinerea unei astfel de programări, în cursul lunii decembrie 2010.

d) În perioada noiembrie - decembrie 2010, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul C.P.P. a pretins şi primit de la martorul M.S. pentru sine suma de 50 euro, pentru a-i facilita omologarea autoturismului marca "S.", care fusese achiziţionat din UE.

Din declaraţia martorului M.S.S.F. rezultă că a achiziţionat în toamna anului 2010 un autoturism marca "S." din Germania sau Ungaria, pe care l-a reparat, intenţionând să fie folosit de soţia sa. întrucât ştia că inculpatul C.P.P. se ocupă cu intermedierea omologării şi înmatriculării de autoturisme, bănuind că are cunoştinţe în rândul angajaţilor R. Bihor, a luat legătura cu inculpatul. A arătat că a apelat la inculpat pentru a se prezenta cu autoturismul la R. programarea la R. fiind deja făcută on-line, inculpatul asigurându-l că se va ocupa de acest lucru şi că va face " ca totul să fie bine". În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul i-a adus la cunoştinţă că, întrucât autoturismul nu are un aspect exterior foarte bun, se poate obţine o depreciere, care l-ar ajuta la diminuarea taxei de înmatriculare. Pentru serviciile respective, inculpatul i-a pretins martorului suma de 50 de euro, pe care i-a remis-o, punând-o într-o pungă, în interiorul maşinii, alături de documentele acestuia şi de celelalte sume necesare achitării taxelor la R. Bihor, cum s-au înţeles.

În faţa instanţei de fond, martorul M.S. a recunoscut că i-a cerut ajutorul inculpatului C.P.P. pentru realizarea formalităţilor la R. Bihor pentru autoturismul S. pe care îl achiziţionase şi că în urma discuţiilor ulterioare inclusiv telefonice purtate, inculpatul i-a comunicat cuantumul taxelor şi contravaloarea serviciului său, arătând că s-a gândit că acesta are cunoştinţe la R. Bihor care l-ar putea ajuta dacă ar fi fost găsite mici probleme la autoturism.

Situaţia de fapt expusă de martorul M.S. se coroborează şi cu procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată la data de data de 29 noiembrie 2010, în intervalul orar 14:04:05 - 14:05:37, între cei doi:

M.S.: Şi cum să fac? Poţi merge tu la dimineaţă sau cum să fac?

C.P.P. - Mă duc la dimineaţă! La dimineaţă când mă duc să fie puse numerele pe maşină, o pungă unde sunt actele, în acte să găsesc banii şi iarăşi o aduc înapoi acolo când o termin.

M.S. - Câţi bani să îţi las acolo?

C.P.P. - Are număr de omologare european sau nu are?

M.S. - Da are.

C.P.P. - Atuncea numai 7 milioane că îţi trebuie şi depreciere nu?

M.S. - Da.

C.P.P. - Deci 7 milioane, 50 de euro plus 1 milion. Deci 8 milioane cu 50 de euro! Dar 50 de euro în 50 de euro!

M.S. - Bun deci 7 milioane (...)

C.P.P. - Opt milioane şi 50 de euro!

Inculpatul C.P.P. a recunoscut că a primit de la martorul M.S. suma de 50 euro, sumă care însă a reprezentat echivalentul serviciului pe care l-a făcut în favoarea lui, respectiv i-a luat autoturismul dintr-un Peco de pe Calea Clujului, l-a dus la R. Bihor în vederea omologării, s-a ocupat de omologarea acestuia şi l-a dus înapoi, martorul apelând la el deoarece avea un program de muncă de 10 ore, recunoscând că i-a cerut 50 euro şi nu 150 RON ca şi în alte cazuri deoarece acesta nu avea buletin de Oradea ci de Sacadat, astfel că a trebuit să se deplaseze la Primăria Sacadat pentru luarea în evidenţă a autoturismului. Explicaţiile inculpatului legate de faptul că nu s-ar fi prevalat de vreo influenţă în faţa martorilor, urmează a fi înlăturate, fiind infirmate de probele expuse anterior.

3. Faptele de trafic de influenţă săvârşite de inculpatul M.D.

La fel ca şi C.P.P., inculpatul M.D. a intermediat pentru diferite persoane programarea, omologarea şi înmatricularea autoturismelor în circulaţie, inclusiv omologarea de autoturisme pe persoane cu handicap, în vederea eludării taxei de poluare.

În condiţiile în care în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, s-a înregistrat un aflux de autoturisme prezentate pentru omologare la R. Bihor, inculpatul, prevalându-se de influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor R. Bihor, a efectuat programări preferenţiale pentru mai multe autoturisme, percepând proprietarilor acestora, în schimbul acestor servicii, diferite sume de bani.

Astfel:

1. În cursul lunii decembrie 2010, inculpatul M.D. a primit de la martorul S.D., prin intermediul lui D.I., suma de 200 RON, pentru ca, în baza acestei influenţe, să-i faciliteze primului programarea autoturismului marca A., în vederea omologării la R. Bihor.

Din declaraţia martorului D.I. rezultă că în luna decembrie 2010 a fost contactat de către S.D., care se afla în Belgia, acesta rugându-l să-l ajute cu o programare în vederea omologării la R. Bihor pentru un autoturism marca A. În acest scop, s-a deplasat la R. Bihor, unde a intrat în discuţii cu mai multe persoane, între care şi inculpatul care i-a spus că nu crede că se vor mai face programări în anul 2010, dar că va încerca să-l ajute, pretinzându-i în schimb o masă. Ulterior, i-a comunicat martorului S.D. costul programării, spunându-i că este vorba de 300 euro, sumă cu care acesta a fost de acord şi pe care i-a remis-o când a revenit din Belgia în România. Din această sumă, reîntâlnindu-se cu inculpatul când acesta i-a dat bileţelul cu programarea la R. Bihor, martorul a scos din portofel 150 RON, l-a întrebat pe inculpat dacă e bine, acesta răspunzându-i că dacă vrea să îi mai dea încă 50 RON e bine, iar dacă nu, e bine şi aşa. În această împrejurare, martorul i-a mai pus încă 50 RON, dând inculpatului suma totală de 200 RON.

Situaţia de fapt expusă de martorul D.I. este confirmată şi de martorul S.D. care a arătat că la un moment dat D.I. i-a spus că nu se mai pot face planificări în decembrie 2010, dar că ştie pe cineva care îl poate ajuta cu o astfel de planificare, însă îl va costa 300 euro, bani din care o parte trebuie daţi intermediarului o parte angajatului R. Bihor. A mai arătat martorul S.D. că i-a remis lui D.I. suma de 300 euro şi că s-au întâlnit ulterior la R. Bihor cu intermediarul respectiv, pe care la recunoscut ca fiind inculpatul M.D. A mai arătat că inculpatul a obţinut într-un timp foarte scurt programarea, dar că nu ştie cum a fost împărţită suma de 300 euro.

Inculpatul a recunoscut că a primit suma de 200 de RON de la martor, deoarece martorul cunoştea că se află în relaţii apropiate cu funcţionarii R. Bihor, astfel încât acesta putea obţine cu promptitudine programări la R. în perioada sfârşitul lunii noiembrie 2010 - decembrie 2010.

2. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul M.D. a primit de la martorul D.I., suma de 50 euro, pentru a-i facilita programarea autoturismului marca R., în vederea omologării la R. Bihor.

Din cuprinsul declaraţiei martorului D.I., rezultă că în cursul lunii noiembrie 2010 a încercat să facă programarea la R. Bihor pentru omologare a autoturismului R., atât telefonic cât şi pe internet, dar nu a reuşit deoarece telefonul era ocupat şi scria că nu sunt posibile programări până la o anumită dată. Ştiind că inculpatul M.D. se ocupă cu programări la R. Bihor, a luat legătura cu acesta şi i-a cerut să-l ajute cu înmatricularea autoturismului, comunicându-i inculpatului datele autoturismului. Tot telefonic, inculpatul l-a contactat şi i-a spus că a obţinut programarea pentru 23 decembrie 2010. La acea dată, a mers cu autoturismul la R. Bihor, care era programat pe numele inculpatului, la R. întâlnindu-se cu acesta, inculpatul pretinzându-i suma de 50 euro, sumă pe care martorul i-a dat-o, fără să-şi mai amintească dacă i-a dat euro sau echivalentul în RON.

3. Tot în cursul lunii decembrie 2010, inculpatul M.D., prevalându-se de influenţa pe care o avea faţă de funcţionarii R. Bihor, a pretins şi primit ulterior de la martorul R.G., suma de 150 RON, pentru că l-a ajutat cu obţinerea unei programări preferenţiale la R. Bihor pentru autoturismul V.

Din cuprinsul declaraţiei martorului R.G. rezultă că a apelat la serviciile inculpatului în vederea obţinerii unei programării preferenţiale la R. Bihor pentru autoturismul V. În schimbul acestui serviciu, inculpatul i-a solicitat suma de 150 RON şi după ce a reuşit să obţină programarea, s-au întâlnit, ocazie cu care i-a dat inculpatului suma respectivă. A mai arătat martorul că el personal nu a încercat să obţină programarea, între altele, deoarece a auzit că nu ar mai fi locuri disponibile în cursul anului 2010.

Declaraţia martorului R.G. se coroborează şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice avute de cei doi, din care rezultă atât suma de bani pretinsă de inculpat cât şi influenţa faţă de funcţionarii R. Bihor, de care s-a prevalat în faţa martorului, cât şi faptul că a reuşit programarea pentru ziua de luni nu pentru ziua de marţi cum îi spusese iniţial. Relevant este procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice avută de cei doi la data de 02 decembrie 2010:

M.D.: George? D. la telefon. Cu programarea.

R.G.: Da, da.

M.D.: Măi, ar fi ceva, pe marţi a zis căci ar putea să mi-o facă şi mi-a cerut un milion jumătate, îţi convine ca să ştiu ce fac?

R.G.: îmi convine. Pe când pe marţi?

M.D.: Deci omul are pe marţi şi a zis că mă poate ajuta cu cine am vorbit.

4. La începutul lunii decembrie 2010, martorul B.P.R. a apelat la serviciile inculpatului, în vederea obţinerii unei programării preferenţiale la R. Bihor pentru autoturismul H., condiţii în care inculpatul a pretins şi primit de la acest, ca echivalent al serviciilor prestate, suma de 150 RON.

Din declaraţia martorului B.P.R. rezultă că, fiind prieten cu inculpatul, a apelat la acesta pentru a-l ajuta cu programarea la R. Bihor, ştiind că inculpatul îi cunoaşte pe angajaţii R. Bihor. Cu toate că martorul a arătat că nu i-a dat nicio sumă de bani inculpatului, pentru ajutorul acordat, acest aspect este infirmat de inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptei dar şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi, din cuprinsul cărora rezultă că la data de 25 noiembrie 2010, martorul l-a sunat să-i spună că şi-a achiziţionat autoturismul din Italia şi că dorea să-l reînmatriculeze cât mai repede, însă inculpatul l-a avertizat că pentru a obţine o programare rapidă la R. îl va costa 150 RON, lucru cu care a fost de acord.

Relevante în legătură cu pretinderea şi primirea de către inculpatul M.D. a sumei de 150 RON pentru a-i obţine martorului acea programare preferenţială, sunt şi convorbirile telefonice pe care cei doi le-au purtat la datele de 04 şi 06 decembrie 2012:

M.D. - Vezi că e 1 milion jumătate numai programare ai grijă, eu îţi spun din start!

B.P.R. - Bine.

M.D. - Deci eu nu te mint!

B.P.R. - Dar pe când o faci?

M.D. - Posibil ca săptămâna viitoare deja. Deci să fie programată!

B.P.R. - Deci neapărat să fie săptămâna viitoare!

M.D. - No bine atuncea. Bine B., păi te sun luni căci acum nu am cum numai luni, căci luni îs la R.

M.D.: No taţi, am reuşit să te rezolv pe mâine la ora 3 şi jumătate.

B.P.R. - Mâine la 3 şi jumătate?

M.D. - Da. Păi nu putem numai la sfârşit de program căci restul e ocupat.

B.P.R. - No bun. Până când lucrează acolo mâine?

M.D. - Până când se termină ultima maşină programată. O să vedem cum ne întâlnim astăzi să îmi dai ceva căci am dat pentru programare bine? Am dat de la mine?

B.P.R. - Nu-i problemă.

5. În aceeaşi perioadă, inculpatul M.D., prevalându-se de aceeaşi influenţă pe care o avea faţă de funcţionarii R. Bihor, a primit de la martorul T.F.D., pentru a-i "rezolva" acestuia programarea preferenţială la R. Bihor pentru omologarea a două autoturisme, S. şi O., cumpărate din Austria şi Cehia, suma totală de 150 RON. Inculpatul a reuşit să rezolve programarea preferenţială şi a primit de la martorul T.F.D. suma pretinsă.

Din declaraţia martorului T.F.D. rezultă că l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-i cere ajutorul în vederea programării autoturismelor la R. Bihor, întrucât ştia că acesta are relaţii la R. Bihor, multe persoane apelând la el, inculpatul spunându-i că îl ajută. Ulterior, martorul i-a comunicat inculpatului datele necesare înmatriculării, inculpatul comunicându-i că obţinerea programării îl costă 100 RON, bani pe care urma să-i dea inginerului.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul M.D. îi aduce la cunoştinţă martorului că pentru a obţine programarea, "inginera vrea un milion, îţi spun cinstit, n-are rost să te mint" (27 noiembrie 2011). A doua zi, inculpatul i-a comunicat telefonic martorului: "încerc să ţi le fac cu ingineru la pachet, adică el mi le programează, el mi le şi face înţelegi? Cu depreciere cu tot şi atunci ieşi mai ieftin".

Din cuprinsul aceloraşi procese-verbale, rezultă că în afara avansului de 100 RON primit pentru cele două autoturisme, inculpatul a mai primit 50 RON. Astfel, în cuprinsul convorbirii telefonice purtată între inculpat şi martorul T.F.D. la data de 06 decembrie 2010, rezultă că martorul a dat un avans de 100 RON şi că pentru autoturismul O. martorul i-a spus că, în plus faţă de această sumă şi faţă de altele care trebuiau plătite "pentru tine mai pun eu 50 acolo că eşti corect".

6. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de influenţa pe care acesta o avea faţă de funcţionarii R. Bihor, inculpatul M.D., a pretins şi primit pentru sine, de la numitul Bălaj, pentru a-i "rezolva" programarea preferenţială la R. Bihor, suma de 150 RON.

