ICCJ. Decizia nr. 2902/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2902/2014

Dosar nr. 5839/118/2012

Şedinţa publică din 29 octombrie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I. şi P.C., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 73 din 07 februarie 2013, Tribunalul Constanţa a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor T.G., Ş.V., E.C.I., P.I.D. şi P.C., astfel:

1. Pentru inculpatul T.G. din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

2. Pentru inculpatul Ş.V. din infracţiunea de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prev. de art. 12 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, şi din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior.

3. Pentru inculpatul E.C.I. din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunile de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior;

4. Pentru inculpatul P.I.D. din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior;

5. Pentru inculpatul P.C. din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, şi din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior.

1. În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (actele materiale din 26 august 2010, 20 din 21 septembrie 2010 şi 01 decembrie 2010) a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, în formă continuată.

În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior a achitat pe inculpatul T.G. sub aspectul săvârşirii actului material din 09 decembrie 2010 inclus în infracţiunea continuată prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

2. În baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul Ş.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul Ş.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ş.V. şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E.C.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E.C.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului E.C.I. şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului P.C. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

5. În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior a achitat pe inculpatul P.I.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior. În baza art. 19 din legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a confiscat de la inculpatul E.C.I. suma de 50 euro sau echivalentul în lei a acesteia.

A luat act că suma de 70 euro înmânată de investigatorul C.N. poliţistului de frontieră bulgar P.S.M. a fost recuperată de organul de urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior a obligat pe inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I. şi P.C. să plătească statului câte 1200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat referitoare la inculpatul P.I.D. rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1429/P/2010 din 10 05 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- T.G., agent de poliţie de frontieră în cadrul I.J.P.F. Constanţa - P.T.F. Vama Veche, pentru săvârşirea, la data şi în condiţiile expuse a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior.

- Ş.V., agent şef principal de poliţie de frontieră cadrul I.J.P.F. Constanţa - P.T.F. Vama Veche pentru săvârşirea, la datele şi în condiţiile expuse a infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 6 din legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior; permiterea accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate - art. 12 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a), C. pen. anterior.

- E.C.I., agent de poliţie de frontieră în cadrul I.J.P.F. Constanţa - P.T.F. Vama Veche, pentru săvârşirea, la data şi în condiţiile expuse a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior.

- P.I.D., agent de poliţie de frontieră în cadrul I.J.P.F. Constanţa - P.T.F. Vama Veche, pentru săvârşirea, la data şi în condiţiile expuse a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000;

- P.C., agent de poliţie de frontieră în cadrul I.J.P.F. Constanţa - P.T.F. Vama Veche pentru săvârşirea, la datele şi în condiţiile expuse a infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, în concurs ideal au infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 33 lit. a C. pen., anterior.

S-au reţinut în actul de sesizare a instanţei următoarele:

1) Inculpatul T.G. aflându-se în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, în calitate de agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche a comis faptele în datele de 26 august 2010, 20/21 septembrie 2010, 01 decembrie 2010, 09 decembrie 2010, în sensul că:

- aflându-se în exercitarea atribuţiunilor de serviciu în P.T.F. Vama Veche, încălcându-şi atribuţiunile de serviciu, nu a luat măsurile legale ce se impuneau faţă de persoanele care tranzitau punctul de trecere a frontierei, şi care se aflau la volanul unor autovehicule ce nu deţineau documente legale pentru acestea, respectiv inspecţia tehnică periodică (lipsa acesteia este sancţionată cu ridicarea certificatului de înmatriculare şi amendă) şi a permis tranzitul unor cetăţeni străini care nu deţineau vizele de tranzit conform dispoziţiilor legale.,

- la data de 26 august 2010 l-a sprijinit pe numitul L.I., facilitându-i ieşirea din ţară prin P.T.F. Vama Veche, persoană ce se deplasa cu un autoturism ce avea inspecţia tehnică periodică expirată;

- la data de 20/21 septembrie 2010 a permis intrarea în ţară a cetăţeanului ucrainean K.V. deşi, viza de tranzit a acestui cetăţean avea valabilitate până la 20 septembrie 2010, orele 24:00;

- la data de 01 octombrie 2010 a facilitat investigatorului sub acoperire introdus în cauză, tranzitarea punctului de trecere a frontierei, persoană ce se deplasa cu un autoturism ce avea inspecţia tehnică periodică expirată şi

- la data de 09 decembrie 2010 i-a permis ieşirea din ţară, prin acelaşi punct de trecere a frontierei, a investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., persoană ce de asemenea, se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat şi nu a luat măsurile legale ce se impuneau, chestiuni ce au vătămat bunul mers al autorităţii publice vamale întrucât au diminuat competenţa funcţională şi gradul de seriozitate al acţiunilor Poliţiei de Frontieră, adică a unei instituţii publice extrem de importantă pentru orice ţară din perspectiva securităţii naţionale, aspect ce a permis în acelaşi sens şi în mod direct şi colegului său, agent E.C.I. să pretindă şi să primească ca beneficiu pentru sine suma de 50 euro;

2) Inculpatul Ş.V., aflându-se în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, în calitate de agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche, la data de 13 august 2010 a luat legătura cu o persoană identificată ulterior G.M., persoană ce intenţiona să tranziteze punctul de frontieră şi căreia i-a adus la cunoştinţă şi i-a oferit informaţii ce nu sunt destinate publicului, cu privire la eventualele controale ce au avut loc sau urmau să aibă loc pe linie internă, pentru ca această persoană să poată trece fără nici o problemă; în baza acestor discuţii, la datele de 23 septembrie 2010 şi 30 septembrie 2010, deşi nu se afla de serviciu, a intervenit pe lângă un alt coleg agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche - ag. P.D., pentru ca acesta din urmă să-i permită în mod nelegal accesul în ţară din Bulgaria fără a efectua nici un control unui autoturism cu număr de Brăila condus de numita G.M.

3) Inculpatul E.C.I., în calitate de agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche, la data de 09 decembrie 2010, în timp ce se afla de serviciu împreună cu colegul său, ag. de poliţie de frontieră T.G., i-a permis ieşirea din ţară, prin acelaşi punct de trecere a frontierei, a investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., persoană ce se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat şi nu a luat măsurile legale ce se impuneau, respectiv ridicarea certificatului de înmatriculare şi aplicarea unei sancţiuni la O.G. nr. 195/2002, şi a pretins şi a primit suma de 50 euro, pentru a nu lua măsurile legale ce se impuneau;

4) Inculpatul P.I.D., în calitate de agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche, în data de 30 septembrie 2010, după a fost contactat telefonic de către colegul său, învinuitul Ş.V., a acceptat, dând curs solicitării acestuia din urmă, să lase să treacă fără probleme un autoturism marca V.T. cu nr. de înmatriculare X, lăsându-l pe acesta să înţeleagă că persoana în cauză s-ar bucura de trecere pe lângă şeful IJPF Constanţa, (cu consecinţele evident descrise anterior la rubricaţia privind pe coînvinuitul Ş.V., perfect valabile mutatis mutandis şi în acest caz);

5) Inculpatul P.C., în calitate de agent de poliţie de frontieră în P.T.F. Vama Veche, la data de 26 iunie 2011 în urma controlului specific, deşi a constatat că investigatorul cu identitate reală, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul DGA, nu deţinea inspecţia tehnică periodică valabilă pentru autoturismul pe care-l conducea, nu a luat totuşi măsurile legale ce se impuneau, respectiv ridicarea certificatului de înmatriculare al autoturismului şi sancţionare contravenţională conform O.U.G. nr. 195/2002 rep., astfel că a înmânat toate documentele autoturismului colegului său, poliţistul de frontieră bulgar M.P.S. care i-a pretins - fapt surprins video - (în baza unei înţelegeri prestabilite dintre aceştia ca să extrateritorializeze infracţiunea, pentru a îngreuna o eventuală depistare) şi a primit evident pentru el, în această manieră, prin "by-pass internaţional", suma de 70 euro, ce a fost depistată la acesta cu ocazia constatării în flagrant a infracţiunii.

Din probele dosarului tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I., P.I.D. şi P.C. au calitatea de agenţi de poliţie de frontieră, iar la datele indicate în rechizitoriu şi-au desfăşurat activitatea de serviciu în cadrul Punctului de trecere a frontierei Vama Veche.

La data de 26 august 2010 ora 16:15:52, agentul de poliţie de frontieră T.G. este apelat de la postul telefonic Y de către o persoană de sex masculin căruia i se adresează familiar "fratele meu", persoană care îl atenţionează pe agent că "are la intrare pe cineva cu nişte legume", precizându-i că vine din partea unei persoane "B.M.".

Apelantul îi solicită să intervină pe lângă colegii poliţişti de frontieră bulgari pentru a putea permite accesul acelui autoturism în ţară, însă inculpatul nu este de acord iniţial, justificând faptul că a făcut deja destule favoruri persoanei în cauză, că i-a permis ieşirea din ţară în condiţiile în care nu avea ITP valabil; din cuprinsul convorbirii telefonice rezultă însă că în cele din urmă se angajează să "rezolve problema" cu colegii bulgari. Postul telefonic Y a fost identificat ca aparţinând titularului SC V.C. SRL.

În vederea identificării utilizatorului postului telefonic cu nr. Y, au fost solicitate reprezentanţilor SC V.C. SRL date cu privire ia această persoană.

Aşa cum rezultă din verificările efectuate la societatea menţionată coroborate cu declaraţiile numitului I.I., s-a stabilit că postul telefonic cu nr. Y, a fost atribuit de către reprezentanţii societăţii împreună cu alte două posturi telefonice agentului de poliţie de frontieră I.I. începând cu luna februarie 2010, în virtutea unor relaţii de rudenie.

Ag. de poliţie I.I. la rândul său a oferit postul telefonic spre utilizare şefului său de grupă agent şef C.I.I., persoană ce-l utiliza la data de 26 august 2010, aspect recunoscut de cei doi agenţi cu ocazia audierilor,

În declaraţia sa, martorul ag. şef. C.I.I. a recunoscut faptul că a purtat discuţia telefonică din 26 august 2010 cu inculpatul, precum şi că în cuprinsul convorbirii telefonice pe care a avut-o în data de 26 august 2010 cu ag. T.G. a aflat de la acesta din urmă că autoutilitara pentru care intervenise avea I.T.P.- ul expirat, abatere pentru care inculpatul nu luase măsuri de sancţionare, ci permisese ieşirea din ţară.

Din examinarea planificărilor în serviciu a turelor şi a registrului litigii puse la dispoziţie, rezultă că în data de 26 august 2010, agentul de poliţie de frontieră T.G. figura de serviciu în P.T.F. Vama Veche, la control documente ieşire.

Ţinând cont de faptul că ag. T.G., audiat fiind în prezenţa apărătorului, a precizat că în data de 26 august 2010, în timp ce-şi exercita atribuţiile de serviciu, a permis ieşirea din ţară a unui autoturism marca D. cu inscripţiile unui cunoscut restaurant din Vama Veche, ce aparţinea SC G.M.B. SRL, s-a procedat la efectuarea unor verificări în bazele de date MAI, ocazie cu care a fost identificată autoutilitara marca D.L.F. cu nr. de înmatriculare X1 utilizator SC G.M.B.D. SRL.

În cauză a fost identificat şi audiat numitul L.I., angajat al SC G.M.B. SRL la punctul de lucru al societăţii din Vama Veche, persoană care a recunoscut că în cursul lunii august 2010, s-a deplasat în Bulgaria prin P.T.F. Vama Veche la volanului autoutilitarei identificate în intervalul în care I.T.P.-ul mijlocului de transport era expirat.

Cu această ocazie persoana în cauză a pus la dispoziţie în copie actele autoutilitarei, din examinarea acestora rezultând că data ultimei inspecţii tehnice periodice a fost în 18 august 2010.

Din analiza registrului litigii pentru aceeaşi dată nu a fost identificat nici un autoturism model "D." ce transporta marfă şi care a făcut obiectul unei constatări pentru I.T.P. expirat.

Cu titlu de exemplu, se poate evidenţia faptul că, în acelaşi registru de litigii din 26 august 2010, la poziţia 601, este menţionat auto marca V.W., cu nr. de înmatriculare X2, condus de numita B.M., persoană care s-a prezentat la ieşirea din ţară inspecţia tehnică periodică (I.T.P.) expirată de două zile şi care a fost sancţionată la O.U.G. nr. 195/2002, a fost întocmit raport de eveniment, iar certificatul de înmatriculare a fost ridicat şi predat organelor de poliţie rutieră, fapt ce atestă modalitatea legală de soluţionare a unor astfel de situaţii, precum şi practica agenţilor poliţiei de frontieră în PCTF Vama Veche.

În declaraţiile sale -inclusiv la instanţă-inculpatul T.G. a arătat că la data de 26 august 2010, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe sensul de ieşire din ţară la PTF Vama Veche, a efectuat verificarea sumară a actelor şoferului L.I. şi ale autoturismului X1, a constatat că inspecţia tehnică periodică a maşinii expirase de puţin timp (de 8 zile, din 18 august 2010) şi întrucât cunoştea pe şoferul respectiv, acesta efectuând aproape săptămânal curse între localitatea 1 Mai şi o localitate apropiată din Bulgaria, a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancţiuni contravenţionale acestuia, ci doar un avertisment verbal (fără reţinerea certificatului de înmatriculare) urmând ca L.I. să îşi efectueze ITP-ul maşinii imediat ce va reveni în România.

În ce priveşte identitatea numitului B.M., persoană despre care s-a făcut referire în convorbirea telefonică în sensul că acesta este proprietarul maşinii sau a legumelor din aceasta, inculpatul a arătat că acesta are funcţia de comisar al Gărzii Financiare şi îşi desfăşoară activitatea la un birou aflat în incinta PCTF Vama Veche. În mod similar susţine în declaraţia sa şi martorul C.I.I., din aceste declaraţii rezultând că între B.M. şi poliţiştii de frontieră Vama Veche, inclusiv inculpatul T.G., există o relaţie de colegialitate urmare a locului de muncă comun şi a sarcinilor de serviciu ce presupun colaborare.

În raport cu probele de mai sus, tribunalul a reţinut că, la data de 26 august 2010 inculpatul T.G. a permis ieşirea din ţară a autoturismului D. X1 condusă de martorul L.I., fără a aplica vreo sancţiune contravenţională sau măsură tehnico-administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002, în condiţiile în care a constatat, la verificarea documentelor, că inspecţia tehnică periodică a maşinii este expirată de 8 zile. Faţă de ansamblul probelor, tribunalul reţine că inculpatul a procedat astfel datorită relaţiilor de colegialitate pe care le avea cu numitul B.M., cunoscând că autoturismul cu ITP expirat efectuează un transport în interesul acestuia.

Sunt relevante sub acest aspect frazele din convorbirea telefonică interceptată, cu următorul conţinut:

- C.: "ai la intrare pe cineva cu nişte legume. E a lui ăla de la Gardă, a lui B.M.

- T.: Păi să vorbească cu bulgarul. Ştii, eu i-am făcut un favor, n-avea ITP. I-am dat drumul. Ştiu, ştie că e colegul aicea de la Gardă, a lui B." (...) "Ştiu, că şi dimineaţă, tot aşa intervenţii, fără ITP, fără alea. Zic, hai, i-am dat drumul. E a lui B., e a lui B.". T.: Bine, tătuţule. Ştiu cine e, îţi dai seama că îl cunosc şi pe B. de atâţia ani şi pe toţi. Mi-am făcut datoria la ieşire, l-am lăsat să-şi facă treaba (...) zicea că-şi pune problemele la punct" (este de remarcat că, în concepţia inculpatului, "a-şi face datoria" a însemnat de fapt să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu).

De asemenea, tribunalul a reţinut ca fiind relevante sub aspectul faptului că inculpatul T.G. cunoştea sensul dispoziţiilor legale în materie, precum şi sub aspectul faptului că exista o practică la încălcării conştiente a acestor dispoziţii, convorbirea telefonică din data de 03 septembrie 2010 (două săptămâni mai târziu) cu următorul conţinut:

T.: "Bă, ai iertat tu la ieşire pe cineva cu un ITP?" (în traducere: ai lăsat să iasă din ţară un autoturism cu ITP expirat fără să-i aplici sancţiune?)

Coleg poliţist de frontieră: "Da, un Jeep de Dâmboviţa. Dă-i drumu (...) dă-i voie" (adică "lasă-l în pace").

T.: "Îi încasez sau nu?" (adică: îi aplic amendă sau nu?)

