ICCJ. Decizia nr. 280/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 280/RC/2014
Dosar nr. 3432/1/2014
Şedinţa publică din 29 octombrie 2014
Asupra recursului în casaţie de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 87 din 2 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, printre alţii de inculpata M.C., respectiv de schimbare a încadrării juridice dată faptei prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep. în fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute, printre alţii, în sarcina inculpatei M.C. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 9 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.
A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate, printre alţii, de inculpata M.C., din fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinuta, printre alţii, în sarcina inculpatei M.C. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
A respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor reţinute, printre alţii, în sarcina inculpatei M.C., din fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în fapta prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
A constatat ca inculpata M.C. nu şi-a mai susţinut cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prev. şi ped. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep., în fapta prev. şi ped. de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata M.C. cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de crimă organizată prev. de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpata la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru săvârşirea complicităţii la evaziune fiscală şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata cercetata sub aspectul savirsirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. a) C. pen. din Legea nr. 87/1994 (două infracţiuni).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata cercetată sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a), lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea instigării la fals material în inscrisuri oficiale.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata M.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a computat timpul prevenţiei de la 19 noiembrie 2004 la 15 martie 2005.
A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. şi în consecinţă a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei totale de 67.887.626.620 ROL reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 26/2001 şi O.G. nr. 92/2003, de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la executarea integrală a prejudiciului (obligaţii fiscale accesorii), suma defalcată în raport de producerea acestui prejudiciu, după cum urmează:
- pentru SC M.S.C. SRL Craiova a obligat inculpaţii P.A., M.C., M.K.A.N., M.A.F. şi A.A.H.H.B. în solidar la plata către partea civilă a sumei de 9.979.940.000 ROL;
-pentru SC G. SRL Filiaşi a obligat inculpaţii P.A., M.C., M.K.A.N., M.H.S.M., M.A.F., E.K.N.H., E.B.N.G.E.S. şi A.A.H.H.B. în solidar la plata către partea civilă a sumei de 19.985.750.020 RON;
-pentru SC C.I. SRL Filiaşi a obligat inculpaţii P.A., A.H.B.M., A.A.S., M.C., M.K.A.N., M.H.S.M., M.A.F., S.A.T., S.W. şi E.K.N.H. în solidar la plata către partea civilă a sumei de 19.547.986.600 ROL;
-pentru SC P.I. SRL Filiaşi a obligat inculpaţii M.C., E.K.N.H., M.H.S.M., M.K.A.N. la plata în solidar către partea civilă a sumei de 18.373.950.000 ROL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 16 aprilie 2004 Banca Naţională a României, Direcţia Supraveghere a sesizat faptul că, în urma desfăşurării acţiunii de supraveghere la Banca T. SA, Sucursala Lipscani au constatat că SC G. SRL Craiova a beneficiat la data de 19 noiembrie 2003, de rambursarea sumei de 19.985.750.020 ROL. Suma obţinută din rambursare a fost apoi transferată în conturile SC E.O.D.C. SRL, fie ridicată în numerar de către o persoană cu numele H.R., fie transferată în contul unei alte firme.
Din cercetările efectuate, a rezultat că şi alte societăţi comerciale având aceiaşi asociaţi au solicitat şi obţinut rambursări de TVA, apreciate ca ilegale, după cum urmează:
La data de 16 ianuarie 2004 SC P.E. SRL a solicitat D.G.F.P. Dolj rambursarea sumei de 18,373 miliarde ROL, sumă aprobată la data de 24 februarie 2004, iar la data de 23 ianuarie 2004 SC P.I. SRL a solicitat D.G.F.P. Dolj suma de 19,547 miliarde ROL, sumă aprobată la data de 23 martie 2004.
Avându-se în vedere că o parte din suma obţinută din rambursări de TVA de SC G. SRL a fost virată în contul SC E.O.D.C. SRL, administrată de inc. P.A., s-au extins cercetările şi asupra firmei SC E. SRL, administrată tot de P.A., stabilindu-se că, în luna septembrie 2003, această firmă a primit în cont în numele SC M.S.C. SRL, suma de 9,9 miliarde ROL, obţinută tot din rambursări, apreciate ilegale, de TVA.
În vara anului 2003, având în vedere că înv. S.A.H. (20 iunie 2003) şi numitul E.T.M.K. au fost arestaţi, iar înv. A.S.N. părăsise România, inc. M.K.A.N., i-a solicitat inc. E.K.N.H., să ia legătura cu inc. A.A.H.H.B., inc. E.B.N.G.E.S. şi B.J. pentru a le cere fotografii tip paşaport, fără a i se preciza scopul. După obţinerea acestor fotografii, inc. E.K.N.H. i le-a dat inc. M.K.A.N., fără a cere lămuriri.
După circa 2 săptămâni inc. M.K.A.N. i-a adus inc. E.K.N.H. trei paşapoarte italiene pe care erau aplicate fotografiile inc. A.A.H.H.B., E.B.N.G.E.S. şi B.J., după cum urmează:
- fotografia inc. A.A.H.H.B. pe paşaportul cu numele G.M.;
- fotografia înv. E.B.N.G.E.S. pe paşaportul cu numele L.P.;
- fotografia înv. B.J. pe paşaportul cu numele C.S.
În prezenţa inc. E.K.N.H., inc. M.K.A.N. i-a dat înc. M.H.S.M. paşapoartele, iar după o lună inc. M.M. , i-a adus inc. M.K.A.N., actele a trei societăţi comerciale înfiinţate pe raza judeţului Dolj, toate înfiinţate în luna octombrie 2003:
- SC G. SRL, din 24 octombrie 2003, având ca asociaţi pe: G.M. (A.A.H.H.B.), L.P.; (E.B.N.G.E.S.), C.S. (B.J.);
-SC P.E. SRL, din 30 octombrie 2003, având ca asociaţi pe G.M. şi L.P.;
-SC C.I. SRL, din 31 octombrie 2003, având ca asociaţi pe G.M. şi C.S.
De precizat că la înfiinţarea societăţilor comerciale inc. M.M. a fost ajutat de martorul S.F. (faţă de care a fost disjunsă cauza).
Sediul social al societăţilor comerciale a fost stabilit în Filiaşi, într-un imobil cumpărat pe identitatea G.M., reprezentat de M.S.K., actul fiind încheiat la Biroul Notarului Public D.F. din Filiaşi, la data de 25 august 2003.
Din cercetări a rezultat că martorul S.F., având paşapoartele italiane asupra sa, a luat legătura cu martorul M.G. funcţionar al Camerei de Comerţ Craiova, unde membru era numitul G.B., spunându-i că l-a trimis G.B. pentru a înfiinţa trei societăţi comerciale, solicitându-i să-l ajute pentru a evita aglomeraţia de la ghişeul Registrului Comerţului. Având în vedere faptul că martorul M.G. se cunoştea atât cu înv. S.F., care se ocupa de toate actele firmelor numitului G.B., cât şi cu acesta din urmă, precum şi faptul că G.B. era membru al Camerei de Comerţ, iar membrii camerei beneficiau de anumite facilităţi, a acceptat solicitarea învinuitului şi astfel că l-a rugat pe martorul M.D.V., funcţionar la registrul comerţului Dolj să se ocupe de îndeplinirea formalităţilor, redactarea cererilor, redactarea actelor constitutive.
Martorul M.D.V. s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor, după care actele i le-a dat martorului M.G., în vederea semnării de către asociaţi. Acesta le-a dat mai departe lui S.F., iar în final au ajuns la martora C.L.A., funcţionar la Registrul Comerţului, care ţinea locul şefului de serviciu, martorul D.P., acesta certificând actele constitutive ale celor trei societăţi comerciale, actele fiind gata semnate la rubrica asociaţi.
Martorul C.G., directorul Registrului Comerţului Craiova a menţionat că martorul M.G. i-a adus actele celor trei societăţi comerciale pentru a le viza, dar nu i-a văzut niciodată pe asociaţii societăţilor. Şi martorii M.G., C.L.A. şi M.D.V. susţin că asociaţii nu au semnat actele constitutive în faţa lor.
Martorul S.F. a declarat cu privire la aceste aspecte, că într-adevăr G.B. îi solicita să se ocupe de formalităţile de la Registrul Comerţului, dar pentru firmele la care era el asociat sau administrator, însă nu exclude că pentru aceste societăţi G.B. să-i fi dat un plic cu acte pentru a i le transmite martorului M.G. să se ocupe de înfiinţarea societăţilor. S.F. a mai susţinut ca de fiecare dată când mergea la camera de comerţ, anterior era stabilit între G.B. şi M.G. ce acte trebuiau întocmite. Mai mult, actele adiţionale la actele constitutive ale celor trei societăţi comerciale au fost întocmite în timp ce el era internat în spital unde a suferit o intervenţie chirurgicală.
La data de 28 septembrie 2002, a fost înfiinţată SC M.S.C. SRL Craiova, având ca asociaţi pe G.S.S.G. şi M.S.K.
Din cercetări a rezultat că dosarul aflat la Registrul Comerţului, pe copia paşaportului cu numele G.S.S.G., este aplicată fotografia înv. S.A.H., iar pe copia paşaportului M.S.K., este aplicată fotografia înv. A.S.N.
În ceea ce priveşte activitatea SC M.S.C. SRL Craiova, din dosarul de rambursare aflat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a rezultat că la data de 13 august 2003, SC M.S.C. SRL Craiova a solicitat rambursarea sumei de 9.979.940.000 ROL, aferente decontului lunii iulie 2003, dar nu în contul său ci în contul SC SC E. SRL, deschis la Banca R.I., Sucursala Voluntari.
Pentru efectuarea controlului fiscal a fost desemnat la data de 28 august 2003 numita N.M., inspector la Serviciul de control fiscal III, al cărei şef de serviciu era G.E.
În aceeaşi zi, 28 august 2003 în sediul Banca R.I., Sucursala Moşilor, a fost surprins în timp ce transfera în conturi din afara României suma de circa 1 milion de dolari S.U.A., martorul C.H. (trimis în judecată prin rechizitoriul 258/P/2003) asupra căruia au fost identificate actele SC E.T. SRL.
Inspectorul N.M., a încheiat procesul-verbal de control datat tot 28 august 2003, care este înregistrat la data de 01 septembrie 2003, în care a menţionat următoarele:
- SC M.S.C. SRL Craiova, este reprezentată de M.S.K. şi are obiect de activitate printre altele şi fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramică.
- Verificarea s-a efectuat la sediul temporar al societăţii din Craiova. Pentru acest sediu s-a încheiat contract de comodat între SC T.I. SRL şi SC M.S.C. SRL; furnizor este SC A.I. SRL; societatea nu a efectuat activităţi, ci numai investiţii, respectiv:
- factura din 02 iulie 2003 în valoare de 18.454.520.000 ROL, din care TVA 2.946.520.000 ROL, având ca obiect o linie automată de preparare a materiei prime pentru fabricarea gresiei S.;
- factura din 03 iulie 2003 în valoare de 29.764.280.000 ROL din care TVA 4.752.280.000 ROL, linie automată de formare a plăcilor de gresie S.;
- factura din 04 iulie 2003 în valoare de 14.287.140.000 RON, din care TVA 2.281.140.000 RON, linie automată de sortare cu verificare electronică, împachetare şi paletare tip S.: nu s-a efectuat plata furnizorului, SC A.I. SRL, societatea a prezentat în timpul controlului certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, al furnizorului SC A.I. SRL, decontul de TVA aferent lunii iulie 2003, înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice sector 2 Bucureşti, la data de din 22 august 2003, din care rezultă că societatea a colectat TVA în luna iulie 2003;
- utilajele se află în custodie până la data de 31 decembrie 2003, în depozitul situat în str. A.I.C., sector 1, aparţinând SC S.I. SRL.
Inspectorul N.M. a stabilit că societatea are drept de rambursare suma de 9.979.940.000 ROL.
La data de 02 septembrie 2003 s-a aprobat rambursarea sumei de 9.979.940.000 ROL, aparţinând SC E. SRL Bucureşti, deschis la Banca T., Sucursala Doamnei Bucureşti.
Din cercetări s-a stabilit că cererea de rambursare a fost susţinută cu documente comerciale fictive, acest fapt rezultând din următoarele aspecte:
- persoana care s-a prezentat sub identitatea de M.S.K. este inc. A.A.H.H.B.;
- societatea SC A.I. SRL Bucureşti, societate furnizoare şi SC S.I. SRL, societate care avea în depozit utilaje achiziţionate, sunt societăţi care funcţionează pe principiul firmelor fantomă, în sensul că:
- nu funcţionează la sediul social declarat, în scopul sustragerii de la efectuarea controlului fiscal;
- nu a depus de la înfiinţare şi până în prezent, la organele fiscale competente declaraţiile privind obligaţiile de plată către bugetul de stat;
- înscrisul din 22 august 2003 nu a fost eliberat de administratorii Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, deci SC A.I. SRL nu a colectat TVA în luna iulie 2003;
- facturile fiscale ale SC A.I. SRL au fost cumpărate la data de 28 iulie 2003, deci au fost antedatate;
- contractul de depozit nu are data la care s-au depozitat utilajele ci numai data la care depozitul trebuia executat, respectiv 31 decembrie 2003. Reprezentantul SC S.I. SRL la încheierea contractului era M.A.M., al cărui paşaport a fost identificat cu ocazia percheziţiei la reşedinţa inc. A.A.H.H.B., având aplicată fotografia sa pe acesta. Acest paşaport, pe care era aplicată fotografia inc. E.B.N.G.E.S., a fost folosit la deschiderea de conturi la Banca T. pentru SC G. SA;
- societatea SC M.S.C. SRL a funcţionat la sediul social declarat numai când a fost efectuat controlul fiscal;
- societatea SC M.S.C. SRL Craiova nu are deschis cont bancar. Expertiza contabilă a constatat că funcţionarii din cadrul D.G.F.P. Dolj nu au respectat prevederile legale referitor la soluţionarea cererii de rambursare astfel:
- decontul lunii iulie a fost înregistrat ulterior cererii de rambursare, deşi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1950/2001, H.G. nr. 598/2002, art. 64 alin. (1) prevede că cererile de rambursare se depun însoţite de deconturile privind TVA.
Concluzia expertului numit s-a coroborat atât cu declaraţia lui S.F. care menţionează că din dispoziţia numitului G.B. depunea iniţial cererea de rambursare direct la martora B.S. şi ulterior se depunea decontul de TVA, cât şi cu declaraţiile altor martori, funcţionari din cadrul Administraţiei Financiare Filiaşi.
Expertul numit a concluzionat că procesul verbal de control fiscal nu este înregistrat şi la registratura contabilităţii controlate, conform O.G. nr. 70/1997 art. 11 alin. (5), alin. (6), art. 12.
Cu privire la acest aspect, expertul parte a emis o opinie separată, menţionând că legislaţia în vigoare nu prevedea că nedepunerea concomitentă a decontului cu cererea de rambursare duce la pierderea dreptului de rambursare a TVA-ului.
2. Organul fiscal nu şi-a exercitat drepturile conferite de reglementările legale privind controlul fiscal, pentru a se asigura de realitatea, legalitatea şi sinceritatea declaraţiilor contribuabilului SC M.S.C. SRL [O.G. nr. 70/1997 art. 1, art. 6 lit. e), art. 8 lit. a), lit. b)].
Şi cu privire la acest aspect expertul parte a emis o opinie interpretabila menţionând următoarele: „faptul că procesul-verbal de control nu a fost înregistrat la contabilitate nu este o condiţie prevăzută de lege ce ar atrage nulitatea acestuia”.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile funcţionarilor fiscali care au efectuat controlul sunt în sensul că după încheierea procesului verbal de control, acesta era predat martorei B.S. pentru avizare, iar din acel moment dosarul nu se mai întorcea la ei pentru a-l duce la unitatea unde a efectuat controlul, astfel că aceste probe se coroborează cu concluziile expertului numit.
S-a stabilit că jurnalul de cumpărări, registrul inventar, balanţa de verificare, registrul jurnal, jurnalul de cumpărare, fişe furnizor, fişă cont, nota contabilă, balanţele de verificare, notele de recepţie şi constatări diferenţe, au fost completate de către martora I.E., la solicitarea înc.M.A.F., S.A.T., şi inc M.K.A.N.
Iniţial această sumă trebuia să ajungă în contul SC E.T. SRL, însă din cauza faptului că la data de 28 august 2003 a fost reţinut martorul C.H., asupra căruia au fost găsite ştampila şi documentele SC E.T. SRL, s-a decis, de către un conducător al grupului infracţional organizat, rămas neidentificat, ca suma să fie virată în contul SC E. SRL Bucureşti.
Din cercetări a rezultat că, până la soluţionarea cererii de rambursare de TVA obţinută de SC M.S.C. SRL Craiova şi în care se solicita ca suma să fie virată în contul altei societăţi decât cea care solicită rambursarea, alte două societăţi se aflau în aceeaşi situaţie, una dintre acestea fiind SC R. SRL Craiova, care a solicitat ca suma să fie virată în contul SC I.U. SRL, astfel că martora B.S., care la acea dată era director al Serviciului de control fiscal, i-a cerut martorului M.I., şef de serviciu, să solicite serviciului juridic un punct de vedere cu privire la legalitatea virării sumei obţinute din rambursare de TVA, direct în contul unei alte societăţi comerciale.
Astfel, la data de 27 august 2003 martorul a semnat o adresă către serviciul juridic prin care solicita cele cerute de martora B.S., adresă ce era deja semnată de directorul adjunct, martorul I.V. şi de directorul general Z.L.
În acea adresă se solicita serviciului juridic să se pronunţe în legătură cu posibilitatea ca Trezoreria Craiova să vireze suma din TVA de rambursat în favoarea firmei SC E.T. SRL.
A doua zi, în 28 august 2003, aflând de arestarea inc. C.H., martora B.S. l-a chemat din nou pe martorul M.I., căruia i-a dat o adresă cu acelaşi conţinut, mai puţin menţiunea ca virarea să fie efectuată în contul SC E. SRL Bucureşti, pe care să o ducă la serviciul juridic pentru a fi semnată de şefa serviciului martora M.M. şi apoi a-i fi adusă.
După acest eveniment, dosarul de rambursare a fost luat de B.S. la ea în birou şi motivând că reprezentantul SC M.S.C. SRL s-a răzgândit, i-a solicitat numitei N.M. să şteargă din dosar cu pastă albă menţiunea din opis privind SC E.T. SRL şi să scrie SC SC E. SRL Bucureşti, apoi a înlocuit toate documentele care vizau SC E.T. SRL cu documentele care vizau SC SC E. SRL Bucureşti.
Cu ocazia audierii numitei N.M. aceasta a confirmat cele descrise mai sus, şi a pus la dispoziţia procurorului în copie, toate documentele care purtau menţiunea SC E.T. SRL Bucureşti, şi care au fost înlocuite din dispoziţia martorei B.S.
Şi numita G.E. a confirmat cele menţionate mai sus.
În susţinerea celor menţionate mai sus martora M.M. a pus la dispoziţia procurorului copia registrului secretariatului Administraţiei Finanţelor Publice Craiova din care rezultă că la data de 27 august 2003 se află înregistrată adresa către serviciul juridic SC M.S.C. SRL, fiind adusă de M.I. precum şi situaţia corespondenţei primite la serviciul juridic, din care rezultă că acea adresă nu a trecut prin registratură.
Martora M.M. confirmă că răspunsul oficiului juridic în legătură cu virarea sumei către SC E.T. SRL este redactat la calculatorul serviciului juridic.
