ICCJ. Decizia nr. 284/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 284/A/2014
Dosar nr. 371/39/2013
Şedinţa publică din 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost condamnat inculpatul S.L. la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de lege prevăzută şi sancţionată de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. au fost interzise inculpatului S.L., pe durata termenului de încercare, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 alin. (1) C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.L., de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.L. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului S.L. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 189 şi 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul S.L. a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 180 RON reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 374/P/2012 din 20 mai 2013, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.L. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi republicată, comisă în împrejurările descrise în considerentele rechizitoriului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 22 mai 2013 sub nr. 371/39/2013.
În fapt, s-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare că la data de 17 octombrie 2012, în jurul orelor 23°°, S.L. - ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Botoşani, cu gradul de comisar şef, a fost depistat în trafic pe raza municipiului Botoşani, de către un echipaj de poliţie, în timp ce conducea autoturismul marca V.G., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
În prezenţa martorilor asistenţi, la ora 2300, conducătorul auto S.L. a fost testat cu aparatul etilotest înregistrându-se o concentraţie alcoolică de 0.94 mg./l. alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost condus la Spitalul judeţean Botoşani în vederea recoltării probelor b iologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, fiind recoltate în acest sens două probe de sânge la orele 2332 şi 0032.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, rezultă că susnumitul a prezentat o alcoolemie de 1.85 gr. 0/00 la prima recoltare (ora 23,32) şi de 1.70 gr. 0/00 la a doua recoltare (ora 00,32).
S-a arătat că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este susţinută cu următorul material probator: proces - verbal de sesizare din oficiu, proces - verbal de constatare a infracţiunii flagrante, etilotest; buletin de analiză clinică; buletin analiză toxicologică alcoolemie, declaraţiile martorilor, probe coroborate cu declaraţiile învinuitului.
În cadrul cercetării judecătoreşti, în temeiul principiilor garantării dreptului la apărare şi contradictorialităţii, potrivit art. 322 şi urm. C. proc. pen. instanţa a procedat la audierea inculpatului S.L. care a arătat că la data de 17 octombrie 2012, în jurul orelor 2130, aflându-se la restaurantul C., din comuna V., jud. Botoşani, cu ocazia bilanţului privind activitatea pe ultimele 9 luni a Secţiei de Poliţie Rurală nr. x Corni, al cărei şef era, a consumat circa 300 ml de ţuică de 50 de grade, într-un interval de aproximativ 30 de minute. În jurul orelor 2230, a arătat inculpatul, a fost sunat de către fiica sa care era singură la domiciliu şi care i-a spus că se simte rău. A arătat că a sunat persoana cu care stabilise să vină să îl conducă la domiciliu, respectiv pe numitul A.R., care nu a răspuns însă, iar în acel moment i-a întrebat pe colegii săi, prezenţi, în restaurant, dacă este cineva care nu a consumat băuturi alcoolice. Având în vedere că toţi colegii săi consumaseră băuturi alcoolice, inculpatul a arătat că, în jurul orelor 2200 - 2245 s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. şi a plecat din Vorona spre Botoşani, fiind oprit de un echipaj de poliţie la intrarea în mun. Botoşani. A mai arătat inculpatul că a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,94 mg;./l. alcool pur în aerul expirat.
În faţa instanţei au fost audiaţi martorii: L.N.C., C.A., B.P., A.R. şi C.M.l. Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. (2) C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că situaţia de fapt mai sus prezentată este susţinută de coroborarea mijloacelor de probă administrate.
Astfel, în fapt, la data de 17 octombrie 2012, în jurul orelor 2230 după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S.L. s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. şi s-a deplasat pe DJ208C (drum public) din satul Vorona, comuna Vorona, jud. Botoşani spre municipiul Botoşani, La intrarea în municipiul Botoşani, autoturismul condus de către inculpatul S.L. a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliţie, ocazie cu care acesta a fost testat cu un aparat etilotest. Întrucât s-a constatat că la orele 2303 inculpatul S.L. prezenta o concentraţie alcoolică de 0,94 mg./l. alcool pur în aerul expirat, acesta.a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani unde i-au fost recoltate două probe de sânge; prima la ora 2332, iar cea dea doua la ora 0032. În urma analizei de laborator a rezultat că inculpatul S.L. avea Ia ora 2332 o alcoolemie de 1,85 g/l, iar la ora 0032 o alcoolemie de 1,70 g/l (a se vedea în acest sens buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani).
