ICCJ. Decizia nr. 281/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 281/2014
Dosar nr. 9595/2/2012
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 90/F din 5 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 462 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia împotriva executării Sentinţei penale nr. 575 din 15 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de petentul D.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 14 iunie 2011, petentul D.C. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (Dosarul nr. 5491/2/2011) împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizându-l pe intimatul N.R.A., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. La data de 12 septembrie 2011, acelaşi petent a formulat o nouă plângere penală, în. baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor care vizau acelaşi intimat (Dosarul nr. 7956/2/2011).
Instanţa a reţinut că în primul dosar (5491/2/2011) s-au acordat şase termene de judecată, iar în cel de-al doilea 4 termene de judecată, acestea fiind conexate prin Încheierea din data de 15 decembrie 2011, constatându-se că există identitate de obiect şi părţi. Judecătorul care a conexat cele două cauze, soluţionate prin Sentinţa penală nr. 575/F din 15 decembrie 2011, l-a obligat pe petentul D.C. la 500 RON cheltuieli judiciare, avansate de stat, stabilind cuantumul acestora în raport de numărul total de termene, respectiv 10 (6 + 4), precum şi volumul activităţilor şi procedurilor efectuate, reflectate în cele 269 file din ambele dosare (150 + 119).
De asemenea, instanţa a apreciat prezenta contestaţie la executare ca fiind inadmisibilă întrucât nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, iar legalitatea şi temeinicia acestei hotărâri nu pot fi atacate pe această cale.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs contestatorul D.C. care a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile formulate de contestatorul D.C., dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestatorul D.C. a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare, avansate de stat, fiind stabilit un cuantum al acestora în raport de numărul total de termene, respectiv 10 (6 + 4), precum şi volumul activităţilor şi procedurilor efectuate, reflectate în cele 269 file din ambele dosare (150 + 119).
În primul rând, contestaţia la executare este limitată la cazurile prevăzute în art. 461 C. proc. pen., respectiv: punerea în executare a unei hotărâri care nu este definitivă; executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Pe de altă parte, este de observat că recurentul contestă chiar soluţia pronunţată prin hotărârea rămasă definitivă, prin care a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare, avansate de stat.
Motivul invocat, respectiv reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare, nu se subsumează cazului precizat de către condamnat, respectiv cel prev. de art. 461 alin. (l) lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte constată că în speţă nu există nicio împiedicare la executare şi nici nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, conţinând toate elementele necesare punerii în executare.
În plus, motivul invocat nu poate fi încadrat nici în celelalte cazuri prev. de art. 461 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul contestatorului va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator D.C. împotriva Sentinţei penale nr. 90/F din 5 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... | ICCJ. Decizia nr. 2861/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la... → |
|---|