La data de 26 noiembrie 2010, inculpatul M.D. a fost apelat de către numitul Bălaj, care l-a întrebat cât costă în acea perioadă o programare la R. Bihor iar acesta i-a răspuns că ar costa în jur de 150 RON, deşi înainte nu era necesar să se plătească nicio sumă de bani pentru acest lucru, context în care este necesar să apeleze la serviciile funcţionarilor RAR: "vouă nu v-am luat bani pentru programare că nu mi-a cerat, că am programat-o în timp util, dar acum nu mai sunt locuri şi atunci apelez şi io şi (...) Atuncea-s servit, că poate îs servit într-o săptămână (...)" .

În ziua următoare, cei doi au avut o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care inculpatul i-a adus la cunoştinţă că suma de 150 RON primită şi-a reţinut-o pentru sine, deoarece "şi-a băgat nasu", iar 350 RON "i-a dat unde trebe".

Inculpatul a recunoscut că i-a dat de înţeles acelui Bălaj că acea sumă de bani urma să fie plătită angajaţilor R. în contextul în care în acea perioadă nu mai puteau fi programate maşini decât pe locuri suplimentare.

7. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul M.D. a pretins de la martorul B.B.D suma de 50 euro, pentru a-l ajuta să obţină programarea preferenţială la R. în vederea omologării şi deprecierii autoturismului H., primind de la acesta 4 anvelope second-hand, având o valoare aproximativ egală cu suma de 50 de euro.

Din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, rezultă că la data de 28 noiembrie 2010, orele 14:13 - 14:21, inculpatul i-a comunicat martorului că a reuşit să îi programeze autoturismul la R. pentru data de 16 decembrie 2010, însă acesta din urmă s-a declarat nemulţumit, dorind să obţină o dată mai apropiată. Inculpatul i-a comunicat că va fi foarte greu să obţină vreo programare pe locurile suplimentare deoarece inginerii R. "îs şmecheri, îşi păstrează nişte locuri ca să facă nişte bani. În cele din urmă, inculpatul i-a comunicat martorului că există posibilităţi de a-l ajuta: "hai că încerc să te scot cumva, să negociez cu acesta, să-i spun să ţi-o facă cu ocazia asta şi atunci cu programare cu tot, rapidă, să fie la un cincizeci că sunt deja oferte la o sută numai să-l facă repede".

Inculpatul a recunoscut că în schimbul obţinerii acelei programări, a primit de la martorul B.D. 4 cauciucuri second-hand, pe care le-a utilizat la un autoturism marca B. înmatriculat pe numele soacrei sale, acestea având o valoare aproximativ egală cu suma de 50 de euro solicitată iniţial.

Martorul B.B.D a recunoscut că a apelat la ajutorul inculpatului, dar a negat că i-ar fi dat acestuia bani sau bunuri, având în vedere că erau prieteni, acest ultim aspect fiind contrazis de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dar şi de declaraţia inculpatului însuşi care a recunoscut primirea celor 4 anvelope second-hand în schimbul ajutorului acordat.

8. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul M.D. a pretins de la investigatorul cu identitate reală P.C. suma de 645 RON şi a primit suma de 650 RON, pentru că i-a facilitat programarea unui autoturism F. pentru efectuarea verificărilor în vederea omologării şi eliberării cărţii de identitate.

Din cuprinsul proceselor-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală P.C., rezultă că în dimineaţa zilei de 29 decembrie 2010 acesta s-a deplasat la reprezentanţa R. Bihor unde a contactat verbal mai multe persoane, pentru programarea urgentă a unui autoturism în vederea omologării şi eliberării cărţii de identitate, persoane care au afirmat că acest lucru nu este posibil, planificările pentru această perioadă fiind făcute de mai mult timp. În jurul orelor 12:30, investigatorul l-a contactat telefonic pe inculpatul M.D., ocazie cu care l-a întrebat dacă poate să îl ajute cu planificarea autoturismului în cauză în cursul acelei zile, acesta afirmând că va face demersuri în acest sens, solicitându-i apoi unele date din documentele autoturismului. După aceea, inculpatul a precizat că trebuie să ajungă la directorul R. pentru a obţine planificarea, ocazie cu care l-a întrebat pe investigator că se poate ocupa şi de "deprecierea" autoturismului. Pentru aceste două servicii, inculpatul M.D. a solicitat 150, fără să-i spună dacă RON sau euro, spunându-i investigatorului că îl va suna să-i comunice dacă a reuşit să programeze autoturismul şi data programării. După aproximativ 20 - 30 minute, inculpatul l-a contactat telefonic pe investigator, precizând că a reuşit să facă programarea pentru ziua de 30 decembrie 2010, după orele prânzului. A doua zi, investigatorul l-a contactat telefonic pe inculpat, ocazie cu care acesta din urmă a dat asigurări că "problemele se vor rezolva" şi că pentru planificările suplimentare trebuie mers la director, dar există şi alte posibilităţi pentru a se urgenta prezentarea autoturismului. De asemenea, l-a încredinţat pe investigator că până la ora 18:00, vor fi finalizate verificările şi documentele pentru autoturismul pe care îl va prezenta investigatorul. Conform înţelegerii, în jurul orei 14:00, investigatorul s-a prezentat la sediul R. Bihor, fiind însoţit de proprietarul autoturismului F., care se dorea a fi omologat. Odată ajuns, investigatorul fost abordat de inculpatul M.D., care i-a cerut să-i predea actele autoturismului, după care a intrat în clădirea R. pe uşa din spate iar la scurt timp s-a întors şi i-a cerut să pregătească 700 RON, sumă aferentă plăţii taxelor legale. În continuare, inculpatul l-a asigurat că a vorbit cu un inginer şi că problema este rezolvată, deoarece a fost anterior la directorul instituţiei. După aceea, investigatorul l-a întrebat cât trebuie să-i plătească în RON pentru serviciile prestate, iar acesta i-a pretins suma de 645 RON, sens în care investigatorul i-a înmânat şase bancnote cu valoarea de 100 RON şi una cu valoarea de 50 RON, pe care inculpatul le-a introdus în buzunar. În jurul orelor 16.43 l-a contactat din nou telefonic, inculpatul spunându-i să stea liniştit întrucât problema este rezolvată cu un inginer.

Aceeaşi situaţie de fapt rezultă şi din procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate între inculpat şi investigator, înregistrate în mod autorizat în mediul ambiental, dar şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi.

Inculpatul M.D. a recunoscut săvârşirea acestor fapte, parţial în cursul urmăririi penale şi în totalitate în faţa instanţei de fond, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

În faţa instanţei, a recunoscut că în perioada noiembrie - decembrie 2010 în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a pretins şi primit pentru sine, de la P.C. 650 RON, a primit de la D.I. 200 RON, de la D.N. 50 euro, de la R.G. 150 RON, de la B.R. 150 RON, de la T.F. 150 RON, de la numitul Bălaj 150 RON, de la B.B.D 4 cauciucuri în valoare de aprox. 50 euro, prevalându-se în faţa acestora de influenţa reală pe care o avea la funcţionarii R. Bihor în vederea obţinerii certificatului de depreciere ori programării preferenţiale. A arătat că funcţionarii de la R. asupra cărora a avut o influenţă reală au fost numiţii F.I. şi domnişoara I. Recunoaşte şi că a dat acestor doi funcţionari ţigări şi parfumuri rugându-i dacă îl pot ajuta să obţină programări suplimentare. Aceste intervenţii în vederea programării preferenţiale erau necesare doar în cazul programărilor la R. în vederea obţinerii cărţii de identitate. Corespunde adevărului ceea ce a spus în cursul urmăririi penale în sensul că circa o dată pe săptămână trimitea circa 15 porţii de meniul zilei, cu toate că avea influenţă doar asupra numiţilor F.I. şi domnişoarei I. Recunoaşte că în acea perioadă a pretins respectivelor persoane o sumă mai mare decât cea obişnuită, spunându-le că trebuie să dea mai departe şi funcţionarilor R. însă în realitate în afara bunurilor enumerate anterior nu a data acestora părţi din sumele de bani primite de el, ci le-a păstrat, deoarece avea nevoie de bani. Niciodată nu le-a promis persoanelor anterior enumerate că le va rezolva programarea preferenţială la R., ci le spunea că încearcă să le rezolve, le spunea de cele mai multe ori telefonic sumele pe care le pretindea pentru acest serviciu. Abia după ce reuşea să obţină programarea preferenţială primea efectiv sumele de bani respective.

4. Faptele de trafic de influenţă săvârşite de inculpatul D.C.V. Din anul 2007, inculpatul D.C.V. se ocupă de cumpărarea de autoturisme folosite, pe care apoi le comercializează în România, ocupându-se şi de formalităţile necesare pentru omologarea autoturismelor respective la R. Bihor. În acest context, precum şi din cauza faptului că se ocupa de gestionarea barului care se afla în apropierea sediului R. Bihor, între angajaţii R. şi inculpat s-au stabilit relaţii de încredere reciprocă, inculpatul ajungând să aibă influenţă asupra acestora, influenţă în baza căreia, în cursul lunii decembrie 2010, a pretins şi primit de la mai multe persoane sume cuprinse între 100 - 200 de RON, în vederea facilitării în favoarea acestora a obţinerii certificatului de depreciere sau a programării preferenţiale a autoturismelor acestora la R. pentru luna decembrie 2010, după cum urmează:

1. În cursul lunii decembrie, prevalându-se de influenţa pe care o avea asupra angajaţilor R. Bihor, inculpatul D.C.V. a acceptat şi ulterior a primit de la martorul F.S., suma de 150 RON, pentru că i-a facilitat programarea în luna decembrie 2010, a unui autoturism "M. ML", cumpărat din Germania.

Din declaraţia martorului F.S. rezultă că în cursul lunii noiembrie 2010 a cumpărat din Germania respectivul autoturism, revenind în România în data de la începutul lunii decembrie. Deşi a încercat telefonic să obţină o programare la R. Bihor în vederea omologării acestuia, linia instituţiei era mereu ocupată astfel că nu a reuşit să facă acea programare. În acest context, a luat legătura cu C.O., care i-a spus că îl va pune în legătură inculpatul D.C.V., despre care cunoştea că se ocupă de programarea autoturismelor la R. Bihor şi de prezentarea maşinii la standul de inspecţie. Martorul F.S. a mai arătat că inculpatul a obţinut programarea şi a rămas la rând pentru a se ocupa de formalităţile de verificare a autovehiculului. A arătat că a dat inculpatului suma de 150 RON pentru că l-a ajutat cu obţinerea programării la R. Bihor şi pentru faptul că a stat la data respectivă la rând.

În faţa instanţei de fond, martorul F.S. deşi a arătat că-şi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, şi-a modificat poziţia procesuală, arătând că în jurul datei de 1 decembrie 2010 a venit în ţară cu un autoturism second hand marca M. ML, încercând să obţină o programare în vederea primirii numerelor provizorii la R. Bihor, telefonic, însă numărul respectiv era tot timpul ocupat. Întrucât în aceeaşi perioadă a avut şi pneumonie, C.O. s-a oferit să îl ajute cu programarea şi statul la rând la R. Bihor, recomandându-i în acest sens pe inculpatul D.C.V., înţelegându-se cu C.O. să-i dea inculpatului pentru serviciile prestate suma de 150 RON. Din cuprinsul discuţiilor purtate cu C.O. nu a înţeles ca inculpatul să aibă vreo relaţie la R. Bihor şi niciodată acesta nu s-a prevalat de o astfel de relaţie pentru a obţine acea programare. I-a dat inculpatului suma de 150 RON exclusiv pentru faptul că a stat la rând în acea zi şi nu pentru obţinerea programării la R. Bihor, deoarece anterior C.O. îi spusese deja că inculpatul a programat maşina pentru o anumită dată.

La rândul său, martorul C.O. a arătat că F.S. l-a întrebat dacă nu ştie pe cineva care l-ar putea ajuta, în sensul de a sta la rând, la R. Bihor în vederea omologării unui autoturism marca M. Ştiind că inculpatul D.C.V. realizează astfel de servicii de intermediere în relaţia cu R. Bihor, i-a pus pe cei doi în legătură. Ştie că inculpatul D.C.V. urma să se ocupe şi de programarea autovehiculului la R. Bihor. Ţine minte că inculpatul l-a sunat ulterior şi i-a comunicat că a realizat acea programare şi data acelei programări. E posibil ca programarea acelui autoturism să fi fost făcută pe numele inculpatului. Ştie că în perioada respectivă erau foarte multe programări la R. Bihor, volumul de muncă fiind extrem de mare, stăteau autovehicule la rând la R. Bihor de dimineaţa până noaptea.

Martorul C.O. a mai arătat că toţi angajaţii R. Bihor aveau o conduită necorespunzătoare faţă de persoanele cu care intrau în contact atât în ceea ce priveşte momentul programării cât şi tot ceea ce ţinea de atribuţiile R. Bihor. Din experienţă proprie arată că o astfel de conduită a tuturor angajaţilor R. Bihor l-a determinat să recurgă la astfel de intermediari ori de câte ori avea nevoie de omologări şi programări la R. Bihor, preferând să recurgă la o astfel de modalitate în loc să mai aibă de a face cu angajaţii acestei instituţii. Din câte reţine, inculpatul a cerut pentru serviciile oferite martorului F.S. 200 RON sau 50 euro. A mai arătat că şi el a apelat la serviciile inculpatului, din cauza conduitei angajaţilor R. Bihor, însă nu a discutat şi nici inculpatul nu s-a plâns vreodată de o conduită similară faţă de el. Şi în cazul martorului F.S. şi în cazurile sale personale, a apelat la inculpat nu pentru că ştia că va obţine mai uşor programări ci pentru că ştia că se ocupă de intermedieri în relaţia cu R. Bihor.

Programarea obţinută de inculpatul D.C.V. pentru data de 23 decembrie 2010 şi acceptarea sumei de bani în schimbul obţinerii acestei programări, rezultă şi din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpat cu martorul C.O. la data de 07 decembrie 2010 în intervalul 09.40 - 09.41.

Din cuprinsul acestor probe rezultă atât faptul că inculpatul D.C.V. a reuşit obţinerea programării la R. Bihor în vederea omologării autoturismului martorului F.S., cât şi suma primită pentru acest serviciu.

Instanţa de fond a reţinut ca nesincere susţinerile celor doi martori din faţa instanţei, în legătură cu faptul că inculpatul nu s-a prevalat de relaţiile pe care le avea la R. Bihor şi în legătură cu prestaţia pentru care F.S. a primit suma de 150 RON, respectiv exclusiv pentru faptul că a stat la rând în acea zi şi nu pentru obţinerea programării la R. Bihor, programare realizată de altfel pe numele inculpatului.

