ICCJ. Decizia nr. 2982/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2982/2014
Dosar nr. 1756/54/2014/a1
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2014
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 9St 53/14 emis de Tribunalul de Land pentru Cauze Penale Graz - pentru Parchetul Graz, privind persoana solicitată D.S.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.S. către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialităţii.
A fost menţinută arestarea în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioada de 20 zile, începând cu 14 noiembrie 2014 şi până la data de 3 decembrie 2014, inclusiv.
S-a dispus traducerea, în regim de urgenţă, a prezentei, urmând, ca şi contravaloarea lucrării de traducere să se vireze din fondul alocat de Ministerul Justiţiei.
Cheltuielile judiciare, au rămas în sarcina statului, urmând ca suma de 320 lei - onorariu avocat oficiu - sa fie virată din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 29 octombrie 2014, a fost înregistrată adresa nr. 11560/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea 1989739/BMA/2014 din data de 27 octombrie 2014, emisă de autorităţile din Austria, fiind sesizată instanţa în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind arestarea provizorie a persoanei solicitate D.S., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare austriece la data de 23 octombrie 2014 în Dosarul nr. 9St 53/14.
Din conţinutul semnalării a rezultat că împotriva persoanei solicitate D.S., care este cetăţean român, s-a iniţiat o procedură de urmărire penală de către Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt prin efracţie, realizate în participaţie, cu intenţia obţinerii unei surse constante de venit, infracţiunile care motivează urmărirea internaţională încadrându-se în categoria infracţiunilor de "furt organizat sau armat", care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a procedat la localizarea, identificarea şi reţinerea persoanei solicitate, conform procesului-verbal din ordonanţa nr. 62 din 29 octombrie 2014, prin care s-a dispus, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 reţinerea pentru 24 de ore, începând cu 29 octombrie 2014 - ora 12:05.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost audiată de procuror, acesta exprimându-şi acordul de a fi predat autorităţilor judiciare austriece.
Constatând astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 100 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a sesizat instanţa cu semnalare în vederea arestării, iar prin încheierea din 30 octombrie 2014 a fost admisă propunerea formulată şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie 2014, inclusiv; s-a acordat termen pentru comunicarea mandatului european de arestare tradus în limba română, la data de 05 noiembrie 2014.
La termenul din 5 noiembrie 2014, reţinând că a fost transmis mandatul european de arestare, s-a procedat la încunoştinţarea persoanei solicitate asupra infracţiunilor care motivează procedura, respectiv că împotriva sa a fost emis mandat de arestare preventivă de către Parchetul din Graz în Dosarul nr. 9St 53/14 f (fost 9UT 17/14 m) pentru săvârşirea a trei infracţiuni în perioada 01 iulie - 02 iulie 2014, în localitatea Eichfeld, astfel: a) sustragerea a două motoferăstraie marca S., pătrunderea în incintă realizându-se prin forţarea încuietorii uşii spaţiului de depozitare; b) tentativă de furt constând în deschiderea forţată a porţii garajului şi a uşii autovehiculului marca P.P. cu nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., cu spargerea geamului de la portiera dreapta-faţă, fără a fi sustrase bunuri; c) tentativă de furt constând în deschiderea prin forţare a uşii metalice de la grajdul persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată, întrucât nu s-au găsit bunuri de valoare.
S-a reţinut că toate faptele au fost comise de către persoana solicitată în asociere cu alţi autori încă neidentificaţi, iar bunurile sustrase au o valoare care nu depăşeşte 3.000 de euro, constituie infracţiunea de furt realizată în scopuri lucrative, prin efracţie, în formă consumată şi în formă de tentativă, prevăzute de articolele 127, 1291, 130 alin. (1) şi (3) şi art. 15 C. pen. al Austriei, fiind sancţionate prin pedepse privative de libertate de la 1 la 10 ani.
Cu ocazia audierii persoanei solicitate, s-a constatat că acesta este cetăţean român, că a fost localizat pe raza de competenţă teritorială a Curţii de Apel Craiova, locuind în comuna B., jud. Gorj şi, în prezent, nu este angajat în proceduri penale în faţa organelor judiciare din România.
Totodată, s-a reţinut că persoana solicitată a arătat că nu are obiecţiuni privind identitatea, dar că nu consimte la predare, cu motivarea că nu a săvârşit faptele indicate în mandatul european de arestare şi, de asemenea, că are cunoştinţă despre durata îndelungată a procedurii de cercetare penală în Austria şi consideră că poate rămâne pe teritoriul naţional pentru a se apăra eficient.
În aceste condiţii, s-a constatat că motivele de refuz la predare invocate nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, iar antamarea vinovăţiei ori conţinutului constitutiv al infracţiunilor care motivează mandatul european excede analizei în prezenta cauză, faţă de prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI".
Astfel, s-a reţinut că infracţiunile care motivează mandatul european de arestare fac parte din categoria faptelor penale care exclud verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, dar trebuie notat că furtul prin efracţie este prevăzut şi de legea penală română în conţinutul art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen., fiind incriminat cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (pentru forma consumată a infracţiunii), respectiv cu limite speciale reduse la jumătate [pentru infracţiunea rămasă în stadiu de tentativă - conform art. 33 alin. (2) C. pen.].
