ICCJ. Decizia nr. 2646/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2646/2014

DOSAR NR. 4938/109/2011

Şedinţa publică din 22 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 88 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul A.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitată inculpata P.D.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpatul A.M. a sumei de 29.988 RON, reprezentând sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 9 februarie 2011 emisă în Dosarul nr. 72/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, sumă consemnată la C.B. - Sucursala Piteşti, conform recipisei din 18 februarie 2011 şi chitanţei din 18 februarie 2011, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 72/P/2008 din 17 octombrie 2011, înregistrat la Tribunalul Argeş la 19 octombrie 2011 sub nr. 4938/109/2011 şi strămutat la Tribunalul Dâmboviţa, unde a fost înregistrat la data de 7 martie 2012, urmare Sentinţei nr. 260 din 20 februarie 2012 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 9261/1/2011, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată S.A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi a celei prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior; A.M., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi P.D.E., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor S.S., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, U.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi S.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Totodată, s-a dispus disjungerea urmăririi penale, constituirea unui nou dosar şi continuarea urmăririi penale faţă de S.A. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, la data de 23 iunie 2008, ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul S.A., comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, a primit de la A.M. - director economic în cadrul SC V. SRL Topoloveni, judeţul Argeş, actualmente SC M.I.I. SRL Topoloveni, suma de 28 milioane ROL, cu titlu de mită, pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să şi le îndeplinească în mod necorespunzător.

Prin urmare, prin Rezoluţia din 7 mai 2010, întocmită în Dosarul nr. 72/P/2008, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numiţilor S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior; A.M., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; U.M.A., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi P.D.E., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, prin Ordonanţa din 18 octombrie 2010, s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de S.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a arătat că, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2009, învinuitul S.A., în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, a primit de la învinuitul A.M., în calitate de reprezentat al SC V. SRL Topoloveni, cu titlu de mită, suma de 29.988 RON, sub forma unor contracte de prestări servicii - consultanţă încheiate de societatea menţionată cu SC S.G. SRL Piteşti, administrată de S.A.A., soţia învinuitului S.A., pentru ca reprezentanţii societăţii să beneficieze de protecţia activităţilor ilicite, protecţie asigurată de acesta din urmă în calitatea avută.

Procurorul a arătat că, practic, suma de bani era remisă pentru ca societatea să fie încunoştinţată de actele de control care urmau a se efectua şi să nu fie sancţionată pentru încălcările normelor legale în domeniul financiar fiscal, dar şi că nu se impunea plata acestei sume, cu titlu de consultanţă, având în vedere că societatea avea organizat compartiment de evidenţă financiar-contabilă în care lucrau 4 persoane.

S-a menţionat că din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză a rezultat că reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni discutau numai cu învinuitul S.A. legat de controalele efectuate de subordonaţii acestuia şi niciodată nu au discutat cu S.A.A. legat de aşa-zisele activităţi de consultanţă prestate de către aceasta.

În ceea ce priveşte societatea S.G. SRL Piteşti, având ca obiect principal de activitate "activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management", s-a reţinut că a fost înfiinţată de învinuitul S.A., prin intermediul soţiei sale, S.A.A., imediat după numirea sa la conducerea Gărzii Financiare - Secţia Argeş, iar prin intermediul societăţii se primea, în mod indirect, mită de către funcţionarul public S.A., prin intermediul unor contracte de consultanţă încheiate de aşa-zisele societăţi consiliate de către soţia sa, printre clienţi numărându-se şi SC V. SRL Topoloveni, care, în perioada 26 februarie 2007 - 2 februarie 2009, a plătit societăţii de consultanţă suma de 29.988 RON, pe bază de facturi, dar numai 10 din cele 23 au fost însoţite de rapoarte de lucru.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare de către specialistul D.N.A., care a concluzionat că, din cele 23 de facturi de prestări servicii, în contrapartidă, au fost întocmite doar 10 rapoarte de lucru, pentru lunile ianuarie, aprilie şi octombrie 2007, ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie 2008 şi ianuarie şi aprilie 2009, că cele 10 rapoarte conţin numai date generale, fără niciun fel de personalizare referitoare la situaţia existentă în rulajele sau soldurile conturilor contabile ale SC V. SRL, aferente perioadei la care se referă, că acestea sunt tip "şablon", cu caracter general-universal, valabil în cazul oricărei societăţi comerciale, fără a exista niciun fel de element care să certifice că aceste rapoarte fac trimitere la situaţia efectivă existentă la societatea SC V. SRL Topoloveni.

De asemenea, actul de constatare reţine că în raportul de lucru din luna aprilie 2007 s-a menţionat acordarea consultanţei cu privire la întocmirea bilanţului contabil la 30 iunie 2007 şi a contului de profit şi pierdere la semestrul 1/2007, în timp ce în raportul din ianuarie 2007 s-a menţionat că au fost analizate rezultatele economico-financiare la 31 martie 2007, aspecte imposibil de realizat în practică sub raportul logicii temporale a derulării activităţilor, în timp ce rapoartele din aprilie 2007 şi octombrie 2007 sunt identice, operaţiunile fiind consemnate doar într-o ordine diferită, iar raportul aferent lunii aprilie 2008 conţine operaţiuni consemnate şi în raportul de lucru aferent aceleiaşi luni privind societatea M. SRL.

Totodată, se precizează că, în rapoartele de lucru întocmite, s-a consemnat că ar fi fost verificate şi declaraţiile de impozite şi taxe, ceea ce nu se poate justifica nici măcar din punct de vedere pur formal, deoarece verificarea declaraţiilor de impozite şi taxe reprezintă obiect al consultanţei fiscale, iar SC S.G. SRL nu figurează ca societate autorizată de Camera Consultanţilor Fiscali să presteze activitate de consultanţă în domeniul fiscal.

Mai mult, s-a reţinut că SC V. SRL Topoloveni a avut organizat în perioada 2007 - 2009 compartiment intern de contabilitate, constituit din 4 persoane angajate şi nu avea încheiate alte contracte de consultanţă economică-financiară, consultanţă fiscală şi analiză financiară.

S-a mai reţinut în actul de sesizare a instanţei că, din verificările efectuate, s-a stabilit că, în perioada 2007 - 2009, comisarii Gărzii Financiare - Secţia Argeş au efectuat un număr de 4 controale la SC V. SRL Topoloveni, în zilele de 31 ianuarie 2007, 11 august 2008, 16 octombrie 2008 şi 24 februarie 2009, ocazie cu care au fost întocmite numai 2 procese-verbale de constatare a contravenţiei, în urma cărora au fost aplicate fie o sancţiune modică de 1000 RON, fie s-au întocmit note unilaterale, cum a fost cazul controlului efectuat la 16 octombrie 2008, fie note de constatare în urma controlului din 24 februarie 2009.

S-a concluzionat că din probele administrate rezultă indubitabil că reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni "îşi cumpărau liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare prin plata mitei sub forma contractelor de consultanţă către comisarul şef al Gărzii Financiare, învinuitul S.A.

A fost redată convorbirea interceptată la data de 23 aprilie 2008, ora 08:59, în baza autorizaţiei nr. 25/2008 emisă de Tribunalul Argeş, purtată între învinuitul S.S., reprezentant al SC V. SRL Topoloveni şi un alt angajat al societăţii, precizându-se că interlocutorul lui S.S. este învinuitul A.M., care a şi recunoscut remiterea sumei de bani, dar numai pentru contractul de consultanţă încheiat cu SC S.G. SRL Piteşti şi a arătat că pachetul la care se făcea referire în convorbire reprezenta o mostră de conserve, care urma a fi dată numitei S.A.A., dar şi că l-a contactat telefonic pe învinuitul S.A., în legătură cu un control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare la data de 11 august 2008 la sediul SC V. SRL Topoloveni, iar când l-a încunoştinţat pe S.A. despre control spunându-i că sunt probleme, funcţionarul public i-a dat de înţeles că va rezolva situaţia.

S-a reţinut că din cuprinsul convorbirii rezultă că, deşi era un control inopinat, învinuitul S.A. i-a precizat celuilalt învinuit care este obiectul controlului şi i-a spus să nu-şi facă niciun fel de probleme, învinuitul A.M. răspunzându-i că îşi va onora obligaţia, folosind cuvintele "să fac şi eu bilanţul".

S-a mai arătat că, în continuare, învinuitul S.A. l-a contactat pe martorul M.V., adjunctul său, şi i-a cerut să-i spună care sunt comisarii care efectuează controlul şi despre ce este vorba, convorbire redată, de asemenea.

S-a precizat că din actele de urmărire penală a rezultat indubitabil că suma de 29.988 RON reprezintă mita primită de către învinuitul S.A. de la învinuitul A.M., reprezentant al SC V. SRL Topoloveni, pentru ca funcţionarul public S.A. să protejeze activităţile ilicite derulate de societate, dar şi că toate contractele de prestări servicii erau semnate la rubrica "prestator" de către S.A.A. pentru SC S.G. SRL, iar ulterior erau remise societăţilor ale căror interese se impunea a fi protejate, cu semnătura acesteia, scanată sau xeroxată.

Mai mult, s-a precizat că rapoartele de lucru întocmite pentru SC V. SRL Topoloveni sunt aproximativ identice, neavând niciun element de particularitate legat de activitatea societăţii, fiind reluate elemente şi nu justificau efectuarea unei plăţi către SC S.G. SRL Piteşti, suma plătită constituind obiectul infracţiunilor de corupţie, respectiv de luare şi dare de mită.

Cu privire la infracţiunea de furnizare de informaţii care nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, săvârşită de către învinuitul S.A. sub forma autoratului şi de învinuita P.D.E. sub forma complicităţii, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că învinuitul S.A., în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş şi de preşedinte al Comisiei de examinare pentru examenul organizat în luna decembrie 2008 în vederea ocupării funcţiilor de comisar debutant în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş, a furnizat, fără drept, subiectele pentru examen învinuitei P.D.E., informaţii care nu erau destinate publicităţii, astfel încât aceasta a promovat examenul şi a fost numită comisar debutant în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş.

S-a arătat că, la data de 8 octombrie 2008, Garda Financiară - Comisariatul General a comunicat Gărzii Financiare - Secţia Argeş, avizul favorabil de scoatere la concurs a 2 posturi vacante de comisar clasa I - grad profesional debutant şi un post de referent clasa a II-a, grad profesional principal, treapta 3, ca urmare a solicitării formulate de cea din urmă cu Adresa din 6 octombrie 2008.

Totodată, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a avizat favorabil, prin Adresa din 4 noiembrie 2008, organizarea concursului pentru ocuparea celor două funcţii vacante şi, în baza Ordinului nr. 11406 din 3 noiembrie 2008, a aprobat participarea numitei D.A. în calitate de reprezentant al agenţiei în comisia de concurs pentru concursul care urma să se desfăşoare în intervalul 10 - 12 decembrie 2008, dar şi a numitei V.M., consilier în cadrul A.N.F.P., în comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Garda Financiară Argeş a solicitat, cu Adresa din 6 noiembrie 2008, Regiei Autonome M. Of. publicarea anunţului privind organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor publice vacante de comisar debutant şi referent principal în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş, care s-a realizat în M. Of. nr. 626/07.11.2008, iar prin Decizia nr. 93/AG din 25 noiembrie 2008 a desemnat comisia de concurs pentru examenul care trebuia să se desfăşoare la data de 10 decembrie 2008 - proba scrisă, iar la data de 12 decembrie 2008 - proba interviului, comisie din care a făcut parte învinuitul S.A., în calitate de preşedinte al comisiei, S.M. - comisar superior în cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General şi D.A., şef birou în cadrul A.N.F.P., ambii în calitate de membri, iar A.D., expert în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Argeş, ca secretar al comisiei.

Prin Decizia nr. 94/AG din 25 noiembrie 2008 s-a desemnat şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, în componenţa căreia au intrat: în calitate de preşedinte, comisarul şef adjunct M.V., iar ca membrii, comisar superior M.L. şi V.M., consilier în cadrul A.N.F.P.

S-a reţinut de către procuror că întrucât fiul învinuitului S.A. urma să susţină concursul pentru obţinerea titlului de doctor la Universitatea L.B. din Sibiu, conducător de doctorat fiind învinuitul U.M.A., învinuitul S.A. s-a simţit obligat, la rândul său, să efectueze o contraprestaţie, şi anume, pe căi oculte, să o sprijine pe învinuita P.E.D. să promoveze examenul organizat la Garda Financiară şi să obţină postul de comisar debutant, în condiţiile în care, la data de 1 noiembrie 2008, între Universitatea L.B. şi S.F.B., respectiv profesorul universitar doctor U.M.A., a fost încheiat contractul de studii universitare de doctorat pentru doctoranzii cu frecvenţă, cu bursă finanţată din cadrul POSDRU, contract în care învinuitul S.A. avea calitatea de girant şi potrivit căruia doctorandul avea dreptul la bursă lunară, pe o perioadă de 36 de luni, începând cu data de 1 noiembrie 2008 şi dreptul la bursă pentru perioada în care efectua stagiul în străinătate.

S-a arătat că, având în vedere că pentru ocuparea postului de comisar iniţial se cerea ca persoanele candidate să aibă vechime în muncă, întrucât conducerea centrală a Gărzii nu acceptase ca postul să fie de comisar debutant, învinuitul S.A. şi-a oferit disponibilitatea să o sprijine pe învinuita P.D.E., procurându-i o adeverinţă falsificată din care să rezulte că ar avea vechime în muncă, sens în care a fost redată convorbirea înregistrată la data de 18 septembrie 2008, ora 17:32, după cum a fost redată şi o altă convorbire telefonică a învinuitului S.A. cu profesorul U.M.A., în care îi solicita acestuia să o înştiinţeze pe învinuita P.E.D. să se deplaseze pentru a avea o discuţie cu el.

Ulterior înştiinţării făcute de către învinuitul U.M.A., că fiul lui S.A. este doctorand cu bursă, învinuitul S.A. a avut o nouă discuţie telefonică cu profesorul U.M.A., redată, de asemenea, convorbire în legătură cu care se reţine că învinuitul S.A. i-a spus celuilalt învinuit că va rezolva problema cu P.E.D. privind ocuparea de către aceasta a postului de comisar la Garda Financiară - Secţia Argeş, pentru ca, la data de 8 noiembrie 2008, să-i comunice faptul că a venit aprobarea privind derularea examenului şi că urmează să-şi respecte înţelegerea avută cu acesta, fiind redată, în acest sens, convorbirea telefonică dintre cei doi.

S-a reţinut de către procuror şi faptul că, din convorbirile telefonice purtate de învinuitul S.A., redate şi ele, rezultă că, ulterior, acesta a făcut verificări în legătură cu membrii comisiei care vor fi desemnaţi pentru examenul din luna decembrie 2008, cerând relaţii de la un amic al său din cadrul structurii centrale a Gărzii Financiare.

De asemenea, s-a arătat că, la data de 25 noiembrie 2008, învinuita P.E.D. discută cu un interlocutor, care îi sugerează să-i solicite lui S.A. să-i furnizeze subiectele de examen, care, de altfel, ar fi fost furnizate la data de 9 decembrie 2008, prin intermediul conducătorului auto P.V., angajat al Gărzii Financiare Argeş.

Învinuita a discutat şi cu actualul soţ, căruia i-a relatat că ar fi primit "mai în amănunt" subiectele pentru examenul organizat în cursul lunii decembrie 2008, iar după susţinerea probei scrise, la data de 10 decembrie 2008, a discutat din nou cu acesta şi i-a relatat despre modalitatea de desfăşurare a examenului, bărbatul întrebând-o dacă subiectele au fost cele furnizate de către învinuitul S.A., fapt confirmat de către ea, aceasta discutând şi cu un alt membru al familiei, care i-a cerut să încunoştinţeze şi pe membrii familiei U.M.A., dar şi cu mama sa, care a întrebat-o dacă a făcut semnul pe lucrare pentru ca învinuitul S.A. să ştie care este lucrarea sa.

S-a reţinut în rechizitoriu că, deşi ar fi trebuit să existe două variante de subiecte pentru examenul din sesiunea decembrie 2008, în realitate a fost întocmită o singură variantă, introdusă în două plicuri închise, creându-se aparenţa existenţei a două variante de subiecte, că, în realitate, subiectele au fost concepute de învinuitul S.A., iar ceilalţi membri ai comisiei au semnat filele ce consemnau subiectele, în acest fel explicându-se şi faptul că acesta s-a interesat în legătură cu membrii comisiei de examinare şi a fost asigurat de interlocutor că "nici nu-şi bagă nasul".

Ulterior promovării examenului la data de 11 decembrie 2008, învinuita P.E.D. discută cu soţul său P.F.A., dar şi cu învinuitul U.M.A., care, la rândul său, discută la data de 13 decembrie 2008 cu o persoană de sex masculin despre "succesul" învinuitei.

S-a apreciat că, din probele administrate, rezultă că învinuitul S.A., în calitatea deţinută, a folosit atât în mod direct, cât şi indirect, informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi a permis accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii, furnizând, practic, subiectele pentru examen învinuitei P.D.E., căreia i-a creat un avantaj nemeritat la concursul organizat în sesiunea decembrie 2008 la Garda Financiară - Secţia Argeş.

S-a reţinut de către procuror că, practic, în acest mod, învinuitul S.A. "îşi plătea o datorie" către învinuitul U.M.A., care se află în relaţii de rudenie cu învinuita P.D.E., care a folosit informaţii care nu erau destinate publicităţii, fiind certă înţelegerea frauduloasă între aceasta şi învinuitul S.A.

S-a apreciat că fapta învinuitului S.A. care, în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, a primit, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2009, suma de 29.988 RON de la învinuitul A.M., reprezentant al SC V. SRL Topoloveni, pentru ca, în calitatea avută, să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu sau să şi le îndeplinească în mod necorespunzător, respectiv să asigure protecţia activităţilor economice ilicite derulate de societatea anterior menţionată, respectiv să-i încunoştinţeze pe reprezentanţii acestei societăţi cu privire la acţiunile de control ori să influenţeze actele de control întocmite de subordonaţii săi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, săvârşită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

De asemenea, s-a reţinut că fapta aceluiaşi învinuit care, în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, respectiv preşedinte al comisiei de examinare pentru examenul organizat în cursul lunii decembrie 2008, a furnizat, fără drept, subiectele pentru concurs învinuitei P.D.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta învinuitului A.M. de a remite suma de 29.988 RON învinuitului S.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, săvârşită în formă continuată, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu privire la P.D.E., s-a apreciat că fapta acesteia care, în calitate de beneficiar al informaţiilor nepublice furnizate de învinuitul S.A., l-a ajutat şi sprijinit pe acesta şi a beneficiat de activitatea infracţională a învinuitului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin Ordonanţa din 9 februarie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului penal asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând învinuiţilor S.A., A.M. şi S.S., până la concurenţa sumei de 29.988 RON.

Învinuitul A.M. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală, la data de 21 februarie 2011, dovada consemnării la C.B. - Sucursala Piteşti a sumei menţionate, predând şi originalul recipisei de consemnare din 18 februarie 2011 şi chitanţa din 18 februarie 2011.

Referitor la celelalte soluţii dispuse în cauză, s-a reţinut că, prin Rezoluţia nr. 72/P/2008 din 7 mai 2010, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de S.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, iar faţă de învinuitul U.M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare şi dare de mită, constând în aceea că, în baza unei înţelegeri anterioare, au convenit ca S.A., în calitate de şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, să o sprijine pe învinuita P.D.E. să promoveze examenul pentru ocuparea unui post de comisar debutant, prin comunicarea subiectelor de concurs, iar în schimbul acestui serviciu, învinuitul U.M.A., rudă cu aceasta, în calitate de profesor universitar doctor în cadrul Universităţii L.B. din Sibiu şi conducător de doctorat, să-l ajute pe S.F.B., fiul învinuitului S.A., să promoveze examenul de doctorat şi să obţină o bursă de studii.

S-a reţinut că din actele de urmărire penală a rezultat că nu există o legătură de cauzalitate între cele două contraprestaţii şi nu a existat intenţia directă ca latură subiectivă a infracţiunilor de luare şi dare de mită, dispunându-se, prin urmare, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor S.A. şi U.M.A. cu privire la aceste fapte.

În ceea ce îl priveşte pe învinuitul S.S., s-a reţinut că din actele de urmărire penală nu rezultă în mod indubitabil că ar fi înlesnit sau sprijinit săvârşirea infracţiunii de dare de mită de către învinuitul A.M. şi, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a început urmărirea penală, lipsind latura obiectivă specifică infracţiunii de complicitate la dare de mită, s-a dispus şi scoaterea acestuia de sub urmărire penală.

S-a apreciat că se impune disjungerea cercetărilor şi constituirea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită faţă de reprezentanţii societăţilor care au plătit sume de bani pe aşa-zise contracte de consultanţă în mod indirect faţă de S.A., faţă de care urmează să fie continuate cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.

S-au enumerat de către procuror probele şi mijloacele de probă avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, aflate în cele 6 volume de urmărire penală.

S-a reţinut că învinuitului S.A. i s-a adus la cunoştinţă începerea urmăririi penale la data de 21 mai 2010, când a refuzat să semneze procesul-verbal de luare la cunoştinţă a învinuirii şi a refuzat să dea o declaraţie în legătură cu învinuirile aduse, iar la prezentarea materialului de urmărire penală, a declarat că nu a intervenit niciodată la subordonaţii săi care au efectuat controale la SC V. SRL Topoloveni şi nu a discutat vreodată cu învinuitul A.M. în legătură cu aceste controale, declarându-se nevinovat în legătură cu învinuirile ce i se aduc, precizând că, pentru prestaţiile efectuate de către SC S.G. SRL Piteşti în contul SC V. SRL Topoloveni, plăţile nu au fost efectuate prin intermediul său sau direct către el, dar şi că nu a furnizat niciodată subiectele pentru concurs învinuitei P.E.D., între el şi învinuitul U.M.A. neexistând vreo înţelegere pentru a-şi face servicii reciproce legate de promovarea examenului pentru şcoala doctorală de către S.F.B., respectiv promovarea examenului pentru obţinerea postului de comisar debutant de către P.E.D.

Rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost adusă la cunoştinţă şi învinuitului A.M. la data de 20 mai 2010, ocazie cu care a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza actelor premergătoare şi îşi rezervă dreptul de a nu mai da nicio declaraţie, aspect asupra căruia a revenit la data de 23 septembrie 2010 când, în prezenţa apărătorului ales, a precizat că nu recunoaşte învinuirea reţinută în sarcina sa şi că nu i-a dat niciodată învinuitului S.A. vreo sumă de bani.

Învinuita P.D.E. a luat cunoştinţă de conţinutul rezoluţiei de începere a urmăririi penale la data de 20 mai 2010, când a precizat că îşi menţine declaraţia dată în faza actelor premergătoare şi nu doreşte să facă altă declaraţie.

După înregistrarea dosarului la Tribunalul Dâmboviţa, în şedinţa publică din 11 mai 2011, s-a pus în discuţie, conform disp. art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior, regularitatea actului de sesizare, ocazie cu care inculpatul S.A., prin apărător, a invocat două excepţii, apreciind că actul de sesizare nu a fost întocmit corespunzător, solicitând ca, în conformitate cu disp. art. 300 coroborat cu art. 332 C. proc. pen. anterior, să se constate neregularitatea sesizării instanţei şi să se dispună trimiterea cauzei la procuror, menţionând că, în sarcina sa, sunt reţinute două fapte, pentru cea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000 lipsind sesizarea organului de urmărire penală, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 23 iunie 2008 organele de cercetare sesizându-se numai pentru fapta de luare de mită, iar ulterior, s-a început urmărirea penală pentru două infracţiuni distincte, fără legătură una cu cealaltă.

S-a mai arătat că cel de-al doilea motiv de nulitate vizează modul de autosesizare a organelor de urmărire penală, modificările existente în procesul-verbal încheiat la 23 iunie 2008, inexistenţa suportului pe care a fost stocată convorbirea aflată la baza acestui act şi inexistenţa autorizaţiei necesare interceptării.

Totodată, inculpatul A.M., prin apărător, a solicitat, în baza art. 300 şi art. 332 C. proc. pen. anterior, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, competent să investigheze cauza, care priveşte o infracţiune de înşelăciune şi nu de luare de mită, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata P.E.D., a arătat că lipseşte procesul-verbal de extindere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 18 mai 2012 au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de restituire a cauzei la parchet şi, ca neîntemeiate, nulităţile invocate de către inculpaţii S.A. şi A.M., prin apărători, constatându-se regularitatea actului de sesizare.

În şedinţa publică din 28 septembrie 2012, s-a procedat la ascultarea inculpaţilor S.A. şi A.M., după ce li s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi au arătat că nu înţeleg să beneficieze de acestea, fiind de acord să dea o declaraţie în condiţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Cu aceeaşi ocazie, inculpata P.D.E. a arătat că îşi rezervă dreptul la tăcere, înţelegând să nu dea nicio declaraţie în cauză, menţinând-o pe cea dată în faza actelor premergătoare, fiind corespunzătoare adevărului şi nemaiavând nimic de adăugat.

Inculpatul S.A. a arătat că, pe parcursul urmăririi penale, şi-a rezervat dreptul la tăcere, fiind indignat de modul în care a fost inculpat şi a precizat că nu recunoaşte învinuirile care i se aduc.

A menţionat că a fost numit comisar şef la Garda Financiară în anul 2001, funcţie deţinută până în anul 2009, desfăşurându-şi activitatea cu corectitudine, că nu cunoaşte data înfiinţării societăţii de consultanţă de către soţia sa, dar ţinând seama de numele avut, este posibil ca anul înfiinţării să fie 2002, că obiectul de activitate al societăţii este de audit financiar, consultanţă financiară şi evidenţă contabilă, în condiţiile în care, anterior înfiinţării societăţii, soţia sa îşi desfăşurase activitatea ca inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Argeş, iar firma a înfiinţat-o după pensionare, el necunoscând societăţile cu care a derulat contracte de consultanţă.