La stabilirea situaţiei de fapt mai sus expuse, instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpatului, în limitele prevăzute de art. 69 şi art. 75 C. proc. pen., declaraţiile date de martorii audiaţi în cauză şi înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală mai sus amintite.
Inculpatul S.L. a declarat în momentul recoltării probei biologice faptul că a consumat aproximativ 200 ml. de bere, în intervalul orar 2230 - 2300 şi că a mâncat înainte.
În declaraţia dată la data de 14 decembrie 2012 inculpatul S.L. a arătat că a consumat în intervalul orar 2200-2240 aproximativ 300 ml de ţuică de prune, cu o tărie de 50°-55°, după ce a mâncat.
Ulterior, în declaraţia dată la data de 17 mai 2013, inculpatul S.L. a arătat că la data de 17 octombrie 2012, între orele 2230 şi 2240 a consumat 300 ml. de ţuică de prună având circa 50°.
În faza de judecată, audiat în instanţă la data de 20 septembrie 2013, inculpatul a arătat că în data de 17 octombrie 2012, după ora 2200, a consumat circa 300 ml. de ţuică de 50°, după care, fiind sunat de fiica sa, s-a deplasat din comuna Vorona, către mun. Botoşani, fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliţie la intrarea în mun. Botoşani.
Martorii L.N.C. şi B.P., a confirmat consumul de băuturi alcoolice de către inculpat (primul arătând că l-a văzut după ora 2200 pe inculpat consumând 3 pahare de ţuică, iar cel de al doilea indicând cantitatea de 300 ml de ţuică consumată de inculpat). Cu toate acestea, niciunul dintre martori nu l-a putut observa pe inculpat în toată perioada în care acest s-a aflat în restaurant, aceştia indicând un consum de băuturi alcoolice din finalul petrecerii când inculpatul a venit la ei la masă.
Martorul C.M.l. a arătat că l-a văzut pe inculpat având un pahar în mână şi ciocnind cu colegii săi de mai multe ori după ora 1800 şi că acesta, în jurul orelor 2100 avea un mers sinuos, dezechilibrat (această ultimă constatare a martorului C.M.I. coroborându-se perfect cu manifestările neurologice constatate de medici cu ocazia examinării clinice a inculpatului.
S-a reţinut că inculpatul nu a fost sincer şi constant în declaraţiile sale asupra cantităţilor şi felurilor băuturilor alcoolice ingerate la data de 17 octombrie 2012 şi nici în ceea ce priveşte intervalul de consum.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că nu s-a putut stabili cu martori, fără nici un dubiu, cantitatea de alcool ingerată de inculpat şi cu faptul că prima probă biologică a fost recoltată de la inculpat în aproximativ 30 de minute de la oprirea sa în trafic (acesta a fost testat cu alcooltestul la ora 2303 iar prima probă a fost recoltată la ora 23,32) fiind respectate dispoziţiile de recomandare din art. 6 lit. d) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 363/26.04.2006, în vigoare la acea dată, au stat la baza aprecierii ca nefiind utilă cauzei proba cu calculul teoretic retroactiv al alcoolemiei inculpatului. Mai mult, această din urmă probă solicitată (fiind un calcul teoretic retroactiv al alcoolemiei) nu poate conduce la nişte concluzii de o mai mare justeţe comparativ cu analiza chimică a sângelui în laborator.