Faţă de acestea, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea mandatului european de arestare prevăzute de art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 96 şi 98 din aceeaşi lege, urmând să fie admisă sesizarea şi să se dispună predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialităţii, conform solicitării exprese a persoanei solicitate, astfel cum dispune art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte condiţia specială prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a declarat expres că, în situaţia în care s-ar ajunge la sancţionarea sa cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate, nu este de acord să execute în România, ci în Austria; totodată, din extrasul comunicat de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanelor a rezultat că persoana solicitată locuieşte la adresa unde a fost găsit începând cu 22 aprilie 2013, nu este căsătorit şi nu are o ocupaţie stabilă, deplasându-se în căutarea unui loc de muncă inclusiv în străinătate, aspecte pentru care s-a luat act de voinţa acestuia, iar predarea nu a fost condiţionată de respectarea obligaţiei de transferare a acestuia în România în vederea executării, în cazul în care, în statul solicitant, procedura va fi finalizată prin condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată D.S. a formulat contestaţie, arătând că judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind mandatul european de arestare, faţă de împrejurarea că nu şi-a dat acordul la predare, iar în cauză nu există o hotărâre definitivă cu privire la faptele de care este acuzat. A solicitat a fi plasat în arest la domiciliu pentru a putea lua legătura cu un avocat din Austria.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Aşa cum a reţinut chiar instanţa de fond, din conţinutul semnalării Biroului Naţional Sirene nr. 1989739/BMA/2014 din data de 27 octombrie 2014 rezultă că faţă de persoana solicitată D.S. a fost demarată o procedură de urmărire penală de către Parchetul din Graz pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt prin efracţie, realizate în participaţie, încadrate în categoria infracţiunilor de "furt organizat sau armat" şi care figurează în enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
În vederea efectuării cercetărilor în Dosarul nr. 9 St 53/14f, la data de 23 octombrie 2014 a fost emis de către autorităţile judiciare austriece mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze. Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că faptele imputate persoanei solicitate D.S. constau în aceea că, în perioada 1 - 2 iulie 2014, împreună cu alte persoane neidentificate încă, a sustras două motoferăstraie marca S., pătrunderea în incintă realizându-se prin forţarea încuietorii uşii spaţiului de depozitare; a deschis forţat poarta garajului şi uşa autovehiculului marca P.P. cu nr. de înmatriculare X, proprietatea persoanei vătămate M.H., spărgând geamul de la portiera dreapta-faţă, fără a fi sustrase bunuri; a deschis prin forţare uşa metalică de la grajdul persoanei vătămate A.S., faptă nefinalizată, întrucât nu s-au găsit bunuri de valoare. Chiar dacă faptele menţionate fac parte din categoria celor care exclud verificarea condiţiei dublei incriminări, se constată că în legea penală română activităţile imputate se regăsesc în conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen. [două dintre fapte cu aplicarea art. 33 alin. (2) C. pen.], fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanţa nr. 62 din 29 octombrie 2014 a dispus, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004 reţinerea pentru 24 de ore, începând cu 29 octombrie 2014 - ora 12:05, după ce, fiind audiată de procuror, persoana solicitată şi-a exprimat acordul de a fi predată autorităţilor judiciare austriece. Prin încheierea din 30 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de parchet şi a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, de la 30 octombrie 2014 până la 13 noiembrie 2014, inclusiv
Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că, deşi în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului ales a precizat că este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare austriece, în faţa curţii de apel persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predat autorităţilor austriece întrucât este nevinovat, că are cunoştinţă că procedura de cercetare în Austria este îndelungată motiv pentru care nu se justifică menţinerea în arest până la lămurirea situaţiei, iar în situaţia în care se va ajunge la condamnare doreşte să execute o eventuală pedeapsă privativă de libertate în acel stat.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Întrucât dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situaţia executării unei pedepse cu închisoare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, deci în faza de urmărire penală, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate D.S., cu atât mai mult cu cât acesta a declarat, în faţa curţii de apel, că, în eventualitatea în care va fi găsit vinovat, este de acord să execute pedeapsa ce se va aplica într-un penitenciar din Austria. Pe de altă parte, situaţiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul din Graz cu privire la persoana solicitată D.S., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predare şi nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.
În ceea ce priveşte susţinerile apărării referitoare la circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte arată că acestea nu pot face obiectul analizei instanţei raportat la obiectul dosarului care constă în executarea unui mandat european de arestare, în calea de atac a contestaţiei putând fi sancţionată exclusiv încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la acest obiect.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014.
Totodată, având în vedere că prin hotărârea atacată s-a dispus inclusiv predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare austriece, raportat la dispoziţiile art. 103 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea posibilităţii înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu o altă măsură mai puţin restrictivă de libertate.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.S. împotriva Sentinţei penale nr. 320 din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1756/54/2014.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 299/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
