ICCJ. Decizia nr. 2908/2014. Penal. Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2908/2014
Dosar nr. 281/35/2014
Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 121/PI pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 281/35/2014, în baza art. 595 C. proc. pen. raportat la art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de către condamnatul F.Ş., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că la data de 16 iulie 2014 a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea Adresa nr. A1 din 16 iulie 2014 formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care a fost înaintată cererea condamnatului F.Ş., prin care s-a solicitat să se constate că infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. (1969), a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a C. pen. Prima instanţă a constatat că cererea condamnatului intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 597 din C. proc. pen. şi că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări - constatarea dezincriminării infracţiunii de primire de foloase necuvenite pentru care s-a dispus condamnarea - cu cererea care a format obiectul Sentinţei penale nr. 52/PI din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Oradea rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1830 din 28 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie condamnatul F.Ş., susţinându-se, potrivit concluziilor formulate de apărătorul desemnat din oficiu, că cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei este admisibilă, întrucât nu există identitate de obiect cu cererea formulată anterior, motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei şi să se constate că infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. (1969), a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare a C. pen. la data de 1 februarie 2014.
Examinând contestaţia formulată, prin raportare la criticile condamnatului şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 595 alin. (1) C. pen., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 4 C. pen., iar conform dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că numitul F.Ş. a mai formulat anterior o cerere cu un conţinut identic prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 4 C. pen. în ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. 1 pronunţată la 18 decembrie 1997 de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1246 din 12 mai 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, cerere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentinţa penală nr. 52/PI pronunţată la 3 aprilie 2014 de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 75/35/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1830 din 28 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că petentul a fost condamnat pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, iar această infracţiune nu a fost dezincriminată, ci se regăseşte în conţinutul infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen.
În aceste condiţii, constatând că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări între cererea ce formează obiectul acestui dosar şi cererea anterioară ce a format obiectul Dosarului nr. 75/35/2014, respectiv constatarea dezincriminării infracţiunii pentru care a fost condamnat contestatorul - infracţiunea prevăzută de art. 256 din C. pen. (1969) -, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus respingerea ca inadmisibilă, a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere şi incidenţa dispoziţiilor art. 597 C. proc. pen.
Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul F.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 121/PI din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul F.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 121/PI din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 293/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