Coleg: "Dă-i voie" (adică: nu-i aplica)

T.: "Bine, bine, ceau".

Dispoziţiile legale de interes în situaţia de mai sus, prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, sunt următoarele:

"Art. 95 - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).

(2) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

(3) Avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei.

Art. 97 - (1) Pe lângă sancţiunile contravenţionale, poliţistul rutier dispune, în cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

(2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către poliţistul rutier, odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

Art. 98 - (1) Amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(3) Contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă li se stabilesc clase de sancţiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

(4) Clasele de sancţiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

Art. 102 - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:

1. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat;

Art. 109 - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

Art. 112 - (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reţine de către poliţia rutieră în următoarele cazuri:

a) vehiculul nu are efectuată inspecţia tehnică periodică valabilă;"

Faţă de aceste dispoziţii legale, tribunalul a reţinut următoarele:

- sancţiunea "avertisment" este o sancţiune principală, indiferent dacă este aplicată verbal sau în scris;

- măsurile tehnico-administrative (printre care reţinerea certificatului de înmatriculare) sunt obligatorii, şi nu opţionale, în cazurile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. Prin urmare, indiferent de sancţiunea contravenţională aplicată, trebuie aplicată şi măsura tehnico-administrativă corespunzătoare.

- printre cazurile în care O.U.G. nr. 195/2002 impune expres şi obligatoriu reţinerea certificatului de înmatriculare a maşinii se găseşte şi cel în care ITP-ul este expirat.

- punerea în circulaţie a unui autovehicul cu ITP-ul expirat constituie o contravenţie de o gravitate mare, din moment ce este sancţionată conform clasei de sancţiuni cea mai grea aplicabilă persoanei fizice (clasa a IV-a, cu 9 - 20 puncte amendă); prin urmare, o astfel de contravenţie nu poate fi sancţionată, de principiu, cu avertisment (mai ales verbal) deoarece circulaţia unui autovehicul fără garanţia legală că întruneşte condiţiile tehnice pentru a circula pe drumurile publice pune întotdeauna în pericol siguranţa circulaţiei rutiere (prin aceasta înţelegându-se "posibilitatea" producerii unui accident, şi nu "certitudinea" producerii unui accident, ca urmare a stării tehnice a maşinii).

- având în vedere împrejurarea concretă în care circula autovehiculul X1, respectiv în afara ţării, tribunalul reţine că, la pericolul siguranţei circulaţiei rutiere (clasic) evidenţiat mai sus se adaugă şi pericolul ca eventualul accident de circulaţie produs ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a autovehiculului să se producă în străinătate, aceasta putând atrage un conflict diplomatic decurgând din faptul că cetăţenii şi bunurile dintr-un stat străin sunt afectaţi în mod grav ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii statului român (permiterea ieşirii din ţară de către poliţiştii de frontieră români a unui autovehicul cu risc pentru siguranţa circulaţiei rutiere). Acest risc impune cu atât mai mult luarea măsurilor stricte pentru respectarea regulilor circulaţiei rutiere.

În consecinţă, rezultă că inculpatul T.G., în calitate de agent de poliţie de frontieră în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, şi-a exercitat în mod defectuos aceste atribuţii, în sensul că nu a aplicat dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 referitoare la aplicarea unei amenzi contravenţionale şi la reţinerea certificatului de înmatriculare al autovehiculului X1.

Sub acest aspect, tribunalul a reţinut că inculpatul cunoştea conţinutul şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, astfel cum au fost expuse mai sus, prin urmare cunoştea că are obligaţia de a reţine certificatul de înmatriculare al maşinii cu ITP expirat; că este aşa o dovedeşte modul de sancţionare, în aceeaşi zi, în aceleaşi împrejurări (ieşirea din ţară) şi pentru aceeaşi contravenţie, a numitei B.M.

În ce priveşte fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune asimilată celor de corupţie, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.G., aceasta constă în neexercitarea sarcinilor de serviciu în materia prevenirii şi sancţionării punerii în circulaţie a unor autovehicule care nu sunt verificate tehnic, şi totodată constă -ca infracţiune specifică de corupţie -în faptul că, prin fapta sa inculpatul a procurat un avantaj patrimonial numitului B.M., în interesul căruia se efectua cursa; beneficiul material pentru B. constă în faptul că nu s-a reţinut certificatul de înmatriculare al maşinii şi L.I. (prepusul său) a putut astfel să continue deplasarea în Bulgaria pentru a aduce zarzavaturi, lucru pe care nu l-ar fi putut face dacă certificatul de înmatriculare era reţinut, pentru că trecerea frontierei de stat este condiţionată de existenţa documentelor maşinii respective,

În ce priveşte condiţia ca prin fapta inculpatului să se fi produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat, aceasta este îndeplinită întrucât, pe de o parte, s-au creat condiţiile ca sancţiunile contravenţionale să nu fie aplicate în funcţie de interese sau relaţii personale, şi pe de altă parte, s-a creat un pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, din moment ce se permite circulaţia unor vehicule ce nu îndeplinesc condiţiile tehnice şi care pot produce accidente într-o conjunctură gravă -în afara ţării, cu responsabilizarea statului român pentru lipsa de control asupra activităţii funcţionarilor săi. Totodată, prin fapta sa, inculpatul T.G. induce ideea proprietarilor şi conducătorilor auto că pot încălca normele tehnice auto precum şi reglementările în materia tranzitului frontierei de stat, dacă cunosc poliţişti (de frontieră) cu atribuţii de control în acest domeniu, determinându-i expres sau implicit pe aceştia să facă excepţii în privinţa lor. Or, siguranţa circulaţiei rutiere şi respectarea normelor de trecere a frontierei de stat sunt indisolubil legate de bunul mers al activităţii organelor poliţiei de frontieră, câtă vreme acestea sunt atribuţii de serviciu esenţiale ale agenţilor de poliţie de frontieră, şi câtă vreme acceptarea creării condiţiilor de accidente rutiere, a accidentelor în sine ca urmare a nerespectării condiţiilor tehnice ale autovehiculelor, şi neaplicarea dispoziţiilor legale privind permiterea părăsirii ţării de către autovehicule rutiere se repercutează negativ şi însemnat (important) în bunul mers al activităţii organului de poliţie de frontieră.

Din situaţia cu planificarea serviciilor a grupelor a rezultat că, în data de 20/21 septembrie 2010, în intervalul 21:00 - 09:00, a fost planificat de serviciu pe sensul de intrare în ţară - control documente ag. T.G.

Potrivit proceselor verbale de verificare încheiate la 01 noiembrie 2010 şi 05 noiembrie 2010 de către ofiţerii D.G.A. coroborate cu înregistrarea în mediul ambiental, rezultă că cetăţeanul ucrainean K.V., în noaptea de 20/21 septembrie 2010, s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2, iar în urma discuţiilor purtate cu agentul de poliţie de frontieră T.G., i-a fost permisă intrarea în ţară, deşi viza acestuia avea valabilitate până la 20.09.2010, orele 24:00. Inculpatul T.G. a fost identificat şi în imaginile înregistrate ambiental discutând cu cetăţeanul ucrainean.

În cauză, au fost efectuate înregistrări audio video în mediul ambiental, în locaţiile aferente Punctului de Trecere a Frontierei Vama Veche, în intervalul 20 din 21 septembrie 2010 de către serviciul tehnic specializat din cadrul D.G.A., în baza autorizaţiei nr. 232 din 13 august 2010 emisă de Tribunalul Constanţa, prelungită prin încheierea nr. 183 din 10 septembrie 2010 şi în baza ordonanţei de delegare din 21 septembrie 2010, sens în care au fost întocmite şi planşe foto ataşate la dosarul cauzei.

Ministerul de Interne Bulgar - Direcţia Inspectorat Sofia, prin adresa înregistrată sub nr. 282587 din 19 ianuarie 2011, a pus la dispoziţie datele cu privire la perioada, tipul şi data expirării vizelor emise de către autorităţile bulgare pe numele cetăţeanului ucrainean K.V.

Din analiza materialului a rezultat că cetăţeanul ucrainean deţine şi paşaportul nr. EK 938626, pe care are aplicate trei vize de către Consulatul General al Republicii Bulgaria din Odessa, iar viza nr. BG0298341, emisă la data de 02 iunie 2010, a avut valabilitate de la data de 20 iunie 2010 până la data de 20 septembrie 2010.

Având în vedere că, aşa cum a rezultat din înregistrările ambientale efectuate, cetăţeanul ucrainean K.V. în noaptea de 20/21 septembrie 2010, s-a prezentat la P.T.F, Vama Veche cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2, iar în urma discuţiilor purtate cu agentul de poliţie de frontieră T.G. i-a fost permisă intrarea în ţară, deşi viza acestuia avea valabilitate până la 20 septembrie 2010, orele 24:00, au fost solicitate I.J.P.F. Constanţa precizări cu privire la modul în care a fost implementat şi cu ce fel de viză cetăţeanul ucrainean K.V. şi dacă au fost înregistrate litigii de trafic cu ocazia tranzitării punctului de frontieră de către acest cetăţean. I.J.P.F, Constanţa, prin adresa nr. 757166 din 18 august 2011 nu a făcut nici un fel de precizare cu privire la existenţa unor litigii şi a înaintat anexa cu evidenţa intrări/ieşiri şi modalitatea de implementare a cetăţeanului ucrainean.

Tribunalul a reţinut că, potrivit înregistrării din aplicaţia eSIF a intranet-ului Poliţiei de Frontieră cetăţeanul ucrainean K.V. a fost înregistrat la intrare în PCTF Vama Veche la data de 20 09 2010 ora 23:56:50, respectiv cu 3 minute înainte de expirarea vizei acordate.

La dosar se află însă procesul-verbal privind imaginile şi convorbirile ambientale efectuate cu ocazia intrării în România a cetăţeanului ucrainean K.V., din care, în esenţă, rezultă că acesta a intrat în România după expirarea vizei, şi anume la 21 septembrie 2010 ora 00:02:48, după ce poliţistul de frontieră T.G. l-a atenţionat, tot după ora 24:00, cu ocazia verificării actelor, că viza a expirat (Băi V., vezi că viza (...) finish. Hai, repede, repede (...) oricum o să ai probleme sus la (...)".

Prin urmare, inculpatul T.G. a permis, cu ştiinţă, intrarea în ţară a unei persoane căreia îi expirase (într-adevăr, de câteva minute) viza care îi permitea tranzitarea României către Republica Moldova/Ucraina. De asemenea, mai rezultă că inculpatul a permis intrarea în ţară a cetăţeanului străin, chiar dacă viza îi expirase, apreciind că oricum acesta va fi sancţionat la PCTF de ieşire din ţară ["sus la (...)"].

În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul a constatat ca fiind relevante următoarele dispoziţii ale O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României:

"Art. 1 - În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

k) control la frontieră - activitatea desfăşurată de personalul autorităţilor competente pentru asigurarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri;

m) trecere ilegală a frontierei de stat - trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română;

Art. 11 - (1) În punctele de trecere se organizează şi se efectuează controlul de frontieră al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi al altor bunuri atât la intrarea, cât şi la ieşirea din ţară.

(2) Controlul efectuat la trecerea frontierei de stat are ca scop verificarea şi constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru intrarea şi ieşirea în/din ţară a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri.

Art. 14 - (3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

Art. 18 - (1) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autorităţile române, precum şi ai celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontieră.

(2) La controlul de frontieră cetăţenii străini care intră în România trebuie să facă dovada că îndeplinesc condiţiile de intrare şi şedere stabilite de statul român.

(3) În cazurile în care se constată că documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularului acestora să intre ori să iasă în din ţară sau există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, şeful punctului de trecere va dispune clarificarea situaţiei şi luarea măsurilor prevăzute de lege."

În raport de aceste dispoziţii legale, tribunalul a reţinut că inculpatul T.G. a încălcat dispoziţiile legale privind intrarea în ţară a cetăţeanului ucrainean K.V., prin aceea că:

- a permis intrarea în România în condiţiile în care, la momentul trecerii efective a frontierei (depăşirea punctului de control) cetăţeanul străin nu mai avea o viză legală care să-i dea dreptul de a intra în România;

- a permis intrarea în România în condiţiile în care cetăţeanul străin nu îndeplinea condiţiile de şedere în România pe perioada tranzitării ţării către Republica Moldova (21 septembrie 2010 ora 00:03 - 21 septembrie 2010 ora 06:00), neavând viză;

- a permis intrarea în România fără a efectua controlul asupra maşinii cetăţeanului străin, aceasta pentru a evita intrarea în România a cetăţeanului ucrainean după un timp mai îndelungat (şi evident) de la expirarea vizei.

În ce priveşte fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune asimilată celor de corupţie, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.G., aceasta constă în neexercitarea atribuţiilor de serviciu în materia controlului la frontieră, prin aceea că a permis intrarea ilegală în România a unui cetăţean străin şi nu a efectuat controlul autovehiculului acestuia, şi totodată constă - ca infracţiune specifică de corupţie - în faptul că, prin fapta sa inculpatul a procurat un avantaj patrimonial numitului K.V., deoarece, în lipsa permiterii tranzitării României, acesta ar fi trebuit să se deplaseze la un consulat ucrainean din Bulgaria pentru a obţine prelungirea vizei, ar fi rămas o perioadă de timp în Bulgaria, până la soluţionarea problemei, toate aceste activităţi implicând costuri materiale suplimentare.

În ce priveşte condiţia ca prin fapta inculpatului să se fi produs o tulburare însemnată bunului, mers al unui organ sau instituţii de stat, aceasta este îndeplinită întrucât s-au creat condiţiile nerespectării dispoziţiilor legale în materia traficului persoanelor la frontieră, în condiţiile în care România este şi stat al Uniunii Europene cu frontieră noneuropeană, având deci responsabilităţi sporite în materia securităţii frontierelor Uniunii Europene. Or, siguranţa frontierei de stat este un deziderat . indisolubil legat de bunul mers al activităţii organelor poliţiei de frontieră, câtă vreme acestea sunt atribuţii de serviciu esenţiale ale agenţilor de poliţie de frontieră. De altfel, neregulile constatate în privinţa respectării atribuţiilor de serviciu ale organelor poliţiei de frontieră sunt unele din motivele pentru care Uniunea Europeană nu a acordat României, până în prezent, viza de spaţiu Schengen.

La data de 01 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a delegat ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.G.A.- S.J.A, Constanţa în vederea efectuării unor activităţi de investigare tehnică operativă, în sensul efectuării de înregistrări audio/video în mediul ambiental în zona P.T.F. Vama Veche, în scopul depistării elementelor de ilicit penal.

În cauză au fost efectuate înregistrări audio video în mediul ambiental în locaţiile aferente Punctului de Trecere a Frontierei Vama Veche în ziua de 01 decembrie 2010, de către investigatorul sub , acoperire N.B., introdus în cauză, ofiţer de poliţie judiciară din cadrul D.G.A., în baza ordonanţei de autorizare provizorie nr. 1429/P/2010 din 01 decembrie 2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi în baza ordonanţei de delegare din 21 septembrie 2010.

În acest sens, au fost încheiate procese verbale de redare a discuţiilor purtate de către investigatorul N.B. cu ag. poliţie de frontieră T.G. şi a fost întocmită planşa foto, toate ataşate la dosarul cauzei.

Din cuprinsul convorbirii ambientale înregistrate tribunalul a reţinut în esenţă că inculpatul T.G., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca agent PCTF pe sensul de intrare în ţară, a constatat că autoturismul cu care se deplasa investigatorul sub acoperire avea inspecţia tehnică periodică expirată, l-a încunoştinţat pe acesta că, potrivit normelor legale, ar trebui să-i reţină certificatul de înmatriculare (talonul) cu eliberarea unei dovezi de circulaţie de 15 zile, şi să-i aplice o amendă contravenţională de 600 iei, însă în final a renunţat la aplicarea sancţiunilor legale motivat de împrejurarea că ar trebui să piardă o jumătate de oră pentru completarea actelor.

Tribunalul a reţinut că situaţia în drept, în ce priveşte încadrarea faptei în dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat ia art. 248 C. pen. anterior, este absolut similară cu cea referitoare la fapta din 26 august 2010, astfel încât considerentele reţinute anterior sunt aplicabile şi în situaţia de faţă.

Mai mult, discuţia ambientală din 01 decembrie 2010 probează odată în plus că inculpatul T.G. cunoştea cu precizie atât sancţiunile contravenţionale ce trebuie aplicate în cazul constatării ITP expirat, cuantumul acestora, faptul că se eliberează dovadă valabilă 15 zile.