Instanţa nu a reţinut apărările inculpatului în sensul că în cauză au fost nesocotite normele de competenţă materială, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Aşa cum a reţinut instanţa prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2013. Urmărirea penală a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (organ competent). Într-adevăr, anumite acte au fost efectuate de către poliţişti din cadrul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Botoşani însă acestea se circumscriu categoriei de acte de cercetare nu suferă amânare conform art. 213 C. proc. pen. Prin urmare, nu poate fi înlăturat mijlocul de probă constând în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani pe acest motiv, astfel că nu pot fi reţinute ca incidente dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Nici apărarea inculpatului în sensul că nu i-a fost adusă la cunoştinţă alcoolemia în timp util pentru a cere analiza contraprobei nu a fost reţinută. În declaraţia sa din data de 17 decembrie 2012 inculpatul a arătat că i s-a adus la cunoştinţă alcoolemia şi că i s-a reţinut permisul de conducere (aceasta din urmă întâmplându-se pe data de 18 octombrie 2012). Aceasta a fost ordinea faptelor indicată de către inculpat. Prin urmare acesta a cunoscut valoare alcoolemiei încă din data de 18 octombrie 2012. Ulterior, în celelalte declaraţii date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a aflat despre valoarea alcoolemiei abia când a fost chemat la procuror pentru audiere (14 decembrie 2012). Aceste declaraţii nu vor fi reţinute în condiţiile în care contrazic flagrant prima declaraţie amintită, iar inculpatul nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru această schimbare de versiune. Mai mult, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 376/2006 contraprobele de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei se pot preleva, în situaţii speciale, la cererea poliţistului sau a persoanei examinate. Or, în cauză inculpatul nu a învederat existenţa vreunei situaţii speciale în care s-ar fi aflat, iar la dosar nu există dovezi că acesta sau poliţistul ce l-a însoţit la spital au solicitat expres prelevarea de contraprobe. De altfel, inculpatul a fost informat încă din 17 octombrie 2012 despre faptul că era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi că valoarea de alcool pur în aerul expirat la orele 2303- a fost de 094 mg/l după cum rezultă din procesul verbal, astfel că avea posibilitatea, în ipoteza în care s-ar fi prelevat contraprobe de sânge, să solicite analizarea acestora în termenul de 10 zile prev. de art. 36 alin. (4) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 376/2006 (în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară având cunoştinţă despre aceste prevederi legale). Cu toate acestea inculpatul nu a făcut un astfel de demers.
În drept, fapta inculpatului S.L. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată şi republicată, privind circulaţia pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea de conducere a autoturismului marca V.G., pe drumurile publice, respectiv DJ 208 C, dinspre Vorona, jud. Botoşani spre Botoşani, jud. Botoşani, în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,85 g‰ astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. 913/T din 18 octombrie 2012.
A reţinut instanţa că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă ex re.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, inculpatul a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului S.L., în sensul că deplasarea sa efectuată la data de 17 octombrie 2012 s-a impus prin prisma stării de necesitate datorată solicitării fiicei sale care se afla singură la domiciliu, acuzând o stare de sănătate ce impunea prezentarea la serviciile medicale de urgenţă, instanţa a înlăturat-o, întrucât pe de o parte, această susţinere nu rezultă în mod cert din nicio probă iar pe de altă parte, chiar dacă starea de sănătate a fiicei acestuia impunea necesitatea de a primi ajutor medical de specialitate, aceasta putea apela la serviciile specializate la care avea acces prin apelarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă. Practic instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unui pericol grav în care s-ar fi aflat fiica sa la data critică şi nici a împrejurării că acest pericol nu putea fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei ce face obiectul cauzei de faţă. Prin urmare nu sunt date condiţiile stării de necesitate aşa cum sunt prevăzute de art. 45 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. şi criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, instanţa, a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, de gradul de pericol social concret al faptei ce rezidă în participarea la trafic a unei persoane care nu respectă regulile specifice desfăşurării unei astfel de activităţi, de faptul că inculpatul în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară cu experienţă cunoştea foarte bine consecinţele unei astfel de conduite ilicite, de faptul că inculpatul a fost oscilant în declaraţii, precum şi de faptul că acesta este cunoscut ca având o conduită bună în societate, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Faţă de împrejurările că inculpatul nu a colaborat cu organele de poliţie după momentul surprinderii sale în trafic (a refuzat să semneze procesele-verbale ce i-au fost prezentate fără nicio justificare) şi că a avut declaraţii inconstante în ceea ce priveşte cantităţile şi felurile băuturilor alcoolice ingerate la data de 17 octombrie 2012 instanţa a apreciat că nu este oportun a se reţine în sarcina inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 alin. (1) Iit. a) şi c) C. pen.
