ICCJ. Decizia nr. 2861/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2861/2014
Dosar nr. 82/45/2014
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 6 din 5 martie 2014 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca fiind nefondată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată C.C.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 88 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3487/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul C.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani şi cu aplicarea art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Prin Sentinţa penală nr. 52 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3921 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul C.C.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 88 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3487/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul C.C.C. având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare.
Analizând pedepsele aplicate contestatorului, Curtea a reţinut:
- pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 pedeapsa de 3 ani aplicată nu depăşeşte limita maximă a pedepsei prev. de art. 291 Noul C. pen. (trafic de influenţă) chiar reduse cu o treime prin raportare la dispoziţiile art. 308 Nodul C. pen. (în referire la dispoziţiile art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 187/2013);
- pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată nu depăşeşte limita maximă de pedeapsă prev. de art. 280 Noul C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificat prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 187/2013);
Faţă de aceste argumente, aplicarea art. 5 Noul C. pen. nu este operantă, raportat la pedepsele aplicate contestatorului prin sentinţele penale definitive expuse anterior, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 Noul C. proc. pen. pentru a se dispune reducerea pedepselor aplicate inculpatului (de câte 3 ani) până la maximul pedepsei prev. de Legea nr. 187/2012 (pentru infracţiunile prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 şi de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 din Legea 78/2000).
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul C.C.C. solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivele contestaţiei constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 6 alin. (1) din noul C. pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită se reduce la acest maxim.
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei presupune reducerea sancţiunii aplicate la maximul special din legea nouă.
Analizând pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită, acestea nu depăşesc limitele de pedeapsă maximă prevăzute de noul cod, astfel că aplicarea art. 6 din noul C. pen. nu este operantă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată : de condamnatul C.C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 6 din data de 5 martie 2014, a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 301/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... → |
|---|