La data de 09 decembrie 2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a delegat ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. - S.J.A. Constanţa în vederea efectuării unor activităţi de investigare tehnică operativă în sensul efectuării de înregistrări audio/video în mediul ambiental în zona P.T.F. Vama Veche, în scopul depistării elementelor de ilicit penal.

În cauză au fost efectuate înregistrări audio video în mediul ambiental în locaţiile aferente Punctului de Trecere a Frontierei Vama Veche în ziua de 09 decembrie 2010, de către investigatorul sub acoperire introdus în cauză, ofiţer de poliţie judiciară din cadrul D.G.A., în baza ordonanţei de autorizare provizorie nr. 1429/P/2010 din 09 decembrie 2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi în baza ordonanţei de delegare din 09 decembrie 2010.

Au fost încheiate procese verbale de redare a discuţiilor purtate de către investigatorul V.K.A. cu ag. poliţie de frontieră E.C.I. şi cu agentul pol frontieră T.G., precum şi planşa foto, toate ataşate la dosarul cauzei.

Din analiza probatoriilor menţionate mai sus a rezultat faptul că, în ziua de 09 decembrie 2010 ora 20:25 investigatorul introdus în cauză s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche pe sensul de ieşire la volanul unui autoturism ce figura cu I.T.P. expirat, ocazie cu care agentul de poliţie de frontieră E.C.I., aflat în serviciu la control linia I pe sensul de ieşire din ţară, a constatat că autoturismul are inspecţia tehnică periodică expirată de cea doi ani, i-a pus în vedere investigatorului că trebuie să-i dea amendă ("cinci milioane şi ceva") şi să-i oprească certificatul de înmatriculare, după care i-a pretins investigatorului şi a primit suma de 50 euro pentru a nu lua măsurile legale - anunţate anterior - faţă de acesta.

Astfel, frazele relevante din cuprinsul convorbirii ambientale înregistrate, cu privire la acest aspect, sunt următoarele:

- E.: Păi şi eu ce fac acum, cum să te las? Eu acum trebuie să-ţi dau amendă, să-ţi opresc ăsta (talonul).

V.: Şefu, mă omorâţi dacă îmi opriţi certificatul. Nu mai pot să o vând.

E.: Lasă şi tu ceva aicea şi (...) ai plecat

V.: Cât să fie, şefu?

E.: Lasă şi tu două sute de lei şi ai plecat (...) hai că (...) dacă nu (...) ţi-l opresc şi-ţi dau amendă.

V.: Şefu, nu am decât euro la mine. Cât să fie?

E.: Pune cincizeci şi hai.

V.: Cincizeci de euro?

E.: Da.

V.: Uitaţi, şefu. (în sensul de "luaţi, şefu")

E.: Hai repede să nu te vadă cineva.

Din cuprinsul acestei discuţii tribunalul a reţinut că iniţial inculpatul E.C.I. i-a expus investigatorului perspectiva aplicării sancţiunilor legale, a valorii lor (cinci milioane şi ceva) şi a inconvenientelor legate de reţinerea certificatului de înmatriculare, pentru a putea pretinde apoi o sumă (aproximativ jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale) drept mită pentru a permite ieşirea din ţară fără aplicarea sancţiunii şi a măsurii tehnico-administrative complementare.

Mai rezultă cu certitudine că inculpatul E.C.I. a pretins suma de 200 lei din 50 euro pentru a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu, şi a şi primit suma de 50 euro în aceleaşi momente. Faptul că inculpatul a intrat în posesia sumei de 50 euro rezultă nu numai din ultimele propoziţii schimbate între cei doi, ci şi din însuşi faptul că, ulterior pretinderii sumei, inculpatul a permis ieşirea din ţară a autoturismului fără a lua vreo măsură legală, lucru ce nu s-ar fi întâmplat (oricum, nu fără o nouă discuţie care ar fi fost la rândul ei înregistrata sau măcar afirmată de inculpat) dacă V.K. nu ar fi îndeplinit cererea inculpatului.

Potrivit procesului-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire, precum şi din procesul-verbal de redare a discuţiilor ambientale încheiate la 10 decembrie 2010, în continuarea discuţiei dintre V.K. şi E.C.I., investigatorul a cerut permisiunea agentului de poliţie de frontieră E.C.I., ca peste câteva zile (două trei zile, o săptămână) să poată introduce în ţară o cantitate mai mare de sticle de whisky (50 sticle) ocazie cu care inculpatul E.C.I. i-a spus că poate trece cu cantitatea de 50 sticle de whisky în schimbul sumei de 50 euro pe care să o dea lui şi inculpatului T.G., care venise între timp în tonetă şi asista în acel moment la discuţie.

[E.: îţi iei 50 de sticle şi ne laşi şi nouă acolo (...) 50 de euro şi ai trecut şi pa, la revedere"]

În discuţie a intervenit şi T.G., care în esenţă a precizat investigatorului sub acoperire ziua şi ora când poate trece prin PCTF cu sticlele de whisky ("Deci, vii duminică de zi, luni seara. Exact cum ai procedat acum. Te uiţi la ceas, Noi la opt suntem aici. La opt şi zece. După ora nouă e cel mai bine. Luni după ora nouă").

În raport de fapta din 09 decembrie 2010, pentru care inculpatul T.G. a fost trimis în judecată (abuz în serviciu constând în permiterea ieşirii din ţară a investigatorului cu maşina cu ITP expirat), tribunalul a reţinut, ca aspect relevant, că în perioada când inculpatul E.C.I. a efectuat controlul documentelor maşinii investigatorului, a constatat inexistenţa ITP -ului şi a solicitat şi primit suma de 50 euro pentru a permite trecerea frontierei, inculpatul T.G. nu se afla de faţă.

Pe de altă parte nu s-a reţinut în sarcina inculpatului T.G. fapta de complicitate la luare de mită în forma pretinderii, referitoare la cele 50 sticle de whisky şi cei 50 euro pretinşi de E.C.I. în prezenţa şi în numele şi a lui T.G.. De altfel, nici pentru E.C.I. nu s-a reţinut în sarcină săvârşirea acestei a doua fapte de luate de mită.

Potrivit art. 317 C. proc. pen. anterior, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. în speţă nu sunt întrunite condiţiile extinderii procesului penal cu privire la alte fapte, întrucât fapta inculpatului E.C.I. de a pretinde suma de 50 euro în schimbul exercitării atribuţiilor de serviciu de aşa natură încât V.K. să poată intra în România cu cantitatea de 50 sticle whisky, şi corelativ fapta inculpatului T.G. de a da sprijin moral la această pretindere, nu au fost descoperite în cursul judecăţii, ci au fost cunoscute încă din timpul urmăririi penale, în această situaţie rămânând în sarcina procurorului eventuala sesizare a instanţei.

În drept:

Faptele inculpatului T.G., agent al poliţiei de frontieră, care în exerciţiul funcţiunii în PCTF Vama Veche, la datele de 26 august 2010, 21 septembrie 2010 şi 01 decembrie 2010 nu şi-a exercitat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu prevăzute de art. 102, 109 şi 112 din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv prevăzute de art. 11 şi 18 din O.U.G. nr. 105/2001, cauzând prin aceasta o tulburare însemnată bunului mers al activităţii PCTF Vama Veche şi obţinând pentru numiţii B.M., K.V. şi N.B. avantaje patrimoniale şi nepatrimoniale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, ca infracţiune asimilată celor de corupţie, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Tribunalul a reţinut că forma continuată a infracţiunii este întrunită, sub aspectul elementelor materiale, datorită modalităţilor similare de realizare a actelor materiale, în împrejurări similare, prin încălcarea aceloraşi dispoziţii legale în materie (O.U.G. nr. 105/2001); sub aspectul laturii subiective şi a rezoluţiei unice de săvârşire a faptelor, forma continuată a infracţiunii este întrunită întrucât din ansamblul probator rezultă că inculpatul T.G. avea o practică deja adoptată atunci când se confrunta cu cazuri de genul celor expuse mai sus, avea deja o hotărâre intimă cu caracter general pe baza căreia adopta soluţia de moment în astfel de cazuri, nefiind necesar să analizeze de fiecare dată modalitatea în care îşi va exercita atribuţiile, sau consecinţele faptelor sale.

Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată printr-o încadrare juridică incompletă în rechizitoriu, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior s-a completat această încadrare juridică prin menţionarea expresă a dispoziţiilor art. 248 C. pen. anterior la care face trimitere art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În ce priveşte fapta din 09 decembrie 2010 inclusă în infracţiunea continuată, tribunalul a reţinut că aceasta nu a fost săvârşită de inculpatul T.G., ci numai de inculpatul E.C.I., deoarece, pe de o parte, probele stabilesc faptul că numai E.C.I. a purtat discuţia cu V.K. referitoare la lipsa ITP-ului maşinii şi la permiterea părăsirii ţării în aceste condiţii, fără aplicarea măsurilor legale, iar pe de altă parte, rezultă că la acel moment şi în conjunctura faptică descrisă, numai inculpatul E.C.I. avea responsabilitatea verificărilor asupra documentelor lui V.K. şi a maşinii acestuia, prin urmare acest inculpat având responsabilitatea exercitării atribuţiilor de serviciu în ce priveşte permiterea părăsirii României de către autovehiculul cu ITP expirat.

În consecinţă, inculpatul T.G. a fost achitat, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, sub aspectul săvârşirii faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice la data de 09 decembrie 2010, constând în aceea că i-ar fi permis ieşirea din ţară investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., persoană ce se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat, şi nu ar fi luat măsurile legale ce se impuneau. în acest sens, sunt aplicabile dispoziţiile art. 356 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

În ce priveşte faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.C.I., şi anume că "la data de 09 decembrie 2010, în timp ce se afla de serviciu împreună cu colegul său, ag. de poliţie de frontieră T.G., i-a permis ieşirea din ţară investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., persoană ce se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat şi nu a luat măsurile legale ce se impuneau, respectiv ridicarea certificatului de înmatriculare şi aplicarea unei sancţiuni la O.G. 195/2002, şi a pretins şi a primit suma de 50 euro, pentru a nu lua măsurile legale ce se impuneau", tribunalul a reţinut că acestea sunt structurate în două etape (pretinderea şi primirea sumei de 50 euro cu promisiunea de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, şi respectiv neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 102, 109 şi 112 din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv ale art. 11 şi 18 din O.U.G. nr. 105/2001) fiecare din ele constituind o infracţiune distinctă.

Astfel, fapta de pretindere şi primire a sumei de 50 euro în scopul neîndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în timp ce fapta de neîndeplinire a actelor de sancţionare contravenţională, reţinere a certificatului de înmatriculare şi de nepermitere a trecerii frontierei de stat de către un autovehicul fără ITP, cu consecinţele expuse mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ambele infracţiuni fiind sub incidenţa prevederilor Legii nr. 78/2000.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, în sensul completării încadrării juridice pentru infracţiunea de luare de mită cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi respectiv 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, şi în sensul reţinerii separate şi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată celor de corupţie, pentru actele materiale ce întrunesc această infracţiune.

La data de 13 august 2010, agentul de poliţie de frontieră Ş.V. este contactat telefonic de către o persoană de sex feminin (identificat titular post telefonic pe numele G.M.), cu care poartă o discuţie despre anumite bunuri, posibil parfumuri, bunuri ce au intrat în cele din urmă în posesia persoanei de sex feminin după ce au trecut printr-un punct de frontieră. Potrivit procesului-verbal de identificare a titularilor posturilor telefonice încheiat la data 01 septembrie 2010, s-a reuşit identificarea numitei G.M. din Brăila, de ocupaţie asistent medical, persoană ce figurează ca titulară a postului telefonic Y1.

În cuprinsul discuţiei, G.M. se interesează dacă au mai avut loc controale în seara în care au trecut bunurile şi "dacă s-au liniştit treburile", agentul de poliţie de frontieră oferindu-i câteva precizări cu privire la acele "controale" şi cu privire la momentul în care maşinile/autocarele pot trece mai uşor, în funcţie de tură, " în funcţie de cum au vorbele făcute pe sus".

În cele din urmă cei doi stabilesc ca G.M. să "treacă" în jurul datei de 19 - 20, când agentul de poliţie de frontieră este de serviciu.

Relevante sub aspectul conţinutului convorbirii -şi implicit a naturii relaţiei dintre cei doi -sunt următoarele fraze:

- G.: "Abia ieri mi-au ajuns alea"

- Ş.: "Nu ţi-au venit alea?"

- G.: "Ieri".

Din aceste fraze rezultă că obiectele la care fac referire generică au fost monitorizate de ambii.

G.: "Atunci au trecut pe partea ailaltă (...) a fost mai greu, dar au trecut (...). Cum a fost când aţi intrat atunci a doua zi?"

- Ş.: "Nimic. Gol, gol tot."

Din aceste fraze, rezultă că activităţile la care fac referire sunt în directă legătură cu activitatea la frontieră a inculpatului, rezultând că obiectele despre care vorbesc au trecut o frontieră (pe partea ailaltă), şi că în ziua în care a efectuat serviciul Ş. nu au mai tranzitat graniţa astfel de obiecte (Gol, gol tot)

- Ş.: "Dar i-a oprit ăştia ai noştri alaltăieri seara, tot aşa, unul cu parfumuri, cu ţigări, cu tricouri.." Din aceste afirmaţii rezultă că activităţile la care se referă cei doi sunt activităţi de contrabandă cu parfumuri, ţigări, tricouri; aceasta rezultă din asocierea mentală de către inculpat a activităţilor constatate "alaltăieri seară" cu activităţile ce-i interesează pe cei doi, asociere exprimată prin cuvintele "tot aşa".

- Ş. ; "Dar sus au trecut. înseamnă că le-a dat voie". Prin această afirmaţie inculpatul face referire la un PCTF de la graniţa "de sus", adică cu Republica Moldova sau Ucraina, fiind de observat limbajul identic folosit de T.G. atunci când s-a referit la K.V. că "oricum va avea probleme sus (...)", contextul fiind univoc, adică referindu-se cu certitudine la PCTF-ul din nordul ţării prin care de regulă se efectuează ieşirea din ţară.

În continuarea discuţiei, inculpatul furnizează lui G.M. informaţii referitoare la perioada din zi în care se poate trece frontiera bulgară cu pericol minim de controale, precum şi informaţii referitoare la perioadele din zi când vin maşini care transportă mărfuri de contrabandă

- "Mâine sunt de muncă să mă interesez (...). Şi să văd cum vin duminică ei, seara iar, ştii?..dacă vin cu ceva înseamnă că..", (se referă la persoane care tranzitează mărfuri de contrabandă duminică seara, şi la faptul că, dacă vin cu astfel de mărfuri, înseamnă că ştiu că s-au finalizat activităţile de control care i-ar putea surprinde). Este de observat, dintr-o altă convorbire telefonică din 18 august 2010 cu numitul "C.", că poliţiştii de frontieră cunoşteau orarul curselor regulate de transport de persoane care tranzitau frontiera (Autobuzul ăla mic de Ucraina, cursa regulată, o am pe intrare. Da, da, ştiu,, dă-i drumul)

- G.: "Oare atunci dacă treceam seara, noaptea la ei era mai bine?Ăia care au trecut noaptea a fost bine? Sau la fel, gol?" (însemnând: dacă treceam frontiera la bulgari seara, noaptea, puteam evita controlul? Alte persoane care au trecut noaptea (cunoscute de ambii) au putut trece cu marfă de contrabandă sau a trebuit să treacă fără marfă (gol?) - în acest sens, cuvintele "la ei" sunt opuse cuvintelor "la noi"; or, "la noi" înseamnă, în contextul dat, la români, la PCTF român, deci "la ei" înseamnă "la bulgari" (în raport de PCTF Vama Veche unde activează inculpatul Ş.).

- Ş.: "La mine ăştia cu autocare noaptea vin, nu vin ziua (...). Maşinile au venit şi ziua şi noaptea, deci cum e tura, cum prinde tura (...)." (însemnând: pe tura mea cei cu autocare care transportă marfă de contrabandă vin numai noaptea, în schimb cei cu alte maşini (furgonete, autoturisme) vin şi ziua şi noaptea, în funcţie de tura de serviciu).

- G.: "când intraţi în concediu? (...)dacă aţi fi cam pe 19 - 20 ar fi bine"

- Ş. ; "da, da, cam aşa, da.dacă e, vedem şi ne auzim atuncea".

În ce priveşte caracterul inopinat al controalelor efectuate la PCTF Vama Veche, tribunalul a reţinut că acesta nu are caracter de certitudine câtă vreme, din convorbiri telefonice interceptate la data de 30 august 2010 şi 15 septembrie 2010, rezultă că cei controlaţi - inclusiv Ş.V. personal -sunt avertizaţi din timp de către diferite persoane:

- Ş.: ordonaţi, şefu..da, spuneţi".