Suma de 9.979.940.000 ROL a fost virată în contul SC E. SRL Bucureşti la data de 02 septembrie 2003.
La data de 03 septembrie 2003 suma obţinută din restituirea ilegală de TVA a fost constituită ca depozit pe perioada 03 septembrie 2003-04 septembrie 2003 şi apoi pe perioada 04 septembrie 2003-05 septembrie 2003.
La data de 05 septembrie 2003 în baza unui ordin de plată suma de 9.979.940.000 ROL, formată din suma rambursată + dobândă la depozitul constituit se restituie inculpatului P.A. cu titlu restituire împrumut creditare societate.
Pentru a ridica în numerar această sumă, inculpatul a redactat în fals un contract de împrumut, pe care l-a prezentat la banca. Iniţial banca nu a fost de acord cu aceste operaţiuni, dar C.I., avocatul inc. P.A., a susţinut în faţa funcţionarului bancar legalitatea contractului întocmit.
Întreaga sumă se virează în contul personal al inc. P.A., deschis la Banca F., de unde este ridicată în numerar de V.C., contabila firmelor inculpaţilor P.A., M.C., M.K.A.N. şi predată ori inc. P.A. ori inc. M.C.
Ordinul de plată, fără număr, datat 05 septembrie 2003 a fost semnat de către P.A.
Inculpatul A.A.H.H.B., a declarat că cererile scrise din dosarul de rambursare nu sunt scrise sau semnate de acesta. Pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti , inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând participaţia sa la faptele unde a fost prezent.
Declaraţia acestuia este susţinută cu declaraţia inc. E.K.N.H., care confirmă cele menţionate, precum şi din probele administrate cu privire la rambursările la care apare ca reprezentant M.M.M., stabilindu-se în cursul urmăririi penale că acesta nu a participat în nici un fel la săvârşirea faptelor care fac obiectul acestui dosar, fiindu-i sustrasă cartea de identitate.
Şi inc. E.K.N.H. a avut o atitudine sinceră astfel încât declaraţiile celor doi pot fi folosite ca mijloc de proba, servind la aflarea adevărului.
Inculpatul M.K.A.N. a avut o atitudine de negare constantă a tuturor faptelor reţinute în sarcina sa. Declaraţiile sale sunt contrazise de declaraţia martorei I.E. care menţionează că documentele care au susţinut cererea de rambursare de TVA depuse de SC M.S.C. SRL Craiova au fost redactate şi completate din dispoziţia inc. M.K.A.N. şi inc. S.A.T., precum şi de declaraţiile inc. A.A.H.H.B. şi E.K.N.H., care declară că toate activităţile le desfăşurau din dispoziţia inc. M.K.A.N., acesta fiind şi cel care îi plătea.
Inculpatul P.A. a declarat că a avut o relaţie de afaceri cu SC M.S.C. SRL Craiova, vânzându-i acestei firme construcţii metalice. Întrebat asupra desfăşurării acestor operaţiuni comerciale, inculpatul a declarat că nu îşi aminteşte de la ce societăţi a cumpărat utilajele, cine a reprezentat societatea, cum a plătit aceste mărfuri, întrucât din extrase de cont, nici ale sale personale şi nici ale SC E. SRL, nu rezultă vreo operaţiune cu SC M.S.C. SRL.
Inculpatul a menţionat că Administraţia Finanţelor Publice Craiova i-a comunicat că SC M.S.C. SRL a solicitat ca banii din TVA să fie viraţi în contul SC E. SRL.
Această apărare este combătută şi de concluziile raportului de expertiză cât şi de constatările Băncii Naţionale a României, Direcţia Supraveghere.
De asemenea, actele depuse iniţial în susţinerea cererii de rambursare erau întocmite în sensul virării sumelor de bani în contul SC E.T. SRL.
Inculpata M.C. a declarat că nu cunoaşte sursa banilor ce intrau în conturile inc. P.A., afirmaţie contrazisă de declaraţiile martorului C.I. din care rezultă că aceasta participa întotdeauna la discuţiile inc. P.A.
Referitor la cesiunea părţilor sociale ale SC E. SRL Bucureşti, s-a reţinut că societatea SC E. SRL Bucureşti a fost înfiinţată de inc. P.A. la data de 25 iulie 2000.
Începând cu data de 17 ianuarie 2002 pe contul deschis de SC E. SRL la Banca F., Sucursala Unirii, avea drept de semnătură inc. P.A., iar acesta a delegat să efectueze operaţiuni, inclusiv ridicarea de numerar pe inc. M.C.
La data de 14 august 2003 la Notarul Public C.A. Brăila s-a prezentat contractul de cesiune datat 12 iunie 2003 prin care inculpatul P.A. a cesionat părţile sociale ale SC E. SRL numitului L.P., contract în baza căruia judecătorul delegat la Registrul Comerţului a admis la data de 18 septembrie 2003, cererea de menţiuni cu privire la schimbarea asociatului societăţii comerciale sus-menţionate.
A fost identificat numitul L.P. în persoana înc. E.B.N.G.E.S., care a declarat că nu a semnat documentele de cesiune, fapt vizibil, că înscrisul nu este semnat de un arab.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 ianuarie 2005 a indicat ca posibil autor al semnăturii cesionarului L.P. pe V.C. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către alţi specialişti din Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică, în baza unor multiple probe de scris, a indicat ca autor al semnăturii cesionarului L.P. pe V.C., angajata inc. P.A. şi M.C.
Ulterior a fost audiată martora B.N., care a declarat că ea a executat semnăturile incriminate, la solicitarea inc. M.C., şefa sa.
Cu toate acestea, concluziile raportului de expertiză criminalistică emis de Laboratorul Interjudeţean au stabilit că nici V.C. şi nici B.N. nu au semnat aceste înscrisuri.
În cele din urmă experţii din Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul Ministerului Justiţiei au stabilit că semnăturile în litigiu au fost executate de B.N., aceste concluzii coroborându-se cu declaraţiile martorei.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la inc. P.A. au fost identificate două ştampile cu impresiunile SC E. SRL, care au fost aplicate pe documente emise după cesiune, ceea ce dovedeşte în plus, că cesiunea a fost fictivă. Astfel, s-a stabilit că ştampila sus menţionată a fost aplicată pe următoarele înscrisuri: decizia asociatului unic al SC E. SRL din 09 octombrie 2003; contract comodat din 01 octombrie 2003, prin care se stabileşte sediul social al SC E. SRL.
Se reţine un motiv în plus pentru cesionarea părţilor sociale ale SC E. SRL de către inc. P.A., cu aportul inc. M.C. şi sprijiniţi de inc. M.K.A.N., şi plata sumei de 1,5 miliarde ROL, stabilită ca amendă contravenţională de către Garda financiară, pentru utilizarea necorespunzătoare a unor facturi privind livrarea de produse petroliere, sancţiune devenită executabilă prin sentinţa civilă nr. 2235 din 27 martie 3003. Această sentinţă a devenit definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Un alt motiv pentru cesiunea părţilor sociale a fost acela că, prin cesionarea fictivă, organele statului erau îndrumate greşit înspre identificarea unei persoane care nu există, totul în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor datorate statului şi ascunderii urmelor infracţiunilor săvârşite, o persoană cu numele L.P. neintrând niciodată în România.
Astfel, în necunoştinţă de cauză, organele de urmărire penală au început urmărirea penală faţă de L.P. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994.
De asemenea, un motiv pentru cesiunea părţilor sociale ale SC E. SRL, este acela că inc. P.A., împreună cu alte persoane, în calitate de acţionari ai SC G.T.I. SA au creat un prejudiciu AVAS de circa 22,197 milioane dolari S.U.A., fapt ce atrăgea exercitarea unei acţiuni de sechestru asigurător. Acest fapt s-a realizat, însă destul de târziu, prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a comercială din data de 03 noiembrie 2003.
În ceea ce priveşte rambursarea de TVA solicitată de SC G. SRL Craiova, s-a constatat că, după înfiinţarea societăţilor comerciale care aveau ca asociaţi cetăţeni italieni, inc M.M. a venit în Bucureşti, luând apoi legătura cu inc. M.K.A.N., pentru întocmirea documentelor necesare rambursării de TVA.
Inc. M.K.A.N. a aluat legătura cu inc. S.A.T. care avea ca angajată pe martora I.E., care întocmise documentele necesare şi pentru alte societăţi comerciale care au obţinut rambursări de TVA (care au făcut obiectul rechizitoriului nr. 165/P/2003).
Inc. E.K.N.H. i-a transportat pe inc. S.A.T. şi pe martorii I.E. şi P.D., la un birou situat în apropierea Băncii R.I., Sucursala Moşilor. După o perioadă de timp inc. S.A.T. l-a chemat pe inc. E.K.N.H. pentru a-i preda documentele întocmite. Acesta a luat documentele şi i le-a predat inc. M.K.A.N., care mai departe le-a predat inc. M.M., iar acesta le-a dus la Craiova.
La data de 05 noiembrie 2003, cererea SC G. SRL Filiaşi prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 19.985.850.020 ROL, aferentă decontului lunii octombrie 2003, solicitând ca suma să îi fie virată în contul deschis la Banca T., Sucursala Lipscani Bucureşti.
În cerere se menţionează că societatea era reprezentată de G.M. Din declaraţia martorului I.C., funcţionar în cadrul Administarţiei Finanţelor Publice Filiaşi, a rezultat că iniţial cererea a fost depusă la Filiaşi fiind înregistrată la data de 3 noiembrie 2003, fără a fi însoţită de decontul de TVA. După ce i-a fost repartizată cererea, martorul s-a deplasat la sediul societăţii, constatând că la acest imobil nu funcţionează nici o societate comercială.
În data de 5 noiembrie 2003 la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Filiaşi s-a prezentat, pentru a depune decontul de TVA o persoană, de sex masculin, iar în momentul în care a dorit să o legitimeze, aceasta a refuzat. Cu ajutorul gardienilor l-a imobilizat, moment în care acesta a apelat o persoană. La scurt timp, martorul S.C., şeful Administraţiei Finanţelor Publice Filiaşi i-a adus la cunoştinţă că a fost sunat de către Z.L., la acea dată directorul general al D.G.F.P. Dolj, care l-a apostrofat textual „Cine este C., zmeul de I., ce faceţi acolo sechestraţi persoane, din cauza voastră mă sună Ministerul de Finanţe”, solicitându-i să lase acea persoană să plece, întrucât toate actele privind soluţionarea cererii de rambursare se afla la directorul general pe masă. După acest eveniment, cererea de rambursare a fost înaintată D.G.F.P. Dolj.
Au fost desemnaţi pentru efectuarea controlului fiscal inspectorii A.G. şi G.E. ultima, şef serviciu control fiscal III.
Controlul s-a efectuat în perioada 7 noiembrie 2003-10 noiembrie 2003, fiind încheiat procesul-verbal datat 10 noiembrie 2003 şi înregistrat în data de 17 noiembrie 2003, consemnându-se următoarele:
- obiectul de activitate efectiv desfăşurat de SC G. SRL, „intermedieri în comerţul cu produse diverse”;
- TVA deductibilă provine din achiziţionarea de la SC S.P.I. SRL Bucureşti de echipamente electronice (aparatură) birotică, conform următoarelor facturi:
- din 29 octombrie 2003 în valoare totală de 70.266.989.100 ROL, din care TVA 11.219.099.100 ROL;
- din 30 octombrie 2003 în valoare totală de 54.906.918.920 ROL, din care TVA 8.766.650.920 ROL.
Marfa a fost lăsată în custodie în depozitul situat în sectorul 4, în baza contractului de custodie din 29 octombrie 2003 încheiat între SC G. SRL Filiaşi şi SC T.E. SRL, cu sediul în com. V., jud. Ilfov.
La data controlului furnizorul nu a fost achitat.
Achiziţionarea echipamentului prezentat anterior a reprezentat o investiţie a societăţii, iar TVA aferentă este deductibilă.
S-a stabilit că în soluţionarea cererii s-au prezentat documente fictive, acest fapt rezultând din următoarele elemente:
- inc. A.A.H.H.B. s-a prezentat în faţa funcţionarilor de la Direcţia generală a Finanţelor Publice Dolj sub identitatea G.M.;
- SC S.P.I. SRL Bucureşti nu funcţionează la sediul social declarat, iar facturile prezentate au fost atribuite SC A.I. SRL şi nu de SC S.P.I. SRL;
- SC T.E. SRL nu funcţionează la sediul social declarat, mai mult, adresa menţionată în com. V., nu există în evidentele Primăriei V.;
- SC T.E. SRL nu a achiziţionat formulare tipizate cu regim special, facturi (comunicare SC D. SA) şi nici nu figurează cu declaraţii privind obligaţii de plată la bugetul de stat;
- imobilul din sectorul 4, nu figurează în evidenţele autorităţilor administrative ale sectorului 4.
Expertiza contabilă efectuată a constatat aceleaşi ilegalităţi comise de funcţionarii D.G.F.P. Dolj, cu privire la soluţionarea cererii de rambursare, respectiv:
- decontul de TVA nu a fost depus odată cu cererea de rambursare;
- procesul-verbal de control nu are număr de înregistrare la SC G. SRL;
- organele fiscale nu şi-au exercitat drepturile conferite de lege pentru a se asigura de realitatea, legalitatea şi sinceritatea declaraţiilor contribuabilului.
Aceste menţiuni, a apreciat instanţa de fond, se coroborează cu declaraţiile martorilor funcţionari ai Administraţiei Finanţelor Publice Filiaşi, respectiv I.C., S.C., precum şi A.G., G.E., C.N. şi N.M. Declaraţiile acestora din urmă sunt în sensul că după ce încheiau procesul-verbal de control îl predau martorei B.S. pentru avizare însă acesta nu se mai întorcea la ei pentru a-l duce la unitatea unde se efectua controlul pentru a-l înregistra, şi nici nu cunoşteau ce se întâmpla mai departe cu acest act de control.
Cu privire la acest aspect, expertul ales a menţionat ca legislaţia în vigoare la acea data nu prevedea obligaţia efectuării de verificări încrucişate respectiv la furnizor, custode sau la organele fiscale de care aceştia aparţin, astfel ca o eventuala solicitare a organelor de control către alte organe financiare de a verifica realitatea documentelor prezentate ar fi condus la prelungirea perioadei de verificare peste termenul de 30 de zile lucratoare prevăzut de lege.
Această menţiune a expertului parte nu se coroborează cu probele administrate, întrucat în cazul celorlalte rambursări care fac obiectul dosarului, termenul de soluţionare este cu mult depăşit.
Martora I.E. a declarat că a completat notele de recepţie, registrul inventar, registrul jurnal, jurnalul pentru cumpărări, balanţe de verificare, susţinând că a completat aceste documente din dispoziţia inc. S.A.T. şi inc. M.K.A.N.
Din declaraţia inc. A.A.H.H.B. şi E.K.N.H. s-a stabilit că, din dispoziţia inc. M.K.A.N., inc. E.K.N.H. s-a deplasat la Craiova cu inc. A.A.H.H.B., care avea asupra sa paşaportul italian cu numele G.M. La intrarea în Craiova, au fost aşteptaţi de S.F. Acesta i-a preluat cu autoturismul său de teren şi i-a condus într-o localitate situată la circa 20 km de Craiova. Aici, într-un imobil a urcat inc. A.A.H.H.B., însoţit de S.F., la scurt timp au urcat două persoane despre care nu ştia cine sunt şi ce căutau acolo.
Le-a văzut scriind ceva, în prezenţa lui S.F., timp în care inc. A.A.H.H.B. stătea în bucătărie. După circa 30 de minute toţi trei s-au întors în Craiova, la locul unde au parcat autoturismul inc. E.K.N.H., iar apoi s-au deplasat la Bucureşti.
La circa două zile, inc. M.K.A.N. i-a dat inc. E.K.N.H. suma de 200 dolari S.U.A. pentru a fi înmânată inc. A.A.H.H.B. pentru serviciile prestate.
Întrucât inc. E.K.N.H. a fost angajatul permenent al inc. M.K.A.N., fiind plătit cu 500 dolari S.U.A./lună, acesta nu a beneficiat de o plată pentru acest serviciu efectuat.
G.E. şi A.G. a confirmat că la control a participat şi S.F., care s-a recomandat ca fiind şoferul firmei, acesta le-a ajuns din urma, iar anterior B.S. le-a transmis că îi va ajunge din urma şoferul firmei care le va direcţiona către sediul firmei.
Aceasta a mai susţinut că unul dintre administratori, care era prezent, vorbea bine româneşte.
Această declaraţie s-a coroborat cu declaraţiile inc. A.A.H.H.B. şi E.K.N.H. De asemenea şi S.F. a confirmat cele menţionate mai sus, precizând că a acţionat în calitate de angajat al numitului G.B., executând dispoziţiile acestuia. Martorul S.F. a mai precizat că, de fiecare dată când era trimis de G.B., pentru rambursări de TVA, acesta împreună cu B.S. stabileau detaliile necesare, apoi el primea de la G.B. cererea prin care se solicita rambursarea, pe care o ducea direct la B.S. în birou. După un timp, G.B. îi spunea sa se pregătească intrucat vin „băieţii” lui M., din Bucureşti. În ziua în care aceştia soseau, primea un telefon de la B.S., pentru a-l chema la birou la ea, apoi aceasta chema unul dintre inspectori şi îi spunea unde să-i conducă la sediul unde se efectua controlul. Având în vedere starea sa de sănătate care îi afectează memoria, S.F., nu exclude ca faptele să se fi desfăşurat aşa cum au declarat martorii şi inculpaţii.
Din declaraţia martorului S.C. confirmată de ceilalţi martori, funcţionari ai Administraţiei Finanţelor Publice Filiaşi, a rezultat că în data de 17 noiembrie 2003 a fost sunat de către numitul Z.L., directorul general al Direcţiei Generale al Finanţelor Publice Dolj că în cursul aceleiaşi zile va sosi la Administraţia Finanţelor Publice Dolj B.S. care la acea dată era director executiv pentru a aduce dosarul cu rezultatul controlului efectuat la SC G. SRL, cu recomandarea de a întocmi documentele premergătoare emiterii ordinului de plată către societate cu motivarea că solicitantul cererii de rambursare este un investitor în legătură cu care este şi dumnealui presat de şefii din minister.
În aceeaşi zi, la ora 10:00 a venit martora B.S., care i-a prezentat dosarul de rambursare împreună cu procesul-verbal de control. Până la întocmirea tuturor documentelor necesare virării banilor B.S. a aşteptat în biroul său.
De menţionat că până la această rambursare, funcţionari din Administraţia Finanţelor Publice Filiaşi nu mai întocmiseră documente pentru rambursare de TVA pentru o sumă aşa de mare, astfel încât martorul S.C., a verificat de mai multe ori actele încheiate.
După ce inc. E.K.N.H. şi A.A.H.H.B. s-au întors de la Craiova, inc. M.K.A.N. l-a sunat pe C.I. (avocat), care colabora cu Biroul Notarului Public C.A. Brăila, în vederea întocmirii unor procuri.
Apoi inc. M.K.A.N. l-a sunat pe inc. E.K.N.H. şi i-a cerut să ia legătura cu inc. A.A.H.H.B. şi cu inc. E.B.N.G.E.S. pentru a-i duce la notariat să semneze mai multe documente.
În zona menţionată, inc. M.K.A.N. i-a dat inc. E.K.N.H. un paşaport italian cu identitatea G.M. pe care era aplicată fotografia inc. A.A.H.H.B., pe care urma să îl înmâneze inculpatului la notariat.