Aceste susţineri sunt contrazise de propriile lor declaraţii date în cursul urmăririi penale, din care rezultă că motivele determinante pentru care s-a apelat la inculpatul D.C.V. au fost trei: F.S. dorea să obţină programarea autoturismului la R. Bihor în cursul lunii decembrie 2010, având în vedere că din 01 ianuarie 2011 se schimba legislaţia în materie, cu implicaţii asupra cuantumul taxei de înmatriculare ce trebuia plătită; F.S. deşi a încercat el însuşi să obţină o programare la R. Bihor în vederea omologării acelui autoturism în luna decembrie 2010 nu a reuşit; C.O. ştia că inculpatul se ocupă de astfel de programări.

Procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpat cu martorul C.O. la data de 07 decembrie 2010 confirmă faptul că plata inculpatului s-a făcut pentru că acesta a reuşit obţinerea programării, datorită relaţiilor pe care acesta le avea la R. Bihor şi nu pentru că acesta a stat la rând în locul martorului F.S., înţelegerea cu privire la remunerarea inculpatului după ce acesta a obţinut programarea, pentru acest lucru şi fără vreo legătură cu faptul că inculpatul va sta la rând, fiind evidentă:

C.O.: Nu ştii nimic de mine?

D.C.V.: Ba ştiu, cum să nu ştiu.

C.O.: Da? în ce dată?

D.C.V.: Deci M. albastru (...) e în 23 de la ora 13.30.

C.O.: Bine mersi. îţi aduc banii?

D.C.V.: Vii mai târziu pe la RAR?

C.O.: Da, vin până la R. Cât 50?

D.C.V.: Da, e bine.

C.O.: No bine C., bine.

D.C.V.: Ne vedem acolo.

Inclusiv declaraţia martorului C.O. dată în faţa instanţei confirmă faptul că influenţa pe care a avut-o inculpatul faţă de funcţionarii R. Bihor a fost determinantă pentru a se apela la acesta, martorul arătând că în perioada respectivă erau foarte multe programări la R. Bihor, volumul de muncă fiind extrem de mare, se stătea la rând până noaptea; toţi angajaţii R. Bihor aveau o conduită necorespunzătoare faţă de persoanele cu care intrau în contact; a apelat la serviciile inculpatului, care niciodată nu s-a plâns vreodată de o conduită similară a angajaţilor R. faţă de el.

Din cuprinsul acestor probe rezultă neechivoc că relaţiile pe care inculpatul le avea la R. Bihor şi influenţa reală pe care acesta o avea faţă de funcţionarii acestei instituţii au fost motivele determinante pentru care s-a apelat la serviciile sale şi că numai în baza acestor relaţii, inculpatul putea facilita şi obţine programarea autoturismului în vederea omologării în luna decembrie 2010, astfel cum martorul F.S. dorea, însă el personal nu a reuşit.

2. În cursul lunii decembrie, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul D.C.V. a acceptat şi ulterior a primit de la martorul B.D., prin intermediul martorului N.G., suma de 200 RON, pentru că i-a facilitat primului programarea în luna decembrie 2010, a unui autoturism marca R.

Din declaraţia martorului B.D. dată în cursul urmăririi penale (menţinută şi reiterată şi în faţa instanţei), rezultă că intenţionând să înmatriculeze un autoturism marca R. cumpărat din Austria, a încercat să facă el însuşi programarea acestuia la R. Bihor, însă nu a reuşit deoarece telefonul era tot timpul ocupat iar pe internet nu i se permitea să aplice, astfel încât încercând să efectueze o programare la o altă reprezentanţă a R., a reuşit la cea din Sălaj. Ulterior, discutând cu martorul N.G. (rudă cu B.D.), acesta i-a spus că are o cunoştinţă care ar putea să-l ajute cu o programare la R. Bihor. Acea persoană a reuşit să-i obţină programarea după ce martorul şi-a anulat-o pe cea de la R. Sălaj. A mai arătat martorul că în plus faţă de taxele aferente verificării la R. Bihor, a mai dat suma de 100 RON acelei persoane.

Declaraţia martorului B.D. se coroborează cu cea dată de martorul N.G., care a arătat că a apelat la inculpatul D.C.V. pentru a obţine programarea autoturismului martorului B.D. la R. Bihor, la rugămintea acestuia. A mai arătat că inculpatul i-a comunicat cuantumul taxelor legale şi cât mai trebuie să îi dea în plus, bani pe care i-a primit de la B.D. şi i-a dat inculpatului. Martorul a arătat că în cursul lunii decembrie 2010 era aglomeraţie foarte mare la R. Bihor, întrucât au apărut zvonuri că s-ar mări taxa auto. A mai arătat că de obicei apela la serviciile inculpatului, dacă el sau cunoştinţe de-ale sale aveau nevoie de vreo programare la R. Bihor, ştiind că inculpatul are cunoştinţe la R. Bihor.

În faţa instanţei de fond, a mai arătat că atunci când i-a dat acea sumă de bani inculpatului, s-a gândit că acesta ar putea obţine programarea la R. Bihor mai uşor decât ar face-o el.

Declaraţiile celor doi martori se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul D.C.V. şi martorul N.G.

Relevantă este convorbirea telefonică purtată de cei doi la data de 13 decembrie 2010, în intervalul orar 10:41:46 - 10:43:58:

N.G. - Uită-te amu şi la R.-ul acela cum îi zice?

D.C.V. - S.?

N.G. - Da.

D.C.V. - Alea mi le dă el toate, ori după amiază. După amiază mai sigur când iese de la lucru, diseară. Zi-mi ultimele opt din seria de şasiu.

N.G. - Îţi dau eu banii căci băiatul nu a venit. Cât îţi dau 13 milioane?

D.C.V. - Deci 13 şi mai pui 2 şi de programare.

N.G. - Nu mai ţin minte.

D.C.V. - Aşa ţi-am zis. Căci 13 era de obicei şi am zis să pui şi de programare, căci la S. ţi-am zis 5 şi 5 a rămas nu?

N.G. - Da, da.

D.C.V. - No vezi?

N.G. - Nu contează, îţi dau banii diseară.

3. În cursul lunii decembrie 2010, prevalându-se de aceeaşi influenţă pe care o avea asupra angajaţilor R. Bihor, inculpatul D.C.V. a acceptat şi ulterior a primit de la martorul S.L.C., suma de 100 RON, pentru că i-a facilitat programarea unui autoturism marca O.C. la data de 23 decembrie 2010.

Din declaraţiile martorului S.L.C. date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, rezultă că inculpatul D.C.V. a fost cel care l-a ajutat cu programarea autoturismului marca O.C., achiziţionat din Germania, second-hand, la R. Bihor şi că în schimbul acestui ajutor i-a dat suma de 100 RON, ocazie cu care inculpatul i-a spus că din această sumă el nu-şi va reţine nimic, ci o va da integral unui cunoscut de-al lui de la R. Bihor.

Declaraţiile martorului S.L.C. se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre cei doi din data de 10 decembrie 2010, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a reuşit programarea pentru data de 23 decembrie 2010, a autoturismului martorului.

4. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă pe care o avea asupra angajaţilor R. Bihor, inculpatul D.C.V. a primit de la martorul S.A., suma de 150 RON, pentru că i-a facilitat programarea în cursul lunii decembrie 2010, la R. Bihor, a unui autoturism marca "C." adus din Franţa.

Din declaraţia martorului S.A. rezultă că a apelat la inculpat pentru a-l ajuta cu verificarea autoturismului marca "C." cu numere de înmatriculare de Franţa primit de la fiul său în cursul lunii noiembrie 2010. În cursul lunii decembrie 2010, i-a data inculpatului autoturismul şi actele acestuia pentru a se ocupa de formalităţile de la R. Bihor, în schimbul serviciilor dându-i acestuia suma de 150 RON, în plus faţă de sumele necesare achitării taxelor la respectiva instituţie.

În faţa instanţei de fond, martorul a mai precizat că fiul lui i-a spus că el cunoaşte mai multe persoane care realizează servicii de intermediere cu R. Bihor, în sensul că se ocupă de programări, stat la rând etc, context în care a discutat cu inculpatul căruia i-a dat o sumă rezonabilă, solicitată de acesta pentru a sta în locul său la R. Bihor. Inculpatul nu i-a spus că trebuie să plătească o anumită sumă pentru ca el să obţină programarea.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în perioada sfârşitul lunii noiembrie 2010 - decembrie 2010, mai multe persoane au apelat la serviciile sale pentru a-i ajuta cu programări preferenţiale la R. Bihor, deoarece aceştia ştiau că inculpatul îi cunoaşte pe angajaţii R. Bihor. În principal, aceste persoane care apelau la inculpat îl întrebau ori personal ori telefonic cât îi "costă" o programare la R. Bihor, iar acesta le comunica sume ce circa 100, 150 sau 200 RON. La unele persoane, inculpatul le spunea că din suma de bani care o dau ei trebuie să dea şi el mai departe angajaţilor R., însă nu specifica niciodată numele acelor angajaţi.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a revenit parţial asupra susţinerilor anterioare, arătând că deşi este adevărat că în cursul lunii decembrie 2010 a pretins şi primit de la F.S., N.G., S.L., respectiv S.A. sume cuprinse între 100 şi 200 RON, aceste sume nu au fost primite pentru că s-ar fi prevalat de influenţa funcţionarilor R. în vederea obţinerii certificatului de depreciere sau a programării preferenţiale, ci cu titlu de comision pentru că el urma să se ocupe de programarea autoturismelor şi de toarte celelalte formalităţi de la R., arătând că acestor persoane nu le-a promis că le va obţine o programare preferenţială în luna decembrie 2010, urmând doar să încerce acest lucru fără însă să fie vorba de o intervenţie la funcţionarii R. în acest scop. E adevărat că a discutat telefonic cu numitul C.O. la sfârşitul lunii noiembrie 2010 acesta solicitându-i să-l ajute cu o programare la R. pentru numitul F.S., lucru cu care a fost de acord. A apelat la el pentru că era mai sigur să obţii o programare stând la rând la R. decât telefonic. E adevărat că a avut o discuţie cu numitul S.L. care l-a rugat să obţină o programare la R. pentru luna decembrie 2010 pentru un autoturism O.C. şi că a primit de la acesta pentru programarea obţinută suma de 100 RON, însă nu este adevărat că i-ar fi spus acestuia că nu va rămâne cu nimic şi că acea sumă o va da unui funcţionar de la R. A apreciat că în luna decembrie 2010 a efectuat circa 40 - 50 de programări la R. dar acestor clienţi nu le-a spus şi nu le-a lăsat să se înţeleagă din discuţii sau din gesturi că ar avea vreo influenţă asupra funcţionarilor R. Bihor în vederea obţinerii programării preferenţiale.

A mai arătat inculpatul că este adevărat că atât în luna decembrie 2010 cât şi anterior, în mai multe rânduri, a dat funcţionarului R. Bihor F.I. diferite bunuri pe care le aducea din Germania când mergea să cumpere autoturisme însă aceste bunuri nu le-a dat pentru a-i facilita obţinerea unor programări preferenţiale, ci din bun simţ având în vedere că în mai multe situaţii din Germania îi cerea informaţii tehnice despre autoturismele pe care dorea să le achiziţionez, pentru a şti dacă merită sau nu să le aducă.

S-a arătat că apărările inculpatului în sensul că nu influenţa reală pe care o avea faţă de funcţionarii R. Bihor, a fost determinantă pentru a se apela la serviciile sale, este infirmată de probele expuse şi analizate anterior.

Că motivul determinant pentru care toţi aceşti martori au apelat la inculpatul D.C.V. era acela că datorită influenţei şi relaţiilor pe care acesta le avea cu funcţionarii R. Bihor, le putea obţine programarea preferenţială pentru luna decembrie 2010 şi facilita omologarea autovehiculelor, rezultă şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acelaşi inculpat în aceeaşi perioadă cu mai multe persoane (rămase neidentificate), din conţinutul acestora rezultând aceeaşi practică a inculpatului. Cu titlu exemplificativ:

- convorbirea telefonică purtată la data de 28 decembrie 2011, în intervalul orar 14:01:13 - 14:03:09:

X. - Dar R. cât m (...)

D.C.V. - Bă nu ştiu, vreo 4 milioane şi ce e de plătit acolo.

X. - Deci 4 milioane cu milionul ăla care se dă pentru ştii tu.

D.C.V. - Nu. E 3 milioane 9 sute şi ceva de mii plus milionul ăla.

- convorbirea telefonică purtată la data de 16 decembrie 2010, în intervalul orar 14:13:49 - 14:15:24:

X - Se mai poate face programare la R.?

D.C.V. - Până când?

X - Da nu ştiu. Că aş avea ceva de luat dar să iau să nu iau (...)

D.C.V. - Deci se poate! Iţi face programarea şi depreciere şi de astea e 100.(euro).

X - Da (...)?

D.C.V. - Bă deci cu tot cu făcutul maşinii şi programată!

X - Aşa? Şi programată pe anul ăsta?

D.C.V. - Pe săptămâna viitoare amu, pe 22 - 23 - 24.

- convorbirea telefonică purtată la data de 12 decembrie 2010, în intervalul orar 18:01:59 - 18:04:10:

D.C.V. - No sună-l pe acela, căci eu acum la I. i-am plătit programare (...)

X - Nu e o problemă, o să îi spun eu să te sune mâine pe la 10 - 11 şi merge el cu ea ţi-o lasă, îţi lasă bani şi vă stabiliţi.

- convorbirea telefonică purtată la data de 11 decembrie 2010, în intervalul orar 11:31:16 - 11:31:58:

U - No cum îi cu R. ce ştii?

D.C.V. - Îi mai scump acum.

U - Cât îi?

D.C.V. - Da le ce maşină euro 4?

U - Da mă e O.

D.C.V. - E 50 de euro.

U - Şi pe când poţi face?

D.C.V. - Până prin 27 cam aşa, fie 26, 25.

- convorbirea telefonică purtată la data de 06 decembrie 2010, în intervalul orar 15:42:47 - 15:45:47:

X- No bun! Maşina îi aici şi actele îs aicea când te ocupi?

D.C.V. - Şi programare îi trebuie?

X - Da tot! I-am spus de rezolv tot "tacâmul" şi te înţelegi cu omul zic.

D.C.V. - Bine. Aia e mai scumpă amu, ştii tu (...)

X - Bă auzi, tu spui. Îi cer seria de caroserie, culoare şi an aşa-i? Din Ungaria îi are 102 cai. Deci seria de caroserie, culoare şi din ce an îi. Tu asta faci numai programarea şi R.! În rest se descurcă el cu taxa şi cu alea.

D.C.V. - Şi depreciere vrea sau nu vrea? La euro 3 nu se prea merită.