- Şefu: E posibil să vină prostu pe acolo pe la voi, în control (...) să ştiţi, da?".

- Coleg: "Ce faci măi carasule?

- Ş.: bine, măi ciortănică.

- Coleg: la muncă? Vezi că lângă Dom, mai sus de Peco, era un O. alb din ăsta inscripţionat Poliţia de Frontieră (...) cu botul spre vamă.,era staţionat acolo, nu ştiu care-i şpilul cu el (...) au fost C., ăia la port"

În consecinţă, sunt nerelevante sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt, informaţiile referitoare la datele controalelor efectuate la PCTF Vama Veche de diferite organe de control. De altfel, informaţiile comunicate de inculpat martorei G. au legătură în special cu programul de lucru al inculpatului şi cu măsurile dispuse de poliţiştii bulgari, şi nu cu controalele efectuate de organele de control române.

În continuarea înţelegerii dintre inculpatul Ş.V. şi G.M., în seara zilei de 23 septembrie 2010, la ora 19:59, agentul de poliţie de frontieră Ş.V. este contactat de către o persoană de sex feminin de la postul telefonic Y1 (G.M.), persoană care, deşi nu se recomandă, îl avertizează de la început că utilizează o cartelă.

Interlocutorul îi aduce la cunoştinţă agentului că intenţionează să iasă/intre în ţară prin punctul de frontieră în intervalul 28 - 30 septembrie 2010 împreună cu alte două persoane, iar agentul Ş.V. o sfătuieşte să modifice data, în sensul de a se încadra în intervalul 26 - 28 septembrie 2010, perioadă în care se va afla la serviciu în punct, atrăgându-i atenţia că după data de 30 septembrie 2010 beneficiază de concediu pentru o lună de zile.

În cele din urmă, cei doi stabilesc să se contacteze telefonic în funcţie de situaţie.

Conform celor stabilite în data de 30 septembrie 2010, la ora 08:25, persoana de sex feminin utilizatoare a postului telefonic X1 (identificată titular G.M.) îl contactează pe agentul Ş.V. ocazie cu care îi aduce la cunoştinţă că se află deja în Burgas şi se îndreaptă spre Durankulak, iar lucrătorul de poliţie de frontieră îi sugerează să-i apeleze în momentul în care se va apropia de localitatea Kavarna, pentru a putea interveni pe lângă un coleg din P.T.F.Vama Veche. Pe cale de consecinţă la 11:15 persoana de sex feminin revine prin SMS şi-i precizează agentului că se apropie de localitatea Durankulak.

După câteva minute, la ora 11:21 agentul Ş.V. ia legătura telefonic cu o persoană de sex masculin (utilizator al postului telefonic cu nr. Y2), coleg de serviciu, posibil şef de grupă, pe care îl întreabă direct "pe cine are la intrare", şi îi pune în vedere să lase să treacă fără probleme un autoturism marca V.T., cu numărul X, autoturism ce urma să apară în punctul de frontieră, ocazie cu care inculpatul pretinde că persoanele din maşina respectivă ar avea trecere pe lângă "TAO" (posibil ofiţer superior al Poliţiei de Frontieră Constanţa). Inculpatul mai pretinde că nu ştie exact când va sosi autoturismul respectiv în PCTF, probabil în ziua respectivă, deşi din discuţia cu G.M. rezultă clar că ştia exact unde se află aceasta şi cât timp mai face până la punctul de frontieră. S-a mai concluzionat între cei doi că nu este trafic aglomerat în punctul de frontieră.

Din contextul discuţiei rezultă că demersul inculpatului Ş.V. urmăreşte eludarea normelor legale de control de către agenţii din punctul de trecere a frontierei, aspect ce a fost conştientizat de către interlocutor (identificat ulterior ca fiind P.I.D.) prin frazele:

- Ş.: "Să treacă ăştia, că m-a tot sunat pe mine (pretinzând că TAO) (...) Notezi pe ceva?

- P.: Bă, şi tu, la telefon (...) (în sensul că astfel de cereri nu se discută la telefon; or, reproşul de a vorbi la telefon despre intervenţia respectivă nu poate fi în legătură decât cu teama ca convorbirea telefonică să fie interceptată, iar această teamă nu ar putea existat decât în situaţia în care P. era conştient că ceea ce i se cere este nelegal.

Urmare a acestei discuţii, la 11:28 agentul de poliţie de frontieră contactează aceeaşi persoană de sex feminin, căreia îi confirmă că a intervenit în punctul de trecere a frontierei, pentru a nu i se face nici un fel de control, sfătuind-o chiar să-l sune, în cazul în care va avea probleme.

- Ş.: "Vezi că am vorbit acolo. Le-am zis eu care-i treaba. Dacă cumva întreabă ceva îi spui lu băiatu ăla "sunt o cunoştinţă de-a lu domnu POVC. Deci eu am vorbit, le-am zis să nu mai facă nici un fel de control, nimic. Dacă doar e ceva mă suni imediat".

Din cuprinsul acestor fraze rezultă mai multe aspecte, după cum urmează:

- se confirmă expres faptul că inculpatul Ş.V. a intervenit la P.D. în scopul de a nu se face nici un control la autoturismul V.T. X, în momentul intrării în ţară; un astfel de demers este raţional, mai ales în condiţiile în care traficul nu era aglomerat, numai dacă în autoturismul respectiv erau mărfuri care puteau fi reţinute la control (fie contrafăcute, fie de contrabandă), Demersul se coroborează întru totul cu probele care conturează natura relaţiilor dintre Ş. şi G., respectiv asocierea în vederea introducerii în ţară de mărfuri interzise de lege.

- rezultă că inculpatul nu a fost sigur dacă P.D. va îndeplini rugămintea lui, deoarece şi-a luat o măsură de prevedere în plus, şi anume i-a indicat lui G. să se recomande celui care face controlul ca fiind cunoştinţa cuiva (probabil chiar a lui) şi să-l sune imediat. Or, cel care urma să facă controlul pe sensul de intrare nu era inculpatul P.D. (care era şef de tură) ci alţi agenţi, ale căror nume P.D. a evitat să le comunice inculpatului( Pe cine ai la intrare? (...) Nu ştiu, zii ce vrei?). -Evident că P. ştia pe cine are în subordine în acel moment.

Prin urmare, inculpatul intenţiona să ia legătura direct cu agentul care efectua controlul pe sensul de intrare în ţară, dacă acest control se realiza totuşi.

Ulterior, la ora 12:48, inculpatul primeşte un SMS de la G.M. cu următorul text: "Am trecut cu bine, Vă mulţumesc.".

S-a procedat la vizualizarea suportului optic tip CD, înregistrat sub nr. 240/2011, primit prin adresa D.G.A. nr. 282694 din 10 februarie 2011, suport ce conţine listingurile telefonice pentru postul cu numărul X1, atribuit G.M., în vederea identificării apelurilor iniţiate către postul telefonic cu numărul Y2, atribuit SC T.T. SRL. utilizat de Ş.V., pentru intervalul 23 - 30 septembrie 2010.

În acest sens, s-a procedat la listarea unui "extras" cu apelurile telefonice efectuate de la nr, X1, atribuit G.M. din ziua de 30 septembrie 2010, extras în care se regăsesc şi coloanele cu menţiunea identificare şi localizare celulă.

Conform "desfăşurătorului", utilizatoarea postului telefonic cu nr. X1 a iniţiat apeluri telefonice şi SMS-uri către postul telefonic cu nr. Y2, în ziua de 30 septembrie 2010:

- la orele 08:26, prin "M. Bulgaria",

- la ora 11:15 am prin "M. Bulgaria",

- la ora 11:28 am prin "M. Bulgaria", iar

- la ora 12:48 pm, a expediat sms, cu localizare celulă "Castel apă Raja, intrare spre Olimp".

În cauză, au fost identificaţi şi audiaţi în calitate de martori numiţii P.L. şi N.G.V., persoane care au confirmat că au însoţit-o pe G.M. în autoturismul condus de aceasta în intervalul 28 - 30 septembrie 2010 când au tranzitat P.T.F. Vama Veche spre Bulgaria şi respectiv spre România.

Au fost efectuate verificări la SC B.C. SRL Mangalia, în vederea identificării persoanei ce utilizează postul telefonic cu nr. Y3, post telefonic utilizat de o persoana de sex masculin care a fost contactată de către ag. Ş.V. în ziua de 30 septembrie 2010, ora 11:21 în scopul de a lăsa să treacă fără probleme un autoturism marca V.T., cu numărul X, autoturism ce urma să apară în punctul de frontieră; - societatea menţionată, prin adresa înregistrată sub nr. 283902 din 08 decembrie 2011 a precizat că postul telefonic a fost oferit începând cu anul 2010 numitului P.D., în baza unor relaţii de rudenie.

Conform planificării serviciilor puse la dispoziţie de P.T.F. Vama Veche, a fost identificat şeful de grupă pentru schimbul de zi din data de 30 septembrie 2010 orele 09:00 - 21:00, în persoana ag. P.D., persoană care, audiat fiind în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut utilizarea postului telefonic amintit.

În mod similar, s-a procedat la verificarea planificării serviciilor în P.T.F. Vama Veche, pentru data de 28 din 29 septembrie 2010, stabilindu-se că ag. Ş.V. figurează de serviciu, în tura de noapte din data de 28 din 29 septembrie 2010, orele 21:00 - 09:00, prin urmare, la data de 30 septembrie 2010 nefiind de serviciu.

Din declaraţiile inculpatului P.D. tribunalul reţine că acesta confirmă faptul că a purtat discuţia interceptată cu Ş.V., dar nu confirmă că ar fi intervenit la agenţii de poliţie aflaţi pe sensul de intrare în ţară, pentru a lăsa să treacă fără control autoturismul condus de G.M.

De asemenea, nici martorii agenţi de poliţie de frontieră P.A. şi T.B. nu confirmă că P.D. le-ar fi solicitat în ziua de 30 octombrie 2010 să la se să treacă fără control un V.T. cu numere de Brăila.

Pe de altă parte, inculpatul Ş. nu i-a precizat lui P. că autoturismul respectiv va veni în PCTF în scurt timp (mai avea de parcurs 40 km) ci doar că este posibil să vină în ziua respectivă; astfel, există posibilitatea ca inculpatul P.D., chiar dacă ar fi intenţionat să dea curs solicitării lui Ş., să fi mers pentru a vorbi cu agenţii de pe sensul de intrare după ce G.M. trecuse de punctul de control (crezând că nu e nici o grabă).

Un alt aspect incert este acela că există posibilitatea ca agenţii de pe sensul de intrare în ţară să fi făcut - fără influenţa lui P. - un control sumar, fără a identifica mărfuri interzise la intrare, sau să fi renunţat la a face control, în condiţiile în care G. a urmat recomandarea lui Ş. şi s-a prezentat drept cunoştinţa lui POVO.

În drept:

Fapta inculpatului Ş.V. care la data de 13 august 2010 a comunicat martorei G.M. informaţii referitoare la date organizatorice ale PCTF Vama Veche, referitoare la perioadele de control din zi ale poliţiştilor de frontieră bulgari, referitoare la datele de programare a sa în serviciu şi de luare a concediului de odihnă, toate aceste informaţii fiind relevante pentru G.M. pentru a stabili datele când poate trece frontiera cu riscuri minime de control, cu mărfuri interzise la intrare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; în acest context, informaţiile nepublice furnizate martorei au avut scopul obţinerii pentru G.M. de foloase necuvenite, constând în comercializarea bunurilor traficate ilegal peste graniţă.

Fapta inculpatului Ş.V. de a promite martorei G.M. intervenţia, şi de a interveni la agentul P.D., aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în virtutea relaţiilor de colegialitate şi prietenie dintre ei, cu scopul de a-l determina pe acesta să ia măsuri pentru a nu se efectua control la trecerea frontierei autoturismului V.W. X aparţinând martorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior.

Tribunalul reţine, având în vedere natura ilicită a relaţiilor dintre G.M. şi Ş.V., contactele periodice dintre aceştia, interesul comun pentru ajungerea la destinaţie şi pentru trecerea graniţei a unor bunuri de contrabandă, că între cei doi există o înţelegere implicită în sensul ca inculpatul Ş.V. să beneficieze de foloase materiale ca urmare a serviciilor ilicite pe care le face martorei; de altfel, ar fi total nefirească o implicare dezinteresată material a inculpatului - poliţist de frontieră - în activităţi ilicite legate de locul său de muncă. în concluzie, este întrunită condiţia prevăzută de art. 257 C. pen. anterior, aceea a primirii sau acceptării de foloase sau promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine.

Întrucât încadrarea juridică a celor două infracţiuni a fost reţinută incomplet în rechizitoriu, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior s-a schimbat (completat) în mod corespunzător această încadrare juridică, în sensul celor de mai sus.

În ce priveşte fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D., tribunalul a reţinut că aceasta nu este dovedită cu certitudine, existând şi alte posibilităţi verosimile ca G.M. să fi trecut prin punctul de frontieră fără intervenţia lui P.D., astfel încât se va face aplicaţia principiului "in dubio pro reo" ce decurge, printre altele, din dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, urmând ca acest inculpat să fie achitat pentru infracţiunea ce i se reţine în sarcină pe art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, întrucât nu s-a demonstrat existenţa nici unui act material obiectiv al inculpatului P.D., în sensul îndeplinirii solicitării lui Ş.V.

La data de 25 iunie 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a delegat ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. - S.J.A. Constanţa în vederea efectuării unor activităţi de investigare tehnică operativă în sensul efectuării de înregistrări audio/video în mediul ambiental în zona P.T.F. Vama Veche, pentru documentarea activităţii de trecere a frontierei de stat româno-bulgare de către investigatorul cu identitate reală, ofiţer de poliţie judiciară, din cadrul D.G.A.

În cauză, au fost efectuate înregistrări audio video în mediul ambiental în locaţiile aferente Punctului de Trecere a Frontierei Vama Veche în ziua de 26 iunie 2011, de către investigatorul cu identitate reală introdus în cauză, ofiţer de poliţie judiciară din cadrul D.G.A., în baza ordonanţei de autorizare provizorie nr. 1429/P/2010 din 25 iunie 2011 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi în baza ordonanţei de delegare din 25 iunie 2011.

În acest sens, a fost încheiat proces verbal de către investigatorul autorizat, precum şi proces verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul cms. C.N., atât cu,agentul de poliţie de frontieră P.C. cât şi cu poliţistul de frontieră bulgar M.P.S., întocmindu-se planşa foto, toate ataşate la dosarul cauzei.

Din analiza probatoriilor menţionate mai sus, a rezultat faptul că, în ziua de 26 iunie 2011, în jurul orei 20:45, investigatorul introdus în cauză s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche, pe sensul de ieşire, la volanul unui autoturism.

În urma controlului specific, agentul de poliţie de frontieră P.C. a constatat că investigatorul nu poseda procură specială pentru ieşirea din ţară din partea proprietarului autoturismului pe care îl conducea, iar autoturismul avea inspecţia tehnică periodică expirată.

După constatarea făcută, agentul de poliţie de frontieră a înmânat documentele lucrătorului de poliţie de frontieră bulgar, făcându-i semn investigatorului D.G.A. şi spunându-i să discute cu colegul său bulgar pentru rezolvarea situaţiei.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de investigator coroborate cu înregistrările audio video efectuate, poliţistul de frontieră bulgar M.P.S., a lăsat să se înţeleagă că aşteaptă ceva în schimbul documentelor, moment în care investigatorul i-a înmânat suma de 70 de euro.

Poliţistul de frontieră bulgar i-a restituit documentele investigatorului şi l-a lăsat să intre în R. Bulgaria.

În urma constatării în flagrant, a fost identificată suma de 70 euro aruncată pe jos de lucrătorul de poliţie bulgar, iar în urma comparării seriilor bancnotelor identificate s-a stabilit că există identitate între seriile bancnotelor identificate şi seriile consemnate în procesul-verbal de înseriere încheiat la 26 iunie 2011, prin urmare aceştia fiind banii înmânaţi de investigatorul sub acoperire.

Relevante pentru stabilirea acestei situaţii de fapt sunt următoarele fraze ale conversaţiilor:

- P.: "Inspecţie tehnică la maşină?" (rezultă că a verificat expres ITP-ul şi a constatat lipsa acestuia).