În funcţie de circumstanţele reale şi personale, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare, este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. instanţa a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie, implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei.
Instanţa nu a interzis dreptul de a alege în autorităţile publice prevăzut teza 1 a art. 64 lit. a) C. pen. întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunţată de Marea Cameră la 06 octombrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deţinuţii, în general, continua să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu; excepţia dreptului la libertate. Art. 3 al Protocolului. 1 stabileşte obligaţia statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiţii în care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democraţiei. Corelativ obligaţiei pozitive a statului, cetăţenii statelor membre au dreptul de a-şi exprima voinţa în cadrul alegerilor legislative şi de a nu fi împiedicaţi în mod nejustificat să îşi exercite acest drept. Acestui drept îi pot fi aduse limitări, care nu trebuie, însă, să aducă atingere substanţei dreptului ocrotit, astfel încât să priveze individul de exercitarea lui efectivă, trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite nu trebuie să fie disproporţionale (cauza Mathieu - Mohin).
Curtea Europeană a apreciat că orice restricţie a acestor drepturi trebuie să fie justificată şi să urmărească un scop legitim: consideraţii de securitate, în special prevenţia infracţiunilor şi apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condiţiile detenţiei (cauza Silver şi alţii). Curtea a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proportionalităţii, reprezentând în aceste condiţii o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenţie.
În raport de această hotărâre, instanţa a apreciat că natura infracţiunii săvârşite de inculpat nu îl face nedemn de a a-şi exercita dreptul de a alege.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută la lit. c) a art. 64 C. pen. referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii instanţa a apreciat că nu este cazul să o interzică deoarece inculpatul nu s-a folosit de profesia sa în activitatea infracţională. Instanţa nu a interzis inculpatului şi exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. Întrucât săvârşirea faptei nu relevă un comportament nedemn care să aducă prejudicii interesul superior al copilului şi care să determine interzicerea drepturilor părinteşti şi a celui de a fi tutore sau curator.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C. pen., şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa, în baza art. 81 C. pen. a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, la care va fi adăugată durata pedepsei ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, termen stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen., acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
Împotriva sentinţei penale nr. 13 din.31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal inculpatul S.L. a formulat prezentul apel, prin care a solicitat:
- în principal, achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât nu există o dovadă obţinută pin mijloace procedurale corecte, care să ateste, fără echivoc, gradul de alcoolemie pe care l-a avut la data reţinută în rechizitoriu;
- într-un prim subsidiar, prin aplicarea legii penale mai favorabile, să se constate că fapta săvârşită de inculpat are corespondent în art. 336 alin. (1) C. pen., iar în raport cu această nouă încadrare, să-i fie acordate circumstanţele atenuate prevăzute, de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., şi în consecinţă, potrivit art. 80 din acelaşi Cod să se decidă renunţarea la aplicarea pedepsei;
- într-un al doilea subsidiar, aplicarea art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei.
Examinând apelul declarat de inculpatul S.L. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta, este nefondat pentru considerentele ce se. vor arăta în continuare:
Instanţa de control judiciar observă că starea de fapt a fost temeinic stabilită iar încadrarea juridică dată faptei săvârşite a fost corectă astfel, fapta inculpatului S.L., care la 17 octombrie 2012, în jurul orelor 2230, după ce, mai înainte, consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. şi s-a deplasat pe DJ 208C (drum public) din satul Vorona, comuna Vorona jud. Botoşani spre municipiul Botoşani, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (modificată şi republicată), privind circulaţia pe drumurile publice.