Împreună cu inc. A.A.H.H.B., inc. E.K.N.H. s-a deplasat la Biroul Notarului Public C.A. Brăila unde erau aşteptaţi de către av. C.I. Înainte de a intra în notariat inc. E.K.N.H. i-a înmânat inc. A.A.H.H.B. paşaportul menţionat, sub identitatea G.M., inc. A.A.H.H.B. s-a prezentat în faţa notarului public C.A. Brăila, unde s-a încheiat procura din 11 noiembrie 2003 prin care era împuternicit inc. E.B.N.G.E.S. care a folosit identitatea M.A.M., să reprezinte societatea SC G. SRL, în relaţiile cu băncile.
Pentru această activitate inc. A.A.H.H.B. a primit de la inc. E.K.N.H. suma de 100 dolari S.U.A.
În data de 13 noiembrie 2003 inc. M.K.A.N. i-a solicitat inc. E.K.N.H. să ia legătura cu inc. E.B.N.G.E.S. pentru a-l chema la bancă în vederea deschiderii de conturi.
Toţi trei s-au întâlnit în faţa Băncii T., Sucursala Lipscani. Inc. M.K.A.N. a intrat singur în bancă, unde a luat legătura cu martora C.L., şef serviciu, pe care o cunoştea de mai mult timp, când aceasta avea aceeaşi funcţie la Banca T., Sucursala Amzei, unde a desfăşurat anterior operaţiuni pe contul altor firme, căreia i-a precizat că prietenii săi doresc să deschidă cont la această bancă. Martora i-a solicitat să-i prezinte, moment în care inc. M.K.A.N., prin telefon, i-a solicitat inc. E.K.N.H. să-l trimită în bancă pe E.B.N.G.E.S.
În ziua de 19 noiembrie 2003 pe contul SC G. SRL deschis la Banca T. este împuternicit martorul B.J.A. care s-a prezentat sub identitatea falsă H.R., însă cel care efectuează operaţiunile pe cont este inc. E.B.N.G.E.S., sub identitatea falsă menţionată mai sus.
Această persoană a fost recomandată inc. M.M. de către martorul G.K. În aceeaşi zi SC G. SRL, obţine de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj suma de 19.985.750.020 ROL, cu titlu de rambursare TVA, şi se virează în contul deschis la Banca T., Sucursala Lipscani.
A doua zi, se transferă în contul SC E.O.D.C. SRL suma de 10,9 miliarde ROL, fracţionată în 10 tranşe a câte 499.000.000 ROL (total 4,9 miliarde ROL şi 3 tranşe a câte 2 miliarde ROL, total 6 miliarde ROL).
În baza unui ordin de plată semnat de inc. P.A. în data de 24 noiembrie 2003, suma de 5,2 miliarde ROL se transferă în contul SC S. SRL deschis la Banca F., Sucursala Unirii. În aceeaşi zi se efectuează schimbul valutar, rezultând suma de 151.900 dolari S.U.A.
În baza unor documente false, suma se transferă în contul SC G.W.H. LTD, deschis la Banca W.P.L.
La data de 21 noiembrie 2003, se transferă şi restul sumei, de 4,8 miliarde ROL tot în contul firmei SC S. SRL, sumă care va fi schimbată în dolari S.U.A., rezultând 140.000 doalri S.U.A., fiind apoi transferată tot în acelaşi cont al SC G.W.H. LTD.
Ordinele de plată fără număr, datate 24 noiembrie 2003 şi 25 noiembrie 2003 prin care SC E.O.D.C. SRL, transfera către SC S. SRL suma de 5,2 miliarde ROL şi respectiv 4,8 miliarde ROL au fost semnate de inc. P.A.
Din cercetări au rezultat următoarele:
- SC S. SRL nu figurează în evidentele Autorităţii Naţionale a Vămilor cu operaţiuni de import-export.
- SC S. SRL nu funcţionează la sediul social declarat, în vederea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate statului.
- împuterniciţi pe contul deschis de SC S. SRL la Banca F. au fost următoarele persoane: A.B.A. (trimis în judecată prin rechizitoriul 319/P/2003) sub identitatea Y.L.Y.; K.A.Y. (trimis în judecată prin rechizitoriul 319/P/2003) sub identitatea M.M.A.; A.N. sub identitatea C.V.
La data de 8 octombrie 2002 C.C., în calitate de împuternicită a solicitat la Registrul Comerţului preschimbarea certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală.
În baza autorizaţiei de percheziţie din 2 noiembrie 2004 emisă de Tribunalul Bucureşti, la adresa din Bucureşti, sector 1, sediul grupului de firme care fac parte din grupul M. condus de inc. O.H., au fost identificate următoarele:
- cărţi de identităţi false, în original, pe numele C.V. şi P.A.A.;
- un dosar ce conţine documente aferente livrărilor efectuate de SC S. SRL şi SC R.C. SRL;
- swift-uri aferente viramentelor externe efectuate de SC S. SRL din 14 decembrie 2004, SC B. SRL din 23 ianuarie 2002;
- cărţi vizită cu menţiunea SC S. SRL, privind contul în ROL deschis la Banca T.;
- un înscris format A4 pe care sunt menţionate numele, codul fiscal şi asociatul unui număr de 15 societăţi comerciale printre care şi SC S. SRL.
Persoana împuternicită să efectueze operaţiunile de schimb valutar şi transfer în contul SC G.W.H. LTD, era martora C.C., angajată a grupului M., aceasta efectuând aceste operaţiuni din dispoziţia lui O.H.
Din rulajul contului SC S. SRL, a rezultat că prin cont se efectuau operaţiuni de ridicări de numerar a sumelor transferate din firmele grupului M. (SC R.B. SRL, SC A.C. SRL, SC M.E. SRL etc.)
În perioada 19-25 noiembrie 2003, suma de 8 miliarde ROL apare ca fiind ridicată în numerar de către persoana care s-a prezentat sub identitatea falsă H.R., în fapt martorul B.J.A., iar restul sumei este virată în contul SC T.C.I. SRL. Persoana care s-a prezentat sub identitatea H.R. a folosit un act de identitate falsificat, atât în ceea ce priveşte fotografia titularului cât şi a altor elemente de identificare. A fost identificat adevăratul H.R., care a declarat ca persoana necunoscută i-a sustras din vestiarul unităţii unde lucra, buletinul de identitate.
Cu privire la împrejurările folosirii actului de identitate falsificat pe numele H.R., martorul B.J.A., cetăţean albanez, care a urmat cursurile unui liceu din România şi cunoaşte bine limba română scris, vorbit declară următoarele: „La sfârşitul anului 2003 i-a solicitat martorului G.K. să-i obţină ceva de muncă, întrucât nu are bani, iar acesta i l-a prezentat pe inc. M.M. Inculpatul i-a solicitat 2 fotografii şi o copie a paşaportului, promiţându-i că îl angajează sau îl ajută să plece în Iran. Pentru aceasta i-a spus că are nevoie de un extras de cont dintr-o bancă, dar că întrucât este cetăţean străin nu i se va aproba astfel că va aranja el pentru a-i obţine un act cu identitatea română. După ce acesta l-a condus la Banca T. nu a semnat nişte documente, despre care nu cunoaşte nimic, împreună cu el şi cu inc. E.K.N.H. s-a deplasat la un notariat din apropierea Băncii T. unde a semnat documente în numele lui H.R. După un timp inc. M.M. i-a spus că nu îl mai poate ajuta să plece în Iran şi nici nu l-a angajat. Declaraţiile sale se coroborează cu declaraţiile martorului G.K. şi ale inc. E.K.N.H.”.
Fiindu-i prezentate documentele de la Banca T., respectiv cererea pentru depunerea specimenului de semnătură şi de la Notariatul public C.A. respective actele în baza cărora este numit administrator la SC E.O.D.C. SRL, martorul B.J.A. îşi recunoaşte atât scrisul cât şi semnătura aplicate pe aceste documente.
C.I. îl indică pe inc. P.A. ca fiind cel care a recomandat pe acea persoană ca având calitatea de administrator al SC E.O.D.C. SRL.
În legătură cu cesiunea părţilor sociale ale SC E.O.D.C. SRL, s-a constatat că, la data de 23 ianuarie 2003 inc. P.A. a înfiinţat SC E.O.D.C. SRL.
După ce săvârşeşte infracţiuni prin intermediul acestei societăţi comerciale, la fel ca şi în cazul SC E. SRL, inc. P.A. a dorit să scape de aceste societăţi, dar numai scriptic, el continuând să deţină controlul asupra acestora şi să obţină în mod ilegal mari sume de bani, fără a declara aceste venituri.
Astfel, inc. P.A. a solicitat avocatului C.I. să-l ajute în acest scop, fapt acceptat de acesta.Avocatul a luat legătura cu numitul G.R.N., care, la data respectivă era funcţionar în cadrul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi îi cere să-i găsească o persona străină, dispusă să cesioneze părţile sociale ale SC E.O.D.C. SRL.
Numitul G.R.N., la solicitarea martorului A.Z.Y., s-a ocupat de cesionarea părţilor sociale ale SC T.M. SRL, SC L. SRL, SC L.M. SRL şi SC P.G. SRL.
Martorul A.Z.Y. i-a dat numitului G.R.N. copii după paşapoartele martorilor G.G. şi G.N., precum şi mai multe coli format A4 semnate de cei doi.
Întrucât nu a folosit toate colile semnate de martorii G.G. şi G.N., numitului G.R.N. a dat numitului C.I., copii ale paşapoartelor celor doi martori, precum şi câteva coli semnate de aceştia în alb.
Avocatul C.I., care a fost angajat anterior la Biroul Notarului Public C.A., a redactat un act de cesiune prin care inc. P.A., cesionează părţile sociale martorilor G.G. şi G.N., după care îl preda inc. P.A. pentru a semna la rubrica cedat, şi apoi îl prezintă Biroului Notarului Public C.A. la data de 3 noiembrie 2003.
Ulterior, la acelaşi birou notarial s-au dat încheieri de dată certă şi pentru următoarele înscrisuri: act adiţional la actul constitutiv al SC E.O.D.C. SRL înregistrat în data de 10 noiembrie 2003, declaraţie G.N. înregistrată în data de 10 noiembrie 2003, specimen de semnătura a administratorului G.G., înregistrat în data de 25 noiembrie 2003.
Aspectele sus menţionate au fost depuse la Registrul Comerţului de către C.I. prin stagiarul său, iar la data de 26 noiembrie 2003, judecătorul delegat, admite cererea de menţiuni privind schimbarea asociaţilor SC E.O.D.C. SRL.
La data de 25 octombrie 2003, Notarul Public C.A. a certificat faptul că în faţa sa s-a prezentat G.G. şi a depus specimen de semnătură.
Constatările tehnico-ştiinţifice dispuse în cauză, au stabilit că numai declaraţia lui G.N. şi specimenul de semnătură al lui G.G. privind cesiunea SC E.O.D.C. SRL au fost semnate de G.N. şi respectiv G.G., iar în cazul celorlalte cesiuni, în care apar ca asociaţi G.G. şi G.N., apar ca fiind semnate de către cei doi martori următoarele înscrisuri: Cu privire la SC L.M. SRL: act adiţional la actul constitutiv al SC L.M. SRL, declaraţie G.G., hotărâre AGA.
Cu privire la SC T.M. SRL: actul adiţional la actul constitutiv, hotărâre AGA, declaraţie pe propria răspundere G.G.
Cu privire la SC L. SRL, actul adiţional la actul constitutiv hotărâre AGA.
Aceste concluzii ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifice se coroborează cu declaraţiile martorilor G.G. şi G.N. şi ale martorilor A.Z.Y., E.G.M. şi E.G.A.
La data de 30 ianuarie 2004, la Biroul Notarului Public C.A., s-a dat data certă unei procuri nedatate, prin care G.G. şi G.N. îl împuternicesc ca administrator al SC E.O.D.C. SRL pe H.R.
Cu privire la acest aspect, C.I. a declarat că inc. P.A. i-a adus la cunoştinţă ca cei doi cetăţeni moldoveni, îl vor numi ca administrator pe H.R. şi să se ocupe el de îndeplinirea formalităţilor.
Numitul C.I., a susţinut că, actele adiţionale ale SC E.O.D.C. SRL privind numirea noului administrator le-a luat gata semnate de la inc. P.A., apoi s-a deplasat la biroul Notarului Public C.A., unde la scurt timp persoana în cauză a fost adusă pentru specimenul de semnătură care se depune la Registrul Comerţului, de către inc. E.K.N.H. Inc. E.K.N.H. declară că persoana în cauză a fost recomandată de către martorul G.K., la solicitarea inc. M.M. Martorul confirmă cele relatate de inc. E.K.N.H., precizând că inc. M.M. i-a solicitat o persoană fără venituri, pentru a lucra pentru el. El l-a recomandat pe J. pe care l-a cunoscut întâmplător într-un bar, după care nu ştie ce s-a mai întâmplat.
După ce martorul B.J.A. care s-a prezentat în faţa Notarului Public sub identitatea H.R. şi a semnat în faţa notarului public, numitul C.I., a dat actele adiţionale şi specimenul de semnătură martorului A.A.I. pentru a le depune la Registrul Comerţului.
Martorul A.A.I., a declarat ca certificatul constatator al înscrierii de menţiuni, obţinut de la Registrul Comerţului l-a lăsat la biroul C. pentru inc. M.C. A văzut persoana care s-a prezentat sub identitatea falsă H.R., de mai multe ori la Barul Carlton, dar nu ştie cum o cheamă.
Pe contul deschis de SC E.O.D.C. SRL la Banca F., Sucursala Doamnei figurează cu drept de semnătură de la data de 3 octombrie 2003 inc. P.A., iar inc. M.C. figurează ca delegată.
Înscrisurile prin care se ridică în numerar sume din contul SC E.O.D.C. SRL, datate 19 noiembrie 2003, 20 noiembrie 2003, 21 noiembrie 2003, 24 noiembrie 2003, au fost semnate de către M.C. la rubrica „AM PRIMIT” şi de către P.A. la rubrica „SEMNĂTURA ŞI ŞTAMPILA TITULARULUI”.
Se reţine astfel că cesiunea părţilor sociale ale celor două societăţi: SC E. SRL şi SC E.O.D.C. SRL a fost efectuată de către P.A. în mod fictiv, fiind ajutat în acest scop şi de M.C.
Cesiunea fictivă rezultă şi din extrasul de cont şi documentele aferente operaţiunilor pe contul SC E.O.D.C. SRL, după cum urmează:
La data de 7 noiembrie 2003 contul SC E.O.D.C. SRL deschis la Banca F., Sucursala Doamnei este alimentat de către SC R.U. SRL, administrată de către înv. P.D.A., în mod fracţionat, în fracţii de 490.000.000 ROL, cu suma de 5,3 miliarde ROL.
În aceeaşi zi, suma de 4,470 miliarde ROL este ridicată, în numerar de către inc. M.C. cu titlu restituire împrumut firmă.
Banca Naţională a României, Direcţia Supraveghere a constatat că, contractul fără număr din data de 1 noiembrie 2003 în valoare de 5 miliarde ROL, încheiat între P.A. şi SC E.O.D.C. SRL, utilizat ca document justificativ de retragere a fondurilor, nu a generat operaţiuni de încasare a acestui împrumut.
Numitul C.I. a susţinut ca inc. P.A. i-a cerut să întocmească mai multe contracte de împrumut, prin care el îşi credita firmele sale, după care acesta le prezenta băncii în vederea ridicării de numerar.
Cu privire la firma SC R.U. SRL s-a stabilit că cesiunea părţilor sociale ale acestei societăţi a fost efectuată tot la Biroul Notarului Public C.A., iar înv. P.D.A. s-a prezentat la notar însoţit de inc. S.A.T.
Au fost interceptate convorbirile telefonice dintre inc. M.K.A.N. şi numitului C.I., stabilindu-se astfel implicarea celor doi în această cesiune. Astfel la data de 7 mai 2004, în ziua în care are loc cesiunea părţilor sociale ale SC R.U. SRL, cei doi discută despre vânzarea unei firme şi despre posibilitatea de a efectua actele fără prezenţa persoanei care va cesiona. De asemenea discută despre comisionul care trebuia plătit.
La data de 12 noiembrie 2003, contul SC E.O.D.C. SRL, deschis la Banca F., Sucursala Doamnei, este alimentat de către SC R.U. SRL prin trei ordine de plată, cu suma totală de 1,1 miliarde ROL (400.000.000 ROL, 400.000.000 ROL, 300.000.000 ROL). În aceeaşi zi suma de 1,094 miliarde ROL este ridicată în numerar de către inc. M.C.
În cazul acestei operaţiuni, Banca Naţională a României, Direcţia Supraveghere nu a identificat nici un document justificativ, în baza căruia s-a efectuat operaţiunea.
La data de 26 noiembrie 2003, din sumele încasate de la diferite societăţi comerciale, în baza a două ordine de plată, din contul SC E.O.D.C. SRL sunt transferate în conturile SC P.A. SRL, cu titlu de avans, sumele de 470.000.000 ROL şi 450.000.000 ROL în total de 920.000.000 ROL.
Pe data de 27 noiembrie 2003, în baza a două ordine de plată sunt transferate din contul SC E.O.D.C. SRL, în contul SC G. SRL, sumele de 477.000.000 ROL şi respectiv 460.000.000 ROL, în total 937.000.000 ROL.
Suma a fost schimbată în dolari S.U.A., rezultând 27.500 doalri S.U.A. şi apoi transferată în contul SC L.P.C. LTD deschis la Banca C.E.I. Budapesta.
În data de 3 decembrie 2003, în baza a 3 ordine de plată sunt transferate din contul SC E.O.D.C. SRL în contul SC G. SRL, sumele de 499.000.000 ROL; 499.000.000.000 ROL, 401.500.000 ROL în total 1.399 miliarde ROL.
Sumele au intrat în contul SC G. SRL, deschis la Banca T., la data de 4 decembrie 2003, fiind apoi schimbate în dolari S.U.A. (împreună cu o altă sumă de 350.000.000 ROL provenită dintr-o altă operaţiune) în cuantum de 49.500 dolari S.U.A. şi transferată în contul SC L.P.C. LTD, deschis la Banca C.E.I. Budapesta, în baza unor înscrisuri false, întrucât SC G. SRL nu figurează în baza de date a Direcţiei Generale a Vămilor cu operaţiuni de comerţ exterior. Cu privire la transferurile efectuate în contul SC L.P.C. LTD, deschis la Banca C.E.I. Budapesta, s-a stabilit ca, acest cont a fost deschis de către martorul P.D., din dispoziţia inc. S.A.T., prin acest cont efectuandu-se operaţiuni de spălare a banilor proveniţi din diferite infracţiuni săvârşite de administrării altor societăţi comerciale.
În data de 5 decembrie 2003 în contul SC G. SRL a fost transferată suma de 80.500.000 ROL, din contul SC E.O.D.C. SRL.
În data de 8 decembrie 2003 în contul SC G. SRL a fost transferată suma de 775.000.000 ROL (387.000.000 ROL şi respectiv 388.000.000 ROL), tot din contul SC E.O.D.C. SRL.
Din această sumă, în aceeaşi zi s-a schimbat în dolari S.U.A. suma de 642.884.679 ROL rezultând suma de 19.350 dolari S.U.A. şi s-a transferat în contul SC L.P.C. LTD deschis la Banca C.E.I. Budapesta.
În data de 10 decembrie 2003, în baza a 4 ordine de plată au fost transferate în contul SC C.I.A. SRL sumele de 499.000.000 ROL, 398.000.000 ROL, 499.000.000 ROL, 147.500.000 ROL, în total 1.543.500.000 ROL.