Inculpatul a precizat că, în timpul anchetei, a aflat de derularea contractului cu SC V. SRL Topoloveni, dar şi că pe A.M. îl cunoaşte de foarte mult timp, ca urmare a activităţii desfăşurate.

A arătat că, potrivit atribuţiilor Gărzii Financiare şi tematicii înaintate de către Comisariatul General, organiza controale tematice la societăţile din Argeş, controalele fiind inopinate şi stabilite cu aprobarea sa de către comisarul şef adjunct şi comisarul şef de divizie.

Garda Financiară avea calitatea şi obligaţia de a verifica importurile efectuate de către societăţi, iar societatea V. SRL Topoloveni efectua astfel de importuri, motiv pentru care, în perioada 2007 - 2008, au fost efectuate patru controale la aceasta, despre care a aflat din studiul dosarului.

Controalele se efectuau de către o echipă formată din doi comisari, numiţi de şefii de divizie sau comisarul şef adjunct, în fiecare dimineaţă el aprobând, la şedinţa operativă, "răspândirile în teritoriu".

A menţionat că, în legătură cu unul dintre controalele efectuate la SC V. SRL Topoloveni, a fost sunat de către A.M., aşa cum a fost sunat şi de alţi agenţi economici, faţă de calitatea deţinută, iar demersul făcut comisarului adjunct în legătură cu controlul efectuat la acea societate nu era unul anormal, trebuind să ştie în permanenţă obiectul controlului şi echipele plecate în teren.

De la societatea în cauză a primit felicitări cu ocazia sărbătorilor sau câte o agendă ori mostre de conserve, fără a primi bani, direct sau indirect, cei la care se face referire în rechizitoriu fiind banii viraţi de societate, prin bancă, firmei soţiei sale, pentru care firma a plătit impozite şi taxe.

Inculpatul a precizat că în discuţiile purtate între A.M. şi un reprezentant al SC V. SRL Topoloveni nu era vorba de el, ci, eventual, de soţia sa, iar dacă se vorbea de "ăla de la Gardă", nu se ştie exact dacă era vorba de el, în convorbire pomenindu-se şi alte instituţii, cum ar fi I.T.M., precum şi că nu a avut niciodată întâlniri directe cu A.M. şi nu a discutat cu acesta referitor la alte controale ale Gărzii sau privitor la contractul încheiat de societatea sa cu firma soţiei, iar acesta nu i-a cerut să îi protejeze societatea în schimbul încheierii acestui contract de consultanţă şi, de altfel, contractul nici nu ar fi putut fi considerat un mijloc prin care el să fi asigurat protecţie SC V. SRL Topoloveni.

A arătat şi faptul că nu a avut niciodată discuţii cu subalternii în legătură cu controalele efectuate la această societate şi nici nu ar fi putut face acest lucru, în condiţiile în care comisarii care au efectuat controlul au fost daţi afară de el cu ocazia unei restructurări, revenind în sistem în urma hotărârilor instanţelor şi nici nu a înştiinţat pe nimeni din conducerea societăţii respective în legătură cu controalele care urmau a se efectua la societate, dar şi că sancţiunile aplicate nu erau modice, aşa cum s-a reţinut în dosar, una dintre ele fiind chiar cea maximă prevăzută de O.G. nr. 77/1999, sancţiunile fiind stabilite de comisarii care făceau parte din echipa de control şi nicidecum de comisarul şef.

Inculpatul a arătat şi faptul că are un băiat care a absolvit A.S..E Bucureşti, în prezent doctorand al Universităţii L.B. din Sibiu, sub conducerea profesorului U.M.A., profesor care a fost referent în cadrul comisiei în faţa căreia şi-a susţinut şi el teza de doctorat la A.S.E. Bucureşti în anul 2005 - 2006, că în timpul întâlnirilor avute cu profesorul, acesta i-a comunicat că la unul dintre examenele pe care le organizează Garda Financiară va participa şi o cunoştinţă a sa, informaţii dobândite însă după data înscrierii la examen.

A arătat că în lunile iunie, iulie ori august 2008, a primit o adresă de la Garda Centrală privind organizarea unui concurs de comisar debutant, în urma căreia a demarat acţiunile premergătoare pentru organizarea concursului, A.N.A.F. comunicându-i însă că o perioadă nu mai pot fi desfăşurate astfel de concursuri.

În convorbirile telefonice avute cu profesorul, legate de nepoata sa, i-a spus că "fata să înveţe ca la carte", întrucât va fi un examen exigent, fără a-i promite că o va ajuta în vreun fel, mai ales că examenul s-a desfăşurat cu o comisie de examinare formată dintr-un reprezentat al Gărzii Centrale şi un reprezentant al funcţionarilor publici, el având calitatea de preşedinte, iar subiectele au fost concepute în dimineaţa examenului.

Inculpatul a arătat şi faptul că Garda Financiară Argeş avea aprobat prin programul de resurse umane al Gărzii Centrale un post de debutant, pentru care nu era necesară o vechime în muncă, neamintindu-şi motivele pentru care a discutat cu profesorul U.M.A. în vederea obţinerii unei adeverinţe privitoare la un loc de muncă, mai ales că P.E.D. a îndeplinit toate condiţiile pentru a participa la examen, dosarul său fiind selectat în acest sens.

A precizat că profesorul U.M.A. nu i-a cerut niciodată să-i dea subiectele nepoatei sale ori să o ajute în vreun mod şi nici el nu s-a oferit în acest sens, purtând discuţii cu toţi candidaţii, la momentul selecţiei dosarelor, referitoare la bibliografia destul de vastă, mai ales că perioada în care s-au desfăşurat procedurile de examinare a fost destul de lungă.

De asemenea, a arătat că a discutat separat şi cu P.E.D. şi întrucât şi alţi candidaţi, dar şi aceasta, i-au solicitat să le dea cărţi din bibliografie, a fost de acord să-i dea fetei Codul fiscal, pe care i l-a înaintat prin intermediul şoferului său, P.V.

i unuia dintre obiectivele expertizei solicitate.

Prin urmare, s-a dispus emiterea unei adrese către SC M.I.I. SRL, fostă SC V. SRL Topoloveni, în vederea comunicării condiţiilor încheierii la data de 3 ianuarie 2006 a contractului de consultanţă din 3

Subiectele pentru examen au fost concepute în dimineaţa acelei zile, când au fost formulate două variante, introduse în plicuri sigilate, la momentul formulării subiectelor stabilindu-se şi punctajul pentru fiecare dintre ele, comisia fiind cea care a corectat lucrările, arătând şi că subiectele au fost discutate de toţi membrii comisiei.

Cu P.E.D. nu a discutat nimic în legătură cu modul în care urma să se desfăşoare examenul sau cu modul de redactare a subiectelor, menţionând că lucrările se păstrează o perioadă de timp de către secretarul comisiei.

A apreciat că P.E.D. a fost foarte bine pregătită, terminând A.S.E. Bucureşti cu nota 9.90, putând ocupa oricând un astfel de post, dar şi că nu a avantajat-o în niciun fel la examenul susţinut, ulterior angajării aceasta integrându-se uşor în colectiv şi desfăşurându-şi activitatea în condiţii foarte bune.

Inculpatul A.M. a arătat şi el în depoziţia dată că nu recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, că a fost directorul economic al SC V. SRL Topoloveni, actualmente M.I.I. SRL Topoloveni, societate înfiinţată în anul 2002 prin privatizarea SC V.A., intrată în lichidare judiciară, societate în care avusese, de asemenea, calitatea de director economic, societatea având ca obiect de activitate prelucrarea şi industrializarea legumelor şi fructelor, dar şi a produselor congelate din carne, sosuri, oţet şi condimente.

A arătat că societatea are 100 de angajaţi, acţionarul principal, care este şi administratorul societăţii, fiind M.A., al cărui consilier este S.S., că societatea are un birou financiar contabil format iniţial din 3 persoane, în prezent fiind 4 angajaţi şi că, în calitate de director economic, a încheiat contractul cu SC S.G. SRL Piteşti, care avea ca obiect consultanţă în afaceri şi management, în condiţiile în care, după anul 2005, acţionarii au propus dezvoltarea societăţii printr-o investiţie de circa 3 milioane şi jumătate de euro, care presupunea relaţii cu personal extern şi cu banca, dar nici el şi nici ceilalţi angajaţi nu aveau studii superioare, astfel încât administratorii au hotărât că era necesar un contract de consultanţă în legătură cu legislaţia şi partea financiar-contabilă, raportat şi la multitudinea modificărilor legislative din acea perioadă.

A ales firma de consultanţă cunoscând-o pe doamna S.A.A., care lucrase în domeniul finanţelor, fiind expert contabil, societatea de consultanţă urmând să transmită informaţii pe orice cale - telefonic, e-mail sau în scris -, iar la momentul solicitării expertul trebuia să se deplaseze la societate şi să ofere informaţii referitoare la contabilitatea şi rezultatele societăţii, managementul acesteia şi măsurile care trebuiau luate.

Deşi iniţial contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, cum niciuna dintre părţi nu a reziliat contractul, acesta s-a derulat în continuare, iar pe parcursul existenţei acestuia, doamna S.A.A. le-a comunicat noutăţile apărute în domeniu, prezentându-se la societate şi purtând discuţii cu colegii, în legătură cu problemele constatate. Au convenit ca aceasta să încheie rapoarte, de regulă trimestrial, cu privire la situaţia financiară a societăţii, la volumul vânzărilor, la importuri şi în general la toată activitatea societăţii, onorariul fiind plătit prin ordin de plată, în baza facturilor emise lunar de societate.

A apreciat că încheierea contractului de consultanţă a fost benefică pentru societate, mai ales că raportările au fost întocmite corespunzător şi nu au existat probleme cu finanţele publice, iar societatea şi-a dezvoltat obiectul de activitate.

Inculpatul a precizat că au existat 4 sau 5 controale efectuate de Garda Financiară în acea perioadă, fără ca el să solicite ajutorul şefului Gărzii Financiare, că telefonul dat lui S.A., la data de 11 august 2008, a fost în contextul în care tematica controlului era legată de importuri, iar el aprecia că declaraţiile date fuseseră întocmite conform legii, neînţelegând obiectul controlului, dorind astfel să se edifice, dar şi că, urmare efectuării lui, nu au fost aplicate sancţiuni, neconstatându-se nereguli, în principal datorită consilierii acordate de doamna S.A.A., care a făcut ca documentele să fie întocmite corespunzător.

A arătat că la celelalte controale ale Gărzii au fost aplicate sancţiuni, unele chiar de 50 milioane lei vechi, pe care le-a apreciat ca fiind corect aplicate şi referitor la care nu a cerut ajutorul lui S.A.

A recunoscut efectuarea unei convorbiri la data de 23 aprilie 2008 cu angajatul societăţii, S.S., în care a discutat despre doamna S.A.A., căreia nu-i mai plătiseră facturile şi aceasta insista să se efectueze plata, care se realiza prin ordin de plată şi niciodată cu bani lichizi, astfel încât referirea la suma de 28 milioane era în legătură cu plata facturilor şi nu se referea la inculpatul S.A.

Inculpatul A.M. a mai arătat că, în anul 2009, urmare neplăţii facturilor, a încetat contractul de consultanţă, dar ulterior ieşirii din criza financiară, societatea a încheiat un alt contract de consultanţă cu o societate care întocmeşte raportările către finanţele publice, dar şi că, urmare lipsei personalului cu studii superioare la biroul financiar-contabil, societatea a făcut demersuri în vederea angajării unor persoane calificate, inclusiv prin emiterea unor anunţuri în presă ori la televiziunile locale, dar salariile solicitate au fost prea mari în comparaţie cu cele ce puteau fi acordate de societate, astfel încât s-a considerat că este mai avantajoasă încheierea contractului de consultanţă, pentru care se plătea lunar 1200 RON, plus TVA.

La momentul convorbirii avute cu S.S., societatea avea o restanţă către societatea de consultanţă de mai multe luni, anterior convorbirii achitându-se onorariul pentru lunile septembrie - octombrie 2007, în sumă de 28 milioane lei vechi.

Instanţa a admis cererile privind administrarea probei testimoniale, dispunându-se citarea martorilor indicaţi în rechizitoriu, dar şi proba cu înscrisuri şi martorii V.S., D.S. şi S.S., pe situaţia de fapt şi cu înscrisuri şi doi martori în circumstanţierea inculpatului A.M., luându-se act de solicitarea inculpatei P.D.E. că nu doreşte administrarea de probe, dar şi de solicitarea apărătorului inculpatului S.A. că îşi rezervă dreptul de a solicita pe parcursul cercetării judecătoreşti audierea de martori, dar şi alte probe în apărare sau în circumstanţiere.

Au fost audiaţi, sub prestare de jurământ, martorii conceptaţi în actul de sesizare a instanţei M.D., N.D.I., P.V., M.V., D.A., T.E., S.M. şi A.D.A.

În declaraţia dată la 29 octombrie 2012, martorul M.D. a arătat că, în anul 2008, era comisar în cadrul Gărzii Financiare Argeş, că, în calitatea avută, efectua controale tematice, dar şi controale inopinate, conform planificării întocmite de către comisarul şef de divizie şi avizate de comisarul şef al Gărzii Financiare, care, la acel moment, era inculpatul S.A., în aceeaşi echipă, împreună cu comisarul N.D., dar şi că "răspândirea în teren" se comunica în ziua respectivă.

A menţionat că S.A. nu se implica direct în controalele efectuate, nedându-le indicaţii şi necomunicându-le ce anume trebuie controlat, el personal nefiind niciodată atenţionat de către acesta. În legătură cu controlul efectuat la data de 11 august 2008 la firma SC V. SRL Topoloveni, a precizat că a fost unul tematic, legat de achiziţiile intracomunitare, raportat la obiectul de activitate al firmei respective, dar şi că a efectuat controlul împreună cu colegul său N.D., aflând de programare în dimineaţa respectivă, nediscutând nici cu inculpatul S.A. şi nici cu alţi colegi sau şefi referitor la modul în care trebuie desfăşurat controlul.

A arătat că, în timpul controlului, la care a participat din partea societăţii A.M., nu i s-a solicitat nicio intervenţie nici din partea inculpatului A.M. şi nici din partea inculpatului S.A., iar inculpatul A.M. nu i-a comunicat că l-ar cunoaşte pe comisarul şef, dar şi în această situaţie nu ar fi fost influenţaţi în efectuarea controlului.

Cu acea ocazie, au aplicat o amendă contravenţională de 1000 RON, încheind un proces-verbal în acest sens, amenda aplicată fiind cea maximă pentru o astfel de contravenţie.

Ulterior controlului, s-au prezentat la comisarul şef de divizie, aşa cum era regula şi au comunicat cele constatate, dar şi măsurile luate, fără a fi solicitaţi să facă comunicări despre cele constatate şi altor persoane.

Martorul N.D.I. a arătat şi el că, în calitate de comisar la Garda Financiară Argeş, efectuează controale la diferite societăţi, în legătură cu care se întocmeşte o planificare zilnică de către şeful de divizie, care le şi comunică societatea care urmează a fi verificată, stabilind şi tema controlului ori că acesta trebuie să fie unul inopinat, precizând că niciodată comisarul şef al gărzii nu îi chema pentru a le comunica ce au de făcut, iar în timpul controalelor nu a fost solicitat de acesta pentru a avea o anumită conduită, cu el având o relaţie strict profesională şi chiar rece.

În anul 2008, cu ocazia controlului la SC V. SRL Topoloveni, făcea echipă cu comisarul M.D. şi nici de această dată nu i-au fost date indicaţii de către inculpatul S.A., nu a fost sunat şi nici nu i s-au cerut explicaţii ulterioare, iar pe parcursul derulării activităţii respective nu i s-a comunicat de către nimeni că l-ar cunoaşte pe inculpatul S.A. şi, oricum, nu ar fi fost influenţat în vreun fel dacă acest lucru i s-ar fi adus la cunoştinţă.

A menţionat că, în vederea efectuării controlului, a fost repartizat de către şeful de divizie şi, cu acea ocazie, au aplicat o sancţiune conform prevederilor O.G. nr. 77/1999, în sumă de 1000 RON, care reprezenta maximul prevăzut de lege.

P.V. a arătat că a fost şoferul inculpatului S.A. timp de 10 ani, că la data de 9 decembrie 2008 a fost chemat de către comisarul şef, care i-a cerut să ia legătura telefonic cu o fată şi i-a înmânat pentru aceasta o carte, pe care a răsfoit-o în timp ce aştepta să se întâlnească cu ea şi a văzut că era o carte de legislaţie, fără a constata existenţa unor adnotări sau a altor hârtii ataşate. A precizat că, în momentul în care a sosit persoana cu care trebuia să se întâlnească, nu au purtat nicio discuţie, dar a constatat că era tânăra pe care o văzuse în dimineaţa aceleiaşi zile la sediu, iar ulterior aceasta s-a angajat la Garda Financiară, fiind vorba despre inculpata P.D.E.

Martorul M.V. a arătat că a deţinut funcţia de comisar şef adjunct, calitate în care conducea activitatea de control şi, împreună cu comisarii şefi de divizie, alcătuia programul controalelor la societăţile comerciale, pe care îl înscria în situaţia răspândirii zilnice. Această situaţie era avizată de el şi aprobată de comisarul şef S.A., care avea cunoştinţă, prin urmare, de situaţia răspândirii în teren la societăţile verificate.

Controalele erau fie tematice, fie în urma unor sesizări şi se realizau de către doi comisari, echipa fiind nominalizată de către şeful de divizie. Înainte de plecarea în control, aveau loc şedinţe în legătură cu tema vizată, iar ulterior întoarcerii din teren, comisarii şefi verificau actele de control şi acolo unde se întâlneau deficienţe, se încheiau procese-verbale.

În ceea ce priveşte controlul efectuat la societatea V.A., a arătat că nu au existat modificări în privinţa comisiei de control, că verificarea a vizat achiziţiile intracomunitare, dar şi că efectuarea controlului a fost dispusă de către el împreună cu şeful de divizie.

A arătat, referitor la discuţia telefonică purtată cu inculpatul S.A. la data de 11 august 2008, că acesta l-a întrebat dacă echipa de control a mers la societatea V.A. în legătură cu verificarea achiziţiilor intracomunitare, dar şi care sunt persoanele care făceau parte din echipa de control, deşi inculpatul avea în birou situaţia răspândirilor în teren. Ulterior, nu a mai avut discuţii cu inculpatul în legătură cu această societate, care pentru el nu se remarcase cu nimic, neavând obligaţii fiscale neplătite, ci avea chiar referinţe foarte bune din punct de vedere fiscal.

Ulterior începerii anchetei, a aflat, din discuţiile colegilor, de existenţa firmei de consultanţă care aparţinea soţiei inculpatului S.A. şi că aceasta ar fi acordat consultanţă societăţii V.A., ceea ce pentru el constituie o activitate firească pentru un expert contabil, indiferent de calitatea celorlalţi membri ai familiei.

A mai arătat că, datorită modului de repartizare a lucrărilor şi de efectuare a controalelor, ar fi fost foarte greu ca inculpatul S.A. să poată interveni până la echipa de control, decât în mod direct şi bazându-se pe poziţia sa de conducător, altfel trebuind să convingă mai multe persoane, printre care şi pe el, dar şi pe şeful echipei, iar inculpatul are o fire introvertită şi nu ar fi purtat astfel de discuţii cu nimeni. Martorul a menţionat că nu ştie ca vreunul dintre comisarii care au efectuat controlul la societatea V.A., respectiv M.D. şi N.D., să se fi aflat în relaţii de prietenie cu inculpatul, N.D. fiind o persoană încăpăţânată şi fiind, deci, puţin probabil ca inculpatul să îi fi cerut ceva acestuia.

Martorul a precizat că tematica de achiziţii intracomunitare era obligatorie, în ea fiind menţionate obiectivele care trebuiau verificate şi înscrise în actul de control, şeful de divizie putând constata dacă tematica nu a fost respectată. Cum actul de control de la societatea V.A. a fost vizat de şeful de divizie, înseamnă că a fost efectuat un control corect. Ulterior, la această societate nu au fost efectuate alte controale de către Garda Financiară, dar pe baza actelor care se află la această instituţie puteau fi oricând efectuate verificări de către o altă echipă.

În legătură cu concursurile organizate pentru angajarea în cadrul Gărzii Financiare, a menţionat că din comisia de concurs făceau parte un reprezentant al Comisariatului General, un reprezentant al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi comisarul şef al Gărzii Financiare.

Pentru concursul organizat în luna decembrie 2008 pentru funcţii de execuţie, comisia era formată din comisarul şef S.A., S.M. din partea Comisariatului General şi D.A. din partea A.N.F.P., el fiind preşedintele comisiei de soluţionare a contestaţiilor.

Subiectele au fost formulate în dimineaţa zilei în care s-a desfăşurat concursul, aspecte pe care le-a observat din biroul său, aflat vis-a-vis de cel al comisarului şef. Au fost două variante de subiecte, pe care nu le-a cunoscut, el purtând discuţii cu S.A. numai în legătură cu tematica. Ulterior notelor acordate de către comisie, a fost formulată o contestaţie, care însă a fost respinsă şi au fost declarate admise două persoane, dintre care una a fost inculpata P.E.D. A precizat că nu s-au mai făcut verificări ale lucrărilor persoanelor admise la concurs, dar oricând acestea s-ar putea efectua pentru a se analiza modul în care au fost acordate notele.

A declarat şi faptul că, după angajarea în sistem, inculpata P.E.D. s-a integrat foarte bine într-un colectiv de bărbaţi, chiar surprinzător pentru el, în condiţiile în care era doar la început.

Martora D.A. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul S.A. în urma participării în comisia de concurs pentru ocuparea unor funcţii de execuţie, în luna decembrie 2008, la Garda Financiară Argeş. La acel moment, era şef de birou în cadrul A.N.F.P. şi a fost desemnată să participe în comisia de concurs prin ordinul preşedintelui A.N.F.P. Anterior numirii în această comisie nu a purtat discuţii cu nimeni în legătură cu desemnarea sa, însă, ulterior, a discutat cu şeful comisiei de la Garda Financiară Argeş în legătură cu ora la care se va desfăşura concursul. Nu a fost contactată de nimeni în legătură cu o anumită atitudine pe care ar fi trebuit să o aibă în calitate de membru al comisiei de examinare.

S-a prezentat la Garda Financiară Argeş în dimineaţa concursului şi, pentru că ştia procedura, participând şi în alte comisii de examinare, a cunoscut că fiecare membru al comisiei vine cu propuneri de subiecte, cele propuse de ea privind legislaţia aferentă funcţiei publice.

În dimineaţa concursului, a adus propunerile sale pe un stick pe care l-a înmânat secretarului comisiei, fiecare membru trebuind să propună câte trei subiecte, pentru a fi cuprinse în cele două variante. La Piteşti, i-a cunoscut şi pe inculpatul S.A., dar şi pe celălalt membru al comisiei, propus din partea Comisariatului General şi a văzut că amândoi aveau variantele lor de subiecte.

Nu a observat vreo persoană care să fi discutat cu membrii comisiei în legătură cu subiectele care urmau a fi date, chiar dacă în biroul în care discutau intrau şi ieşeau diferite persoane.

La momentul conceperii subiectelor a fost de faţă secretarul comisiei şi au fost întocmite două variante de subiecte, personal verificând dacă în cele două plicuri existau alte variante de subiecte.

În sala de concurs s-a deplasat întreaga comisie şi a văzut că era o sală plină cu circa 20 de candidaţi, în aceeaşi încăpere desfăşurându-se şi concursul pentru ocuparea unor funcţii contractuale.

După ce au fost prezentate plicurile, un candidat a fost solicitat pentru a trage plicul conţinând subiectele de concurs. A participat şi la corectarea subiectelor. Potrivit legislaţiei, concursul s-a desfăşurat în două etape, proba scrisă şi apoi proba interviului, când au mai rămas doar câţiva candidaţi.

Subiectele au avut un grad mediu de dificultate, iar candidaţii au fost bine pregătiţi. Pentru a participa la interviu, trebuia să se obţină cel puţin 50 de puncte. A menţionat că unul sau două dintre subiectele propuse de ea s-au regăsit între subiectele de concurs, dar şi că, la momentul corectării, nu i s-a cerut să sprijine o anumită persoană şi nici nu a observat ca vreuna dintre lucrări să aibă vreun semn particular, situaţie în care, de altfel, lucrarea ar fi trebuit anulată.

Concursul a fost câştigat de o fată care abia terminase facultatea şi de care au fost impresionaţi pentru că se descurca foarte bine.

În declaraţia sa, martora T.E. a arătat că a cunoscut-o pe S.A.A. în anul 1972, lucrând cu ea în aceeaşi unitate, ulterior aceasta desfăşurându-şi activitatea la Direcţia Generală a Finanţelor Publice. A început o nouă colaborare cu aceasta în anul 2007, ea fiind auditor financiar din anul 2006, iar doamna S.A.A. fiind auditor stagiar, motiv pentru care aceasta avea nevoie de semnătura unui auditor pe rapoartele pe care le întocmea. A semnat, alături de ea, un număr de 4 rapoarte de audit la SC A. SA Piteşti, SC L. Costeşti, SC I. Piteşti şi SC N. Râmnicu Vâlcea SRL, încheind cu aceasta un contract de colaborare, pentru munca prestată primind un onorariu separat.

Pentru două societăţi, respectiv SC A. şi SC L., contractele în baza cărora au fost întocmite contractele de audit de către doamna S.A.A. au fost semnate în numele său şi de aceea a lucrat şi ea mai mult la raportul de audit, în timp ce, în cazul celorlalte societăţi, doar a supervizat raportul final.