Solicitarea inculpatului de achitare pe considerentul că ar exista un dubiu rezonabil cu privire la stabilirea alcoolemiei, care s-ar fi făcut în condiţii nerezonabile şi precare, iar că alcoolemia nu i-a fost comunicată, neavârid astfel posibilitatea să o conteste, nu poate fi primită.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, urmărirea penală a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (organ competent); în ce priveşte împrejurarea că anumite acte au fost efectuate de către poliţişti din cadrul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Botoşani, Înalta Curte constată că este lipsită de relevanţă din moment ce acele acte se circumscriu categoriei de acte de cercetare ce nu suferă amânare, conform art. 213 C. proc. pen., motiv, pentru care, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, nu poate fi înlăturat mijlocul de probă constând în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani. Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1622, 1623 din 18 octombrie 2012 , la proba I - la orele 2332 a rezultat o alcoolemie de 1,85g‰, iar la proba a II-a - la orele 0032 - a rezultat o alcoolemie de 1,70g‰.
Nici apărarea inculpatului, în sensul că nu i-a fost adusă la cunoştinţă alcoolemia în timp util pentru a cere analiza contraprobei, nu poate fi reţinută. Potrivit declaraţiei sale din 14 octombrie 2012 inculpatul, în prezenţa apărătorului său ales, a arătat că i s-a adus la cunoştinţă alcoolemia şi că i s-a reţinut permisul de conducere la 18 octombrie 2012, motiv pentru care această apărare va fi înlăturată, inculpatul având cunoştinţă de acest rezultat şi având - la acel moment procedural posibilitatea să îl conteste, ceea ce nu s-a întâmplat.
Tot la 14 decembrie 2014, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul S.L. a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al nivelului alcoolemiei, la data şi ora când a fost surprins în trafic, solicitare care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 374/P/2012 din 13 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu motivarea că Serviciul de Medicină Legală a stabilit în mod corect valoarea intoxicaţiei etilice şi că, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule, emis de Ministerul Sănătăţii, prima probă de sânge a fost recoltată la cca. 30 minute de la depistarea în trafic a inculpatului.
Nici solicitarea inculpatului de a-i fi acordate circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. nu poate fi primită, instanţa de fond apreciind judicios, la individualizarea pedepsei, prevederile art. 74 C. pen. potrivit cu care „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile arătate în continuare:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Individualizarea pedepsei valorifică astfel, un complex, de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), iar pedeapsa stabilită trebuie să fie aptă a satisface cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului, amplu cunoscute.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul nu a colaborat cu organele de poliţie după surprinderea sa în trafic şi a dat declaraţii inconstante referitor la cantităţile şi felul băuturilor consumate, apreciind că în raport cu funcţia deţinută - aceea de comisar şef de poliţie - funcţie al cărei titular este neapărat o persoană .care cunoaşte rigorile legii - nu se impunea acordarea unor circumstanţe atenuante judiciare.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că nu este cazul acordării circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., neputând fi omise nici împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi nici starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, infracţiunea săvârşită de inculpat fiind una gravă, de pericol.
Referitor la cererea privind aplicarea art. 5 C. pen. cu consecinţa schimbării încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. Înalta Curte apreciază că legea penală nouă nu este favorabilă inculpatului din moment ce, după cum deja s-a arătat mai sus, pedeapsa de un an închisoare - cuantum ce reprezintă minimul special atât în legea veche cât şi în legea nouă - a fost judicios individualizată, iar aplicare unei pedepse cu amenda nu s-a solicitat în apelul de faţă.
Totodată, Înalta Curte nu a identificat date şi împrejurări favorabile inculpatului apte a justifica soluţia renunţării la aplicarea pedepsei sau a amânarea aplicării pedepsei şi astfel fiind cererea inculpatului în aceste sensuri nu este justificată, cuantumul pedepsei un an închisoare şi modalitatea de executare (în condiţiile art. 81 C. pen. (1969) fiind indispensabile creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2929/2014. Penal. Excepţie de... → |
|---|