X - Bă tu ştii dacă se merită sau nu.

D.C.V. - Nu se merită. Deci 4 milioane şi jumătate cu programare cu tot!

X - Bine e ok.

D.C.V. - Tu zii cât vrei tu căci nu mă interesează.

X - Şi să îmi pun eu peste 4 şi jumătate?

D.C.V. - Da, căci e scumpă programarea acum.

Influenţa reală pe care inculpatul o avea faţă de funcţionarii R. Bihor rezultă şi aceasta din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acelaşi inculpat, în special cele purtate cu numitul F.I., funcţionar în cadrul acestei instituţii. Cu titlu exemplificativ:

- convorbire telefonică din 10 decembrie 2010, în intervalul orar 13:56:41 - 13:58:19:

D.C.V. - Bă, mai vii sus?

F.I. - Nu, de ce?

D.C.V. - Păi hai să îţi las ceva.

F.I. - Ce?

D.C.V. - No? Nu mă fa acum să vorbesc. Vii până sus?

F.I. - Nu, nu acum.

D.C.V. - No bine atunci. Vii tu diseară pe la mine.

F.I. - Bine, bine.

D.C.V. - Bine?

F.I. - Sigur cum să nu! Ce lucrezi?

D.C.V. - Am venit până aici amu.

F.I. - Unde?

D.C.V. - Cum unde, la R.

F.I. - Pentru?

D.C.V. - Pentru "dracu".

F.I. - No bine dacă nu vrei să îmi spui, te-am întrebat numai.

D.C.V. - Să zic amu la telefon?

F.I. - Ne auzim la o cafea atunci.

5. Faptele de trafic de influenţă săvârşite de inculpatul G.G.

Inculpatul G.G. se ocupă de intermedierea vânzării-cumpărării de autoturisme second-hand aduse atât din străinătate cât şi din ţară, de formalităţile necesare înmatriculării acestora, precum şi de obţinerea cărţii de identitate a acestora de la R., dezvoltând, prin prisma acestei ocupaţii, relaţii de amiciţie cu angajaţii R., în special cu numitul N.M., inginer în cadrul acestei reprezentanţe.

În cursul lunii noiembrie 2010, zvonindu-se că urmează să fie crescută taxa de poluare cu aproximativ 50% de la 01 ianuarie 2011, mai multe persoane apropiate (vecini, rude, cunoştinţe), care cunoşteau faptul că inculpatul are relaţii bune cu angajaţii R. Bihor, au apelat la serviciile acestuia în vederea programării preferenţiale a autoturismelor la R., pentru a se plăti taxa de la nivelul anului 2010.

În contextul în care în acea perioadă, autovehiculele erau programate prin metodele obişnuite (telefon, online sau prin înscriere personală la ghişeu) peste circa 2 - 3 luni de zile, inculpatul reuşea obţinerea de programări la reprezentanţa Bihor a R., apelând la inginerii N.M. sau F.I., după doar câteva zile din momentul solicitării.

S-a arătat că activitatea infracţională de traficarea a influenţei desfăşurată de inculpat s-a desfăşurat în felul următor:

1. În luna decembrie 2010, prevalându-se de influenţa pe care o avea asupra angajaţilor R. Bihor, inculpatul G.G. a primit de la martorul R.G., suma de 150 RON, pentru că i-a facilitat programarea şi omologarea, în cursul lunii decembrie 2010, la R. Bihor, a două autoturisme marca V. şi A.

Din declaraţia martorului R.G. rezultă că, aflând că trebuie să facă în prealabil o programare la R. Bihor, a luat legătura cu inculpatul G.G., la începutul lunii decembrie 2010, solicitându-i ajutorul în legătură cu programarea preferenţială a două autoturisme (un G. şi un A.), acestea fiind ale sale. Inculpatul l-a asigurat că încearcă să-l ajute deoarece îi cunoaşte pe unii ingineri de la R., nesolicitându-i de la bun început să-i dea o anumită sumă de bani pentru acest serviciu. Imediat după aceea, inculpatul a luat legătura telefonic cu martorul N.M. (inginer la R. Bihor), care i-a comunicat că poate să îl ajute cu programarea acestor autoturisme într-un timp foarte scurt, ocazie cu care inculpatul i-a dictat datele de identificare ale autoturismelor şi CNP-ul proprietarului, după care inginerul i-a spus să-l trimită pe acest R.G. la sediul R. pentru a fi verificate acele autoturisme. După câteva zile, N.M. l-a sunat pe inculpat, comunicându-i că în acea zi îi poate face acele programări, iar după alte două - trei zile, au fost realizate şi operaţiunile de omologare ale autoturismelor. Pentru acest serviciu, martorul R.G. i-a înmânat inculpatului suma de 150 RON.

Martorul N.M., inginer la R. Bihor, confirmă că inculpatul G.G. a apelat la el pentru a-i obţine programări preferenţiale în perioada noiembrie-decembrie 2010 şi că, întrucât i-a spus că îl poate ajuta în limita posibilităţilor, inculpatul îl apela telefonic, comunicându-i datele necesare programării, însă aceste activităţi, inclusiv cele legate de deprecierea autovehiculelor, de care de asemenea se ocupa, nu le-a făcut în schimbul unor sume de bani sau alte avantaje.

Declaraţiile martorilor se coroborează şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi martorul N.M., în legătură cu programarea autovehiculelor şi transmiterea datelor necesare acestor programări.

Relevante sunt următoarele discuţii:

- convorbirea telefonică purtată la data de 02 decembrie 2010:

N.M. - Da?

G.G. - Domnu M. puteţi vorbi?

N.M. - Da.

G.G. - Puteţi să notaţi?

N.M. - Da.

G.G. - Deci şi la A. şi la G. pe R.G. cu CNP: xxx.

N.M. - Da bun! E ok, R.G.

G.G. - Da. A. ar fi mai urgent şi oricum ne mai auzim, mâine vin cu CMS-ul (camion) acela că şi-a rezolvat Tahograful şi toate. Oricum ne vedem dimineaţă şi mai rectificăm dacă este vreo greşeală.

N.M. - Auzi cine ar veni cu ele?

G.G. - E socru cu ginerele şi o să îi trimit pe ei normal!

N.M. - Bine, bine.

- convorbirea telefonică purtată la data de 08 decembrie 2010:

G.G. - Să trăiţi domnul M., G. sunt. Acolo este un O. cam a cincea sau a şasea maşină.

N.M. - Îs la mine hârtiile?

G.G. - Nu, e băiatul la maşină.

N.M. - Dă-i telefon că ies acum să mi le dea.

G.G. - Da, da. No şi G. e mai în spate despre care ştiţi. G. lui R. pe care l-aţi programat pe azi la ora 5 (17:00).

N.M. - Şi acela are şi depreciere R.?

G.G. - Da amândouă.

N.M. - Dar îs la mine?

G.G. - Nu,nu. Pentru V. asta B. albastră pentru care e băiatul acolo aproape la uşă, rezolvăm dimineaţă la ora 9 iar pentru R. rezolv acum seara cu dumneavoastră.

N.M. - Bine. Ies acum, tu dă-le telefon.

- convorbirea telefonică purtată la data de 08 decembrie 2010:

N.M. - Auzi G. ce culoare are?

G.G. - Alb.

N.M. - Nu l-am găsit.

G.G. - Nu-i bai că (...) dar O. l-ai găsit cu băiatul?

N.M. - Da. Zi-mi ce vrei la O.?

G.G. - Interior, exterior.

N.M. - Bun.

G.G. - Aşa şi dimineaţă la ora 9 eu oricum vin acolo şi o să o rezolv eu cu dumneavoastră.

N.M. - Bun!

2. În luna decembrie 2010, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul G.G. a primit de la martorul L.L.T., mai multe bunuri în valoare totală de aproximativ 250 RON, pentru că i-a facilitat programarea şi omologarea, la R. Bihor, a două autoturisme marca "V.P." şi "F.T.".

Din declaraţia martorului L.T. rezultă că în luna decembrie 2010, a cumpărat de la o persoană fizică din Arad, un autoturism marca "V.P." care avea numere de înmatriculare provizorii şi din Ungaria, o autoutilitară marca "F.". Întrucât auzise că din anul 2011 va creşte taxa de poluare, a dorit înmatricularea cât mai repede a acestora. Deoarece a bănuit că în acea perioadă era aglomeraţie la R. Bihor, nu a încercat personal să programeze autovehiculele la R. Bihor, ci a apelat la serviciile inculpatului, despre care auzise că ar fi lucrat cândva la R. Bihor. După doar câteva zile, inculpatul a reuşit să obţină programarea celor două autoturisme, astfel încât martorul s-a prezentat cu acestea la R. Bihor, în vederea omologării, achitând la ghişeul instituţiei taxele aferente verificărilor. Martorul a declarat că pentru acele programări, pentru fiecare autoturism, i-a dat inculpatului câte o sticlă de whisky, iar pentru una dintre maşini şi un cartuş cu ţigări marca "M.", bunuri în valoare totală de aproximativ 250 RON.

Declaraţia martorului L.L.T. se coroborează şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi N.M., la datele de 14 decembrie 2010 şi 16 decembrie 2010, din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul a apelat la N.M. atât pentru a-i facilita martorului L.L.T. programarea autovehiculelor marca "V.P." şi "F." la R. Bihor, cât şi, după ce această programare a fost reuşită, obţinerea deprecierii pentru cele două autovehicule.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că îşi aminteşte exact doar că l-a ajutat pe martor cu programarea autoturismului F., însă nu exclude să îl fi ajutat şi cu programarea la R. Bihor a unui V.P.

3. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul G.G. a primit de la martorul C.A., circa 100 RON, pentru că i-a facilitat trecerea testelor de verificare la R. Bihor, a autoturismului marca R.T., care fusese respins la o verificare anterioară.

Din declaraţia martorului C.A. rezultă că în iarna anului 2010, administratorul firmei la care este angajat ca şofer l-a rugat să prezinte la R. Bihor cu un autoturism marca "R.T.", ce avea numere de înmatriculare provizorii, dorindu-se înmatricularea acestuia pe firmă. Deoarece acel autoturism fusese prezentat anterior la R. Bihor însă a fost respins, martorul a apelat la inculpatul G.G., căruia i-a solicitat să-l ajute să treacă verificarea tehnică la R., astfel încât să nu mai fie respinsă din nou. Inculpatul a fost de acord şi i-a spus martorului să pregătească circa 100 - 200 RON. Autoturismul a fost prezentat la R. Bihor, a fost verificat şi a trecut testele efectuate. A mai arătat martorul că a preferat să apeleze la inculpat, întrucât ştia că are cunoştinţe la R. Bihor.

Martorul C.A. a mai arătat că a apelat la inculpat pentru a-l ajuta în sensul de a vorbi cu cineva de la R. Bihor pentru a nu-i fi respins autovehiculul, deşi majoritatea problemelor erau remediate, presupunând că inculpatul a vorbit cu un angajat al instituţiei. I-a dat inculpatului circa 100 - 150 RON. Declaraţia martorului se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirii telefonică purtată de cei doi la data de 13 decembrie 2010, în intervalul orar 09:40:19 - 09:42:17:

G.G. - Stai mă căci eu acum plec din Salonta. Auzi dar la ce trebuie să faci tu verificare?

C.A. - La un R., e făcut toată verificarea la el numai nu a ieşit fumul.

G.G. - La R.?

C.A. - Da. Hai frate dacă poţi să mă ajuţi să iasă fumul pe ea.

G.G. - Dar a cui e?

C.A. - De la firmă de la mine.

G.G. - Păi vezi dacă nu s-a aranjat dinainte?

C.A. - Păi dacă îs fraieri.

G.G. - Bine, dar vezi că acum trebuie dat!

C.A. - No păi de ce te-am sunat? M-au întrebat cum facem? Eu le-am spus că aşa (...)

G.G. - Du-te trage maşina acolo înăuntru la R.

C.A. - Mă duc acum căci e acolo la C. în curte. Mă duc să o bag acolo!

G.G. - Plăteşte taxa aia de reverificare repede. Hai că eu îs pe la Mădăras ajung acuma.

C.A. - Nu ştii cât e taxa aia de (...)?

G.G. - Câteva zeci de RON. Dar băi să aia şi pentru "ăsta".

C.A. - Da, dar cât prin telefon poţi să spui?

G.G. - Gândeşte-te şi tu căci nu e acum 500 sau 1 milion. La vreo 2 - 3 să ai la tine!

4. În aceeaşi perioadă, prevalându-se de aceeaşi influenţă, inculpatul G.G. a primit de la martora C.V.A., circa 100 RON, pentru că i-a facilitat programarea într-un timp cât mai scurt, a autoturismului marca F. la R., în vederea înmatriculării acestuia.

Din declaraţia martorei C.V.A. rezultă că soţul ei achiziţionase din Italia în septembrie 2010 un autoturism marca F. din Italia, care fusese trimis în România unde a obţinut trei seturi de numere provizorii. Întrucât expira ultimul set de numere provizorii, în decembrie 2010, au dorit înmatricularea acestuia. În aceste condiţii, a apelat la serviciile inculpatului şi l-a rugat să o ajute să înmatriculeze autoturismul. Inculpatul a obţinut programarea, s-a ocupat de achitarea taxelor aferente, de obţinerea documentelor de la R. Bihor şi de înmatricularea acestuia. În schimbul acestor servicii, deşi inculpatul nu le-a spus suma ce i se cuvine, martora i-a dat 100 - 150 RON, pe lângă sumele reprezentând taxele necesare.

Declaraţia martorei C.V.A. se coroborează şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi inginerul F.I., funcţionar din cadrul R. Bihor, la care a apelat inculpatul pentru obţinerea programării respective. Astfel:

- convorbirea din 27 decembrie 2010 dintre inculpatul G.G. şi F.I.:

G.G.: Nu ştii nimic de alea? F.I. De ce?

G.G.: De F. acela.

F.I.: Da nu ţi-am spus că vineri a primit numărul şi astăzi trebuie să fie gata actele

F.I.: No hai că mă duc atunci jos să văd dacă îs gata să nu vii degeaba pe aicea.

G.G.: E pe C.I.

- convorbirea din 28 decembrie 2010 dintre inculpatul G.G. şi o persoană de sex feminin:

G.G.: Te-am mai sunat dar ori nu ai avut semnal ori era ocupat, no vezi că actele îs la mine! Eu îs aici jos la cafea şi o să mai fiu prin Salonta. No actele îs la mine şi care vine bărbatul tău sau tu sau cine vine să fie un xerox. Pe C.I. se înmatriculează?

X: Da pe C.I.

G.G.: Pe el se face şi taxa nu?