Martora a precizat că banii încasaţi pentru întocmirea rapoartelor sunt consemnaţi în rapoartele de activitate care se întocmesc de către auditori şi în funcţie de venitul încasat se plăteşte o cotizaţie variabilă la Camera Auditorilor Financiari, ea plătind o astfel de cotizaţie pentru sumele încasate de la SC A. şi SC L., în timp ce, pentru celelalte două societăţi în care numai a supervizat rapoartele de audit, a plătit cotizaţie doar pentru suma rezultată din contractul de colaborare încheiat cu doamna S.A.A.

În afară de această societate de audit, doamna S.A.A. avea şi o altă societate, al cărui obiect de activitate nu îl cunoaşte, dar s-a consultat cu doamna S.A.A. în legătură cu domeniul financiar, aceasta fiind expert contabil şi evaluator şi deci avea posibilitatea să acorde consultanţă în domeniul financiar, dar şi al afacerilor şi managementului, consultanţă care se aprobă de către Oficiul Registrului Comerţului, inclusiv persoanelor care nu au pregătire în domeniul financiar.

A arătat că nu cunoaşte exact ce presupunea contractul de consultanţă din punctul de vedere al doamnei S.A.A., însă a arătat că acesta reprezintă un acord între două părţi, care se realizează în scris sau prin discuţii telefonice ori direct sau chiar prin e-mail.

Martorul S.M. a arătat în depoziţia sa că a participat la concursul organizat în luna decembrie 2008 în calitate de reprezentant al Comisariatului General, instituţie care a aprobat şi organizarea concursului. În acea perioadă era şef de divizie la Garda Financiară, calitate în care era desemnat în vederea participării la astfel de concursuri.

Ulterior numirii sale în comisie, a fost contactat telefonic de către inculpatul S.A., care i-a spus că urmează să se prezinte la Piteşti pentru participarea la concurs, fără a-i cere însă şi subiectele.

Din comisie a făcut parte inculpatul S.A., în calitate de preşedinte al comisiei şi o doamnă din partea A.N.F.P., secretarul comisiei fiind o persoană din cadrul Gărzii Financiare Argeş.

Nu îşi aminteşte numărul de subiecte propuse de el, dar ştie că acestea au fost tehnoredactate în aceeaşi încăpere în care se aflau ei şi că pe acolo nu a mai trecut decât comisarul şef adjunct, care intra să discute probleme de serviciu.

Au fost întocmite două seturi de subiecte în plicuri diferite, neputând preciza dacă a verificat ca în cele două plicuri să fie variante diferite. Subiectele pentru concurs au fost trase de către unul dintre candidaţi, care erau în număr de 9 sau 10.

Lucrarea a fost corectată în întregime de fiecare dintre ei şi s-a completat o fişă individuală. Au existat trei probe, prima de selectare, a doua scrisă şi o probă cu interviu. Din câte îşi aminteşte, a fost admisă o fată.

Nu i s-au cerut nici de către inculpat şi nici de către alte persoane să aibă o anumită atitudine faţă de vreun candidat şi niciuna dintre lucrări nu i-a atras atenţia prin vreun semn particular. Două treimi din întrebări erau formulate de către Garda Financiară, astfel că fiecare dintre membrii comisiei a propus o parte dintre întrebări.

Martora A.D. a arătat că, în anul 2008, a fost desemnată să participe în calitate de secretar la concursul de ocupare a unor posturi la Garda Financiară, mai ales că participase în aceeaşi calitate şi la alte concursuri. A avut atribuţii privitor la selecţia dosarelor, avizarea înscrisurilor depuse de către candidaţi şi de către comisie, afişarea rezultatelor şi întocmirea înscrisurilor care veneau de la comisie.

A întocmit, prin urmare, personal, publicaţiile pentru anunţarea concursului, iar la solicitarea preşedintelui comisiei, comisarul şef S.A., a făcut solicitările pentru desemnarea unui reprezentant din partea A.N.F.P. şi a altuia din partea Comisariatului General, neavând cunoştinţă dacă au fost făcute şi demersuri neoficiale pentru desemnarea unor membri în comisia de examinare.

A precizat că membrii comisiei de examinare s-au prezentat la sediul Gărzii în ziua examenului, că, în dimineaţa concursului, i-au fost înmânate de către comisie două plicuri sigilate, conţinând subiectele pentru examen, tehnoredactarea acestora fiind asigurată prin intermediul secretariatului instituţiei.

În prezenţa membrilor comisiei, s-au deplasat în sala de concurs, unde unul dintre candidaţi a ales plicul cu subiectele, după care, în timpul desfăşurării examenului, în sală au rămas numai membrii comisiei de examinare, care au şi corectat lucrările.

În baza fişei de individualizare întocmită de către fiecare membru al comisiei, a centralizat datele şi au afişat rezultatele concursului, la care au participat foarte mulţi candidaţi. În vederea soluţionării contestaţiilor, a fost desemnată o comisie separată. Nu i s-a solicitat din partea comisarului şef să aibă o conduită preferenţială cu privire la dosarul vreunui candidat.

Pentru concursul din luna decembrie 2008 au existat două posturi de comisar, ambele pentru comisar debutant, pentru ocupare fiind solicitate studii superioare juridice sau economice şi nefiind necesară vechime, în caz contrar impunându-se depunerea unei adeverinţe care să ateste vechimea în muncă.

Condiţiile necesare pentru ocuparea funcţiei de comisar debutant sunt prevăzute în Legea care reglementează condiţiile de recrutare a personalului pentru instituţiile publice nr. 188/1999 şi H.G. nr. 611/2008.

A mai arătat că, în luna decembrie 2008, secretara instituţiei, care asigura funcţia de secretariat şi dactilografiere, era A.T.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.A., a arătat că l-a cunoscut în anul 2004, când s-a angajat la serviciul contabilitate, că acesta nu i-a cerut niciodată să facă lucruri incorecte, că era o persoană riguroasă, serioasă şi severă, relaţiile acestuia cu restul personalului fiind normale.

Au fost audiaţi, pe situaţia de fapt, la solicitarea inculpatului A.M., martorii S.S., V.S. şi D.S., acestea din urmă şi în circumstanţierea inculpatului.

În declaraţia dată la 29 octombrie 2012, martorul S.S. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul A.M. din anul 2002, de când s-a înfiinţat S.C.V., că a fost consilierul patronului societăţii, care este libanez şi că, în cadrul societăţii, A.M. deţine funcţia de director economic, acesta ocupându-se de contabilitate, fără a avea studii superioare, în timp ce, în cadrul serviciului contabilitate, mai funcţionează şi alte două persoane, tot fără studii superioare.

Cu ocazia preluării societăţii de către patronul arab, în anul 2002, aceasta a fost reorganizată integral, iar el a fost desemnat să se ocupe, în lipsa patronului, de tot ceea ce se întâmplă în fabrică.

Întrucât societatea s-a transformat integral, s-a schimbat rapid legislaţia şi au fost nevoiţi să contracteze împrumuturi de la bancă, au constatat că au nevoie de persoane specializate care să îi sprijine în activitate.

Întrucât firma are sediul în Topoloveni, unde posibilităţile de angajare a unor specialişti sunt mici, cei care doreau să se angajeze erau în majoritate din Piteşti şi doreau să obţină salarii mari, pe care societatea nu le putea oferi. Au fost făcute anunţuri şi în presă, dar şi prin televiziunea locală şi în Piteşti pentru angajarea unor specialişti în contabilitate, anunţul privind şi încheierea unui contract cu o firmă specializată. Având în vedere că firma de consultanţă cu care au încheiat ulterior contract s-a prezentat în acele împrejurări şi a solicitat o sumă de bani mai mică decât cea pretinsă de către persoanele fizice, conducerea unităţii, formată din patron, directorul general şi directorul economic, a luat hotărârea de a recurge la serviciile acestei firme, el neavând cunoştinţă la momentul respectiv cui aparţinea societatea respectivă.

Martorul a arătat că a văzut cum doamna S.A.A. se prezenta la sediul societăţii, iar alteori veneau şi alte persoane din partea firmei, care au lucrat şi pe calculator, fără a putea preciza exact ce anume făceau, dar discutau despre contabilitatea societăţii, despre intrările şi ieşirile de mărfuri, iar uneori erau purtate discuţii şi cu directorul general sau cu directorul economic, nu doar cum se întâmpla, de regulă, cu angajaţii serviciului contabilitate, ori cu casierele şi gestionarii, cu el fiind purtate discuţii referitoare la sumele de bani pe care societatea le avea de plătit sau de încasat, la restanţele neplătite ori la modul cum merge vânzarea, discutându-se şi despre neîncasarea banilor sau întârzierea plăţii salariaţilor, despre modalitatea de achiziţionare a mărfurilor, plata furnizorului şi vânzările efectuate.

Cu societatea de consultanţă se încheiase un contract în baza căruia trebuiau să plătească lunar o sumă fixă, prin intermediul băncii, firma de consultanţă emiţând facturi în acest sens.

Din cauza crizei financiare, la un moment dat, nu au mai putut achita facturile, motiv pentru care doamna S.A.A. îl suna personal, îi comunica faptul că are de plătit TVA şi că are facturi emise de mai multe luni, el solicitându-i înţelegere, mai ales că aceasta cunoştea din contabilitatea societăţii care era situaţia financiară şi îi comunica, şi prin intermediul directorului A.M., că vor căuta o modalitate pentru a efectua plata, precizând şi că doamna S.A.A. nu a încasat niciodată bani cash de la societate, ci numai prin bancă.

În legătură cu convorbirea telefonică avută cu inculpatul A.M., a arătat că aceasta a vizat tocmai faptul că doamnei S.A.A. trebuiau să-i achite o parte din banii restanţi, dar şi faptul că nu a purtat niciodată o discuţie telefonică cu S.A., pe care l-a cunoscut personal abia după începerea anchetei.

A menţionat că a discutat însă, deseori, telefonic, cu doamna S.A.A., căreia îi spunea în glumă "doamna şeful ăl mare de la Gardă", iar în convorbirea telefonică avută cu A.M. vorbeau despre doamna S.A.A. şi nu despre soţul ei, suma de 28 de milioane fiind exact banii plătiţi cu ordin de plată prin bancă doamnei S.A.A., la firmă existând dovada plăţii, suma reprezentând contravaloarea mai multor facturi restante.

Martora V.S. a declarat că lucrează la Societatea V. SRL Topoloveni de 22 de ani, de când societatea funcţiona cu o altă denumire, fiind contabil de 37 de ani. În cadrul serviciului contabilitate, în care îşi desfăşura activitatea, lucrau două persoane, în timp ce la serviciul financiar-contabil lucrau patru persoane, acest din urmă serviciu ocupându-se de relaţiile cu banca şi de modul în care se efectuau plăţile, în timp ce serviciul contabilitate se ocupa de intrările şi ieşirile de mărfuri, numărul total de persoane menţionat incluzând şi gestionarii, în număr de trei.

A precizat că, după anul 2004, la aceste două servicii au funcţionat numai persoane cu studii medii, studii suficiente iniţial, în condiţiile în care activitatea consta şi în operare pe calculator. La aceste compartimente, conduse de directorul economic A.M., era nevoie şi de o persoană cu studii superioare, având în vedere legislaţia financiar-contabilă şi ştie că s-au efectuat demersuri pentru angajare, însă toţi cei care au dorit acest post doreau un salariu de cel puţin 2.000 RON, salariu pe care nici managerii societăţii nu îl primeau, ea câştigând la acel moment suma de 800 RON, în timp ce în prezent încasează 1.000 RON.

După încheierea contractului de consultanţă, au beneficiat de ajutor din punct de vedere al legislaţiei, o persoană de la firma respectivă venind la societate cel puţin o dată pe lună, iar în condiţiile în care aveau loc modificări ale legislaţiei, chiar mai des, şi se desfăşura o şedinţă cu ambele departamente, ocazie cu care erau explicate modificările intervenite.

De asemenea, după ce au apărut date vizând achiziţiile intracomunitare, au solicitat sprijinul doamnei S.A.A., care venea şi discuta cu fiecare persoană în parte şi chiar ţinea şedinţă cu departamentele.

Fiind contabilul casier al societăţii, cunoştea că firma de consultanţă era plătită lunar, prin bancă cu ordin de plată, însă după înrăutăţirea situaţiei financiare a societăţii, s-au înregistrat restanţe pe mai multe luni, existând şi în prezent un sold de 8.400 RON. După apariţia problemelor financiare, nu au mai fost emise ordine de plată pentru fiecare factură, ci câte un ordin de plată pentru mai multe facturi.

Audiată fiind, la solicitarea inculpatului A.M. şi în circumstanţiere, martora a arătat că îl cunoaşte de 22 de ani, de când a venit în societate, el fiind director economic şi ştie că este un om serios şi corect, cu o foarte bună reputaţie în societate, cu un comportament deosebit, recunoscut atât de către salariaţi, cât şi de către colaboratori, cu o familie unită şi cu doi copii. În perioada de când acesta este la conducerea societăţii, nu au existat probleme cu legea, societatea primind doar câteva amenzi.

D.S. a arătat în declaraţia din data de 26 noiembrie 2012 că, în anul 2007, a lucrat în cadrul serviciului contabilitate al SC V.A. Topoloveni, calitate în care a cunoscut-o pe S.A.A., cu care societatea încheiase un contract de consultanţă. Aceasta venea la societate ori de câte ori era solicitată în vederea inventarierii anuale, dar şi cu ocazia schimbării legislaţiei, în majoritatea vizitelor aceasta stând de vorbă cu inculpatul A.M., care era director, dar şi cu salariaţii serviciului contabilitate, în cadrul căruia lucra şi V.S., care se ocupa de partea financiară, discuţiile cu ceilalţi vizând bilanţul şi balanţa şi având loc cel puţin o dată pe lună.

A menţionat că niciunul dintre cei trei membri ai compartimentului financiar-contabil nu avea studii superioare, dar şi că, în acea perioadă, primea un venit net de 700 RON, pe care îl încasa, probabil, şi V.S. Consultanţa acordată de către doamna S.A.A. se realiza în momentul în care aceasta venea personal la societate şi purtau discuţii privind inventarierea mărfurilor sau deprecierea produselor, dar aceasta trimitea şi e-mail-uri şi comunica telefonic cu ei.

În circumstanţierea inculpatului A.M., a menţionat că îl cunoaşte de când era copil şi ştie că este un om deosebit din punct de vedere profesional, fiind directorul societăţii, chiar anterior funcţionării acesteia cu numele V. Topoloveni, purtându-se frumos cu salariaţii, fiind un bun coleg şi un bun organizator şi având o familie întemeiată, copii, dar şi o soţie bolnavă.

La data de 26 noiembrie 2012, inculpatul S.A., prin apărător, a depus la dosarul cauzei o cerere de probe solicitând: efectuarea unui raport de expertiză financiar-contabilă vizând verificarea documentelor care au făcut obiectul contractului de prestări servicii - activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management din 3 ianuarie 2006 încheiat între S.C V. şi SC S.G. SRL, punerea la dispoziţie, pe suport optic, a unei copii de pe înregistrările interceptărilor telefonice şi ambientale efectuate în cauză, pentru a se indica eventualele pasaje sau convorbirea care se impune a fi ascultată în instanţă sau expertizată, precum şi emiterea unei adrese către SC M.I.I. SRL - fostă SC V. SRL, prin care să se solicite exprimarea unui punct de vedere cu privire la derularea contractului de prestări servicii din 3 ianuarie 2006.

Totodată, în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2012, s-a solicitat de către inculpatul S.A. audierea, pe situaţia de fapt, a martorului M.V.A., beneficiarul unui contract similar încheiat cu firma soţiei inculpatului S.A., probă admisă de către instanţă.

Cu ocazia audierii martorului M.V.A., acesta a arătat că este administratorul firmei SC M. SRL Piteşti, cu puncte de lucru în Târgovişte şi Găeşti, înfiinţată în anul 1992, care are ca obiect de activitate comercializarea de piese auto, service şi vânzări, piscicultura şi agricultură, în care sunt angajate 97 de persoane şi în care funcţionează un birou financiar-contabil compus din patru persoane.

Având în vedere că, începând din anul 1996, s-a solicitat avizarea bilanţului de către un expert contabil, contabilul şef al societăţii neputând acorda acest aviz conform legii, s-a convenit identificarea unei societăţi care să asigure acest aviz, dar care să şi verifice documentele şi să îi îndrume din punct de vedere al legislaţiei financiare şi fiscale, prezentându-i-se astfel de către contabilul şef - reprezentanta Societăţii E.C., S.A.A. Întrucât această societate urma să asigure şi verificarea inventarului firmei, s-a încheiat un contract de consultanţă, în anul 1996, care se derulează şi în prezent.

Reprezentanta societăţii de consultanţă se prezintă personal la societate, la sediul din Piteşti, de două ori pe săptămână şi o dată pe săptămână la Târgovişte, în vederea verificării documentelor contabile, contractul încheiat având ca obiect consultanţă în domeniul financiar-contabil. Cu aceste ocazii, doamna S.A.A. poartă discuţii cu personalul angajat al serviciului financiar-contabilitate, atât în ceea ce priveşte încasările de la firmă, termenele de plată şi de încasare, dar şi actele necesare inventarierii.

Lunar sau trimestrial se întocmesc rapoarte de activitate, iar alteori, când a fost nevoie, doamna S.A.A. i-a adus la cunoştinţă că termenele de încasare erau prea mai ori că a crescut rata inflaţiei şi nu se realiza o corelare cu aceasta, societatea înregistrând pierderi din acest motiv, aspectele fiindu-i necesare pentru ca el să poată urmări activitatea societăţii şi, în special, punctele nevralgice, consultanţa fiind folositoare, ajutându-i într-o perioadă în care au înregistrat pierderi, atrăgându-le atenţia asupra necesităţii reducerii termenelor prea mari de plată, care au fost reduse şi, prin urmare, activitatea s-a redresat.

Contractul cu firma de consultanţă a fost benefic şi din punct de vedere al preţului, în prezent achitându-se suma de 1.300 RON lunar, în baza unei facturi, prin ordin de plată.

A precizat că, la momentul încheierii contractului de consultanţă, inculpatul S.A. era preşedinte la agricultură, iar pe doamna S.A.A. a cunoscut-o, aceasta lucrând la D.G.F.P. Argeş şi având bune referinţe. Ulterior încheierii contractului de consultanţă, au existat controale din partea Gărzii Financiare, care a aplicat amenzi, ca de altfel şi D.G.F.P.

Au fost efectuate demersuri de către instanţă în vederea ataşării CD-urilor conţinând înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

Cu ocazia reiterării cererii de administrare a probatoriului solicitat prin cererea depusă la data de 26 noiembrie 2012, instanţa a respins solicitarea privind efectuarea unei expertize financiar-contabile vizând documentele care au făcut obiectul contractului de consultanţă din 3 ianuarie 2006, apreciind-o ca nefiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei, reţinând că a fost întocmit un raport de constatare de către un specialist din cadrul D.N.A - Serviciul Teritorial Piteşti, care se referă la activitatea SC S.G. SRL Piteşti în raporturile cu SC V. SRL Topoloveni, urmare încheierii contractului de prestări servicii invocat, dar şi că la dosar se găseşte nota de constatare întocmită de către Garda Financiară - Comisariatul General, privind controlul efectuat la SC S.G. SRL în urma solicitării D.N.A., fiind ataşate şi relaţiile înaintate de către D.G.F.P. Argeş, alături de declaraţiile fiscale depuse de către societatea de consultanţă în perioada care a vizat contractul menţionat, acte care se coroborează între ele şi care nu mai fac necesară efectuarea expertizei solicitate.

S-a apreciat, însă, ca fiind pertinentă, utilă şi concludentă soluţionării cauzei cererea vizând emiterea unei adrese către SC V. SRL Topoloveni, apreciindu-se că societatea ar fi singura în măsură să ofere relaţii în legătură cu modul în care s-a derulat contractul cu firma SC S.G. SRL Piteşti şi importanţa acestui contract pentru societate, în acest mod răspunzându-se şi unuia dintre obiectivele expertizei solicitate.

Prin urmare, s-a dispus emiterea unei adrese către SC M.I.I. SRL, fostă SC V. SRL Topoloveni, în vederea comunicării condiţiilor încheierii la data de 3 ianuarie 2006 a contractului de consultanţă din 3 ianuarie 2006 cu SC S.G. SRL, utilitatea acestui contract, perioada pentru care a fost încheiat, condiţiile derulării, rezultatul consultanţei acordate şi modalitatea de efectuare a plăţilor.

De asemenea, în aceeaşi şedinţă publică din 17 decembrie 2012, s-a constatat, cu privire la solicitarea inculpatului S.A. vizând comunicarea copiilor suporturilor optice care conţin convorbirile şi comunicările telefonice redate în Dosarul nr. 72/P/2008 al D.N.A - Serviciul Teritorial Piteşti, că nu există o reglementare legală în acest sens, că, la solicitarea inculpaţilor, convorbirile interceptate puteau fi ascultate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nefiind însă formulată o cerere în acest sens, însă, faţă de poziţia procurorului de şedinţă, care nu s-a opus punerii la dispoziţia inculpaţilor a copiilor solicitate, în baza disp. art. 92 alin. (9) şi (10) din Hotărârea C.S.M nr. 387/2005, astfel cum a fost modificată şi republicată, a fost admisă această solicitare şi s-a încuviinţat efectuarea şi înmânarea unor copii ale suporturilor optice înregistrate în cauză, inculpaţilor, cărora li s-a pus în vedere să comunice eventualele deficienţe constatate în efectuarea înregistrărilor sau pasajele care nu au fost redate integral în procesele-verbale aflate la dosar, pentru a se dispune numai ascultarea acestora în şedinţă publică.

Ca răspuns la solicitarea instanţei, la data de 21 ianuarie 2013, SC M.I.I. Topoloveni a înaintat Adresa din 17 ianuarie 2013, în care a comunicat că societatea a încheiat, la data de 3 ianuarie 2006, contractul de prestări servicii nr. X1 cu SC S.G. SRL Piteşti, având ca obiect principal acordarea de consultanţă pentru afaceri şi management, dar şi pentru legislaţia în vigoare, încheierea contractului fiind determinată de faptul că, în anul 2006, societatea urma să contracteze un credit bancar de investiţii de aproximativ 4 milioane euro, de faptul că a crescut gradul de complexitate al activităţii desfăşurate de societate, ca urmare a finalizării construcţiei pentru care s-a contractat creditul menţionat, societatea nu dispunea de personal cu studii superioare la biroul financiar-contabil, legislaţia era stufoasă şi instabilă, greu de înţeles şi de aplicat, iar societatea s-a aflat în imposibilitatea angajării unor persoane cu studii superioare de specialitate, datorită lipsei unor oferte pe piaţa muncii din Topoloveni, puţinele oferte venite din Piteşti solicitând acordarea unor salarii cuprinse între 2000 - 2500 RON net, în loc de 1200 RON, cât a fost stabilit în urma încheierii contractului de consultanţă.

S-a menţionat că, pentru alegerea ofertei, a fost desemnat directorul economic A.M., care deţinuse această funcţie şi anterior privatizării societăţii şi care cunoştea persoanele care puteau depune oferte de angajare.

La alegerea ofertei depuse de către SC S.G. Piteşti, s-a avut în vedere faptul că reprezentantul legal al societăţii lucrase anterior ca inspector în cadrul D.G.F.P. Argeş, întărind convingerea cu privire la competenţa sa.

Consultanţa a constat, în principal, în prezentarea legislaţiei în domeniu, a modului de aplicare, de întocmire şi verificare a documentelor financiar-contabile, de efectuare a inventarelor periodice şi anuale, reprezentantul legal al acestei societăţi deplasându-se periodic la SC V.A., dar şi ori de câte ori era solicitat, prin e-mail sau telefonic, de către directorul economic.

S-a mai arătat în adresă că obligaţiile contractuale ale prestatorului de servicii de consultanţă erau obligaţii de diligenţă şi nu de rezultat, dar şi că, deşi iniţial în contract nu s-a prevăzut nicio clauză care să instituie pentru prestatorul de servicii obligaţia întocmirii unor rapoarte cu privire la activităţile desfăşurate, ulterior s-a convenit verbal ca, periodic, la 3 - 4 luni, să fie întocmite şi în scris astfel de rapoarte.

S-a precizat că încheierea şi derularea contractului au condus la cunoaşterea şi aplicarea corectă a legislaţiei, a fost prevenită comiterea unor fapte de natură contravenţională care ar fi prejudiciat rezultatele economice ale societăţii şi au fost înregistrate rezultate economice pozitive prin plata numai a sumei de 1200 RON (fără TVA), cât a reprezentat costul contractului, faţă de cei aproximativ 3500 RON, cât ar fi însemnat salariul unei persoane de specialitate cu studii superioare.

Plata serviciilor de consultanţă s-a făcut în baza facturilor emise de către prestatorul de servicii, de regulă lunar, iar atunci când nu au existat fonduri băneşti disponibile, la două luni şi numai cu ordine de plată, prin virament bancar în contul SC S.G. Piteşti. Din luna octombrie 2008, s-au înregistrat restanţe la plata serviciilor de consultanţă şi, urmare instituirii măsurilor asigurătorii în prezenta cauză, nu s-a mai efectuat nicio plată, astfel încât societatea a fost acţionată în judecată de către prestatorul de servicii pentru plata serviciilor prestate şi neachitate, iar prin Sentinţa comercială nr. 101 din 26 septembrie 2012 pronunţată de către Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. 613/828/2012, societatea a fost obligată la plata sumei de 8.568 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate şi a sumei de 5.850,23 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere.

A fost ataşată copia Sentinţei comerciale nr. 101/2012, pronunţată de Judecătoria Topoloveni.

Inculpatul A.M. a depus, la data de 17 decembrie 2012, un borderou cu înscrisuri, respectiv: copia sentinţei comerciale anterior menţionată, adeverinţă de salariat emisă pe numele său de către SC M.I.I. Topoloveni, caracterizarea din 23 noiembrie 2012 emisă de primarul oraşului Topoloveni şi copia cărţii de muncă.