În data de 11 decembrie 2003, din contul firmei SC C.I.A. SRL, din suma transferată din SC E.O.D.C. SRL, se transferă suma de 704.000.000 RON, în contul SC M.C.P. SRL, iar restul de 840.000.000 ROL se transferă în acelaşi cont, în data de 12 decembrie 2003, de unde sumele sunt ridicate în numerar, cu titlu plăţi persoane fizice, achiziţii produse agricole. Acest transfer este o legătură în plus dintre inc. P.A. şi înv. O.H., întrucât cele două societăţi comerciale au fost folosite de acesta în relaţiile cu firmele sale SC M.G. SA. Aceste societăţi fac obiectul unui alt dosar din cadrul D.I.I.C.O.T.
Din extrasul de cont şi documentele aferente emise de SC E.O.D.C. SRL, semnate de P.A. şi după data actului de cesiune a părţilor sociale, a rezultat clar, controlul pe care acestea îl exercită atât asupra societăţii SC E.O.D.C. SRL, cât şi asupra SC G. SRL.
Banca Naţională a României, Direcţia Supraveghere a stabilit că operaţiunile pe contul SC E.O.D.C. SRL nu reflectă o activitate economică propriu-zisă, având caracteristicile unui cont de transfer, în condiţiile în care, sumele încasate de la diferite societăţi comerciale, sunt fie transferate mai departe cu titlu avans marfă, fie retrase în numerar, pentru restituirea unor împrumuturi, deşi din activitatea desfăşurată nu rezultă că fondurile respective au fost puse la dispoziţia societăţii.
S-a avut în vedere şi faptul că la data de 14 decembrie 2003, împuternicit pentru a ridica facturi pentru SC E.O.D.C. SRL este martorul D.D., angajat al inc. M.C. şi P.A., iar la data de 15 ianuarie 2004, tot în numele SC E.O.D.C. SRL, a ridicat facturi martorul A.A.I., stagiar al av. C.I., avocatul inc. P.A. şi M.C., deşi pe împuternicire apare ca administrator al firmei G.G.
În aceste facturi apar ştampilele SC E.O.D.C. SRL, ceea ce înseamnă că la datele respective stampila era încă în posesia inc. M.C. şi a inc. P.A.
În legătura cu rambursarea de TVA solicitată de SC P.E. SRL, s-a constatat că la data de 16 ianuarie 2004, SC P.E. SRL Filiaşi, solicită D.G.F.P. Dolj rambursarea sumei de 18.373.950.000 ROL, eferentă decontului pe luna decembrie 2003 în contul deschis la Banca T., Sucursala Lipscani.
Pentru efectuarea controlului au fost desemnate G.E., şef serviciu III, şi C.N. consilier.
Societatea a fost verificată în perioada 19-24 februarie 2004, fiind încheiat procesul-verbal datat 24 februarie 2004, constatându-se următoarele:
- controlul s-a efectuat în prezenţa numitului M.M.M., împuternicit prin procura din 8 februarie 2004, autentificată la Biroul Notarial Public S.S.;
- societatea a fost înfiinţată la data de 30 octombrie 2003, având ca asociaţi pe G.M. şi L.P.
- TVA deductibilă provenea din achiziţionarea de la SC S.P.I. SRL Bucureşti a următoarelor linii tehnologice şi în baza facturilor: din 8 decembrie 2003, privind o linie automată de preparare a materiei prime pentru fabricarea gresiei şi faianţei cu o valoare totală de 45.820.950.000 ROL, din care TVA 7.315.950.000 ROL; din 9 decembrie 2003 privind două linii automate de formare, uscare, glazurare, sortare şi împachetare a plăcuţelor de faianţă şi gresie, în valoare totală de 69.258.000.000 ROL, din care TVA 11.058.000.000 ROL;
- până la data controlului societatea a achitat furnizorului suma de 570.000.000 ROL;
- cele trei linii tehnologice au rămas în custodie la furnizor, la adresa din Bucureşti, conform procesului-verbal de custodie datat 11 februarie 2004;
- pe perioada verificării, societatea nu a înregistrat venituri, deci nu a colectat TVA, activitatea constând în achiziţionarea celor 3 linii tehnologice.
Din cercetări a rezultat că în susţinerea cererii de rambursare s-au prezentat documente fictive, acest fapt rezultând din următoarele elemente:
- procura prin care este împuternicit M.M.M. este falsă, nefiind eliberată de Biroul Notarului Public S.S.
- SC S.P.I. SRL Bucureşti nu are depozit (punct de lucru) în str. A., nu deţine utilaje la acea adresă, aici funcţionând alte două societăţi.
- SC S.P.I. SRL nu funcţionează la sediul social declarat, str. R., sector 2 (comunicare A.N.A.F. din 16 aprilie 2004). S-a stabilit că aici locuieşte numitul H.W. (inc. în Dosarul nr. 359/P/2004).
- facturile au fost eliberate pentru SC A.I. SRL, iar nu pentru SC S.P.I. SRL.
La data de 24 februarie 2004, suma de 18.373.950.000 ROL, obţinută din rambursare de TVA s-a virat în contul SC P.E. SRL, deschis la Banca T., sucursala Lipscani Bucureşti.
Cu privire la acest aspect, numita G.E. a declarat că S.F. a venit la ea în birou, spunându-i că a venit să îi transporte la efectuarea controlului fiscal, care s-a desfăşurat la sediul din Filiaşi, în prezenţa unei persoane care s-a legitimat cu CI. pe nume M.M.M., acestea fiind împuternicit în baza unei procuri notariale.
I-a solicitat persoanei M.M.M. să facă o copie a actului de identitate pentru a o depune la dosar, astfel că acesta a ieşit din imobil pentru a face copie, iar ea împreună cu C.N. şi F. au rămas pentru efectuarea controlului.
După terminarea controlului, împreună cu C.N. şi F. a plecat la Craiova unde i-a prezentat situaţia martorei B.S. Acesta după ce a analizat actele depuse a precizat că este legal şi să întocmească actul de control.
După redactarea actului de control, G.E. împreună cu C.N. au semnat actul pe care l-au prezentat B.S. pentru analiză şi aprobare. Actul încheiat nu s-a mai întors pentru a-l duce la semnat şi din partea reprezentantului societăţii, şi pentru a fi lăsat reprezentantului societăţii.
Martorul C.N. a confirmat cele relatate de G.E. cu următoarele precizări: la Filiaşi s-au deplasat cu un autoturism de teren condus de o persoană despre care a aflat că se numeşte S.F., care era un apropiat al lui G.B.
Despre persoana care s-a legitimat cu CI. pe numele de M.M.M., martorul C.N. a precizat că nu a văzut cartea de identitate a acestuia, ci numai G.E. a verificat identitatea acestuia. De asemenea nu a văzut nici o copie a actului de identitate a acestuia depusă la dosarul de rambursare.
La prezentarea dosarului, a adus la cunoştinţă înv. B.S. că firma este înfiinţată recent şi nu a avut venituri, astfel că solicitarea era dubioasă. Înv. B.S., pe un ton răstit i-a atras atenţia că legislaţia în vigoare nu prevedea obligativitatea de a realiza venituri. Având în vedere comportamentul abuziv al martorei B.S. a înţeles că această cerere de rambursare va fi aprobată.
Martorul C.N. a susţinut că toţi funcţionarii erau supuşi la presiuni, de către B.S., care îi ameninţă cu desfacerea contractului de muncă, dacă nu o ascultă. Totodată le-a interzis inspectorilor o comunicare între ei cu privire la rezolvarea cererilor de rambursare de TVA.
De asemenea şi martorul C.N. a susţinut că nu a luat legătura cu reprezentanţii societăţii verificate pentru a semna actul de control.
Anterior acestei date, la data de 9 februarie 2004 pe contul societăţii deschis la banca sus-menţionată apare ca împuternicit, tot în baza unei procuri false înv. M.M.M.
În perioada 27 februarie 2004-4 martie 2004 întreaga sumă apare ca fiind ridicată în numerar de M.M.M., în baza unor înscrisuri false (borderouri de achiziţie bunuri persoane fizice) direct din contul SC P.E. SRL, sau după ce o parte din sumă este transferată în contul SC C.I. SRL, astfel:
- la data de 27 februarie 2004 suma de 5,2 miliarde ROL;
- la data de 4 martie 2004 suma de 2,315 miliarde ROL.
R.C.T.S. din 24 ianuarie 2005 a stabilit că facturile proformă emise de SC P.E. SRL către SC C.I. SRL, în baza cărora banca a efectuat transferul sumei de 7,5 miliarde ROL au fost scrise de martorul D.I.A. Acesta este angajatul inc. P.A. şi inc. M.C., declarând că a scris facturile la solicitarea martorei V.C., contabila inc. P.A., M.C. şi M.K.A.N.
Martora V.C. a susţinut că a scris borderourile de achiziţie, din dispoziţia inc. M.K.A.N. Cu privire la acest aspect, s-a efectuat o confruntare între martora şi inculpat, inculpatul admiţând că, fiind contabila sa, i-a solicitat să completeze facturi pentru firmele unor prieteni fiind posibil să fie vorba despre aceste firme.
Cu privire la M.M.M. s-a stabilit, la fel ca în cazul martorului H.R., că acesta a fost deposedat de cartea de identitate.
A fost identificat S.T. (arestat în Dosarul nr. 359/P/2004), specialist în falsificarea de documente şi înscrisuri oficiale, care a înfiinţat mai multe societăţi comerciale care îl aveau ca asociat pe M.M.M., printre care şi SC I.I. SRL şi SC T.I.A. SRL. S-a stabilit că societăţile sus-menţionate au fost înfiinţate prin intermediul numitului G.R.N., care a depus actele constitutive pentru autentificarea tot la Biroul Notarului Public C.A. Brăila.
Martorul E.G. a declarat că în luna martie 2004, în timp ce se afla în biroul numitului S.T. zis H., acesta a pus în faţă mai multe documente care i-a spus că sunt actele de cesiune ale societăţii sale şi l-a pus să semneze, apoi să scrie M., recunoscându-şi astfel semnătura în locul asociatului M.M.M. pe actele constitutive ale SC I.I. SRL şi SC T.I.A. SRL.
Numitul G.R.N. a recunoscut că S.T. zis H. i-a solicitat să se ocupe de formalităţile de înmatriculare ale SC I.I. SRL şi SC T.I.A. SRL.
Cu ocazia confruntărilor dintre M.M.M. cu G.E., C.N. şi N.M. s-a stabilit că nici unul dintre cei trei nu îl cunoaşte pe M.M.M., după cum nici M.M.M. nu îi cunoaşte pe cei trei, fapt ce întăreşte apărarea acestuia că nu a fost niciodată implicat în circuitul infracţional al rambursărilor de TVA de la Craiova.
Expertiza contabilă a constatat şi în acest caz încălcarea aceloraşi dispoziţii legale de către funcţionarii D.G.F.P. Dolj, ca şi în cazurile anterioare.
În plus, expertul a mai constatat că SC P.E. SRL, la data achiziţionării utilajelor (decembrie 2003) nu avea în obiectul de activitate fabricarea produselor de gresie şi faianţă, fiind completat abia la data de 23 februarie 2004. Conform art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, TVA aferentă celor două facturi nu era deductibilă în luna decembrie 2003, ca putând fi considerată deductibilă cel mult în luna februarie 2004.
Organele fiscale nu au solicitat copie de pe decontul de TVA al lunii decembrie al furnizorului SC S.P.I. SRL pentru a verifica dacă acesta a colectat TVA, în vederea stabilirii deductibilităţii TVA la beneficiarul SC P.E. SRL potrivit art. 59 din H.G. nr. 598/2002.
Cu privire la acest aspect, expertul ales a menţionat că efectuarea unei investiţii care poate să determine un alt obiect de activitate, nu este condiţionată de modificarea statutului societăţii, aceasta fiind obligatorie în momentul în care investiţia este data în realizarea actului de comerţ.
În legătura cu rambursarea de TVA solicitată de SC C.I. SRL, s-a constatat că la data de 23 ianuarie 2004 s-a înregistrat cererea SC C.I. SRL, cu sediul în Craiova, prin care s-a solicitat D.G.F.P. Dolj, rambursarea sumei de 19.547.986.600 ROL aferente decontului lunii decembrie 2003, solicitând ca suma să fie virată în contul deschis la Banca T., Sucursala Lipscani.
Pentru efectuarea controlului au fost desemnaţi G.E., şef serviciu III şi N.M., inspector.
Controlul s-a efectuat la data de 17 martie 2004, încheindu-se procesul-verbal, cu aceeaşi dată şi înregistrat cu data de 23 martie 2004.
În procesul-verbal s-au consemnat următoarele:.
- reprezentantul societăţii a fost M.M.M., în baza procurii speciale din 2 februarie 2004 emisă de notarul public S.S.;
- societatea s-a înfiinţat la data de 31 octombrie 2003;
- asociaţii societăţii G.M. şi C.S.,
- controlul s-a efectuat la sediul temporar din localitatea Filiaşi;
- TVA deductibilă provine din achiziţia de la SC C.T. SRL, a unor utilaje tehnologice, ce vor fi puse în funcţiune până la data de 31 decembrie 2004;
- utilajele au fost achiziţionate în baza următoarelor facturi emise în realizarea contractului de vânzare-cumpărare: din 4 decembrie 2003, în valoare de 62.706.645.400 ROL, din care TVA 10.011.985.400 ROL; din 5 decembrie 2003 în valoare totală de 59.725.481.200 ROL, din care TVA 9.536.001.200 ROL; utilajele au fost lăsate în custodie până la data de 15 august 2004, dată la care urma să fie achitată şi contravaloarea bunurilor;
- depozitul SC C.T. SRL, era situat în str. R. din Bucureşti.
Se aprobă rambursarea sumei de 19.547.986.600 ROL la data de 24 martie 2004.
Din cercetări s-a stabilit că înscrisurile depuse pentru susţinerea cererii sunt fictive, acest fapt rezultând din următoarele elemente:
- societatea furnizoare SC C.T. SRL (comunicare din 16 aprilie 2004); nu are punct de lucru declarat; nu funcţionează la sediul social declarat din Bucureşti, str. P.G.; adresa depozitului unde s-ar afla utilajele, respectiv Bucureşti str. R., sector 2, nu există, strada fiind numerotată până la 15;
- procura prin care înv. M.M.M. este împuternicit să reprezinte societatea este falsă;
- asociaţii SC C.T. SRL, respectiv K.A.S. şi N.M.F. au identităţi false (ultima identitate a fost folosită de inc. N.B. pentru cesionarea părţilor sociale ale SC I.B. SRL Craiova, asociat inc. F.I., după ce obţinea rambursarea de TVA de circa 30 miliarde ROL (Dosar nr. 359/P/2004);
- asociaţii SC C.I. SRL au identităţi false:
- G.M., în fapt inc. A.A.H.H.B.;
- C.S., în fapt inc. B.J., cu ocazia percheziţiei autoturismului înv. M.M. au fost identificate copii ale actului constitutiv al SC C.T. SRL.
La data de 24 martie 2004, suma de 19.547.986.600 ROL se virează în contul SC C.I. SRL, deschis la Banca T., Sucursala Lipscani Bucureşti.
Cu privire la această rambursare, G.E. a declarat că deplasarea la sediu în Filiaşi, s-a efectuat tot cu autoturismul de teren condus de S.F., iar controlul s-a efectuat tot în prezenţa aceleiaşi persoane cu identitatea M.M.M.
Expertiza contabilă a constatat încălcarea aceloraşi dispoziţii legale de către funcţionarii D.G.F.P. Dolj, în sensul că:
- TVA aferent achiziţiei de utilaje tehnologice nu era deductibilă la SC C.I. SRL, în luna decembrie 2003, deoarece investiţia efectuată nu avea legătură cu activitatea economică a societăţii (art. 27 din Legea nr. 345/2002) înscrisă în obiectul de activitate abia la data de 2 martie 2004 deci, TVA aferent investiţiei pentru a deveni deductibil cel mult în luna martie 2004, iar controlul se putea efectua cel mai devreme în luna aprilie 2004, după depunerea decontului de TVA pe luna martie;
- procesul-verbal de control nu a fost înregistrat la registratura contribuabilului şi nici în registrul unic de control al acestuia.
Din contul SC C.I. SRL, deschis la Banca T., Sucursala Lipscani, la data de 9 februarie 2004 tot în numele M.M.M., întreaga sumă a fost, fie transferată în conturile altor societăţi comerciale fie figurează ca fiind ridicată în numerar de către M.M.M.
Au fost ridicate în numerar următoarele sume: 26 martie 2004 - 2 miliarde ROL; 27 martie 3004 - 1,5 miliarde ROL; 29 martie 2004 - 2,5 miliarde ROL; 30 martie 2004 - 2 miliarde ROL; 31 martie 2004 - 1,5 miliarde ROL.
La data de 26 martie 2004 s-au transferat în contul SC N.S. SRL, deschis la Banca T., Sucursala Unirii, suma de 3 miliarde ROL, iar în contul SC N.S. SRL deschis la Banca H.V.B., Sucursala Milenium - suma de 1,996 miliarde ROL (4 x 499.000.000 ROL).
Anterior acestei date, la data de 24 martie 2004 numita L.R. a deschis contul la Banca T, Sucursala Unirii, în baza împuternicirii din 11 februarie 2004 şi folosind certificatul constatator din 13 februarie 2004, în care se menţionează că durata sediului este expirată.
În ziua de 26 martie 2004, cu titlu avans salarii, a fost retrasă în numerar suma de 400 milioane ROL, după care a doua zi, 27 martie 2004 s-a retras în numerar, în baza unor borderouri de achiziţii fructe şi legume de la persoane fizice, suma de 2,582 miliarde ROL.
Această sumă a fost însuşită de către numita L.R., fapt ce a atras nemulţumirea inc. S.W., M.K.A.N. şi M.C., care iau măsuri de ameninţare a familiei numitei L.R.
Având în vedere această întâmplare, precum şi faptul că mai existau bani în contul SC C.I. SRL, s-a decis găsirea unui înlocuitor, în persoana inc. S.I.A.
Acesta este împuternicit pe contul SC N.S. SRL, deschis la Banca H.V.B., Sucursala Milenium începând cu data de 31 martie 2004, în baza procurii cu date certe din 31 martie 2004, în baza încheierii Biroului Notarului Public A.D.
De precizat că şi pe acest cont a fost împuternicit iniţial tot numita L.R., la data de 26 martie 2004, iar certificatul constatator folosit la deschiderea contului din 22 martie 2004, a fost ridicat de la Registrul Comerţului de către martora S.E., mama inc. S.I.A. şi în acest certificat constatator se precizează că durata sediului este expirată din 25 noiembrie 2000.
Numita L.R. a încheiat cu Banca H.V.B. un contract de tranzacţie on-line, contract identificat la fratele inc. S.W., cu ocazia percheziţiei.
Pe copia cărţii de Identitate a lui S.I.A., ataşată cererii de schimbare a persoanei împuternicite, au fost menţionate două numere de telefon.
Suma care a alimentat contul SC N.S. SRL, deschis la Banca H.V.B., Sucursala Milenium este schimbată în dolari S.U.A. rezultând 87.000 dolari S.U.A. şi transferată în baza unor înscrisuri false (facturi proformă) în contul SC G.W.H. LTD, deschis la banca Banca W.P. Liechtenstein, la fel ca şi în cazul sumei provenite din SC E.O.D.C. SRL, după cum urmează:
- 31 martie 2004 - suma de 44.500 dolari S.U.A.;
- 1 aprilie 2004 - suma de 23.500 dolari S.U.A.;
- 2 aprilie 2004 - suma de 19.000 dolari S.U.A.