X: Păi o putem astăzi nu?

În cursul urmăririi penale, inculpatul G.G. a declarat că de la persoanele pe care le-a ajutat în sensul mai sus arătat, a primit diverse sume de bani sau bunuri, iar acesta a păstrat pentru sine acele sume de bani sau bunuri, iar inginerilor R. care l-au ajutat cu obţinerea programărilor nu le-a dat bani, decât mici atenţii, constând în oferirea de cafele ori băuturi răcoritoare. Inculpatul a mai menţionat faptul că persoanele care au apelat la serviciile sale pentru aceste programări ştiau că are cunoştinţe la R. Bihor, întrucât se ocupă de mult timp cu "intermedierea" omologării şi înmatriculării de autoturisme.

În faţa instanţei de fond, a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că în cursul lunii decembrie 2010 a primit sume cuprinse între 100 şi 200 RON de la mai multe persoane între care martorii R.G., L.T., C.A., C.V., prevalându-se în faţa acestora de influenţa pe care o avea la funcţionarii R. Bihor în vederea facilitării obţinerii certificatului de depreciere sau în vederea programării preferenţiale a autoturismelor acestora la R. pentru luna decembrie 2010, arătând că aceste persoane l-au contactat în condiţiile în care era cunoscut în cercul de prieteni că se ocupă de intermedierea vânzării autovehiculelor inclusiv activităţi ce ţin de omologare şi înmatriculare la R. Bihor. A primit acele sume de bani de la fiecare promiţându-le că o să încerce să le rezolve fie obţinerea certificatului de depreciere, fie programarea preferenţială a autoturismelor în luna decembrie 2010 având în vedere că urma să se mărească taxa. A mai arătat inculpatul că dacă aceştia s-ar fi deplasat la R. Bihor în luna decembrie 2010 nu ar fi reuşit să obţină programarea peste rând, el reuşind acest lucru având în vedere că a discutat cu angajaţi ai R. Bihor între care numiţii N. şi F., reuşind astfel să obţină programarea în cel mult două - trei zile. Aceşti bani primiţi îi erau destinaţi exclusiv lui.

Fapta inculpatului D.M., care, la data de 20 ianuarie 2011, în calitate de funcţionar în cadrul R. Român - Reprezentanţa Bihor, a primit de la denunţătorul C.P.P. suma de 100 de euro care nu i se cuvenea şi nu a respins promisiunea denunţătorului de a împărţi ulterior cu acesta o altă sumă de bani, în scopul de a îndeplini două acte privitoare la atribuţiile sale de serviciu, şi anume de a obţine în favoarea denunţătorului, în mod preferenţial, programarea la R. Bihor a unui autoturism pentru omologare şi depreciere, respectiv de a promite că îi va facilita omologarea unui alt autoturism pe numele unei persoane încadrată în grad de handicap, în vederea eludării taxei de poluare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului C.P.P., care în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins de la investigatorul cu identitate reală P.C. suma de 300 de euro pentru sine şi suma de 50 euro pentru a-i da inginerului R. Bihor, respectiv a primit de la martorii I.V. - 300 de euro, P.G. - 150 RON şi M.S.- 50 euro, pentru sine, prevalându-se de influenţa reală pe care o avea la funcţionarii R. Bihor, pentru a le facilita omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap în vederea eludării taxei de poluare, obţinerea certificatului de depreciere sau programarea preferenţială la R. Bihor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.D., care, în perioada noiembrie - decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins şi primit pentru sine de la investigatorul cu identitate reală P.C.C. suma de 650 de RON, respectiv a primit de la martorii D.I. - 200 de RON, D.I. - 50 de euro, R.G. - 150 RON, B.R. - 150 RON, T.F. - 150 RON, numitul "B." - 150 de RON, B.B.D. - 4 cauciucuri în valoare de 50 de euro, prevalându-se de influenţa reală pe care o avea la funcţionarii R. Bihor, în vederea facilitării obţinerii unei programări preferenţiale la R. Bihor sau obţinerii certificatului de depreciere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului D.C.V., care, în cursul lunii decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins şi primit de la martorii F.S. - 150 RON, B.D. (prin intermediul lui N.G.) - 200 RON, S.L.C.- 100 RON şi S.A.- 150 RON, prevalându-se de influenţa reală pe care o avea asupra funcţionarilor R. Bihor, în vederea obţinerii programării preferenţiale a autoturismelor acestora la R. pentru luna decembrie 2010 şi facilitării obţinerii, după caz, a certificatului de depreciere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului G.G., care, în cursul lunii decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a primit de la martorii R.G. - 150 RON, L.T. - bunuri în valoare de 250 RON, C.A. - circa 100 RON sau C.V. - circa 100 RON, prevalându-se în faţa acestora de influenţa reală pe care o avea la funcţionarii R. Bihor, în vederea facilitării obţinerii certificatului de depreciere sau a programării preferenţiale a autoturismelor acestora la R. pentru luna decembrie 2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut faţă de inculpaţii M.D. şi G.G. şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen., fiind admise, prin încheierea din 15 noiembrie 2012, cererile acestora de aplicare a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile formale şi de fond prevăzute pentru aplicabilitatea acestei proceduri, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând că faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de inculpaţi. Prin urmare, faţă de inculpaţii M.D. şi G.G., instanţa de fond a făcut aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi le-a aplicat pedeapsa în raport de limitele reduse cu o treime, potrivit acestui text de lege.

S-a arătat că în legătură cu încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor C.P.P., M.D.M., D.C.V. şi G.G., procurorul a solicitat schimbarea acesteia, pentru a se reţine textul prevăzut de art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., având în vedere că deşi în dispozitivul rechizitoriului se face referire la caracterul continuat al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, s-a omis, la indicarea încadrării juridice, inserarea textelor care susţin caracterul continuat al acestor fapte, respectiv art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.

Instanţa de fond a admis cererea procurorului, cu atât mai mult cu cât încadrarea corectă se regăseşte în expozitivul rechizitoriului, având în vedere că noţiunea de "încadrare juridică" include, între altele, norma de incriminare (textul care reglementează ca infracţiune fapta, cu indicarea articolului şi alineatului) şi forma infracţiunii (tentativă, consumată, continuată, etc), încadrare juridică ce trebuie să regăsească atât în cuprinsul rechizitoriului (art. 263 C. proc. pen.), cât şi în cuprinsul dispozitivului hotărârii (art. 357 alin. (1) C. proc. pen.). Această încadrare juridică presupune, astfel cum prevede art. 357 alin. (1) C. proc. pen., indicarea denumirii infracţiunii şi a textului de lege în care se încadrează.

La stabilirea şi individualizarea sancţiunilor aplicate fiecărui inculpat, instanţa de fond a avut în vedere în primul rând pericolul concret al faptelor săvârşite de inculpaţi, complexitatea activităţilor desfăşurate de fiecare din aceştia, caracterul prestabilit al modului în care aceştia procedau, rolul fiecăruia în cadrul activităţilor infracţionale ce au format obiectul prezentei cauze şi scopul urmărit de aceştia prin săvârşirea faptelor.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că în jurul R. Bihor, s-a creat o adevărată reţea prin intermediul căreia s-a urmărit facilitarea obţinerii unor programări preferenţiale, peste rând, la R. Bihor, facilitarea omologării autoturismelor pe persoane cu handicap în vederea eludării taxei de poluare ori facilitarea obţinerii certificatului de depreciere pentru autoturismele second-hand, achiziţionate de diferite persoane din spaţiul comunitar, toate acestea cu sprijinul funcţionarilor R. Bihor. În autodenunţurile şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului C.P.P., acesta a explicat inclusiv împărţirea pe zonele judeţului Bihor, a intermediarilor, a arătat cum toate procedurile la R. Bihor s-au realizat cu complicitatea funcţionarilor R. Bihor, a nominalizat funcţionarii cu care "lucrau" intermediarii.

Autodenunţurile şi declaraţiile au fost parţial confirmate de probele administrate ulterior în cauză, din care a rezultat totuşi că inculpaţii C.P.P., M.D.M., D.C.V. şi G.G., toţi intermediari între clienţi şi R. Bihor, aveau o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul acestei instituţii, influenţă reală de care s-au prevalat în faţa clienţilor şi care a constituit motivul determinant pentru care se apela la ei. Bunăoară, inculpatul C.P.P. avea influenţă, între alţii, asupra inculpatului D.M. (inginer în cadrul R. Bihor), inculpaţii M.D.M. şi D.C.V. asupra numitului F.I. (inginer în cadrul R. Bihor) şi inculpatul G.G. asupra numiţilor F.I. şi N.M. (ambii ingineri în cadrul R. Bihor).

Influenţa reală, trecerea pe care au avut-o în faţa funcţionarilor R. Bihor inculpaţii C.P.P., M.D.M., D.C.V. şi G.G., este confirmată de funcţionarii R. Bihor, inclusiv inculpatul D.M., care cu toţii au recunoscut, cu unele nuanţări (contestând primirea vreunor sume de bani), serviciile pe care le-au realizat la solicitarea inculpaţilor.

De altfel, prin atitudinea şi comportamentul lor, funcţionarii R. Bihor determinau persoanele fizice să apeleze la intermediari, pentru realizarea formalităţilor la R. Bihor.

S-a arătat că relevantă în acest sens este declaraţia martorului C.O., care a arătat că toţi angajaţii R. Bihor aveau o conduită necorespunzătoare faţă de persoanele cu care intrau în contact în tot ceea ce ţinea de atribuţiile R. Bihor, el însuşi preferând să recurgă la intermediari decât să mai aibă de-a face cu angajaţii acestei instituţii, conduită a funcţionarilor care nu se regăsea însă şi în relaţia dintre lor cu inculpaţii intermediari.

Relevante sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că nu au reuşit, în ciuda insistenţelor, să realizeze personal, programarea autoturismelor la R. Bihor, în luna decembrie 2010 (linia telefonică era mereu ocupată, site-ul nu permitea aplicarea datelor, liste prin care se arăta că programările se făceau peste 2 - 3 luni), apelând la inculpaţi tocmai datorită relaţiilor, cunoştinţelor pe care aceştia le aveau la R. Bihor, inculpaţi care erau trataţi cu promptitudine, cu celeritate şi amabilitate de funcţionarii R. Bihor (au dovedit-o procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii-intermediari şi aceşti funcţionari dar şi între inculpaţi şi clienţi).

Inculpatul G.G. a recunoscut el însuşi că dacă aceşti clienţi s-ar fi deplasat la R. Bihor în luna decembrie 2010 nu ar fi reuşit să obţină programarea peste rând, el reuşind acest lucru având în vedere că a discutat cu angajaţi ai R. Bihor între care numiţii N. şi F., reuşind astfel să obţină programarea în cel mult două - trei zile.

Instanţa de fond a avut în vedere şi durata în timp a activităţilor infracţionale, faptul că actele materiale pentru care aceştia au fost trimişi în judecată a reprezentat o componentă a unui circuit creat între intermediari şi funcţionarii R. Bihor.

În cazul inculpatului D.M., instanţa de fond a reţinut calitatea sa (inginer în cadrul R. Bihor, îndeplinind la un moment dat şi atribuţii de conducere în cadrul instituţiei), că era o verigă indispensabilă în cadrul lanţului infracţional, că luarea de mită pentru care a fost trimis în judecată a reprezentat o ocazie obişnuită în care a dat curs, fără rezerve, fără insistenţe şi cu promptitudine, solicitărilor inculpatului C.P.P., cuantumul mitei reprezentând un criteriu secundar în prezenţa tuturor circumstanţelor expuse anterior.

Instanţa de fond a avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpaţilor. Astfel, inculpaţii M.D. şi G.G. au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, inculpaţii D.C.V. şi C.P.P. au avut o atitudine oscilantă şi parţial sinceră în descrierea acestora (inculpatul C.P.P. fiind singurul care a avut poziţii procesuale diametral opuse pe parcursul procesului, modificându-şi progresiv, succesiv declaraţiile), inculpatul D.M. negând (în ciuda flagrantului şi a probelor directe) săvârşirea faptei.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, situaţia familială, profesională şi socială a fiecăruia şi lipsa antecedentelor lor penale, dar şi conduita inculpaţilor în legătură cu funcţiile, respectiv activităţile desfăşurate, calităţi în care au şi săvârşit faptele ce au făcut obiectul prezentei cauze.

Având în vedere toate aceste elemente, instanţa de fond a procedat conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel inculpaţii D.M., C.P.P., D.C.V. şi G.G.

Apelurile nu au fost motivate în scris.

Inculpatul D.M., potrivit susţinerilor orale şi prin concluziile scrise, a solicitat să fie achitat pentru infracţiunea de luare de mită. A solicitat să se observe că inculpatul C.P.P. a formulat autodenunţul la data de 01 aprilie 2010, cu ocazia cercetării sale într-o altă cauză, legată de un eveniment rutier. A fost ameninţat cu luarea măsurii arestării preventive şi îndemnat să formuleze acel autodenunţ. Având în vedere că acesta vorbeşte de o activitate desfăşurată pe parcursul anilor 2007, 2008, 2009, dacă ar fi dorit să formuleze autodenunţ, ar fi avut timp suficient şi este suspect că a făcut-o tocmai când era cercetat într-o altă cauză. În consecinţă, a considerat că acea probă trebuie înlăturată. Apoi, deşi inculpatul C.P.P. s-a arătat dispus să colaboreze cu organele de cercetare penală, a urmat o perioadă lungă de timp în care nu se întâmplă nimic de natură infracţională deşi acesta a mai înmatriculat autoturisme. Nici după data de 25 noiembrie 2010, când au fost emise autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane, nu a rezultat că inculpatul D.M. ar fi comis vreo faptă de natură penală. În ceea ce priveşte flagrantul din data de 20 ianuarie 2011, arată că denunţătorul C.P.P. a fost chemat de organele judiciare, i s-au dat actele pentru înmatricularea a două maşini şi i s-a spus să meargă la R. şi să-l caute pe inculpatul D.M., să-i solicite o programare pentru a doua zi şi să-i dea drept răsplată 2 bancnote de 50 euro. Mai arată că o propunere identică s-a făcut şi inculpatului M.D.M. dar acesta a refuzat, după cum rezultă din declaraţia autentică dată de acesta. Prin urmare, a existat o provocare din partea organelor de urmărire penală, în consecinţă, proba trebuie înlăturată. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de primire de foloase necuvenite şi aplicarea unei pedepse minime.

