ICCJ. Decizia nr. 2980/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2980/2014
Dosar nr. 1519/59/2014
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2014
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197/PI din 31 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 103 alin. 5 şi art. 107 alin. 1 din Legea 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 octombrie 2014 în Dosarul nr. 22 Js 6277/13 de Procuratura Mosbach - Germania pe numele persoanei solicitate M.C., cu ultimul domiciliu cunoscut în localitatea Buziaş, jud. Timiş şi fără forme legale în comuna Olari, jud. Arad, în prezent aflat în Penitenciarul Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 octombrie 2014 în Dosarul nr. 22 Js 6277/13 de Procuratura Mosbach - Germania şi predarea persoanei solicitate M.C. către organele judiciare din Germania.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004 a fost amânată predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 30 septembrie 2014 emis de Judecătoria Lugoj sau până la executarea la termen.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.C. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 30 septembrie 2014 emis de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 1130/252/2014 sau de la executarea la termen.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului şi s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către Baroul Timiş.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracţiunile pentru care este acuzată persoana solicitată fiind pedepsite şi de legea penală română, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, raportat la data săvârşirii faptelor arătate în mandatul european de arestare.
S-a reţinut că starea de fapt reţinută în mandatul european de arestare este următoarea: „C.M. s-a organizat împreună cu alţi cetăţeni români într-o bandă şi a comis spargeri în nopţile din 24 septembrie/25 septembrie 2013, 23 octombrie 10/24 octombrie 2013 şi 13 noiembrie 2013-14 noiembrie 2013 la firma Reifi din Mosbach, firma Loffelhardt din Mosbach, în locuinţa lui M.K. din Oberriexingen şi firma Roller & Fischer din Oberriexingen. Acuzatul şi ceilalţi membri ai bandei au intrat prin efracţie în clădiri şi au sustras din firme cabluri valoroase, în valoare de minim 50.000 euro, cu scopul de a le vinde ulterior unor persoane necunoscute iar din locuinţa păgubitului M.K. au furat un televizor şi bani".
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat contestaţie persoana solicitată M.C., arătând că doreşte să fie preluat de autorităţile din Germania, deoarece nu este vinovat şi vrea să fie audiat.
În şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2014, la întrebarea Înaltei Curţi şi faţă de menţiunile din cererea de contestaţie, contestatorul persoană solicitată, personal, a arătat că îşi retrage calea de atac promovată.
În aceste condiţii, examinând dispoziţiile Noului C. proc. pen., se constată că o astfel de situaţie nu a fost prevăzută de legiuitor în procedura soluţionării contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 108 şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, modificată, însă Înalta Curte apreciază că, în cazul aplicării principiului oficialităţii procesului penal fără a se respecta manifestarea de voinţă expresă a titularului dreptului de a exercita o cale de atac, s-ar contraveni principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, prevăzut în art. 9 alin. (3) C. proc. civ. şi care reprezintă dreptul comun în această privinţă, mai ales că, în speţa de faţă, soluţia pronunţată de prima instanţă apare ca fiind în concordanţă cu cele solicitate de persoana solicitată în motivarea cererii.
Această interpretare se impune şi prin raportare la dispoziţiile art. 415 C. proc. pen. care prevăd posibilitatea apelantului de a-şi retrage calea de atac promovată, şi mai ales din analiza prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în care se arată, printre altele, că, în cazul introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras contestaţia ori cererea. Or, dacă legiutorul nu ar fi dorit să recunoască persoanei care a introdus o contestaţie dreptul de a o retrage, nu ar fi reglementat acoperirea cheltuielilor statului într-o asemenea situaţie.
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana solicitată, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă expresă a contestatorului M.C. în sensul retragerii contestaţiei formulate.
Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată M.C. împotriva sentinţei penale nr. 197/PI din 31 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2982/2014. Penal → |
|---|