În şedinţa publică din 21 ianuarie 2012, inculpatul S.A. a depus la dosarul cauzei o cerere de probatorii solicitând efectuarea unui raport de expertiză tehnică cu privire la înregistrările efectuate în cauză, urmare constatării că o parte din înregistrări conţin întreruperi sau chiar schimbări ale timbrului vocal, dar şi că există pasaje unde vocile se aud întrerupt sau chiar nu se aud, exemplificând folderele care vizează două presupuse convorbiri între inculpata P.E.D. şi soţul acesteia, care conţin multe pauze şi pasaje întrerupte, acestea fiind principalele probe invocate în acuzarea lui.

De asemenea, inculpatul a depus la dosar şi copia unui raport de expertiză contabilă extrajudiciar, întocmit de către expert B.C., care a avut ca obiective verificarea contractului de prestări servicii nr. X1/2006 referitor la modul în care s-au efectuat plăţile către societatea prestatoare şi documentele care au stat la baza acestora, alături de verificarea efectuării plăţii sumei de 29.988 RON şi a achitării taxelor şi impozitelor la bugetul de stat.

Instanţa a prorogat discutarea admisibilităţii cererii privind efectuarea raportului de expertiză tehnică solicitat, după ascultarea în şedinţă publică, în prezenţa inculpatei P.D.E., a convorbirilor telefonice aflate pe CD-ul conţinând folderele indicate, dar şi a altora, care să fie alese în mod aleatoriu de către instanţă, dispunând citarea acestei inculpate cu menţiunea "prezenţa obligatorie", dar şi ataşarea CD-urilor care conţin înregistrările interceptărilor telefonice şi ambientale efectuate în cauză, precum şi asigurarea prezenţei şefului compartimentului IT al instanţei, în vederea creării condiţiilor tehnice necesare ascultării CD-urilor.

În aceeaşi şedinţă publică, inculpatul A.M. a depus la dosarul cauzei Raportul de inspecţie fiscală generală încheiat la data de 16 noiembrie 2009 de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş vizând plata impozitelor şi taxelor de către SC M.I.I. Topoloveni, inspecţie care s-a desfăşurat în perioada 9 noiembrie 2009 - 16 noiembrie 2009.

Instanţa a admis, la aceeaşi dată, cererea inculpatului S.A. privind audierea martorei A.T., rezultată din dezbateri, respectiv din depoziţia martorei A.D.A.

Prezentă în instanţă la data de 12 februarie 2013, martora a arătat că, în anul 2008, deţinea funcţia de secretar-dactilograf în cadrul Gărzii Financiare Argeş şi are cunoştinţă de organizarea concursului pentru ocuparea unor funcţii de execuţie, fiind desemnată să tehnoredacteze publicaţiile pentru concurs, dar şi bibliografia, procesul-verbal de finalizare a examenului conţinând rezultatele, dar şi subiectele care au fost date la concurs, subiecte care i-au fost înmânate de către o persoană din comisie, tot ea fiind cea care a tehnoredactat subiectele şi documentaţia necesară şi la celelalte concursuri.

A tehnoredactat cu acea ocazie două variante de subiecte, care, după ce au fost listate, au fost introduse în plicuri şi sigilate chiar în faţa sa, operaţiunile menţionate având loc în biroul în care se aflau şi membrii comisiei.

A precizat că nu este posibil ca în timpul tehnoredactării subiectelor să fi luat cunoştinţă şi alte persoane de conţinutul acestora, calculatorul său nefiind legat în reţea, dar şi că discuţiile vizând subiectele au fost purtate în biroul comisarului şef unde s-au aflat numai membrii comisiei, dar şi A.D., şi comisarul şef adjunct M.V.

A mai arătat că a lucrat împreună cu inculpatul S.A. circa 10 - 11 ani, cunoscându-l ca pe o persoană serioasă şi severă.

În şedinţa publică din data de 12 februarie 2013, inculpatul S.A., prin apărător, a revenit asupra solicitării privind efectuarea expertizei tehnice care să vizeze toate înregistrările interceptate în cauză, solicitând să se ia act că renunţă la această probă, după consultarea unui expert în domeniu, referitor la concluziile care se pot trage în urma unei astfel de probe şi după precizarea inculpatului că nu doreşte să susţină financiar o astfel de expertiză, solicitare de care instanţa a luat act.

Inculpatul A.M. a formulat note scrise, arătând că din probele administrate nu poate fi reţinută în sarcina sa existenţa infracţiunii de dare de mită, în forma în care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care din probe a rezultat, fără niciun dubiu, că între SC V. SRL Topoloveni, reprezentată de el şi SC S.G. SRL Piteşti, administrată de S.A.A., s-a încheiat, la data de 3 ianuarie 2006, contractul nr. X1, având ca obiect acordarea de consultanţă pentru afaceri şi management, beneficiarul având ca principală obligaţie să achite, prin virament bancar, pe baza facturilor lunare primite, contravaloarea consultanţei de 1.200 RON lunar (fără TVA), încheierea contractului fiind pe deplin justificată, conform declaraţiilor sale, ale martorelor V.S. şi V.N., dar şi prin Adresa nr. X2/2013 a SC M.I.I. Topoloveni, nefiind încheiată pentru a masca o dare de mită către comisarul şef al Gărzii Financiare Argeş.

S-a menţionat că, potrivit Raportului de constatare din 21 iulie 2008 întocmit de specialistul D.N.A. Piteşti, a rezultat că SC S.G. SRL Piteşti a mai încheiat contracte de acelaşi fel cu încă 12 societăţi comerciale, care s-au derulat şi executat în aceleaşi condiţii ca şi cel încheiat cu SC V. Topoloveni, că din probele administrate a rezultat că administratorul prestatorului de servicii a acordat efectiv consultanţă beneficiarului, telefonic sau prin e-mail, iar plata s-a efectuat de către beneficiar, în baza facturilor primite, prin ordine de plată, prin care au fost virate, lunar sau la două luni, sumele de bani în contul bancar al prestatorului.

De asemenea, a precizat că susţinerile din rechizitoriu, bazate pe conţinutul convorbirilor telefonice înregistrate la 23 aprilie 2008 şi 11 august 2008, reprezintă doar supoziţii, fără să fie susţinute de probe.

Astfel, cu privire la convorbirea din data de 23 aprilie 2008 dintre S.S. şi A.M., s-a arătat că, deşi în rechizitoriu se reţine că înregistrarea a fost făcută în baza Autorizaţiei nr. X3/2008, emisă de Tribunalul Argeş, la dosar nu se regăseşte această autorizaţie, proba fiind obţinută, prin urmare, în mod ilegal şi se impune a fi înlăturată, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Chiar în condiţiile existenţei autorizaţiei, inculpatul recunoscând efectuarea convorbirii, rezultă că cei 2.800 RON au reprezentat plata facturii din 8 martie 2008, emisă în baza contractului de consultanţă, achitată cu ordinul de plată din 17 aprilie 2008, pentru suma de 2.856 RON reprezentând contravaloare prestaţii servicii pe lunile februarie şi martie 2008.

Referitor la convorbirea din data de 11 august 2008, s-a menţionat că a fost o convorbire uzuală, care nu reflectă decât grija managerului economic faţă de problemele societăţii, atitudinea comisarului şef fiind corectă, explicându-i că se verifică modul de întocmire a documentaţiilor pentru importurile făcute şi precizându-se că, din conţinutul ei, nu rezultă că s-ar fi asigurat vreun regim favorabil de către comisarul S.A. referitor la controlul care se efectua şi nici vreo promisiune din partea inculpatului A.M. că îşi va onora obligaţia.

S-a mai arătat că din Adresa din 6 mai 2009 a Gărzii Financiare către Comisariatul General al Gărzii Financiare rezultă că, la controalele efectuate în perioada 2007 - 2009 la societăţile comerciale cu care firma administrată de soţia comisarului S.A. avea încheiate contracte de consultanţă, printre care şi SC V. SRL Topoloveni, nu s-a constatat un regim preferenţial, această din urmă societate fiind controlată de patru ori, iar la două controale au fost aplicate şi amenzi contravenţionale.

În concluzie, s-a solicitat achitarea inculpatului A.M. în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

S-a solicitat ca, în situaţia în care nu se vor admite aceste concluzii, să se aibă în vedere că probele administrate nu au relevat faptul că inculpatul A.M. ar fi dat vreo sumă de bani lui S.A., direct sau indirect, precizându-se şi că fapta de dare de mită se comite cu intenţie directă, calificată de scopul prevăzut la art. 255 şi art. 254 C. pen. anterior, iar D.N.A nu a făcut dovada că, la încheierea contractului de consultanţă sau ulterior, pe parcursul executării acestuia, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale ilicite şi ar fi urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Având în vedere că nu s-a făcut nici dovada existenţei în totalitate a elementelor constitutive pentru infracţiunea de dare de mită în încadrarea dată prin rechizitoriu, lipsind latura obiectivă şi cea subiectivă, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, dar şi restituirea către inculpatul A.M. a sumei de 29.988 RON, consemnată la C.B. la dispoziţia parchetului.

Concluzii scrise au fost depuse şi de către inculpatul S.A., care a arătat că acuzaţiile la adresa sa sunt vădit nefondate, atât situaţia de fapt, cât şi probele administrate în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei dovedind nevinovăţia acestuia.

S-a arătat că dosarul a fost întocmit la câteva zile după ce inculpatul a fost numit cetăţean de onoare al oraşului Piteşti, dorindu-se discreditarea şi înlocuirea sa de la conducerea Gărzii Financiare Argeş, aspecte rezultate şi din modul în care a fost instrumentată cauza.

Cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, s-a arătat că acuzarea se bazează pe convorbirea telefonică purtată de S.S., însă în declaraţia acestuia în faţa instanţei martorul a precizat că a aflat ulterior încheierii contractului că doamna S.A.A. era soţia şefului Gărzii financiare şi de aceea îi şi spunea "doamna şeful ăl mare de la gardă", însă în legătură cu convorbirea telefonică, a fost invocată şi nulitatea, la dosar neaflându-se încheierea prin care instanţa a autorizat interceptarea acesteia, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. anterior, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice trebuie să fie înlăturat. De altfel, declaraţia martorului S.S. prin care a susţinut că a dat cele 28 milioane doamnei S.A.A. şi nu soţului ei, este confirmată de împrejurarea că, potrivit documentelor fiscale şi expertizelor efectuate, sumele de bani au fost plătite numai prin bancă, fiind evident şi că această sumă a fost plătită către firma doamnei S.A.A. şi nu direct soţului acesteia.

Referitor la controlul efectuat în luna august 2008, convorbirea telefonică între inculpaţii S.A. şi A.M. nu dovedeşte conivenţă infracţională, nefiind ilegal ca directorul unei firme să-l sune pe şeful Gărzii şi să-l întrebe despre ce control este vorba, mai ales că inculpatul A.M. a întrebat care este scopul controlului, iar S.A. i-a răspuns că este vorba despre un import, declaraţiile martorilor arătând şi ele că S.A. nu şi-a permis niciodată să roage un subordonat să fie mai blând cu reprezentanţii vreunei societăţi controlate.

S-a mai arătat că din probele administrate rezultă că între SC V. SRL şi SC S.G. SRL a existat o colaborare, doamna S.A.A. desfăşurându-şi activitatea atât la sediul firmei SC V., dar şi la sediul firmei sale, fiind exclus caracterul fictiv al contractului, redându-se în acest sens declaraţiile martorilor V.S., D.S., S.S., T.E. şi s-a menţionat că activitatea firmei SC S.G. SRL a fost considerată utilă şi benefică de către firma beneficiară, potrivit adresei înaintate instanţei.

De asemenea, s-a arătat că sumele au fost plătite de către SC V. SRL prin virament bancar, pentru ele s-au plătit impozite, taxe şi comisioane, contractele fiind declarate la fisc şi verificate de Garda Financiară, care nu a descoperit nicio neregulă.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, din probele administrate rezultând că nu a existat o mită, ceea ce s-a realizat în baza contractului dintre cele două firme fiind numai o activitate comercială.

S-a menţionat că, în situaţia în care instanţa ar aprecia că fapta în sine există, raportat la realitatea relaţiilor comerciale invocate, urmează să se facă aplicarea disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, fiind vorba de o relaţie de natură civilă.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a arătat că însuşi parchetul a infirmat, în mare parte, acuzaţia adusă inculpatului S.A., reţinând la pagina 90 a actului de sesizare a instanţei că din actele de urmărire penală a rezultat că nu există legătură de cauzalitate între cele două contraprestaţii şi nu a existat intenţia directă ca latură subiectivă a infracţiunilor de luare şi dare de mită.

S-a mai arătat că trebuie îndeplinită condiţia prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi anume faptele să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, ori parchetul a precizat că nici S.A. şi nici vreun apropiat al său nu au dobândit bunuri sau alte foloase de pe urma faptei sale.

S-a precizat că şi în situaţia în care inculpatul S.A. i-ar fi furnizat subiectele coinculpatei P.E.D., aceasta poate să fie o faptă reprobabilă, însă nu o faptă de corecţie, în condiţiile în care esenţa Legii nr. 78/2000 o reprezintă tocmai împrejurarea că funcţionarii publici nu trebuie să obţină beneficii materiale din exercitarea activităţii lor, iar în rechizitoriu s-a reţinut că S.A. ar fi furnizat subiectele de examen, dar nu a obţinut niciun folos sau beneficiu material pentru sine sau pentru altul din această faptă, fiind menţionată în acelaşi sens, cu titlu exemplificativ, Sentinţa penală nr. 332/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 9882/1/2012.

S-a mai arătat că inculpatul a invocat pe tot parcursul procesului penal inexistenţa faptei reţinute în sarcina sa, sens în care s-a precizat că niciuna dintre convorbirile "incriminate" nu conţine vocea sa, ci a altor două persoane, dintre care una încerca să-l liniştească pe interlocutorul său, care îşi făcea griji cu privire la examen, dar şi că, deşi în convorbiri femeia spunea că "a fost chemată", potrivit actului de sesizare, inculpatul S.A. nu a chemat-o, ci a trimis şoferul la ea, iar acesta din urmă a arătat că i-a dat fetei o carte neîmpachetată, pe care a răsfoit-o şi nu a văzut pe ea făcute notări şi nici alte hârtii, dar şi că inculpatul i-a cerut candidatei P.E.D. să înveţe ca la carte, ceea ce nu se întâmpla dacă urma să-i furnizeze subiectele.

Au fost redate declaraţiile unor martori care au făcut parte din comisia de examinare, respectiv D.A. şi S.M., şi s-a apreciat că, faţă de toate probele, afirmaţia potrivit căreia subiectele ar fi fost concepute doar de inculpatul S.A. nu este reală şi nici nu se poate explica cum inculpatul S.A. ar fi putut să îi remită inculpatei P.E.D. subiecte care au fost concepute de alte persoane sau împreună cu alte persoane abia a doua zi.

Raportat şi la declaraţiile martorilor S.M. şi A.T., referitor la numărul de variante de subiecte, s-a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul i-ar fi furnizat subiectele de examen inculpatei P.E.D. şi, prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului S.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen. anterior, dacă se va trece peste apărarea principală şi se va ajunge la concluzia că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin Încheierea din data de 3 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 915/109/2008, s-a admis cererea formulată de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi s-a reînnoit Autorizaţia din 6 martie 2008 privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către numitul S.S. de pe telefonul mobil nr. X4 aparţinând SC S.P. SRL Ilfov, pe o perioadă de 30 de zile, de la 6 aprilie 2008 până la 5 mai 2008.

În urma autorizării instanţei, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice purtate de către persoana menţionată, printre acestea aflându-se şi cea avută la data de 23 aprilie 2008 cu o persoană de sex masculin, utilizator al postului telefonic cu nr. X5, identificată ulterior în persoana numitului A.M., director economic în cadrul SC V. SRL Topoloveni, pe care îl întreabă dacă a fost sunat de "ăsta de la Gardă?" şi îi solicită "să faci şi pachetu ăla", interlocutorul comunicându-i că "i-am dat şi 28 de milioane ... lu ăsta, lu S.A.", iar la întrebarea "pentru?" i se răspunde "păi ştii cum, are un contract cu noi".

Cu ocazia redării în formă scrisă a conţinutului convorbirii, faţă de discuţiile purtate de interlocutori referitor la numitul S.A. - comisar şef al Gărzii Financiare, Secţia Argeş, care ar fi primit suma de 28 milioane ROL în baza unui contract, s-a încheiat procesul-verbal din data de 23 iunie 2008 de către lucrători de poliţie din cadrul D.N.A - Serviciul Teritorial Piteşti şi s-a apreciat de către ofiţerul de poliţie judiciară că, fiind vorba despre eventuala comitere a infracţiunii de luare de mită de către S.A., se impune sesizarea din oficiu conform disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen. anterior, urmând a fi efectuate cercetări pentru stabilirea situaţiei de fapt şi de drept.

În baza procesului-verbal întocmit la aceeaşi dată s-a format Dosarul nr. 72/P/2008, la 24 iunie 2008.

După înregistrarea dosarului la D.N.A. s-au desfăşurat acte premergătoare, constând atât în solicitări privind autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon de către numitul S.A., admise de Tribunalul Argeş prin Încheierile din 25 iunie 2008, 23 iulie 2008, 20 august 2008 şi 13 octombrie 2008, dar şi de interceptare a convorbirilor şi comunicărilor efectuate de către U.M.A. şi P.D.E., pronunţându-se de către aceeaşi instanţă Încheierea din data de 19 noiembrie 2008, care a autorizat înregistrarea convorbirilor începând cu data de 19 noiembrie 2008, până la data de 18 decembrie 2008, cât şi în audierea, în calitate de făptuitor, a numiţilor P.E.D., S.A. şi A.M., ori audierea unor martori sau obţinerea unor relaţii de la diferite autorităţi privind activitatea SC V. SRL Topoloveni sau SC S.G. SRL Piteşti.

În baza hotărârilor pronunţate de către Tribunalul Argeş a fost interceptată convorbirea purtată la data de 11 august 2008, ora 11:58:16, de către S.A. cu o persoană de sex masculin, A.M., utilizator al postului telefonic al cărui titular era SC S.P. SRL.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate de cei doi rezultă că apelantul, care se recomandă ca fiind "A.M. de la V.A. Topoloveni", comunică faptul că "am pe cineva aicea şi nu ştiu cu ce problemă este ...", S.A. răspunzând că "e vorba de un import care s-a făcut, adică dumneavoastră importaţi acolo şi verificăm treaba asta, dacă s-a făcut documentaţia, s-a făcut ... deci nu sunt probleme".

După ce A.M. menţionează că "să fac şi eu bilanţu, să fac aia, să fac aia", S.A. răspunde: "da, nu, nu sunt probleme, vă spun eu, da".

La foarte scurt timp după această convorbire, S.A., care la acel moment ocupa funcţia de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, îl apelează, la ora 12:00:29, pe numitul V., în persoana numitului M.V. - comisar şef adjunct în aceeaşi instituţie şi îl întreabă: "vezi mă, la V.A. verifică importul ăla, nu" şi i se comunică faptul că se verifică achiziţia, fără ca persoana apelată să poată răspunde şi la întrebarea "cine ... cine e la noi".

În urma cercetărilor efectuate de către organele de anchetă a rezultat că, la data de 11 august 2008, la firma SC V. SRL Topoloveni a fost efectuat un control de către Garda Financiară Argeş, prin comisarii N.D. şi M.D., ocazie cu care s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 77/1999, încheindu-se procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prin care s-a dispus sancţionarea societăţii cu suma de 1.000 RON, conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/1999.

Potrivit depoziţiilor martorilor M.D. şi N.D.I., comisari în cadrul Gărzii Financiare Argeş, desemnarea în echipa de control care a verificat inopinat societatea V.A. la data de 11 august 2008 se realiza de către comisarul şef de divizie, iar în vederea efectuării controalelor erau întocmite planificări zilnice, de asemenea, de către şeful de divizie, situaţia răspândirilor în teren aflând-o în dimineaţa în care urma a se efectua controlul.

Aceste depoziţii se coroborează cu cea a comisarului şef adjunct al Gărzii Financiare Argeş la acel moment, M.V., care a arătat că situaţia răspândirii era alcătuită împreună cu comisarul şef de divizie, avizată de el şi aprobată de comisarul şef S.A., care avea astfel cunoştinţă de controalele zilnice care se efectuau, obiectul acestora şi echipele de control.

De asemenea, martorii menţionaţi au arătat că niciodată comisarul şef S.A. nu le-a indicat care trebuie să fie atitudinea în momentul controlului în legătură cu o anumită societate, nici înaintea efectuării controalelor şi nici ulterior, mai ales că acesta nu se afla în relaţii apropiate cu niciunul dintre angajaţi, având cu ei numai o relaţie strict profesională şi neimplicându-se direct în controalele care se făceau de către subordonaţi.

Nici în ceea ce priveşte controlul efectuat la firma V. SRL Topoloveni martorilor menţionaţi nu li s-a cerut, potrivit propriilor depoziţii, să adopte o anumită atitudine, comisarul şef nesolicitându-le nici măcar ulterior efectuării controlului explicaţii cu privire la rezultatul acestuia.

Declaraţiile martorilor se coroborează, de altfel, cu conţinutul procesului-verbal menţionat, din care rezultă că, în urma controlului, a fost constatată încălcarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/1999, fapta constituind contravenţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a), astfel încât s-a dispus aplicarea amenzii contravenţionale de 1.000 RON, amenda maximă prevăzută de textul de lege incriminator, care ar fi putut fi eventual individualizată către minim dacă ar fi avut loc vreo "intervenţie" a comisarului şef.

Împrejurarea că la societate au fost constatate nereguli, sancţionate cu amendă în limita maximă, conduce la concluzia că intervenţia telefonică a inculpatului A.M. la comisarul şef şi, ulterior, demersul acestuia de a afla echipa de control şi tematica, au rămas fără rezultat, sancţiunea fiind aplicată conform constatării şi neputând dovedi existenţa unei "intervenţii", în sensul neaplicării acesteia.

De altfel, din cuprinsul conversaţiei telefonice avute de inculpatul S.A. cu directorul firmei controlate, la data de 11 august 2008, rezultă necunoaşterea, cu certitudine, de către comisarul şef, a motivului controlului, întrucât are nevoie de o confirmare cu privire la tematica acestuia din partea adjunctului său - după ce comunică interlocutorului faptul că se controlează situaţia importurilor, interesându-se la "V." dacă se verifică "importul ăla", dar şi care este echipa de control.

Însă, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, în special a comisarului adjunct, atât motivul controlului, cât şi echipa care urma a verifica situaţia existentă la societatea V.A., erau cunoscute de către comisarul şef, telefonul dat acestuia dovedind faptul că inculpatul S.A. nu era preocupat în mod special de situaţia societăţii V.A., în caz contrar neavând nevoie de o informaţie suplimentară în acest sens, având-o "pe masă", aşa cum a arătat martorul M.V.

Mai mult, dacă inculpatul S.A. ar fi dorit să intervină pentru evitarea sancţionării contravenţionale a societăţii V.A., cunoscând obiectul controlului, ar fi putut înştiinţa, pe diferite căi, pe directorul acesteia şi, nicidecum, nu ar fi fost el cel sunat şi întrebat care este obiectul controlului.

Şi din declaraţia martorei A.D.A., angajată şi ea la Garda Financiară Argeş, a rezultat că inculpatul S.A. era o persoană serioasă şi severă, extrem de riguroasă, care nu i-a solicitat niciodată să facă lucruri incorecte şi despre care nu a auzit să fi fost implicat în activităţi care să-i fie profitabile lui şi să fie în dezavantajul instituţiei.

Într-adevăr, din lucrările dosarului, rezultă că inculpatul S.A. îl cunoştea pe inculpatul A.M., acesta din urmă director de foarte mulţi ani la societatea V. SRL Topoloveni, încă înainte de privatizarea acesteia şi, deci, o persoană cunoscută în judeţul Argeş, ca de altfel şi inculpatul S.A., comisar şef la Garda Financiară Argeş din anul 2001, fără a rezulta însă că aceştia se aflau într-o relaţie apropiată, aspecte care se pot deduce şi din cuprinsul conversaţiei avute de cei doi la data de 11 august 2008, când se solicită inculpatului A.M. să se identifice, după ce, iniţial, acesta se recomandase ca fiind "A.M. ... de la Topoloveni, de la V.A.", acesta repetându-şi numele, însoţit de precizarea locului de muncă.

Potrivit actului de sesizare a instanţei, reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni "îşi cumpărau liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare prin plata mitei sub forma contractelor de consultanţă către comisarul şef al Gărzii Financiare, S.A.

În acest sens, s-au reţinut concluziile raportului de constatare întocmit de către un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, care a verificat, potrivit Rezoluţiei procurorului din data de 7 mai 2010, clienţii SC S.G. SRL Piteşti în perioada 2007 - 2009 şi sumele încasate de această societate, în calitate de furnizor - prestator, de la fiecare client în parte.

Cu această ocazie, s-a constatat că societatea menţionată - având-o ca asociat unic şi administrator pe S.A.A., soţia comisarului şef al Gărzii Financiare Argeş, societate înfiinţată în anul 2002 - a facturat în perioada 2007 - 2009 prestări de servicii către un număr total de 17 beneficiari, printre aceştia aflându-se şi SC V. SRL Topoloveni.

Cu privire la această societate, s-a reţinut că s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. X1 din 3 ianuarie 2006 având ca obiect prestarea unor servicii de consultanţă pentru afaceri şi management, pentru un tarif lunar (fără TVA) de 1.200 RON, că potrivit filei analitice a contului contabil 411, în perioada 26 ianuarie 2007 - 9 februarie 2009, au fost emise un număr de 24 facturi de către SC S.G. SRL Piteşti către clientul SC V. SRL Topoloveni, în valoare totală (fără TVA) de 32.400 RON, cu un TVA aferent în sumă de 6.156 RON, adică în total suma de 38.556 RON.