Inculpatul G.G., potrivit susţinerilor orale şi prin concluziile scrise, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., iar în subsidiar să i se reducă pedeapsa şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării ei. A arătat că s-a ocupat de activitatea de intermediere pentru a ajuta persoane care îi erau apropiate. Sumele primite de la acestea au fost modice, abia dacă îi acopereau cheltuielile de deplasare. A mai arătat că această activitate a fost generată de atitudinea funcţionarilor R. Bihor. Pentru solicitarea subsidiară,a învederat că sunt incidente circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. Consideră că aplicarea unei pedepse în cuantum aproape egal cu a celorlalţi inculpaţi este inechitabilă având în vedere poziţiile procesuale diferite. Consideră de asemenea că este excesivă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul C.P.P., potrivit susţinerilor orale şi prin concluziile scrise, a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. învederând că din declaraţiile martorilor I.V., P.G. şi M.S. nu rezultă că ar fi afirmat că sumele de bani pretinse sunt pentru angajaţii R.

Inculpatul D.C.V. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că ar fi afirmat că are influenţă asupra reprezentanţilor R. Persoanele care au apelat la el pentru a le ajuta să înmatriculeze autoturismele au făcut-o pentru a evita statul la coadă, nu pentru că ar fi crezut că are influenţă asupra angajaţilor R.

Prin Decizia penală nr. l26/A din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.M., C.P.P., D.C.V. şi G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate, obligând pe fiecare apelant să plătească suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, pe baza probelor administrate în cauză. în faţa instanţei de apel au fost audiaţi inculpaţii C.P.P. şi D.M. Declaraţiile acestora nu conţin elemente de noutate.

Astfel, inculpatul C.P.P. arată că nu a susţinut niciodată că ar avea influenţă asupra funcţionarilor R., iar sumele primite de la cele patru persoane au reprezentat preţul serviciului prestat adică îndeplinirea formalităţilor necesare pentru înmatricularea autoturismelor. Aceeaşi poziţie a avut-o şi în faţa primei instanţe. În plus faţă de cele declarate la instanţa de fond, a detaliat motivul pentru care nu a menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală arătând că situaţia prezentată inculpatului D.M. în ziua flagrantului nu corespunde unei situaţii reale, ci era o stare de fapt închipuită de ofiţerii DGA, iar autodenunţul făcut în 2010 nu conţine fapte reale. Acesta a fost făcut ca urmare a faptului că i s-a comunicat că activitatea pe care a efectuat-o cu privire la înmatricularea autoturismului pe numele lui F.V.T. constituie infracţiune, dar dacă denunţă este apărat de răspundere penală.

Inculpatul D.M. nu a prezentat niciun element de noutate, practic a reluat aceleaşi apărări ca şi în faţa instanţei de fond şi anume discuţia purtată cu inculpatul C.P.P. în data de 20 ianuarie 2011, a fost una tehnică, a refuzat suma de 100 euro oferită de acesta, banii i-au fost aruncaţi de acesta la coborârea din autoturism, nu i s-a solicitat nicio favoarea, iar când i s-a solicitat să nu observe anumite dotări ale autoturismului, a refuzat categoric.

1. În ceea ce priveşte apelul inculpatului D.M., s-a reţinut că acesta era angajat la R. Român reprezentanţa Bihor ca inginer specialist, cu atribuţii de serviciu în omologarea vehiculelor, eliberarea cărţii de identitate şi eliberarea certificatului de autenticitate. De asemenea, avea atribuţii de înlocuire a conducătorului instituţiei. În data de 20 ianuarie 2011, inculpatul D.M. a primit de la denunţătorul C.P.P. suma de 100 euro pentru ca să-i facă în mod preferenţial o programare la R. a unui autoturism pentru omologare şi depreciere şi pentru a-i facilita omologarea altui autoturism pe numele unei persoane încadrată în grad de handicap, în vederea eludării taxei de poluare şi nu a respins propunerea acestuia de a împărţi o altă sumă de bani.

Pentru a reţine vinovăţia inculpatului cu privire la această stare de fapt s-a avut în vedere denunţul formulat de C.P.P. care a arătat că în perioada 1 iulie 2007 - 1 iulie 2008 a înmatriculat aproximativ 30 de autoturisme pe persoane cu handicap mituind angajaţi ai R. Mita era solicitată de aceştia pentru ca în momentul în care erau prezentate autoturismele să nu observe că acelaşi dispozitiv era folosit în mod repetat şi montat în cele mai multe cazuri doar formal.

În baza denunţului acestuia s-au emis mai multe autorizaţii de înregistrare şi interceptare a convorbirilor telefonice precum şi de înregistrare audio în mediu ambiental. Totodată a fost autorizat investigatorul cu identitate reală P.C.I., rezultatul acestora fiind consemnat în procesele-verbale de redare.

Ulterior, la data de 20 ianuarie 2011, C.P.P. a formulat un nou autodenunţ, reiterând aspectele anterior relatate şi precizând că inculpatul D.M. este cel care a primit mita de la el în repetate rânduri şi cu care avea cea mai apropiată relaţie. Acesta a precizat că sumele pe care i le dădea inculpatului erau de 50 euro/autoturism şi erau predate fie pentru obţinerea unor programări preferenţiale, fie pentru omologarea autoturismelor cu dispozitivul special pentru persoanele cu handicap.

În urma acestui denunţ în aceeaşi zi, două bancnote în valoare de 50 euro au fost inscripţionate cu marker invizibil şi cu substanţă fluorescentă cu menţiunea "mită 20 ianuarie 2011".

De asemenea pentru organizarea flagrantului s-a solicitat Tribunalului Bihor autorizaţia de interceptare în mediul ambiental.

Potrivit proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice inculpatul C.P.P. i-a cerut inculpatului D.M. să verifice un autoturism de teren M. aparţinând unei persoane din Satu Mare care doreşte înmatricularea sa pe o persoană cu handicap. Verificarea viza situaţia juridică a autoturismului şi anume dacă este sau nu sustras din străinătate. Inculpatul D.M. i-a spus că nu poate efectua verificări prin Interpol, dar s-a angajat să verifice în registrele instituţiei. De asemenea, inculpatul C.P.P. i-a cerut să-i faciliteze programarea şi omologarea unui autoturism R. aparţinând unei persoane din Beiuş precizându-i că proprietarul doreşte să obţină şi o depreciere a autoturismului.

Inculpatul D.M. şi-a dat acordul pentru efectuarea formalităţilor la R., programându-l pentru a doua zi. Totodată a sugerat ca pentru obţinerea documentaţiei necesare şi a dispozitivului special pentru persoane cu handicap să îl contacteze pe inculpatul N.D. care îi cunoaşte pe reprezentanţii SC D. SRL Câmpina şi care îi poate obţine hârtia într-o zi. După efectuarea verificărilor D.M. îi comunică lui C.P. că autoturism M. este deja omologat din 2009 în Satu Mare, singura problemă de rezolvat fiind doar montarea dispozitivului pentru persoane cu handicap şi obţinerea documentaţiei necesare. Pentru celălalt autoturism inculpatul D.M. a primit de la C.P.P. datele tehnice ale acestuia şi a făcut programarea pentru a doua zi. După efectuarea programării cei doi s-au întâlnit în curtea instituţiei, iar inculpatul C.P.P. i-a cerut inculpatului D.M. să se îndrepte spre autoturism spunându-i "hai spre ma (...) că mă vede toată lumea aici". Cei doi au urcat în autoturismul inculpatului D.M. au purtat o discuţie legată de înmatriculare după care C.P.P. i-a remis cele 2 bancnote de câte 50 euro. întreaga conversaţie a fost înregistrată şi redată în procesele-verbale. Imediat după finalizarea discuţiei inculpatul C.P.P. a coborât din autoturism, iar inculpatul D.M. când a încercat să părăsească incinta instituţiei a fost oprit de organele de urmărire penală care l-au întrebat dacă are sume de bani asupra sa şi ce reprezintă acestea. Inculpatul D.M. a arătat că are 250 euro şi 250 lei şi "o parte din bani, respectiv 100 euro i-am primit de la C.P.P. pentru a-i facilita omologarea unui autoturism".

Declaraţia dată de inculpatul D.M. cu ocazia flagrantului se coroborează cu cea a inculpatului C.P.P. dată în 21 ianuarie 2011 şi menţinută succesiv în 24 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 şi 7 mai 2012.

Începând cu 10 mai 2012, C.P.P. şi-a schimbat poziţia dar aceste susţineri ulterioare nu sunt justificate în niciun fel. La fel, inculpatul D.M. după prima declaraţie în care recunoaşte primirea banilor şi motivul acesteia, a revenit asupra poziţiei sale şi a contestat primirea mitei, explicaţiile date de acesta sunt neplauzibile şi corect au fost înlăturate de instanţa de fond. De asemenea, inculpatul D.M. a susţinut că acţiunea organelor de urmărire penală a avut caracterul unei provocări şi a solicitat a se constate încălcarea prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

S-a constatat că instanţa de fond a făcut o amplă analiză a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie cu trimitere la hotărârile Dexeira de Castro c/a Portugaliei,Vanyan c/a Rusiei şi Ramanuska c/a Lituaniei concluzionând că situaţia de fapt analizată în cauză se deosebeşte fundamental de cele avute în vedere în cele trei cauze anterior menţionate de Curtea Europeană. În speţă, flagrantul realizat nu constituie o provocare având în vedere că la momentul acestuia existau suficiente elemente probatorii care să susţină presupunerea rezonabilă că inculpatul D.M. obişnuia să efectueze programări preferenţiale şi să participe la procedura de omologare a autovehiculelor pe persoane cu handicap pentru eludarea taxei de poluare contra unor sume de bani. Pentru aceasta avem în vedere cele două autodenunţuri ale inculpatului C.P.P., convorbirile telefonice interceptate, relevantă fiind în acest sens discuţia purtată între inculpat şi martora S.G. în data de 29 noiembrie 2010, când îi propune acesteia "să bage câte o maşină pe locul ei pe răspunderea sa de Moş Crăciun". Cu ocazia aceleiaşi discuţii inculpatul i se plânge acesteia că se omologhează câte 230 de autoturisme pe zi, nu sunt plătiţi pentru orele suplimentare, dar toţi angajaţii sunt foarte mulţumiţi de ritmul alert al omologării. De asemenea, în ziua flagrantului cei doi inculpaţi poartă o discuţie în care inculpatul D.M. se plânge de faptul că nu mai sunt maşini pentru că "gata cu taxa" şi afirmând că trebuie să mulţumească divinităţii dacă " te duci cu 50 RON în buzunar (...) să ai de pâine şi de bere ".

În consecinţă, organizarea flagrantului a fost conformă cu legislaţia şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi menită să strângă probe în legătură cu activitatea infracţională în care era implicat inculpatul D.M.

2. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.P.P. s-a constatat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este conformă cu probele administrate în cauză, în sarcina acestuia a fost reţinută o infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată compusă din patru acte materiale.

1). În cursul lunii decembrie 2010 inculpatul a pretins şi primit de la martora I.V. suma de 300 euro, susţinând că are influenţă asupra angajaţilor R. Bihor şi folosindu-se de aceasta îi va facilita omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap a autoturismului marca V. pe care aceasta l-a adus din Italia.

Martora I.V. arată că în momentul în care a încercat să înmatriculeze autoturismul a aflat că este necesar să plătească o taxă de poluare de aproximativ 10.000 euro, sumă pe care nu o avea, s-a interesat dacă este posibil să obţină o scutire de taxe. Prin intermediul unei persoane A. l-a cunoscut pe inculpatul C.P.P. care a asigurat-o că pentru suma de 2.500 euro vrea reuşi să rezolve întreaga sumă şi că maşina va fi omologată pe persoană cu handicap. Cu ocazia discuţiei cu acesta, inculpatul i-a spus că cunoaşte angajaţi ai R.-ului care îl vor ajuta în demersul său. Suma cerută de acesta acoperea şi cheltuielile legate de obţinerea dispozitivului special ce urma a fi montat pe autoturism precum şi taxele de la R.

Inculpatul C.P.P. l-a contactat pe martorul K.I. căruia i-a cerut acordul să înmatriculeze autoturismul pe numele său. Iniţial acesta a acceptat, dar ulterior s-a răzgândit din cauza discuţiei legată de interdicţia de vânzare şi intenţia de revânzare a autoturismului. înmatricularea nu s-a mai realizat din acest motiv.

Martorul A.I. arată că pe autoturismul în cauză a montat dispozitivul special pentru persoane cu handicap, dispozitiv care îi aparţine, iar documentaţia aferentă a obţinut-o de la SC V. SRL Câmpina.

Probaţiunea la care s-a făcut referire anterior se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate dintre A. şi inculpat şi dintre martora I.V. şi inculpat şi declaraţiile inculpatului de recunoaştere din cursul urmăririi penale. În faţa instanţei acesta a revenit asupra poziţiei sale şi deşi a recunoscut că a primit de la martor suma de 300 euro a afirmat că acesta este preţul pentru serviciul prestat în calitate de intermediar şi nu pentru că ar fi susţinut că are influenţă asupra angajaţilor R., influenţă pe care o va folosi pentru obţinerea omologării. Această ultimă declaraţie a sa, a fost înlăturată, având în vedere că nu se coroborează cu nicio altă probă, iar inculpatul nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă asupra schimbării poziţiei sale.

2). Tot în cursul lunii decembrie 2010, inculpatul C.P.P. a pretins de la investigatorul cu identitate reală P.C.C. suma de 300 euro pentru sine şi 50 de euro pentru un funcţionar R. ca să-i faciliteze omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap a autoturismului F. Procesele-verbale întocmite de investigator se coroborează cu procesele-verbale de redare a discuţiilor din data de 7 ianuarie 2011, precum şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului din faza de urmărire penală şi în acest caz, corect s-a înlăturat declaraţia inculpatului din faţa instanţei întrucât este o probă singulară necoroborată cu alt mijloc de probă, iar inculpatul nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru schimbarea poziţiei sale.

3). În aceeaşi perioadă inculpatul susţinând că are influenţă asupra lucrătorilor R. a pretins şi primit de la martorul O.G. suma de 150 RON ca să-i faciliteze omologarea şi obţinerea cărţii de identitate a autoturismului marca F.F.

Declaraţia martorului O.G. se coroborează cu declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale.

Corect a fost înlăturată declaraţia din faţa instanţei întrucât nu se coroborează cu celelalte probe.

4). În aceeaşi perioadă şi folosindu-se de aceeaşi influenţă inculpatul a pretins şi primit de la martorul M.S. suma de 50 euro pentru a-i facilita omologarea autoturismului marca S., declaraţia martorului se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 29 noiembrie 2010 dintre inculpat şi martor, aceste probe înlăturând declaraţia inculpatului care susţine că banii respectivi i-ar fi primit nu pentru a-şi exercita influenţa ci pentru serviciul prestat.