- S.M.P.: "E bine, e bine. Ai grijă să nu faci accident" (rezultă că şi poliţistul bulgar era conştient de faptul că maşina este în neregulă cu inspecţia tehnică periodică, care se putea repercuta negativ dacă s-ar fi constatat, la un accident, lipsa ITP).

Tribunalul a reţinut, în raport cu constatarea lipsei ITP de către P.C., şi în raport cu . dispoziţiile legale ce trebuiau aplicate de acesta (similar situaţiei lui T.G.), precum şi cu faptul că discuţia s-a purtat cu glas tare în timp ce inculpatul P.C. se afla în ghereta de lucru la distanţă de 1 m de S.M.P., că motivul pentru care inculpatul nu a continuat procedura legală de sancţionare, reţinere a certificatului de înmatriculare şi interzicerea părăsirii ţării de către maşină, a fost acela că urma a obţine, prin intermediul poliţistului de frontieră bulgar cu care era de conivenţă, un beneficiu material de pe urma omisiunii sale de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

Înţelegerea dintre poliţistul de frontieră bulgar S.M.P. şi inculpatul P.C. rezultă din faptul că, ulterior transmiterii actelor de către P. lui S.M.P., acesta din urmă l-a abordat pe investigatorul sub acoperire C.N. ca o continuare a discuţiei investigatorului cu P., şi nu ca o chestiune nouă. Astfel, dacă poliţistul bulgar ar fi intenţionat din proprie iniţiativă să solicite mită investigatorului, pentru neexercitarea propriilor atribuţii de serviciu, ar fi pus în vedere investigatorului aceste aspecte (în acest sens, tribunalul observă modul în care a purtat discuţia E.C.I. pentru a obţine mita de la V.K.) şi nu l-ar fi abordat în şoaptă, sugerând că investigatorul ştie deja despre ce este vorba şi ce trebuie să se întâmple, nu i-ar fi înmânat direct actele înainte de a-i preciza care ar fi problema pe care investigatorul trebuie să o rezolve. ["Domnu (...) (în şoaptă) hai că (...) un problema (...) tu ai de rezolvat].

Conivenţa dintre poliţiştii de frontieră români şi cei bulgari, în scopul de a obţine beneficii ilegale din activităţile de serviciu, rezultă cu titlu general şi din convorbirea ambientală înregistrată în noaptea de 21 septembrie 2010 dintre inculpatul T.G. şi poliţistul bulgar aflat în serviciu, ca cea o oră şi jumătate după trecerea frontierei, ilegal, a numitului K.V.:

- Poliţistul bulgar: Dai la mine ăia 50 euro.

- T.: Dau la tine, dar am în maşină mărunt, zece, cinci, zece, cinci, zece (...) dau eu mărunt dimineaţa, facem saftea, jumătate. Da?

- Poliţist bulgar: Bine.

Această discuţie arată faptul că T.G. obţinuse suma de 50 euro pe care trebuia să o împartă cu poliţistul bulgar, sumă ce nu reprezenta vreun împrumut sau o altă operaţiune legală, ci reprezenta "safteaua", adică un câştig de moment ce trebuia împărţit în jumătate. Or, în condiţiile date (serviciu PCTF noaptea) singura "saftea" ce se putea obţine era o sumă de bani dată de persoanele ce tranzitau punctul de control frontieră cu diferite nereguli (probabil chiar de K.V.).

În drept:

Faptele inculpatului P.C. care, la data de 26 iunie 2011, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca poliţist de frontieră pe sensul de ieşire din ţară, a pretins şi primit indirect, prin intermediul lui S.M.P., o sumă de bani în scopul de a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 102, 109 şi 112 din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv ale art. 11 şi 18 din O.U.G. nr. 105/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceleaşi împrejurări, nu şi-a exercitat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu indicate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior.

Întrucât încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu este incompletă, în temeiul art. 334 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea acestei încadrări conform considerentelor de mai sus.

Potrivit art. 64 C. proc. pen. anterior, "Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt ..înscrisurile, înregistrările audio sau video (...)".

De asemenea, potrivit art. 90, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă.

Nu mai puţin, conform art. 224 C. proc. pen. anterior, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar procesul-verbal prin care se constată efectuarea de acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Tribunalul a reţinut că între actele premergătoare ce pot fi efectuate sunt şi cele realizate de investigatorii sub acoperire, iar acestea din urmă pot fi realizate în materia infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 .

Faţă de aceste dispoziţii, tribunalul a reţinut că înregistrările convorbirilor şi activităţilor în mediul ambiental, audio şi video, aflate la dosar şi pentru care există autorizarea judecătorului de la instanţa competentă, constituie mijloace de probă legale, apte de a dovedi situaţia de fapt.

Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa proceselor verbale încheiate de organul de urmărire penală, referitoare la sumele în euro remise investigatorilor sub acoperire pentru a servi drept mijloc de probă.

În ce priveşte procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, pentru constatarea unor acte premergătoare, acestea sunt confirmate prin mijloace de probă, nu există temeiuri că au fost încheiate eronat sau cu rea credinţă, astfel încât tribunalul le-a reţinut ca mijloace de probă.

În ce priveşte apărarea inculpatului E.C.I. potrivit căreia mijloacele de probă au fost obţinute nelegal în cauză deoarece activitatea investigatorului V.K. se încadrează în dispoziţiile art. 68 C. proc. pen. anterior, tribunalul o va respinge ca nefondată, întrucât din conţinutul şi derularea convorbirii ambientale dintre cei doi rezultă cu certitudine că iniţiativa remiterii sumei de bani a aparţinut inculpatului, şi nu investigatorului. Activitatea investigatorului nu a depăşit atitudinea firească a unei persoane aflate într-o situaţie similară, iar în raport de cele spuse de investigator, nimic nu-l împiedica pe inculpat să aplice dispoziţiile legale pe care le indicase generic anterior.

Apărările inculpaţilor exprimate în declaraţiile date la instanţă - cu excepţia celei a inculpatului P.D. - sunt nefondate, în raport de mijloacele de probă analizate anterior din care rezultă săvârşirea faptelor, iar unele susţineri sunt în mod evident neverosimile, astfel încât vor fi înlăturate,

Sunt nerelevante şi declaraţiile martorilor N.D. şi I.A.C. date în cursul judecăţii, prin care susţin interpretări în drept ale actelor normative, altele decât cele ce rezultă în mod evident din cuprinsul acestora - astfel cum au fost prezentate anterior - şi altele decât cele aplicate în activitatea practică.

În ce priveşte apărarea inculpatului E.C.I., în sensul că probele obţinute din interceptarea convorbirilor ambientale sunt nule datorită faptului că procurorul a încălcat dispoziţiile art. 26¹ din Legea nr. 78/2000, tribunalul a respins-o ca nefondată, întrucât, pe de o parte, rezultă din ansamblul probator, inclusiv din actele de sesizare din oficiu, că existau indicii temeinice de săvârşire a unor fapte de serviciu şi de corupţie în PCTF Vama Veche - ce s-au şi confirmat - iar pe de altă parte, nu se cunoştea cu exactitate identitatea funcţionarului/funcţionarilor implicaţi în aceste fapte, acesta fiind motivul pentru care nu s-a menţionat expres numele poliţistului de frontieră bănuit.

În ce priveşte pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, tribunalul a apreciat că acesta este relativ ridicat, întrucât starea generală de fapt, în cadrul aceluiaşi punct de control frontieră şi cu implicarea a 5 poliţişti de frontieră, denotă o practică a încălcării atribuţiilor de serviciu, urmărindu-se de multe ori obţinerea unor beneficii materiale necuvenite fie direct, fie indirect.

Prin urmare, starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii PCTF Vama Veche se conturează a fi ridicată, fiind necesar ca sancţiunile aplicabile şi modalitatea de executare a acestora să fie evaluate corespunzător, în scopul restabilirii legalităţii şi în scopul îndeplinirii scopului pedepsei.

Luarea de mită în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ca agenţi ai poliţiei de frontieră aflaţi la post conturează un pericol mare, însăşi securitatea operaţiunilor de tranzitare a frontierei de stat fiind pusă în pericol. De asemenea, în privinţa inculpatului T.G., un aspect ce ridică nivelul pericolului social este realizarea mai multor acte materiale la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În acelaşi timp însă, sumele traficate/obţinute ca beneficiu al infracţiunilor sunt relativ modice, astfel încât la individualizarea pedepselor se va ţine seama proporţional şi de acest aspect.

În ce priveşte persoana şi conduita anterioară a inculpaţilor, tribunalul a reţinut că aceştia nu au antecedente penale, sunt bine integraţi în societate, au familii întemeiate, urmează cursuri universitare pentru sporirea competenţelor profesionale, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse pe parcursul judecăţii, din acest punct de vedere tribunalul apreciind că toate aceste elemente favorabile inculpaţilor pot fi reţinute pentru a stabili pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege - suficiente pentru a-şi realiza scopul - fără a li se acorda relevanţa unor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., câtă vreme situaţiile inculpaţilor sunt unele normale în societate.

Pentru justă individualizare a pedepselor în raport cu pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, tribunalul a reţinut în favoarea inculpaţilor o circumstanţă atenuantă judiciară permisă de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, constând în sumele mici de care rezultă că inculpaţii au beneficiat sau urmau a beneficia.

Inculpaţii au dat declaraţii nesincere în cursul judecăţii, astfel încât nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în acest sens.

Pentru considerentele expuse a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de lege, apreciind că în raport cu persoana acestora scopul coercitiv şi preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin acest cuantum redus al pedepsei.

Pentru inculpaţii Ş.V., P.C. şi E.C.I., care au fost condamnaţi la câte două pedepse cu închisoarea, tribunalul a constatat concurenţa infracţiunilor şi a făcut aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea aplicată.

De asemenea, pentru inculpaţii E.C.I. şi P.C., ce au fost condamnaţi la pedepse de cel puţin 2 ani închisoare pentru infracţiunile de luare de mită, tribunalul a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

Tribunalul a apreciat că inculpaţii sunt nedemni de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracţiunilor comise - infracţiuni de corupţie şi asimilate acestora, ce pun în pericol important activitatea unei instituţii a statului - rezultând că nu au calităţile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpaţii nu le deţin având în vedere infracţiunile comise.

De asemenea, se impune ca inculpaţii să nu mai poată exercita, pe o perioadă limitată, dreptul de a ocupa o funcţie publică, cât timp s-au folosit de această funcţie publică pentru realizarea faptelor infracţionale.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a confiscat de la inculpatul E.C.I. suma de 50 euro sau echivalentul în lei a acesteia obţinută prin săvârşirea infracţiunii de luare de mită, şi va lua act că suma de 70 euro înmânată de investigatorul C.N. poliţistului de frontieră bulgar P.S.M. a fost recuperată de organul de urmărire penală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5839/118/2012, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I. şi P.C.

Prin Decizia penală nr. 6/P din 09 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, a dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior a admis apelurile declarate de inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I. şi P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5839/118/2012.

În temeiul art. 382 alin. (2) C. proc. pen. anterior a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a dispus:

Inculpatul T.G.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 7 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul T.G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. anterior a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul Ş.V.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a achitat inculpatul Ş.V. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul Ş.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul E.C.I.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 6 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul E.C.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul P.C.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul P.C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi menţine celelalte dispoziţii

În temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen. anterior a admis cererea formulată de domnul avocat C.A.F. şi a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei, aplicată de Curtea de Apel Constanţa prin încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2013.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. anterior onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu - avocaţi B.A.D., D.I.F., D.A., I.M., D.C., în cuantum de 100 lei fiecare şi M.T., în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 378 alin. (1) şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, curtea a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa este nefondat, iar apelurile inculpaţilor T.G., Ş.V., E.C.I.şi P.C. sunt fondate pentru următoarele:

1. Apelul formulat de inculpatul T.G.

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului T.G. în ceea ce priveşte stabilirea stării de fapt cu privire la faptele din la datele de 26 august 2010, 21 septembrie 2010 şi 01 decembrie 2010.

În acest sens, curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o justă apreciere şi interpretare a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, la data de 26 august 2010, ora 16:15:52, inculpatul T.G. este apelat de la postul telefonic Y de către agentul şef C.I.I. şi poartă următoarea discuţie:

"T.G.: Da, fratele meu!

(...)

CI.: Ai la intrare pe cineva cu nişte legume. E a lui ăla de la Gardă, a lui B.M.

T.G.: Şi ce să-i fac eu?

CI.: Păi cică nu vor să-l lase bulgarii să vină, să intre.

T.G.: Păi să vorbească cu bulgarul. Ştii, eu i-am făcut un favor, n-avea ITP. I-am dat drumul. Ştiu, ştie că e colegul aicea de la Gardă, a lui B (...) Ştiu, că şi dimineaţă, tot aşa intervenţii, fără ITP, fără alea. Zic, hai, i-am dat drumul. E a lui B., e a lui B. Ştiu.

CI.: Da, da, da. Mă sună pe mine acum.

T.G.: Da, da, da. Ştiu că şi dimineaţă, tot aşa intervenţii, cu (...), cu nu ştiu ce, fără ITP, fără alea. Zic, hai, i-am dat drumul. E al lui B., e al lui B. Acum e treaba lor, dacă nu-i dă drumul de acolo încoace, eu ce să fac?

C.I.: Mmm..

T.G.: O să mă duc, sunt la ieşire. Am full, am trei autocare, dar o să mă duc, n-am ce să fac. Dacă nu-i dă drumul, mă duc până la urmă.

CI.: Îhî! M-a sunat pe mine, dacă poţi să-l ajuţi cu ceva bine, dacă nu (...).

(...)

T.G.: Bine, tătuţule. Ştiu cine e, îţi dai seama că îl cunosc şi pe B. de atâţia ani şi pe toţi. Mi-am făcut datoria la ieşire, l-am lăsat să-şi facă treaba (...) zicea că-şi pune problemele la punct. (...) Hai să văd cum fac."

În declaraţia sa, martorul C.I.I. a recunoscut faptul că a purtat discuţia telefonică din 26 august 2010 cu inculpatul T.G., de la care a aflat că autoutilitara pentru care intervenise avea I.T.P.-ul expirat, abatere pentru care inculpatul nu luase măsuri de sancţionare, ci permisese ieşirea din ţară.

Din examinarea planificărilor în serviciu a turelor rezultă că în data de 26 august 2010, agentul de poliţie de frontieră T.G. figura de serviciu în P.T.F. Vama Veche, la control documente ieşire.

Având în vedere că inculpatul T.G. a precizat că în data de 26 august 2010, în timp ce-şi exercita atribuţiile de serviciu, a permis ieşirea din ţară a unui autoturism marca D. cu inscripţiile unui cunoscut restaurant din Vama Veche, ce aparţinea SC G.M.B. SRL, s-a procedat la efectuarea unor verificări în bazele de date MAI, ocazie cu care a fost identificată autoutilitara marca D.L.F. cu numărul de înmatriculare X1, utilizator SC G.M.B.D. SRL.

Martorul L.I., angajat al SC G.M.B. SRL la punctul de lucru al societăţii din Vama Veche, a relatat că în cursul lunii august 2010 s-a deplasat în Bulgaria prin P.T.F. Vama Veche la volanului autoutilitarei identificate în intervalul în care I.T.P.-ul mijlocului de transport era expirat. Martorul a pus la dispoziţie în copie actele autoutilitarei, din examinarea acestora rezultând că data ultimei inspecţii tehnice periodice a fost în 18 august 2010.

Din analiza registrului litigii pentru data de 26 august 2010 reiese că nu a fost identificat niciun autoturism model D. ce transporta marfă şi care a făcut obiectul unei constatări pentru I.T.P. expirat.

Fiind audiat, inculpatul T.G. a arătat că la data de 26 august 2010, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe sensul de ieşire din ţară la PTV Vama Veche, a efectuat verificarea sumară a actelor şoferului L.I. şi ale autoturismului cu numărul de înmatriculare X1, a constatat că inspecţia tehnică periodică a maşinii expirase de puţin timp (din data de 18 august 2010) şi, întrucât îl cunoştea pe şofer, acesta efectuând aproape săptămânal curse între localitatea 1 Mai şi o localitate apropiată din Bulgaria, a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancţiuni contravenţionale acestuia, ci doar un avertisment verbal, urmând ca L.I. să efectueze ITP-ul maşinii imediat după revenirea în România.