În data de 29 martie 2004 suma de 1,497 miliarde ROL (3 x 499.000.000 ROL) este transferată în contul SC R. SRL deschis la Banca H.V.B. şi suma de 1,497 miliarde ROL (3 x 499.000.000 ROL) în contul SC N.S. SRL, deschis la Banca H.V.B.
La fel ca şi în cazul SC N.S. SRL, şi în cazul SC R. SRL, iniţial împuternicită pe cont numita L.R. Aceasta a deschis contul la data de 18 februarie 2004, în baza procurii din 17 februarie 2004 încheiată tot la Biroul Notarului Public A.D. La deschiderea contului a depus certificatul constatator din 13 martie 2004 cu menţiunea că durata sediului este expirată la data de 11 ianuarie 2002.
La data de 31 martie 2004 se revocă împuternicirea numitei L.R. şi se numeşte inc. S.I.A.
La data de 31 martie 2004 din suma care a alimentat contul SC R. SRL, s-a transferat, tot în baza unor înscrisuri false (facturi proformă) în contul SC H.I. LTD, deschis la BANCA C.I. Budapesta, suma de 44.700 dolari S.U.A.
Atât inc. A.A.S., cât şi inc. S.W. o cunoşteau pe numita L.R., aceasta fiind cunoscută şi de martora S.E., mama inc. S.I.A.
Cu ocazia unei supravegheri efectuate asupra inc. S.W. s-a stabilit ca acesta se întâlnea frecvent cu inc. A.A.S., astfel ca în data de 23 noiembrie 2004 aceştia au fost surprinşi în timpul unei întâlniri, în zona magazinului administrat de către inc. S.W., fiind apoi conduşi la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde se efectuau acte de urmărire penală, faţă de alţi inculpaţi.
În aceeaşi zi, o altă echipă operativă o supraveghea pe martora S.E., astfel că în momentul în care aceasta s-a întâlnit cu inc. A.H.B.M., s-a trecut la identificarea inculpatului, stabilindu-se identitatea acestuia.
Din audierea persoanelor implicate s-a stabilit că, la sfârşitul lunii martie 2004 inc. S.W. l-a sunat pe inc. A.A.S., spunându-i că numita L.R. i-a furat o mare sumă de bani din bancă şi că mai sunt în bancă circa 3 miliarde ROL, care trebuie ridicaţi, solicitându-i să găsească o persoană de încredere, pentru a fi împuternicită să ridice şi restul sumei de bani.
Inc. A.A.S. l-a contactat pe inc. A.H.B.M. (care şi el o cunoştea pe martora S.E.) căreia i-a spus despre S.I.A. Inc. A.H.B.M. i-a solicitat lui S.I.A. să lucreze pentru el. Acesta a fost de acord, astfel că a doua zi după întâlnire inc. A.H.B.M. i-a prezentat lui S.I.A. procuri prin care era împuternicit să efectueze operaţiuni bancare pentru SC N.S. SRL şi SC R. SRL. Atunci l-a cunoscut şi pe inc. S.W., care a luat procurile de la inc. A.H.B.M. şi împreună s-au deplasat la Banca H.V.B., Sucursala Milenium. Aici la bancă, inc. S.W. i-a solicitat să completeze dispoziţia de plată valutară externă pentru societăţile SC N.S. SRL şi SC R. SRL, datele le-a copiat de pe copiile unor dispoziţii de plată mai vechi, puse la dispoziţie de inc. S.W. Sumele au fost transferate în conturi din Ungaria şi Luxemburg.
În perioada martie-aprilie 2004, inc. S.I.A. a fost de mai multe ori la Banca H.V.B., împreună cu inc. S.W., care îl aştepta în faţa sucursalei. După ce acesta vorbea la telefon cu o altă persoană, intrau amândoi în bancă, iar inc. S.W. avea asupra sa ştampilele celor două societăţi precum şi ordine de plată completate şi ştampilate. După ce documentele erau puse în ordine de către inc. S.W., inc. S.I.A. le semna şi le depunea la ghişeul băncii pentru efectuarea operaţiunilor bancare.
S.I.A. şi-a menţinut poziţia descrisă mai sus şi după confruntările efectuate cu inc. S.W. şi A.H.B.M.
Inc. A.A.S. a susţinut declaraţia din 17 ianuarie 2005, că inc. A.H.B.M. avea legături cu inc. S.W. pentru a-l ajuta să efectueze operaţiuni bancare, iar firmele SC R. SRL şi SC N.S. SRL aparţineau şefului inc. S.W.
Firmele SC B.G. SRL şi SC P.A. SRL erau firmele inc. A.H.B.M.
Acesta a mai precizat că o parte din documentele firmelor erau ţinute la S.I.A., iar o parte la inc. S.W. Când inc. S.W. nu putea lua legătura cu S.I.A., îl suna pe el, iar el o suna pe martora S.E., iar aceasta ştia cum să ia legătura cu S.I.A.
Despre inc. A.H.B.M., inc. A.A.S., a declarat că acesta avea o casă la curte unde ţinea documentele firmelor folosite de el. Când inc. S.W. mergea la bancă ţinea documentele într-o geantă maro.
Fiindu-i prezentată inc. A.A.S. o geantă maro găsită cu ocazia percheziţiei în imobilul din str. S., sector 3, la locuinţa inc. A.H.B.M., inc. A.A.S. o recunoaşte ca fiind geanta folosită de inc. S.W. la transportul documentelor şi ştampilelor, când mergea la bancă.
Inc. A.A.S. a solicitat să nu fie confruntat cu inc. A.H.B.M., întrucât acesta i-a atras atenţia apostrofându-l pentru faptul că a avut o atitudine sinceră, şi a cooperat cu organele de urmărire penală.
Declaraţiile inc. A.A.S. despre inc. S.W., A.H.B.M. se coroborează cu documentele găsite cu ocazia percheziţiei efectuate în str. S., sector 3.
De menţionat că în data de 23 august 2004, în urma unei acţiuni de filaj efectuată asupra lui S.I.A., acesta a fost surprins în timp ce se întâlnea cu inc. A.H.B.M. pe str. C.M., în apropierea locuinţei inc. A.H.B.M., într-un autoturism, la volan fiind inc. A.H.B.M. După ce au discutat circa 5 minute, inc. S.S.S. a coborât din autoturism, şi cu un taxi s-a deplasat la Banca H.V.B., Sucursala Milenium, unde s-a întâlnit cu martorul N.I. angajată a SC C.C. SRL şi au intrat amândoi în bancă, după ce în prealabil au completat mai multe formulare.
Anterior, în ziua de 19 august 2004, S.I.A. a fost surprins cu acelaşi martor efectuând operaţiuni bancare, la aceeaşi bancă, după care inculpatul s-a deplasat la imobilul din str. S., sector 3, a intrat în curtea imobilului, fiind întâmpinat de inc. A.H.B.M. Au discutat circa 2 minute, timp în care inc. S.S.S i-a înmânat celuilalt inculpat un plic.
Acest fapt este confirmat de inc. S.I.A. cu ocazia audierilor şi confruntărilor.
Cu ocazia percheziţiei efectuate în imobilul din str. S., sector 3, au fost identificate documente în original şi ştampile aparţinând următoarelor societăţi: SC E.T.A. SRL; SC T.I.E. SRL; SC B.G. SRL; SC P.A. SRL; SC K.T. SRL; SC M.E.A. SRL; SC A.E. SRL.
Au mai fost identificate şi următoarele.
- legitimaţie de şedere temporară, în original, pe numele A.A.H.;
- legitimaţie de şedere temporară, în original, pe numele A.J.Y., cetăţean somalez;
- copie paşaport pe numele H.T., cetăţean sirian;
- copie legitimaţie de şedere pe numele H.T.;
- copie paşaport pe numele E.M.S.;
- copie document de călătorie pe numele B.M.S., cetăţean somalez;
- copie legitimaţie de şedere temporară pe numele B.M.S.;
- procură în original din data de 22 aprilie 2004 prin care asociaţii SC P.A. SRL, numiţii E.M.S. şi A.K., îl împuternicesc pe A.A.H. să efectueze activităţi comerciale şi bancare în numele societăţilor;
- copie paşaport pe numele T.S.;
- copie paşaport pe numele I.S.;
- procură tradusă în română, din 20 mai 2004 prin care I.S. şi N.H. în calitate de asociat al SC B.G. SRL îl împuternicesc pe A.A.H. să efectueze operaţiuni comerciale şi bancare;
- procură în original din 19 decembrie 2003 prin care A.H., în calitate de asociat al SC T.I.E. SRL, îl împuterniceşte pe E.M.A., cetăţean kenian, să efectueze operaţiuni comerciale şi bancare;
- procura din 20 ianuarie 2004, prin care A.H., în calitate de asociat al SC T.I.E. SRL, îl împuterniceşte pe A.T.K., cetăţean irakian, să reprezinte societatea;
- copie paşaport pe numele A.T.K., cetăţean irakian;
- procura în original din data de 22 aprilie 2004 prin care I.S. şi N.H., în calitate de asociaţi ai SC B.G. SRL îl împuternicesc pe A.A.H. să reprezinte societatea în relaţii comerciale şi bancare;
- copie paşaport, pe numele A.H., cetăţean iranian;
- copie paşaport pe numele F.M.A.T., cetăţean iranian;
- copie paşaport pe numele N.M.A.;
- contract de închiriere, în original, din data de 3 ianuarie 2002 prin care se stabileşte sediul social al SC R. SRL;
- carnet CEC, eliberat SC A.I.E. SRL;
- carnet CEC, eliberat SC A.N.I. SRL;
- carnet CEC, atribuit SC A.E. SRL.
Din actele dosarului bancar al SC B.G. SRL a rezultat că împuternicit pe contul deschis la Banca H.V.B., în perioada 8 iunie 2004-6 iulie 2004 era cetăţeanul somalez A.A.H., a cărui documente în original şi procuri în original, au fost identificate în imobilul din str. S. începând cu data de 6 iulie 2004, împuternicit pe cont a fost desemnat S.I.A.
Suma rulată prin conturile SC B.G. SRL în cuantum de 52,483 miliarde ROL, în perioada 22 iunie 2004 - 29 octombrie 2004, provenea din contul SC T.C.I.E. SRL şi a fost ridicată în numerar de către A.A.H. sau S.I.A.
De menţionat că, odată cu efectuarea unei percheziţii domiciliare la martorul A.T.R. angajat al înv. O.H., au fost identificate mai multe înscrisuri, în alb, coli format A4 pe care erau aplicate ştampilele SC R. SRL şi SC B.G. SRL.
Martorul a declarat că acestea aparţin numitului R.A., cetăţean ungur, de origine siriana.
Din actele dosarului bancar al SC P.A. SRL, a rezultat că împuternicit pe contul deschis la Banca H.V.B., în perioada 27 mai 2004 – 6 iulie 2004 era tot A.A.H., iar din data de 6 iulie 2004 împuternicit pe cont a fost desemnat S.I.A.
În perioada 6 iulie 2004 - 13 august 2004, prin contul SC P.A. SRL, deschis la Banca H.V.B., s-a rulat suma de 15,863 miliarde ROL, provenită în principal de la SC H.-T. SRL, fiind apoi ridicată în numerar de S.I.A.
Din dosarul SC P.A. SRL de la Registrul Comerţului, a rezultat că pe fotocopia paşaportului pe numele E.M.S. este aceeaşi fotografie aplicată pe copia paşaportului cu acelaşi număr identificată pe copia paşaportului identificat în str. S.
Şi în dosarul SC E.T.A. SRL, copiile paşaportului pe numele I.S. şi E.M.S. sunt acelaşi cu copiile paşapoartelor identificate în str. S.
Tot în imobilul din str. S. au mai fost identificate şi următoarele:
- două copii paşaport pe numele L.R. din care pe una este menţionată cu pix adresa: str. A.;
- două cartonaşe cu însemnele Băncii R. privind conturile SC Y. SRL şi SC K. SRL;
- delegaţia din 29 iunie 2004, în original, prin care I.S. asociat al SC B.G. SRL deleagă pe S.E. să ridice de la Registrul Comerţului actele constitutive ale societăţii.
Referitor la imobilul din str. S., este relevant conţinutul unui înscris găsit asupra inc. A.H.B.M. în timp ce se pregătea să îl plaseze soţiei sale „Măi A. mergi la casa lui M. nu îţi fie frică, deoarece nu este pe numele meu şi în caz că se găseşte ceva (registre să te duci la poliţie şi să le predai) să nu îţi fie frică şi să spui că eu nu cunosc cine i-a dat lui M. cheile casei. Eu am locuit în acea casă începând cu 1 august până în 7 octombrie după care m-am dus la casa tatălui lui A.”.
Acest bilet a fost tradus, de traducător autorizat, în prezenţa inculpatului şi a apărătorului ales.
Cu privire la această delegaţie martorul a declarat că a scris-o la cererea inc. A.H.B.M., fără să îl cunoască pe I.S., iar documentele ridicate i le-a dat tot inculpatului.
- copie carte de identitate pe numele L.R.;
Cu ocazia percheziţiei efectuate în imobilul unde locuia inc. S.I.A. au fost identificate următoarele:
- contract de închiriere, în original, prin care se stabileşte sediul social al SC Y. SRL;
- acte în original privind SC N.S. SRL Bucureşti;
- act adiţional la actul constitutiv din 27 aprilie 2004;
- declaraţiile asociaţilor prin care se revocă procura dată lui S.I.A., datată 22 septembrie 2004;
- procura din data 7 mai 2004, prin care S.I.A. este împuternicit să administreze societatea;
- borderouri de achiziţie cu antetul SC R. SRL, fără număr şi dată;
- borderouri de achiziţie pentru SC B.G. SRL datată 1 octombrie 2004, 24 iunie 2004, 27 iulie 2004, 3 august 2004;
- 3 facturi fiscale datate 2 octombrie 2004 emise de SC G.T.R. SA către SC K. SRL, privind conectarea la servicii Z.;
- copie paşaport pe numele T.S.;
- facturi emise de Z. pentru SC Y. SRL;
- actele originale ale SC D.A.E. SRL + procura din data de 28 noiembrie 2003 prin care asociaţii o împuternicesc pe L.R. să reprezinte societatea;
- actele originale ale SC C.I.B. SRL + procură din data de 23 noiembrie 2000 prin care asociatul o împuterniceşte pe L.R., să reprezinte societatea;
- actele originale ale SC K. SRL + procură din data de 7 mai 2004 prin care asociatul îl împuterniceşte pe S.I.A., să reprezinte societatea;
- exemplarul roz al unui număr de 27 de ordine de plată prin care SC T.C.I.E. SRL plăteşte suma de bani către SC B.G. SRL;
- acte aparţinând SC L.C. SRL, SC R.M.C. SRL, SC T.I.E.A. SRL, contracte de închiriere în alb, având aplicate o ştampilă cu impresiunile Administraţiei Financiare sector 3 Bucureşti, coli în alb, cu impresiunile ştampilei asociaţiei de locatari, din str. S., sector 2, chitanţier în alb cu impresiunile ştampilei SC H.D.I. SRL Bucureşti.
Despre numita L.R., inc. A.A.S. a declarat că se ocupa de contabilitate şi înregistrarea firmelor pe care lucra inc. S.W.
Această precizare a inc. A.A.S., apreciază instanţa de fond, se coroborează cu înscrisurile existente în dosarele de la Registrul Comerţului sau bănci ale următoarelor societăţi comerciale:
- SC N.S. SRL, cu sediul declarat în str. H., sector 2:
*societatea a fost înfiinţată în data de 2 decembrie 1999 în numele a doi cetăţeni turci F.O.N. şi A.L.S., de către numita L.R.;
*la data de 13 februarie 2004 L.R. solicită certificat constatator pentru deschidere de cont la bancă;
*conturile sunt deschise de societate la Banca T., Sucursala Unirii şi Banca H.V.B., Sucursala Milenium de către numita L.R.
Cu privire la această societate, s-a precizat că, funcţionează pe principiul firmelor fantomă, în sensul că:
- societatea nu funcţionează la sediul social declarat;
- ultima dată a depus obligaţiile de plată în luna februarie 2002;
- nu a declarat conturile bancare conform Legii nr. 87/1994 (comunicare Administraţia Financiară sector 2);
- nu figurează cu operaţiuni de import/export (comunicare A.N.V.);
- SC R. SRL, sediul în str. A., sector 2.
- societatea a fost înfiinţată tot de către numita L.R., ca împuternicit a as. T.S.;
- la data de 12 februarie 2004 solicită eliberarea unui certificat constatator;
- conturile au fost deschise la Banca H.V.B. şi Banca R.E. de către numita L.R.
Cu privire la această societate a precizat că nu funcţionează la sediul social declarat, nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată şi nici nu a declarat conturile bancare (comunicare la Administraţia Financiară sector 2).
SC N.S. SRL şi SC R. SRL au fost folosite de inculpaţi la operaţiuni de transfer în scopul ascunderii adevăratei provenienţe a sumelor care proveneau din săvârşirea de infracţiuni.
O altă societate, la care este împuternicită numita L.R., a fost folosită de către inculpaţi la operaţiuni de spălare a banilor respectiv: SC Y. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. S., sector 6;
- as. O.S.M.A.M.M.A.R.;
- la data de 26 martie 2004 L.R. a solicitat eliberarea unui certificat constatator pentru bancă.
Nici această societate nu a funcţionat la sediul social declarat, nu are conturile bancare declarate şi nici nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată (comunicare Administraţia Finanţelor Publice sector 6).
Inculpaţii au mai folosit şi alte societăţi la care împuternicit nu mai este numita L.R., întrucât aceasta s-a ascuns, atât pentru a nu fi găsită de inculpaţi cât şi de autorităţi.
Revenind asupra participaţiei inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, a menţionat următoarele:
Inc. S.W. a negat iniţial participarea sa la infracţiunile săvârşite de membrii grupului infracţional organizat, iar începând cu declaraţia din 1 februarie 2005 a declarat că a participat la anumite activităţi, însă nu a cunoscut provenienţa banilor, indicând că a acţionat din dispoziţia inc. M.K.A.N. sau a inc. A.A.S.
Astfel, inc. S.W. a declarat că inc. M.K.A.N. i-a solicitat să asigure siguranţa sumelor de bani ridicate din conturile SC R. SRL şi SC N.S. SRL, iar aceste sume sunt obţinute din comerţul cu cherestea. Aceasta deoarece L.R. a fugit cu o mare sumă de bani.
Inculpatul a susţinut că pe L.R. a cunoscut-o prin intermediul inc. A.A.S., dar nu a fost cu aceasta la bancă. De asemenea, acesta i-a spus că inc. S.I.A. va ridica sumele de bani din bancă, după care trebuiau date inc. E.K.N.H., care trebuia să predea banii inc. M.K.A.N.
Tot despre inc. A.A.S., inc. S.W. a declarat că acesta i-a solicitat să sune la bancă pentru a confirma dacă au intrat banii în conturi.
Despre geanta maro, în care se transportau documentele şi ştampilele firmelor folosite, inc. S.W. a menţionat că inc. S.I.A. cu inc. A.A.S. aveau o asemenea geantă. Acesta din urmă i-a spus că lucrează împreună cu inc. A.H.B.M., dar nu i-a spus despre ce afaceri este vorba.
În legătură cu convorbirea telefonică avută cu inc. M.C. în legătură cu adresele locuinţelor numitei L.R. şi mamei acesteia, inc. S.W., declară că anterior, inc. M.K.A.N. i-a spus că o să-l sune o femeie, fără a-i preciza numele, cu scopul de a-i da datele personale ale numitei L.R. Anterior i-a citit datele de pe un înscris dat de inc. A.A.S.