3. Cu privire la apelul declarat de inculpatul D.C.D. s-a reţinut că inculpatul, începând cu anul 2007 se ocupă de comercializarea autoturismelor second hand şi gestiona un bar aflat în apropierea R.-ului. În acest context a ajuns să cunoască angajaţi ai instituţiei menţionate şi să aibă influenţă asupra acestora, influenţă pe care a folosit-o în cursul lunii decembrie când a pretins şi primit de la mai multe persoane sume cuprinse între 100 şi 200 RON pentru a le facilita obţinerea certificatelor de depreciere sau a programărilor preferenţiale.

a). În cursul lunii decembrie 2010 folosindu-se de influenţa anterior menţionată inculpatul a acceptat şi primit de la martorul F.S. suma de 150 RON pentru a-i facilita programarea în aceeaşi lună pentru omologare a unui autoturism M. ML cumpărat din Germania.

Declaraţia martorului F.S. se coroborează cu cea a martorului C.O. (persoană care l-a indicat pe inculpat ca fiind cel ce îl poate ajuta pe primul martor) coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între C.O. şi inculpat dovedesc comiterea faptei mai sus prezentate.

b). În aceeaşi perioadă şi folosindu-se de aceeaşi influenţă inculpatul a acceptat şi primit de la martorul B.D. prin intermediul martorului N.G. suma de 200 RON pentru a-i facilita programarea la R. a unui autoturism marca R.

Pentru a reţine vinovăţia inculpatului avem în vedere declaraţia martorului B.D. coroborată cu cea a martorului N.G. şi cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi martorul N. din data de 13 decembrie 2010.

c). În aceeaşi perioadă şi în acelaşi mod inculpatul a primit de la martorul S.L.C. suma de 100 RON pentru a-i facilita programarea pentru data de 23 decembrie 2010 a unui autoturism marca O.C. Declaraţiile martorului se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din 10 octombrie 2012.

d). În aceeaşi perioadă şi prelevându-se de aceeaşi influenţă inculpatul a primit de la martorul S.A. suma de 150 RON pentru a-i facilita programarea în cursul lunii decembrie la R.A.R a unui autoturism marca C. adus din Franţa. Declaraţia martorului se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului din faza de urmărire penală. În faţa instanţei acesta a susţinut că sumele au fost primite cu titlu de comision pentru serviciul prestat. Apărarea formulată de inculpat a fost corect înlăturată de instanţa de fond pe baza probelor administrate şi în special avem în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

4. Cu privire la apelul declarat de inculpatul G.G. s-a reţinut că din probaţiunea administrată în cauză, s-a reţinut că acesta se ocupa de intermediere în vânzarea autoturismelor second-hand aduse din străinătate sau din ţară şi de formalităţile necesare înmatriculării acestora, inclusiv formalităţile la R.

Ca urmare a faptului că în cursul lunii noiembrie 2010 s-a aflat că începând cu 1 ianuarie 2011 taxa de poluare va fi majorată cu 50% mai multe persoane apropiate inculpatului care cunoşteau că acestea are relaţii bune cu angajaţii R. Bihor i-au solicitat ajutorul pentru obţinerea unor programări preferenţiale anterior intrării în vigoare a noii taxe pentru influenţa traficată inculpatul a primit sume de bani după cum urmează: de la martorul R.G. 150 RON, de la martorul L.L.T. 250 RON, de la martorul C.A. 100 RON, de la martora C.V.A. 100 RON. Declaraţiile martorilor anterior menţionaţi se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.

Analizând toate apelurile declarate în cauză s-a reţinut că acestea sunt nefondate. Vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, încadrările juridice sunt corecte, pedepsele aplicate corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare corect stabilită.

Faţă de cele de mai sus, curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.M., C.P.P., D.C.V. şi G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a menţinut-o în tot, obligând pe fiecare apelant să plătească suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.M., C.P.P. şi G.G.

Inculpatul D.M. a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate, susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, hotărârea a fost semnată de un judecător care nu a participat la judecarea cauzei, cererile de amânare formulate i-au fost respinse de către preşedintele completului de judecată, întrucât acesta a soluţionat cauza sub imperiul fricii, iar din probele dosarului nu rezultă săvârşirea infracţiunii de luare de mită, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. A susţinut că faţă de împrejurările în care s-au comis faptele, rezultă starea de provocare în care s-a realizat flagrantul.

Inculpatul C.P.P. a solicitat achitarea întrucât nu a avut intenţia de a săvârşi fapta şi nu a avut reprezentarea că primind acele sume de bani pentru serviciile prestate, a comis o faptă penală. În subsidiar a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prev. de art. 81 C. pen.

Inculpatul G.G. a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate întrucât a fost semnată de un judecător care nu a participat la judecarea cauzei, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare.

A mai arătat că din probele dosarului nu rezultă vinovăţia inculpatului, solicitând de asemenea casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

1. Cu privire la recursul declarat de inculpatul D.M.:

Inculpatul D.M. a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare sub două aspecte: unul, la judecarea pe fond a apelului a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, care, necunoscând dosarul, a pus concluzii superficiale şi doi, preşedintele completului de judecată, fiind cercetat de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru fapte de corupţie, a soluţionat cauza sub imperiul fricii, respingând în acest fel cererea de amânare formulată de apărătorul său ales.

Verificând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2013, după ce instanţa a constatat cauza în stare de judecată, apărătorul ales al inculpatului D.M. a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitate de a pune concluzii pe fond, datorită stării de sănătate, fără să facă dovada celor susţinute cu acte medicale.

Întrucât dosarul se afla la al treilea termen de judecată, instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului şi a dispus ca acesta să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, iar pentru a da posibilitatea inculpaţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 12 noiembrie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

Totodată, potrivit alin. (4¹) al aceluiaşi text de lege, când asistenţa juridică este obligatorie, iar apărătorul ales lipseşte nejustificat, nu îşi asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

În cauza de faţă, apărarea inculpatului D.M. fiind obligatorie, instanţa de apel a luat măsura desemnării unui apărător din oficiu, aşa încât, constatând că la data acordării cuvântului în dezbateri, apărătorul ales a refuzat să pună concluzii, în mod legal a dispus ca apărarea inculpatului să fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.

Împrejurarea că la data judecări cauzei, inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu nu constituie o încălcare a dreptului acestuia la apărare, fiind în acord cu dispoziţiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art. 24 din Constituţia României şi art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede că orice acuzat are dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer.

Regula prevăzută de art. 6 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune ca inculpatul să aibă posibilitatea de a dispune de un anumit termen pentru pregătirea apărării sale şi de mijloacele materiale şi juridice pentru a contesta acuzaţiile.

În opinia Înaltei Curţi, inculpatul D.M. a beneficiat de aplicabilitatea acestui drept atât în faza de urmărire penală, în care se fixează cadrul în care este examinată infracţiunea ce constituie obiectul cauzei şi în care sunt administrate de către organele de urmărire penală probele acuzării cât şi în faza de judecată, în toate etapele procesuale, pe întreg parcursul procesului penal fiind asistat de apărător ales.

Din probele existente la dosar rezultă că pe tot parcursul procesului penal, inculpatul D.M. a fost asistat de apărător ales, având posibilitatea să formuleze cereri şi excepţii, beneficiind astfel de o apărare efectivă, iar împrejurarea că la data acordării cuvântului în dezbateri, acesta a refuzat să pună concluzii, motivând că starea de sănătate nu-i permite, nu este imputabilă instanţei de apel, apărătorul ales având obligaţia să-şi asigure substituirea şi să facă dovada cu înscrisuri a stării sale de sănătate. Or, respectarea dreptului la apărare presupune existenţa unor drepturi şi obligaţii ce trebuie respectate atât de către instanţă, cât şi de părţi, şi nu în mod unilateral.

De altfel, cu ocazia susţinerii motivelor de recurs, la interpelarea preşedintelui completului de judecată, apărătorul ales al recurentului inculpat D.M. a afirmat că pe tot parcursul procesului penal, până la momentul acordării cuvântului în dezbateri, dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, neputând aduce vreo critică instanţei sub acest aspect.

Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dreptului la apărare pe motiv că la data acordării cuvântului în dezbateri în apel, preşedintele completului de judecată era cercetat pentru fapte de corupţie.

Pe de o parte, astfel cum s-a menţionat în analiza de mai sus, dreptul la apărare al inculpatului nu a fost încălcat, acesta fiind asistat de apărător desemnat din oficiu în condiţiile legii, iar cercetarea preşedintelui completului de judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie nu a avut legătură cu cauza şi nu a fost de natură să aducă vreo vătămare inculpaţilor. Susţinerea inculpatului D.M. că cercetarea de către Direcţia Naţională Anticorupţie a judecătorului instanţei, ar fi produs acestuia o stare de temere, astfel încât i-ar fi respins cererea de amânare, apare ca fiind o simplă speculaţie a acestuia.

Prin urmare, nefiind încălcate dispoziţiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen., în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen.

Hotărârea instanţei de apel a mai fost criticată şi prin prisma cazului de casare prevăzut de pct. 3 al art. 385⁹ C. proc. pen., susţinând atât de către inculpatul D.M., cât şi de către inculpatul G.G. că nu a fost semnată de un membru al completului de judecată, ceea ce atrage nulitatea absolută şi casarea cu trimitere spre rejudecare.

Potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., sentinţa sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier, iar la alin. (2) se prevede că în caz de împiedicare a vreunuia din membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă preşedintele completului este împiedicat a semna, semnează preşedintele instanţei.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) lit. s) din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru punerea în aplicare a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, preşedintele desemnează vicepreşedintele sau după caz, judecătorul care îl înlocuieşte atunci când lipseşte de la instanţă şi în toate situaţiile de imposibilitate temporară de exercitare a funcţiei.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, decizia instanţei de apel a fost semnată de judecătorul delegat în baza desemnării acestuia de către preşedintele instanţei.

Inculpatul D.M. a mai criticat hotărârea instanţei de apel şi cu privire la greşita reţinere în sarcina sa a infracţiunii de luare de mită, susţinând că faţă de împrejurările în care s-au comis faptele, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

A susţinut că îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu nu au fost condiţionate de primirea vreunei sume de bani, putând fi acuzat de primire de foloase necuvenite, iar organizarea flagrantului a fost provocată de organele de anchetă.

Potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că la data de 20 ianuarie 2011, inculpatul D.M., în calitate de funcţionar în cadrul R. Român - Reprezentanţa Bihor, a primit de la inculpatul denunţător C.P.P. suma de 100 de euro pentru a obţine în mod preferenţial, programarea la R. Bihor a unui autoturism pentru omologare şi depreciere şi pentru a-i facilita omologarea altui autoturism pe numele unei persoane încadrată în grad de handicap, în vederea eludării taxei de poluare. Cu acelaşi prilej, nu a respins promisiunea aceluiaşi denunţător de a împărţi ulterior cu acesta o altă sumă de bani.

Din cuprinsul autodenunţului a rezultat că denunţătorul avea o relaţie apropiată cu inculpatul D.M., căruia i-a dat mită în repetate rânduri pentru efectuarea omologării autoturismelor cu dispozitiv special pentru persoane cu handicap, cât şi pentru obţinerea programărilor preferenţiale în vederea omologării autoturismelor second-hand şi a efectuării deprecierii pentru luna decembrie 2010 - ianuarie 2011, activităţi pentru care inculpatul D.M. solicita şi primea de regulă de la el o sumă de 50 euro/autoturism.

Stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţia inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită rezultă din autodenunţurile formulate de inculpatul C.P.P., a proceselor-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi de înregistrare audio în mediul ambiental, din procesele-verbale ale investigatorului P.C.I. şi din declaraţia de recunoaştere a inculpatului D.M. Poziţia inculpatului D.M. de recunoaştere a faptei a fost consemnată în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 20 ianuarie 2011, care a fost semnat de inculpat, fără niciun fel de obiecţiuni şi care nu a fost contestat de acesta pe tot parcursul procesului penal.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută în baza probelor administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei în aceea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. este corect stabilită de instanţa de apel, elementul material al acestei infracţiuni fiind realizat în momentul în care inculpatul D.M. a solicitat sumele de bani, câte 50 euro pentru fiecare autoturism programat în vederea omologării şi în acelaşi timp, nu a respins promisiunea făcută de acesta de a împărţi ulterior o altă sumă de bani. Împrejurarea că sumele de bani au fost primite de inculpat după ce acesta şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei în infracţiunea de luare de mită.

În ce priveşte susţinerea inculpatul D.M. că acţiunea organelor de urmărire penală privind organizarea prinderii în flagrant a avut caracterul unei provocări, Înalta Curte constată următoarele:

Din materialul probator existent de la dosar rezultă că la data de 01 aprilie 2010, inculpatul C.P.P. a formulat un autodenunţ, din care a rezultat că în perioada 01 iulie 2007 - 01 iulie 2008, beneficiind de complicitatea funcţionarilor R. Bihor, pe care îi mituia, a reuşit să înmatriculeze circa 30 de autoturisme pe persoane cu handicap.

Având în vedere autodenunţul formulat, în dosarul penal instrumentat de D.N.A.- Serviciul Teritorial Oradea, cu privire la faptele de corupţie reclamate, la solicitarea procurorului, Tribunalul Bihor a emis începând cu data de 25 noiembrie 2010 autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de mai multe persoane, între care şi inculpaţii, precum şi autorizaţii de efectuare a înregistrării audio-video în mediul ambiental, pe momente operative şi de imagini, procurorul dispunând de asemenea, prin ordonanţa din 27 decembrie 2010, autorizarea investigatorului cu identitate reală P.C.I. Rezultatul acestor convorbiri şi înregistrări, precum şi rezultatul activităţii investigatorului, s-au consemnat în procesele-verbale aflate la dosarul cauzei, din cuprinsul acestora rezultând indicii puternice de implicare a funcţionarilor R. Bihor şi a intermediarilor, în fapte de corupţie în legătură cu activitatea R. Bihor.

La data de 20 ianuarie 2011, C.P.P. a formulat un nou autodenunţ, în cuprinsul căruia a reiterat aspectele arătate în cel anterior, cu precizarea că persoana din cadrul R. cu care avea cea mai apropiată relaţie şi căreia i-a dat mită în repetate rânduri este inculpatul D.M., inginer în cadrul R. Bihor, care solicita şi primea de regulă de la el câte 50 euro pentru fiecare autoturism programat în vederea omologării.

Urmare a acestui autodenunţ, în aceeaşi zi, C.P.P. a prezentat două bancnote de câte 50 euro, pe care urma să le dea inculpatului D.M., apoi s-a procedat la realizarea flagrantului, în condiţiile legii.