Având în vedere mijloacele de probă redate anterior, curtea a apreciat că apărarea inculpatului nu poate fi primită, rezultând în mod cert că acesta a permis ieşirea din ţară a autoturismului condus de L.I. având I.T.P.-ul maşinii expirat, ca urmare a intervenţiei colegului său. Totodată, din convorbirea înregistrată în mediul ambiental reiese că inculpatul T.G. îi mai permisese martorului trecerea în aceleaşi condiţii, deci nu se pot reţine susţinerile în sensul că a apreciat că se impune doar aplicarea unui avertisment verbal. De altfel, astfel cum vom arăta în continuare, dispoziţiile legale obligau la reţinerea certificatului de înmatriculare a autoturismului în situaţia în care se constată contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 01 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a delegat ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. - S.J.A. Constanţa în vederea efectuării unor activităţi de investigare tehnică operativă, în sensul efectuării de înregistrări audio/video în mediul ambiental în zona P.T.F. Vama Veche, în scopul depistării elementelor de ilicit penal.

În cauză au fost efectuate înregistrări audio video în mediul ambiental în locaţiile aferente Punctului de Trecere a Frontierei Vama Veche în ziua de 01 decembrie 2010, de către investigatorul sub acoperire N.B., introdus în cauză, ofiţer de poliţie judiciară din cadrul D.G.A., în baza ordonanţei de autorizare provizorie nr. 1429/P/2010 din 01 decembrie 2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi în baza ordonanţei de delegare din 21 septembrie 2010.

Din cuprinsul convorbirii ambientale reiese că inculpatul T.G., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca agent PCTF pe sensul de intrare în ţară, a constatat că. autoturismul cu care se deplasa investigatorul sub acoperire avea inspecţia tehnică periodică expirată, l-a încunoştinţat pe acesta că, potrivit normelor legale, ar trebui să-i reţină certificatul de înmatriculare (talonul) cu eliberarea unei dovezi de circulaţie de 15 zile, şi să-i aplice o amendă contravenţională de 600 lei, însă în final a renunţat la aplicarea sancţiunilor legale motivat de împrejurarea că ar trebui să piardă o jumătate de oră pentru completarea actelor.

La data de 01 decembrie 2010, în intervalul orar 21:45 - 22:00 inculpatul T.G. poartă următoarea discuţie cu investigatorul sub acoperire N.B.:

"N.B.: Nu-i maşina mea.

T.G.: Eu vă înţeleg pe dumneavoastră dar (...) nu v-aţi uitat şi dumneavoastră (...) că acum ştiţi ce (...) dacă e să vă fac rău acum, se face repede.

N.B.: Haideţi. Fiţi dulce că (...).

T.G.: Vă iau talonul (...) vă dau amendă 6 milioane, vă dau dovadă 15 zile şi talonul până ajunge la Bucureşti, până îl trimit la noi (...) până ajunge (...).

(...)

T.G.: Şi dacă-ţi dau 6 milioane ce faci?

N.B.: Doliu de ziua naţională (...) haideţi cum (...).

T.G.: Problema nu-i de bani, problema e cât aleargă după acte pe urmă (...) deci dacă eu îţi iau actele de la maşină acum (...) s-a terminat. Îţi dau dovadă şi (...) până îi vine talonul (...) se uită la ea (...) hai, drum bun!

N.B.: Sănătate!"

La data de 20/21 septembrie 2010, în intervalul 21:00 - 09:00, a fost planificat de serviciu pe sensul de intrare în ţară - control documente inculpatul T.G.

Potrivit proceselor verbale de verificare încheiate la 01 septembrie 2010 şi 05 noiembrie 2010 de către ofiţerii D.G.A, coroborate cu înregistrarea în mediul ambiental, rezultă că cetăţeanul ucrainean K.V., în noaptea de 20/21 septembrie 2010, s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche cu autoturismul cu numărul de înmatriculare X2, iar în urma discuţiilor purtate cu agentul de poliţie de frontieră T.G., i-a fost permisă intrarea în ţară, deşi viza acestuia avea valabilitate până la 20 septembrie 2010, orele 24:00. Potrivit înregistrării din aplicaţia eSIF a intranet-ului Poliţiei de Frontieră cetăţeanul ucrainean K.V. a fost înregistrat la intrare în PCTF Vama Veche la data de 20 septembrie 2010 ora 23:56:50, respectiv cu 3 minute înainte de expirarea vizei acordate. Din procesul-verbal privind imaginile şi convorbirile ambientale efectuate cu ocazia intrării în România a cetăţeanului ucrainean K.V. rezultă că acesta a intrat în România după expirarea vizei, la data de 21 septembrie 2010 ora 00:02:48. Frazele relevante sunt următoarele (discuţie din data de 21 septembrie 2010, ora 00:01:35):

"T.G.: Băi V., vezi că (...) viza (...) finish. Da, hai, repede, repede!

Cetăţean străin: Davai (...).

T.G.: (se adresează poliţistului de frontieră bulgar) Zi, ce zice, moşu? (se adresează cetăţeanului ucrainean). Hai, baftă! Dă-le drumu". Oricum o să ai probleme sus la (...)".

În ceea ce priveşte faptele din datele de 26 august 2010 şi 01 decembrie 2010, sunt relevante următoarele dispoziţii legale cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002:

(2) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

(3) Avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei.

a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

Art. 98 - (1) Amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(4) Clasele de sancţiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

Art. 102 - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:

1. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat;

Art. 112 - (1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reţine de către poliţia rutieră în următoarele cazuri:

a) vehiculul nu are efectuată inspecţia tehnică periodică valabilă.

Art. 109 - (8) Amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se achită în condiţiile legii şi se fac venit integral la bugetele locale."

Constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, potrivit art. 248 C. pen. anterior, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin această cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior au o pagubă patrimoniului acesteia.

Elementul material al infracţiunii poate consta într-o inacţiune sau într-o inacţiune - îndeplinirea actului în mod defectuos, adică îndeplinirea în alte condiţii, termene, modalităţi decât cele reglementate de lege.

Urmarea imediată poate consta într-o tulburare însemnată a bunului mers a unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 C. pen. anterior ori într-o pagubă adusă patrimoniului acesteia.

În aprecierea instanţei de apel, actele dosarului relevă producerea urmărilor alternative cerute de norma de incriminare, nefiind întemeiate motivele de apel invocate sub acest aspect.

Astfel, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatul T.G., în calitate de agent de poliţie de frontieră, şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât nu a aplicat prevederile O.U.G. nr. 195/2002 referitoare la aplicarea unei amenzi contravenţionale şi la reţinerea certificatelor de înmatriculare ale celor două autoturisme, cu privire la care constatase că inspecţia tehnică periodică expirase. A mai rezultat fără dubiu că cele două contravenţii au fost constatate în mod cert de către inculpat, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu la acel moment.

Prin fapta inculpatului s-a produs o pagubă bugetului local, constând în contravaloarea amenzii care se impunea a fi aplicată celor doi contravenienţi. în susţinerea acestei concluzii, curtea a evidenţiat că, potrivit legii, punerea în circulaţie a unui autovehicul cu ITP-ul expirat constituie o contravenţie de o gravitate mare, din moment ce este sancţionată conform clasei de sancţiuni cea mai grea aplicabilă persoanei fizice (clasa a IV-a, cu 9 - 20 puncte amendă). Prin urmare, o astfel de contravenţie nu poate fi sancţionată, de principiu, cu avertisment (mai ales verbal), deoarece circulaţia unui autovehicul fără inspecţia tehnică periodică efectuată în condiţiile legale pune în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Totodată, contextul probator existent la dosar relevă practica poliţiştilor de frontieră, în sensul aplicării unei amenzi contravenţionale în situaţia constatării contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Din această perspectivă, curtea subliniază că, în registrul de litigii din 26 august 2010, la poziţia 601, este menţionat auto marca V.W., cu numărul de înmatriculare X2, condus de numita B.M., persoană care s-a prezentat la ieşirea din ţară inspecţia tehnică periodică expirată de două zile şi care a fost sancţionată conform O.U.G. 195/2002, a fost întocmit raport de eveniment, iar certificatul de înmatriculare a fost ridicat şi predat organelor de poliţie rutieră. De asemenea, relevantă este şi convorbirea telefonică din data de 03 septembrie 2010:

"T.G.: "Bă, ai iertat tu la ieşire pe cineva cu un ITP?

Coleg poliţist de frontieră: Da, un Jeep de Dâmboviţa. Dă-i drumu (...) dă-i voie.

T.G.: Îi încasez sau nu? (în referire la aplicarea amenzii contravenţionale)

Coleg: Dă-i voie.

T.G.: Bine, bine, ceau".

Procedând în modalitatea descrisă, s-a creat în mod real şi o tulburare însemnată a bunei activităţi a organelor poliţiei de frontieră, aceasta constând, pe de o parte, în crearea condiţiilor ca sancţiunile contravenţionale să fie aplicate în funcţie de intervenţii personale şi nu de o evaluare obiectivă şi imparţială şi, pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru respectarea legislaţiei rutiere în materia înlăturării condiţiilor favorizatoare unor accidente de circulaţie.

În legătură cu incidenţa dispoziţiilor art. 13² din legea nr. 78/2000, instanţa de apel reţine că, prin faptă sa din data de 26 august 2010, inculpatul T.G. a procurat un avantaj patrimonial numitului B.M., în interesul căruia se efectua cursa, constând în aceea că nu s-a reţinut certificatul de înmatriculare al maşinii şi martorul L.I. a putut astfel să continue deplasarea în Bulgaria pentru a aduce zarzavaturi.

Totodată, la data de 01 decembrie 2010 a obţinut pentru investigatorul N.B. un avantaj nepatrimonial, având în vedere că nu a dispus reţinerea certificatului de înmatriculare, situaţie în care autoturismul nu ar mai fi avut dreptul de a circula pe drumurile publice.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în legătură cu actul material din data de 20/21 septembrie 2010, sunt relevante următoarele dispoziţii ale O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României:

În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

m) trecere ilegală a frontierei de stat - trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română;

Art. 18 - (1) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autorităţile române, precum şi al celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontieră.

(2) La controlul de frontieră cetăţenii străini care intră în România trebuie să facă dovada că îndeplinesc condiţiile de intrare şi şedere stabilite de statul român.

(3) În cazurile în care se constată că documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularului acestora să intre ori să iasă în/din ţară sau există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, şeful punctului de trecere va dispune clarificarea situaţiei şi luarea măsurilor prevăzute de lege."

Prin urmare, inculpatul T.G. a încălcat dispoziţiile legale privind intrarea în ţară a cetăţeanului ucrainean K.V., întrucât acesta nu avea o viză valabilă pentru a intra în România.

Prin fapta sa, inculpatul a procurat un avantaj patrimonial numitului K.V., deoarece, în lipsa permiterii tranzitării României, acesta ar fi trebuit să se deplaseze la un consulat ucrainean din Bulgaria pentru a obţine prelungirea vizei, ar fi rămas o perioadă de timp în Bulgaria, până la soluţionarea problemei, toate aceste activităţi implicând costuri materiale.

În ce priveşte condiţia ca prin fapta inculpatului să se fi produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat, aceasta este îndeplinită întrucât s-au creat condiţiile nerespectării dispoziţiilor legale în materia traficului persoanelor la frontieră, iar siguranţa frontierei de stat este indisolubil legată de bunul mers al activităţii organelor poliţiei de frontieră.

Nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului T.G. cu referire ia incidenţa dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Curtea a reţinut că potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe.

Textul de lege, întrucât nu distinge, are în vedere provocarea din partea organelor judiciare, a agenţilor statului, dar şi din partea oricărei persoane private-de exemplu denunţător, în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului.

Sintagma "a determina" presupune o instigare la comiterea infracţiunii, în sensul reglementării formei de participaţie a instigării prevăzute de art. 25 C. pen. anterior. Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, dar, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se poate reţine existenţa acesteia dacă situaţia presupus infracţională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă din partea unui denunţător sau a unui martor anonim şi dacă lipseşte orice indiciu că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie. Aşadar, acţiunea de determinare presupune ca inculpatul să nu fi avut anterior intenţia de a săvârşi fapta respectivă.

Pe de o parte, instanţa de apel a reţinut din actele de sesizare din oficiu că existau indicii temeinice de săvârşire a unor fapte de serviciu şi de corupţie în PCTF Vama Veche, care de altfel s-au şi confirmat.

Totodată, ansamblul probator administrat în cauză a relevat date în sensul că inculpatul T.G. a acţionat independent de acţiunile unor terţe persoane, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor acte de determinare a inculpatului la săvârşirea faptelor de corupţie pentru care este cercetat.

Activitatea investigatorului N.B. nu a depăşit atitudinea unei persoane aflate într-o situaţie similară, iar în raport de cele spuse de investigator, nimic nu-l împiedica pe inculpat să aplice dispoziţiile legale pe care le comunicase de altfel acestuia.

De altfel, la data de 21 septembrie 2010, iniţiativa de a permite numitului K.V. intrarea în ţară, deşi avea viza expirată, a aparţinut inculpatului, fiind relevantă următoarea frază:

"T.G.: Băi V., vezi că (...) viza (...) finish. Da, hai, repede, repede!

Cetăţean străin: Davai (...)".

De asemenea, la data de 26 august 2010 inculpatul T.G. a permis ieşirea din ţară a autoturismului condus de martorul L.I. având I.T.P.-ul expirat, ca urmare a intervenţiei colegului său, agentul şef C.I.I.

Examinând apelul formulat de către inculpatul T.G., curtea a constatat că este fondat sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, fiind incidente prevederile art. 86¹ C. pen. anterior cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat atât la cuantumul pedepsei aplicate (3 ani), cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (infractor primar, integrat social şi beneficiind de suportul familiei) şi la conduita acestuia după comiterea faptelor, în decursul celor aproximativ 4 ani care au trecut de la data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ alin. (1) lit. a) - c) C. pen. anterior şi s-a reţinut că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acest inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul T.G. nu va mai săvârşi infracţiuni.

În acelaşi sens, curtea a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare efectuat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa în care s-a apreciat că inculpatul T.G. prezintă perspective de reintegrare socială, dispunând de resurse pentru o evoluţie comportamentală şi va conştientiza în mod real consecinţele sociale şi juridice ale menţinerii unei conduite deviante.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 7 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul T.G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: .

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. anterior a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. Apelul formulat de inculpatul E.C.I.

Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal şi o corectă încadrare juridică a faptelor de care este acuzat inculpatul E.C.I.

Instanţa de apel a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediu ambiental, din care rezultă faptul că, în ziua de 09 decembrie 2010 ora 20:25 investigatorul introdus în cauză (V.K.A.) s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche pe sensul de ieşire la volanul unui autoturism ce figura cu I.T.P. expirat, ocazie cu care agentul de poliţie de frontieră E.C.I., aflat în serviciu la control linia I pe sensul de ieşire din ţară, a constatat că autoturismul are inspecţia tehnică periodică expirată de aproximativ doi ani, i-a pus în vedere investigatorului că trebuie să-i dea amendă ("cinci milioane şi ceva") şi să-i oprească certificatul de înmatriculare, după care i-a pretins investigatorului şi a primit suma de 50 euro pentru a nu lua măsurile legale faţă de acesta. Pasajele relevante din cuprinsul convorbirii ambientale înregistrate, cu privire la acest aspect, sunt următoarele:

"E.C.I.: I.T.P.-ul?

V.K.A.: Domnule, vă rog să mă scuzaţi! Azi am cumpărat-o. Sunt restaurator de maşini. Mă duc, o repar şi o vând:

E.C.I.: Păi şi eu ce fac acum, cum să te las? Eu acum trebuie să-ţi dau amendă să-ţi opresc ăsta (...).

V.K.A.: Şefu, mă omorâţi dacă îmi opriţi certificatul (...).

E.C.I.: Lasă şi tu ceva aicea şi (...) ai plecat!

V.K.A.: Cât să fie şefu? Uitaţi (...).

E.C.I.: Lasă şi tu două sute de lei şi ai plecat!

V.K.A.: Da, şefu, nu am decât euro. (...).

E.C.I.: Pune 50 şi hai!

V.K.A.: 50 de euro?

E.C.I.: Da."

V.K.A.: Uitaţi, şefu.

E.C.I.: Hai repede să nu te vadă cineva."

- procesele-verbale încheiate de investigatorul cu identitate protejată V.K.A., care confirmă discuţia purtată cu inculpatul E.C.I.;

- planificările în serviciu a turelor, din care rezultă că în data de 09 decembrie 2010, agentul de poliţie de frontieră E.C.I. figura de serviciu în P.T.F. Vama Veche, la control documente ieşire, împreună cu colegul său, inculpatul T.G.