Acest înscris era o copie după paşaportul numitei L.R., iar după ce a citit i l-a dat înapoi inc. A.A.S.
Din motive necunoscute inc. S.W. nu a declarat nimic despre inc. A.H.B.M.
Participaţia inculpatului A.H.B.M., precum şi legătura dintre acesta, inc. A.A.S. şi L.R., a fost stabilită, atât ca urmare a probelor găsite la percheziţie din str. S., sector 3, cât şi a declaraţiilor martorei S.E. care menţionează că:
- în luna martie 2002, a fost sunată de prietena lui A., L.R., pentru a-i face servicii la notariat sau alte instituţii în vederea încheierii unor acte privitoare la societăţi comerciale, precum şi pentru a-i obţine contracte de închiriere în vederea stabilirii sediului social al unor societăţi comerciale;
- pe inc. A.A.S. l-a cunoscut în anul 2001, tot prin intermediul numitei L.R.;
- în vara anului 2003 a fost solicitat de către inc. A.A.S. să lucreze pentru inc. A.H.B.M., însă a refuzat;
- când a lucrat pentru L.R., cererile de a efectua vreun act pentru vreo societate comercială, veneau tot din partea inc. A.H.B.M.
- în februarie-martie 2004, la solicitarea inc. A.H.B.M., a cumpărat facturi pentru SC B.G. SRL şi SC P.A. SRL;
- delegaţia din 29 iunie 2004 prin care I.S., o împuternicea să ridice de la Registrul Comerţului actele constitutive, a scris-o la cererea inc. A.H.B.M. Nu l-a văzut niciodată pe I.S., iar documentele ridicate i le-a dat inc. A.H.B.M.
Cu ocazia confruntării dintre martoră şi inc. A.H.B.M., fiecare dintre cei doi şi-au menţinut poziţia iniţială.
Martora mai susţine că, inc. A.H.B.M. i-a spus că a cumpărat casa din str. S. de la martorul M.A.A.
Această menţiune se coroborează cu declaraţia martorului M.A.A., care a precizat că a dorit să vândă acest imobil inc. A.H.B.M., a primit un avans de circa 2.500 dolari S.U.A., însă pentru restul a fost amânat astfel că, după ce a revenit în România şi a aflat că inc. A.H.B.M. este arestat, a renunţat să-i mai vândă acestuia imobilul.
Martorul a susţinut că a părăsit România în 20 august 2004. De menţionat că autoturismul condus de inc. A.H.B.M. în ziua de 23 august 2004, a fost înmatriculat până la data 27 august 2004 pe numele lui M.A.A., cu domiciliul în str. S., sector 3.
Inc. S.W., chiar dacă recunoaşte într-o anumită măsură participaţia sa la ridicările de numerar de la bănci, a susţinut că nu a cunoscut că banii provin din săvârşirea de infracţiuni ci din exportul cu cherestea.
Această apărare a inculpatului a fost contrazisă de declaraţiile martorilor V.A. funcţionar la Banca H.V.B., Sucursala Milenium şi F.J.M. funcţionar la Banca R., Sucursala Băneasa.
Astfel martora V.A., a susţinut că în luna martie 2004 a deschis contul firmei SC N.S. SRL, la solicitarea unui împuternicit L.R. Aceasta a venit apoi zilnic la bancă pentru efectuarea plăţilor şi ridicarea în numerar, fiind însoţită de către un bărbat pe nume V. Fiindu-i prezentată fotografia inc. S.W. l-a recunoscut pe acesta ca fiind persoana pe care o cunoştea sub numele de V. Văzandu-l pe inc. S.W. la bancă i-a solicitat acestuia o delegaţie pentru firmă, dar el a răspuns că nu are nici o legătură cu firma, ci doar însoţeşte împuternicitul care ridică sume mari de bani.
După un timp, s-a schimbat împuternicitul, cu persoana inc. S.I.A., care a venit la bancă însoţit tot de către inc. S.W. Acesta din urmă o suna pentru a verifica dacă au intrat banii în contul firmei SC N.S. SRL, şi având în vedere că inc. S.W. venea des la bancă, însoţindu-i pe împuterniciţi, nu a considerat că încalcă regulile bancare referitoare la confidenţialitate.
Când a deschis contul la împuternicitul S.I.A. a menţionat pe copia actului de identitate numărul de telefon şi respectiv S.A.
Inc. S.W. îl însoţea pe S.I.A. şi când acesta ridica numerar din conturile SC R. SRL.
Martora V.A. a susţinut că inc. S.W. o suna.
De la acest post telefonic martora L.L. mama numitei L.R. a primit la data de 1 aprilie 2004 un SMS cu următorul conţinut „timpul trece orice om greşeşte nu pierde şansa”.
Martora a mai susţinut că în luna martie-aprilie a început să primească telefoane de ameninţare de la o persoană cu numele S. Concomitent fiica sa L.R. a dispărut de la domiciliu. În cele din urmă s-a întâlnit cu persoana care a ameninţat-o cu răpirea nepotului în cazul în care nu o găseşte pe M., recunoscându-l pe inc. S.A.T. în persoana lui S. În aceeaşi seară în care s-a întâlnit cu S.A.T., uşa apartamentului fiicei sale L.R. din str. A., a fost spartă şi apartamentul devastat.
A doua zi a primit SMS-ul menţionat mai sus.
Cu privire la acest aspect a fost identificată sesizarea numitei S.E.A., care a fost înregistrată la Secţia 6 Poliţie, însă verificările efectuate au fost netemeinice, astfel că s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2, reluarea cercetărilor.
Revenind la declaraţiile funcţionarilor de la bănci care îl acuză pe inc. S.W. de participare conştientă la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, menţionăm că şi declaraţia martorei F.J.M. este în acelaşi sens.
Astfel martora a declarat că pe inc. S.W. îl cunoaşte sub numele de V., acesta a venit în luna iunie 2004 împreună cu un cetăţean român S.I.A. pentru a deschide un cont pentru firma SC Y. SRL.
La scurt timp, cei doi au început să desfăşoare activităţi pe cont, în special ridicări în numerar, iar sumele care intrau în cont proveneau de la firmele care aveau conturi în Banca I., Sucursala municipiului Bucureşti.
Ridicările în numerar se efectuau în baza unor borderouri de achiziţii, iar deconturile se efectuau în baza unor CEC-uri.
O menţiune importantă în declaraţia martorei este aceea că inc. S.I.A. nu a fost la bancă niciodată fără inc. S.W.
Importante în dovedirea participaţiei atât a inc. S.W. cât şi a celorlalţi inculpaţi, sunt şi convorbirile telefonice interceptate, înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti şi confirmate de această instanţă ale căror conţinut este redat în cuprinsul proceselor-verbale aflate în dosarul de urmărire penală.
Prin procesul-verbal din data de 7 martie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a sesizat din oficiu faptul că numitul G.M., în calitate de administrator al SC G. SRL Craiova, a înregistrat în contabilitate operaţiuni nereale ce au la bază documente fictive, începând astfel urmărirea penală împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată.
După efectuarea primelor audieri, cauza a fost declinată în favoarea D.I.I.C.O.T.
Prin procesul-verbal din data de 10 ianuarie 2005 Poliţia sector 2, Serviciul de Investigare a Fraudelor a început urmărirea penală faţă de înv. L.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 republicată, reţinându-se că a declarat fictiv sediul SC E. SRL, în scopul de a se sustrage de la efectuarea controlului fiscal. Începerea urmăririi penale a fost confirmată de Poliţia judiciară a sectorului 2 prin rezoluţia din data de 11 ianuarie 2005.
Acest dosar s-a format ca urmare a sesizării Gărzii Financiare, secţia Bucureşti, din data de 13 noiembrie 2003, întrucât SC E. SRL Bucureşti nu a fost identificată la sediul social declarat situat în str. E.S., sector 2. Mai mult, s-a stabilit că însuşi contractul de comodat încheiat a fost falsificat.
Din actele transmise de Garda Financiară rezultă că în data de 3 noiembrie 2003, inc. P.A. a fost audiat în legătură cu activitatea SC E. SRL, acesta menţionând că a convenit cu cesionarul să schimbe sediul social declarat.
Din documentele anexate cu privire la cele două acte de urmărire penală s-a reţinut, dificultatea efectuării urmăririi penale cu privire la asociaţii unor firme de tip fantomă, activităţile de urmărire penală fiind practic lipsite de eficienţă, atât în ceea ce priveşte tragerea la răspundere penală cât şi cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat prin acest tip de activitate infracţională.
Cu privire la încadrarea în drept a faptelor instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la infracţiunea de crima organizata prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 39/2003, reţinută prin actul de inculpare în sarcină, printre alţii, şi a inculpatei M.C., tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate constituie infracţiune fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori, ca modalitate alternativa de realizare a elementului material al laturii obiective, aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.
În cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi articol, legiuitorul a precizat ca în cazul stabilirii existentei faptei descrise în alin. (1) (infracţiunea cadru) şi a vinovăţiei autorului acesteia pedeapsa ce se poate aplica acestuia nu poate depăşi ca şi cuantum, limita, sancţiunea prevăzută, de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
În vederea stabilirii unei riguroase încadrări juridice a faptelor descrise în alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cuprinsul aceluiaşi act normativ este definită sintagma „grup infracţional organizat”; astfel, constituie un „grup infracţional organizat” grupul structurat în a cărui compunere sunt incluse trei sau mai multe persoane, grup care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, [acestea fiind enumerate în cuprinsul art. 2 lit. b) din lege] şi pentru a obţine un beneficiu (financiar ori alt beneficiu material).
Mai mult, pentru o delimitare şi mai precisă a acestei noţiuni, în art. 2 lit. a) se precizează ca nu constituie un astfel de grup (infracţional organizat) grupul constituit ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Ori, în prezenta cauză din modul de derulare al evenimentelor astfel cum le-am prezentat şi cum rezultă din cuprinsul mijloacelor de probă administrate se desprinde concluzia ca inculpaţii nu au acţionat (împreună, cu toţii) în mod coordonat, ci se formau grupuri ocazional, fără continuitate ori structura determinată în cadrul cărora nu se poate vorbi de existenţa unor roluri determinate pentru membrii acestora, scopul acestor organizări lipsite de structură determinată şi continuitate fiind însa evident cel al comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni (rambursări ilegale de TVA).
De altfel şi în cuprinsul actului de sesizare a instanţei se reţine ca pentru inculpata M.C. că a acţionat împreună cu S.A.T., M.M., P.A.
Prin urmare, din chiar modul de descriere şi prezentare a situaţiei faptice în rechizitoriul Parchetului a rezultat că inculpaţii nu făceau parte cu toţii dintr-un grup, că micile grupări constituite în vederea săvârşirii de infracţiuni aveau compunere diferită, faţă de unii dintre membrii acestor gupuri, fiind disjuns materialul de urmărire penală, nici la acest moment nestabilindu-se vinovăţia ori nevinovăţia acestora, neprecizindu-se şi nerezultând caracterul de continuitate al grupurilor, rolurile membrilor acestora, caracterul determinat al structurii lor.
Faţă de considerentele ce preced cum în cauză nu s-a stabilit cu certitudine structura determinată a grupului, rolurile prestabilite ale membrilor, perioada determinată în care grupul a acţionat, continuitatea, coordonarea acţiunilor, Tribunalul a constatat că nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional organizat a cărui iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire să fie realizate de vreunul din inculpaţii menţionaţi, astfel incit în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
Cât priveşte complicitatea la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor P.A. şi M.C., constând în aceea că prin intermediul SC E. SRL Bucureşti şi SC E.O.D.C. SRL inculpaţii au ajutat la transferarea sumelor obţinute din rambursarea transferarea ilegala de TVA (inculpata M.C. ca imputernicit) sau ridicarea în numerar a acestora, inculpatul P.A. beneficiind (dispunând) de cea mai mare parte a sumelor obţinute de SC M.S.C. SRL Craiova, SC G. SRL Filiaşi/SC C.I. SRL Craiova, şi pentru inculpata M.C., SC P.E. SRL Craiova deşi existenţa faptelor şi vinovăţia celor doi inculpaţi a rezultat din cuprinsul materialului probator anterior menţionat asupra încadrării juridice a acestor fapte, Tribunalul a constatat următoarele:
Infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. constituie o infracţiune patrimonială, iar ca gen, aparţine acelei categorii de infracţiuni care se săvârşesc prin fraudă, adică prin mistificarea adevărului prin amăgiri, prin induceri în eroare. Definitoriu pentru caracterizarea infracţiunii de înşelăciune este faptul că deposedarea victimei de bun şi imposedarea injustă a autorului infracţiunii cu acel bun sunt precedate de acţiunea amăgitoare întreprinsă de acesta din urmă.
Obiectul juridic al acestei infracţiuni il constituie fasciculul de relaţii sociale privitoare la patrimoniu, privat şi public, formate pe temeiul bunei credinţe şi al încrederii reciproce a subiecţilor acestor raporturi.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiunilor art. 8 din Legea nr. 241/2005 (lege prin care s-a abrogat Legea nr. 87/1994 cu modificările ulterioare) constituie infracţiune stabilirea cu rea credinţa de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat şi rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat. Asocierea în vederea săvârşirii faptei menţionate în alin. (1) constituie o circumstanţă agravată sancţionată cu limite de pedeapsă mai mari.
Este evident că legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale are caracter de lege specială raportat la dispoziţiile cu caracter general cuprinse în C. pen., raţiunea constituirii acesteia reprezentind o necesitate de a da o reglementare explicită infracţiunilor contra bugetului public, în esenţa lor fapte de evaziune fiscală, dar şi fapte cu caracter determinat, cum este cazul solicitării de rambursare nelegală de TVA.
Ori, în prezenta cauză inculpatul P.A. a ajutat la transferarea sumelor obţinute din rambursarea ilegală de TVA, având cunoştinţa de provenienţa acestora şi dispunând de mare parte din banii obţinuţi prin rambursări ilegale de TVA realizate cu complicitatea sa, de SC M.S.C. SRL Craiova, SC G. SRL Filiaşi, SC C.I. SRL Craiova, iar inculpata M.C., aşa cum am arătat, a ajutat ca împuternicit sau obţinerea firmelor fantomă la transferul, ori ridicarea în numerar a aceloraşi sume, fapte ce constituie infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005.
Susţinerea procurorului în sensul că, deşi prevăzute în lege specială, aceste prevederi nu sunt incidente, motivat de faptul că textul în cauză face referire la noţiunea de contribuabil, ceea ce presupune ca firma în cauză este înfiinţată şi a funcţionat ori funcţionează în condiţii de legalitate nu poate fi primită determinat de faptul că legiutorul nu a făcut nici o precizare referitoare la condiţiile de înfiinţare a societăţilor, neutilizindu-se exprimări de genul „societăţi legal înfiinţate” ori „societăţi care au desfăşurat activităţi comerciale efective”, astfel încât noţiunea de „contribuabil” este aplicabilă tuturor acelor subiecţi de drept comercial care odată înregistraţi au obligaţia de a achita taxe la bugetul public.
Mai mult, nu este exclusă ipoteza că o societate legal înfiinţată să desfăşoare activităţi nelegale (solicitând reambursări de TVA nelegale) şi nici aceea că o societate înfiinţatţă în condiţii ilicite să desfăşoare activităţi comerciale legale ulterior.
Faptul că firmele care au solicitat rambursări nelegale de TVA au fost înfiinţate, utilizindu-se acte de identitate false, nu au desfăşurat activităţi comerciale, constituie fapte, infracţiuni, sancţionate distinct, însă orice societate comercială înfiinţată în condiţiile Legii nr. 31/1990 devine contribuabil, adică desfăşoară activităţi aducătoare de venit şi are obligaţia de a cotiza la bugetul public.
Avându-se în vedere principiul de drept specialia generalibus derogant care impune ca în caz de concurs între legea specială şi legea generală, acesta să fie rezolvat în favoarea legii speciale şi faţă de obiectul juridic al celor două infracţiuni (înşelăciune şi evaziune fiscală) constituit de fascicolul de relaţii sociale privitoare la patrimoniu, formate pe temeiul bunei credinţe, tribunalul văzând şi disp. art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor P.A. şi M.C. din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru care a dispus condamnarea acestora.
În legătura cu infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 rep. reţinută în sarcina inculpatului P.A. [cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.] constând în aceea că a cesionat în mod fictiv părţile sociale ale SC E. SRL şi SC E.O.D.C. SRL în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, instigare la complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 reţinuta în sarcina aceluiaşi inculpat, constind în aceea că i-a solicitat av. C.I. să-l ajute să cezioneze în mod fictiv părţi sociale ale SC E.O.D.C. SRL, complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 (două infracţiuni) reţinută în sarcina inculpatei M.C., constând în aceea că, deşi nu a efectuat acte materiale de cesiune, l-a ajutat pe inculpatul P.A., acordindu-i sprijin moral, asigurindu-l ca după cesiunea părţilor sociale ale SC E.O.D.C. SRL şi SC E.O.D.C. SRL va continua obţinerea de facturi fiscale şi ridicarea de numerar din conturile acestor firme, complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşită de inculpatul M.K.A.N. constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul P.A. să cesioneze în mod fictiv părţile sociale ale SC E. SRL, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În conformitate cu principiul activităţii legii penale, în art. 10 C. pen. se prevede „legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât se afla în vigoare”.
Prin urmare, potrivit principiului enunţat, astfel cum a fost formulat rezultă că pentru toate infracţiunile se aplică legea în vigoare la momentul săvârşirii lor.
Există însă cazuri când anumite infracţiuni săvârşite sub legea veche sunt judecate sub imperiul legii noi; astfel de cazuri de succesiune a legilor penale, generează situaţii tranzitorii ce impun o derogare firească de la principiul activităţii legii penale, impunându-se în aceste din urmă cazuri aplicarea principiului subsidiar al folosirii legii penale mai favorabile.
Pe lângă aceste reglementări de principiu trebuie avute în vedere şi particularităţile dispoziţiilor Legii nr. 87/1994 şi ale Legii nr. 241/2005.
Sub acest aspect este de observat ca prin art. 16 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (lege care a intrat în vigoare ulterior momentului întocmirii actului de sesizare din prezenta cauză) au fost abrogate expres dispoziţiile din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
Această abrogare a însemnat dezincriminarea unor fapte existând însă în materia enunţată o continuitate a incriminării pentru restul faptelor, fiind efectuata doar o schimbare a sediului acestora.
Spre deosebire de Legea nr. 87/1994 prin noua Lege nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost lărgită sfera expresiei „contribuabil” extinzându-se totodată şi aria faptelor incrimate ca „infracţiuni de evaziune fiscală” sau ca „infracţiuni în legătură cu acestea”.
Tribunalul a constatat că Legea nr. 241/2005 nu a mai preluat şi faptele prevăzute în art. 10, art. 11 lit. a), art. 11 lit. b) teza I şi a IlI-a şi în art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 care au fost astfel dezincriminate astfel că, văzând şi disp. art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. comb. cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994.
În continuarea concluziilor anterior menţionate, tribunalul a mai reţinut că, este adevărat că Legea nr. 241/2005 nu a mai preluat faptele prevăzute de art. 10, art. 11 lit. a), art. 11 lit. b) teza I şi a III-a şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 87/1994 care, astfel au fost dezincriminate, însă tot atât de adevărat este faptul, noua lege a preluat majoritatea infracţiunilor prevăzute în legea anterioară care se regăsesc în art. 4, art. 7 alin. (1) şi alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, în materia anunţată existând o continuitate a incriminării, fiind efectuată doar o schimbare a sediului acesteia.
Mai mult, prin noua lege pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale au fost instituite noi infracţiuni, una fiind de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. g), iar trei având legătura cu infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 3, art. 5 şi art. 8.
Astfel, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală sub forma complicităţii prev. de art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 rep., reţinută în sarcina inculpaţilor A.H.B.M., A.A.S., S.W. constând în aceea că l-au ajutat pe inculpatul S.I.A. să efectueze operaţiuni bancare pe conturile unor societăţi comerciale care nu funcţionau la sediul social declarat SC N.S. SRL, SC R. SRL, a inculpatei M.C. constând în aceea că ştia despre faptul că sediile mai multor societăţi comerciale constituite nelegal, nu funcţionează la sediul social declarat cum ar fi SC N.S. SRL şi SC R. SRL a inculpatului M.K.A.N. constând în aceea că i-a ajutat pe inculpaţi să stabilească sedii sociale fictive pentru societăţile comerciale implicate în obţinerea ilicita de rambursări TVA, a inculpatului E.K.N.H. constând în aceea că a ajutat la obţinerea de documente ale unor societăţi care nu funcţionează la sediul social declarat în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate statului respectiv SC G. SRL, SC C.I. SRL, SC P.E. SRL, SC G. SRL, SC Y. SRL, SC R. SRL, SC N.S. SRL, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen. în prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. pentru care a dispus condamnarea acestora.
Tribunalul a procedat la această schimbare de încadrare juridică, determinat, pe lângă considerentele ce preced, şi de faptul ca Legea nr. 241/2005 este lege penală mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă stabilite dar şi faţă de existenţa prevederilor art. 10 din acelaşi act normativ potrivit cu care în situaţia în care fapta este recunoscută, iar prejudiciul acoperit în faza de urmărire penală sau pâna la primul termen de judecată, limitele de pedeapsă stabilite prin lege se reduc la jumătate, iar pentru prejudiciile cu un cuantum mai scăzut există posibilitatea aplicării unei amenzi.
Cât priveşte fapta descrisă la pct. 4 din actul de sesizare privind pe inculpata M.C., constând în aceea că „ştia despre faptul că sediile mai multor societăţi comerciale de tip fantomă, folosite de membrii grupului organizat, nu funcţionează la sediul social declarat, cum ar fi SC N.S. SRL şi SC R. SRL etc.”, tribunalul a reţinut următoarele:
Astfel fiind, faţă de această faptă - reţinută ca fiind complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., însă referitor la vinovăţia inculpatei şi calificarea faptei ca infracţiune, într-adevăr din materialul probator existent la dosar rezultă că inculpata avea cunoştinţa, „ştia”, despre caracterul fictiv al sediilor unor societăţi comerciale folosite de inculpaţi în scopul eludării dispoziţiunilor fiscale, însă această singulară împrejurare legată de latura subiectivă nu poate conduce la concluzia reţinerii vinovăţiei inculpatei cât priveşte această faptă, câtă vreme sub aspectul laturii obiective (elementului material al acesteia) nu se poate reţine că inculpata ar fi complice, instigator la săvârşirea vreunei acţiuni care ar fi săvârşit, ori ar fi complice, instigator la săvârşirea vreunei acţiuni care ar constitui element material al laturii obiective a acestei infracţiuni, astfel încât tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea acesteia.
Faptele aceleiaşi inculpate care ca împuternicită pe conturile SC E. SRL sau SC E.O.D.C. SRL ori ca intermediar în obţinerea unor societăţi nelegal constituite prin care, să se efectueze transferul sumelor de bani, a ajutat la ascunderea sumelor de bani, proveniţi din rambursarea ilegală de TVA obţinute de SC M.S.C. SRL Craiova, SC G. SRL Filiaşi şi SC C.I. SRL Craiova şi SC P.E. SRL, realizează elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care se va dispune condamnaea acesteia.
Faptele inculpatei la instigare a martorei B.N. la falsificarea semnăturilor lui L.P. aplicată pe actele prezentate la Biroul Notarial Public C.A. Brăila: din 14 august 2003 şi pe procesul-verbal de predare primire a documentelor financiar contabile, datat 14 august 2003 şi contractul de vânzare-cumpărare din 12 noiembrie 2004 dintre SC G. SA şi SC E. SRL în baza căruia s-au efectuat transferuri bancare între cele doua firme, constituie infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea acesteia.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., şi apelanta inculpată M.C., printre alţii, precum şi Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 374 din 22 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii M.K.A.N., E.K.N.H., M.A.F., S.A.T., E.B.N.G.E.S., A.A.H.H.B., S.W., P.A. şi M.H.S.M., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi cauza a fost rejudecată în fond.
III. Prin decizia penală nr. 496 din 12 februarie 2013, în opinie majoritară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F., şi printre alţii de inculpata M.C. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la prima instanţă.
În motivarea deciziei se arată că instanţa de apel nu a efectuat analiza probelor şi a elementelor de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi nu a analizat efectiv criticile aduse de inculpaţi, limitându-se exclusiv a analiza motivele de apel ale parchetului, nu a indicat în cuprinsul motivării argumentele care justifică o soluţie de condamnare a inculpaţilor, pentru faptele pentru care s-a dispus achitarea de către prima instanţă, a făcut aprecieri extrem de lapidare asupra stării de fapt relativ la faptele pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice. Instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra motivelor de apel formulate de inculpaţi care vizau achitarea acestora, sau a cererii de continuare a procesului penal formulată de inculpata M.C. şi a admis un apel care nu era declarat în cauză, situaţie pretins remediată printr-o încheiere pronunţată în temeiul art. 195 C. proc. pen., toate aceste deficienţe atrăgând incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Totodată, instanţa de recurs a casat şi încheierile de la termenele din 8 ianuarie 2012, 19 aprilie 2012 şi 3 mai 2012 care fac parte integrantă din decizia casată.
S-a arătat prin decizia de casare că, în rejudecare, instanţa de apel va stabili cadrul procesual, calitatea părţilor, va evidenţia şi analiza în concret criticile apărării, atât cele circumscrise motivelor de apel cât şi cele invocate în recurs, spre a oferi o posibilitate reală părţilor de a cunoaşte motivele ce fundamentează soluţia instanţei şi, eventual, de a le contesta, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legea penală.
Din decizia instanţei de recurs se desprinde concluzia că toate actele efectuate în cauză până la momentul pronunţării deciziei din data de 22 decembrie 2011 rămân valabile în cauză, instanţa de recurs dispunând numai casarea deciziei şi a încheierilor pronunţate ulterior acesteia.
De asemenea, se constată că instanţa de recurs nu a dispus ca instanţa de apel să administreze vreo probă, singurul temei de casare fiind nemotivarea hotărârii şi implicit nepronunţarea şi neanalizarea susţinerilor apelanţilor.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat, după analiza dosarului, că probele solicitate de inculpaţi în rejudecarea apelului sunt complet nerelevante, luând în considerare faptul că toate probele relevante, audierea inculpaţilor, audierea martorilor, au fost administrate nemijlocit de prima instanţă în cursul anului 2006, readministrarea lor la mai mult de 7 ani după audierea iniţială fiind complet neconcludentă.
IV. Prin decizia penală nr. 27 A din data de 31 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii privind pe inculpata M.C., care va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală apelată.
Examinând după casare sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi care face obiectul apelului de faţă, raportat la criticile formulate de apelanţi şi la cadrul stabilit de instanţa de casare, Curtea a constatat următoarele:
S-a constatat că apelurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., şi de inculpata M.C., printre alţii sunt fondate.
În motivarea apelului, Ministerul Public a criticat greşita achitare a tuturor inculpaţilor din prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Contrar celor arătate de parchet şi în acord cu prima instanţă, instanţa de apel a constatat că soluţia primei instanţe, de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este corectă, având în vedere că nu se poate reţine împrejurarea că în prezenta cauză ar fi fost constituit un grup infracţional organizat, ci doar existenţa unor celule, care nu au acţionat decât ocazional şi în scopul obţinerii unor foloase materiale.
Ministerul Public a considerat că, raportat la definiţia sintagmei de grup infracţional organizat, conform dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională derulată în perioada august-martie 2003, inculpaţii au acţionat într-un grup bine organizat, iniţiat de către inculpaţii P.A., M.C. şi M.K.A.N., cu atât mai mult cu cât, grupul a fost sprijinit de coinculpaţii E.K.N.H., şoferul inculpatului M.K.A.N., acesta solicitând inculpaţilor E.B.N.G.E.S., A.A.H.H.B. copii de pe fotografii, pentru ca acestea să fie ataşate pe actele de identitate ale persoanelor, care apar ca fiind asociaţi la societăţile comerciale SC M.S.C. SRL, SC P.E. SRL şi SC G. SRL, deşi aceşti asociaţi, cetăţeni italieni, nu au intrat niciodată pe teritoriul României.
Curtea a apreciat că, din chiar descrierea oferită de parchet faptelor inculpaţilor reiese că nu se poate vorbi despre existenţa unui grup infracţional organizat.
Astfel, există cu evidenţă o legătură între inculpaţii P.A., M.C. şi M.K.A.N., aceştia acţionând în mod repetat pentru a obţine rambursări ilegale de TVA, dar nu se poate vorbi despre un grup structurat în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
Astfel, nu a rezultat din probatoriul administrat că inculpaţii E.B.N.G.E.S., A.A.H.H.B., care au pus la dispoziţie copii de pe fotografii, pentru ca acestea să fie ataşate pe actele de identitate ale persoanelor ce urmau să înfiinţeze societăţi comerciale, au avut vreo legătură cu inculpaţii P.A. şi M.C. şi nu există probe că ar fi cunoscut activitatea acestora referitoare la rambursările ilegale de TVA. De altfel, inculpatul E.K.N.H. este şoferul inculpatului M.K.A.N., acesta solicitând inculpaţilor E.B.N.G.E.S., A.A.H.H.B. copii de pe fotografii, iar nu inculpaţii P.A., M.C. şi M.K.A.N.; nu a rezultat în ce mod ar fi fost structurat şi organizat grupul infracţional în condiţiile în care inculpaţii nu au avut o legătură directă pentru a stabili rolul fiecăruia în grup; de principiu, pentru existenţa grupului infracţional organizat nu este necesar ca toţi membrii grupului să se cunoască între ei, însă în cauza de faţă modalitatea de comitere a faptelor nu se circumscrie, în opinia Curţii, în definiţia grupului infracţional organizat conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, după cum corect a reţinut prima instanţă.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că, potrivit art. 2 lit. b) din aceeaşi lege prin infracţiune gravă se înţelege infracţiunea care face parte, printre altele, din una dintre următoarele categorii: (...) pct. 5 infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave, în care se încadrează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, iar nu infracţiunea de evaziune fiscală, iar conform art. XVII din O.U.G. nr. 54/2010 art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003 a fost modificat în sensul că pct. 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: „16. contrabanda, evaziunea fiscală, precum şi celelalte infracţiuni prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, cu modificările şi completările ulterioare;”. S-a constatat astfel că infracţiunea de evaziune fiscală a fost introdusă ca infracţiune gravă în cuprinsul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 prin O.U.G. nr. 54/2010, în cuprinsul anului 2010, mult după ce inculpaţii au săvârşit faptele deduse judecăţii.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că din modul de derulare al evenimentelor astfel cum rezultă din cuprinsul mijloacelor de probă administrate se desprinde concluzia că inculpaţii nu au acţionat (împreună, cu toţii) în mod coordonat, ci se formau grupuri ocazional, fără continuitate ori structură determinată, în cadrul cărora nu se poate vorbi de existenţa unor roluri determinate pentru membrii acestora, scopul acestor organizări lipsite de structură determinată şi continuitate fiind însă evident cel al comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni.
Prima instanţă a constatat că şi în cuprinsul actului de sesizare se reţine că inculpata M.C. a acţionat împreună cu S.A.T., M.M., P.A.
Este corect şi argumentul primei instanţe care a arătat că din chiar modul de descriere şi prezentare a situaţiei faptice în rechizitoriul Parchetului rezultă că inculpaţii nu făceau parte cu toţii dintr-un grup, că micile grupări constituite în vederea săvârşirii imediate de infracţiuni aveau compunere diferită, faţă de unii dintre membrii acestor gupuri fiind disjuns materialul de urmărire penală, nestabilindu-se vinovăţia ori nevinovăţia acestora, neprecizându-se şi nerezultând caracterul de continuitate al grupurilor, rolurile membrilor acestora, caracterul determinat al structurii lor. Inculpatul E.K.N.H. nu i-a cunoscut personal pe ceilalţi inculpaţi, relaţia sa fiind strict una profesională cu inculpatul M.K.A.N., care s-a folosit de el ca şofer, în concret a avut o relaţie de angajator şi angajat, fără nici un contact direct cu inculpaţii M.C. şi P.A.
În plus, fapta prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă, ori pentru existenţa intenţiei directe trebuie să existe probe certe că inculpaţii cunoşteau împrejurarea că prin acţiunile lor sprijină un grup infracţional organizat, ceea ce nu rezultă nici măcar din rechizitoriul parchetului, ori să prevadă că participă la un asemenea grup, aspect ce nu poate fi dedus din modalitatea în care au acţionat inculpaţii E.K.N.H., E.B.N.G.E.S., A.A.H.H.B. De asemenea, acţiunile inculpaţilor P.A., M.C. şi M.K.A.N. nu sunt suficiente în sine pentru a se vorbi despre existenţa unui grup organizat şi structurat, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
În consecinţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A doilea motiv de apel al parchetului a vizat greşita schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005. În acest sens, se arată că se impune a se face o distincţie între conţinutul infracţiunii de înşelăciune şi al infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, se arată că infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obţinerii unui folos material injust, pe când infracţiunea de evaziune fiscală constă în stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabili a impozitelor sau taxelor, de regulă, a TVA-ului.
Procurorul a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că aceste rambursări ilegale de TVA au fost solicitate de societăţile SC E. SRL şi SC E.O.D.C. SRL, folosind, ca şi mijloc fraudulos celelalte societăţi comerciale, care au fost înfiinţate de către inculpaţii din cauză, pe numele altor persoane, cu consecinţa transferurilor imediate a sumelor de bani în conturile SC E. SRL.
Curtea a constatat că nici acest motiv de apel nu este fondat.
Prima instanţă a reţinut în mod legal că fapta inculpaţilor se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 241/2005, reţinută ca şi lege mai favorabilă.
Într-adevăr, la momentul săvârşirii faptelor de către inculpaţi, legea penală care incrimina evaziunea fiscală, respectiv Legea nr. 87/2004, nu conţinea o reglementare expresă care să incirimineze rambursarea ilegală de TVA ca infracţiune de evaziune fiscală, însă fapta de a solicita rambursarea fără suport real a unor sume pretins a fi TVA se încadra cu evidenţă în dispoziţiile art. 215 C. pen.
Ulterior săvârşirii faptelor de către inculpaţi legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct, în Legea nr. 241/2005, această modalitate de comitere a evaziunii fiscale, fapta constând stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor având ca rezultat şi rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat. Asocierea în vederea săvârşirii faptei menţionate în alin. (1) constituie o circumstanţă agravată sancţionată cu limite de pedeapsă mai mari.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, este evident că legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale are caracter de lege specială raportat la dispoziţiile cu caracter general cuprinse în C. pen., raţiunea constituirii acesteia reprezentând o necesitate de a da o reglementare explicită infracţiunilor contra bugetului public, în esenţa lor fapte de evaziune fiscală.
În concret, se reţine că prin intermediul SC E. SRL Bucureşti şi SC E.O.D.C. SRL inculpaţii au ajutat la transferarea sumelor obţinute din rambursarea transferarea ilegala de TVA (inculpata M.C. ca împuternicit) sau ridicarea în numerar a acestora, inculpatul P.A. beneficiind (dispunând) de cea mai mare parte a sumelor obţinute de SC M.S.C. SRL Craiova, SC G. SRL Filiaşi, SC C.I. SRL Craiova, şi pentru inculpata M.C., SC P.E. SRL Craiova.
În aceste condiţii, este evident că fapta în concret, la momentul dedus judecăţii în fond şi în rejudecarea apelului se încadrează în norma de incriminare prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, iar nu în dispoziţiile art. 215 C. pen., cu atât mai mult cu cât din punct de vedere cronologic aceasta este o lege ulterioară reglementării art. 215 C. pen., care prevede o pedeapsă mai redusă, ceea ce face o lege penală mai favorabilă, obligatoriu a fi aplicată conform art. 13 C. pen.
Instanţa de fond a înlăturat în mod legal susţinerea procurorului în sensul că, deşi prevăzute în lege specială, aceste prevederi nu sunt incidente, motivat de faptul că textul în cauză face referire la noţiunea de contribuabil, ceea ce presupune că firma în cauză este înfiinţată şi a funcţionat ori funcţionează în condiţii de legalitate, deoarece pe de o parte legiutorul nu a făcut nici o precizare referitoare la condiţiile de înfiinţare a societăţilor, neutilizindu-se exprimări de genul „societăţi legal înfiinţate” ori „societăţi care au desfăşurat activităţi comerciale efective”, iar pe de altă parte printr-o asemenea logică ar fi excluse de la aplicarea legii privind evaziunea fiscală tocmai acele societăţi înfiinţate fictiv, cu scopul de a frauda bugetul de stat.
În consecinţă, schimbarea încadării juridice a faptelor inculpaţilor P.A., M.C., M.K.A.N., M.H.S.M., M.A.F. S.A.T., E.K.N.H. şi A.A.H.H.B. în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 8 din Legea nr. 241/2005 este temeinică, iar critica parchetului nefondată.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv soluţia de achitare a inculpatei M.C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu privire la care instanţa de fond a motivat că, deşi inculpata a avut cunoştinţă că sediile acestor societăţi comerciale interpuse nu sunt cele reale, nu se poate reţine în sarcina inculpatei comiterea acestei infracţiuni, parchetul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpata avea cunoştinţă că societăţile SC G. SRL şi SC P.E. SRL, în care a figurat ca asociat L.P. au sedii fictive, însă fapta comisă de inculpata M.C., care ar fi determinat-o pe martora B.N. să-i falsifice semnăturile, în vederea înmatriculării acestor societăţi comerciale, act material al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, absoarbe, în opinia Curţii, infracţiunea prev. de art. 9 lit. f) din aceeaşi lege.
Curtea a apreciat, în acord cu prima instanţă, că din simpla descriere a faptei în rechizitoriu reiese că nu se poate reţine în sarcina inculpatei şi săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
Astfel, fapta este descrisă la pct. 4 din actul de sesizare privind pe inculpata M.C. şi constă în aceea că „ştia despre faptul că sediile mai multor societăţi comerciale de tip fantomă, folosite de membrii grupului organizat, nu funcţionează la sediul social declarat, cum ar fi SC N.S. SRL şi SC R. SRL etc.” nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, simplul fapt că aceasta avea cunoştinţă de faptul că sediile sunt fictive nefiind suficient pentru a se reţine distinct în sarcina inculpatei, pe lângă infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 8 din Legea nr. 241/2005 şi aceea prevăzută de art. 9 lit. f) din aceeaşi lege [reţinută iniţial ca fiind complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., având corespondent în art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005].
Cu privire la individualizarea pedepselor, parchetul a solicitat majorarea pedepselor, având în vedere modalitatea de comitere a infracţiunilor, rolul fiecărui inculpat ca şi membru al grupului infracţional, în atingerea scopului urmărit, respectiv obţinerea frauduloasă a sumei de 367 miliarde ROL, astfel că se apreciază că pedepsele cuprinse între 1 an şi 4 ani, inclusiv condamnările pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, sunt mult prea reduse.
Curtea a constatat că argumentele aduse de parchet în susţinerea acestui motiv de apel nu pot fi luate în considerare.
Este adevărat că inculpaţii M.C., P.A., M.K.A.N. au obţinut sume ridicate din infracţiunea de evaziune fiscală şi că au acţionat cu scopul fraudării bugetului de stat, însă limitele de pedeapsă prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare; inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, astfel că din această perspectivă nu există temeuri pentru ca instanţa să se orienteze spre mediu sau maxim.
Curtea a apreciat că, raportat la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, scopul punitiv al pedepsei ar trebui să se reflecte mai degrabă în modalitatea de executare a acesteia, decât în cuantum, având în vedere faptul că, cel puţin teoretic, pentru o pedeapsă de 4 ani închisoare se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării.
Faptul că inculpaţii nu au avut o atitudine sinceră nu constituie un argument pentru majorarea pedepsei, inculpaţii având posibilitatea de a adopta ce atitudine doresc în faţa instanţei.
Referitor la faptul că s-a încercat şi o tergiversare a judecării cauzei, dosarul fiind pe rolul instanţelor de aproximativ 10 ani, Curtea a constatat că într-adevăr inculpaţii au făcut tot posibilul pentru a tergiversa judecata, inclusiv în cursul rejudecării apelului, prin cereri repetate de amânare pentru lipsă de apărare ori de imposibilitate de prezentare, cauza aflându-se în rejudecare timp de 7 luni, iar în faţa instanţei de fond timp de aproximativ 5 ani, însă se constată şi culpa instanţelor de judecată, care nu au respins cu mai mare fermitate cererile repetate de amânare a cauzei, spre exemplu în perioada 27 iunie 2007-30 iunie 2009 nefiind administrată nicio probă, cauza fiind amânată nejustificat, sub diverse motive, şi din culpa instanţei de judecată.
În acest sens, Curtea a avut în vedere disp. art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, conform cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă (...), care va hotărî (...) fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”
La stabilirea depăşirii termenului rezonabil s-a avut în vedere atât comportamentul părţilor (cereri repetate de amânare a cauzei, schimbarea repetată a apărătorilor cu necesitatea amânării cauzei pentru pregătirea apărării, formularea abuzivă de cereri repetate de punere în libertate, de recuzare) pentru care statul nu este responsabil pentru amânările cauzate de o astfel de conduită dar nu trebuie să fie pasiv în astfel de situaţii.
De asemenea se are în vedere comportamentul autorităţilor (perioade de inactivitate prelungite în cursul urmăririi penale sau acordarea de termene excesiv de mari, citarea defectuoasă a părţilor, martorilor, casări sau desfiinţări cu trimitere spre rejudecare succesive, depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză dispuse în cauză cumulată cu pasivitatea organului judiciar, conexarea sau disjungerea inutilă a cauzelor, motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti, redactarea cu întârziere a rechizitoriului, trimiterea cu întârziere a dosarului către instanţa de control judiciar etc).
C.E.D.O. deja a confirmat sub acest aspect caracterul adecvat al remediului constând în reducerea în mod expres şi cuantificat a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a duratei excesive a procedurii.
În acest context, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor, aproape de minimul special prevăzut de lege, nu se impun a fi majorate în apelul declarat de parchet, şi în considerarea duratei excesive a procedurii, apreciind că la această durată au concurat atât atitudinea abuzivă a unora dintre inculpaţi cât şi culpa organelor judiciare.
Apelul declarat de Ministerul Public este însă fondat sub aspectul intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru infracţiunile de fals, după cum se va detalia şi în analiza motivelor de apel declarate de apelanţii inculpaţi.
Faţă de inculpaţii P.A., M.C., M.K.A.N., M.H.S.M., M.A.F., S.A.T., E.K.N.H., E.B.N.G.E.S. şi A.A.H.H.B., Curtea a constatat că pentru faptele de fals a intervenit prescripţia specială şi, în consecinţă, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., rap. la art. 124 C. pen., va înceta procesul penal, ca urmare a prescriţiei speciale.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 124 C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei M.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 C. pen., rap. la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 289 C. pen., art. 26 rap. la art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se calculează potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., deoarece maximul special prevăzut de lege este închisoarea de 5 ani. În consecinţă, potrivit art. 124 C. pen. prescripţia specială a răspunderii penale intervine după trecerea unui termen de 7 ani şi 6 luni de la data epuizării infracţiunii continuate, termen ce s-a împlinit.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290, art. 26 rap. la art. 25 rap. la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale se calculează potrivit art. 122 lit. d) C. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, fiind de asemenea incidente dispoziţiile art. 124 C. pen.
Apelanta-intimată-inculpată M.C. a solicitat să se reţină limitele de casare cu trimitere spre rejudecare, care sunt obligatorii pentru instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 38518 C. proc. pen., arătând că s-a dispus casarea pentru cazul prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., respectiv pe motiv că instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la două motive de apel care au fost formulate.
S-a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la compunerea instanţei, existând unul dintre cazurile de incompatibilitate prev. de art. 48 lit. a) C. proc. pen., în sensul că prima instanţă a soluţionat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmării penale. S-a arătat că potrivit încheierii de şedinţă din data de 5 ianuarie 2005, judecătorul care a făcut parte din compunerea primei instanţei, care a pronunţat sentinţa, s-a pronunţat în cursul urmăririi penale cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar cercetarea judecătorească în dosar a avut loc în perioada 6 decembrie 2006-20 iunie 2009, fiind realizată integral de judecătorul care s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prev. de art. 48 lit. a) C. proc. pen., în condiţiile în care modificarea acestei dispoziţii a intervenit prin Legea nr. 356/2006, fiind o lege de procedură, care este de imediată aplicare.
Totodată, s-a arătat că judecătorul fondului a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti cu încălcarea art. 48 lit. a) C. proc. pen.
Curtea a constatat că acest motiv de apel nu este întemeiat, deoarece, contrar celor arătate de inculpată, sentinţa primei instanţe nu a fost pronunţată de un judecător incompatibil, ci de un alt judecător, ca urmare a admiterii cererii de abţinere formulată de judecătorul incompatibil.
În primul rând s-a constatat că actele de cercetare judecătorească au fost făcute de un alt judecător, inculpaţii fiind audiaţi de un alt complet, la fel şi principalii martori audiaţi în cursul anului 2006.
S-a constatat reaua credinţă a apărării, deoarece în perioada 27 iunie 2007-30 iunie 2009, deci timp de doi ani în care preşedinte de complet a fost judecătorul incompatibil, în cauză nu s-a administrat nicio probă, timp de doi ani cauza fiind amânată pentru diverse pretexte, iar probele fiind administrate anterior de către un al judecător.
În plus, împrejurarea că s-ar fi efectuat o parte din cercetarea judecătorească de către acelaşi judecător care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive nu constituie caz de nulitate absolută ci de nulitate relativă, iar în această situaţie acest aspect trebuia invocat la momentul la care s-a luat cunoştinţă de existenţa vătămării, care de altfel trebuia indicată şi probată de inculpată; inculpata a invocat însă acest aspect abia în apel.
Pentru a interveni nulitatea absolută cazul de incompatibilitate invocat trebuie să privească judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei prin sentinţă, cu alte cuvinte cu privire la cel care a pronunţat soluţia, iar nu cu privire la un judecător care a preziat completul de judecată o anumită perioadă de timp.
Aşa fiind, solicitarea inculpatei de trimitere a cauzei spre rejudecare nu este fondată.
Un al doilea motiv de trimitere spre rejudecare, în opinia apărării, a constat în nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie, în condiţiile în care, inculpata M.C. a fost asistată în cursul urmăririi penale, cât şi o parte din cursul judecăţii de către apărătorul inculpatului P.A., cu care aceasta se află în contrarietate de interese. A considerat că au fost încălcate prevederile art. 171 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., sancţiunea fiind nulitatea absolută conform dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar remediul procesual constă în admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea a constatat că nici această susţinere nu este fondată, simplul fapt că doi inculpaţi în cauză au fost asistaţi o perioadă de timp de acelaşi avocat nefiind untemei de nulitate absolută. În plus, poziţia procesuală a inculpaţilor este identică, în sensul că ambii inculpaţi nu au recunoscut săvârşirea faptelor, chiar în condiţiile unei stuaţii de contrarietate de interese, s-a constatat că apărarea cu ocazia dezbaterilor a fost efectuată de un alt avocat, astfel că nu există temei pentru a se considera că sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Mai mult decât atât, chiar în situaţia în care ar fi existat o asemenea contrarietate de interese, apărarea ar invoca practic propria culpă, din moment ce acelaşi avocat ar fi acordat, în cunoştinţă de cauză, asistenţă juridică pentru doi inculpaţi cu interese contrare.
Cu privire la fondul apelului declarat de inculpata M.C., s-a considerat că în mod nelegal, fără nici un suport probator, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că a ajutat, a împuternicit pe cont la transferul şi ridicarea în numerar a sumelor obţinute din rambursări ilegale de TVA.
Deşi apărarea a invocat faptul că inculpata nu ar fi participat la înfiinţarea de societăţi comerciale fictive, se constată că învinuirea principală adusă inculpatei este aceea că, în cunoştinţă de cauză, a efectuat retrageri de numerar din conturile SC E. SRL aparţinând inculpatului P.A., sume provenite din rambursări ilegale de TVA; împrejurarea că inculpata a fost în cunoştinţă de cauză atât cu privire la aceste aspecte cât şi cu privire la înfiinţarea unor societăţi comerciale fantome în care administratori au fost trecuţi cetăţeni italieni ce nu au intrat niciodată pe teritoriul României este demonstrată de declaraţia martorei B.N. care a arătat că la cererea inculpatei a semnat în numele aşa zişilor cetăţeni italieni pe acte de înfiinţare a unor societăţi comerciale, în aceasta constând ajutorul acordat de către inculpată persoanelor care au constituit firmele SC M.S.C. SRL Craiova, SC G. SRL Filiaşi, SC C.I. SRL Craiova şi SC P.E. SRL Craiova. De asemenea, martora V.C. a arătat că dispoziţiile la SC C. SRL erau date de inculpata M.C., iar la solicitarea numitei V.C. a semnat mai multe acte.
Potrivit art. 26 C. pen. „complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.”
Din declaraţia martorei V.C. a rezultat, contrar celor arătate de apărare, implicarea materială a inculpatei M.C., faptul că sume de bani ridicate de martoră din contul SC E. SRL erau aduse la biroul inculpatei.
Apelanta-intimată-inculpată M.C. a arătat că nu a transferat bani niciodată şi nu a fost împuternicită pe conturile societăţilor SC E. SRL şi SC E.O.D.C. SRL, mergând doar cu acea delegaţie şi strict pentru acele sume, neavând o împuternicire permanentă şi a făcut acest lucru la rugămintea asociatului său cu scopul de a-l ajuta. Declaraţia sa este parţial confirmată de declaraţiile inculpatului P.A., care arată că într-adevăr aceasta a avut împuternicire pentru ridicarea sumelor respective, ambii inculpaţi încercând să arunce vina unul asupra altuia, însă coroborând aceste declaraţii cu declaraţiile martorilor C.I., V.C., V.C., B.N., participarea ambilor inculpaţi la săvârşirea faptelor rezultă cu evidenţă.
Referitor la rambursarea de TVA solicitată de SC G. SRL Craiova nu s-a contestat faptul că înscrisurile din 19, 20, 21 noiembrie 2003 şi 24 noiembrie 2003 au fost semnate de către inculpata M.C., însă se arată că nu se indică nicio probă, din care să rezulte că inculpata ar fi cunoscut sursa acestor sume de bani ridicate prin conturile societăţii SC E.O.D.C. SRL 2000, cu atât mai mult cu cât, ridicarea acestor sume de bani s-a realizat pe baza unei împuterniciri date de către inculpatul P.A. A arătat că reprezentarea pe care a avut-o inculpata a fost una de bună-credinţă, relevante în acest sens, fiind menţiunile efectuate de funcţionarul bancar, la secţiunea semnificaţia sumei, în care se arată că este vorba despre o restituire împrumut conform contractului.
Cu privire la rambursarea de TVA solicitată de societatea SC P.E. SRL, apărarea arată că nu există nicio o implicare materială a inculpatei, în condiţiile în care, suma de bani a fost ridicată în numerar de către M.M.M., în baza unor înscrisuri, parte din această sumă fiind transferată în contul altei societăţi, însă din declaraţia martorului M.M.M. a reieşit că acesta nu a efectuat nicio retragere de sumă de bani, nu îi cunoaşte pe inculpaţi, actul său de identitate fiind pierdut. Apărarea a arătat că sunt relevante declaraţiile martorului D.I.A., care confirmă împrejurarea potrivit căreia contabila societăţii V.C. i-a solicitat să scrie nişte acte după program, fără să facă referire la inculpata M.C., însă coroborând declaraţia acestui martor cu declaraţia martorei V.C., reiese exact contrariul celor arătate de apărare. Relevantă este şi declaraţia martorei G.D.
Relativ la societatea SC G. SRL, aceasta a avut ca asociaţi pe L.P., C.S., fiind folosite actele de identitate ale inculpaţilor A.A.H.H.B. şi E.B.N.G.E.S., aşa cum chiar inculpaţii arată; societatea SC P.E. SRL a fost reprezentată în fapt de către inculpatul E.B.N.G.E.S. şi de A.A.H.H.B., administratori fictivi în acte fiind numiţii G. şi L., în solicitările de TVA de la Craiova fiind implicaţi inculpaţii E.K.N.H. şi M.K.A.N., actele fiind luate de la inculpatul E.K.N.H., preluate de către inculpatul M.H.S.M., care le asigura transportul la Craiova în vederea înfiinţării acestor societăţi comerciale, iar prin intermediul numitului G.B. au fost înfiinţate, dovadă fiind declaraţiile martorilor audiaţi de la Camera de Comerţ din Dolj, fiind firesc ca aceşti martori să nu o cunoască pe inculpata M.C., a cărei participare nu s-a concretizat în prezentarea la autorităţile fiscale ci în principal în retragerea de sume în numerar.
Contrar celor arătate de inculpată, Curtea a apreciat, în acord cu prima instanţă, referitor la complicitatea la infracţiunea de spălare de bani, că împrejurarea că este reţinută în aceeaşi modalitate de realizare a elementului material, respectiv ridicare de sume în numerar, nu înlătură coexistenţa a două infracţiuni comise în concurs ideal, respectiv aceea de complicitate la evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare de bani.
Astfel, în măsura în care inculpata a săvârşit cu intenţie infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, respectiv în cunoştinţă de cauză asupra provenienţei sumelor de bani, a săvârşit şi infracţiunea de spălarea banilor.
Referitor la infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi instigare la săvârşirea infracţiunii de fals sub semnătură privată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că nu este indicată activitatea de determinare la săvârşirea infracţiunii, solicitându-se admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea a constatat că nici sub acest aspect solicitarea de achitare a inculpatei nu este fondată, faţă de declaraţia martorei B.N. şi declaraţiile de martori expuse anterior.
Apelul inculpatei este însă fondat sub aspectul intervenirii prescripţiei pentru infracţiunile de falsuri, astfel că sentinţa a fost desfiinţată în privinţa acestor infracţiuni.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii privind pe inculpata M.C., care va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală apelată.
V. Împotriva hotărârii definitive pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs în casaţie inculpata M.C., invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.
În motivele scrise şi cele prezentate oral, recurenta inculpată şi-a întemeiat cererea pe cazurile de casare prevăzute de pct. 7 şi pct. 8 a art. 438 C. proc. pen.
În esenţă, a menţionat că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. A arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, în sensul că nu există latura obiectivă şi nici latura subiectivă ale faptelor de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi complicitate la spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a menţionat că nu existe probe care să conducă la concluzia că a determinat-o pe martora B.N. să semneze înscrisurile.
În consecinţă a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 218/RC din data de 1 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 19541.01/3/2005*.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C3, s-a fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2014, cu citarea inculpatei M.C. la locul de deţinere şi desemnarea unui apărător din oficiu.
Examinând recursul în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Instanţa reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Recurenta inculpată a arătat că în hotărârea de condamnare nu s-a indicat în concreto în ce a constat ajutorul dat unor persoane neidentificate la „obţinerea firmelor fantome”, iar în declaraţiile date de angajaţii Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia nu s-a menţionat numele său, ca urmare instanţa de apel nu a apreciat şi coroborat corect probele existente la dosar, aspect ce a dus la o greşită condamnare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
În esenţă, recurenta inculpată a solicitat a se dispune achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., motivând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru care s-a reţinut complicitatea sa, instanţa ignorând atât lipsa laturii obiective, cât şi a laturii subiective.
Înalta Curte constată că, în cauză, deşi a criticat soluţia pronunţată de instanţa de apel, susţinând că faptelor le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor, recurenta inculpată a contestat situaţia de fapt stabilită de Curtea de Apel, pe baza căreia instanţa a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia.
În concret, recurenta inculpată a invocat aspecte ce exced cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece a contestat chiar situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, respectiv modul în care aceasta a apreciat probele şi a solicitat stabilirea unei situaţii de fapt diferite, care să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conţinutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator şi nu poate stabili o altă situaţie de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel.
Instanţa de recurs exercită un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a administra probe noi, cu excepţia înscrisurilor, astfel încât constatările sale decurg din probele deja administrate. Aprecierea situaţiei de fapt poate fi consecinţa directă a administrării nemijlocite a probelor.
Se constată că, în susţinerea cazului de casare prevăzut în art. 438 pct. 7 C. proc. pen., recurenta inculpată critică situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond şi apel, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare pentru lipsa probelor. Însă, Înalta Curte, în cadrul acestei căi de atac, nu se poate transforma într-o instanţă de fond.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs în casaţie, recurenta inculpată a arătat că în mod greşit s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior, încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru infracţiunile de instigare la fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la fals sub semnătură privată comise în formă continuată prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Motivul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. este nefondat. Pentru a fi aplicabil acest caz de recurs este necesar ca în cauză să se fi dispus în mod greşit o încetare a procesului penal ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
De menţionat că, până să ajungă la această soluţie de încetare a procesului penal, instanţele au administrat probe care au condus la concluzia că recurenta inculpată se face vinovată de comiterea infracţiunile de instigare la fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la fals sub semnătură privată comise în formă continuată prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă nu mai poate fi trasă la răspundere penală ca urmare a intervenirii prescripţiei.
De fapt, recurenta inculpată prin acest caz de casare nu critică în realitate intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ci soluţia dată pe fondul cauzei, în sensul că instanţa de apel ar fi trebuit să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior.
Ca urmare, şi pentru acest caz de casare, prevăzut în art. 438 pct. 8 C. proc. pen., recurenta inculpată solicită o reanalizare a probelor şi pronunţarea unei soluţii de achitare. Or, Înalta Curte în cadrul acestei căi de atac nu poate înfăptui o nouă judecată bazată pe reaprecierea probelor.
Astfel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 447 C. proc. pen. în calea de atac a recursului în casaţie nu poate fi verificată temeinicia hotărârii pronunţate, ci doar legalitatea acesteia.
Faţă de considerentele menţionate mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 19541.01/3/2005*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 19541.01/3/2005*.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentrea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 281/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţie la... → |
|---|