Întâlnirea dintre cei doi inculpaţi a fost înregistrată audio şi video, astfel că acceptarea şi primirea mitei de către inculpatul D.M. rezultă din convorbirile purtate şi redate în procesele-verbale aflate în dosarul de urmărire penală şi din fişierele video.

Încercând să părăsească sediul R. Bihor cu autoturismul personal, inculpatul D.M. a fost oprit de organele de urmărire penală şi fiind întrebat de procuror dacă are sume de bani asupra sa, acesta a răspuns afirmativ, arătând că deţine suma de 250 euro şi 250 RON, din care suma de 100 euro a primit-o de la C.P.P. pentru a-i facilita omologarea unui autoturism.

Poziţia inculpatului D.M. de recunoaştere a faptei a fost consemnată în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 20 ianuarie 2011, care a fost semnat de inculpat, fără niciun fel de obiecţiuni şi necontestat pe tot parcursul procesului penal, iar situaţia de fapt reţinută a fost susţinută şi de declaraţiile inculpatului C.P.P. din aceeaşi dată, dar şi cu ocazia audierilor ulterioare, inclusiv în prezenta apărătorului ales.

Împrejurarea că inculpatul C.P.P. şi-a schimbat atitudinea procesuală odată cu declaraţia din 10 mai 2012, la peste un an şi trei luni de la data flagrantului şi motivele neplauzibile invocate, au condus instanţa de fond, în mod corect, la concluzia că declaraţiile ulterioare, inclusiv cea dată în faţa instanţei sunt nesincere şi circumstanţiale.

Faţă de împrejurările în care s-au săvârşit faptele şi de probatoriul existent la dosar, Înalta Curte constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte în scopul obţinerii unei probe.

Sintagma a determina presupune o instigare la comiterea infracţiunii (încurajare, îndemn în sensul dispoziţiilor art. 25 C. pen.) dar se apreciază că intră sub incidenţa textului de lege de mai sus şi provocarea sub forma vicleniei, înşelăciunii, în urma căreia persoanei să i se sugereze într-un mod neechivoc săvârşirea unei infracţiuni.

Totodată, provocarea este reglementată în dreptul român ca o formă de constrângere, aspect care reiese din denumirea marginală a art. 68 C. proc. pen., "Interzicerea mijloacelor de constrângere", text de lege care interzice în cuprinsul alin. (1) obţinerea de probe prin constrângere în formele prevăzute acolo (prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, promisiuni şi îndemnuri), iar la alin. (2) se referă expres la determinarea săvârşirii sau continuarea săvârşirii unei infracţiuni, în scopul obţinerii de probe.

Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, atunci când are loc cu depăşirea limitelor cadrului legal. Potrivit art. 26¹ din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu modificările ulterioare, în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea de către un funcţionar a unei infracţiuni de luare de mită, primire de foloase necuvenite sau trafic de influenţă, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probă.

Utilizarea acestor tehnici speciale de investigaţie nu sunt incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, însă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază că utilizarea acestor tehnici ascunse trebuie să aibă limite clare, iar când un inculpat susţine că a fost instigat se impune ca instanţele să verifice atent materialul probator de la dosar.

Autodenunţul formulat de inculpatul C.P.P. la data de 20 ianuarie 2011, după începerea comiterii infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită, urmat de interceptări şi înregistrări audio-video şi finalizat cu organizarea unui flagrant nu constituie o provocare din partea organelor judiciare. Condiţia esenţială pentru provocare este aceea de a exista anterior comiterii infracţiunii şi să existe o legătură de cauzalitate directă şi imediată cu actul provocator şi infracţiunea comisă.

Or, în cauza de faţă, în baza auto denunţurilor inculpatului C.P.P., a fost demarată o anchetă preliminară coordonată de procuror, în cadrul căreia judecătorul a fost cel care a emis autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice şi de înregistrare audio-video şi de imagini, în mediul ambiental, iar prin realizarea flagrantului s-a dorit strângerea de probe în legătură cu activitatea infracţională în care părea că este implicat inculpatul D.M.

Prin urmare, nu există provocare dacă din probele administrate, autodenunţurile, declaraţiile părţilor implicate, înregistrările audio-video reiese că inculpatul a pretins denunţătorului sumele de bani menţionate.

Examinând şi jurisprudenţa în materie, se constată că în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia penală nr. 1911 din 5 aprilie 2007, reţinând că existenţa provocării este dependentă şi de poziţia subiectivă a funcţionarului mituit, pentru că dacă se are în vedere că agentul provocator nu a cerut mita pentru a beneficia de ea, ci pentru a verifica comportamentul inculpatului este evident că fapta comisă de acesta reprezintă toate trăsăturile subiective şi obiective ale infracţiunii de luare de mită; iar dacă mita nu a fost dată spontan, iar iniţiativa nu a aparţinut mituitorului, această situaţie nu este specifică provocării şi nu poate fi asimilată niciunei constrângeri, întrucât nu a exclus libera determinare a voinţei inculpatului care au primit banii şi celelalte foloase pentru a-şi desfăşura activitatea.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în unele cauze în care s-a constatat că nu s-a săvârşit o provocare la comiterea unei infracţiuni. Astfel:

Analizând condiţiile în care poate fi realizată provocarea, în cauza Sequeira c Portugaliei s-a reţinut că denunţătorii au început să colaboreze cu serviciul de cercetări penale, după ce petentul îl contactase deja pe unul din ei pentru a pregăti un transport de cocaină pentru Portugalia şi începând cu acea dată, acţiunile denunţătorilor au fost supravegheate de către serviciul de cercetări penale, iar departamentul de urmărire penală a fost înştiinţat cu privire la această operaţiune, ceea ce demonstrează că acţiunile lor nu le-au depăşit pe cele ale unor agenţi sub acoperire şi nu sunt agenţi provocatori.

În cauza Edwards şi Lewis c Regatul Unit hotărârea din 27 octombrie 2004 sunt enunţate criterii pe baza cărora judecătorul naţional trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocării ilicite din partea poliţiei:

- motivul pentru care operaţiunea poliţiei a fost organizată;

- natura şi întinderea participării poliţiei la săvârşirea infracţiunii;

- natura determinării sau a presiunilor efectuate de poliţie.

Raportând aceste criterii la speţa supusă analizei, în prezenta cauză se constată că "operaţiunea poliţiei" a fost generată de probele care indicau o implicare neechivocă a inculpatului D.M., natura şi întinderea participaţiei poliţiei la săvârşirea infracţiunii s-a datorat autodenunţurilor existente în cauză şi care reliefau neechivoc că acesta urmează să comită fapte de natură penală şi nu au fost determinate sau generate de presiuni efectuate de organele de cercetare.

În cauza Khudobin c Rusiei, hotărârea din 26 octombrie 2006, Curtea a reamintit că este necesară o procedură clară şi previzibilă de autorizare a măsurilor de investigaţie şi o formă de control a acesteia, astfel încât să asigure buna-credinţă a autorităţilor.

În cauză, operaţiunea poliţiei a fost autorizată printr-o simplă decizie administrativă a organului care a realizat ulterior operaţiunea, iar textul deciziei nu conţinea decât câteva observaţii cu privire la motivele ce justificau cumpărarea fictivă de heroină.

Prin urmare, o astfel de intervenţie a autorităţilor este legală şi conformă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, expusă anterior, atâta vreme cât, la momentul realizării flagrantului, a existat o suspiciune rezonabilă că inculpatul D.M. era implicat în săvârşirea unor fapte de corupţie în legătură cu efectuarea programărilor preferenţiale şi omologarea autoturismelor pe persoane cu handicap, în cadrul R. Bihor, cât timp activitatea denunţătorului a fost autorizată şi supravegheată de autorităţile judiciare, în condiţiile legii şi cât timp prin intervenţia denunţătorului s-a dorit strângerea probelor în legătură cu faptele de corupţie în care era implicat inculpatul D.M.

Faţă de considerentele expuse şi de împrejurarea că în realitate, criticile formulate de inculpatul D.M. vizează situaţia de fapt şi nu chestiuni de drept, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen.

2. În ce priveşte recursul declarat de inculpatul C.P.P., acesta a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu a avut intenţia de a săvârşi fapta, iar în subsidiar a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prev. de art. 81 C. pen.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al art. 385¹⁰ C. proc. pen., cu singura excepţie a cazurilor de casare, care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În cauza de faţă, recursul declarat de inculpatul C.P.P. a fost motivat oral în faţa instanţei, fiind încălcată obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385⁹ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat C.P.P.

3. Recurentul inculpat G.G. a solicitat casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, susţinând că hotărârea pronunţată a fost semnată de un judecător care nu a participat la soluţionarea cauzei, iar hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 6 şi pct. 17² C. proc. pen.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia hotărârea instanţei de apel nu a fost semnată de judecătorii care au participat la judecarea cauzei, Înalta Curte, astfel cum a arătat şi cu ocazia examinării motivelor de recurs formulate de recurentul inculpat D.M., potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., sentinţa sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier, iar la alin. (2) se prevede că în caz de împiedicare a vreunuia din membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă preşedintele completului este împiedicat a semna, semnează preşedintele instanţei.

Procedând la examinarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că aceasta a fost redactată de către preşedintele completului de judecată, şi semnată atât în locul preşedintelui completului, cât şi în locul judecătorului, de către judecătorul delegat. Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, decizia instanţei de apel a fost semnată de judecătorul delegat în baza desemnării acestuia de către preşedintele instanţei.

Referitor la cea de a doua critică, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., ci cazului de casare prevăzut de pct. 9 al aceluiaşi text de lege, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 şi abrogat expres prin această lege.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Deşi recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., critica privind nemotivarea deciziei din apel nu se circumscrie acestui caz de casare, ci celui prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, astfel că nu mai poate face obiectul analizei instanţei în calea de atac a recursului.

Examinând hotărârea atacată şi din perspectiva dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri şi stabilirea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul ei.

Având în vedere aceste consideraţii, se constată că în cauza de faţă, legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea veche, care în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi de instituţiile incidente în cauză, care influenţează răspunderea penală a inculpaţilor, creează acestora o situaţie mai avantajoasă.

Astfel, în ce priveşte pe recurentul inculpat D.M., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 86¹ C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.

Infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) îşi are corespondent în art. 289 alin. (1) din noul C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita o profesie sau activitate în executarea căreia a săvârşit fapta.

Având în vedere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta este situată la limita minimă, atât în ce priveşte legea veche cât şi în ce priveşte legea nouă.

Deşi limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., de la 3 la 10 ani închisoare, sunt mai mici comparativ cu cele prevăzute de art. 254 C. pen. (1969), de la 3 ani la 12 ani închisoare, având în vedere că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 86¹ C. pen. (1969), mai favorabile comparativ cu cele prevăzute de art. 91 din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpatului D.M.

Astfel, în art. 86¹ C. pen. (1969), pedeapsa până la care se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de cel mult 4 ani închisoare, faţă de 3 ani închisoare, conform dispoziţiilor art. 91 alin. (1) lit. a) din noul C. pen., iar potrivit art. 86⁶ C. pen. (1969), dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 86⁴, el este reabilitat de drept, dispoziţie care nu se mai regăseşte în conţinutul art. 91 din noul C. pen.

În ce priveşte recurenţii inculpaţi C.P.P. şi G.G., aceştia au fost condamnaţi la pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 42 C. pen. (1969).

În baza art. 86¹ C. pen.(1969) s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni pentru inculpatul C.P.P. şi de 4 ani pentru inculpatul G.G.

Infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 10 ani şi are corespondent în dispoziţiile art. 291 alin. (1) din noul C. pen., prevăzute cu închisoare de la 2 ani la 7 ani.

Faţă de pedepsele aplicate celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul C.P.P. şi 2 ani închisoare pentru inculpatul G.G., se constată că acestea se situează la limita minimă, atât în ce priveşte legea veche cât şi în ce priveşte legea nouă.

Deşi limita maximă a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 291 alin. (1) din noul C. pen., de 7 ani închisoare, este mai mică comparativ cu cea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), de 10 ani închisoare, având în vedere că inculpaţii au beneficiat de dispoziţiile art. 86¹ C. pen.(1969), mai favorabile comparativ cu cele prevăzute de art. 91 din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor C.P.P. şi G.G.

Prin hotărârea atacată, recurentul inculpat C.P.P. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2010 a pretins şi primit de la martora I.V. suma de 300 euro, pentru a-i facilita omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap a autoturismului marca V., de la investigatorul cu identitate reală P.C.C., a primit suma de 300 euro pentru sine şi 50 de euro pentru un funcţionar R. ca să-i faciliteze omologarea şi înmatricularea pe persoană cu handicap a autoturismului F., de la martorul O.G. a primit suma de 150 RON ca să-i faciliteze omologarea şi obţinerea cărţii de identitate a autoturismului marca F.F., iar de la martorul M.S. a primit suma de 50 euro pentru a-i facilita omologarea autoturismului marca S.

În aceeaşi perioadă, inculpatul G.G., cunoscut fiind de unele persoane apropiate că are relaţii bune cu angajaţii de la R. Bihor, a primit de la martorul R.G. 150 RON, de la martorul L.L.T. 250 RON, de la martorul C.A. 100 RON şi de la martora C.V.A. 100 RON pentru obţinerea unor programări preferenţiale.

Având în vedere că în sarcina inculpaţilor C.P.P. şi G.G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de influentă, în formă continuată conform dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), potrivit noilor dispoziţii, care impun condiţia unităţii de subiect pasiv prev. de art. 35 alin. (1) C. pen., ar reprezenta o pluralitate se infracţiuni, ceea ce constituie o agravare a situaţiei inculpaţilor.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, iar potrivit art. 35 alin. (1) din noul C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Având în vedere modalitatea în care au fost săvârşite faptele şi numărul actelor materiale, potrivit noului C. pen., faţă de inculpaţi s-ar aplica regula de la concursul de infracţiuni care, la art. 39 alin. (1) lit. b) prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că în cauză, legea veche este mai favorabilă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen., astfel că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M., C.P.P. şi G.G. împotriva Deciziei penale nr. l26/A din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi D.M. şi G.G. la plata sumei de câte 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.P.P. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 283/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2843/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2832/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Mihai 15.12.2015

Va rog analizati si comentati pasajul din textul anterior : "Prin realizarea flagrantului nu sa dorit altceva decat sa se stranga probe [..........], fiind lipsit de relevanta faptul ca probatoriul administrat ulterior flagrantului nu au sustinut acele suspiciuni."
Toata motivarea este un copy paste. Se poate dovedi.

Răspunde