S-a reţinut aşadar faptul că la data de 09 decembrie 2010, în timp ce se afla la serviciu împreună cu colegul său (agentul de poliţie de frontieră T.G.), inculpatul E.C.I. i-a permis ieşirea din ţară investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., ce se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat şi nu a luat măsurile legale ce se impuneau, respectiv ridicarea certificatului de înmatriculare şi aplicarea unei amenzi contravenţionale, pretinzând şi primind suma de 50 euro în acest scop.

Prin urmare, apărările inculpatului ce vizează stabilirea stării de fapt nu pot fi primite.

Nu sunt întemeiate criticile expuse în motivele de apel ale inculpatului în legătură cu neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, din perspectiva urmărilor alternative prevăzute de norma de incriminare, pentru aceleaşi considerente reţinute cu privire la inculpatul T.G.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, sunt valabile aceleaşi argumente expuse în examinarea motivelor de apel invocate de inculpatul T.G. Instanţa de apel a mai subliniat că din conţinutul convorbirii ambientale reiese că iniţiativa remiterii sumei de bani a aparţinut inculpatului, şi nu investigatorului.

Curtea a constatat însă că apelul formulat de către inculpatul E.C.I. este fondat sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, fiind incidente prevederile art. 86¹ C. pen. anterior cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat atât la cuantumul pedepsei aplicate (3 ani), cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social) şi la conduita acestuia după comiterea faptelor, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ alin. (1) lit. a) - c) C. pen. anterior şi se poate reţine că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acest inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul E.C.I. nu va mai săvârşi infracţiuni.

Instanţa de apel a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare efectuat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa în care s-a apreciat că inculpatul E.C.I. prezintă perspective de reintegrare socială, dispunând de resurse pentru o evoluţie comportamentală favorabilă.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 6 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul E.C.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. anterior, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. Apelul declarat de inculpatul Ş.V.

Inculpatul Ş.V. a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă în referire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, însă ansamblul probator administrat în cauză confirmă fără dubiu vinovăţia acestuia.

Astfel, curtea a reţinut că la data de 13 august 2010, agentul de poliţie de frontieră Ş.V. este contactat telefonic de către numita G.M. (post telefonic Y1), cu care poartă o discuţie despre anumite bunuri, posibil parfumuri, bunuri ce au intrat în cele din urmă în posesia persoanei de sex feminin după ce au trecut printr-un punct de frontieră.

Potrivit înţelegerii, urma ca martora G.M. să "treacă" în jurul datei de 19 - 20, când agentul de poliţie de frontieră este de serviciu.

Sunt relevante următoarele pasaje ale discuţiei:

"G.: Abia ieri mi-au ajuns alea.

Ş.: Nu ţi-au venit alea?

G.: Ieri.

G.:Atunci au trecut pe partea ailaltă (...) a fost mai greu, dar au trecut (...). Cum a fost când aţi intrat atunci a doua zi.

-Ş.: Nimic. Gol, gol tot."

Ş.: Dar i-a oprit ăştia ai noştri alaltăieri seara, tot aşa, unul cu parfumuri, cu ţigări, cu tricouri (...).

Ş.: Dar sus au trecut. Înseamnă că le-a dat voie."

În continuarea discuţiei, inculpatul furnizează lui G.M. informaţii referitoare la perioada din zi în care se poate trece frontiera bulgară, precum şi informaţii referitoare la perioadele din zi când vin maşini care transportă mărfuri de contrabandă

Ş.: Mâine sunt de muncă să mă interesez (...). Şi să văd cum vin duminică ei, seara iar, ştii? (...) dacă vin cu ceva înseamnă că (...).

G.: Oare atunci dacă treceam seara, noaptea la ei era mai bine? Ăia care au trecut noaptea a fost bine? Sau la fel, gol?

Ş.: La mine ăştia cu autocare noaptea vin, nu vin ziua (...). Maşinile au venit şi ziua şi noaptea, deci cum e tura, cum prinde tura (...).

G.: Când intraţi în concediu? (...) Dacă aţi fi cam pe 19 - 20 ar fi bine."

Ş.: Da, da, cam aşa, da. Dacă e, vedem şi ne auzim atuncea."

Rezultă astfel că informaţiile comunicate de inculpat martorei G.M. au legătură cu programul de lucru al inculpatului şi cu măsurile dispuse de poliţiştii bulgari.

În continuarea înţelegerii dintre inculpatul Ş.V. şi G.M., în seara zilei de 23 septembrie 2010, la ora 19:59, agentul de poliţie de frontieră Ş.V. este contactat de către martoră care îi aduce la cunoştinţă agentului că intenţionează să iasă/intre în ţară prin punctul de frontieră în intervalul 28 - 30 septembrie 2010 împreună cu alte două persoane, iar inculpatul Ş.V. o sfătuieşte să modifice data, în sensul de a se încadra în intervalul 26 - 28 septembrie 2010, perioadă în care se va afla la serviciu în punct, atrăgându-i atenţia că după data de 30 septembrie 2010 beneficiază de concediu pentru o lună de zile.

În continuarea înţelegerii dintre cei doi, la data de 30 septembrie 2010, ora 08:25, G.M. îl contactează pe agentul Ş.V., comunicându-i că se află deja în Burgas şi se îndreaptă spre Durankulak, iar lucrătorul de poliţie de frontieră îi sugerează să-l apeleze în momentul în care se va apropia de localitatea Kavarna, pentru a putea interveni pe lângă un coleg din P.T.F.Vama Veche. La ora 11:15 G.M. îi trimite SMS inculpatului, comunicându-i că se apropie de localitatea Durankulak. La ora 11:21 inculpatul Ş. ia legătura telefonic cu inculpatul P.I.D. (utilizator al postului telefonic cu nr. Y2), coleg de serviciu, pe care îl întreabă "pe cine are la intrare", şi îi pune în vedere să lase să treacă fără probleme un autoturism marca V.T., cu numărul X, pretinzând că persoanele din maşina respectivă ar avea trecere pe lângă "TAO".

Inculpatul mai precizează că nu ştie exact când va sosi autoturismul respectiv în PCTF, probabil în ziua respectivă.

"Ş.: Să treacă ăştia, că m-a tot sunat pe mine (pretinzând că TAO) (...). Notezi pe ceva?

P.: Bă, şi tu, la telefon (...).

La ora 11:28 inculpatul Ş.V. îi comunică martorei G.M. următoarele:

"Ş.:,Vezi că am vorbit acolo. Le-am zis eu care-i treaba. Dacă cumva întreabă ceva îi spui lu băiatu ăla "sunt o cunoştinţă de-a lu domnu POVCL. Deci eu am vorbit, le-am zis să nu mai facă nici un fel de control, nimic. Dacă doar e ceva mă suni imediat."

În consecinţă, fapta inculpatului Ş.V. care la data de 13 august 2010 a comunicat martorei G.M. informaţii care nu erau destinate publicului referitoare la perioadele de control din zi ale poliţiştilor de frontieră bulgari, la programarea sa în serviciu, pentru a stabili datele când martora poate trece frontiera cu riscuri minime de control, având asupra sa mărfuri interzise la intrare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, reţinută în sarcina inculpatului Ş.V., curtea a apreciat că este întemeiat motivul de apel al inculpatului prin care a solicitat achitarea, temeiul achitării fiind prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. anterior, în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constă în fapta de primire ori pretindere de bani ori alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului Ş.V. că fapta acestuia, de a promite martorei G.M. intervenţia, şi de a interveni la agentul P.D., aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în virtutea relaţiilor de colegialitate şi prietenie dintre ei, cu scopul de a-l determina pe acesta să ia măsuri pentru a nu se efectua control la trecerea frontierei autoturismului V.W. X aparţinând martorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior.

Examinând mijloacele de probă existente la dosar, curtea a apreciat că nu este întemeiată concluzia primei instanţe în sensul că, având în vedere natura ilicită a relaţiilor dintre G.M. şi Ş.V., contactele periodice dintre aceştia, interesul comun pentru ajungerea la destinaţie şi pentru trecerea graniţei a unor bunuri de contrabandă, între cei doi exista o înţelegere implicită în sensul ca inculpatul Ş.V. să beneficieze de foloase materiale ca urmare a serviciilor ilicite pe care le face martorei.

Din conţinutul convorbirii înregistrate în mediul ambiental a rezultat că inculpatul Ş.V. a comunicat martorei G.M. informaţii care nu erau destinate publicului referitoare la perioadele de control ale poliţiştilor de frontieră, pentru a facilita acesteia trecerea frontierei cu riscuri minime de control, însă nu reiese împrejurarea reţinută în acuzare, respectiv primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, pentru sine sau pentru altul.

Prin urmare, concluzia instanţei de fond nu poate fi primită, întrucât se întemeiază pe simple prezumţii fără suport probator, comunicarea informaţiilor menţionate anterior putându-se datora relaţiilor de prietenie dintre cei doi.

Mai trebuie menţionat că, şi în ipoteza în care ajutorul dat martorei ar fi avut la baza anumite foloase materiale de care ar fi beneficiat inculpatul de-a lungul timpului, în cauză nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu că, în legătură cu fapta din data de 13 august 2010, inculpatul ar fi pretins, primit sau acceptat promisiunea unor astfel de foloase.

Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpatul Ş.V. este fondat şi sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, fiind incidente prevederile art. 86¹ C. pen. anterior cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat atât la cuantumul pedepsei aplicate (1 an), cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social şi are o familie întemeiată) şi la conduita acestuia după comiterea faptelor, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ alin. (1) lit. a) - c) C. pen. anterior şi se poate reţine că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acest inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul Ş.V. nu va mai săvârşi infracţiuni.

Instanţa de apel a avut în vedere şi concluziile favorabile din referatul de evaluare efectuat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, din care rezultă că acesta beneficiază de resurse importante în vederea corectării conduitei în sensul respectării normelor de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior a achitat pe inculpatul Ş.V. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul Ş.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ C. pen. anterior a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

4. Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa

Cu privire la inculpatul T.G., curtea a reţinut că, potrivit procesului-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire şi procesului-verbal de redare a discuţiilor ambientale încheiate la 10 decembrie 2010, în continuarea discuţiei dintre V.K.A. şi E.C.I., investigatorul a cerut permisiunea agentului de poliţie de frontieră E.C.I., ca peste câteva zile, să poată introduce în ţară o cantitate mai mare de sticle de whisky (50 sticle), ocazie cu care inculpatul E.C.I. i-a spus că poate trece cu cantitatea de 50 sticle de whisky în schimbul sumei de 50 euro:

"E.: îţi iei 50 de sticle şi ne laşi şi nouă acolo (...) 50 de euro şi ai trecut şi pa, la revedere."

În discuţie a intervenit şi inculpatul T.G., care a precizat investigatorului sub acoperire ziua şi ora când poate trece prin PCTF cu sticlele de whisky.

"V.K.A.: Şefu. Încă ceva (...) că sunteţi om fain şi pot vorbi cu dumneavoastră.. Ca să nu mă audă nimeni (...) am şi eu pe prietenul acesta, e bulgar (...) are o chestie cu nişte whisky şi vreau să duc şi la restaurante şi alea. Cum fac, haideţi, cum fac?

(...)

E.C.I.: Când mai suntem mă noi la muncă?

T.G.: Vineri, sâmbătă, duminică de zi, luni de noapte:

E.C.I.: Luni vino! (adresându-se lui T.G.): Vrea să ia şi el nişte sticle de whisky.

T.G.: Păi de ce nu iei acum?

V.K.A.: Nu am atâţia bani la mine, i-am spus lui şefu"."

În continuare, astfel cum rezultă din vizionarea şi audierea directă a CD-ului existent la dosarul de urmărire penală, discuţia s-a purtat între inculpatul E.C.I. şi investigatorul sub acoperire, în mod eronat fiind menţionat numele inculpatului T.G. în procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental.

"E.C.I.: Îţi iei 50 de sticle şi ne laşi şi nouă acolo!

V.K.A.: Cât şefu?

E.C.I.: 50 de euro şi ai trecut şi pa, la revedere!

E.C.I.: Fii atent! Deci, vii duminică de zi, luni seara. Exact cum ai procedat acum. (...) Te uiţi la ceas, da! Noi la opt suntem aici. La opt şi zece.

V.K.A.: Eşti tot matale? Auzi? E bine 50 să nu-mi facă ăştia probleme? (...) E bine 50?

E.C.I.: Da."

În raport de fapta din 09 decembrie 2010 pentru care inculpatul T.G. a fost trimis în judecată (abuz în serviciu constând în permiterea ieşirii din ţară a investigatorului cu maşina având ITP-ul expirat), după vizionarea şi audierea directă a înregistrărilor din mediul ambiental, curtea a reţinut că, în momentul când inculpatul E.C.I. a efectuat controlul documentelor maşinii investigatorului şi a constatat inexistenţa ITP -ului, solicitând şi primind suma de 50 euro pentru a permite trecerea frontierei, inculpatul T.G. nu se afla de faţă.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a dispus, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, achitarea inculpatului T.G. sub aspectul pentru actul material din 09 decembrie 2010, având în vedere că inculpatul E.C.I. a purtat discuţia cu V.K.A. referitoare la lipsa ITP-ului maşinii şi la permiterea părăsirii ţării în aceste condiţii, fără aplicarea măsurilor legale.

Cu privire la inculpatul P.I.D., din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul Ş.V. a intervenit la inculpatul P.D. în scopul de a nu se face nici un control la autoturismul V.T. X condus de martora G.M., în momentul intrării în ţară cu mărfuri de contrabandă.

Cei doi inculpaţi au purtat următoarea discuţie:

"Ş.: Pe cine ai la intrare?

P.: Nu ştiu, zi ce vrei?

Ş.: Să treacă ăştia, că m-a tot sunat pe mine (...) Notezi pe ceva?

P.: Bă, şi tu, la telefon.,"

La ora 12:48, inculpatul Ş.V. a primit un SMS de la G.M. cu următorul text: "Am trecut cu bine, Vă mulţumesc (...)".

Fiind audiat, inculpatul P.I.D. a precizat că a purtat discuţia interceptată cu Ş.V., dar nu a intervenit la agenţii de poliţie pentru a lăsa să treacă fără control autoturismul condus de G.M.

Totodată, martorii P.A. şi T.B., agenţi de poliţie de frontieră, au declarat că inculpatul P.D. nu le-a solicitat în ziua de 30 octombrie 2010 să permită trecerea fără control a autoturismului condus de martora G.M.

Prin urmare, ansamblul probator administrat în cauză nu confirmă, fără putinţă de tăgadă, împrejurarea menţionată în acuzare, în sensul că inculpatul P.D. ar fi intervenit la agenţii din subordine pentru a facilita intrarea în ţară a autoturismului menţionat anterior. Astfel cum în mod judicios a observat prima instanţă, există posibilitatea ca martora, urmând indicaţiile inculpatului Ş.V., de a se recomanda agenţilor însărcinaţi cu controlul ca fiind cunoştinţa cuiva, să fi trecut frontiera de stat fără a fi supusă verificărilor ce se impuneau.

Întrucât criticile formulate nu au fost primite, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa

Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5839/118/2012.

5. Apelul formulat de inculpatul P.C.

Faţă de ansamblul probator existent la dosar, curtea a constatat că s-a dovedit săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.C.

Din înregistrările audio-video în mediul ambiental şi din procesul-verbal încheiat de investigatorul cu identitate reală C.N. a rezultat faptul că, în ziua de 26 iunie 2011, în jurul orei 20:45, investigatorul introdus în cauză s-a prezentat la P.T.F. Vama Veche, pe sensul de ieşire, la volanul unui autoturism.

În urma controlului specific, agentul de poliţie de frontieră P.C. a constatat că autoturismul avea inspecţia tehnică periodică expirată.

După constatarea făcută, agentul de poliţie de frontieră a înmânat documentele lucrătorului de poliţie de frontieră bulgar, făcându-i semn investigatorului şi spunându-i să discute cu colegul său bulgar pentru rezolvarea situaţiei.

În continuare, poliţistul de frontieră bulgar M.P.S. a lăsat să se înţeleagă că aşteaptă ceva în schimbul documentelor, moment în care investigatorul i-a înmânat suma de 70 de euro.

Poliţistul de frontieră bulgar i-a restituit documentele investigatorului şi l-a lăsat să intre în R. Bulgaria.

În urma depistării în flagrant, a fost identificată suma de 70 euro aruncată pe jos de lucrătorul de poliţie bulgar, iar în urma comparării seriilor bancnotelor identificate s-a stabilit că există identitate între seriile bancnotelor identificate şi seriile consemnate în procesul-verbal de înseriere încheiat la 26 iunie 2011, prin urmare aceştia fiind banii înmânaţi de investigatorul sub acoperire.