Referitor la încasarea contravalorii facturilor de prestări servicii, în perioada 26 februarie 2007 - 2 februarie 2009, SC S.G. SRL Piteşti a încasat de la beneficiarul SC V. SRL Topoloveni suma totală de 29.988 RON, integral prin virament bancar, conform extraselor de cont existente la dosarul cauzei, rezultând o diferenţă facturată şi neîncasată de prestator în sumă de 8.568 RON.

S-a mai reţinut în raportul de constatare că, în ceea ce priveşte modul de încasare a contravalorii facturilor de prestări servicii emise, se constată nerespectarea regularităţii specificate prin contractul încheiat între părţi (în speţă, lunar, în termen de 5 zile de la primirea facturii de către beneficiar) - spre exemplu, în lunile aprilie şi mai 2008, a fost achitată de beneficiar suma de 2.856 RON/lună (reprezentând contravaloarea, inclusiv TVA, a câte două facturi lunare de prestări servicii).

Totodată, s-a mai specificat şi faptul că cele 23 de facturi nu au fost emise conform regularităţii specificate în contractul încheiat între părţi, din punct de vedere al termenului (în speţă, finele lunii) fiind date exemplu luna martie 2009, când sunt emise două facturi de prestări servicii, fiecare în valoare (inclusiv TVA) de 1.428 RON, dar şi că, din punct de vedere al documentelor justificative aferente facturilor emise privind prestarea efectivă a serviciilor facturate, în documentele existente la dosarul cauzei se regăsesc numai 10 rapoarte de lucru, în legătură cu care au fost făcute o serie de precizări.

Astfel, s-a menţionat că, deşi au fost întocmite un număr de 23 de facturi prestări servicii, în contrapartidă au fost întocmite doar 10 rapoarte de lucru (respectiv în lunile ianuarie, aprilie, octombrie 2007, ianuarie, aprilie, iulie, octombrie 2008, ianuarie şi aprilie 2009), rezultând un număr de 13 facturi de prestări servicii emise, neînsoţite, nici măcar din punct de vedere scriptic, de rapoarte de lucru aferente, dar şi că toate cele 10 rapoarte de lucru conţin numai date generale, fără niciun fel de personalizare referitoare la situaţia existentă în rulajele sau soldurile conturilor contabile ale SC V. SRL Topoloveni, aferente perioadei la care se referă, fiind rapoarte de tip "şablon", având un caracter general-universal, valabil în cazul oricărei societăţi comerciale, fără niciun fel de element care să certifice faptul că fac trimitere la situaţia efectivă existentă la SC V. SRL Topoloveni. Mai mult, sub raportul conţinutului lor efectiv, cele din lunile aprilie 2007 şi octombrie 2008 sunt identice, doar operaţiunile consemnate fiind într-o ordine diferită, iar raportul aferent lunii aprilie 2008 conţine operaţiunile consemnate şi în raportul aferent aceleiaşi luni privind SC M. SRL, printre altele, în aceste rapoarte menţionându-se şi că ar fi fost verificate şi declaraţiile de impozite şi taxe, deşi SC S.G. SRL Piteşti nu figurează ca societate autorizată să presteze activitate de consultanţă în domeniul fiscal.

Potrivit susţinerilor din raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., una dintre probele importante reţinute în acuzare, un număr de 13 facturi de prestări servicii nu au fost însoţite de rapoarte de lucru aferente.

Or, din contractul de prestări servicii încheiat între SC S.G. SRL Piteşti şi SC V. SRL Topoloveni se constată, într-adevăr, că prestatorul s-a obligat să efectueze activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, obligaţia acestuia fiind, însă, potrivit clauzelor contractuale, numai aceea de a efectua lucrări conform normelor legale şi de a asigura deplina confidenţialitate a tuturor datelor privind societatea, părţile neangajându-se, prin urmare, să întocmească şi, respectiv, să solicite întocmirea unor documente justificative aferente facturilor emise privind prestarea efectivă a serviciilor facturate.

S-a arătat că, în condiţiile în care părţile nu s-au obligat prin contract să întocmească documente justificative pentru prestarea acestor servicii facturate, instanţa nu poate reţine că în acest mod s-a făcut dovada că ele nu au fost prestate, în condiţiile în care contractul este legea părţilor şi numai părţile puteau stabili condiţiile în care trebuia să se deruleze, probele administrate în cauză dovedind, de altfel, contrariul.

Astfel, în declaraţia sa, martorul S.S., consilierul administratorului SC V. SRL Topoloveni, a arătat că necesitatea încheierii contractului cu firma de consultanţă a rezultat din reorganizarea activităţii societăţii, dar şi din evoluţia legislaţiei fiscale, care au impus prezenţa unor specialişti în firmă, inexistenţi la acel moment, la compartimentul financiar-contabil funcţionând numai persoane fără studii superioare, iar anunţurile privind angajarea specialiştilor s-au finalizat prin solicitarea unor venituri care depăşeau posibilităţile financiare ale societăţii, pretenţiile financiare ale firmei de consultanţă fiind cele mai reduse.

Referitor la modul în care s-a acordat consultanţa, acest martor a precizat că s-a realizat prin prezentarea la firmă a administratorului S.A.A., iar alteori a altor persoane desemnate de aceasta, consultaţiile fiind acordate în primul rând compartimentului contabil şi referindu-se la intrările şi ieşirile de materiale şi desfăşurându-se cu reprezentanţii acestui compartiment, dar şi cu gestionarii şi directorii, uneori chiar cu directorul general, iar alteori şi cu el, când se discuta despre sumele de bani pe care societatea le avea de plătit sau de încasat sau despre plăţile restante, despre "cum merge vânzarea, despre faptul că nu veneau banii, despre faptul că se întârzia şi plata salariaţilor, despre modul cum luam marfa, cum plăteam furnizorii", plata realizându-se prin bancă, în baza facturilor emise de către firma de consultanţă.

Şi din declaraţia martorelor V.S. şi D.S., audiate la solicitarea inculpatului A.M., angajate în cadrul compartimentului contabilitate al SC V. SRL Topoloveni, a rezultat că, în cadrul acestui serviciu, funcţionau numai persoane fără studii superioare, a căror prezenţă era necesară în contextul modificării legislaţiei, dar şi că, în urma încheierii contractului de consultanţă, au beneficiat de sprijin din punct de vedere al legislaţiei, prin prezenţa unei persoane care se prezenta din partea firmei de consultanţă cel puţin o dată pe lună şi care aduna angajaţii la o şedinţă, unde erau explicate modificările survenite, doamna S.A.A. discutând cu fiecare dintre persoanele care lucrau în cadrul compartimentului, inclusiv în legătură cu inventarierea sau cu deprecierea produselor, dar şi despre balanţă şi bilanţ.

De asemenea, din Adresa nr. X2/2013 înaintată de către S.C. M.I.I. Topoloveni Argeş, actuala titulatură a SC V. SRL Topoloveni, rezultă că a fost acordată consultanţă prin prezentarea legislaţiei în domeniu, a modului de aplicare, de întocmire şi verificare a documentelor financiar-contabile, de efectuare a inventarelor periodice şi anuale, reprezentantul SC S.G. SRL Piteşti deplasându-se periodic la sediul societăţii şi ori de câte ori era solicitat, atât pe e-mail, cât şi telefonic, de director economic A.M.

Totodată, întocmirea rapoartelor de lucru reţinute şi în actul întocmit de către specialistul D.N.A., constituie şi ea o dovadă (chiar dacă nu a fost prevăzută în contract) a faptului că a fost acordată consultanţă societăţii SC V. SRL Topoloveni.

Astfel, în cuprinsul acestora sunt enumerate o serie de activităţi de consultanţă care ar fi fost acordate în baza contractului încheiat în anul 2006, referitoare la: reorganizarea şi efectuarea de noi investiţii pe fluxul tehnologic prin dotarea cu linii tehnologice performante care să garanteze o calitate mai bună a conservelor, preparatelor, fluiditatea procesului de producţie prin dozarea sortimentelor, prin măsurare şi cântărire în funcţie de reţeta de fabricaţie; reorganizarea activităţii de etichetare şi ambalare a produselor finite care se efectuează mecanic, reducând necesarul de forţă de muncă pentru această operaţiune; reducerea cheltuielilor materiale a spărturilor, a cheltuielilor auxiliare, a consumului de energie în orele de vârf; folosirea la capacitate a mijloacelor de transport; analiza încadrării cu forţă de muncă şi încadrarea în dispoziţiile legale prevăzute de legislaţia muncii; analiza aprovizionărilor cu materii prime şi materiale auxiliare, analizarea fluxului de producţie proiectat; urmărirea îndeplinirii şi respectării minutelor şedinţelor de la nivelul BORD-ului companiei, transpunerea lor în activitatea societăţii, responsabilizarea persoanelor cu răspundere în îndeplinirea obiectivelor; perfecţionarea şi permanentizarea forţei de muncă pe loc de muncă ca urmare a dezvoltării capacităţii de producţie şi implementării de noi reţete de producţie şi urmărirea încadrării în parametrii aprobaţi în cadrul brand-ului pe care se lucrează; analiza încadrării cheltuielilor pe centrele de cost în funcţie de bugetările aprobate pentru trimestrul respectiv; îndrumarea pe probleme de igiena muncii, protecţia muncii, igienizarea sectoarelor de activitate conform legislaţiei specifice industriei alimentare; verificarea şi îndrumarea cu privire la lansarea în fabricaţie a sortimentelor de preparate din carne, legume, fructe, în conformitate cu comenzile beneficiarului şi termenele de livrare; urmărirea contractelor de împrumut cu băncile comerciale, încadrarea în termenele de rambursare a creditelor şi costul creditului respectiv, alături de menţionarea unor analize privind documentele societăţii, dar şi a modului în care a avut loc inventarierea.

Raportat la obiectul contractului nr. X1/2006, respectiv activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, la conţinutul rapoartelor de lucru întocmite, chiar şi în condiţiile în care se constată o repetare a tipului de activităţi de consultanţă acordate şi chiar o indicare greşită a numărului şi anului încheierii contractului, fapt care dovedeşte listarea acestor înscrisuri după un model întocmit iniţial şi completat apoi pe alocuri sau modificat prin inversarea activităţilor enumerate, s-a apreciat că aceste dovezi justificative conţin date care să conducă la ideea că au fost întocmite cu privire la societatea SC V. SRL Topoloveni, o asemănare cu rapoartele întocmite pentru alte societăţi fiind posibilă în condiţiile în care consultanţa în afaceri şi management poate să privească şi aspecte similare diferitelor societăţi.

De altfel, din conţinutul contractelor de consultanţă încheiate de către SC S.G. SRL Piteşti cu cei 17 beneficiari s-a constatat că, în niciunul dintre acestea, societatea prestatoare de activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management ori consultanţă managerială şi în domeniul economico-financiar nu s-a angajat decât să efectueze lucrări conform normelor legale şi, nicidecum, să încheie şi documente justificative pentru activitatea prestată, chiar dacă a întocmit, sporadic, şi rapoarte intitulate, în toate cazurile, "raport de lucru".

Atât din concluziile raportului întocmit de către specialistul D.N.A., privind consultanţa acordată SC V. SRL Topoloveni, cât şi din cuprinsul Notei de constatare încheiată la data de 13 mai 2009 de către Garda Financiară - Comisariatul General, care se coroborează şi cu conţinutul instrumentelor de plată înaintate în original de către societatea beneficiară a consultanţei rezultă, totodată, că aceasta din urmă a achitat integral prin virament bancar suma totală de 29.988 RON, din cei 38.556 RON datoraţi în baza celor 22 facturi emise de către SC S.G. SRL Piteşti, dintre care 20 de facturi au fost emise pentru suma totală de 1.428 RON, iar facturile din 8 martie 2008 şi din 15 decembrie 2008 au fost emise pentru suma de 2.856 RON, din care prima reprezentând "prestări servicii conform contract nr. X6/2008 februarie + martie 2008" şi, respectiv, "prestări servicii conform contract nov. dec. 2008".

Aferent acestor sume, societatea prestatoare a depus declaraţiile semestriale 394 privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României, atât pentru anul 2007, cât şi pentru anul 2008, astfel cum rezultă din Adresa din 29 aprilie 2009 emisă de către D.G.F.P. Argeş, supunându-se astfel calculării taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

În condiţiile în care martorii audiaţi în cauză au declarat că societatea administrată de soţia comisarului şef al Gărzii Financiare Argeş a acordat consultanţă SC V. SRL Topoloveni, de vreme ce au fost întocmite şi o serie de rapoarte de lucru, chiar dacă nu aferente fiecărei facturi fiscale emise de către societate şi au fost făcute raportări semestriale privind livrările/prestările de servicii efectuate în vederea impozitării, iar încasarea contravalorii acestora s-a realizat integral prin virament bancar, s-a apreciat că, în cauză, a fost dovedită prestarea unei consultanţe din partea SC S.G. SRL Piteşti.

Instanţa nu a reţinut, prin urmare, susţinerile din actul de sesizare, în sensul că prin intermediul acestei societăţi se primea în mod indirect mită de către funcţionarul public S.A., sub forma contractului de consultanţă cu societatea "aşa-zis consiliată" de către societatea reprezentată de soţia sa, societatea V. SRL Topoloveni beneficiind de protecţie a activităţilor ilicite din partea lui S.A., în condiţiile în care, din lucrările dosarului, rezultă că s-a acordat o consultanţă efectivă de către SC S.G. SRL Piteşti, conform contractului încheiat, iar banii viraţi în contul societăţii au fost aferenţi facturilor fiscale emise pe perioada derulării acestuia.

Împrejurarea că administratorul şi unicul asociat al societăţii de consultanţă este soţia comisarului şef al Gărzii Financiare Argeş, nu este, prin ea însăşi, o dovadă a faptului că a fost încheiat un contract pur formal, numai pentru a se asigura venituri pentru familia şefului Gărzii, neputându-se prezuma, fără alte dovezi, că firma de consultanţă a fost înfiinţată special pentru a se asigura o sursă de venituri ilicite familiei S., o astfel de presupunere conducând la încălcarea dreptului la muncă pentru S.A.A., care, urmare calităţii de soţie a comisarului şef, nu ar fi putut desfăşura o activitate privată, fără a fi prezumată, din start, vinovată de încălcarea legii.

Din niciun act al dosarului nu rezultă că s-a urmărit încheierea acestui contract pentru protejarea eventualelor activităţi ilicite ale firmei SC V. SRL Topoloveni, prin intermediul comisarului şef al Gărzii Financiare, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, materialul probator dovedind contrariul, respectiv că societatea menţionată avea nevoie de un sprijin calificat, raportat la nevoile societăţii, urmare evoluţiei economiei de piaţă, martorii audiaţi arătând atât necesitatea existenţei unei consultanţe de acest gen pentru societate, dar şi care era modalitatea în care s-a desfăşurat consultanţa.

De asemenea, faptul că în cadrul societăţii exista un compartiment financiar-contabil în care funcţionau trei persoane şi acestea erau conduse de către directorul economic A.M., aşa cum au arătat V.S. şi D.S., s-a apreciat că nu conduce la concluzia că încheierea contractului de consultanţă nu era justificată, în condiţiile în care numai dacă se au în vedere rapoartele de lucru întocmite, al căror conţinut se coroborează cu declaraţiile celor care au lucrat în cadrul acestui compartiment, se constată că obiectul consultanţei, dar şi tipul de consultanţă acordată depăşeşte atribuţiile compartimentului respectiv, care nu puteau viza şi managementul ori derularea afacerilor societăţii, cu privire la care s-a realizat consultanţa, alături de sprijinul acordat în verificarea unor documente.

S-a reţinut că nici discuţia telefonică avută la data de 23 aprilie 2008 de S.S. cu A.M. nu vine în sprijinul tezei anchetatorilor, că probele administrate ar atesta că reprezentanţii societăţii V. SRL Topoloveni şi-ar fi "cumpărat liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare prin plata mitei sub forma contractului de consultanţă.

Astfel, la data de 8 martie 2008, SC S.G. SRL Piteşti a emis factura fiscală pentru suma de 2.856 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii pe lunile februarie şi martie 2008 pentru SC V. SRL Topoloveni, sumă care a fost achitată de această din urmă societate la data de 18 aprilie 2008, astfel cum rezultă din fişa analitică completă a contului firmei SC S.G. SRL Piteşti, cu rulajul lunii aprilie 2008.

De altfel, şi în raportul de constatare întocmit de către specialistul D.N.A. s-a reţinut, referitor la modul de încasare a contravalorii facturilor de prestări servicii emise de către firma prestatoare, că nu s-a respectat întotdeauna regula specificată în contractul încheiat între părţi, în sensul că, în lunile aprilie şi mai 2008, a fost achitată de către beneficiar suma de 2.856 RON/lună, reprezentând contravaloarea, inclusiv TVA, a câte două facturi lunare de prestări servicii.

În condiţiile în care, la data de 18 aprilie 2008, s-a realizat plata de către SC V. SRL Topoloveni a sumei de 2.856 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de consultanţă, iar S.S. era consilierul administratorului societăţii, discuţia telefonică purtată de acesta la data de 23 aprilie 2008 cu directorul economic A.M., cel care prin prisma atribuţiilor de serviciu avea cunoştinţă de plăţile care se făceau în societate, face referire tocmai la această sumă, cu privire la care inculpatul A.M. s-a exprimat în vechea monedă, uzitată şi la acest moment în vorbirea curentă, chiar el argumentând, în continuarea discuţiei, că banii au fost daţi urmare contractului pe care îl are "cu noi".

Având în vedere că societatea nu avea încheiate şi alte tipuri de contracte, cu excepţia celor încheiate cu SC E.C.A. sau SC S.G. SRL, ambele administrate de S.A.A., soţia inculpatului S.A., referirea la S.A. "de la Gardă" se face prin prisma notorietăţii acestuia şi nicidecum a existenţei vreunui "alt contract" cu acesta, probele administrate nedovedind existenţa unui alt contract încheiat cu el sau o eventuală conivenţă infracţională a acestuia cu reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni.

Tribunalul a apreciat că suma de "28 de milioane", despre care inculpatul A.M. afirma în aprilie 2008 că a fost dată lui S.A., nu poate reprezenta, prin urmare, o sumă dată cu titlu de mită acestuia, nici avându-se în vedere suma totală reţinută ca fiind achitată de SC V.A., de 29.988 RON, în condiţiile în care, până la momentul purtării discuţiilor telefonice, societatea nu achitase în total către firma de consultanţă o asemenea sumă, aceasta fiind constatată achitată la data de 2 februarie 2009 şi nici nu a rezultat din probe că inculpatul S.A. ar fi pretins şi primit o asemenea sumă, în scopul de a nu îşi îndeplini, de a îşi îndeplini defectuos atribuţiile de serviciu sau de a întârzia îndeplinirea lor ori de a face un act contrar acestora.

Astfel, deşi reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni erau interceptaţi de către organele de anchetă, într-o altă cauză, iar începând cu data de 25 iunie 2008 s-a procedat şi la interceptarea inculpatului S.A., în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Argeş, nu a existat nicio convorbire telefonică efectuată de către S.A. prin care acesta să fi înştiinţat despre efectuarea controalelor la această societate, controale care au fost efectuate de către Garda Financiară Argeş, potrivit Adresei din 6 mai 2009, la datele de 31 ianuarie 2007, 11 august 2008, 16 octombrie 2008 şi 24 februarie 2009, deci şi ulterior interceptării convorbirii telefonice din data de 23 aprilie 2008, care a stat la baza sesizării din oficiu a organelor de anchetă din prezenta cauză.

În situaţia în care firma de consultanţă ar fi fost, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, folosită numai pentru justificarea unei sume de bani dată indirect inculpatului S.A., cu titlu de mită, ar fi trebuit să existe dovezi în sensul sprijinului acordat de acesta acoperirii activităţilor ilicite desfăşurate de către societatea V. SRL Topoloveni, or în cauză nu a rezultat o astfel de activitate a inculpatului S.A., aşa cum s-a arătat, după cum nici nu a rezultat că societatea V.A. ar fi avut de acoperit, prin intermediul său, diferite ilegalităţi, verificările efectuate de către comisarii Gărzii Financiare dovedind că societatea a fost sancţionată în situaţia în care au fost constatate nereguli, amenda aplicată fiind cu suma maximă prevăzută de textul de lege sancţionator, în cazul contravenţiei constatate la data de 11 august 2008, în celelalte cazuri întocmindu-se numai note de constatare sau unilaterale, iar la data de 3 ianuarie 2007 fiind aplicată o amendă de 1.000 RON, în condiţiile în care limitele prevăzute de lege erau între 400 RON şi 5.000 RON.

De asemenea, după începerea anchetei în prezenta cauză, nu s-a dispus efectuarea unei verificări a documentelor societăţii V.A., pentru a se constata dacă cele patru controale efectuate de către Garda Financiară au fost sau nu formale, numai în acest mod putându-se argumenta un eventual sprijin al comisarului şef al Gărzii Financiare faţă de această societate, mai ales în contextul în care raportul de inspecţie fiscală generală - încheiat la data de 16 noiembrie 2009 de către D.G.F.P. Argeş - Serviciul de Inspecţie Fiscală nr. 5 şi care a privit impozitele şi taxele achitate de către SC M.I.I. SRL începând cu ultima inspecţie fiscală, respectiv cu luna octombrie 2004, nu a constatat niciun fel de nereguli, fiind calculat doar pentru perioada care vizează cercetările în această cauză, respectiv perioada derulării contractului de consultanţă: ianuarie 2006 - februarie 2009, un impozit pe profit - debit pe perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, urmare însă înregistrării eronate a unei sume de bani reprezentând cheltuieli cu salarii şi amortizarea aferentă lunii decembrie 2007.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul S.A. şi-ar fi neglijat sau îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu pentru a răspunde în acest fel efortului financiar făcut de către societatea V. SRL Topoloveni şi nici că această societate ar fi acceptat încheierea formală a unui contract de consultanţă cu firma administrată de soţia inculpatului S.A., pentru a beneficia de clemenţa organelor de control, şi martorul M.V. relatând, de altfel, că societatea V.A. avea referinţe foarte bune din punct de vedere fiscal, neavând obligaţii financiare neplătite.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 254 C. pen. anterior, reprezintă infracţiune de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri.

Alături de condiţiile generale pe care în mod normal o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a fi subiect activ, în cazul infracţiunii de luare de mită este necesară condiţia suplimentară, respectiv calitatea de funcţionar, legea prevăzând o variantă agravată când subiectul activ este funcţionarul cu atribuţii de control.

În cazul acestei infracţiuni, sumele de bani sau celelalte foloase la care face referire textul incriminator constituie bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, deci obiectul mitei.

Această infracţiune are un conţinut alternativ, elementul material putându-se realiza în mai multe modalităţi, care se manifestă fie în forma acţiunii, fie în cea a inacţiunii, acţiunea putându-se materializa în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin funcţionarului ori în acceptarea promisiunii unor foloase, în timp ce inacţiunea se realizează când funcţionarul nu respinge promisiunea de bani sau alte foloase.

În ceea ce priveşte acţiunea de pretindere, s-a reţinut că "a pretinde" înseamnă a solicita (inclusiv impunerea) ceva, adică a formula o pretenţie faţă de o persoană cu privire la o sumă de bani sau alte foloase, pretinderea putându-se concretiza prin acte verbale, în scris sau prin orice fel de gesturi prin care se transmite ideea că funcţionarul în cauză solicită un folos de la o persoană.

S-a constatat că, în cauză, nu s-au făcut niciun fel de dovezi în sensul că inculpatul S.A. ar fi solicitat vreo sumă de bani de la reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni şi, în speţă, de la inculpatul A.M., în calitatea acestuia de director economic, nici direct şi nici aluziv, astfel încât în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de luare de mită sub forma pretinderii.

"A primi" bani sau alte foloase înseamnă a lua asemenea lucruri în posesie de la o altă persoană care le oferă, acţiunea de primire fiind una voluntară şi spontană, deoarece acceptarea şi primirea au loc în acelaşi timp, ea având loc la iniţiativa mituitorului, putând exista "primire" şi în ipoteza în care făptuitorul nu îşi manifestă expres dorinţa de a păstra folosul sau bunul primit, dar nici nu are o atitudine de respingere a ofertei mituitorului.

Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului S.A. acţiunea de primire a sumei de 29.988 RON de la A.M., instanţa de fond a apreciat nu există probe care să ateste primirea efectivă de către inculpatul S.A. a acestei sume de bani din partea inculpatului A.M., pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu, aşa cum s-a arătat, societatea V. fiind controlată şi chiar sancţionată de către comisarii Gărzii Financiare Argeş, fără a se dovedi vreo intervenţie pe lângă aceştia din partea inculpatului S.A.

S-a reţinut că suma de bani anterior menţionată şi apreciată de către anchetatori ca fiind suma primită cu titlu de mită, reprezintă, potrivit probelor administrate, contravaloarea serviciilor prestate de către firma de consultanţă aparţinând soţiei inculpatului S.A., către SC V. SRL Topoloveni, în baza contractului de consultanţă încheiat în anul 2006 şi care a fost reînnoit de drept în anii următori, încetând în luna februarie 2009, când societatea a început să acumuleze datorii către firma prestatoare de servicii.

Existenţa acestui contract a fost recunoscută, de altfel, şi în instanţă, respectiv de către Judecătoria Topoloveni, care, prin Sentinţa comercială nr. 101 din 26 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 613/828/2012, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.G. SRL în contradictoriu cu SC M.I.I. SRL (fosta SC V. SRL Topoloveni) şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.568 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, dar şi penalităţi de întârziere, reţinându-se că, în baza contractului de prestări servicii nr. X1 din 3 ianuarie 2006, reclamanta s-a obligat să presteze pârâtei activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, achitate însă doar până în luna octombrie 2008, pârâta confirmând, de altfel, debitul de 8.568 RON, sumă reţinută şi în raportul de control al specialistului D.N.A.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada primirii sumei respective de bani de către inculpatul S.A. în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Totodată, s-a reţinut că în cauză nu se pune problema celorlalte forme de materializare a acţiunii subiectului activ al infracţiunii de luare de mită - S.A., respectiv a acceptării promisiunii unor foloase şi nici a nerespingerii de către acesta a promisiunii de bani sau alte foloase.

Mai mult, având în vedere că infracţiunea de luare de mită se comite cu intenţie directă, calificată cu un scop, funcţionarul dându-şi seama, în momentul săvârşirii faptei, că primeşte banii sau foloasele care nu i se cuvin şi, cu toate acestea, el vrea să le pretindă sau să le primească ori acceptă sau nu respinge promisiunea care i s-a făcut, având reprezentarea stării de pericol care se produce pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare care se produce, iar în cauză nu s-a dovedit nu numai că funcţionarul public cu atribuţii de control S.A. ar fi pretins sau primit o sumă de bani, dar nici nu a rezultat că acesta ar fi urmărit îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, convorbirile telefonice incriminate nefăcând o astfel de dovadă, în contextul în care nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate, s-a ajuns la concluzia nu doar a faptului că S.A. nu a pretins şi nu a primit bani, dar şi că acesta nu şi-a neglijat atribuţiile de serviciu în ceea ce priveşte SC V. SRL Topoloveni pe perioada în care această societate derula contractul de consultanţă cu firma soţiei sale.

În consecinţă, constatându-se că plata sumei de 29.988 RON de către firma SC V. SRL Topoloveni s-a efectuat urmare prestării unei activităţi de consultanţă de către firma SC S.G. SRL Piteşti, în baza contractului nr. X1 din 3 ianuarie 2006, că această societate nu a beneficiat de protecţie din partea comisarilor Gărzii Financiare Argeş şi, deci, că nu a existat o faptă de luare de mită, funcţionarul public - comisar şef al Gărzii Financiare Argeş, S.A., neprimind de la SC V. SRL Topoloveni vreo sumă de bani în scopul de a nu îşi îndeplini atribuţiunile de serviciu, s-a apreciat că se impune achitarea acestuia din urmă în baza disp. art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 70/2000, o astfel de faptă neexistând.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.M., în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de dare de mită săvârşită în formă continuată, constând în aceea că a remis, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2009, suma de 29.988 RON inculpatului S.A., pentru ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu sau să şi le îndeplinească în mod necorespunzător, respectiv să asigure protecţia activităţilor economice ilicite derulate de SC V. SRL Topoloveni, unde A.M. îndeplinea funcţia de director economic sau să înştiinţeze pe reprezentanţii societăţii cu privire la acţiunile de control ori să influenţeze actele de control întocmite de subordonaţii săi.

Aşa cum s-a arătat, A.M. a purtat o conversaţie prin telefon, la data de 23 aprilie 2008, cu consilierul administratorului societăţii unde el funcţiona, S.S., căruia i-a comunicat achitarea unei sume de bani către S.A. "de la Gardă", invocând contractul avut cu acesta.

Din declaraţiile martorilor V.S., D.S., dar şi S.S., coroborate cu Adresa nr. X2/2013 emisă de SC M.I.I. Topoloveni, a rezultat că inculpatul A.M. deţinea funcţia de director economic şi, în virtutea atribuţiilor avute, s-a ocupat de alegerea ofertei pentru angajarea unei persoane cu studii superioare în cadrul compartimentului financiar-contabil şi având în vedere că oferta depusă de către SC S.G. SRL Piteşti a corespuns nevoilor societăţii, s-a încheiat contractul de consultanţă nr. X1/2006.

Inculpatul A.M. a cunoscut, prin urmare, condiţiile în care s-a derulat contractul respectiv, dar şi plăţile care s-au efectuat, acesta fiind una dintre persoanele cu care administratorul firmei de consultanţă, S.A.A., ţinea legătura, dar şi cel care conducea compartimentul financiar-contabil.

Din declaraţiei martorului S.S. a rezultat că era consilierul administratorului de origine libaneză a societăţii şi, deci, cel care cunoştea modul în care se desfăşura activitatea în fabrică, existând, prin urmare, o colaborare a acestuia cu directorul economic A.M.

Potrivit declaraţiei martorei V.S., care se ocupa de partea financiară a societăţii, fiind contabilul casier, iniţial, plata facturilor emise de către firma de consultanţă se realiza prin ordine de plată emise lunar, însă după înrăutăţirea situaţiei financiare a societăţii a început să fie emis şi câte un ordin de plată pentru mai multe facturi.

Această declaraţie se coroborează cu menţiunile existente pe ordinele de plată depuse la dosarul cauzei, dar şi cu menţiunile raportului de constatare întocmit de către specialistul D.N.A., fiind emise asemenea ordine în lunile decembrie 2007, februarie 2008, aprilie şi mai 2008, august şi septembrie 2008, ianuarie 2009, când s-au achitat sumele de 2.856 RON, reprezentând contravaloarea a câte două facturi lunare de prestări servicii.

Astfel, s-a constatat că, la data de 18 aprilie 2008, a fost achitată cu ordin de plată aceeaşi sumă către beneficiarul SC S.G., în baza facturii din 8 martie 2008, reprezentând "prestări servicii conform contractului nr. X7/2007, februarie + martie 2008".

Despre plata efectuată este înştiinţat şi S.S. cu ocazia conversaţiei telefonice din data de 23 aprilie 2008, A.M. menţionându-i că plata a fost efectuată către S.A. întrucât "are un contract cu noi".

Niciun act al dosarului nu a venit însă în sprijinul susţinerilor din actul de sesizare a instanţei că suma de "28 milioane", la care face referire inculpatul A.M., este primită de S.A. şi nici că ar exista vreun contract încheiat cu acesta, iar afirmaţiile că această sumă ar reprezenta mita primită de funcţionarul public sub forma contractului de consultanţă, nu au nici ele suport probatoriu.

Aşa cum s-a arătat, din declaraţiile angajaţilor societăţii V. SRL Topoloveni, care se coroborează cu conţinutul rapoartelor de lucru întocmite de către firma de consultanţă, reiese că aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în contractul având ca obiect consultanţă în afaceri şi management, întocmind chiar documente justificative intitulate "raport de lucru", deşi nu a existat o astfel de obligaţie.

Raportat la conţinutul acestor documente şi la obiectul contractului şi faţă de Adresa nr. X2/2013 emisă de societatea beneficiară a consultanţei, s-a apreciat de către tribunal că nu poate fi reţinută teza invocată în acuzare potrivit căreia contractul de consultanţă ar fi reprezentat un mijloc prin care funcţionarul public S.A. ar fi primit mită, iar directorul economic A.M. ar fi dat mită, pentru ca activităţile ilicite ale societăţii să fie protejate de comisarul şef al Gărzii Financiare Argeş.

Nu au fost administrate probe care să formeze convingerea că SC V. SRL Topoloveni ar fi avut nevoie de o eventuală protecţie cu ocazia controalelor care se făceau de către reprezentanţii Gărzii Financiare, aşa cum s-a arătat controlul efectuat de către Direcţia Finanţelor Publice Argeş dovedind, dimpotrivă, că societatea şi-a desfăşurat în mod corespunzător activitatea pe întreaga perioadă a derulării contractului de consultanţă.

Chiar şi în contextul în care, în conversaţia telefonică menţionată, inculpatul A.M. face referire la faptul că suma de bani a fost dată lui S.A., pe care anterior îl identificase împreună cu interlocutorul ca fiind "ăsta de la Gardă", "ăl mare", de vreme ce cu numai 6 zile anterior se achitase de către societatea V. SRL Topoloveni, firmei de consultanţă administrată de către soţia inculpatului S.A., suma de 2.856 RON, nu s-a putut reţine că cei doi ar fi recunoscut că acel contract de consultanţă era fictiv şi că prin el "îşi cumpărau liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare, condusă de către inculpatul S.A.

Nu s-a putut reţine, prin urmare, în sarcina inculpatului A.M., săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv dare de mită în formă continuată, constând în remiterea sumei totale de 29.988 RON inculpatului S.A., pentru ca acesta, în calitatea sa de comisar şef al Gărzii Financiare Argeş, să asigure protecţia activităţilor economice ilicite derulate de societatea unde el era director economic.

De altfel, a fost avut în vedere că legiuitorul a definit darea de mită în dispoziţiile art. 255 C. pen. anterior ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile şi scopurile arătate în art. 254 din acelaşi cod, respectiv ca funcţionarul căruia i-au fost remise sume de bani sau alte foloase să-şi îndeplinească, să nu îşi îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

S-a reţinut că ceea ce caracterizează infracţiunea de dare de mită este aceea că reprezintă latura activă a mitei, adică actul de corupere exercitat de o persoană particulară asupra unui funcţionar, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia, faptele de dare şi luare de mită fiind adesea corelative, persoana particulară dând, iar funcţionarul primind folosul necuvenit, ori persoana particulară promite sau oferă un astfel de folos, iar funcţionarul îl acceptă ori nu îl respinge.

Promisiunea constă în făgăduiala pe care persoana o face unui funcţionar cu privire la avantajul pe care îl va avea acesta dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de el.

Or, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că A.M. ar fi promis funcţionarului public S.A. bani sau alte foloase şi, nicidecum, existenţa scopului pentru care s-ar fi realizat promisiunea, probatoriul dovedind, aşa cum s-a arătat anterior, dimpotrivă, că societatea unde A.M. era director nu a desfăşurat activităţi care să impună o anumită protecţie din partea reprezentantului Gărzii Financiare.

De asemenea, nu s-a constatat nici existenţa probelor că inculpatul A.M. ar fi oferit funcţionarului public, cu atribuţii de control, S.A., sume de bani ori alte foloase, care ar fi trebuit să constea în aceea că A.M. să fi prezentat funcţionarului public folosul pe care urma să-l primească pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea actului respectiv, după cum nu există nici probe că ar fi avut loc darea unor sume de bani sau alte foloase, în sensul predării ori remiterii către S.A. a celor menţionate.

Suma de bani la care se face referire în rechizitoriu a fost achitată, prin virament bancar, firmei SC S.G. SRL Piteşti, urmare prestaţiilor dovedite a fi efectuate, într-adevăr, firmă a cărui administrator şi asociat unic este S.A.A., soţia inculpatului S.A., fără legătură însă demonstrată cu activitatea de comisar şef a acestuia, neputându-se imputa administratorului S.A.A. mariajul ei şi nici interpreta activitatea profesională a acesteia ca fiind realizată în scopul obţinerii de beneficii ilicite de către soţul ei şi, implicit, familia lor, fără a încălca acesteia drepturile recunoscute de Constituţie şi celelalte legi în vigoare, dintre care dreptul la muncă şi la viaţa de familie, ori să-i fie încălcate principii fundamentale, cum sunt libertatea muncii sau principiul nediscriminării.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, orice persoană fiind liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze, libertatea muncii presupunând dreptul persoanei de a hotărî dacă munceşte sau nu, unde, pentru cine şi în ce condiţii, dreptul de a-şi alege singură profesia, dreptul de a încheia sau nu un contract individual de muncă, dreptul de a participa la stabilirea condiţiilor de muncă şi salariale în cadrul negocierilor.

Prevederile Codului muncii sunt, de altfel, în conformitate cu normele internaţionale care consacră principiul libertăţii muncii, în art. 6 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice Sociale şi Culturale prevăzându-se că dreptul la muncă cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată, iar potrivit art. 23 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, Carta Socială Europeană prevăzând şi ea că orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă.

Mai mult, art. 5 C. muncii reglementează principiul nediscriminării, potrivit căruia orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.

În acest context, văzând şi prevederile alin. 3 al aceluiaşi act normativ, potrivit cărora constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile anterior menţionate, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii şi având în vedere existenţa dovezilor că firma de consultanţă administrată de către soţia inculpatului S.A. a desfăşurat activităţi conform contractului încheiat cu beneficiarul SC V. SRL Topoloveni, nu s-a putut interpreta contrariul, fără a se încălca pentru S.A.A. principiile şi drepturile anterior menţionate.

Prin urmare, constatându-se inexistenţa unei fapte de dare de mită, în baza disp. art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatului A.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Întrucât, în cauză, s-a dispus de către procuror începerea urmăririi penale faţă de S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, reţinându-se că ar fi primit, în tranşe lunare, mascate prin contracte de prestări servicii de la A.M., suma totală de 29.988 RON, cu titlu de mită, pentru a nu îşi îndeplini atribuţiile de serviciu sau a le îndeplini necorespunzător, iar faţă de A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, întrucât acesta ar fi remis suma menţionată lui S.A., ca acesta să protejeze activităţile ilicite derulate de societatea unde el funcţiona ca director economic, raportat la prevederile art. 19 şi 20 din Legea nr. 78/2000 şi în conformitate cu prevederile art. 163 - 166 C. proc. pen. anterior, art. 30 - 31 C. fam., s-a dispus, prin Ordonanţa din 9 februarie 2011, instituirea sechestrului penal asupra bunurilor aparţinând celor doi învinuiţi, dar şi învinuitului S.S., cercetat pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.

La data de 21 februarie 2011, A.M. a făcut dovada consemnării la C.B. - Sucursala Piteşti a sumei 29.988 RON, prin recipisa de consemnare şi chitanţa din 18 februarie 2011.

Având în vedere că, în cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.S. şi instanţa a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor S.A. şi A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, reţinând că astfel de fapte nu există, instanţa de fond a dispus restituirea către A.M., cel care figurează ca deponent, a sumei consemnate la C.B., la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.A. şi sub aspectul infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori de alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În urma administrării probatoriului, instanţa de fond a reţinut că, la data de 10 octombrie 2008, Garda Financiară Argeş a solicitat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici avizarea organizării concursului pentru ocuparea unor funcţii publice de execuţie, respectiv două posturi comisar clasa I, gradul debutant - vechime minimă în specialitatea funcţiei 0 ani şi un post referent clasa III, grad principal, treapta III - vechime minimă în specialitatea funcţiei 5 ani, urmând ca proba scrisă să se desfăşoare la data de 9 decembrie 2008, iar interviul la data de 11 decembrie 2008.

La data de 8 octombrie 2008, Garda Financiară - Comisariatul General a acordat aviz favorabil organizării concursului pentru posturile vacante anterior menţionate, urmare solicitării din 6 octombrie 2008 a Gărzii Financiare - Secţia Argeş, desemnând iniţial ca reprezentant în comisia de concurs pe numitul C.F., pentru ca, prin Adresa din 14 noiembrie 2008, să fie desemnat comisarul superior S.M.

La data de 4 noiembrie 2008 şi A.N.F.P. a acordat aviz favorabil cu observaţii organizării concursului de către Garda Financiară - Secţia Argeş, iar prin Ordinul din 3 noiembrie 2008, a aprobat participarea doamnei D.A., şef birou, în comisia de concurs.

Urmare primirii avizelor necesare organizării concursului, potrivit dispoziţiilor H.G. 611/2008 şi Legii nr. 188/1999, Garda Financiară Argeş a solicitat Regiei Autonome M. Of. publicarea anunţului referitor la organizarea concursului, publicat în M. Of. nr. 633/7.11.2008 - partea a III-a, dar şi într-o publicaţie locală şi s-a întocmit documentaţia necesară concursului, respectiv anunţul privind organizarea acestuia, condiţiile necesare participării la concurs şi bibliografia.

De asemenea, au fost emise Deciziile din 25 noiembrie 2008, prin care a fost desemnată comisia de concurs, formată din preşedinte - comisar şef secţie S.A., membrii: comisar superior Comisariatul General - S.M. şi reprezentant A.N.F.P. - şef birou D.A. şi secretar comisie - expert A.D., dar şi comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Potrivit procesului-verbal din 4 decembrie 2008, au depus dosare de înscriere un număr de 10 persoane, toate selectate, din care pentru 9 a fost selectat dosarul în vederea participării la concurs, o persoană retrăgându-şi-l, iar dintre cei care şi-au depus dosarul, numai unul solicitând participarea la concursul pentru ocuparea postului de referent principal.

Comisia de examinare, formată din reprezentanţii A.N.F.P. şi Gărzii Financiare - Comisariatul General, s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Argeş în dimineaţa zilei în care s-a desfăşurat examenul şi, împreună cu preşedintele comisiei, comisarul şef al Gărzii Financiare Argeş, S.A., au conceput subiectele de examen, aşa cum au declarat martorii D.A. şi S.M.

Potrivit depoziţiei martorei D.A., au fost întocmite două variante de subiecte, introduse în două plicuri, aspect verificat de ea, plicuri cu care întreaga comisie s-a deplasat în sala de examen, din care a fost selectat de către un candidat plicul conţinând varianta cu subiectele care au fost date la examen.

S.M. a declarat şi el că subiectele au fost întocmite în dimineaţa concursului, în două variante, introduse în două plicuri diferite, martorul neamintindu-şi însă dacă a verificat introducerea lor în două plicuri distincte.

Cu ocazia verificărilor efectuate de către anchetatori cu ocazia solicitării de la Garda Financiară Argeş a documentelor referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursului care a avut loc în perioada 10 - 12 decembrie 2008, s-a constatat însă că, alături de testul conţinând subiectele care au făcut obiectul probei scrise, a fost înaintat şi un plic format A4, sigilat, care poartă menţiunea olografă "Nr. 2", în interiorul căruia a fost identificat un test conţinând subiecte pentru candidaţii la funcţia de comisar debutant, dar şi referent, iar din compararea celor două teste s-a constatat că sunt identice.

Într-adevăr, în urma comparării conţinutului testului indicat ca fiind introdus în plicul conţinând menţiunea "Nr. 2" şi subiectele menţionate pe lucrările de participare la examen ale concurenţilor, instanţa a constatat că subiectele sunt similare.

În urma susţinerii probei scrise şi corectării lucrărilor candidaţilor, au fost întocmite fişe de punctaj de către membrii comisiei şi a fost întocmită situaţia privind punctajele obţinute la proba scrisă, fiind declarate admise trei persoane, care au fost apoi declarate admise şi în urma susţinerii interviului, la data de 12 decembrie 2008, toate aceste trei persoane fiind declarate admise şi după centralizarea rezultatelor.

Astfel, au fost declaraţi admişi N.G.C. şi P.D.E. pentru funcţia de comisar debutant şi M.F. pentru funcţia de referent principal.

Din interceptarea convorbirilor telefonice autorizate de către Tribunalul Argeş, a rezultat că o preocupare pentru organizarea concursului pentru postul de comisar a existat din partea comisarului şef S.A. încă din luna septembrie 2008, când acesta a discutat cu o persoană - "D.", care s-a recomandat ca fiind U., care îi comunică faptul că au scos la concurs un post de expert debutant, care nu ar exista în stat, că la Argeş există un singur loc şi în viitor este posibil să se scoată un altul, dar şi că, pentru postul de expert asistent este necesară vechime un an, pentru care urmează să se primească avizul.

De asemenea, la data de 11 noiembrie 2008, S.A. îl contactează pe numitul V., pe care îl întreabă dacă o cunoaşte pe D.A. de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici "că tre să vină la un examen la noi pe aicea", dar şi pe V.M., consilier la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, aceasta din urmă desemnată în comisia de soluţionare a contestaţiilor de această instituţie, justificându-şi întrebarea prin faptul că "să vedem cum facem cu ele, să le aducem, să le trimitem maşină, să le ...", "să ne purtăm civilizat", interlocutorul răspunzând "sigur!, că e ... nici nu-şi bagă nasul".

Despre rezultatul demersurilor pentru organizarea concursului care urma să aibă loc la Garda Financiară Argeş, S.A. îi comunică şi numitului U.M.A., cu care discută încă din data de 18 septembrie 2008, la circa o oră şi jumătate după discuţia cu numitul "D.", despre examenele de master organizate de către universitate, interlocutorul interesându-se în legătură cu acestea pentru nepoata sa, în legătură cu care S.A. întreabă dacă ar putea "să-i facem noi o vechime aşa de un an, pe undeva, că a lucrat, să-i luăm o adeverinţă, că a desfăşurat" întrucât "ăştia la Bucureşti nu vrea să-mi schimbe postul în ...", din debutant "ne dă expert asistent", iar una dintre condiţii este "un an vechime", S.A. afirmând "să vedem cum facem noi".

În aceeaşi convorbire telefonică, S.A. discută cu interlocutorul său despre B., căruia profesorul i-a dat o carte, pe care să o studieze, urmând ca acesta să-l caute din nou şi să-i dea şi o altă carte, precizându-i lui S.A. că, pe data de 24 octombrie dimineaţa, va avea loc colocviul de admitere. Din celelalte convorbiri telefonice avute de cei doi, coroborate cu actele existente la dosarul cauzei, a rezultat că U.M.A. deţine funcţia de profesor universitar doctor, conducător ştiinţific de doctorat în cadrul Universităţii L.B. din Sibiu, iar fiul inculpatului S.A., S.F.B., s-a înscris la data de 29 septembrie 2008 la colocviul de admitere la doctorat în domeniul finanţe, la universitatea menţionată, conducător de doctorat fiind profesorul U.M.A.

S.F.B. a susţinut la data de 24 octombrie 2008 examenul de admitere, fiind evaluat cu media 10 (zece), conform procesului-verbal încheiat la aceeaşi dată, iar la data de 1 noiembrie 2008, a fost emisă decizia prin care s-a înmatriculat la doctorat cu frecvenţă, cu bursă, încheindu-se, la aceeaşi dată, contractul de studii universitare în care S.A. a fost menţionat ca girant.

În perioada în care se derulau procedurile de înscriere la doctorat a fiului inculpatului S.A. şi chiar anterior acestui moment, acesta din urmă a discutat, aşa cum s-a arătat, cu profesorul U.M.A., în legătură cu nepoata acestuia, P.D.E., solicitându-i profesorului să îi comunice fetei "să vină mâine pân la mine! Să discut eu ceva cu ea!", dar şi cu aceasta, cum s-a întâmplat la datele de 19 septembrie 2008 ori 14 octombrie 2008, conversaţii interceptate cu autorizarea Tribunalului Argeş, din care rezultă că femeia s-a întâlnit cu comisarul şef S.A.

Din discuţiile avute de S.A. cu profesorul U.M.A. rezultă că tinerei i-a fost dată bibliografia - "i-am dat bibliografie, i-am dat tot", dar şi că "încercăm s-o facem comisar dacă vom reuşi", rezultând, de asemenea, şi că i-a cerut acesteia să înveţe "ca la carte", cerinţă adresată de inculpatul S.A. şi candidatei P.D.E. în convorbirea avută la data de 7 noiembrie 2008 - "trebuie învăţat ... ca ... ştii cum? Ca la carte. Ca la carte."

De asemenea, rezultă că tânăra a primit subiectele de examen, potrivit discuţiilor avute de ea la data de 1 decembrie 2008 cu o persoană de sex feminin - "să-nveţi regulamentul Gărzii, ce ţi-a dat el pe acolo, subiectele", dar şi o carte, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică avută de ea la data de 9 decembrie 2008, când s-a întâlnit cu şoferul comisarului şef S.A., P.V., convorbire care se coroborează cu declaraţia acestuia din urmă, care a arătat că, la solicitarea şefului său, s-a întâlnit cu P.E.D. şi i-a înmânat o carte de legislaţie, pe care a răsfoit-o în timpul în care a aşteptat-o pe tânără şi a constatat că nu conţinea hârtii şi nu avea făcute pe ea notări.

Faptul că au fost primite subiectele pentru examen rezultă şi din convorbirea purtată de candidată în seara de 9 decembrie 2008, după întâlnirea cu şoferul, când a comunicat interlocutorului cele întâmplate, iar la întrebarea acestuia "şi ţi-a dat mai la amănunt?", îi confirmă, spunându-i că "mi-a mai dat încă trei, care "sunt total diferite de alea" şi nu sunt scoase la calculator, ci sunt "de mână", exprimându-şi temerea "ca astea să nu fie în afară de alea, ale lui" la momentul la care se vor face subiectele dimineaţă, dar şi din conversaţia avută la data de 10 decembrie 2008, când este întrebată "şi au fost din alea", iar ea confirmă.

O înţelegere cu inculpatul S.A. în vederea comunicării subiectelor şi acordării unui sprijin la examen, rezultă şi din discuţia telefonică avută de P.D.E. cu mama sa, la data de 10 decembrie 2008, când aceasta o întreabă "ai mai făcut semn pe lucrare?", dar şi dacă "ai ştiut subiectele?", inculpata eschivându-se să răspundă.

Instanţa de fond a reţinut, prin urmare, că în cauză există probe că inculpatul S.A. a sprijinit-o pe inculpata P.D.E. în vederea ocupării postului de comisar debutant în cadrul Gărzii Financiare Argeş, căreia i-a furnizat subiectele de examen, folosind, în acest fel, informaţiile care nu erau destinate publicităţii, pe care le-a comunicat unei persoane neautorizate, cum a fost candidata P.E.D.

S-a constatat, aşadar, întrunirea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Acţiunea prevăzută în textul de lege menţionat este condiţionată, însă, pentru existenţa infracţiunii, de condiţia esenţială inserată în alin. (1) al art. 12: "dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite", scopul urmărit fiind de esenţa infracţiunii.

Prin scop al infracţiunii se înţelege finalitatea urmărită prin săvârşirea faptei ce constituie elementul material al infracţiunii, obiectivul propus şi reprezentat de făptuitor ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale.

În sens strict, termenul "scop" desemnează o finalitate ce se situează în afara infracţiunii, un obiectiv către care tinde făptuitorul. În acest sens, cerinţa esenţială este îndeplinită atunci când făptuitorul a urmărit realizarea scopului cerut de lege, indiferent dacă acest scop a fost atins sau nu prin săvârşirea faptei.

Scopul este, în acest caz, o cerinţă esenţială ataşată elementului subiectiv, care are astfel forma intenţiei calificată prin scop.

În art. 12 din Legea nr. 78/2000 legiuitorul a făcut referire, atunci când a vorbit de scop, la obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, acestea fiind mijlocul prin care se ajunge la elementul material al infracţiunii - folosirea sau accesul neautorizat la informaţii.

În actul de sesizare s-a reţinut că S.A. a folosit atât în mod direct, cât şi indirect, informaţii care nu erau destinate publicităţii şi a permis accesul la aceste informaţii învinuitei P.D.E., precum şi că, practic, în acest mod, S.A. "îşi plătea o datorie" către învinuitul U.M.A., acesta aflându-se în relaţii de rudenie cu învinuita P.E.D.

Cu privire la această "datorie", apreciindu-se că în baza unei înţelegeri anterioare S.A. a convenit cu U.M.A. să o sprijine pe P.D.E., ruda acestuia, să promoveze examenul pentru ocuparea unui post de comisar debutant, iar în schimbul acestui serviciu U.M.A., în calitate de profesor universitar şi conducător de doctorat, să-l ajute pe fiul lui S.A. să promoveze examenul de doctorat şi să obţină o bursă de studii, după ce iniţial, la data de 7 mai 2010, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de cei doi pentru săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, prin actul de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora.

La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere că "din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că nu există o legătură de cauzalitate între cele două contraprestaţii".

În aceste condiţii, cum acţiunea (inacţiunea) făptuitorului trebuie să constituie sine qua non un contraechivalent al conduitei sale lipsite de probitate, reciproca acesteia trebuind să aibă caracterul unei plăţi sau al unei răsplătiri în vederea efectuării unui anume act determinat şi cum chiar actul de sesizare a instanţei argumentează, prin lipsa probelor, inexistenţa "plăţii datoriei" de către inculpatul S.A., menţionând că nu există dovezi în sensul celor reţinute la momentul începerii urmăririi penale că a convenit cu profesorul universitar ca, în schimbul predării de către el a subiectelor, acesta să-i sprijine fiul să promoveze examenul de doctorat, instanţa a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit scopul în care inculpatul S.A. a furnizat subiectele de examen inculpatei P.D.E.

A fost avut în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune asimilată celor de corupţie, cu privire la aceasta reţinându-se de către Grupul Multidisciplinar privind Corupţia, înfiinţat de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, că ar cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte conduite care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, în vederea obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru sine sau pentru alţii.

În speţă, potrivit celor reţinute în actul de sesizare, nu s-a dovedit că funcţionarul public S.A. şi-ar fi încălcat obligaţiile de serviciu în vederea obţinerii de avantaje ilicite, nici pentru el şi nici pentru altcineva, respectiv pentru fiul său.

De altfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi între S.A. şi profesorul U.M.A. au existat mai multe convorbiri telefonice anterior susţinerii examenului pentru admitere la doctorat de către S.F.B., din cuprinsul lor rezultă că profesorul s-a întâlnit cu candidatul pentru a-i înmâna o carte, urmând ca, dacă îl va mai căuta, să îi mai dea încă una "şi o citeşte şi p-aia şi încet, încet facem exact cum am stabilit toate treburile". Totodată, l-a ţinut la curent pe tatăl acestuia, S.A., cu privire la data la care urma să se susţină colocviul de admitere, orele la care va fi programat candidatul, dar şi în legătură cu faptul că fiul său a fost admis cu bursă.

Nu a rezultat, însă, că profesorul l-ar fi sprijinit şi în alt mod pe candidatul S.F.B. să promoveze examenul, cuvintele "facem exact cum am stabilit toate treburile" neputând fi interpretate ca o convenţie ilicită, atât timp cât nu rezultă din probe un eventual ajutor ilicit dat de profesor, mai ales că din procesul-verbal întocmit la data de 24 octombrie 2008 în urma desfăşurării concursului de admitere la doctorat rezultă că din comisia de admitere au făcut parte şi alţi trei profesori, care au apreciat prestaţia candidatului.

Mai mult, din lucrările dosarului s-a constatat că S.F.B., fiul inculpatului S.A., este absolvent cu diplomă de licenţă al A.S.E. Bucureşti, cu media de licenţă 9.75, după care a absolvit în cadrul Universităţii Piteşti - Facultatea de Economie, Drept şi Ştiinţe Administrative, Master 2 - Economie şi Finanţe Europene, iar în anul următor, Master 2 - Finanţe Bănci în cadrul Universităţii "Rene Descartes, Paris".

De asemenea, ulterior înmatriculării ca doctorand, a obţinut calificativul "Foarte Bine" la toate examenele susţinute în faţa unei comisii formate din trei membri, astfel cum rezultă din procesele-verbale şi programul de pregătire universitară avansată.

Prin urmare, instanţa de fond nu a putut reţine, nici din acest punct de vedere, că ar exista vreo legătură de cauzalitate între promovarea examenului de admitere la doctorat de către fiul inculpatului S.A. şi comunicarea subiectelor nedestinate publicităţii nepoatei profesorului U.M.A.

În consecinţă, constatându-se că nu a fost dovedit scopul cerut de art. 12 din Legea nr. 78/2000 în care inculpatul S.A. a furnizat subiectele de examen inculpatei P.D.E. şi cum forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare este intenţia directă calificată de scop, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, s-a dispus achitarea inculpatului S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în baza disp. art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.D.E., trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât a folosit informaţiile care nu erau destinate publicităţii, fiind certă înţelegerea frauduloasă între ea şi S.A., instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, probatoriul administrat a dovedit că aceasta a beneficiat, aşa cum s-a arătat şi anterior, de sprijin din partea comisarului şef S.A., cu care s-a întâlnit, potrivit convorbirilor telefonice purtate la datele de 19 septembrie 2008 şi 14 octombrie 2008 şi care i-a înmânat şi subiectele de examen, potrivit discuţiilor avute cu o persoană de sex feminin la data de 1 decembrie 2008 sau cu viitorul ei soţ, la data de 9 decembrie 2008, ori din cea purtată la data de 10 decembrie 2008 cu mama sa.

Nu rezultă, însă, din niciun act al dosarului, că aceasta ar fi dat inculpatului S.A. sau vreunei persoane apropiate acestuia vreo sumă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi, aşa cum s-a menţionat, nu se poate reţine că subiectele i-au fost înmânate de către inculpatul S.A. în schimbul vreunui ajutor acordat fiului acestuia de către unchiul ei, U.M.A.

După cum s-a menţionat în cele ce au precedat, acţiunea prevăzută în art. 12 lit. b) este condiţionată, pentru existenţa însăşi a infracţiunii, de condiţia esenţială inserată în alin. (1) "dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite".

Atunci când legea vorbeşte de foloase necuvenite, se referă la sensul de drept comun al sintagmei în accepţiunea dreptului penal român, foloasele putând fi directe sau indirecte, însă fără a se renunţa la caracterul de plată a prestaţiei funcţionarului, subiectul activ nemijlocit al acestei infracţiuni fiind calificat.

Or, în lipsa plăţii prestaţiei funcţionarului, reţinută chiar în rechizitoriu, nu s-a reţinut în sarcina inculpatei P.D.E. întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii în legătură cu care s-a reţinut complicitatea sa de către anchetatori.

Prin urmare, în lipsa dovezilor privind contraprestaţia inculpatului S.A. în sprijinirea promovării examenului de comisar debutant de către inculpata P.E.D., în schimbul susţinerii acordate de către învinuitul U.M.A., în vederea admiterii la doctorat a fiului inculpatului S.A., s-a apreciat de către tribunal că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii pentru care P.D.E. a fost trimisă în judecată, dispunându-se achitarea sa, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi inculpatul S.A., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul D.N.A a arătat în motivele de apel că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor S.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi A.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu motivarea că faptele nu există. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul S.A. şi-ar fi neglijat sau îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, pentru a răspunde în acest fel efortului financiar făcut de către SC V. SRL Topoloveni şi nici că această societate ar fi acceptat încheierea formală a unui contract de consultanţă cu firma administrată de soţia inculpatului S.A., pentru a beneficia de clemenţa organelor de control. S-a reţinut că nu s-au făcut dovezi că inculpatul S.A. ar fi cerut vreo sumă de bani de la reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni şi, în speţă, de la inculpatul A.M., în calitatea acestuia de director economic, nici direct şi nici aluziv, astfel încât, în sarcina acestuia, nu s-ar putea reţine săvârşirea infracţiunii de luare de mită sub forma pretinderii. S-a motivat că "a primi" bani sau alte foloase înseamnă a lua asemenea lucruri în posesie de la o altă persoană care le oferă, acţiunea de primire fiind una voluntară şi spontană, deoarece predarea şi primirea au loc în acelaşi timp, ea având loc la iniţiativa mituitorului, putând exista "primire" şi în ipoteza în care făptuitorul nu îşi manifestă expres dorinţa de a păstra folosul sau bunul primit, dar nici nu are atitudine de respingere a ofertei mituitorului. Soluţia de achitare sub aspectul comiterii infracţiunilor de dare şi luare de mită a mai fost motivată şi prin aceea că, deşi în actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului S.A. acţiunea de primire a sumei de 29.988 RON de la A.M., nu ar exista probe care să ateste primirea efectivă de către inculpatul S.A. a sumei respective de la inculpatul A.M., pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, în condiţiile în care SC V. SRL Topoloveni ar fi fost controlată şi sancţionată de către comisarii Gărzii Financiare Argeş, fără a se dovedi vreo intervenţie pe lângă aceştia din partea inculpatului S.A. S-a mai reţinut că suma de bani considerată obiect al mitei ar reprezenta, potrivit probelor administrate, contravaloarea serviciilor prestate de firma de consultanţă administrată de soţia inculpatului S.A., în baza contractului de consultanţă încheiat în anul 2006 şi care ar fi fost reînnoit de drept în anii următori, încetând în anul 2009, când societatea a început să acumuleze datorii către firma prestatoare de servicii. În acest sens, s-a făcut referire la Sentinţa comercială nr. 101 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei Topoloveni pronunţată în Dosarul cu nr. 613/823/2012, prin care s-a admis acţiunea formulată de SC S.G. SRL în contradictoriu cu SC M.I.I. SRL (fosta SC V. SRL Topoloveni) şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.568 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate, dar şi penalităţi de întârziere. De asemenea, Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că nu s-a făcut dovada primirii respectivei sume de bani de către inculpatul S.A. în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Totodată, s-a susţinut că hotărârea instanţei este nelegală sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor S.A. şi P.D.E. pentru infracţiunile prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Instanţa a reţinut că, din probele administrate în cauză., a rezultat că inculpatul S.A. i-a furnizat subiectele de concurs inculpatei P.E.D. S-a motivat că acţiunea prevăzută în art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este condiţionată, pentru existenţa însăşi a infracţiunii, de condiţia esenţială inserată în primul aliniat: "dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite". S-a menţionat că, atunci când legea vorbeşte de foloase necuvenite, se referă la sensul de drept comun al sintagmei în accepţiunea dreptului penal român, foloasele putând fi directe sau indirecte, însă fără a se renunţa la caracterul de plată a prestaţiei funcţionarului, subiectul activ al acestei infracţiuni fiind calificat. S-a mai precizat că, chiar în cuprinsul rechizitoriului s-a făcut referire la lipsa dovezilor privind contraprestaţia inculpatului S.A. în sprijinirea promovării examenului de comisar debutant de către inculpata P.E.D., în schimbul susţinerii acordate de către numitul U.M.A., în vederea admiterii la doctorat a fiului inculpatului S.A. S-a apreciat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii pentru care inculpata P.D.E. a fost trimisă în judecată. Instanţa a reţinut că, deşi între inculpatul S.A. şi profesorul universitar U.M.A. au existat mai multe convorbiri telefonice anterior susţinerii examenului pentru admitere la doctorat de către S.F.B., din cuprinsul lor rezultă că profesorul s-a întâlnit cu candidatul pentru a-i înmâna o carte, urmând ca, dacă îl va mai căuta, să-i mai dea încă una "şi o citeşte şi p-aia şi încet, încet facem exact cum am stabilit toate treburile". Totodată, l-a ţinut la curent pe tatăl acestuia, S.A., cu privire la data la care urma să se susţină colocviul de admitere, ora la care va fi programat candidatul, dar şi în legătură cu faptul că fiul său a fost admis cu bursă. S-a reţinut, însă, că nu rezultă că profesorul l-ar fi sprijinit şi în alt mod pe candidatul S.F.B. să promoveze examenul, cuvintele "facem aşa cum am stabilit toate treburile" neputând fi interpretate ca o convenţie ilicită, atât timp cât nu rezultă din probe un eventual ajutor ilicit dat de profesor. În consecinţă, s-a reţinut că nu a fost dovedit scopul cerut de art. 12 din Legea nr. 78/2000, în care inculpatul S.A. a furnizat subiectele de examen.

Or, din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a acestora.

Aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu, în perioada actuală, formele infracţiunii de luare de mită au evoluat, mijloacele de săvârşire a acestora s-au perfecţionat şi luarea de mită a început să fie acoperită sub forma unor diverse tranzacţii economico-financiare de genul contractelor de consultanţă, al circuitelor de compensare, precum şi altor modalităţi. În acest sens, suma de 29.988 RON a fost primită de inculpat în mai multe tranşe, de la A.M., în calitatea acestuia de reprezentant legal SC V. SRL Topoloveni, sub forma unor contracte de prestări servicii de consultanţă încheiate formal cu SC S.G. SRL Piteşti, administrată de S.A.A., pentru ca reprezentanţii agentului economic sus-menţionat să beneficieze de protecţia asigurată de inculpatul S.A. Practic, suma de bani era remisă pentru ca societatea să fie încunoştinţată de actele de control care urmau a se efectua, în scopul de a nu fi sancţionată pentru încălcarea normelor în domeniul financiar-fiscal. Din probele administrate rezultă indubitabil că plata acestei sume cu titlu de consultanţă nu se impunea, având în vedere că societatea avea organizat compartiment de evidenţă financiar-contabilă, în cadrul căruia lucrau patru persoane. De altfel, din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză a rezultat că reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni discutau numai cu inculpatul S.A. cu privire la controalele efectuate de subordonaţii săi şi nu au discutat niciodată cu numita S.A.A. referitor la aşa-zisele activităţi de consultanţă prestate de aceasta. Este de menţionat că, la scurtă vreme după numirea lui la conducerea Gărzii Financiare, prin intermediul soţiei sale, S.A. a înfiinţat SC S.G. SRL Piteşti având ca obiect de activitate "activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management". În acest context, primirea banilor a fost realizată în mod indirect, prin intermediul respectivului agent economic. Relevante în acest sens sunt înregistrările convorbirilor interceptate în cauză, din conţinutul cărora rezultă, fără putinţă de tăgadă, că sub paravanul aşa-ziselor contracte de consultanţă, în realitate, reprezentanţii SC V. SRL Topoloveni îşi cumpărau "liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare. De altfel, din probele administrate rezultă indubitabil că nu a existat o contraprestaţie a SC S.G. SRL Piteşti. Nu se poate susţine că nu s-a săvârşit nicio faptă, aşa cum a reţinut instanţa de judecată care a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior. Pe de altă parte, împrejurarea că prin Sentinţa comercială nr. 101 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei Topoloveni pronunţată în Dosarul cu nr. 613/823/2012, s-a admis acţiunea formulată de SC S.G. SRL Piteşti în contradictoriu cu SC M.I.I. SRL (fosta SC V. SRL Topoloveni) şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.568 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate, dar şi penalităţi de întârziere, nu poate prezenta relevanţă în cauză. Este cert că "pârâta" a avut interes să se pronunţe o soluţie de obligare a sa la plata aşa-ziselor servicii de consultanţă, în contextul în care, în prezenta cauză penală, aflată pe rolul organelor judiciare, se reţinuse că unul dintre reprezentanţii acestui agent economic îi dădea mită în acest mod lui S.A., "mascată" prin contractele de consultanţă formal încheiate între părţi, în condiţiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că, în realitate, nu se acorda niciun serviciu de acest fel.

De asemenea, împrejurarea reţinută de instanţă, în sensul că societatea a fost sancţionată în situaţia în care au fost constatate nereguli, amenda aplicată fiind cea maximă prevăzută de lege în cazul contravenţiei constatate la 11 august 2008, nu prezintă relevanţă în contextul în care, fiind avizaţi cu privire la datele acţiunilor de control şi la obiectul acestora, reprezentanţii agentului economic îşi puteau lua măsuri pentru nedescoperirea unor încălcări grave ale legii, ştiut fiind faptul că acestea pot fi descoperite de cele mai multe ori în cazul unor controale inopinate. Pe de altă parte, sancţiunile aplicate agentului economic la care s-a făcut referire în hotărârea instanţei au fost modice raportat la cifra de afaceri a societăţii comerciale controlate, chiar dacă neregulile constatate au fost sancţionate uneori cu amenda maximă prevăzută de lege. Împrejurarea că raportul de inspecţie fiscală generală încheiat la data de 16 noiembrie 2009 de către D.G.F.P. Argeş - Serviciul de Inspecţie Fiscală, care a privit şi activitatea agentului economic în cauză pentru perioada ianuarie 2006 - februarie 2009, nu a relevat nereguli, nu prezintă relevanţă probatorie raportat la infracţiunile de dare, respectiv luare de mită. Din probele administrate în cauză rezultă că, în timpul derulării actelor de control de către comisari ai Gărzii Financiare - Secţia Argeş la SC V. SRL Topoloveni, inculpatul S.A. s-a interesat despre obiectul verificării, la solicitarea inculpatului A.M. şi i-a comunicat acestuia să nu-şi facă niciun fel de probleme.

În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, este de menţionat că "folosul necuvenit" a fost însăşi promovarea de către P.D.E. a examenului organizat de Garda Financiară - Secţia Argeş pentru funcţia de comisar debutant. Aşa cum a reţinut şi instanţa de judecată, inculpatul S.A. i-a furnizat fără drept inculpatei P.D.E. subiectele de examen. Totodată, din probele administrate în cauză rezultă şi că, prin furnizarea subiectelor de examen inculpatei P.D.E., inculpatul S.A. "îşi plătea o datorie" către numitul U.M.A., acesta aflându-se în relaţii de rudenie cu inculpata. Împrejurarea că, faţă de învinuitul U.M.A., s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, scopul obţinerii unor foloase necuvenite a fost urmărit de autor. Inculpata P.D.E., cunoscând aceste împrejurări, a fost de acord să fie sprijinită în sensul de a promova examenul pentru funcţia de comisar debutant, fiind certă înţelegerea frauduloasă dintre aceasta şi inculpatul S.A. De altfel, în practica judiciară au fost pronunţate soluţii de condamnare a unor inculpaţi pentru fapte similare, reţinându-se că folosul nepatrimonial constă în promovarea examenului pentru o anumită funcţie, ca urmare a furnizării fără drept a subiectelor de examen (a se vedea în acest sens: Sentinţa penală nr. 336 din 2 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 3948/1/2008; Sentinţa penală nr. 1684 din 12 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 4074/1/2011). Or, raportat la aceste argumente, soluţiile de achitare a inculpaţilor S.A. şi P.D.E., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate sub aspectul celor sus-menţionate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Apelul declarat de inculpatul S.A. nu a fost motivat în scris potrivit prevederilor art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, însă criticile aduse hotărârii au fost susţinute oral de apărătorul acestuia şi au fost consemnate pe larg în practicaua deciziei.

Prin Decizia penală nr. 241 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.A., sentinţă care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare:

În temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod.

Conform art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 din acelaşi cod.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. anterior în privinţa pedepsei accesorii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen. anterior.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel, examinând sentinţa primei instanţe, în raport de criticile invocate şi în limitele prevăzute de art. 371 şi 374 C. proc. pen. anterior, pe baza materialului probator administrat în cauză, a constatat următoarele:

Inculpatul S.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi pentru folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de fond a dispus, în urma analizării probelor administrate, achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior. Totodată, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

1. În privinţa infracţiunii de luare de mită în formă continuată, s-a reţinut că inculpatul, în calitate de comisar-şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2009, a primit de la inculpatul A.M., reprezentantul SC V.A. SRL, suma de 29.988 RON, pentru ca, în calitatea anterior menţionată, să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu sau să şi le îndeplinească în mod necorespunzător, respectiv să asigure protecţia activităţilor economice ilicite derulate de societatea anterior menţionată, respectiv să-i încunoştinţeze pe reprezentanţii acestor societăţi cu privire la activităţile de control ori să influenţeze actele de control întocmite de subordonaţii săi.

S-a observat că actul de inculpare s-a bazat în primul rând pe anumite convorbiri telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Argeş şi redate pe larg atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea instanţei de fond. Din acestea rezultă succint că A.M. ar fi comunicat unei persoane de sex masculin cum i-ar fi dat 28 milioane inculpatului în baza unui "contract", iar ulterior, i-a telefonat direct inculpatului, în timpul unui control ce se desfăşura inopinat la SC V.A., cerându-i acestuia informaţii în legătură cu acest control, iar inculpatul l-a asigurat că "nu sunt probleme".

Pe de altă parte, în acelaşi act de inculpare s-a susţinut că reprezentanţii SC V. SRL "îşi cumpărau liniştea" din partea organelor de control ale Gărzii Financiare prin plata mitei sub forma contractelor de consultanţă către Comisarul şef al Gărzii Financiare, S.A., sens în care s-a constatat că această societate avea încheiat un astfel de contract cu SC S.G. SRL, ce are ca asociat unic şi administrator pe S.A.A., soţia comisarului şef.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, SC V.A. a încheiat cu această din urmă societate contractul de consultanţă nr. X1 din 3 ianuarie 2006, având ca obiect prestarea unor servicii de consultanţă pentru afaceri şi management, sens în care, în perioada 26 februarie 2007 - 2 februarie 2009, a plătit în baza facturilor emise suma totală de 29.988 RON, prin virament bancar, conform extraselor de cont existente la dosar.

Pentru serviciile prestate şi justificarea facturilor emise, societatea SC S.G. SRL a întocmit un număr de 10 rapoarte de lucru. S-a observat că cele 10 rapoarte de lucru sunt aproximativ identice şi nu indică date concrete referitoare la societatea V.A. Pe de altă parte, aceeaşi modalitate de lucru a fost adoptată de S.G. şi în legătură cu alte societăţi cu care se afla în relaţii comerciale (respectiv, I. SA, R. SA, T.D.G. SRL etc.).

Această modalitate de lucru nu a putut fi apreciată ca o formă mascată de încasare a unor venituri necuvenite, în condiţiile în care, din însuşi contractul încheiat, a rezultat că prestatorul se obligă să efectueze activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, neregăsindu-se în contract obligaţia de a întocmi, cu ocazia fiecărei activităţi prestate, un raport, aşa cum a susţinut acuzarea.

În aceeaşi ordine de idei, în mod corect a surprins instanţa de fond declaraţiile martorilor S.S., V.S. şi D.S., ce lucrează în cadrul SC V.A. SRL şi care au descris modalitatea în care se derula activitatea de consultanţă prestată de S.A.A. Astfel, s-a reţinut că modul în care s-a acordat consultanţa era realizat prin prezentarea la firmă a administratorului S.A.A., iar alteori a altor persoane desemnate de aceasta, consultaţiile fiind acordate în primul rând compartimentului contabil, referindu-se la intrările şi ieşirile de materiale şi desfăşurându-se cu reprezentanţii acestui compartiment, dar şi cu gestionarii şi directorii, uneori chiar cu directorul general, iar alteori şi cu el, când se discuta despre sumele de bani pe care societatea le avea de plătit sau de încasat sau despre plăţile restante, despre "cum merge vânzarea, despre faptul că nu veneau banii, despre faptul că se întârzia şi plata salariaţilor, despre modul cum luam marfa, cum plăteam furnizorii", plata realizându-se prin bancă, în baza facturilor emise de către firma de consultanţă.

Prin urmare, în condiţiile în care martorii audiaţi în cauză au declarat că societatea administrată de soţia comisarului şef al Gărzii Financiare Argeş a acordat consultanţă SC V. SRL Topoloveni, de vreme ce au fost întocmite şi o serie de rapoarte de lucru, chiar dacă nu aferente fiecărei facturi fiscale emise de către societate şi au fost făcute raportări semestriale privind livrările/prestările de servicii efectuate în vederea impozitării, iar încasarea contravalorii acestora s-a realizat integral prin virament bancar, s-a apreciat în mod just că, în cauză, a fost dovedită prestarea unei consultanţe din partea SC S.G. SRL Piteşti.

În acelaşi sens, s-a reţinut că este relevantă împrejurarea că martorii M.D. şi N.D.I. (comisari în cadrul Gărzii Financiare) au declarat că "niciodată comisarul şef S.A. nu le-a indicat care trebuie să fie atitudinea în momentul controlului în legătură cu o anumită societate, nici înaintea efectuării controalelor şi nici ulterior, mai ales că acesta nu se afla în relaţii apropiate cu niciunul dintre angajaţi, având cu ei numai o relaţie strict profesională şi neimplicându-se direct în controalele care se făceau de către subordonaţi".

Nici în ceea ce priveşte controlul efectuat la firma V. SRL Topoloveni, martorilor menţionaţi nu li s-a cerut, potrivit propriilor depoziţii, să adopte o anumită atitudine, comisarul şef nesolicitându-le, nici măcar ulterior efectuării controlului, explicaţii cu privire la rezultatul acestuia.

Coroborate, aceste aspecte pot conduce la concluzia că materialul probator administrat denotă un dubiu în ce priveşte susţinerea Ministerului Public în sensul că s-ar fi încheiat contractul de consultanţă în scopul protejării eventualelor activităţi ilicite ale SC V. SRL, prin intermediul comisarului şef al Gărzii Financiare, S.A. şi că plata prestaţiilor în baza acestui contract reprezintă o dare de mită mascată.

A fost avut în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula "in dubio pro reo" constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen. anterior se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula "in dubio pro reo" este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există şi, totuşi, îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi, deci, inculpatul trebuie achitat.

Revenind la speţa dedusă judecăţii, instanţa de apel a observat că probele administrate în cauză, aşa cum au fost redate mai sus, nu conduc la concluzia certă că inculpatul s-ar fi folosit de contractul de consultanţă încheiat formal de soţia sa cu SC V. SRL pentru a primi în mod repetat mită, sub o formă mascată, de la această societate, în scopul de a nu-şi îndeplini sau a-şi îndeplini în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Deşi, în ultima perioadă, formele infracţiunii de luare de mită au evoluat, aceasta fiind de multe ori acoperită sub forma unor diverse tranzacţii economico-financiare de genul contractelor de consultanţă, circuitelor de compensare sau altor modalităţi, totuşi, s-a constatat că susţinerea parchetului (formulată ca o critică în apel) referitoare la împrejurarea că sumele de bani remise prin intermediul S.G. SRL constituiau, în fapt, o plată pentru ca societatea V.A. să fie încunoştinţată de actele de control care urmau a se efectua, în scopul de a nu fi sancţionată pentru încălcarea normelor în domeniul financiar-fiscal, nu a reieşit dincolo de orice dubiu din probele administrate.

Astfel, s-a reţinut că împrejurarea că societatea V.A. avea organizat compartiment de evidenţă financiar-contabilă, în cadrul căruia lucrau patru persoane, nu justifică neapărat presupunerea că era inutilă încheierea contractului de consultanţă. Acest aspect a fost, de altfel, foarte bine surprins de instanţa de fond, care a concluzionat că existenţa acestui compartiment nu poate atrage automat veridicitatea opiniei acuzării, în condiţiile în care numai dacă se au în vedere rapoartele de lucru întocmite, al căror conţinut se coroborează cu declaraţiile celor care au lucrat în cadrul acestui compartiment, se constată că obiectul consultanţei, dar şi tipul de consultanţă acordată, depăşeşte atribuţiile compartimentului respectiv, care nu puteau viza şi managementul ori derularea afacerilor societăţii, cu privire la care s-a realizat consultanţa, alături de sprijinul acordat în verificarea unor documente.

Nici critica referitoare la împrejurarea că din înregistrarea convorbirilor telefonice a rezultat că reprezentanţii V.A. discutau numai cu inculpatul S.A. şi niciodată cu soţia acestuia, reprezentantul firmei de consultanţă, nu a putut fi reţinută, de vreme ce probele administrate au relevat o cu totul altă situaţie de fapt. În acest sens, a fost avut în vedere că nu sunt de neglijat declaraţiile martorilor S.S., V.S. şi D.S., redate pe larg mai sus şi care au detaliat modalitatea de lucru convenită cu firma de consultanţă ce se desfăşura, potrivit depoziţiilor lor, prin "prezentarea la firmă a administratorului S.A.A., iar alteori a altor persoane desemnate de aceasta, consultaţiile fiind acordate în primul rând compartimentului contabil şi referindu-se la intrările şi ieşirile de materiale şi desfăşurându-se cu reprezentanţii acestui compartiment, dar şi cu gestionarii şi directorii".

Prin urmare, contrar susţinerilor Ministerului Public, s-a reţinut că din probele administrate nu a rezultat dincolo de orice dubiu rezonabil că nu a existat o contraprestaţie din partea SC S.G. SRL pentru sumele de bani încasate. Or, veridicitatea contractului de consultanţă este atestată şi de faptul că, la data de 26 septembrie 2012, Judecătoria Topoloveni a pronunţat Sentinţa comercială nr. 101 în Dosarul nr. 613/828/2012, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.G. SRL, în contradictoriu cu SC M.I.I. SRL (fosta SC V. SRL Topoloveni) şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.568 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, dar şi penalităţi de întârziere, reţinându-se că, în baza contractului de prestări servicii nr. X1 din 3 ianuarie 2006, reclamanta s-a obligat să presteze pârâtei activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, achitate însă doar până în luna octombrie 2008.

Nu în ultimul rând, s-a observat că ultima critică, referitoare la faptul că obiectul contractului îl constituia, în realitate, plata unor sume de bani necuvenite, în scopul ca reprezentanţii V.A. să beneficieze de protecţia inculpatului, în sensul de a fi încunoştinţaţi de actele de control care urmau a se efectua, în scopul de a nu fi sancţionată pentru încălcarea normelor financiar-fiscale, nu poate fi nici ea reţinută.

S-a reţinut că probele administrate au infirmat această ipoteză, în condiţiile în care, din chiar înregistrările convorbirilor telefonice interceptate, a rezultat că, în timpul controlului efectuat la societate în data de 11 august 2008, inculpatul nu doar că nu a înştiinţat reprezentanţii V.A. despre acest control anterior efectuării lui, dar nici măcar nu cunoştea obiectul controlului, ca dovadă că nu se interesa în mod deosebit de această firmă şi de controalele la care era supusă. Faptul că ulterior s-a interesat şi l-a informat de inculpatul A.M. despre obiectul controlului inopinat nu a putut fi interpretat în sensul dorit de acuzare, în condiţiile în care comisarii din cadrul Gărzii Financiare ce au participat la efectuarea controlului şi au fost ulterior audiaţi în instanţă (M.D. şi N.D.I.) au declarat că nu li s-a solicitat să adopte o anumită atitudine în legătură cu această societate, comisarul-şef nesolicitându-le nici măcar ulterior efectuării controlului explicaţii în legătură cu rezultatul acestuia.

Aşadar, nu s-a dovedit împrejurarea că societatea ar fi fost favorizată în mod direct sau printr-o anumită atitudine a inculpatului. De altfel, nici critica potrivit căreia sancţiunile aplicate agentului economic în cauză au fost modice raportat la cifra sa de afaceri, nu a putut constitui o dovadă, de vreme ce sancţiunile în domeniul financiar-fiscal sunt stabilite în mod concret de legiuitor, neavând nicio legătură cu cifra de afaceri a agentului economic sancţionat.

Pe de altă parte, s-a reţinut că la controlul din data de 11 august 2008 în discuţie, firmei SC V. SRL i-a fost aplicată amenda maximă prevăzută de textul de lege incriminator, ceea ce infirmă o dată în plus supoziţiile parchetului, materializate în motivele de apel invocate în cauză.

Raportat la toate aceste considerente, instanţa de apel a concluzionat că nu s-a dovedit în cauză, dincolo de orice dubiu, elementul obiectiv al infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. anterior şi nici latura subiectivă a acestei infracţiuni, motiv pentru care s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului S.A. în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior.

Pentru aceleaşi motive, în mod corelativ, s-a reţinut că nici fapta inculpatului A.M. de dare de mită nu există, soluţia instanţei de fond de achitare a acestui inculpat, în baza aceluiaşi text de lege, fiind temeinică şi legală.

2. Inculpatul S.A. a fost, de asemenea, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori de alte foloase necuvenite, faptă prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul, în calitate de comisar-şef al Gărzii Financiare - Secţia Argeş, respectiv de preşedinte al comisiei de examinare pentru examenul organizat în cursul lunii decembrie 2008, a furnizat fără drept subiectele pentru acest concurs numitei P.D.E.

În urma administrării probatoriilor la instanţa de fond, s-a constatat că, după desemnarea comisiei de organizare a concursului, formată din S.A., în calitate de preşedinte, S.M. şi D.A., membri, conform Deciziilor din 25 noiembrie 2008, s-a procedat la adoptarea măsurilor pentru susţinerea examenului menţionat, în urma căruia urmau să fie ocupate trei funcţii publice de execuţie în cadrul Gărzii Financiare Argeş.

S-a observat, din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat anterior susţinerii examenului, că acesta s-a interesat de ceilalţi doi membri ai comisiei (respectiv, la data de 11 noiembrie 2008, S.A. l-a contactat pe numitul V., pe care l-a întrebat dacă o cunoaşte pe D.A. de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, "că tre să vină la un examen la noi pe aicea", dar şi pe V.M., consilier la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, aceasta din urmă desemnată în comisia de soluţionare a contestaţiilor de această instituţie, justificându-şi întrebarea prin faptul că "să vedem cum facem cu ele, să le aducem, să le trimitem maşină, să le ...", "să ne purtăm civilizat", interlocutorul răspunzând "sigur!, că e ... nici nu-şi bagă nasul").

În dimineaţa examenului, cei trei membri ai comisiei s-au întâlnit în vederea conceperii subiectelor de examinare (potrivit propriilor declaraţii). S-a observat că atât inculpatul, cât şi ceilalţi doi membri ai comisiei de examen au declarat că subiectele trebuiau concepute în două variante, în dimineaţa examenului, în urma consultării celor trei membri ai comisiei.

Că lucrurile nu s-au întâmplat în această manieră, o confirmă probele administrate atât în faza de urmările penală, cât şi la cercetarea judecătorească de la instanţa de fond.

Astfel, martora D.A., reprezentant A.N.F.P şi membru în comisia de examen, a declarat că, în dimineaţa examenului, a venit cu propriile subiecte pe "stick" şi probabil şi în format de hârtie, care ar fi trebuit să se regăsească în documentaţia de examen. A mai declarat că, la momentul la care a ajuns la sediul Gărzii Financiare Argeş, subiectele de examen erau deja făcute în biroul inculpatului S.A. şi nu ştie dacă au fost elaborate în dimineaţa respectivă.

Totodată, martorul S.M., comisar superior în Comisariatul General şi membru în comisie, a declarat că nu a avut subiecte concepute anterior, s-a consultat cu inculpatul S.A. în biroul său, în dimineaţa examenului, dar nu a verificat dacă în plicuri au fost introduse două variante diferite de examinare.

Din verificarea documentaţiei de examen s-a observat că, în realitate, cele două variante de subiecte erau identice, iar materialele pe care martora D.A. pretinde că le-a adus în dimineaţa examenului (cu titlu de variante de subiecte) nu se regăsesc în această documentaţie.

Prin urmare, s-a concluzionat că, în realitate, a fost întocmită o singură variantă de subiecte, introdusă în două plicuri sigilate diferite şi purtând denumiri diferite, Nr. 1 şi Nr. 2, pentru a se crea iluzia de legalitate, subiecte ce nu au fost întocmite de comisie în dimineaţa examenului.

A fost avut în vedere că aceasta constituie o primă premisă pentru deducţia că subiectele au fost elaborate de inculpatul S.A. înainte de ziua examinării şi au fost înmânate numitei P.D.E., candidat la examen pentru ocuparea postului de comisar debutant.

Ultima ipoteză a concluziei amintite a rezultat cu prisosinţă din înregistrările convorbirilor telefonice ale celor doi inculpaţi, redate pe larg în hotărârea instanţei de fond. Dintre acestea, relevantă este convorbirea numitei P.E.D. din data de 9 decembrie 2008 (cu o seară înaintea susţinerii probei scrise), după întâlnirea cu şoferul lui S.A., când a comunicat interlocutorului cele întâmplate, iar la întrebarea acestuia "şi ţi-a dat mai la amănunt?", îi confirmă, spunându-i că "mi-a mai dat încă trei", care "sunt total diferite de alea" şi nu sunt scoase la calculator, ci sunt "de mână", exprimându-şi temerea "ca astea să nu fie în afară de alea, ale lui" la momentul la care se vor face subiectele dimineaţă, dar şi din conversaţia avută la data de 10 decembrie 2008, când este întrebată "şi au fost din alea", iar ea confirmă.

O înţelegere cu inculpatul S.A. în vederea comunicării subiectelor şi acordării unui sprijin la examen, a rezultat şi din discuţia telefonică avută de P.D.E. cu mama sa, la data de 10 decembrie 2008, când aceasta o întreabă "ai mai făcut semn pe lucrare?", dar şi dacă "ai ştiut subiectele?", inculpata eschivându-se să răspundă.

S-a constatat că această variantă susţinută de acuzare este confirmată şi de depoziţiile martorului P.V., şoferul inculpatului S.A., care a arătat că a fost trimis de acesta să se întâlnească cu inculpata P.E.D. în preziua examenului, căreia i-a înmânat o carte, "pe care nu a răsfoit-o" şi nu ştie dacă înăuntru erau însemnări sau foi cu notiţe.

Din toate aceste probe coroborate, instanţa de fond a ajuns în mod întemeiat la concluzia că inculpatul S.A. a sprijinit-o pe P.D.E. în vederea ocupării postului de comisar debutant în cadrul Gărzii Financiare Argeş, căreia i-a furnizat subiectele de examen, folosind în acest fel informaţii care nu erau destinate publicităţii, pe care le-a comunicat unei persoane neautorizate.

S-a reţinut că, deşi a analizat just materialul probator în această privinţă, totuşi, instanţa de fond a apreciat greşit cu privire la inexistenţa laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, s-a observat că textul de lege condiţionează existenţa acestei infracţiuni de îndeplinirea condiţiei privind scopul în care ea să fi fost săvârşită, şi anume "în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri, ori alte foloase necuvenite".

Atunci când legea vorbeşte de foloase necuvenite, ea se referă la sensul de drept comun al sintagmei, în accepţiunea dreptului penal, iar aceste foloase pot fi directe sau indirecte, dar fără a se renunţa la caracterul de plată a prestaţiei funcţionarului. Sensul de folos "indirect" se referă la persoane interpuse, dar tot în ideea recompensării actului făptuitorului.

În aceeaşi ordine de idei, acţiunea inculpatului trebuie, în mod evident, să constituie un contraechivalent al conduitei sale lipsite de probitate. Reciproca acesteia trebuie să aibă caracterul unei plăţi sau al unei răsplătiri în vederea efectuării unui anume act determinat. Chiar dacă legea permite un avantaj patrimonial indirect, acesta trebuie să profite tot inculpatului, deşi în chip mediat.

Aplicând aspectele teoretice la situaţia dedusă judecăţii, s-a făcut în mod întemeiat o legătură între ajutorul acordat inculpatei P.D.E. pentru promovarea examenului de comisar debutant şi ajutorul acordat de numitul U.M.A., profesor universitar fiului lui S.A., să promoveze examenul de doctorat şi să obţină o bursă de studii.

Astfel, din probe a rezultat cu certitudine că P.D.E. este rudă cu U.M.A. Pe de altă parte, fiul inculpatului a promovat examenul la Şcoala Doctorală în cadrul Universităţii L.B. din Sibiu, sub conducerea profesorului U.M.A.

Despre sprijinul reciproc pe care cei doi şi l-au acordat pentru rudele lor, sunt relevante anumite convorbiri telefonice interceptate, al căror conţinut a fost redat în dosarul de urmărire penală:

La data de 18 septembrie 2008, o discuţie între S.A. şi U.M.A. denotă că acesta din urmă se interesa de examen în legătură cu nepoata sa, pentru care S.A. întreabă dacă ar putea "să-i facem noi o vechime aşa de un an, pe undeva, că a lucrat, să-i luăm o adeverinţă, că a desfăşurat", întrucât "ăştia la Bucureşti nu vrea să-mi schimbe postul în ...", din debutant "ne dă expert asistent", iar una dintre condiţii este "un an vechime", S.A. afirmând "să vedem cum facem noi".

În aceeaşi convorbire telefonică, S.A. discută cu interlocutorul său despre B. (fiul său), căruia profesorul i-a dat o carte, pe care să o studieze, urmând ca acesta să-l caute din nou şi să-i dea şi o altă carte, precizându-i lui S.A. că, pe data de 24 octombrie dimineaţa, va avea loc colocviul de admitere.

Mai mult, în perioada în care se derulau procedurile de înscriere la doctorat a fiului inculpatului S.A. şi chiar anterior acestui moment, acesta din urmă a discutat telefonic cu profesorul U.M.A. în legătură cu nepoata acestuia, P.D.E., solicitându-i profesorului să îi comunice fetei "să vină mâine pân la mine! Să discut eu ceva cu ea!", dar şi cu aceasta, cum s-a întâmplat la datele de 19 septembrie 2008 ori 14 octombrie 2008, conversaţii interceptate cu autorizarea Tribunalului Argeş, din care rezultă că femeia s-a întâlnit cu comisarul şef S.A.

Din discuţiile avute de S.A. cu profesorul U.M.A. rezultă că tinerei i-a fost dată bibliografia - "i-am dat bibliografie, i-am dat tot", dar şi că "încercăm s-o facem comisar dacă vom reuşi".

Din toate aceste probatorii, s-a reţinut că se poate cu uşurinţă concluziona că S.A. şi U.M.A. au efectuat unul în favoarea altuia contraprestaţii pentru rudelor lor, fiind evident că sprijinul acordat de inculpat numitei P.E.D. reprezenta o "plată" a datoriei pe care acesta din urmă o avea faţă de profesorul universitar, ce urma să-l ajute pe fiul său să promoveze examenul de doctorat şi să obţină o bursă de studii.

Dovada legăturii între cele două contraprestaţii este convorbirea telefonică purtată de U.M.A. cu o persoană de sex masculin, la data de 13 decembrie 2008, despre succesul inculpatei P.E.D. (interlocutor: "Vai ce realizare! Ptiu, ce-aţi reuşit dumneavoastră!" U.M.A. "Extraordinar! Îţi dai seama?" interlocutor: "Ce-aţi reuşit dumneavoastră?" U.M.A.: " Păi, îţi dai seama cât a costat? Păi da!" Interlocutor: "Vai de mine", U.M.A.: "Acum să dea Dumnezeu să rezolvăm şi cu tine şi pe urmă cu B. acesta. Cu B., că B. trebuie să înveţe. Lasă-l în pisici că nu-nvaţă ... mare ... ce ...").

Raportat la toate aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, inclusiv latura subiectivă a acestei fapte, care a constat în scopul obţinerii unor foloase necuvenite pentru fiul inculpatului, respectiv promovarea de către acesta a examenului la doctorat cu bursă.

Sub acest aspect, s-a reţinut că este lipsită de relevanţă împrejurarea că, faţă de învinuitul U.M.A., s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, deoarece acest fapt nu poate nega săvârşire faptei de către inculpatul ce a fost trimis în judecată şi faţă de care s-au dovedit în totalitate acuzaţiile. De asemenea, este lipsit de relevanţă aspectul că nu s-a solicitat anularea examenului de ocupare a unor funcţii publice la Garda Financiară Argeş, susţinut în decembrie 2008, deoarece acest lucru se poate întâmpla după rămânerea definitivă a hotărârii penale prin care se constată neîndeplinirea condiţiilor de legalitate în legătură cu acesta.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Ploieşti este întemeiat, astfel că, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, a fost admis şi, în urma desfiinţării sentinţei instanţei de fond, a fost rejudecată cauza sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În urma rejudecării, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori de alte foloase necuvenite, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicate, s-a ţinut cont, în primul rând, de principiile şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, dar şi de gradul concret de pericol social al infracţiunii săvârşite, evidenţiat prin prisma circumstanţelor reale - împrejurările şi modalităţile de comitere a acesteia (inculpatul s-a folosit de funcţia publică deţinută şi a uzat de informaţii ce nu erau destinate publicităţii pentru a o ajuta pe inculpata P.E.D. să promoveze concursul de ocupare a postului de comisar debutant, împiedicând în acest fel pe alţi candidaţi, poate mai pregătiţi, să promoveze în mod legal acest concurs).

S-a ţinut cont, totodată, şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale şi deţine funcţia de care s-a folosit în mod ilicit de foarte mulţi ani.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei aplicate, instanţa de apel a apreciat, revenind la lipsa de antecedente penale a inculpatului, că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen. anterior, poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, sens în care a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. anterior referitoare la suspendarea condiţionată a executării. În temeiul disp. art. 82 şi 83 C. pen. anterior, s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale cu privire la această instituţie.

Pentru toate considerentele expuse pe larg mai sus, s-a constatat că apelul inculpatului S.A. în privinţa textului de lege aplicabil achitării sale este nefondat şi a fost respins ca atare.

Inculpata P.D.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea faptei de complicitate la infracţiunea de folosire în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori de alte foloase necuvenite, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la sort. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a observat că, pentru săvârşirea acestei fapte, legiuitorul a instituit condiţia ca făptuitorul să deţină o funcţie publică în baza căreia să aibă acces la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi să permită accesul la aceste informaţii unor persoane neautorizate.

Totodată, a fost avut în vedere că forma de participaţie a complicităţii constă în ajutorul acordat autorului faptei, înlesnirea în orice mod a comiterii acesteia, înainte sau în timpul săvârşirii acesteia, or, în cauză, s-a reţinut că este evident că inculpata P.E.D. nu a acordat ajutor sau înlesnire inculpatului S.A. pentru comiterea faptei reţinute în sarcina lui, ci doar a beneficiat de informaţiile nedestinate publicităţii, în scopul promovării concursului.

Din acest motiv, nu s-a putut reţine fapta de complicitate în sarcina inculpatei, constatându-se că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală sub acest aspect.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul S.A.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, condamnarea inculpatei P.D.E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori de alte foloase necuvenite, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivele scrise şi în susţinerile orale, procurorul a arătat că actele de ajutor date de inculpata P.D.E. se circumscriu unor acte de complicitate morală.

Inculpata l-a încurajat pe inculpatul S.A. să-i ofere subiectele la examenul pe care l-a susţinut, întâlnindu-se în acest scop cu şoferul inculpatului S.A., de la care a primit o carte.

De asemenea, procurorul a susţinut că, în permanenţă, inculpata P.D.E. i-a întreţinut inculpatului S.A. credinţa că, dacă acesta din urmă săvârşeşte fapta, îi produce ei un avantaj şi îşi ajută fiul, care se înscrisese la doctorat, ajutându-l şi pe unchiul inculpatei, pentru ca acesta să-i faciliteze admiterea la doctorat fiului inculpatului S.A.

Ca atare, s-a apreciat că toate aceste elemente constituie acte de complicitate morală, astfel încât, în speţă, s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Acelaşi caz de casare a fost invocat şi în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului S.A. pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv pentru infracţiunea de dare de mită, reţinută în sarcina inculpatului A.M.

Pentru infracţiunea de dare de mită, procurorul face trimitere la serviciile prestate prin SC S.G. SRL Piteşti, care, însă, în realitate, nu au fost prestate, fiind doar o modalitate de a masca mita, în condiţiile în care nu există niciun contract încheiat între aceasta şi SC V. SRL Topoloveni.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi condamnarea inculpaţilor S.A., respectiv A.M. pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora prin actul de trimitere în judecată.

Recurentul inculpat S.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen. anterior.

Prin prisma primului caz de casare, se face trimitere la interpretarea trunchiată a probelor, prezumţia de nevinovăţie nefiind înlăturată cu probe certe.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea caz de casare, a susţinut că nu există elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită întrucât la baza oricărei infracţiuni de corupţie există o sumă de bani sau un interes al funcţionarului.

S-a arătat că în hotărârea primei instanţe se face vorbire de faptul că subiectele au fost date, fără a exista o contraprestaţie, or, în lipsa acesteia, înmânarea unor subiecte de examen nu constituie infracţiune.

Ca atare, a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de luare de mită şi menţinerea soluţiei de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Prin hotărâre "contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de parchet şi de recurentul inculpat S.A., Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs.

Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment procedural, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit o stare de fapt corectă, fundamentată pe ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Cu privire la critica parchetului în sensul reţinerii complicităţii morale pentru inculpata P.D.E., se impune a se avea în vedere următoarele elemente:

Complicitatea morală se caracterizează prin aceea că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întărirea şi întreţinerea intenţiei autorului de a comite o faptă prevăzută de legea penală.

Pot fi considerate acte de complicitate morală înlăturarea ezitărilor, nedumeririlor sau temerilor autorului, întreţinerea unei stări afective de natură a întări hotărârea infracţională, încurajarea autorului în timpul săvârşirii faptei, promisiunea de sprijin, fie în cursul executării, fie după aceea, prin tăinuire şi favorizare, chiar dacă promisiunea făcută nu a fost respectată.

Chiar dacă în cazul complicităţii morale se acţionează asupra psihicului autorului, aceasta trebuie să îmbrace forme concrete, deoarece simpla intenţie, neconcretizată într-o manifestare externă, materială, nu poate cădea sub incidenţa legii penale.

Sintetizând, elementul material al laturii obiective a complicităţii - ca formă de participaţie penală - presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: să se fi săvârşit de către autor o faptă prevăzută de legea penală; să se fi săvârşit de către complice acte de înlesnire sau ajutor la comiterea acelei fapte; contribuţia complicelui să fi folosit efectiv la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

În cauza dedusă judecăţii, astfel cum au reţinut şi instanţele de fond, respectiv apel, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea, în sarcina inculpatei P.D.E., a unei complicităţi morale la fapta reţinută în sarcina inculpatului S.A., aceasta beneficiind doar de informaţiile nedestinate publicităţii pentru a promova concursul la care se înscrisese.

În ceea ce priveşte interpretarea probelor de către instanţa de apel, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că aceasta nu mai poate fi supusă cenzurii, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior fiind abrogat prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte, analiza instanţei de apel este corectă, atât cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului S.A., cât şi cu privire la infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului A.M.

Sub aspectul infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinută în sarcina inculpatului S.A., Înalta Curte constată că aspectele invocate în recursul acestuia nu constituie o încălcare a legii, în sensul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În realitate, recurentul inculpat contestă starea de fapt, interpretarea probelor de către instanţa de apel, care nu pot fi supuse controlului instanţei de recurs.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat S.A. va fi obligat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.M. şi P.D.E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 241 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpaţii A.M. şi P.D.E.

Obligă recurentul intimat inculpat S.A. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.M. şi P.D.E., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 262/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea...  ICCJ. Decizia nr. 280/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2569/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2570/2014. SECŢIA PENALĂ. Cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2571/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 262/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 280/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 281/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2861/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)