Relevante pentru stabilirea acestei situaţii de fapt sunt următoarele fraze ale discuţiilor purtate între inculpatul P.C., investigatorul cu identitate reală C.N. şi agentul de poliţie de frontieră bulgar S.P.M.:

"P.C.: Inspecţia tehnică la maşină?

C.N.: E maşina unui prieten.

P.C.: Mă bucur.

Inculpatul P.C. se adresează în continuare poliţistului de frontieră bulgar care se află în stânga sa şi îi înmânează acestuia documentele investigatorului. Ferindu-se de colega sa, îi face investigatorului un semn discret cu capul, dându-i de înţeles să se adreseze poliţistului de frontieră bulgar, discuţia fiind purtată în continuare de investigator cu poliţistul bulgar.

"S.P.M.: Aşteaptă puţin domnu" pe urmă te chem! Du-te la maşină! (...) hai că (...) un problema, tu ai de rezolvat.

C.N.: E bine aşa?

S.P.M.: E bine! E bine! Ai grijă să nu faci accident! (...) Gata, mergi! Am rezolvat cu colegii acolo, gata!"

Prima instanţă a făcut o judicioasă încadrare juridică a faptelor de care este acuzat inculpatul P.C., reţinând că, fapta agentului de poliţie de frontieră care, la data de 26 iunie 2011, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe sensul de ieşire din ţară, a pretins şi primit indirect, prin intermediul lui S.M.P., o sumă de bani în scopul de a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 102, 109 şi 112 din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv ale art. 11 şi 18 din O.U.G. nr. 105/2001, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) . din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceleaşi împrejurări, nu şi-a exercitat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu indicate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate criticile inculpatului P.C. cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, pentru aceleaşi considerente expuse cu ocazia examinării motivelor de apel ale inculpatului T.G.

Totodată, împrejurările cauzei conturează intenţia directă a inculpatului P.C. în săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Vinovăţia inculpatului reiese, în primul rând, din datele concrete şi precise ale stării de fapt, cel mai bun indicator al elementelor de voinţă şi conştiinţă ale unei persoane. Sub acest aspect, conivenţa dintre poliţistul de frontieră bulgar S.M.P. şi inculpatul P.C. în vederea obţinerii unor foloase materiale, urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, rezultă din următoarele împrejurări:

- deşi inculpatul P.C. a constatat lipsa I.T.P.-ului, nu a aplicat dispoziţiile legale care impuneau sancţionarea contravenţională şi aplicarea măsurii reţinerii certificatului de înmatriculare, ci l-a îndrumat discret pe investigator către poliţistul bulgar, cu toate că nu exista niciun motiv obiectiv pentru a proceda în această manieră;

- discuţia dintre investigatorul C.N. şi poliţistul bulgar s-a desfăşurat ca o continuare a celei purtate de investigator cu inculpatul P.C., rezultând astfel că agentul bulgar cunoştea neregulile constatate (având în vedere şi faptul că discuţia s-a purtat cu glas tare, la aproximativ un metru de ghereta sa) şi ştia modalitatea în care urma să rezolve "problema", despre care a discutat în şoaptă cu investigatorul ["Domnu (...) (în şoaptă) hai că (...), un problema (...) tu ai de rezolvat").

Având în vedere aceste considerente, inculpatul P.C. nu poate fi exonerat de răspundere penală prin achitare, astfel cum a solicitat în motivele de apel (...) în ceea ce priveşte apărările inculpatului în legătură cu incidenţa dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, curtea a subliniat că, potrivit actelor de sesizare din oficiu, existau indicii temeinice de săvârşire a unor fapte de serviciu şi de corupţie în PCTF Vama Veche, care au fost confirmate. Totodată, ansamblul probator administrat în cauză relevă date în sensul că inculpatul P.C. a acţionat independent de acţiunile unor terţe persoane, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor acte de determinare a inculpatului la săvârşirea faptelor de corupţie pentru care este cercetat. De altfel, iniţiativă remiterii unei sume de bani, în scopul neîndeplinirii de către inculpat a îndatoririlor de serviciu nu a aparţinut investigatorului C.N.

În referire la motivul de apel ce vizează încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, contrar susţinerilor apărării, instanţa de apel a constatat că actele procesuale din faza de urmărire penală, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul P.C. au fost încheiate conform dispoziţiilor legale. De altfel, sub acest aspect, inculpatul a formulat critici în mod generic, fără însă a indica eventualele dispoziţiile legale încălcate pe parcursul procesului penal. Se arată doar că apărarea inculpatului a fost formală, deşi se omite a se preciza că inculpatul a beneficiat de timpul necesar angajării unui apărător ales şi pregătirii apărării, invocându-se împrejurarea că, în aceste condiţii nu s-a putut invoca nelegala sesizare a instanţei. Pe de altă parte, nu se arată motivul pentru care se apreciază că au fost nesocotite dispoziţiile art. 300 C. proc. pen. anterior, susţinându-se doar că actul de sesizare nu există.

Verificând regularitatea actului de sesizare, în virtutea efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 371 C. proc. pen. anterior, ce obligă instanţa să examineze cauza sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, curtea a constatat că rechizitoriul respectă cerinţele art. 263 alin. (1) C. proc. pen. anterior, cuprinzând descrierea în concret a faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată, fiind individualizate actele materiale ce se încadrează în latura obiectivă a fiecărei infracţiuni.

Mai trebuie menţionat că încălcarea dispoziţiilor legale privind dreptul la apărare este sancţionată cu nulitatea relativă, în condiţiile art. 197 alin. (1),4 C. proc. pen. anterior, nefiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior. Deci, încălcarea dreptului la apărare se examinează prin prisma existenţei vătămării procesuale, în cadrul unei nulităţi relative invocate în termenul legal în faţa instanţei de judecată. Chiar în cazul în care s-ar reţine incidenţa unei vătămări procesuale, aceasta a fost acoperită prin efectuarea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, inculpatul cunoscând încadrarea juridică reţinută prin actul de sesizare şi însuşită de prima instanţă prin hotărârea de condamnare şi, în consecinţă, formulându-şi apărările în mod corespunzător. Pe de altă parte, neregularitatea invocată privind încadrarea juridică reţinută prin actele procesuale îndeplinite pe parcursul urmăririi penale nu a fost invocată în termenele prevăzute de lege, respectiv în condiţiile art. 300 sau art. 332 C. proc. pen. anterior.

Curtea a constatat că apelul inculpatului P.C. este fondat sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, fiind incidente prevederile art. 86¹ C. pen. anterior, cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat atât la cuantumul pedepsei aplicate (3 ani), cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului (infractor primar, integrat social şi având o familie întemeiată), fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ alin. (1) lit. a) - c) C. pen. anterior. Se poate astfel reţine că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul P.C.

În acelaşi sens, curtea a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare efectuat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa în care s-a apreciat că inculpatul P.C. prezintă perspective de reintegrare socială, dispunând de resurse pentru o evoluţie comportamentală favorabilă.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul P.C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile contrare prezentei decizii şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.

Împotriva Deciziei penale nr. 6/P din 09 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, au declarat recursuri, în termenul legal, inculpaţii T.G., Ş.V., E.C.I. şi P.C.

Inculpaţii T.G. şi Ş.V. au invocat cazurile de casare prevăzute art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni şi întrucât prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate, mai exact casarea în parte a hotărârii Curţii de Apel şi în rejudecare achitarea inculpaţilor şi pentru infracţiunile pentru care au rămas condamnaţi în apel.

În ceea ce-1 priveşte pe inculpatul Ş.V., acesta a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta săvârşită de inculpat nu este prevăzută de legea penală şi nici nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Inculpatul T.G., din perspectiva legii penale mai favorabile, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificata prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Cu privire la modalitatea de executare, s-a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen. anterior.

Inculpatul E.C.I. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu consecinţa admiterii recursului, casării hotărârii atacate şi achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost condamnat, respectiv infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior şi infracţiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. anterior.

Inculpatul P.C. a invocat prin cererea de recurs în casaţie, de la fila 22 din dosar, depusă la data de 27 martie 2014 cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. care are corespondent în art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. anterior, respectiv a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. A mai invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. anterior, la momentul dezbaterii pe fond a cauzei prin apărător din oficiu prin care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) sau d C. proc. pen. anterior.

Referitor la legea penală mai favorabilă, inculpatul P.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior în art. 289 C. pen. în vigoare, care are maximul special prevăzut de lege mai mic. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, care era prevăzut în vechiul C. pen., a arătat că nu se mai regăseşte în această formă în noul C. pen., ci se regăseşte fără acea prevedere privind instituţiile de stat şi prejudiciile aduse acestora. Prin urmare, a apreciat că se poate face aplicarea art. 4 C. pen., astfel încât să înceteze consecinţele penale cu privire la această infracţiune.

Analizând recursurile declarate de inculpaţii Ş.V., E.C.I. şi P.C., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenta aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 09 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege nefiind aplicabile în speţă- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac şi limitat doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, invocate de recurenţii inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu punctele 12 şi 17², fiind necesar, pentru a putea fi examinate de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior.

Cu privire la inculpaţii T.G. şi Ş.V., aceştia au invocat cazurile de casare prevăzute art, 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni şi întrucât prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, cazuri de casare care au fost invocate în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.V., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, şi achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 17 alin. (2) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta săvârşită de inculpat nu este prevăzută de legea penală şi nici nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.C.I. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, respectiv lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu consecinţa admiterii recursului, casării hotărârii atacate şi achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost condamnat, respectiv infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior şi infracţiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din C. pen. anterior, caz de casare care a fost invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul P.C. a invocat prin cererea de recurs în casaţie, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. care are corespondent în art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. anterior, respectiv a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare care a fost invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior şi care se ia în considerare şi din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, urmând ca recursul declarat de acest inculpat să fie analizat prin prisma acestui caz de casare.

În ce priveşte cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. anterior, invocate de inculpatul P.C. la momentul dezbaterii pe fond a cauzei prin apărător din oficiu prin care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs constată că aceste cazuri de casare nu au fost invocate în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior şi nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, urmând ca aceste cazuri de casare să nu fie luate în considerare.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12. C. proc. pen. anterior, când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. anterior, când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de inculpaţii Ş.V., E.C.I. şi P.C. nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13 (care se ia în considerare din oficiu) şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, întrucât Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii, astfel că, reaprecierea probatoriului şi reanalizarea situaţiei de fapt, nu este posibilă în recurs, iar solicitarea de achitare a celor trei inculpaţi nu poate fi primită.

Inculpatul Ş.V. a invocat lipsa laturii obiective şi subiective a infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv faptul că informaţiile nu fac parte din categoria celor care nu sunt destinate publicităţii, şi lipseşte scopul prevăzut de lege care denotă intenţia calificată, respectiv obţinerea de foloase pentru sine sau pentru altul.

Inculpatul E.C.I. a invocat lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior şi de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior.

Inculpatul P.C. a invocat faptul că a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior şi în baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior, pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Critica inculpatului Ş.V. nu se circumscrie cazului de casare prev. la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Totodată se constată că motivele de critică ale inculpaţilor Ş.V. şi E.C.I., vizând lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina lor, prin reanalizarea situaţiei de fapt şi a probatoriilor, nu este posibilă în cadrul cazului de casare prev.de pct. 12 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, întrucât astfel cum s-a arătat anterior, reaprecierea probatoriului şi reanalizarea situaţiei de fapt, nu mai este posibilă în recurs, situaţia de fapt fiind definitiv stabilită de instanţele anterioare, instanţa de recurs verificând doar corelarea situaţiei de fapt reţinută de cele două instanţe (fond şi apel) cu textele incriminatoare care prevăd elementele constitutive - latura obiectivă şi subiectivă - ale infracţiunii, neputându-se reanaliza existenţa faptelor în materialitatea lor, conform voinţei legiuitorului, în recurs analizându-se exclusiv corecta aplicare a legii.

Starea de fapt reţinută de instanţele anterioare în sarcina inculpatului Ş.V. constând în aceea că la data de 13 august 2010 a comunicat martorei G.M. informaţii care nu erau destinate publicului referitoare la perioadele de control din zi ale poliţiştilor de frontieră bulgari, la programarea sa în serviciu, pentru a stabili datele când martora poate trece frontiera cu riscuri minime de control, având asupra sa mărfuri interzise la intrare, se corelează cu norma incriminatoare a infracţiunii de permitere a accesului la informaţii nepublice unor persoane neautorizate, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului E.C.I. s-a reţinut că la data de 09 decembrie 2010, în timp ce se afla la serviciu împreună cu colegul său (agentul de poliţie de frontieră T.G.), inculpatul E.C.I. i-a permis ieşirea din ţară investigatorului sub acoperire introdus în cauză V.K.A., ce se deplasa cu un autoturism cu ITP-ul expirat şi nu a luat măsurile legale ce se impuneau, respectiv ridicarea certificatului de înmatriculare şi aplicarea unei amenzi contravenţionale, pretinzând şi primind suma de 50 euro în acest scop, se corelează atât cu norma incriminatoare a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cât şi cu norma incriminatoare a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior.

Cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului P.C. care, la data de 26 iunie 2011, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca poliţist de frontieră pe sensul de ieşire din ţară, a pretins şi primit indirect, prin intermediul lui S.M.P., o sumă de bani în scopul de a nu-şi exercita atribuţiile de serviciu referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 102, 109 şi 112 din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv ale art. 11 şi 18 din O.U.G. nr. 105/2001, corespunde normei incriminatoare a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, fapta fiind prevăzută de norma penală şi nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. anterior care se ia în considerare din oficiu.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceleaşi împrejurări, nu şi-a exercitat, cu ştiinţă, atribuţiile de serviciu indicate mai sus, corespunde normei incriminatoare a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, fapta fiind de asemenea prevăzută de norma penală şi nefiind incident nici aici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. anterior care se ia în considerare din oficiu.

De asemenea, critica inculpatului Ş.V., că fapta săvârşită în concret nu este prevăzută de legea penală, deoarece informaţiile nu fac parte din categoria celor care nu sunt destinate publicităţii, şi lipseşte scopul prevăzut de lege care denotă intenţia calificată, respectiv obţinerea de foloase pentru sine sau pentru altul, presupune reanalizarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs, situaţie care a fost definitiv stabilită de instanţele anterioare, nefiind incident nici aici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13. C. proc. pen. anterior care se ia în considerare din oficiu.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile din oficiu, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii Ş.V., E.C.I. şi P.C., instanţa de recurs constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, astfel:

Cu privire la inculpatul Ş.V., condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se observă că pedeapsa pentru această infracţiune (închisoare de la 1 la 5 ani) nu a fost modificată, în consecinţă nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la inculpaţii E.C.I. şi P.C., ambii condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior şi de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este vechea lege.

Astfel, în ce priveşte infracţiunea prev. de art,7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior (cu limite de pedeapsă de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi) cu corespondent în art. 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. (cu limite de pedeapsă de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni), Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpaţi este vechea lege, pedeapsa în concret aplicată fiecăruia fiind în cuantum de 3 ani închisoare.

În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior(cu limite de pedeapsă de la 3 la 15 ani) cu corespondent în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (cu limite de pedeapsă de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni), sub aspectul limitelor de pedeapsă, acestea sunt mai reduse în legea nouă faţă de cele din legea veche.

Însă aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.G., din perspectiva legii penale mai favorabile, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificata prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu privire la modalitatea de executare, s-a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen. anterior.

În vederea aplicării art. 5 C. pen. şi stabilirii legii penale mai favorabile în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, Înalta Curte constată că este necesară punerea în discuţie a dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen., motiv pentru care se impune disjungerea soluţionării recursului declarat de acest inculpat şi repunerea pe rolul instanţei, motiv pentru care recursul acestuia nu va mai fi analizat,

Faţă de aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de inculpaţii Ş.V., E.C.I. şi P.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/P din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va disjunge soluţionarea recursului declarat de inculpatul T.G., pe care îl va repune pe rol în vederea punerii în discuţie a dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen., şi va stabili termen de judecată la data de 26 noiembrie 2014, ora 10:00 cu citarea inculpatului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpaţii Ş.V., E.C.I. şi P.C. împotriva Deciziei penale nr,6/P din 09 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi Ş.V. şi E.C.I. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat P.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Disjunge soluţionarea recursului declarat de inculpatul T.G., pe care îl repune pe rol în vederea punerii în discuţie a dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen., şi stabileşte termen de judecată la data de 26 noiembrie 2014, ora 10:00 şi dispune citarea acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 291/2014. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 269/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2902/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs